Modul V Tulburarea depresivă

1. Concepte cheie despre depresia în copilărie și adolescență

Concepte - cheie despre depresia în copilărie şi adolescenţă

1. Depresia este o boală – Depresia este o boală sau o tulburare care afectează dispoziţia sau sentimentele,
comportamentul, gândurile şi condiţia fizică a unui copil sau adolescent. Deşi toţi copiii au din cînd în
când perioade de tristeţe, iritabilitate sau plictiseală, depresia diferă prin aceea că tristeţea sau supărarea
sau iritabilitatea sau plictiseala sunt mult mai severe sau durează mult mai mult. Depresia nu este ceva
intenţionat pe care copilul sau adolescentul l-ar putea controla sau de care ar putea scăpa dacă şi-ar da
silinţa.
2. Depresia se manifestă clinic prin simptome – Simptomele depresive pot fi grupate în: simptome
emoţionale (cum ar fi tristeţe, iritabilitate, plictiseală, vină), gânduri depresive (lipsă de concentrare,
tulburări de memorie, capacitate slabă de a lua decizii, autocriticism, pierderea interesului, idei de moarte
sau de sinucidere), simptome comportamentale (plâns, evitarea celorlalţi, mişcări încetinite sau agitaţie,
auto-vătămare) şi simptome fizice (tulburări de somn, tulburări de apetit, modificări ale greutăţii
corporale, oboseală, pierderea interesului sexual în cazul adolescenţilor).
3. Depresia poate avea multe cauze – Acestea pot fi biologice, cum ar fi un risc de a fi depresiv moştenit
de la părinţi sau alte rude apropiate care au fost / sunt depresive. Cauzele pot include factori sociali sau
psihologici, cum ar fi experienţe rele de creştere, experienţe neplăcute în relaţiile actuale cu prietenii sau
părinţii, gânduri şi credinţe negative pe care le dezvoltăm ca urmare a experienţelor rele, lipsa de prieteni
sau a unei familii care să ne sprijine când „nu mai facem faţă”. În multe situaţii e vorba nu numai de o
singură cauză, ci de mai multe.
4. Persoana deprimată a învăţat modalităţi negative de a face faţă stresului, datorită experienţelor negative
şi a posibililor factori biologici – În faţa problemelor, o persoană deprimată devine frecvent autocritică,
se izolează de ceilalţi, se simte tristă, supărată sau fără speranţă, încetează să mai facă lucruri plăcute sau
care-i aduc plăcere. Aceste modalităţi de reacţie au fost învăţate în timp, şi o determină pe persoana
deprimată să se distreze mai puţin decât ceilalţi şi să aibă mai puţine experienţe plăcute. Durează până
să poată învăţa noi modalităţi de a face faţă stresului, şi e nevoie de exerciţiu, aşa cum e nevoie pentru
orice abilitate nou învăţată.

5. Depresia va continua şi va reveni, oricare ar fi fost cauzele ei – Aceasta are legătură cu strategiile slabe
de a face faţă stresului. În primul rând, la stres gândim în modul vechi şi negativ despre noi, despre
ceilalţi şi despre viitor. În al doilea rând, nu folosim modalităţi mai eficiente de a ne lupta cu stresul.
Terapiile eficiente în depresie îi învaţă pe copii şi adolescenţi cum să gândească şi cum să se comporte
în alt fel.
6. Indiferent de cauzele depresiei, aceasta poate fi tratată în moduri diferite – Studiile arată că sunt trei
terapii eficiente în depresia copilului şi adolescentului: terapia cognitiv-comportamentală, terapia
interpersonală şi medicaţia antidepresivă. Fiecare din aceste terapii produce modificări pozitive în cele
patru domenii simptomatice: emoţii, gânduri, comportamente şi biologie.

Depresia este o boală sau o tulburare care afectează dispoziţia sau sentimentele, comportamentul, gândurile
şi condiţia fizică a unui copil sau adolescent. Deşi toţi copiii au din cînd în când perioade de tristeţe,
iritabilitate sau plictiseală, depresia diferă prin aceea că tristeţea sau supărarea sau iritabilitatea sau
plictiseala sunt mult mai severe sau durează mult mai mult. Depresia nu este ceva intenţionat pe care copilul
sau adolescentul l-ar putea controla sau de care ar putea scăpa dacă şi-ar da silinţa.

Acest capitol conţine informaţii despre:

• Termenii folosiţi
• Frecvenţa cu care apare depresia
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Tulburările de dispoziţie sunt numite frecvent tulburări afective, deoarece afectul este afişarea exterioară a
dispoziţiei sau emoţiilor, care sunt simţite „în interior” . Depresia şi mania sunt cele două capete opuse ale
spectrului afectiv, fiind considerate cei doi „poli” ai dispoziţiei. De aici vin termenii de depresie „unipolară” (în
cazul copiilor care experimentează doar polul „de jos”, depresiv) şi de tulburare „bipolară” (în cazul celor care în
momente diferite trec şi prin polul „de sus”, maniacal, şi prin cel depresiv). În practică mania şi depresia pot să
apară şi împreună, situaţie în care vorbim de o stare afectivă „mixtă”. Mai mult, mania poate să apară într-o formă
mai puţin severă, cunoscută sub numele de hipomanie, sau un copil sau adolescent poate să treacă foarte repede
din manie în depresie şi invers, ceea ce se numeşte „ciclare rapidă”.

Cea mai frecventă şi mai uşor de recunoscut tulburare afectivă este tulburarea depresivă majoră (sau depresia
majoră), care se poate manifesta într-un singur episod sau în episoade recurente. Distimia este mai puţin frecventă
dar de obicei durează mai mult decât depresia majoră. Despre copiii şi adolescenţii cu un episod depresiv major,
cu o slabă recuperare după episod, doar până la nivelul de distimie, şi care intră apoi într-un alt episod depresiv
major, se spune că suferă de „dublă depresie”. Aceasta înseamnă că de fapt dispoziţia lor alternează între depresie
majoră şi distimie, iar tulburarea nu se remite.
Nu vom discuta în acest material despre tulburările de dispoziţie care includ şi episoade maniacale sau
hipomaniacale decât în măsura în care acestea sunt relevante pentru tulburările depresive.
Există şi variaţii mai puţin ample de la linia dispoziţiei normale, variaţii mai stabile şi persistente, incluzând
temperamentul depresiv (sub dispoziţia normală dar nu o tulburare de dispoziţie) şi temperamentul hipertim (peste
dispoziţia normală dar nu o tulburare de dispoziţie). Temperamentele reprezintă stiluri personale de răspuns la
stimulii din mediu, care încep să se contureze în copilărie şi vor dura toată viaţa. Pot fi modele moştenite prezente
foarte devreme în viaţă şi care includ aspecte ca evitarea răului, căutarea de noi stimuli şi conştiinciozitatea. Unii
copii şi adolescenţi pot prezenta astfel de temperamente dispoziţionale care-i pot face vulnerabili la tulburările
afective mai târziu în viaţă.

Cât de frecventă este depresia în copilărie şi adolescenţă? Prevalenţa la preşcolari este de 0.9%. Prevalenţa
tulburărilor depresive este de 1-2% pentru copiii prepuberi şi 3-8% pentru adolescenţi, cu o prevalenţă totală la
sfârşitul adolescenţei de circa 20%. Prevalenţa simptomatologiei depresive semnificativă clinic este chiar mai
mare, 10-13% pentru băieţi şi 12-18% pentru fete.
Rata mai mare a prevalenţei pentru fete decât pentru băieţi apare întâi la pubertate, mediată probabil de creşterile
de hormonii sexuali (estradiol şi testosteron). Această predominanţă a fetelor a fost explicată prin vulnerabilitatea
crescută pentru depresie datorată:
• Ratelor mai mari de tulburări anxioase
• Tendinţei mai mari de a se angaja în gândire ruminativă
• Sensibilităţii interpersonale crescute

2. Prevenția depresiei în rândul copiilor și adolescenților

Prevalența problemelor de sănătate emoțională, inclusiv a depresiei, a crescut semnificativ în ultimii ani în rândul
copiilor. Studiile arată că numărul copiilor care sunt afectați de depresie și anxietate s-a dublat în ultimii 50 de
ani, deși criteriile de diagnostic au rămas aceleași. Creșterea psihopatologiei nu are legătură cu amenințările și
pericolele reale, ci mai degrabă cu incertitudinea. Un copil care nu are deloc control asupra vieții personale este
un copil vulnerabil pentru depresie şi anxietate.

Anxietatea și depresia sunt strâns legate de lipsa de control asupra vieții personale. Persoanele care au convingerea
că au control asupra evenimentelor din viața lor sunt mai puțin afectate de depresie și anxietate, comparativ cu cei
care cred că sunt mai degrabă victimele circumstanțelor de viață. Bunul simț ne poate spune că avem mai mult
control asupra vieții noastre, prin accesul la medicație pentru foarte multe boli, sau prin metodele de prevenire a
unor boli, sau datorită tehnologiei care pare că ne facilitează rezolvarea de probleme. În ciuda acestor progrese,

1
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

atât copiii cât și adulții percep că au din ce în ce mai puțin control asupra vieții lor. Față de anii ’60 când, conform
studiilor asupra controlului, copiii percepeau controlul ca fiind mai degrabă intern (stă în puterea lor să leagă, să
decidă, să determine cursul unor activități/evenimente), în prezent studiile arată că, copiii percep mai degrabă
controlul ca fiind ceva extern (altcineva decât mine decide ceea ce mi se întâmplă). Tot mai mult astăzi, copiii
simt că multe din lucrurile care li se întâmplă sau li se pot întâmpla, sunt mai degrabă determinate de factori
externi (ex. părinți, profesori, rude, vecini, prieteni etc.), ei putând influența într-o foarte mică măsură acest lucru.
“Mi se pot întâmpla lucruri rele și eu nu pot să fac nimic pentru a le preveni.” Acest tip de convingere duce la un
cristalizarea unui sentiment de neajutorare (“Nu are sens să încerc să schimb ceva, asta e soarta mea!”), care
devine unul din simptomele cheie ale depresiei.

Ce pot face părinții pentru a reduce sau preveni depresia copiilor?

Începeți prin a vă întreba ce controlează copilul dvs. în propria viață. Ce alegeri poate el să facă? Alege modalități
de a petrece timpul liber? Alege jucării? Alege liceul pe care urmează să îl frecventeze? Culoarea pijamalelor în
care doarme seara? Ce gustare va primi după masa de prânz? Unde își va petrece vacanța? Faceți o listă cu
activitățile pe care, treptat, copilul ar trebui să învețe să le gestioneze singur - acele activități despre care copilul
va ști că sunt în controlul lui. Implicați-l în deciziile care îl privesc, în funcție de vârsta lui și de puterea de
înțelegere. De pildă, un preșcolar poate să decidă care sunt jocurile pe care alege să le petreacă cu mami sau cu
tati, în momentele speciale de familie, în timp ce un adolescent va alege care va fi profilul pe care intenționează
să îl studieze la liceu, sau unde își va petrece tabăra de vară.
Există câţiva factori care protejează copilul de tulburările psihice în general, inclusiv de tulburările de dispoziţie.
Aceştia includ caracteristicile individuale ale copilului, dar şi mediul în care trăieşte şi trăsăturile de
familie/genetice. La nivel individual, un copil care se adaptează uşor la schimbările din jur, fără prea multă
dificultate, care comunică bine cu ceilalţi, care are interese, care se poate calma atunci când este iritat şi care este
independent, deţine una din caracteristicile care protejează împotriva tulburărilor emoţionale. Trăsăturile de
familie/genetice care protejează sunt o relaţie puternică cu un adult care îl îngrijeşte (de ex. un părinte) şi
disponibilitatea altor adulţi (de ex. bunicii sau alţi membri ai familiei extinse), pentru a ajuta la creşterea copilului
şi pentru a sprijini emoţional mama. Factorii de mediu care pot proteja sunt: legătura cu un grup de susţinere
religios, cum ar fi biserica, ocuparea forţei de muncă şi stabilitatea financiară a părinţilor, frecventarea unei şcoli
în care este în siguranţă şi în care există interacţiune cu cadre didactice suportive sau cu alţi adulţi care pot fi
modele pozitive.
În copilăria mică, în majoritatea culturilor băieţii şi fetele au aceeaşi predispoziţie la depresie. În Statele Unite şi
în alte culturi industrializate, începând cu vârsta de 12 ani, fetele sunt de două mai predispuse la depresie decât
băieţii. Cauza nu este bine determinată, dar poate avea legătură cu diverşi factori. Unele motive pot include
modificarea nivelului de hormoni asociat cu pubertatea sau apariţia pubertăţii mai devreme la fete decât la băieţi
şi consecinţele asociate cu acest eveniment. Problemele sociale, cum ar fi rolurile sociale mult mai restrictive
pentru fete decât pentru băieţi, riscul crescut de abuz sexual la fete, tendinţa fetelor de a fi mai melancolice şi
preocuparea mai mare a fetelor pentru aspectul fizic decât a băieţilor, sunt câteva elemente care pot explica rata
ridicată a depresiei în adolescenţă.
Centrarea societății actuale pe obiective de viață mai degrabă externe și mai puțin pe obiective interne, de creștere
și evoluție personală, spirituală, crește vulnerabilitatea omului contemporan pentru depresie și anxietate. Un
obiectiv intern de viață are legătură cu dezvoltarea personală și evoluția spirituală. Ne putem propune de pildă, să
devenim mai generoși, mai toleranți, mai competenți iar aceste obiective ne ajută să ne structurăm o anumită
filosofie de viață, în virtutea căreia facem alegeri, decidem și construim relații cu noi înșine și cu cei din jurul
nostru. Un obiectiv extern, pe de altă parte, are legătură mai degrabă cu recompensele materiale, cum ar fi un
telefon scump, o casă mai mare, sau cu cele sociale, legate de statut social sau chiar de un anumit tip de atractivitate
fizică.
Sunt studii care arată că, în prezent, copiii, ca și adulții, sunt mai orientați către obiective extrinseci (atractivitate
și imagine, un anumit venit sau poziție socială), a căror realizare nu este întotdeauna în controlul nostru în
totalitate. De exemplu, atractivitatea fizică și imaginea de sine depind în mare măsură de modul în care ceilalți ne
privesc, ne oferă feedback, complimente și/sau recompense. Primirea unui feedback pozitiv, complimentele

2
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

numeroase nu garantează însă o stare emoțională de confort. Este foarte probabil ca, în timp, starea noastră de
bine să depindă de răspunsul celorlalți, de atenția lor. În acest mod, devenim extrem de vulnerabili emoțional la
reacțiile celorlalți, iar părerea noastră despre propria persoană este condiționată de părerea celorlalți. Cu alte
cuvinte, încet încet pierdem controlul asupra propriei stări emoționale pentru că, nu depinde de noi, ci de
comportamentele și mesajele celorlalți.
Expunerea de timpuriu a copilului la mesaje de tipul “starea ta de bine depinde de cât de mult de plac ceilalți,
de felul în care arăți, de cât ești de popular etc.” înclină balanța către asumarea rapidă de către copil de obiective
de viață care au mai degrabă legătură cu aspectele materiale și de reușită socială ale existenței noastre. De
asemenea, anii prezenți aduc o creștere semnificativă a comportamentelor de tip narcisic și individualist. Filosofia,
inițial sănătoasă a iubirii și valorizării de sine, și-a pierdut moderația și s-a transformat într-o cultură a
perfecționismului care condiționează recunoașterea și aprecierea pe care o primim din partea celorlalți. Copiii
învață repede că trebuie să fii perfect ca să fi plăcut. Aceste comportamente duc în timp la scăderea conectării cu
celălalt, a atenției și a grijii față de celălalt, precum și la creșterea singurătății.
Studii recente arată că în prezent copiii au din ce în ce mai puțin timp și libertate de joc și de explorare a jocului
independent, fără ghidajul unui adult. Jocul liber și explorarea au rolul esențial în a-i învăța să rezolve probleme,
să aibă control asupra timpului lor și asupra acțiunilor lor, în a-și dezvolta propriile interese și a deveni încrezători
și competenți, în a-și realiza propriile dorințe. Jocul, este prin definiție o activitate controlată de jucător și orientată
către scopuri intrinseci, și mai puțin extrinseci. Prin deprivarea copilului față de oportunitățile de joc liber, fără
controlul și supervizarea unui adult, îi negăm oportunitatea de a învăța să aibă control asupra vieții lor. Ca și
părinți putem gândi că în fapt îi protejăm sau îi sprijinim, însă, în realitate, le diminuăm sentimentul de auto-
control și le reducem oportunitatea de a descoperi prin explorare ceea ce le face plăcere și le dă confort. Crește
astfel vulnerabilitatea pentru depresie și anxietate. În copilărie putem descoperi care sunt activitățile care ne fac
plăcere prin explorare, încercare de lucruri noi, necunoscute, nu prin limitarea accesului nostru la contexte și
acțiuni care pot să ofere plăcere celuilalt, părintelui de pildă, dar nu copilului. Creșterea timpului petrecut în
contexte de viață în care adultul are control asupra copilului amplifică vulnerabilitatea pentru depresie și anxietate
a copilului. În prezent, copilul petrece din ce în ce mai mult timp la școală sau în activități ghidate de către adulți.
În toate aceste contexte, adultul este cel care se află în control; el stabilește regulile și alege ce face copilul. Studii
recente arată că una din abilitățile care îi protejează pe copii față de depresie și anxietate este auto-controlul.
Pentru ca un copil să exerseze această abilitate este necesar să se afle în contexte care să îi permită acest lucru.

Care sunt în prezent, lucrurile care contează pentru părinte?

Din păcate, ponderea notelor, a rezultatelor școlare este din ce în ce mai mare. Copiii învață să se compare cu
ceilalți în termeni de rezultate, să se valorizeze în funcție de rezultatele lor și ale celorlalți. Ceea ce învață copilul
în școală și activitățile extrașcolare este că preferințele și alegerile lui NU contează. Adultul știe mai bine ce are
nevoie copilul să facă. Copilul învață că ceea ce contează sunt judecățile și alegerile profesorilor, părinților sau
ale altor adulți. Astfel, copiii învață să fie hipervigilenți la reacțiile lor. Dacă profesorul îmi dă un feedback pozitiv,
atunci înseamnă că ceea ce am făcut este bine, dacă mă ignoră sau mă critică, însemnă că ceea ce am făcut nu este
bine. Valoarea personală devine ceva variabil și în controlul celorlalți. Reacțiile profesorilor sau ale părinților
NU sunt mereu predictibile, ceea ce îi face pe copii să devină nesiguri și temători.

Dacă un copil este recompensat de către părinte numai atunci când comportamentul său este considerat valoros
de către părinte, atunci copilul învăță că valoarea sa personală este dependentă de aprecierea și reacțiile celuilalt.
Ba mai mult, învață că, valoarea sa personală nu este în controlul său. Centrarea pe evaluări și testări îi face pe
copii să învețe că ceea ce contează cu adevărat sunt notele (resort motivațional extrinsec) și mai puțin
progresul personal față de o etapă anterioară de învățare (resort motivațional intern). Mulți părinți se plâng
că, copiii lor învață numai pentru note sau pentru a evita o pedeapsă sau critică, că nu citesc sau scriu din propria
inițiativă. Atenție însă, acest comportament al copilului este rezultatul propriului nostru comportament. Dacă ne
dorim o schimbare a copilului, primii care trebuie să inițieze schimbarea sunt adulții. S-au realizat studii care să
evidențieze unde se simt copiii fericiți sau nefericiți. Deloc surprinzător din păcate, rezultatele au arătat că la
școală copiii se simt cei mai nefericiți; cei mai fericiți se simt înafara școlii, în activitățile alese de ei. Rezultatele

3
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

au arătat că starea de bine crește in week-end și scade dramatic duminică după amiaza, pentru că apare anticiparea
mersului la școală.

Depresia se “învață” din interacțiunile de zi cu zi dintre părinți și copii. Mulți dintre părinții copiilor diagnosticați
cu depresie suferă la rândul lor de depresie. Părinții care exprimă rar sau cu mare dificultate afecțiunea față de
copii, care nu sunt atenți la emoțiile copiilor lor, care sunt excesiv de critici (nimic nu este suficient de bine din
ce face copilul după standardele lor) cresc riscul apariției depresiei la copilul lor, în prezent sau când acesta va fi
adult. Mesajele ambivalente de tipul “ te iubesc, dar acum sunt obosit/ă, ocupat/ă“ reprezintă un factor de risc
major pentru depresia copilului. Copilul cere atenție excesivă atunci când atenția este inexitentă, sau insuficientă
sau când este primită într-un moment nepotrivit. Dacă divorțul sau separarea părinților se asociază cu pierderea
afecțiunii, atenției și a comportamentelor de grijă, crește riscul de depresie al copilului. Depresia este deci o formă
de deprivare. Strategiile pe care le folosește mintea ca adaptare la deprivare sunt:
• Dacă ceva rău s-a întâmplat, înseamnă că și alte lucruri rele se vor întâmpla.
• Dacă ceva bun s-a întâmplat, acest lucru este neobișnuit; nu înseamnă că se vor mai întâmpla și alte
lucruri bune.
• Dacă nu îți reușește ceva, atunci renunță.

Furia și blamarea sunt o formă de neajutorare.

Furia este o emoție care are legătură cu deprivarea emoțională, cu lipsa grijii și afecțiunii din partea celorlalți și
cu lipsa acelor activități plăcute care ne aduc satisfacție. O persoană predispusă la depresie a învățat că “nu se
poate aștepta la nimic bun de la oameni“ și în consecință își reduce semnificativ acele comportamente care cresc
probabilitatea să primească grijă și afecțiune din partea celorlalți. De exemplu, când copilul este trist poate spune
asta în cuvinte și să ceară persoanelor apropiate să îi acorde atenție sau să îl îmbrățișeze. Dacă, dimpotrivă respinge
gesturile lor atunci este foarte probabil ca ei să nu le mai facă de teama de respingere. Deși el are așteptări, cel de
lângă el va evita să facă gesturi de afecțiune și asta îi va accentua convingerea că nu se poți baza pe celălalt și că
nu ii este alături. În consecință, furia și blamarea îi mențin neajutorarea și îi favorizează depresia.

Acțiuni utile în mediul familial:

✓ Folosiți timpul de calitate și activitățile făcute împreună cu copilul, în locul recompenselor materiale (ex.
jucării). Ele sunt cu adevărat importante pentru cel de lângă noi; se creează o intimitate care generează
confort și control asupra vieții personale. Copii își amintesc ce facem împreună cu ei, așa cum și noi
avem amintirea unor momente speciale cu cei dragi. Rareori ne amintim obiecte. De exemplu, puteți să
îi oferiți copilului d-voastră, în locul unei jucării scumpe, de care se va plictisi repede, o oră de gătit
împreună sau de călărie, o excursie la munte în care învățăm să recunoaștem copacii etc.

✓ Oferiți recompense necondiționate de performanță sau comportament, pentru a nu menține convingerea

că va fi apreciat doar prin raportare la rezultate externe. Dragostea și iubirea sunt necondiționate.
Planificați-vă activități cu copilul indiferent de performanța lui școlară sau de comportamentul lui.
Studiile arată că, chiar și în situațiile grave când copilul are o tulburare de conduită, cu frecvente
comportamente agresive, o intervenție eficientă este să oferim recompense necondiționate copilului și să
ignorăm reacțiile agresive. Raportul corect este de 8 la 2: 8 recompense, față de 2 sancțiuni. Faceți
activități plăcute zilnic cu copilul: îi puteți citi o poveste sau puteți să vă jucați lego indiferent dacă la
școală a luat o notă bună sau proastă sau a avut un comportament potrivit sau nepotrivit. NU acordați
atenția d-voastră în funcție de rezultatele lui școlare. Modificarea performanței școlare sau modificarea
comportamentelor problematice se abordează într-un alt mod și NU trebuie să afecteze atenția și
afecțiunea d-voastră.

✓ Puteți reduce riscul sau preveni instalarea depresiei în cazul copiilor oferindu-le timp de joc liber, fără
implicarea voastră. Este posibil ca la început, dacă nu are această obișnuință, copilul să întâmpine
dificultăți în a identifica ce îi place să facă, însă în timp va învăța să facă cu plăcere respectiva activitate,

4
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

va inventa jocurile care îi fac plăcere. Un alt lucru important este să oferim copilului contexte de
explorare a unor jocuri noi.

✓ În raport cu performarea academică/școlară a copilului, centrați-vă și oferiți feedback bazat pe aprecierea

progresului său în raport cu o etapă anterioară, precum și pe efortul depus de copil pentru învățare. Aveți
în vedere faptul că multe dintre sarcinile și noțiunile școlare sunt noi pentru copii, deci chiar dacă pentru
adulți ele pot părea banale sau foarte ușoare, pentru un creier în dezvoltare, care de multe ori abia a
început dezvoltarea abilităților logic-operaționale sau de abstractizare, pot fi destul de dificil de înțeles.
Oferiți suport mai ales la debut de capitole noi sau folosiți ajutorul unor profesori pentru asta când este
nevoie. Sunt multe situații când imixiunea rolurilor parentale și profesorale nu au cele mai favorabile
rezultate.

✓ Preîntâmpinați tendința de a avea comportamente de izolare, cu stat mult timp în casă și tot gândit, cu
accesarea în exces a ecranelor, cu evitarea acelor activități care aveau o funcție de recompensă anterior
(de exemplu, ieșitul în oraș cu prietenii, practicarea sportului, mersul la cinema sau la teatru, mersul pe
munte etc.). Scăderea frecvenței activităților cu funcție de recompensă este ceea ce favorizează modul
de gândire depresiv. Este important să replanificați activitățile plăcute anterior; cu cât veți face împreună
mai des aceste activități cu atât mai rapid va reveni și satisfacția realizării lor. La început, posibil să pară
un efort mobilizarea copilului, dar cu cât mintea va fi mai prezentă în ceea ce face, cu atât va trăi mai
mult satisfacția sau plăcerea asociată cu acea activitate. Când apare tristețea, oamenii așteaptă să vină
motivația pentru a iniția acțiuni. “Motivația “ însă nu apare. Pare că nimic nu va aduce plăcere sau
satisfacție încât să merite efortul. Pare prea mult efort pentru rezultate atât de mici. Retragerea din
activități și din explorare scade și primirea recompenselor. Acest lucru va menține starea de tristețe și
deprimare, neajutorarea și autocritica. Motivația este un rezultat, NU este o cauză.

✓ Alternativa la izolare este să îi învățam pe copii să exprime în cuvinte ceea ce simt și să formuleze nevoile
care le pot fi satisfăcute de către cei de lângă ei. Sunt persoane care spun în mod repetat că au cerut
celuilalt și nu au primit și așa au ajuns să nu mai ceară. Aici e necesar să fim atenți la două aspecte. Unul,
modul în care a fost formulată cererea. Pot spune că se așteaptă de la ceilalți să fie afectuoși cu ei, și
ceilalți să le ofere tandrețe așa cum a învățat ei să ofere și copiii să fie dezamăgiți. Și al doilea lucru
important este că primim și ceea ce oferim atunci când există un angajament real pentru o relație. Dacă
oferim îmbrățișări, atunci este mai probabil să primim îmbrățișări. Dacă oferim izolare, este mai probabil
să primim izolare și distanță din partea celorlalți. Important este să fim atenți la cei de lângă mine, să
observam ce nevoi au și ce putem noi să le oferim și, la rândul nostru, să știm ce nevoi avem și să cerem
celorlalți sa primim în acord cu acestea (de ex. putem spune că am avut o zi proastă și avem nevoie de o
îmbrățișare).

✓ Exersați împreună cu copilul perspectiva “tonurilor de gri”. Sunt evenimente în viața tuturor care sunt
înafara controlului persoanei. Este o diferență între dorințele noastre și realitatea de zi cu zi. Există multe
situații în care putem obține doar parțial succes într-o acțiune, la fel cum unele persoane ne pot fi
agreabile doar până la un punct. Acceptarea realității se datorează și faptului că nu tolerăm ambivalența
și nici procentele în ce privește un obiectiv. Vream ca lucrurile să fie ori-ori, totul sau nimic. Fără
schimbări. Acceptăm cu dificultate că și noi avem stări emoționale diferite față de aceeași persoană, sunt
momente în care simțim bucurie, în altele furie sau tristețe sau exaltare. Așa cum cel de lângă noi are
stări emoționale diferite față de noi.

✓ Formulați standardele personale într-un mod specific, măsurabil, cu o perspectivă de timp realistă, pentru
că în funcție de standarde faceți și evaluările.

✓ Evitați critica și oferiți mai degrabă feedback în raport cu ce a reușit să facă copilul, nu in raport cu ceea
ce a greșit sau nu a reușit să facă: atunci când finalizează o acțiune în loc să gândiți că ea nu are nici o
valoare sau că oricum sunt prea multe greșeli si a pierdut timpul cu ea, centrați-vă pe ceea ce a făcut, NU

5
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

pe ce trebuia făcut diferit sau pe ce a făcut greșit; de exemplu, în loc să spuneți “a fost lamentabil/ă azi
la teme, puteți spune, azi a reuşit să înveţe să rezolve 3 probleme la matematică”.

✓ Schimbați critica cu feedback-ul corectiv: pentru a face progrese este necesar să semnalăm și greșelile;
în loc să spunem că trebuie să fie perfecți sau dimpotrivă, că sunt niște ratați, este mai constructiv să
vedem ce anume din comportamentul lor ar putea fi schimbat, ca pe viitor să scadă probabilitatea
aceleiași greșeli. Dacă apare o problemă în relație atunci să încercăm să rezolvăm problema împreună
atunci când suntem liniștiți, nu când suntem furioși. Un feedback important este și reacția celorlalți, care
arată ce din comportamentul meu îmi produce mie și celorlalți o stare de bine, de confort și atunci pot
persista în acest comportament și care comportament de-al meu îmi produce mie disconfort și produce
disconfort și celorlalți.

✓ Observați și acceptați: gândurile noastre sunt produse ale minții noastre. Ele vin şi pleacă. Când mintea
noastră este afectată de depresie, gândurile noastre sunt afectate și ele. Așa ajungem să avem gânduri
care ne arată realitatea așa cum o percepe mintea afectată de depresie şi nu așa cum este ea. Exersați
împreună cu copilul diferența dintre realitate și gânduri care interpretează realitatea. Interpretările noastre
ne limitează trăirea vieții. Ele nu ne definesc. Ele nu sunt identitatea noastră. Sunt gânduri pe care le
avem atunci când ne simțim triști. Doar observați realitatea, fără să o judecați și acceptați lucrurile pe
care le puteți schimba, dar și lucrurile pe care nu le puteți schimba.

✓ Găsirea unei „formule magice” pentru prevenirea depresiei sugerează o strategie clară și rapidă, care la
acest moment este un obiectiv mult prea înalt şi greu de atins. Cu toate acestea, studiile au arătat că un
program de exerciții fizice moderate sau chiar mai dificile, poate îmbunătății starea de spirit, cel puțin
temporar. Este foarte probabil ca exercițiile fizice să aibă un impact pozitiv asupra unui copil sau
adolescent cu tulburare de dispoziție şi un ajutor în recuperarea generală, deși el singur, fără un alt tip de
tratament, va fi probabil ineficient în rezolvarea unui episod depresiv deja instalat. Pentru majoritatea
tinerilor, care au doar simptome de stări de spirit tranzitorii, în contrast cu cei care au depresie clinică,
efectele acestor exerciții sunt probabil mai importante. Alte beneficii ale acestor exerciții pentru cei care
suferă de tulburări emoționale includ managementul greutății, alungarea plictiselii și încurajarea
interacțiunilor sociale.

✓ Referitor la dietă, este mai greu să tragem concluzii cu privire la depresie. Dieta și mâncatul în exces au
fost asociate cu depresia, deși este greu să interpretăm această informație, de vreme ce persoanele care
țin dietă și care au preocupări cu privire la greutatea lor pot avea legătură cu o stimă de sine scăzută și
cu o dispoziție proastă. Pe de altă parte, o dietă echilibrată, hrănitoare constituie baza pentru o sănătate
fizică şi mintală. Implicați medicul pediatru în gestionarea copilului care prezintă riscuri pentru
dezvoltarea unei tulburări emoționale și explorați modul în care puteți obține o dietă sănătoasă și un plan
de exerciții fizice pentru copilul dvs.

✓ Evitați să vă formați foarte multe obiceiuri la nivel de familie. Repetarea aduce repede scăderea plăcerii.
Neuronii sunt conectați pentru a răspunde la evenimente noi, care oferă noutăți informaționale. Căutați
o varietate de experiențe și răspândiți evenimente plăcute în timp.

✓ Practicați împreună tehnici de Mindfulness. Mindfulness este o formă a conștientizării de sine adaptată
din meditația budistă. A fost adaptat pentru utilizarea în prevenția și tratamentul depresiei, în special
prevenirea recidivelor și pentru a ajuta la reglarea dispoziției. Câteva modalități prin care aceste tehnici
pot fi incluse în rutina de familie:
1. Exercițiu de un minut. Așezați-vă în fața unui ceas pe care îl puteți folosi pentru a cronometra
trecerea unui minut. Sarcina ta este să îți concentrezi întreaga atenție asupra respirației și nimic
altceva, pentru minut.
2. Mâncatul mindfull. Aceasta implică să vă așezați la o masă și să mâncați o masă fără a vă angaja în
alte activități - fără ziar, carte, TV, radio, muzică sau vorbit. Concentrați-vă atenția asupra mâncării

6
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

pe care o alegeți să mâncați, cum arată, cum miroase, , mușchii pe care îi folosiți, textura și gustul
alimentelor. Puteți face din această practică un fel de experiment în familie, pe care apoi să vi-l
descrieți unii altora. S-ar putea să fiți uimiți de gustul diferit al alimentelor atunci când sunt
consumate în acest fel.
3. Mersul mindfull. Aici același principiu, în timp ce mergeți, concentrați-vă asupra simțului
pământului sub picioare, respirați în timp ce mergeți, observați ceea ce este în jurul vostru în timp
ce mergeți, rămânând în prezent, lasă-ți celelalte gânduri să plece. Puteți face din această practică
un fel de experiment în familie, pe care apoi să vi-l descrieți unii altora.
4. Exerciții de respirație. Acordați atenție fiecărei respirații, cu inspir și expir, cu ritmicitatea lor. Acest
lucru vă va ancora în prezent și vă va ajuta să treceți într-o stare de conștientizare și liniște.
5. Exercițiul pentru momentele de stres: „Ce se întâmplă cu mine în acest moment?” Observați orice
se întâmplă. Etichetați toate gândurile pe care le aveți. Când apar emoții sau amintiri despre
evenimente dureroase, nu vă permiteți să vă lăsați prins de ele. Dați-le etichete scurte, cum ar fi
„acesta este un sentiment trist” și „acesta este un sentiment de furie”, apoi permiteți-le să plece sau
să plutească. Aceste amintiri și sentimente vor scădea treptat în intensitate și frecvență. Exersați
împreună cu copilul.

3. Tulburările depresive în rândul copiilor – screening, evaluare, diagnostic

3.1. Aspecte specifice de screening

Cum punem diagnosticul de depresie? Ce evaluări sunt necesare pentru un diagnostic corect? „Standardul de aur”
este interviul clinic psihiatric cu părinţii şi copilul sau adolescentul, deoarece permite stabilirea cursului temporal
al depresei, semnificaţiei funcţionale a diferitelor simptome, şi mai ales în ce măsură aceste simptome pot fi
atribuite tulburării depresive sau altei tulburări. Interviul direct permite de asemenea şi rezolvarea eventualelor
discrepanţe dintre relatările copiilor şi cele ale părinţilor. Părinţii oferă de obicei informaţii mai corecte despre
tratamentele trecute şi despre simptomele care se reflectă în comportament, cum ar izolarea, scăderea
performanţelor şcolare şi agitaţia. Copiii explică mai bine experienţele interne şi gândurile cum ar fi ideaţia
suicidară, anhedonia, vina, lipsa de motivaţie sau halucinaţiile.

Singura scală de evaluare validată atât pentru copii cât şi pentru adolescenţi este Chestionarul de Dispoziţie şi
Sentimentele (Mood and Feelings Questionnaire).

3.2. Definiții și clasificări

DSM V
Secțiunea tulburărilor este organizată după cum urmează:
• Episodul depresiv major
• Tulburări depresive:
- Tulburarea depresivă majoră
- Tulburarea distimică
- Tulburarea depresivă fără altă specificație
• Alte tulburări afective
- Tulburarea afectivă datorată unei condiții medicale generale
- Tulburarea afectivă indusă de o substanță
- Tulburarea afectivă fără altă specificație
• Specificanții care descriu statusul clinic al episodului afectiv curent (sau cel mai recent)

7
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

- Ușor
- Moderat
- Sever, fără elemente psihotice
- Sever, cu elemente psihotice
- În remisiune parțială
- În remisiune completă
• Specificanții care descriu elementele episodului curent (sau cel mai recent dacă se afla actualmente în remisiune
parțială sau completă)
- Cronic
- Cu elemente catatonice
- Cu elemente melancolice
- Cu elemente atipice
- Cu debut postpartum
• Specificanți care descriu evoluția episoadelor recurente
- Specificanții evoluției longitudinale (cu sau fără recuperare interepisodică completă)
- Cu pattern sezonier
- Cu ciclare rapidă

Episodul depresiv major

A. Minim cinci dintre următoarele simptome au fost prezente pe parcursul a minim 2 săptămâni și
reprezintă o modificare de la nivelul anterior de funcționare; cel puțin unul dintre simptome este, fie (1) dispoziție
depresiva, fie (2) pierderea interesului sau plăcerii:
(1) dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicata fie prin relatare personală (de
ex., se simte trist sau inutil, fără chef), fie prin observație făcută de alții (de ex., pare înlăcrimat).
Nota: La copii și adolescenți apare mai frecvent o dispoziție iritabilă sau capricioasă decât o dispoziție tristă.
(2) diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru aproape toate activitățile, cea mai mare parte a zilei,
aproape în fiecare zi (ex.: „nu-mi mai pasă de nimic acum”)
(3) pierdere semnificativă în greutate, deși nu ține dietă, ori creștere în greutate (de ex., o modificare de mai mult
de 5% din greutatea corpului într-o luna) ori scădere sau creștere a apetitului aproape în fiecare zi.
Nota: La copii, se ia in considerație incapacitatea de a atinge plusurile ponderale expectate prin creștere;
(4) insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi;
(5) agitație sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi (observabilă de către alții);
(6) fatigabilitate sau lipsa energiei aproape în fiecare zi (se poate plânge că spălatul și îmbrăcatul dimineața sunt
epuizante și-i iau de două ori mai mult timp decât în mod uzual);
(7) sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă ori inadecvată (care poate fi delirantă) aproape în fiecare zi;
(8) diminuarea capacității de a gândi sau de a se concentra ori indecizie aproape în fiecare zi (fie prin relatare
personală, fie observată de alții);
(9) gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideație suicidară recurentă sau tentativă de suicid,
existența unui plan anume pentru comiterea suicidului;
B. Simptomele nu sunt relevante pentru criteriile unui episod mixt;
C. Simptomele interferă semnificativ clinic cu funcționarea în domeniul social, profesional ori în alte domenii
importante.
D. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (drog, medicament) ori ale
unei condiții generale medicale (de ex. hipotiroidism).
E. Simptomele nu sunt explicate mai bine de reacția de doliu.

Tulburarea depresiva majoră

Un episod este considerat terminat, atunci cand criteriile complete pentru un episod depresiv major nu mai sunt
satisfacute de cel puțin 2 luni consecutive.

8
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Dacă pe parcursul tulburării depresive majore apar episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale, diagnosticul
este schimbat în cel de tulburare bipolară. Dacă însa simptomele maniacale sau hipomaniacale survin ca un efect
direct al tratamentului antidepresiv, al uzului de alte medicamente, al uzului de o substanța, al expunerii Ia un
toxic, sau ca efect direct al unei condiții medicale generale diagnosticul de tulburare depresiva majora rămane cel
adecvat și trebuie notat un diagnostic adițional de tulburare afectivă indusa de o substanță sau datorată unei
condiții medicale generale, cu elemente maniacale sau mixte.

Tulburarea Depresivă Majoră, Episod Unic

A. Prezența unui singur episod depresiv major.
B. Episodul depresiv major nu este explicat mai bine de tulburarea schizo-afectivă și nu este suprapus peste
schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă ori tulburarea psihotică fără altă specificație.
C. Nu a existat niciodată un episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal.
Daca actualmente sunt satisfacute complet criteriile pentru un episod depresiv major, se specifică statusul clinic
curent și/sau elementele sale.

Tulburarea Depresivă Majoră Recurentă:

A. Prezența a doua sau a mai multe episoade depresive majore.
Nota: Pentru a fi considerate episoade separate, trebuie să existe un interval de cel puțin 2 luni consecutive în care
nu sunt satisfacute criteriile pentru un episod depresiv major.
B. Episoadele depresive majore nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizo-afectivă și nu sunt suprapuse peste
schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă sau tulburarea psihotică fără altă specificație.
C. Nu a existat niciodată un episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal.

Tulburarea depresivă fără altă specificație- particularități:

- include tulburările cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru tulburarea depresivă majoră, tulburarea
distimica, tulburarea de adaptare cu dispozitie depresivă sau mixtă (depresivă și anxioasă).
1. Tulburarea disforică premenstruală: pe parcursul celor mai multe cicluri menstruale din cursul ultimului an,
apar simptome specifice (de ex.: dispoziție depresivă/anxietate marcată, labilitate afectivă, scăderea interesului
pentru diverse activități) de regulă în ultima săptămână a fazei luteale (și care se remit în decurs de câteva zile de
la debutul menstruației). Simptomele specifice sunt suficient de severe interferă semnificativ cu activitatea
profesională, școlară sau cu activitățile uzuale și sunt complet absente cel puțin o săptămână după menstruație.
2. Tulburarea depresivă minoră: cel puțin 2 săptămâni sunt satisfacute mai puțin de cinci criterii detaliate pentru
tulburarea depresivă majoră.
3. Tulburarea depresivă scurtă recurentă: episoade depresive cu durată scurtă variind de la 2 zile până la 2
săptămâni, survenind cel puțin odată pe lună, timp de 12 luni (neasociată cu ciclul menstrual).
4. Tulburarea depresiva postpsihotica a schizofreniei: un episod depresiv major care survine în cursul fazei
reziduale a schizofreniei.
5. Un episod depresiv major suprapus peste o tulburare psihotică (tulburarea schizoafectivă).
6. Situațiile particulare în care clinicianul a ajuns la concluzia că este prezentă o tulburare depresivă, dar este nu
sunt suficiente date pentru a preciza dacă aceasta este primară, datorată unei condiții medicale generale ori
indusă de o substanță.

Tulburarea Distimica

A. Dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei, mai multe zile da decât nu, relatată sau observată de către
alții, timp de cel puțin 2 ani.
Nota: La copii și la adolescenți dispoziția poate fi iritabilă, iar durata trebuie să fie de cel puțin 1 an.
B. Prezenta în plus a doua (sau a mai multe) dintre următoarele:
(1) apetit redus sau excesiv;
(2) insomnie sau hipersomnie;

9
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

(3) energie scazută sau fatigabilitate;

(4) stimă de sine scazută;
(5) capacitate de concentrare redusă sau dificultate în a lua decizii;
C. Pe parcursul perioadei de 2 ani (1 an pentru copii sau adolescenți) simptomele de la criteriile A și B au fost
absente maxim 2 luni consecutiv.
D. Nu a intrunit criteriile pentru un episod depresiv major pe parcursul primilor 2 ani (1 an pentru copii și
adolescenți) adică aspectul clinic nu este explicat mai bine de tulburarea depresivă majoră cronică sau de
tulburarea depresivă majoră, în remisiune parțială.
E. Nu a existat niciodată un episod maniacal, hipomaniacal sau mixt și nu au fost satisfacute niciodată criteriile
pentru tulburarea ciclotimică.
F. Simptomele nu survin exclusiv în evoluția unei tulburări psihotice cronice, cum ar fi schizofrenia ori tulburarea
delirantă.
G. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (drog de abuz, medicament) ori ale
unei condiții medicale generale (de ex. hipotiroidismul).
H. Simptomele determină o deteriorarea semnificativă clinic în domeniul social, școlar sau în alte domenii
importante de funcționare.

ICD 10, Ghidul European propune următoarea clasificare:

1. Episod depresiv, F32

F32.0 Episod depresiv ușor
F32.1 Episod depresiv moderat
F32.3 Episod depresiv sever fără elemente psihotice
F32.4 Episod depresiv sever cu elemente psihotice
F 32.8 Alte episoade depresive
F 32.9 Episod depresiv nespecificat
2. Tulburarea depresivă recurentă, F 33
F 33.0 Tulburarea depresivă recurentă cu episod actual ușor.

F 33.1 Tulburarea depresivă recurentă cu episod actual moderat.

F 33.2 Tulburarea depresivă recurentă cu episod actual sever fără elemente psihotice.
F 33.3 Tulburarea depresivă recurentă cu episod actual sever cu elemente psihotice.
F 33.4 Tulburarea depresivă recurentă în prezent în remisiune.
F 33.8 Alte tulburări depresive recurente.
F 33.9 Tulburare depresivă recurentă nespecificată.
- 0 = fără simptome somatice
- 1 = cu simptome somatice
3. Tulburări persistente ale dispoziției, F 340T
F 34.0 Ciclotimia
F 34.1 Distimia
F 34.8 Alte tulburări persistente ale dispoziției (afective).
F 34.9 Tulburare persistentă a dispoziției, nespecificată.
4. Alte tulburări ale dispoziției, F 38
F 38.0 Alte tulburări singulare ale dispoziției afective
F38.00 Episod afectiv mixt
F 38.1 Alte tulburări recurente ale dispoziției afective
F 38.10 Tulburarea depresivă recurentă scurtă
F 38.8 Alte tulburări ale dispoziției afective specificate.
5. Alte tulburări ale dispoziției afective nespecificate, F 39

10
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Încadrarea în funcție de gravitatea simptomelor într-o categorie diagnostică, este realizată (conform ICD-10) se
face astfel:
Episod depresiv ușor.
Sunt prezente doua sau trei dintre simptomele detaliate mai sus, dar copilul poate funcționa în cele mai multe
dintre activități.
F32. Episod depresiv moderat
Sunt prezente patru sau mai multe dintre simptomele de mai sus, este afectată funcționarea în cadrul activităților
obișnuite.
F32.2 Episod depresiv sever, fără simptome psihotice
Sunt prezente aproape toate dintre simptomele de mai sus, pierderea tipică a stimei de sine și ideile de
devalorizare și vinovăție. Gândurile și actele suicidare sunt obișnuite, iar un număr de simptome 'somatice' sunt
de obicei prezente.
F32.3 Episod depresiv sever cu simptome psihotice.
Un episod depresiv major dar cu prezența halucinațiilor, ideilor delirante, lentoare psihomotorie și de obicei sunt
imposibil de realizat activitățile sociale obișnuite; se poate ca viața să fie pusă în pericol din cauza ideilor
suicidare, deshidratare sau înfometare. Halucinațiile și ideile delirante pot sau nu să fie concordante cu dispoziția.

Prevalența
- Riscul pe viață pentru tulburarea depresivă majoră în eșantioanele comunitare variază între 10-25%
pentru femei, și între 5-12% pentru bărbați;
- Prevalența pe eșantioane comunitare variază între 5-9% pentru femei și între 2-3% pentru bărbați;
- Tulburarea depresivă majoră este de 1,5-3 ori mai frecventă printre rudele biologice ale persoanelor cu
această tulburare decât în populația generală. Exista probe de risc crescut de dependență alcoolică la
rudele biologice de gradul I adulte și poate exista o incidență crescută a diagnosticului ADHD la copiii
adulților cu această tulburare.
- Tulburarea depresivă majoră poate fi precedată de tulburarea distimică (10% în eșantioanele
epidemiologice și 15-25% în eșantioanele clinice). Se estimează că în fiecare an aproximativ 10% dintre
indivizii cu tulburare distimică vor ajunge sa aibă un prim episod depresiv major necesitând tratament
suplimentar fazei acute și o perioadă mai lungă de întreținere pentru a obține o stare eutimică stabilă.
- Tulburarea depresivă majoră (episod unic sau recurent) este de două ori mai frecventă la femeile
adolescente și adulte decât la bărbați. La preadolescenți, băieții și fetele sunt afectați în egală măsură.

Pasul 1 – Tablou clinic și diagnostic

Simptomele depresive pot fi grupate în: simptome emoţionale (cum ar fi tristeţe, iritabilitate, plictiseală, vină),
gânduri depresive (lipsă de concentrare, tulburări de memorie, capacitate slabă de a lua decizii, autocriticism,
pierderea interesului, idei de moarte sau de sinucidere), simptome comportamentale (plâns, evitarea celorlalţi,
mişcări încetinite sau agitaţie, auto-vătămare) şi simptome fizice (tulburări de somn, tulburări de apetit, modificări
ale greutăţii corporale, oboseală, pierderea interesului sexual în cazul adolescenţilor).
Deşi criteriile necesare pentru diagnostic sunt aceleaşi pentru adulţi, adolescenţi şi copii, prezentarea clinică a
depresiei este diferită în funcţie de vârstă. Aceasta înseamnă că la anumite vârste unele simptome sunt mai vizibile
sau se manifestă diferit (tabelul 1).

Simptome la adult Simptome la adolescent Simptome la copil

Dispoziţia depresivă Certăreţ, agresiv, hipersensibil emoţional Iritabil, certăreţ, agresiv, plânge sau se
smiorcăie
Interes scăzut pentru lucruri, Izolat, renunţă la activităţi, nu manifestă Mai puţin motivat, nu mai are chef de joacă, nu
incapacitate de a se bucura de iniţiative, plicitisit, scăderea performanţelor mai este curios, nu mai explorează, plictisit,

11
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

lucrurile care înainte îi făceau şcolare scăderea performanţelor şcolare

plăcere
Modificarea neintenţionată în Modificarea neintenţionată în greutate Modificarea neintenţionată în greutate sau nu
greutate atinge greutatea corespunzătoare vârstei
Modificări de somn Dificultăţi de adormire sau în a rămâne treaz, Dificultăţi de adormire sau în a rămâne treaz,
somn neodihnitor, stă treaz toată noaptea somn neodihnitor
Mai lent sau mai agitat Dificultăţi de concentrare, în a sta liniştit, Dificultăţi de concentrare, în a sta liniştit,
impulsiv, sau mai puţin activ, relaţionează impulsiv, sau mai puţin activ, relaţionează mai
mai puţin cu ceilalţi, dezorganizat puţin cu ceilalţi, dezorganizat, hiperactiv
Stare de oboseală şi epuizare Refuză să participe la activităţi, petrece mult Are nevoie de odihnă, spune că vrea să doarmă,
timp în pat, doarme ziua, se simte mereu se plânge când este rugat să facă anumite
bolnav lucruri, se simte bolnav
Se simte vinovat şi fără valoare Face comentarii negative despre el / ea: Face comentarii negative despre el / ea: „Tu mă
„Sunt urâtă”, „Sunt grasă”, „Sunt prost”, urăşti”, „Sunt prost”
„Nimănui nu-i place de mine”
Capacitate scăzută de concentrare, Capacitate scăzută de concentrare, uşor de Capacitate scăzută de concentrare, uşor de
nu poate lua decizii distras, dezorganizat distras, dezorganizat
Gânduri despre moarte şi Este obsedat de teme morbide, afirmă că ar Vorbeşte despre moarte, spune că ar fi dorit să
sinucidere vrea să moară, spune că se gândeşte cum să nu se fi născut niciodată, că ar vrea să moară
se sinucidă, încearcă să se sinucidă
Aude voci sau vede lucruri care nu Suspicios, vede imagini înfricoşătoare, îşi Frică exagerată pentru siguranţa personală,
sunt reale aude numele strigat vede imagini înfricoşătoare, aude monştri

Tabelul 1. Simptomele depresive în funcţie de vârstă

Copiii sunt mai predispuşi către simptomele fizice (dureri de cap, stomac), halucinaţii, agitaţie şi frică extremă,
pe când adolescenţii au mai mult gânduri lipsite de speranţă, modificări în greutate, somnolenţă marcată în timpul
zilei.
Simpla prezenţă ocazională a unora din simptomele de mai sus nu este suficientă pentru a pune un diagnostic.
Simptomele sunt considerate problematice dacă:
• reprezintă o schimbare în viaţa copilului – o modificare faţă de nivelul anterior de funcţionare
• persistă – apar timp de cel puţin două săptămâni
• cauzează dificultăţi semnificative în relaţionarea cu alţi copii, cu familia, scade performanţa şcolară
• sunt „nemotivate” sau „slab motivate” – nu se datorează consumului direct de medicamente sau droguri,
unor boli, sau unor evenimente de viaţă cum ar fi pierderea unei persoane dragi

Manualele de diagnostic folosesc aceleaşi criterii de diagnostic pentru depresia adultului şi pentru depresia care
apare în copilărie şi adolescenţă. Acolo unde sunt diferenţe, acestea sunt menţionate separat.

3.3. Aspecte clinice particulare în funcție de vârstă

1. Copilul foarte mic:

- Apatie, plâns frecvent, cu modificarea feței
- Refuză alimentația

12
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

- Tulburări de somn
- Agitație
- Scădere în greutate
- Mișcari stereotipe
- Manifestările se intensifică când este separat de mama
2. Preșcolar:
- Scade frecvența plânsului pentru durerea fizică dar se menține plânsul la frustrare
- Retragere, nu se joacă cu ceilalți copii și nici singur, pot apare uneori elemente de joc distructiv
(aruncă, sparge obiecte)
- Irascibil, nemulțumit, plânge, țipă, apar crize de furie nejustificate
- Refuză alimentația și stagnează în greutate
- Uneori vârsături, diaree
- Nu mai face achiziții noi sau nu le mai folosește pe cele anterioare (regres într-un stadiu anterior de
dezvoltare)
- Uneori apare enurezis, encoprezis, acuză dureri abdominale, comportament de autostimulare
- Onicofagie
- Crize de pavor nocturn
- Se obiectivează frecvent istoricul de neglijare, abuz
3. Șolar/preadolescent
- inițial: simptome somatice (cefalee, dureri abdominale, tulburări vegetative)
- tulburări de atenție, pare “fără chef”
- scăderea rezultatelor școlare, +/_ refuz școlar
- iritabilitate
- retragere, joc sărac sau absent
- uneori comportament de autostimulare
- la frustrare: se retrage, comportamente agresive, explozive (țipă, lovește, vorbește urât, strică
obiecte)
- frecvent spune : “sunt plictisit, nu am chef de nimic”
- la preadolescenți episodul depresiv major survine mai frecvent împreuna cu tulburările de
comportament disruptiv, deficitele de atenție și tulburările anxioase
- mai rar:
• lentoare motorie sau/și verbală
• scăderea imaginii de sine
• tentative de suicid, deși spun că “vor sa moară”
• halucinații (de obicei auditive, terifiante)
• oboseală
4. Adolescent
- Scăderea interesului și a plăcerii (“sufăr că nu mă pot bucura”)
- Energie scazută, oboseală diurnă nejustificată
- Tulburări de somn și apetit alimentar
- Ingrijorări frecvente
- Sentimente de inutilitate, nefericire, eșec
- Idei și tentative suicidare mai frecvente ca la celelalte categorii de vârstă și premeditate
- Halucinații și iluzii auditive frecvent congruente dispoziția (depresia majoră)
- Anhedonia pervazivă (depresia majoră)
- Alte gesturi autoagresive
- La adolescenți episoadele depresive majore sunt asociate frecvent cu tulburări de comportament
disruptiv, deficit de atenție, tulburări anxioase, consum de substanțe și tulburări de comportament
alimentar.

13
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Comportamentul suicidar
- Verbalizează frecvent percepții diferite legate de “conflicte”, “pierderi”
- Frecvent dezvoltă o filosofie proprie despre viață-moarte
- Este precipitat de: conflicte cu familia/școlare/legale, de anticiparea unor consecințe nedorite sau a
umilinței, de mediatizari TV ale unor cazuri de suicid
- 50% din tentativele reușite sunt precedate de verbalizarea intenției
- Riscul crește dacă:
o Are acces la arme/substanțe toxice
o Există premeditare, urmărește să fie singur
o Există “jurăminte cu prietenii”
o Supraveghere redusă din partea familiei sau/și suport familial redus
o Mediu psihosocial neadecvat
o Antecedente de abuz

Întrebări utile în screening-ul depresiei (adaptare după Schedule for Affective Disorders and Schizophrenia
for School age Children, Present and Lifetime version KSADS-PL, Dr. J. Kaufman)

Simptom Întrebări de screening (exemple)

Stare depresivă Te simți trist / deprimat / dezamăgit / gol pe dinauntru? Iți vine des să plângi? De
când se întâmplă asta? Dar acum, cum te simți? Ți s-a mai întâmplat vreodată să te
simți astfel?
Insomnie Ți-e greu să adormi? Cât timp îți ia să adormi seara? Ți se întâmplă să te trezești în
timpul nopții? Cât de des? Cât timp îți ia să readormi? Ți se întâmplă să te trezești
mai devreme decât o făceai înainte? Te simți odihnit când te trezești dimineața?
Hipersomnie Dormi mai mult decât de obicei?ți se întămplă ca, după ce te trezești dimineața, sa te
duci iar în pat să dormi?
Iritabilitate Ți s-a întâmplat vreodată să te enerveze/ irite lucruri mărunte? Ți s-a întâmplat
vreodată să îți pierzi cumpătul? Când? În ce context? Dar acum? Ce te face să îți
pierzi calmul?
Stimă de sine Ce părere ai depsre tine? Îți place cum ești? De ce? De ce nu?crezi că ești drăguț/ă?
negativă Urât/ă? Inteligent/ă? Prost/proastă? Îți place felul tău de a fi? Ai vrea să fi altfel?
Cum? Cât de des te gândești la tine în acești termeni?
Pierderea interesului Care sunt lucrurile pe care le faci atunci când vrei să te distrezi, să te simți bine?
pentru activități Înainte ți se întâmpla să te simți plictisit? Când? Dar acum? Te simți plictisit tot
plăcute (apatie, timpul? De obicei așteptăm cu nerăbdare să facem lucrurile care ne amuză și ne
ahedonie, plictiseală, relaxează. În cazul tău cum este? Când faci aceste activități, te simți la fel de bine ca
deficit motivațional atunci când le făceai înainte? Nu te mai relaxează la fel ca înainte? Deloc?
Vinovăție De obicei, când oamenii fac lucruri bune, se simt bine; alteori, când greșesc, se simt
rău. În cazul tău cum este? Te simți vinovat pentru diferite lucruri pe care le-ai făcut?
Cum este? Cât de des te gândești la asta? Când? Ce crezi că înseamnă când cineva
spune că se simte vinovat pentru ceva? Tu cât de frecvent te simți astfel?
Pierderea speranței Ce crezi că se va întâmpla cu tine? Crezi că te vei simți din nou bine? Crezi că te
poate ajuta cineva? Cum?
Ce vrei să faci când vei fi mare? Crezi că vei reuși? De ce nu? Ți-ai pierdut speranța
cu privire la viitorul tău?
Oboseală, lipsa Te-ai simțit obosit în ultima vreme? Cât de des? Când ai început să te simți atât de
energiei obosit? Simți nevoia să dormi în timpul zilei? Îți simți mâinile și picioarele grele?
Simți constant nevoia de odihnă?

14
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Dificultăți de Uneori copiii au dificultăți în a se concentra. De exemplu, trebuie să citească o pagină

concentrare și la dintr-o carte dar nu le stă mintea la asta și sunt nevoiți să o ia de la capăt pentru a
nivelul procesului înțelege ceva. Tu ai trecut vreodată prin situați asta? Când? Ți se pare câteodată că
decizional mintea ta funcționează mai lent? De exemplu, îți ia mai mult timp decât de obicei să
îți finalizezi temele? Sau când încerci să te concentrezi la ceva anume, mintea ta
zboară în altă parte? Ai dificultăți în a fi atent la școlă?
Tulburări de apetit Cum stai cu pofta de mâncare? Ți-e foame des? Mănânci mai mult sau mai puțin
alimentar decât înainte? Ai pierdut în greutate de când ai început să te simți rău? Cum îți dai
seama de asta? Ai luat în greutate de când ai început să te simți rău? Cum îți dai seama
de asta?
Agitație În ultima vreme, de când te simți rău, ai avut dificultăți în a sta liniștit? Simți nevoia
psihomotorie să te miști tot timpul, să faci constant câte ceva? De exemplu, te fâțâi încoace și
încolo, fără un scop anume…
Lentoare În ultima vreme, de când te simți rău, ai observat că nu mai poți să faci lucrurile cu
psihomotorie aceeași viteză? De exemplu, vorbești mai puțin decât înainte?
Ideație suicidară, Uneori, copiii care se supără sau se simt foarte rău se gândesc la moarte și chiar își
tentative de suicid doresc să se sinucidă. Ai avut vreodată astfel de gânduri? Cum ai face asta? Te-ai
gândit la un plan? Ai încercat vreodată să te sinucizi? Când? Ce anume ai făcut? Ai
cerut ajutor după aceea?
Gânduri de moarte Uneori, copiii care se supără sau se simt foarte rău își doresc să moară sau cred ca ar
fi mai bine dacă nu s-ar fi născut. Ai avut vreodată astfel de gânduri? Când? Dar
acum? S-a întâmplat vreodată să gândești astfel?
Comortamente de Ai încercat vreodată să îți faci rău? (ars cu chibrituri/ brichetă; zgâriat cu ace/ cuțit/
auto-mutilare unghii). Cum s-a întâmplat? Cât de frecvent? Sunt copii care fac astfel de lucruri
pentru că își doresc să moară. Alții o fac pentru că se simt mai bine după-aceea. Tu
de ce o faci?

4. Psihoeducație si recomandări pentru părinți

Nu este neobişnuit ca un copil, în special un preşcolar, să spună „nu ştiu” atunci când părintele îl întreabă
ce este în neregulă cu el. De obicei acest lucru se întâmplă nu pentru că cel mic încearcă să fie sfidător şi dificil,
ci mai degrabă pentru că abilitatea de a-şi interpreta propriile emoţii şi de a le exprima în cuvinte atunci când este
întrebat, este complexă şi presupune un nivel de dezvoltare care nu este încă atins. Transpunerea emoţiilor în
cuvinte nu este legată doar de utilizarea unui limbaj adecvat, ci mai ales de nivelul de dezvoltare emoțională a
copilului, precum şi de contextul social, de stilul individual al copilului, de limbajul utilizat în familie, şi mulţi
alţi factori.
Odată ce copilul a asimilat limbajul de bază – în preşcolaritate, de exemplu, el poate să îşi exprime
emoţiile într-un mod rudimentar – „Sunt fericit, Sunt trist...”, poate dura câţiva ani până când să poată înţelege şi
comunica emoţiile complicate. De aceea adolescenţii se pot simţi „confuzi”; ei sunt compleşiţi de atât de multe
idei şi experienţe încât nu ştiu cum să le sorteze şi să le comunice într-un mod coerent celor din jur, în special
adulţilor. Fiecare copil îşi dezvoltă abilitatea de a comunica adecvat în propriul lui ritm. Unii se dezvoltă mai
rapid, alţii mai lent, alţii au dificultăţi care persistă pe tot parcursul vieţii. De multe ori, ca adulţi, ne petrecem
toată viaţa învăţând să fim mai eficienţi în a comunica celor din jur sentimentele şi emoţiile noastre. În multe
culturi nu se vorbeşte deloc despre emoţii şi devine o provocare şi mai mare să înveţi să faci asta dacă în familia
ta nu se obişnuieşte să se verbalizeze despre experienţele interioare. Cea mai potrivită persoană care să alerteze
părinţii cu privire la problemele emoţionale ale copilului este medicul pediatru sau medicul de familie. Acestea
pot fi discutate în timpul unei consultaţii generale de rutină. Părinţii au de cele mai multe ori o relaţie apropiată
cu medicul pediatru al copilului, din moment ce acesta cunoaşte copilul de când era bebeluş şi este posibil să se

15
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

simtă mai confortabil aducând astfel de probleme în atenţia lui. Ei pot alege să recomande un consult la un spcialist
în sănătate mintală, psiholog sau/și un medic psihiatru pentru o evaluare suplimentară şi pentru un tratament
specializat.
Consultarea unui medic psihiatru poate provoca temeri şi activa prejudecăți. Oamenii au încă rezerve
legat de tratamentele oferite de un medic psihiatru, care implică uneori internarea într-un spital. Societatea poate
de asemenea să judece familiile care consultă un psihiatru prin prisma zvonurilor care distorsionează activitatea
prestată de un astfel de medic, ce diagnostice şi tratamente poate oferi.
Pentru multe familii, înţelegerea cauzelor apariţiei depresiei la copil poate ajuta la diminuarea
sentimentului de vinovăţie şi poate fi util în procesul de recuperare. NU există o singură cauză a depresiei la copil,
deoarece întâlnirea mai multor factori favorizează apariţia depresiei la copii. Moştenirea genetică a predispoziţiei
spre depresie, o relaţia disfuncțională între mamă şi copil, un părinte depresiv, un moment de stres major cum ar
fi pierderea unei fiinţe dragi sau participarea ca victimă sau ca martor la o scenă de violenţă sau abuz sexual, sunt
doar câţiva posibili factori de risc pentru apariţia depresiei. De obicei un singur eveniment sau un singur factor de
risc nu cauzează depresia şi poate fi tolerat de către copil. Ca părinte poate fi dificil să crezi că ceva ce ai făcut a
dus la apariţia depresiei. Unii părinţi nu conştientizează nevoia tratării, sau sunt împotriva tratării tulburărilor de
dispoziţie ale copilului lor şi aleg să „lase să fie ce-o fi” şi speră că lucrurile se rezolvă de la sine. Totuşi, să
trăieşti singur o perioadă de lungă de timp nu este un lucru bun. Un copil care este trist sau nervos tot timpul, nu
este capabil să ţină pasul la şcoală cu ceilalţi colegi deoarece nu poate să se concentreze pe sarcini. El se poate
simţi tot timpul descurajat şi poate începe să lipsească frecvent de la cursuri, lucru care poate duce la întârzieri în
achizionarea conţinuturilor informaţionale, la izolare sociale şi la dezvoltarea slabă a abilităţilor sociale. Este
posibil ca unii copii să nu reuşească să termine şcoala şi să îşi compromită în acest fel viitorul ca adulţi.
Adolescenţii cu tulburări de dispoziţie netratate îşi pot asuma riscuri majore, cum ar fi de exemplu întreţinerea de
relaţii sexuale neprotejate sau consumul de droguri, şi ajung în situaţii periculoase alături de alţi tineri din anturajul
lor. Unele fete adolescente pot rămâne însărcinate din motive nepotrivite. Într-un efort de a suporta mai uşor sau
de a uita experienţa care i-a provocat emoţii copleşitoare, un adolescent cu astfel de tulburări poate începe să
consume alcool, să fumeze, să consume substanţe ilegale, să devină depedent şi chiar să se implice în activităţi
ilegale pentru a reuşi să îşi procure acele substanţe. Abandonul şcolar, sarcina nedorită, drogurile, activităţile
ilegale sunt doar câteva din consecinţele netratării tulburărilor de dispoziţie.
Agresiunea faţă de alţii sau chiar faţă de propria persoană, este rezultatul final şi devastator al despresiei
netratate sau al tulburării de personalitate (borderline). Mai mult de atât, copii sunt predispuşi la multe alte riscuri
dacă tulburările lor de dispoziţie nu sunt tratate. Adolescenţii şi tinerii au un grad mai ridicat de risc decât şcolarii.
În rândul băieţilor sinuciderile sunt mai dese decât în rândul fetelor, deşi fetele încearcă să se sinucidă (fără să
reuşească) de 3 ori mai des decât băieţii. În ceea ce priveşte diferenţele de gen, gradul de risc are legătură cu
gradul de manifestare al tulburărilor. La fete, manifestarea unei depresii severe va creşte substanţial riscul de
suicid, în vreme ce la băieţi, o încercare anterioară de suicid este asociată cu un grad crescut de a se sinucide. Alţi
factori, cum ar fi prezenţa unei arme în casă, a unor conflicte între părinţi, consumul de droguri sau de alcool, un
istoric cu abuzuri (în special abuzul sexual) şi tulburările psihice ale părinţilor cresc de asemenea gradul de risc
de a comite un act suicidal în tinereţe. Totuşi, statisticile arată de asemenea că majoritatea persoanelor care s-au
sinucis nu erau în tratament. Un copil care merge la un medic şi îşi tratează tulburarea emoţională, are un grad
mai scăzut de risc pentru a comite astfel de fapte, faţă de un copil care nu caută/nu cere ajutor. De asemenea,
literatura arată că tratamentul scade gradul de risc de suicid asociat cu tulburările emoţionale.

4.1. Factori predispozanți sau favorizanți asociați cu apariția depresiei

Studii transgeneraţionale recente arată că creşterea prevalenţei depresiei şi anxietăţii este strâns
relaţionată cu centrarea noastră, în prezent, pe obiective de viaţă externe, simultan cu renunţarea la cele mai
degrabă intrinseci. Un obiectiv intern de viaţă are legătură cu dezvoltarea personală şi evoluţia spirituală. Ne
putem propune de pildă, să devenim mai generoși, mai toleranţi, mai competenţi iar aceste obiective ne ajută să
ne structurăm o anumită filosofie de viaţă, în virtutea căreia facem alegeri, decidem şi construim relaţii cu noi
înşine şi cu cei din jurul nostru. Un obiectiv extern, pe de altă parte, are legătură mai degrabă cu recompensele

16
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

materiale, cum ar fi jucării sau haine scumpe, o casă mai mare, sau cu cele sociale, legate de statut social sau chiar
de un anumit tip de atractivitate fizică.
Sunt studii care arată că, în prezent atât copiii cât şi adulţii, sunt mai orientaţi către obiective extrinseci
(atractivitate şi imagine, un anumit venit sau poziţie socială), a căror realizare nu este întotdeauna în controlul
nostru în totalitate. De exemplu, atractivitatea fizică şi imaginea de sine depind în mare măsură de modul în care
ceilalţi ne privesc, ne oferă feedback, complimente şi/sau recompense. Primirea unui feedback pozitiv sau a unor
complimente nu garantează însă o stare emoţională de confort. Este foarte probabil ca, în timp, starea noastră de
bine să depindă de răspunsul celorlalţi, de atenţia lor. În acest mod, devenim extrem de vulnerabili emoţional la
reacţiile celorlalţi, iar părerea noastră despre propria persoană este condiţionată de părerea celorlalţi. Cu alte
cuvinte, încet încet pierdem controlul asupra propriei stări emoţionale pentru că, nu depinde de noi, ci de
comportamentele şi mesajele celorlaţi. Expunerea de timpuriu a copilului la mesaje de tipul “starea ta de bine
depinde de cât de mult de plac ceilalţi, de felul în care arăţi, de cât eşti de popular etc.” înclină balanţa către
asumarea rapidă de către copil de obiective de viaţă care au mai degrabă legătură cu aspectele materiale şi de
reuşită socială ale existenţei noastre.
De asemenea, anii prezenţi aduc o creştere semnificativă a comportamentelor de tip narcisic şi
individualist. Filosofia, iniţial sănătoasă a iubirii şi valorizării de sine, şi-a pierdut moderaţia şi s-a transformat
într-o cultură a perfecţionismului care condiţionează recunoaşterea şi aprecierea pe care o primim din partea
celorlalţi. Copiii învaţă repede că trebuie să fii perfect ca să fi plăcut. Aceste comportamente duc în timp la
scăderea conectării cu celălalt, a atenţiei şi a grijii faţă de celălalt, precum şi la creşterea singurătăţii.
Care sunt în prezent, lucrurile care contează pentru părinte? Din păcate, ponderea notelor, a rezultatelor
şcolare este din ce în ce mai mare. Copiii învaţă să se compare cu ceilalţi în termeni de rezultate, să se valorizeze
în funcţie de rezultatele lor şi ale celorlalţi. Ceea ce învaţă copilul în şcoală şi activităţile extraşcolare este că
preferinţele şi alegerile lui NU contează. Adultul ştie mai bine ce are nevoie copilul să facă. Copilul învaţă că
ceea ce contează sunt judecăţile şi alegerile profesorilor, părinţilor sau ale altor adulţi. Astfel, copiii învaţă să fie
hipervigilenţi la reacţiile lor. Dacă profesorul îmi dă un feedback pozitiv, atunci înseamnă că ceea ce am făcut
este bine, dacă mă ignoră sau mă critică, însemnă că ceea ce am făcut nu este bine. Valoarea personală devine
ceva variabil şi în controlul celorlalţi. Reacţiile profesorilor sau ale părinţilor NU sunt predictibile, ceea ce îi
face pe copii să devină nesiguri şi temători. Ei nu mai ştiu sigur când se comportă corespunzător şi când nu. De
exemplu, în mai multe situaţii când copilul a luat o notă bună, reacţiile adulţilor pot fi: laudă, ignorare sau
nemulțumire (mesajul “puteai mai mult de atât”).
Dacă un copil este recompensat de către părinte numai atunci când comportamentul său este considerat
valoros de către părinte, atunci copilul învăţă că valoarea sa personală este dependentă de aprecierea şi reacţiile
celuilalt. Ba mai mult, învaţă că, valoarea sa personală nu este în controlul său. Centrarea pe evaluări şi testări
îi face pe copii să înveţe că ceea ce contează cu adevărat sunt notele (resort motivaţional extrinsec) şi mai
puţin progresul personal faţă de o etapă anterioară de învăţare (resort motivaţional intern).
Mulţi părinţi se plâng că, copiii lor învaţă numai pentru note sau pentru a evita o pedeapsă sau critică, că
nu citesc sau scriu din propria iniaţiativă. Atenţie însă, acest comportament al copilului este rezultatul propriului
nostru comportament. Dacă ne dorim o schimbare a copilului, primii care trebuie să iniţieze schimbarea sunt
adulţii. S-au realizat studii care să evidentieze unde se simt copiii fericiţi sau nefericiţi. Deloc surprinzător din
păcate, rezultatele au arătat că la şcoală copiii se simt cei mai nefericiţi; cei mai fericiţi se simt în activităţile alese
de ei. Rezultatele au arătat că starea de bine creşte in week-end şi scade dramatic duminică după amiaza, pentru
că apare anticiparea mersului la şcoală.
Unii copii au și gânduri de sinucidere. Dacă copilul vorbește despre a-și lua propria viață sau de a se răni,
este important să luați acest lucru foarte în serios. Copiii folosesc uneori acest lucru ca o modalitate de a-și descrie
suferința, mai degrabă decât ca intenție de a-și face rău - în orice caz, au nevoie de sprijin urgent.

4.2. Emoții, gânduri și comportamente ale unui copil/ adolescent cu depresie

Ce ar putea simți un copil/adolescent?

17
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Unii tineri se simt iritabili, în timp ce alții se simt triști și chiar stresați de cele mai multe ori. Unii tineri
devin mai furioși decât de obicei și sunt neliniștiți, incapabili să se relaxeze sau să nu se mai gândească la grijile
lor. Tinerii cu depresie pot experimenta sentimente de vinovăție, lipsă de valoare, frustrare, nefericire, vinovăție,
indecizie, dezamăgire, tristețe sau iritabilitate. Multe dintre sentimentele pe care le au tinerii sunt legate de modul
în care gândesc. Deci, dacă ceea ce gândesc tinerii tinde să fie negativ, probabil că sentimentele lor vor fi și ele
negative. Tinerii cu depresie pot fi prinși în acest ciclu inutil.

Ce ar putea crede un copil/adolescent?

Tinerii cu depresie descriu că au gânduri negative despre ei înșiși, despre oamenii din jurul lor sau despre
mediul lor și despre viitor. Aceste gânduri sunt adesea inexacte sau inutile. Depresia afectează capacitatea lor de
a se concentra și de a considera anumite situații sau decizii în mod obiectiv.
Unii tineri se gândesc la modul în care starea lor îi afectează pe ceilalți oameni și încep să se simtă vinovați pentru
că sunt o povară („le-ar fi mai bine fără mine”), că nu au valoare, în timp ce alții își fac griji că sunt un eșec și că
nimic bun nu li se va întâmpla vreodată. Aceste sentimente deseori intense pot evolua uneori spre gânduri de
genul: viața nu merită trăită.
Problemele obișnuite cu care se confruntă copiii/adolescenții includ:
• Prietenii: a face parte dintr-un grup sau a se simți respins sau agresat,
• Relațiile intime: dorința de a fi într-o relație sau încercarea de a face o relație să funcționeze,
• Performanță academică: gestionarea volumului de muncă al școlii, pregătirea pentru examene, stabilirea
așteptărilor nerealiste pentru ceea ce vor realiza la școală,
• Probleme financiare ale familiei sau ale economiilor lor,
• Stres familial: conflict familial sau destrămare familială,
• Pierderea: pierderea cuiva apropiat, mutarea casei sau schimbarea școlii, sfârșitul unei relații,
• Experiențe negative legate de sexualitatea sau identitatea lor de gen: discriminare sau frica de aceasta,
rușine interiorizată sau experiențe negative în familie / prietenie,
• Experiențe negative legate de moștenirea culturală, limbă sau religie: a fi discriminat sau respins.

Ce ar putea face un copil/adolescent

Tinerii care se confruntă cu depresia își pierd deseori interesul pentru lucrurile pe care anterior le
considerau plăcute sau satisfăcătoare. S-ar putea să fie din cauza tristeții sau îngrijorării intense, a incapacității de
a se concentra pe perioade îndelungate, neglijează sarcinile școlare, sau se pot simți epuizați și lipsiți de energie
pentru a se implica în lucrurile din jur. Drept urmare, pot deveni deconectați de prietenii și familia lor, nu mai ies
afară, se simt izolați și uneori mai deprimați. Uneori pot recurge la consumul de alcool, alte substanțe sau sedative.
De asemenea, pot exista schimbări în modul în care tinerii mănâncă și dorm. Unii tineri își pierd pofta
de mâncare, în timp ce alții folosesc mâncarea ca o modalitate de a se simți mai bine. Unii tineri vor să doarmă
tot timpul, în timp ce alții pur și simplu nu pot dormi, indiferent cât de obosiți se simt, pot acuza de multe ori
dureri de cap, dureri musculare, tulburări digestive sau alte forme de disconfort somatic.
Experiența depresiei poate fi diferită pentru toată lumea, dar lucrurile care trebuie luate în considerare
sunt schimbări continue în starea de spirit, comportamentele și bunăstarea generală a tânărului tău.

4.3. Cum schimbă depresia modul în care funcționează creierul și corpul nostru?

Depresia este o formă de deprivare.

Strategiile pe care le foloseşte mintea ca adaptare la deprivare sunt:
✓ Dacă ceva rău s-a întâmplat, înseamnă că şi alte lucruri rele se vor întâmpla.
✓ Dacă ceva bun s-a întâmplat, acest lucru este neobişnuit; nu înseamnă că se vor mai întâmpla şi alte
lucruri bune.
✓ Dacă nu îţi reuşeşte ceva, atunci renunţă.

18
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Depresia este o formă de evitare a pierderilor viitoare. Mintea afectată de depresie funcţionează pe principiul
evitării pierderilor viitoare.
Depresia are legătură cu teama de respingere.
“ Nu am nimic de oferit, aşa că nu mă expun!“
Pierderile în relaţii (cum sunt conflictele, respingerea, ruperea relaţiei) pot activa depresia, la fel şi pierderile
statutului social prin pierderea prietenilor, a unor bunuri, a banilor. Teama de a fi umilit este un factor cheie în
activarea depresiei.
Care sunt cele mai frecvente gânduri depresive, numite și gânduri automate negative? Se numesc automate
pentru că par înafara controlului nostru (adaptate după Leahy, 2010). Gândurile automate negative au devenit o
obișnuită pentru o minte care a trăit mult timp cu depresia. Este necesar un interval de timp pentru dezvolatarea
unui alt tip de gândire, mai flexibil și mai funcțional.
✓ “citirea” gândurilor: crezi că știi ce gândesc ceilalți despre tine – “știu că ei cred că nu sunt o fată bună”
sau “știu că ei cred că sunt un ratat “;
✓ predicții despre viitor: mintea face predicții negative despre viitor – “nu voi putea să iau notă mare la
test“;
✓ catastrofizarea: ai convingerea că ceea ce ți se poate întâmpla este atât de catastrofal încât nu vei face
situației – “ nu voi suporta să eșuez la examen”;
✓ etichetarea: faci atribuții personale pe baza unor evenimente de viață sau a unor comportamente – “ nu
sunt un copil bun pentru că nu am note mari„ ,“ nu sunt bun de nimic pentru că am fost părăsit/ă de
prieten‘;
✓ minimizarea aspectelor pozitive ale evenimentelor: mintea minimizează toate acțiunile funcționale,
pozitive ale tale sau ale celorlalți – “nu are importantă că îmi fac temele și învăț, asta fac toți copiii, e
ceva normal “;
✓ gândirea negativă: centrarea aproape exclusivă asupra aspectelor nefuncționale ale unei acțiuni sau
eveniment și omiterea aspectelor funcționale, pozitive ale situației – “nimeni nu este de încredere”;
✓ generalizarea: fac asumții generale pornind de la o situație particulară – “întotdeauna mi se întâmpla
numai lucruri rele, eșuez în tot ce fac“;
✓ gândirea dihotomică: percepe evenimentele și persoanele în termeni de totul sau nimic, alb sau negru –
“ești o fiică bună sau o fiică rea“ sau “voi fi respins de toată lumea “;
✓ gândirea de tip “TREBUIE “: interpretezi evenimentele în termini de așteptări și cerințe, mai puțin te
raportezi la realitatea prezentă a evenimentului – “ceilalţi trebuie să știe cum să se comporte cu mine“,
“trebuie să mă descurc la orice materie, altfel simt că nu sunt un copil bun“;
✓ personalizarea: îți asumi responsabilitatea și vina exclusivă a unui eveniment sau a unei probleme în
relație și îți este dificil să vezi și responsabilitatea celuilalt – “numai eu sunt de vină pentru că nu sunt
bun la matematică “;
✓ blamarea: te centrezi pe celălalt ca unica sursă a stării tale de deprimare și îți este dificil să îți asumi
partea ta de responsabilitate pentru starea ta emoțională – “mă simt singur/ă datorită lui, el este de vină
pentru starea mea “;
✓ comparații injuste: mintea interpretează evenimentele după standarde nerealiste și ai convingerea că
ceilalți pot să facă mai bine decât tine lucrurile – “toți prietenii mei se descurcă mai bine la romînă“ sau
“toată lumea are relații și familii fericite cu excepția mea“;
✓ orientarea către regret: te centrezi pe convingerea că ai fi făcut mai bine altfel în trecut și situația prezentă
ar fi alta, decât să te centrezi pe ce poți face în prezent pentru relațiile sau performanțele tale – “dacă
făceam proiectul luam o notă mai bună“, “dacă i-aș fi spus altfel ce simt pentru ea/el sau m-aş fi
comportat diferit, nu m-ar fi părăsit“;
✓ gândirea sau judecata emoțională: mintea interpretează realitatea în funcție de cum te simți, te simți trist/ă
și crezi despre tine că ești nevaloros/ă, sau că vei eșua din nou;
✓ inabilitatea de acceptare a realității: mintea ta respinge orice argumente sau evidențe care contrazic sau
infirmă ceea ce mintea și gândurile tale depresive cred. De exemplu, dacă crezi că “nu poți fi iubit/ă” vei

19
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

respinge orice persoană care te place. Mintea ta nu poate accepta această realitate, care este în contradicție
cu ceea ce gândești.
✓ folosirea interpretărilor și nu a descrierilor: mintea ta depresivă te face să te evaluezi pe tine, pe ceilalți
și evenimentele din viața ta în termeni de bune/rele, în loc să le privești ca evenimente specifice,
punctuale pe care să le accepți și să le înțelegi. Te evaluezi după un set rigid de convingeri, “nu sunt bun
de nimic, deci tot ceea ce fac nu are nici o valoare “.

4.4. Ruminațiile, mecanismul central al depresiei

În depresie, mintea încearcă să analizeze și reanalizeze evenimentele negative trecute “de ce mi s-a
întâmplat mie asta?”, “ce e în neregulă cu mine”. Ce face mintea care ruminează? Analizează la neasfârşit ce s-
a întâmplat în trecut. De ce face acest lucru? Pentru că îi dă un sentiment de înţelegere şi în acest mod se reduce
disconfortul imediat. Când mintea ruminează toată atenţia este centrată pe ce trăieşte persoana, pe gândurile,
senzaţiile, trăirile, disconfortul fizic şi asupra evenimentelor viitoare. Prezentul nu are sens pentru că NU este
perceput sau este perceput cu o atenţie extrem de limitată. Ruminațiile mențin depresia pentru că mențin atenția
asupra experiențelor și gândurilor negative. Când mintea ta începe să analizeze, să rumineze, te vei simți trist/ă,
te vei izola de ceilalți și nu vei avea nici o motivație în a face nimic. Alternativa la ruminații este experiența directă
a prezentului. Asta înseamnă să nu analizezi, nu judeci, nu interpretezi sau încerci să ai control, ci să trăiești, în
prezent, experiența acțiunilor și stărilor tale. “Relația” ta cu gândurile se schimbă. Gândurile noastre atunci când
suntem deprimați sunt doar niște gânduri. Ele nu suntem noi. Nu ne identificăm cu ele. Sunt doar niște produse
ale minții noastre care vin și trec. Când persoana este deprimat/ă mintea tinde să confunde realitatea cu gândurile
sale. Gândurile NU reprezintă realitatea. Sunt doar manifestări ale depresiei.
O minte în depresie face ca reamintirea evenimentelor să fie vagă și în termeni generali. Și mai puțin în
termeni specifici, detaliați. De exemplu, un părinte poate spune că “nu m-am descurcat cu matematica anul ăsta”,
în loc de reamintirea specifică a ceea ce s-a întâmplat. Recomandarea este să ne centrăm reamintirea asupra
evenimentelor concrete, specifice, pe fapte și mai puțin pe etichetarea lor.

4.5. Despre recompense, întăriri și satisfacția în ceea ce facem

Atunci când se instalează depresia, apare tendința de a avea comportamente de izolare, d ea petrece mult
timp în casă și apar gânduri depresive (acele ruminații despre care am vorbit anterior). În consecință, sunt evitate
acele activități care aveau o funcție de recompensă anterior. De exemplu, ieșirile în oraș cu prietenii, mersul la
sala de sport sau la cinema, sau la teatru, mersul pe munte etc. Scăderea frecvenței activităților cu funcție de
recompensă este ceea ce menține modul de gândire depresiv. Este important să fie replanificate activitățile plăcute
anterior, și cu cât vor fi practicate mai des aceste activități cu atât mai rapid va reveni și satisfacția realizării lor.
La început, datorită ruminațiilor, există sentimentul că este inutilă realizarea acelor activități și că nu aduc niciun
beneficiu. Acestă evaluare o face mintea care ruminează, adică care gândește asupra trecutului și care acordă prea
puțină atenție prezentului. Cu cât mintea va fi mai prezentă în ceea ce faceți, cu atât mai mare va fi satisfacția sau
plăcerea asociată cu acea activitate.

Neajutorarea este cel mai dureros simptom al depresiei.

Persoanele cu depresie au sentimentul că nimic bun în viața lor nu li se întâmplă, că au eșuat, că viitorul
nu le va rezerva nimic altceva decât evenimente la fel de negative ca și în trecut și prezent. Persoanele pot gândi
că sunt “ghinioniste sau blestemate” și că nu vor mai fi fericite niciodată. Neajutorarea NU este o realitate, este
un simptom al depresiei. Când ne simțim și ne gândim că suntem neajutorați, mintea face ceea ce am descris
anterior ca judecată emoțională. Face predicții despre viitor în funcție de cum mă simt în prezent. Sau îmi judec
performanța prezentă în funcție de cum mă simt. În realitate, nici unul dintre noi nu va putea face predicții acurate
asupra viitorului.

20
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Autocritica este un alt simptom al depresiei care se manifestă prin judecăţi negative faţă de sine, „Nu sunt bun/ă
de nimic”,”Sunt un prost/ă”, auto-blamarea, „Numai eu sunt de vină pentru ce s-a întâmplat.”, îndoileli privind
calităţile şi valoarea personală, “Nu ştiu care este decizia potrivită.” sau minimalizarea şi negarea calităţilor şi a
feedback-urilor pozitive din partea celorlalţi “Sigur are un motiv ascuns pentru care îmi spune că sunt deştept/ă.
Eu nu sunt aşa de fapt.” Autocritica devine astfel un filtru prin care este interpretată orice realitate. Când persoana
face o mică greşeală, de exemplu, uită să facă o temă, se activează automat gândurile negative, “
Cele mai frecvente gânduri de autocritică sunt:
✓ trebuie să reuşesc în tot ceea ce fac;
✓ eşecul este intolerabil şi inacceptabil;
✓ trebuie să fiu sigur înainte de a încerca ceva nou;
✓ “dacă las garda jos, mi se va întâmpla ceva rău”;
✓ dacă voi fi respins, însemnă că nu merit să fiu iubit/ă;
✓ trebuie să fiu acceptat şi aprobat de toţi;
✓ dacă eşuez, înseamnă că sunt un ratat/ă;
✓ nu trebuie să fiu niciodată confuz în legătură cu emoţiile mele faţă de ceilalţi;
✓ trebuie să îmi analizez cu atenţie greşelile ca să evit să repet greşelile;
✓ dacă cineva va observa că sunt deprimat, mă va respinge şi mă voi simţi umilit;
Atunci când s-a instalat depresia, persoana aşteaptă să apară motivaţia pentru a iniţia acţiuni. “Motivaţia
“ însă nu apare. Pare că nimic nu va aduce plăcere sau satisfacţie încât să merite efortul. Pare prea mult efort
pentru rezultate atât de mici. Retragerea din activităţi şi din explorare aduce după sine prea puţine recompense.
Acest lucru menţine starea de tristeţe şi deprimare, neajutorarea şi autocritica. Alternativa este să fie practicate
acţiunile care dau o stare emoţională diferită de cea din prezent. Este necesar să fie practicate acţiunile chiar în
lipsa oricărei motivaţii pentru asta. Implicarea în acţiuni şi activităţi diverse va determina, în timp, o altă stare
emoţională. Însă este nevoie de consecvenţă. Nu apare imediat schimbarea emoţională. Până când mintea va
exersa să se centreze pe acţiunea în sine, care ţi-a adus confort în trecut, şi mai puţin pe ruminaţii.
Comportamentele ne schimbă starea şi motivaţia de a face acţiuni, şi nu invers. Motivaţia este un rezultat, NU
este o cauză.

Indecizia menţine inactivitatea.

„Nu pot să mă decid. Orice alegere aş face mă duce la rău!”
Când mintea noastră este afectată de depresie aproape orice decizie este percepută ca fiind un risc pentru
a se întâmpla ceva rău. Mintea anticipează consecinţele negative ale alegerii sau deciziei şi sunt evaluate resursele
pentru a face faţă situaţiei. Astfel că se amână decizia până când avem sentimentul că vom putea face față situaţiei.
Sau căutăm reasigurări şi confirmări, punem întrebări celorlalţi, le cerem „sfatul” celorlalţi pentru a ne asigura că
alegerea este cea corectă. Asigurările însă au efect pe termen scurt, va fi nevoie de ele din ce în ce mai mult, va
apărea evitarea alegerilor sau a deciziilor până când sunt primite reasigurările. Este conturată convingerea că
metoda prin care pot fi evitate greşelile este confirmarea din partea celorlalţi.

4.6. Ce pot face părinţii pentru a reduce sau preveni depresia copiilor?

Începeţi prin a vă întreba ce controlează copilul dvs. în propria viaţă. Ce alegeri poate el să facă? Alege
modalităţi de a petrece timpul liber? Alege jucării? Alege liceul la care va da admitere? Culoarea pijamalelor în
care doarme seara? Ce gustare va primi după masa de prânz? Unde îşi va petrece vacanţa? Faceţi o listă cu
activităţile pe care, treptat, copilul ar trebui să înveţe să le gestioneze singur - acele activităţi despre care copilul
va şti că sunt în controlul lui. Implicaţi-l în deciziile care îl privesc, în funcţie de vârsta lui şi de puterea de
înţelegere. De pildă, un preşcolar poate să decidă care sunt jocurile pe care alege să le petrecă cu mami sau cu tati,
în momentele speciale de familie, în timp ce un adolescent va alege care va fi profilul pe care intenţionează să îl
studieze la liceu, sau unde îşi va petrece tabăra de vară.

21
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Studii recente arată că în prezent copiii au din ce în ce mai puţin timp şi libertate de joc şi explorare a
jocului independent, fără ghidajul unui adult. Jocul liber şi explorarea au rolul esenţial în a-i învăţa să rezolve
probleme, să aibă control asupra timpului lor şi asupra acţiunilor lor, în a-şi dezvolta propriile interese şi a deveni
încrezători şi competenţi. Jocul, este prin definiţie o activitate controlată de jucător şi orientată către scopuri
intrinseci, şi mai puţin extrinseci. Prin deprivarea copilului faţă de oportunităţile de joc liber, fără controlul şi
supervizarea unui adult, îi negăm oportunitatea de a învăţa să aibă control asupra vieţii lor. Ca şi părinţi putem
gândi că în fapt îi protejăm sau îi spijinim, însă, în realitate, le diminuăm sentimentul de auto-control şi le reducem
oportunitatea de a descoperi prin explorare ceea ce le face plăcere şi le dă confort. Creşte astfel vulnerabilitatea
pentru depresie şi anxietate. În copilărie putem descoperi care sunt activităţile care ne fac plăcere prin explorare,
încercare de lucruri noi, necunoscute, nu prin limitarea accesului nostru la contexte şi acţiuni care pot să ofere
plăcere celuilalt, părintelui de pildă, dar nu copilului. Ca părinţi putem reduce riscul sau preveni instalarea
depresiei în cazul copiilor noştri oferindu-le timp de joc liber, fără implicarea noastră. Este posibil ca la început,
dacă nu are această obişnuinţă, copilul să întâmpine dificultăţi în a identifica ce îi place să facă, însă în timp va
învăţa să facă cu plăcere respectiva activitate, va inventa jocurile care îi fac plăcere.
În prezent, copilul petrece din ce în ce mai mult timp la şcoală sau în activităţi ghidate de către adulţi. În
toate aceste contexte, adultul este cel care se află în control; el stabileşte regulile şi alege ce face copilul. Studii
recente arată că una din abilităţile care îi protejează pe copii faţă de depresie şi anxietate este auto-controlul.
Pentru ca un copil să exerseze această abilitate este necesar să se afle în contexte care să îi permită acest lucru.
Depresia se “învață” din interacțiunile de zi cu zi dintre părinți și copii. Mulți dintre părinţii copiilor
diagnosticați cu depresie suferă la rândul lor de depresie. Părinții care exprimă rar sau cu mare dificultate
afecțiunea față de copii, care nu sunt atenți la emoțiile copiilor lor, care sunt excesiv de critici (nimic nu este
suficient de bine din ce face copilul după standardele lor) cresc riscul apariției depresiei la copilul lor, în prezent
sau când acesta va fi adult. Mesajele ambivalente de tipul “ te iubesc, dar acum sunt obosit/ă, ocupat/ă“ reprezintă
un factor de risc major pentru depresia copilului. Copilul cere atenție excesivă atunci când atenția noastră lipsește,
sau este insuficientă sau când este primită într-un moment nepotrivit. Dacă divorțul sau separarea părinților se
asociază cu pierderea afecțiunii, atenției și a comportamentelor de grijă, crește riscul de depresie al copilului.

Recomandări utile:
• Asigurați-vă timp și spațiu pentru ca copilul dvs. să vă vorbească - acest lucru funcționează cel mai bine
atunci când puteți evita distractorii și întreruperile. Copiii găsesc adesea mai ușor să vorbească atunci când
fac o acivitate împreună cu părintele. Activitățile obișnuite, cum ar fi un joc, o plimbare cu mașina, l-ar putea
ajuta să se deschidă.
• Ascultați deschis, fără judecată. Încercați să creați un spațiu în care copilul dvs. să vă poată vorbi despre orice,
așa că a fi critic sau a interveni prea curând pentru a oferi sfaturi este un mod sigur de a opri acest lucru.
Lăsați-l pe copil să aibă orice emoție are nevoie pentru a-și exprima ceea ce are în minte. Ascultarea atentă
și punerea întrebărilor înainte de a răspunde ajută transmiterea faptului că îl înțelegeți.
• Reinterpretați sau reformulați problema. Când copilul împărtășește o problemă sau o experiență negativă,
întrebați cu blândețe dacă ar putea exista o altă explicație pentru lucrurile care se întâmplă așa cum au făcut-
o. Încercați să îi ajutați să vadă că nu este atât de îngrozitor pe cât ar crede și lucrați împreună la câteva
strategii de rezolvare a problemelor.
• Puneți accent pe rutinele și activitățile normale. Cu cât se gândesc mai mult la probleme și probleme, cu atât
acestea devin mai mari. Activitățile și rutinele de zi cu zi pot ajuta la distragerea copiilor de la tiparele de
gândire negative.
• Socializați - petrecerea timpului cu prietenii poate ajuta la reducerea sentimentelor nefericite. Prietenii sunt,
de asemenea, o mare distragere a atenției și pot sugera modalități mai bune de a gândi situațiile. Dacă copilul
tău pare să aibă reticența de a petrece timpul cu prietenii, ajută-i să înceapă puțin - o oră jucându-se cu un
prieten sau sugerează o activitate distractivă care nu necesită prea multă comunicare, cum ar fi tenis, fotbal,
baschet sau vizionarea unui film.

22
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

• Fiți activi și distrați-vă. Folosiţi timpul de calitate şi activităţile făcute împreună cu copilul, în locul
recompenselor materiale (ex.jucării). Ele sunt cu adevărat importante pentru cel de lângă noi; se crează o
intimitate care generează confort şi control asupra vieţii personale. Copii îşi amintesc ce facem împreună cu
ei, aşa cum şi noi avem amintirea unor momente speciale cu cei dragi. Rareori ne amintim obiecte. De
exemplu, puteţi să îi oferiţi copilului d-voastră, în locul unei jucării scumpe, de care se va plictisi repede, o
oră de gătit împreună sau de călărie, o excursie la munte în care învăţăm să recunoaştem copacii etc.
• Oferiţi recompense necondiţionate de performanţă sau comportament, pentru a nu menţine convingerea că va
fi apreciat doar prin raportare la rezultate externe. Dragostea şi iubirea sunt necondiţionate. Planificaţi-vă
activităţi împreună cu copilul indiferent de performanţa lui şcolară de comportamentul lui. Studiile arată că,
chiar şi în situaţiile grave când copilul are o tulburare de conduită, cu frecvente comportamente agresive, o
intervenţie eficientă este să oferim recompense necondiţionate copilului şi să ignorăm reacţiile agresive.
Raportul corect este de 8 la 2: 8 recompense, faţă de 2 sancţiuni. Faceţi activităţi plăcute zilnic cu copilul:
îi puteţi citi o poveste sau puteţi să vă jucaţi lego indiferent dacă la şcoală a luat o notă bună sau proastă sau
a avut un comportament potrivit sau nepotrivit. NU acordaţi atenţia d-voastră în funcţie de rezultatele lui
şcolare. Modificarea performanţei şcolare sau modificarea comportamentelor problematice se adordează într-
un alt mod şi NU trebuie să afecteze atenţia şi afecţiunea d-voastră.

Exercițiile fizice regulate pot crește nivelul serotoninei cerebrale. Serotonina este un neurotransmițător
implicat în reglarea dispoziției, a somnului, a libidoului, a apetitului și a altor funcții. Exercițiile fizice pot crește,
de asemenea, nivelul endorfinelor din creier care au proprietăți de „ridicare a dispoziției”. Exercițiile fizice
regulate pot fi parte constantă a unui plan de intervenție eficient pentru depresia ușoară, în special pentru
persoanele care erau anterior inactive. Exercițiile fizice nu trebuie să fie extrem de viguroase pentru a fi utile
pentru depresie - o plimbare rapidă în fiecare zi poate fi benefică. De multe ori, așa cum spuneam, copiii nu se
pot mobiliza pentru a face activități, mai ales sportive; de aceea este frecvent nevoie ca ei să fie acompaniați de
părinți pentru a practica împreună activitățile. Astfel, dincolo de mobilizarea în sine, atât de benefică, va fi și un
timp de calitate petrecut împreună. Exercițiile fizice regulate pot atenua simptomele depresiei prin:
• creșterea nivelului de energie;
• îmbunătățirea somnului;
• distragerea atenției de la griji și ruminații;
• oferirea de sprijin social și reducerea singurătății, dacă exercițiul se face cu alte persoane;
• creșterea sentimentului de control și stima de sine, având un rol activ în propria noastră bunăstare.
Printre alte rutine care necesită atenție și planificare, se numără și rutina alimentară. Este foarte
importantă alimentația corectă, cu mese principale și gustări, precum și principiile alimentare sănătoase – aport
de fructe, legume, proteine, lipide, glucide, vitamine și minerale. Să ne amintim că o funcție bună a creierului
începe cu o structură bună anatomică. Suplimente alimentare precum precursori de serotonină, sau derivați de
omega-3 sau a unor produse din plante pot fi de ajutor, datorită acțiunii pe metabolismul serotoninei.
O altă rutină foarte importantă este rutina de somn; este necesară asigurarea unui somn suficient și de
calitate pentru îmbunătățirea proceselor cognitive, pentru autoreglare emoțională și pentru menținerea sănătății
întregului organism. Astfel, așa numită igienă a somnului, trebuie să vizeze: respectarea a minimum 8-9 ore de
somn, respectarea unei ore pentru adormire potrivite vârstei (10-11.30), evitarea înaintea orei de culcare cu minim
1h a activităților care au potențial să încurce adormirea (activități fizice intense, expunerea la ecrane și la materiale
cu încărcătura emoțională, evitarea conflictelor in timpul serii sau a discuțiilor cu încărcătură emoțională, etc.)
Depresia poate dispărea uneori – rareori, de la sine. Dar lăsată netratată, poate dura multe luni sau se
poate agrava semnificativ. Căutați întotdeauna ajutor devreme, pentru o recuperare mai rapidă. Ajutorul de
specialitate psihologic (de ex. terapia cognitiv comportamentală) și psihiatric vizează :
• evaluarea simptomatologiei și stabilirea unui diagnostic cert;
• evaluarea riscului de auto-vătămare;
• stabilirea planului individualizat de intervenție specifică: psihoterapie, medicație, schimbări la nivelul
stilului de viață;
• psihoeducația cu copilul/adolescentul și părinții;

23
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

• dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor și gestionarea situațiilor conflictuale;

• dezvoltarea abilităților de autoreglare emoțională și a abilităților sociale;
• abordarea specifică a factorilor specifici care au rol favorizant sau de menținere a simptomatologiei
depresive;
Dacă schimbarea de dispoziție a copilului dumneavoastră este foarte severă sau continuă câteva
săptămâni fără a se îmbunătăți, este timpul să faceți ceva în acest sens. Nu o lăsați și presupuneți că lucrurile se
vor îmbunătăți singure. Căutarea de ajutor devreme pentru copilul dvs. este cel mai bun lucru pe care îl puteți
face.
Depresia este o problemă de sănătate care ne afectează modul în care gândim despre noi, în funcţie
de cum percepem realitatea. Gândurile pe care le produce mintea când este deprimată NU sunt o măsură reală
a cine suntem şi ce se va întâmpla cu noi în viitor.

5..Psihoeducația în depresie destinată adolescentului

5.1. Ce este Depresia?

Depresia este o boala, ca si diabetul sau otita. Este o boala tratabila. Dacă ti-ai fractura brațul, te-ar durea
gatul sau ai avea o iritație pe piele, ai cere ajutorul unui medic pentru a te simți mai bine. La fel si cu depresia –
după ce vei consulta un specialist care îți va spune ce este de făcut, te vei simți mai bine. În limbajul de fiecare zi,
depresia descrie un amestec de emoții: tristețe, frustrare, dezamăgire, neputință, apatie, nefericire, lipsa de
speranță.
Depresia (tulburare depresivă majoră) este o boală care poate interfera cu capacitatea ta de a te ocupa de
activitățile zilnice, cum ar fi somnul, mâncarea sau gestionarea muncii școlare. Depresia este comună, dar asta nu
înseamnă că nu este gravă. Tratamentul poate fi necesar pentru ca cineva să se simtă mai bine. Depresia se poate
întâmpla la orice vârstă, dar adesea simptomele încep la adolescenți sau la începutul anilor 20 sau 30. Poate apărea
împreună cu alte tulburări mentale, abuzul de substanțe și alte condiții de sănătate.
Adolescența poate fi o perioadă grea uneori. Există schimbări în corpul și creierul tău care pot afecta
modul în care înveți, gândești și te comporți. Și dacă te confrunți cu situații dure sau stresante, este normal să ai
suișuri și coborâșuri emoționale. Dar dacă ai fost într-o măsură într-o stare copleșitoare de mult timp (de câteva
săptămâni până la luni) și nu te simți capabil să te concentrezi sau să faci lucrurile de care te bucurai de obicei, ar
fi util să discuți cu un adult de încredere despre depresie.

De ce nu poți să „ieși” pur și simplu din depresie?

Prietenii bine intenționați sau membrii familiei pot încerca să spună cuiva cu depresie să „iasă din ea”,
„doar să fie pozitiv” sau „poți fi mai fericit dacă încerci mai mult”. Însă depresia nu este un semn de slăbiciune
sau un defect al caracterului. Majoritatea persoanelor cu depresie au nevoie de tratament pentru a-și îmbunătăți
starea.

5.2. Care sunt semnele și simptomele depresiei?

Tristețea este ceva ce experimentăm cu toții. Este o reacție normală la o pierdere sau o retragere, dar de
obicei trece după relativ puțin timp. Depresia este diferită. Dacă te preocupă ideea că este posibil să ai
depresie, pune-ți aceste întrebări:
• Te simți în mod constant trist, anxios sau chiar „gol”, de parcă nu simți nimic?
• Te simți fără speranță sau îți pare că totul merge prost?
• Simți că nu ai valoare sau te simți neajutorat? Te simți vinovat de lucruri?
• Te simți iritabil o mare parte din timp?
• Consideri că petreci mai mult timp singur și că te retragi față prieteni și familie?
• Scad notele tale?
• Ți-ai pierdut interesul sau plăcerea pentru activitățile și hobby-urile care îți plăceau înainte?

24
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

• S-au schimbat obiceiurile alimentare sau de somn (mănânci sau dormi mai mult decât de obicei sau mai
puțin decât de obicei)?
• Te simți mereu obosit? De parcă ai avea mai puțină energie decât în mod normal sau nu ai deloc energie?
• Te simți neliniștit sau ai probleme să stai nemișcat?
• Simți că ai probleme cu concentrarea, cu amintirea informațiilor sau cu luarea deciziilor?
• Ai dureri de cap, crampe sau probleme de stomac fără o cauză clară?
• Te-ai gândit vreodată la moarte sau sinucidere? Ați încercat vreodată să vă faceți rău?
Nu toate persoanele care au depresie experimentează fiecare simptom. Unii oameni au doar câteva
simptome. Alții pot avea multe. Simptomele și cât durează acestea vor varia de la o persoană la alta.

Simptome
Semnele și simptomele depresiei adolescenților includ o schimbare față de atitudinea și comportamentul
anterior al adolescentului, care poate provoca suferință și probleme semnificative la școală sau acasă, în
activități sociale sau în alte domenii ale vieții.
Simptomele depresiei pot varia în funcție de severitate, dar modificările emoțiilor și comportamentului
adolescentului dvs. pot include exemplele de mai jos.

Modificări emoționale
Fiți atent la schimbările emoționale, cum ar fi:
• Sentimente de tristețe, care pot include episoade de plâns fără un motiv aparent,
• Frustrare sau sentimente de furie, chiar și pentru probleme mici,
• Să te simți fără speranță sau gol,
• Stare iritabilă sau enervată,
• Pierderea interesului sau a plăcerii pentru activitățile obișnuite,
• Pierderea interesului sau a conflictului cu familia și prietenii,
• Stimă de sine scăzută,
• Sentimente de lipsă de valoare sau de vinovăție,
• Fixarea eșecurilor din trecut sau auto-culpabilizare exagerată sau autocritică,
• Sensibilitate extremă la respingere sau eșec și la necesitatea unei asigurări excesive,
• Probleme de gândire, concentrare, luarea deciziilor și amintirea lucrurilor,
• Sentiment continuu că viața și viitorul sunt sumbre și sumbre,
• Gânduri frecvente de moarte sau sinucidere.

Modificări comportamentale
Aveți grijă la schimbările de comportament, cum ar fi:
• Oboseala și nivel scăzut de energie,
• Insomnie sau dormit prea mult,
• Modificări ale apetitului - scăderea poftei de mâncare și scăderea în greutate sau creșterea poftei de
mâncare și creșterea în greutate,
• Consumul de alcool sau droguri,
• Agitație sau neliniște - de exemplu, ritm, strângere de mână sau incapacitatea de a sta liniștit,
• Gândirea încetinită, vorbirea sau mișcările corpului,
• Acuze frecvente de dureri inexplicabile ale corpului și dureri de cap, care pot include vizite frecvente
la asistenta medicală a școlii,
• Izolare socială,
• Performanță școlară slabă sau absențe frecvente de la școală,
• Mai puțină atenție la igiena sau aspectul personal,
• Izbucniri furioase, comportamente perturbatoare sau riscante sau alte comportamente de acțiune,
• Autovătămare - de exemplu, tăierea, arderea sau tatuajul excesiv,
• Efectuarea unui plan de sinucidere sau a unei tentative de sinucidere.

25
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

5.3. Cauze și factori de risc

Cauze
• Chimia creierului. Neurotransmițătorii sunt substanțe chimice naturale ale creierului care transmit
semnale către alte părți ale creierului și corpului. Atunci când aceste substanțe chimice sunt anormale sau
afectate, funcția receptorilor nervoși și a sistemului nervos se modifică, ducând la depresie.
• Hormoni. Modificările echilibrului hormonal al organismului pot fi implicate în provocarea sau
declanșarea depresiei.
• Cauze moștenite. Depresia este mai frecventă la persoanele ale căror rude de sânge - cum ar fi un părinte
sau un bunic - au, de asemenea, această afecțiune.
• Trauma în copilăria timpurii. Evenimentele traumatice din timpul copilăriei, cum ar fi abuzul fizic sau
emoțional sau pierderea unui părinte, pot provoca modificări ale creierului care fac o persoană mai
susceptibilă la depresie.
• Modele învățate de gândire negativă. Depresia adolescenților poate fi legată de a învățarea
mecanismului de neajutorare - mai degrabă decât de a învăța să te simți capabil să găsești soluții pentru
provocările vieții.

Factori de risc
Mulți factori cresc riscul de a determina sau declanșa depresia adolescenților, inclusiv:
• A avea probleme care influențează negativ stima de sine, cum ar fi obezitatea, problemele în grupul de
egali, agresiunea pe termen lung sau dificultățile academice,
• A fi victima sau martorul violenței, cum ar fi abuzurile fizice sau sexuale,
• Alte afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea bipolară, o tulburare de anxietate, o tulburare de
personalitate, anorexie sau bulimie,
• O tulburare specifică de învățare sau o tulburare de deficit de atenție / hiperactivitate (ADHD),
• Afecțiuni dureroase în curs sau o boală fizică cronică, cum ar fi cancerul, diabetul sau astmul,
• A avea anumite trăsături de personalitate, cum ar fi stima de sine scăzută sau a fi excesiv de dependenți,
autocritici sau pesimiști,
• Abuzul de alcool, nicotină sau alte droguri,
• A fi avea o orientare sexuală diferită (homosexual, lesbian, bisexual sau transgender într-un mediu fără
deschidere și înțelegere),
• A avea un părinte, bunic sau altă rudă de sânge cu depresie, tulburare bipolară sau probleme de consum
de alcool,
• A avea un membru al familiei care a murit prin sinucidere,
• A avea o familie disfuncțională sau conflictele familiale,
• A experimenta evenimente recente de viață stresante, cum ar fi divorțul parental sau moartea unei
persoane dragi.

Complicații
Depresia netratată poate duce la probleme emoționale, comportamentale și de sănătate care afectează
fiecare domeniu al vieții. Complicațiile legate de depresia adolescenților pot include, de exemplu:
• Consumul abuziv de alcool și droguri,
• Probleme academice și școlare,
• Conflictele familiale și dificultățile de relaționare,
• Implicarea în sistemul de justiție juvenilă,
• Tentative de sinucidere sau sinucidere.

26
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

5.4. Cum pot primi ajutor?

• Dacă crezi că ai putea avea depresie, nu ești singur! Depresia este frecventă, dar este și tratabilă. Iată câțiva
pași pe care îi poți urma pentru a primi ajutor:
• Pasul 1: Încercă să discuți cu un adult de încredere, cum ar fi părintele sau tutorele, profesorul tău sau un
consilier școlar. Dacă nu te simți confortabil vorbind cu un adult, încercă să discutați cu un prieten.
• Pasul 2: Dacă ai vârsta sub 18 ani, cere părintelui sau tutorelui să stabilească o întâlnire cu medicul tău
pentru o evaluare. Medicul dumneavoastră se poate asigura că nu aveți o boală fizică care vă poate afecta
sănătatea mintală. De asemenea, medicul dumneavoastră vă poate vorbi despre posibilitatea de a consulta un
profesionist din domeniul sănătății mintale, cum ar fi un psihiatru, consilier, psiholog sau terapeut. Acești
practicanți pot diagnostica și trata depresia și alte tulburări mentale.

De ce este tratată depresia?

Cu ajutorul tratamentului pentru depresie:
- te vei simți mai bine,
- te vei însănătoși mai repede,
- îți vei îmbunătăți relațiile cu prietenii,
- îți vei îmbunătății relațiile cu părinții,
- te vei descurca mai bine la școală.
Nu uita! Orice adolescent cu depresie are nevoie de tratament pentru a fi din nou bine. Nu este
suficient sa îți dorești sa te faci bine sau sa îți spui ca vei putea sa scapi de depresie.
Dacă ai avut unele dintre aceste simptome, discuta cu medicul/ psihologul tău.

Cum se trateaza depresia?

Deoarece sunt alte boli ale căror simptome sunt similare cu cele ale depresiei, tratamentul tău va începe
probabil cu o evaluare medicala. Medicul tău îți va pune întrebări despre simptome, despre casa ta, familie,
prieteni, școală, despre consumul de droguri sau alcool.

Oferă cat mai multe detalii astfel încât tratamentul ales sa fie unul cat mai adecvat pentru tine.
Uneori, depresia se moștenește. Poate fi supărător sa descoperi la tine semne pe care le-ai văzut în prealabil
la unul dintre părinții tai sau la o ruda. Este normal sa te simți astfel si este important să vorbești despre asta cu
medicul / psihologul tău. Adeseori, adolescenții cu depresie consumă alcool sau droguri, au anxietate sau alte
probleme. Acestea vor fi tratate concomitent cu depresia.

Ce este psihoterapia?
Tratamentul implica si psihoterapia. Aceasta înseamnă ca cel puțin o data pe săptămână, te vei întâlni cu
un terapeut care te va încuraja sa îți împărtășești gândurile și sentimentele. La început s-ar putea să ți se pară
ciudat sa vorbești cu o persoana străină despre emoțiile și gândurile tale, dar este în regulă să ai încredere în
terapeutul tău. Exista reguli care garantează confidențialitatea discuțiilor dintre voi, reguli despre care terapeutul
tău îți va vorbi de altfel. Psihoterapia te va ajuta sa îți exprimi și să îți înțelegi sentimentele precum și efectul
acestora asupra comportamentului tău. Psihoterapia se bazează pe tehnicile de intervenție care te pot ajuta să
identifici și să gestionezi emoțiile, gândurile și comportamentul disfuncțional. Uneori ai putea face parte dintr-un
grup ghidat de un profesionist în sănătate mintală.

Ce medicamente tratează depresia?

Dacă medicul psihiatru consideră că ai nevoie de medicamente pentru a trata depresia, el sau ea ar putea
să îți prescrie un antidepresiv. Când iei un antidepresiv, este important să urmezi cu atenție instrucțiunile

27
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

medicului pentru administrarea medicamentului. Medicația poate dura până la șase săptămâni pentru a funcționa
și nu trebuie întreruptă fără acordul și îndrumarea unui medic. De asemenea, trebuie să eviți consumul de alcool
sau droguri, astfel încât medicamentele dvs. să poată funcționa.
Când este timpul să oprești medicamentul, medicul te va ajuta să reduci încet și în siguranță doza, astfel
încât corpul tău să se poată adapta. Dacă oprești medicamentul prea devreme, simptomele depresiei pot reveni.
Un alt motiv pentru oprirea treptată a medicației este că oprirea bruscă poate provoca simptome de sevraj cum ar
fi anxietatea și iritabilitatea.
Antidepresivele pot avea efecte secundare. Aceste reacții adverse sunt de obicei ușoare (posibile tulburări
de stomac sau dureri de cap) și pot dispărea singure. Însă discută cu medicul tău despre orice reacții adverse pe
care le ai, deoarece medicul ar putea ajusta doza sau poate schimba medicamentul. Oricine ia antidepresive trebuie
monitorizat îndeaproape, mai ales atunci când începe să le ia. Anxietatea sau agitația severă la începutul
tratamentului pot fi deosebit de dureroase și trebuie raportate imediat medicului.

Cum mă voi face bine?

- Respectă-ți schema de tratament. Ia-ți medicamentele, dacă ti-au fost prescrise si du-te la ședințele de
psihoterapie în zilele si la orele la care au fost programate.
- Fă sport și mănâncă sănătos.
- Stai departe de droguri si alcool.
- Cere sprijin, dacă ai nevoie. Vorbește cu psihologul tău, cu părinții si prietenii tăi. Alătura-te unui grup
de suport pentru adolescenții cu depresie.
- Monitorizează-ți tratamentul, împreună cu părinții si psihologul tău.

Deși schimbările nu apar imediat, treptat vei începe sa te simți mai bine. Folosește jurnalul zilnic (vei
învăța ce este si cum poate fi folosit în paginile următoare ale acestui material) pentru a monitoriza felul in care
te simți. Aceasta este o metoda ușoara si eficienta care îți arata cum funcționează tratamentul. Spune-i clinicianului
tău cum te simți ca urmare a tratamentului, astfel încât sa poată face schimbări, dacă este cazul. Ar fi ideal ca
părinții sa monitorizeze tratamentul împreună cu tine. Fiecare adolescent este unic, de aceea, tratamentul poate
avea efecte diferite de la un caz la altul. Monitorizarea te ajuta sa te asiguri ca urmezi tratamentul cel mai potrivit
pentru tine.
Nu uita! Părinții tai vor să te ajute, dar trebuie sa le arăți care este cel mai convenabil mod – din
punctul tău de vedere – în care pot să facă acest lucru. Uneori, membrii unei familii nu știu să comunice în
cel mai eficient mod. Este posibil ca tocmai o rutina defectuoasa a comunicării să fi contribuit și la apariția
depresiei tale. Schimbarea acesteia poate fi dificilă așa că nu fii surprins dacă faptul că îți exprimi sentimentele
într-o modalitate nouă ii va uimi sau chiar supăra pe părinții tăi. Cu ajutorul clinicianului, schimbările în felul de
a comunica vor fi benefice pentru întreaga familie.

Cum măsor intensitatea depresiei?

Pentru tine va fi foarte util sa știi cum sa măsori singur/ă cât de deprimat/ă ești și cat de mult progresezi
pe măsura ce exersezi tehnicile propuse in paginile următoare. O metoda foarte simplă de a face acest lucru este
sa folosești propria ta scala de la 0 la 100 de puncte. Cu 0 vei puncta acel moment din viața ta în care te-ai simțit
cel mai bine (încearcă să îți amintești un astfel de moment!), în timp ce cu 100 cel mai trist moment. Astfel ai
creat un instrument personalizat care te va ajuta să te plasezi în orice punct de la 0 la 100, în funcție de felul în
care te simți.

=0 = 100

28
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Un alt avantaj al acestui instrument personalizat este că te va ajuta să nu catastrofizezi situațiile mai
dificile cu care te confrunți. De pildă, în loc să-ți spui „Mă simt îngrozitor”, poți să constați că, în raport cu acea
situație foarte tristă pe care ai punctat-o cu 100, situația prezenta echivalează cu 43 sau 57 de puncte. În felul
acesta, vei avea o altă perspectivă asupra emoțiilor tale.
O alta metodă de a măsura depresia în general este folosirea unei scale ce poate fi auto administrată și pe
care o utilizează pe larg și profesioniștii de sănătate mintală în activitatea lor. Este vorba despre Inventarul
Depresiei Beck – un chestionar cu răspunsuri multiple; tot ce ai de făcut este să încercuiești numărul din dreptul
afirmației care simți că te reprezintă cel mai bine. Este important sa ai în vedere felul în care te-ai simțit în ultimă
săptămână.

Ce altceva pot face pentru a-mi ajuta să-mi gestionez depresia?

Ai răbdare tratamentul necesită timp pentru a funcționa. Între timp, poți opta pentru:
• Rămâi activ și fă mișcare, chiar dacă mergi doar la plimbare.
• Încercați să-ți păstrați un program regulat de somn.
• Petrece timp cu prietenii și familia.
• Descompune sarcinile școlare sau de lucru în altele mai mici și organizează-le în ordinea a ceea ce
trebuie făcut mai întâi. Apoi, fă ce poți.
• Relaxează-te făcând lucruri diferite ( de ex. mersul la o sală de fitness, practică un sport, ascult ă muzică,
dansează, practică un hobby, fă o baie/un duş, vorbește cu un prieten la telefon, citește, respiră adânc si
regulat, imaginează-ți diferite scene plăcute).

5.5. Ce pot face dacă cineva pe care îl cunosc poate avea depresie?

Dacă crezi că prietenul tău ar putea avea depresie, ajută-l mai întâi să vorbească cu un adult de încredere
care vă poate conecta prietenul cu un profesionist din domeniul sănătății. Poți de asemenea:
• Să oferi susținere, fii răbdător și încurajator, chiar dacă nu înțelegi pe deplin ce se întâmplă.
• Invită-ți prietenul la activități, evenimente sociale sau pur și simplu să vă petreceți timpul împreună.
• Amintește-i prietenului tău că este important să primească ajutor și că, cu timpul și tratamentul, el sau
ea se va simți mai bine.
• Nu ignora niciodată comentariile despre moarte și sinucidere, chiar dacă pare o glumă sau supra-
dramatic. A vorbi despre sinucidere nu este doar o căutare a atenției, ci trebuie luată în serios. Discută
cu un adult de încredere, cum ar fi un părinte, un profesor sau un frate mai mare, cât de curând poți.

Ce ar trebui să fac dacă cineva pe care îl știu se gândește la sinucidere?

Adesea, familia și prietenii sunt primii care recunosc semnele de avertizare ale sinuciderii și pot face
primul pas spre a ajuta persoana să găsească ajutor.
Tine minte:
• Dacă cineva îți spune că se va sinucide, nu-l lăsa singur.
• Nu promite nimănui că vei păstra secretul gândurilor sale suicidare. Asigură-te că spuneți unui unui
membru al familiei, unui specialist sau unui adult cu care vă simțiți confortabil.
• Obțineți ajutor cât mai curând posibil. Sunați la 112 pentru servicii de urgență și / sau duceți persoana
la cea mai apropiată cameră de urgență a spitalului.

Ce se întâmplă dacă cineva postează mesaje suicidare sau ceva deranjant pe social media?
Dacă vezi mesaje sau înregistrări în direct legate de comportamentul suicidar pe rețelele sociale, sunați
imediat la 112. Unele site-uri de socializare au, de asemenea, un proces de raportare a conținutului suicidar.
Fiecare oferă opțiuni diferite despre cum să răspundeți dacă vedeți despre postări despre sinucidere. De exemplu:

29
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

• Pagina web Facebook Prevenirea Suicidului poate fi găsită la

www.facebook.com/help/594991777257121/ [utilizați termenul de căutare „sinucidere” sau „prevenire
sinucidere”].
• Instagram folosește instrumente automatizate în aplicație pentru a oferi resurse, care pot fi găsite și
online la https://help.instagram.com [folosiți termenul de căutare, „sinucidere”, auto-vătămare sau
„prevenire a sinuciderii”].
• Cele mai bune practici Twitter se găsesc în tratarea auto-vătămării și sinuciderii la
https://support.twitter.com [utilizați termenul de căutare „sinucidere”, „auto-vătămare” sau „prevenire a
sinuciderii”].
• Pagina web a Centrului de siguranță YouTube poate fi găsită la https://support.google.com/youtube
[utilizați termenul de căutare „sinucidere și auto-vătămare”].
Deoarece ajutorul prin aceste procese poate fi întârziat, este încă important să sunați la 112 dacă cineva
postează mesaje suicidare sau ceva deranjant pe social media. Oamenii - chiar și străinii - au salvat vieți, fiind
vigilenți.

Dacă sunteți adolescent și credeți că ați putea fi deprimat - sau aveți un prieten care poate fi deprimat -
nu așteptați să primiți ajutor. Discutați cu un furnizor de servicii medicale, cum ar fi medicul dumneavoastră sau
asistenta școlară. Împărtășiți-vă preocupările cu un părinte, un prieten apropiat, un lider spiritual, un profesor sau
altcineva în care aveți încredere.

6. Strategii de intervenție la clasă în vederea prevenirii depresiei în rândul copiilor și

adolescenților

Școala este un loc în care toți copiii petrec o cantitate semnificativă de timp, implicați în relații
interpersonale diverse, deopotrivă cu egali și adulți. Astfel, pentru toți copiii, școala devine un spațiu relevant de
socializare și funcționare interpersonală, care poate influența într-o manieră semnificativă starea de bine, calitatea
vieții și sănătatea mintală a copiilor, în măsura în care este caracterizat prin siguranță, predictibilitate și
disponibilitate pentru nevoile complexe de dezvoltare ale copiilor.

În acest context social complex, copiii cu risc pentru a dezvolta o tulburare de sănătate mintală, cu
precădere depresie, au nevoie de o atenție special din partea cadrelor didactice, precum și de un mediu al clasei
caracterizat prin stabilitate, siguranță, fizică și emoțională, și predictibilitate. Pentru că depresia este o tulburare
cu manifestări diverse, iată mai jos câteva dintre manifestările cognitive, comportamentale, emoționale și
relaționale ce pot fi observate în mediul școlar la nivelul unui elev vulnerabil emoțional:

- Performanța școlară – ar putea fi precară sau în scădere, datorită dificultăților de concentrare a atenției,
lipsei de încredere în propriile competențe sau în abilitatea de a împlini așteptările cadrului didactic;
acestea se vor reflecta în teme nefinalizate/ uitate/ efectuate neglijent, lipsa participării active la clasă,
inabilitatea de a rezolva sarcini academice, în acord cu potențialul de învățare/ cognitiv, sesizat anterior,
uitarea/ rătăcirea/ pierderea diferitelor obiecte necesare/ utilizate în spațiul școlar;
- Funcționarea socială - retragere din relațiile de prietenie/ colegialitate; uneori relaționare dificilă cu
cadrul didactic (confruntativ și/ sau neresponsiv); inabilitatea de a răspunde atunci când este întrebat; se
percepe incapabil de a întreține o relație interpersonală sau verbalizează convingerea că niciun copil nu
ar dori să îi fie prieten;
- Funcționare emoțională – tristețe, neajutorare, rușine, vinovăție, lipsă de entuziasm, energie sau
motivație; uneori explozii de furie, iritabilitate, toleranță scăzută la frustrare; reacții disproporționate la
feedback negativ (plâns, furie, dezamăgire, copleșire emoțională), uneori agitație și stare de neliniște;
- Stimă de sine – scăzută, cu evaluări negative în legătură cu propria persoană (ex. nu știu, nu pot, nu mă
descurc, nu sunt în stare, nimeni nu mă place/ dorește prin preajmă, nu sunt bun de nimic etc.);
- Stare generală – oboseală, somnolență, aparent dezinteres pentru orice, plâns facil, lentoare/ agitație;

30
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Strategii de intervenție la clasă pentru construirea unui mediu de suport

1. Grija pentru relație. Copiii depun efort pentru a colabora mai bine sau pentru a progresa în sarcinile
academice atunci când simt că relația cu cadrul didactic este una de suport, caldă, cu predictibilitate,
limite clare, anunțate, consecvență și stabilitate. Este important ca în momentele dificile copilul să aibă
încredere că se poate baza pe profesor pentru suport, explicații, clarificare și exemplu, fără să fie copleșit
de anxietatea criticilor, mesajelor de blam sau ignorării emoționale.
2. Feedback. Feedback-ul este un element important în relația socială și academică cu elevii. Acesta îi ajută
să își regleze atitudinea și comportamentul, să detecteze cu ușurința ce au realizat corect și trebuie
perpetuat, ce au greșit și trebuie corectat. Aprecierile ajută când sunt clare, specifice, punctând concret
și clar realizarea/ progresul/ schimbarea realizată de elev. Pentru că elevii sunt diverși iar ritmul de
dezvoltare al fiecăruia este unic, ajută în mod deosebit feedback-urile care punctează progresul fiecărui
elev în raport cu statusul anterior de funcționare (comportamental sau academic), ajutându-l astfel să își
identifice evoluția/ stagnarea/ regresul în raport cu propria persoană, nu neapărat comparația cu alți
colegi, acre, pentru unii elevi va fi constant negativă, în defavoarea lor (ex un elev de nota 7, comparat
cu unul de nora 10, se va simți întotdeauna inferior; același elev de nota 7 însă, conștientizat cu privire
la faptul că, anterior nota lui a fost 6 sau 5, își va identifica progresul, se va simți mândru în raport cu
realizarea lui și va fi motivat suplimentar să depună efort în continuare). Calitatea feedback-ului oferit
în mediul educațional este deosebit de importantă deoarece reprezintă o premisă pentru experimentarea
emoțiilor de rușine/ vinovăție/ frustrare, sau dimpotrivă, mândrie/ entuziasm/ motivație.
3. Oferirea de oportunități pentru succes. Toți copiii au nevoie să se simtă competenți în mediul școlar,
resursele lor pentru reușită fiind însă variate și pe alocuri, limitate. Este important, pentru stima de sine
a copiilor, să identificăm acele insule de progres și competența, astfel încât fiecare copil, să aibă ocazia
în decursul unei zile de școală, să ofere un răspuns corect sau să realizeze un comportament demn de
apreciere din partea celor din jur. Identificarea greșelilor și deficitelor se realizează cu foarte multă
ușurință iar comunicarea exclusivă a acestora creează riscul dezvoltării unor convingeri despre sine
negative, la nivelul elevilor, cu impact direct pe prăbușirea stimei de sine. Identificarea/ crearea de micro-
situații la clasă în care fiecare elev să aibă oportunitatea de a performa în fața cadrului didactic și a
colegilor săi reprezintă o modalitate facilă și la îndemână pentru a ajuta copilul respectiv să își identifice
o resursă și să învețe ceva pozitiv despre sine. Vânarea greșelilor și crearea de oportunități pentru eșec
are impact negativ deopotrivă a supra randamentului academic, climatului educațional și siguranței
emoționale al clasă, precum și a stimei de sine a elevilor.
4. Elementele de comunicare informală și non verbală. Apelarea prin utilizarea prenumelui, contactul
vizual, zâmbetul și atingerea discretă (ex mâna cadrului didactic pe umărul elevului) sunt strategii simple,
la îndemână, necostisitoare și eficiente care, utilizate frecvent (zilnic, cu fiecare copil din clasă)
consolidează o atmosferă calmă și sigură emoțional la clasă și ajută fiecare elev să se simtă inclus, văzut,
acceptat și important pentru profesorul său.
5. Consolidarea abilităților de funcționare emoțională. Managementul emoțiilor negative reprezintă
unul dintre cei mai puternici factori de protecție împotriva apariției unei tulburări emoționale în rândul
copiilor și adolescenților. Tristețea, furia, frustrarea, frica sunt emoții naturale dar care, neînsoțite de o
abilitate sănătoasă de gestionare, devin copleșitoare și lasă loc pentru dezvoltarea unei suferințe de nivel
clinic. Pentru facilitarea dezvoltării de abilități emoționale la clasă, veți găsi în anexe resurse dedicate.
6. Consolidarea abilităților sociale. Copiii cu risc de a dezvolta depresie au dificultăți în inițierea și
menținerea relațiilor interpersonale, sunt cu ușurință excluși din grupuri sau le este greu să se integreze
în ele. Oferirea de sprijin specific laolaltă cu consolidarea unui climat incluziv la clasă, caracterizat prin
toleranță, acceptarea diversității, oferirea de suport și acordarea de grijă pentru cel de lângă noi,
reprezintă modalități eficiente pentru prevenirea tulburărilor de sănătate mentală dar și pentru diminuarea

31
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

fenomenului de bullying în clasă. Pentru facilitarea dezvoltării de abilități sociale la clasă, veți găsi în
anexe resurse dedicate.

ANEXE
Dezvoltarea abilităților emoționale
Lecția 1 Emoții grozave
Lecția 2 Emoții mai puțin grozave
Lecția 3 Comportamente și emoții
Lecția 4 Experienţe noi
Lecția 5 Mă simt rău
Lecția 6 Un management nepotrivit
Lecția 7 Mult sau puțin

Lecția 1 Emoții grozave

Perspectivă developmentală
În această perioadă de vârstă copiii au ocazia să învețe și să experimenteze foarte mult, fiecare situație
fiind însoțită de o gamp diversă și complexă de emoții. Fiecare experientă nouă poate să genereze anxietate și
nesiguranță, de aceea este foarte important să îi sprijinim pe copii în identificarea emoțiilor pozitive asociate
fiecărei activități.
Obiective
➢ Să identifice emoții pozitive.
➢ Să dezvolte un vocabular emoțional complex și divers.

Materiale
Tabla, plicuri goale
Plicuri în care sunt puse bilețelele cu Emoțiile grozave (Fișa de lucru) – un plic pentru fiecare copil.

Procedură
➢ Discutați diferențele între emoțiile pozitive, care ne fac plăcere, și cele negative, care sunt mai greu de
tolerat. Rugați copiii să ofere exemple pentru fiecare în parte și încercați să identificați împreună ce
putem învăța de la fiecare emoție exemplificată.
➢ Distribuiți fiecărui copil plic gol și plic cu bilețele. Discutați împreună semnificația fiecărui cuvânt aflat
în plic.
➢ Citiți primele două scenarii din lista de mai jos și rugați-i pe copii să selecteze emoțiile aferente fiecărei
situații; bilețelele alese vor fi puse în plicul gol. Câțiva copii voluntari vor împărtăși cu clasa cuvintele
alese.
Scenarii – Emoții grozave
- Nu ți-ai văzut bunicii de foarte mult timp, iar tata tocmai te-a anunțat că vor veni în vizită.
- Ziua ta de naștere este săptămâna viitoare și ai chemat câțiva prieteni la petrecerea ta.
- Tocmai ai primit rezultatul la testul de matematică și observi că ai rezolvat totul corect.
- Ai ieșit din duș, ești în pijamale și mama iți citește o poveste înainte de culcare.
- Ți-ai dorit de mult un cățeluș iar astăzi vei merge cu părinții la un adăpost cu animale abandonate, pentru a-l
alege.
- Tocmai ai gătit prima ta prăjitură.
- Mâine vei merge la școală împeună cu cei mai buni prieteni ai tăi.
- Verișorii tăi vin la tine să vă jucați împreună.
- Ai reușit să scrii singur/ă corect câteva cuvinte foarte foarte grele.
- Fratele tău nou născut vine mâine acasă de la spital.

32
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

➢ Continuați cu citirea și discutarea fiecărui scenariu, în funcție de emoția aleasă de către copii.
➢ Discutați apoi pe baza Întrebărilor de Conținut și Personalizare.
Discuții
Întrebări de conținut
➢ Au ales toți copii aceeași emoție pentru fiecare situație? Dacă nu, de ce credeți că s-a întamplat acest
lucru?
➢ Credeți că se pot folosi mai multe emoții pentru a descrie aceeași situație? Dacă da, dați exemple!

Înrebări de personalizare
➢ Ați trăit vreodată emoțiile descrise în această activitate?
➢ Puteți da exemple de momente/ situații în care ați trăit aceste emoții?
➢ Ce credeți că puteți face pentru a trăi astfel de emoții pozitive?
Activitatea de Follow-up
Cereți-le copiilor să păstreze plicurile acasă. Pe biroul lor/ în camera lor, și să introducă câte un cuvânt
care desemnează o emoție pozitivă ori de câte ori vor trăi o situație satisfăcătoare. La final de săptămână pot
împărtăși astfel de emoții cu cadrul didactic/ părintele/ alt membru al familiei.
Fisa de lucru – Emoții grozave
Fiecare copil va primi un plic în care vor fi puse bilețele cu următoarele emoții:

Mândru Mândru Mândru

Fericit Fericit Fericit
Entuziasmat Entuziasmat Entuziasmat
Calm Calm Calm
Vesel Vesel Vesel
Extraordinar Extraordinar Extraordinar

Lecția 2 Emoții mai puțin grozave

Perspectivă developmentală
Alături de emoțiile extraordinare care apar pentru prima dată în perioada copilăriei mijlocii, pot exista și
cele dificile, generate de nesiguranța în realizarea unui comportament/ unei sarcini noi, anxietatea asociată
conduitei școlare, frica de a ieși din spațiul de siguranță al familiei etc. Toate aceste emoții negative se intensifică
în prezența unor factori de risc (ex. violență în familie), iar copiii pot avea dificultăți în gestionarea lor ca urare a
incapacității de a le identifica și recunoaște
Obiective
➢ Să identifice emoții negative.
➢ Să dezvolte un vocabular emoțional complex și divers.

Materiale
Tabla, plicuri goale
Plicuri în care sunt puse bilețelele cu Emoțiile mai putin grozave (Fișa de lucru) – un plic pentru fiecare
copil.

Procedură
➢ Discutați diferențele între emoțiile pozitive, care ne fac plăcere, și cele negative, care sunt mai greu de
tolerat. Rugați copiii să ofere exemple pentru fiecare în parte și încercați să identificați împreună ce
putem învăța de la fiecare emoție exemplificată.

33
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

➢ Distribuiți fiecărui copil plic gol și plic cu bilețele. Discutați împreună semnificația fiecărui cuvânt aflat
în plic.
➢ Citiți primele două scenarii din lista de mai jos și rugați-i pe copii să selecteze emoțiile aferente fiecărei
situații; bilețelele alese vor fi puse în plicul gol. Câțiva copii voluntari vor împărtăși cu clasa cuvintele
alese.
Scenarii – Emoții mai puțin grozave
- În timpul pauzei, unul dintre prietenii tăi râde de tine, pentru că nu ai fugit suficient de repede.
- Ești la cumpăărături cu mama ta, care alege pentru fratele tău / sora ta o ciocolată, fără a întreba dacă îți
dorești și tu ceva dulce.
- Te-ai înscris la cursuri de înot pentru că nu ști să înoți și îți este teamă de apă. Mâine este primul tău
antrenament.
- Ai primit rezultatele ultimului test la matematică și descoperi că nu te-ai descurcat chiar bine.
- Fratele tău îți ia rolele fără să îți ceară voie.
- Tatăl tău muncește în afara țării și îl vezi foarte rar.
- Te muți la o școală nouă și trebuie să îți iei la revedere de la toți prietenii tăi buni.
- Mergi pentru prima dată la școală cu autobuzul.
- Părinții tăi divorțează.
- Frățiorul tău cel mic primește foarte multă atenție din partea părinților și a bunicilor.
➢ Continuați cu citirea și discutarea fiecărui scenariu, în funcție de emoția aleasă de către copii.
➢ Discutați apoi pe baza Întrebărilor de Conținut și Personalizare.

Discuții
Întrebări de conținut
➢ Au ales toți copii aceeași emoție pentru fiecare situație? Dacă nu, de ce credeți că s-a întâmplat acest
lucru?
➢ Credeți că se pot folosi mai multe emoții pentru a descrie aceeași situație? Dacă da, dați exemple!

Înrebări de personalizare
➢ Ați trăit vreodată emoțiile descrise în această activitate?
➢ Puteți da exemple de momente/ situații în care ați trăit aceste emoții?
➢ Ce credeți că puteți face pentru a vă simți mai bine atuci când experimentați emoții negative?
(Faceți o listă cu sugestiile oferite de copii și afișați-o în clasă astfel încât copiii să se inspire când au un
moment mai dificil).
Activitatea de Follow-up
Cereți-le copiilor să păstreze plicurile acasă. Pe biroul lor/ în camera lor, și să introducă câte un cuvânt
care desemnează o emoție pozitivă ori de câte ori vor trăi o situație satisfăcătoare. La final de săptămână pot
împărtăși astfel de emoții cu cadrul didactic/ părintele/ alt membru al familiei.
Fișa de lucru – Emoții mai puțin grozave
Fiecare copil va primi un plic în care vor fi puse bilețele cu următoarele emoții:

Supărat Supărat Supărat

Speriat Speriat Speriat
Gelos Gelos Gelos
Îngrijorat Îngrijorat Îngrijorat
Furios Furios Furios
Trist Trist Trist

Lecția 3 Comportamente și emoții

34
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Perspectivă developmentală
Copii vor învăța treptat că există o relație între felil în care se simt și modul în care acționează. De
asemenea vor învăța că, deși este crucial să își exprime emoțiile și sentimentele, felul în care o fac poate să aibă
un impact pozitiv sau negativ asupra celor din jur sau asupra propriei persoane. A învăța modalități adecvate de
exprimare a emoțiilor negative, reprezintă o abilitate importantă pentru această etapă de dezvoltare.
Obiective
➢ Să învețe legătura dintre emoții și comportamente.
➢ Să identifice modalități adecvate de exprimare a emoțiilor negative.

Materiale
Tablă, două păpuși marionete

Procedură
➢ Invitați doi copii voluntari care să manevreze păpușile marionete. Citiți-le primul din scenariile de mai jos și
anunțați-i că vor interpreta prin gesturi și folosindu-se de păpuși, povestea din scenariu.
Scenarii
- De ziua ta, primești de la mătușa ta un tricou nou, care nu iți place deloc deloc; ți se pare urât și demodat. Nu
spui nimic, faci doar o „mutră plictisită„ și îl pui înapoi în punga-cadou.
- Unul dintre prietenii tăi te invită seara, după o partidă strașnică de fotbal, să iei cina la el acasă, cu familia
lui. Mama lui pregătește macaroane cu brânză, mâncare care ție nu îți place deloc. Când masa este servită, îi
întrebi dacă nu au altceva de mâncare, pentru că tu nu suporți macaroanele.
- Colega ta de bancă citește o compunere în fața clasei; tu consideri că povestea eie ste chiar stupidă și îi spui
asta, spre deosebire de restul colegilor care o aplaudă și o apreciază.
- Prietenul tău a primit o bicicletă nou nouță, fabuloasă, de care este foarte entuziasmat; tu ai acasă o bicicletă
cumpărată la mâna a doua – atât și-au permis părinții tăi. Ești gelos pe prietenul tău dar nu vrei ca el să știe
acest lucru, așa că îi spui că bicicleta lui are o culoare urâtă și nici nu se compară la viteze cu a ta.
- Joci forbal cu gașca din cartier, îți vine rândul să șutezi pe poartă și ratezi. Un copil râde de tine; te enervezi
și îl lovești.
➢ După interpretarea primului scenariu, discutați următoarele cu copiii:
o Au fost emoțiile manifestate în mod pozitiv sau negativ? Cum vă puteți da seama?
o Ce consecințe au decurs din felul în care prima marionetă a exprimat emoții față de cea de-a
doua?
o Ce s-ar fi putut face diferit pentru a schimba în bine această consecință?
➢ Interpretați din nou scenariul, cu comportamente diferite de această dată, astfel încât nimeni să nu aibă de
suferit.
➢ Continuați cu restul scenariilor utilizând aceeași procedură descrisă anterior.
➢ Discutați apoi pe baza Întrebărilor de Conținut și Personalizare.

Discuții
Întrebări de conținut
➢ Cum credeți că felul în care ne simțim afectează comportamentul nostru?
➢ Care credeți că a fost modalitatea cea mai potrivită de exprimare a emoțiilor? Prima sau a doua?
➢ Care au fost diferențele dintre cele două modalități?
Notați diferențele sugerate pe tabla de scris și discutați-le.

Înrebări de personalizare
➢ Cum vă comportați atunci când sunteți
o Fericiți?
o Triști?
o Furioși?

35
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

o Speriați?
➢ Dacă comportamentul vostru nu aduce rezultate pozitive, cum ați putea să îl schimbați?

Lecția 4 Experienţe noi

Perspectivă developmentală
Pe parcursul acestei perioade de dezvoltare copiii trăiesc în premieră câteva experiențe de viață: merg la
școală în fiecare zi, au sarcini școlare mult mai riguroase, devin membrii unui grup de prieteni, stau la școală
multe ore în fiecare zi, participă la jocuri de echipă, sau stau peste noapte la un prieten. Toate aceste experiențe
sunt trăite diferit de copil, în funcție de nivelul dezvoltării abilităților emoționale. Unii copii trăiesc multă anxietate
asociată cu interacțiunile cu ceilalți copii, cu competițiile și cu stăpânirea propriilor deprinderi. Ei învață acum să
își asume riscuri și în același timp să își exprime și să își gestioneze emoțiile de teamă și nesiguranță, care sunt
asociate cu acestor experiențe. Gândirea concretă le îngreunează copiilor posibilitatea de a privi toate aspectele
unei situații; cu toate acestea, pentru ca ei să facă față emoțiilor lor, în mod eficient, este important să îi sprijinim
constant.
Obiective
➢ Să își exprime emoțiile în legătură cu noile experiențe;
➢ Să învețe abilități de a face față noilor experiențe;

Materiale
➢ Patru cutii goale de cereale, fiecare conținând câte o bucată de hârtie pe care să fie notate una din
următoarele situații:
o Dormi pentru prima dată acasă la prietenul tău;
o Ești la primul tău concurs sportiv sau la primul tău recital de pian;
o Dai prima ta lucrare de control;
o Te alături unui nou grup unde nu cunoști prea mulți copii sau nu îl cunoști pe lider;
➢ Douăzeci de bucăți de hârtie goale și un creion;
➢ Hârtie și creioane colorate pentru fiecare copil (pentru Activitatea de Follow-up);

Procedură
1. Introduceți activitatea discutând despre experiența pierderii unui dinte. După ce ați purtat câteva discuții,
explicați faptul că odată ce cresc, ei vor avea parte de multe noi experiențe, unele dintre care fiind similare
cu pierderea unui dinte. Câteodată ei vor fi entuziasmați în legătură cu aceste noi experiențe dar câteodată ei
vor fi speriați deoarece nu vor ști cum sunt aceste experiențe.
2. Prezentați prima cutie și deschideți-o, luând bucata de hârtie și citind situația. Cereți-le copiilor să ridice mâna
dacă au experențiat această situație.
3. Discutați apoi, despre modul în care copiii s-au simțit atunci când s-au aflat în această situație pentru prima
dată. Luați apoi câteva bucăți de hârtie goală și invitați copiii să prezinte la ce anume s-au gândit sau s-ar
gândi în legătură cu aceste experiențe. (Exemple pentru situația în care ar rămâne peste noapte la un prieten,ar
putea fi: „Dacă îmi va fi frică?” „Dacă trebuie să merg la baie și nu mai știu unde este?” „Dacă nu îmi va
plăcea mâncarea pe care o au?” „Dacă îmi va fi dor de mama sau tata?”). Notați aceste lucruri pe bucățile
goale de hârtie în timp ce copiii povestesc.
4. Întrebați apoi copiii care au trecut prin astfel de experiențe dacă pot oferi sugestii pentru modul în care au
făcut față emoțiilor negative pe care s-ar fi putut să le aibă. După ce și-au împărtășit ideile, învățați copiii să
folosească mesaje de încurajare/ mesaje cu soluții simple, pentru a se ajuta în viitor. Mesajele împotriva
fricilor care au legătură cu dormitul peste noapte la altcineva, ar putea include
a. „Dacă mi se face foarte frică, pot întotdeauna să le spun părinților prietenilor mei, și ei mă pot ajuta”;
b. „Dacă nu țin minte unde se află baia, pot să întreb oricând ”;
c. „Dacă nu îmi place mâncarea, pot să mănânc doar puțin sau să o las pur și simplu în farfurie”;

36
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

d. „Dacă îmi este dor de mama sau tata, pot să îi sun la telefon. Oricum, nu voi fi plecat atât de mult
timp.”
5. Folosiți aceeași procedură și pentru celelalte cutii. Cereți copiilor să identifice formule de a face față și pentru
aceste situații, apoi discutați pe baza Întrebărilor de Conținut și Personalizare.

Discuții
Întrebări de conținut
1. Ce alte exemple de lucruri vă puteți spune vouă înșivă dacă vă este frică de noile experiențe
despre care am vorbit astăzi?
2. Ați învățat ceva de la ceilalți copii despre modul în care vă puteți ajuta pe voi înșivă să faceți
față noilor situații, într-un mod pozitiv?

Înrebări de personalizare
1. Dați exemple de noi situații în care v-ați simțit speriați sau nesiguri!
2. Ce ați făcut în aceste situații noi astfel încât să vă ajutați să vă simțiți mai puțin speriați sau
nesiguri?
3. Odată ce v-ați aflat într-o situație nouă, v-a fost la fel de frică și a doua oară?
Dacă nu, ce vă spune acest lucru despre noile experiențe?
Activitatea de Follow-up
Cereți copiilor să împartă o foaie de hârtie în două. Pe o parte a foii, trebuie să deseneze o situație în care
au avut anumite emoții negative în legătură cu aceasta. Pe cealaltă parte ei trebuie să scrie cel puțin trei mesaje de
încurajare/ mesaje cu soluții, pe care le-au folosit sau pe care le-ar putea utiliza pentru a-i ajuta să facă față acestui
tip de situație.

Lecția 5 Mă simt rău

Perspectivă developmentală
Începând cu clasele primare, multor copii le place să fie foarte buni , cu atât mai mult cu cât, în această
etapă de școală ei se întâlnesc destul de frecvent cu evaluările academice (puncte, observații, calificatice etc.). Ei
învață să citească, să scrie și să calculeze, abilități pe care nu și șe însușesc cu toti cu foarte mare ușurință sau în
același ritm. Fiind încă în faza concretă de dezvoltare a gândirii și având acces la informații limitate cu privire la
propriile perfomanțe, există probabilitatea ca ei să emită ipoteze deformate despre sine, cu impact negativ asupra
iamginii și stimei de sine.
Obiective
➢ Să învețe modalități prin care să își gestioneze anxietatea cu privire la propria performanță;
➢ Să învețe că un calificativ slab sau o evaluare negativă nu înseamnă că ei sunt copii răi/ mai puțin
inteligenți/ incapabili să se descurce.

Materiale
➢ O cutie de pantofi, hârtie de construit, creioane colorate, foarfece, lipici, pentru fiecare copil;

Procedură
➢ Recrutați trei voluntari care poartă încălțăminte cu șireturi, care să fie “elevii” și un voluntar care să fie
“învățătorul”;
➢ Cereți voluntarilor elevi să se așeze în fața clasei iar voluntarul învățător să stea în picioare în fața lor;
acesta îi va ruga pe elevi să își dezlege șireturile iar apoi să le lege la loc. Înainte de a face acest lucru,
volunarul învățător va fi instruit să fie critic cu unul dintre voluntarii elevi, să îl aprecieze pe un altul, iar
celui de-al treilea să nu îi acode niciun fel de atenție.
➢ La finalul jocului de rol, voluntarii elevi vor fi întrebați cum s-au simțit în legătură cu modeul în care au
fost tratați:

37
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

o Aprecierile au avut vreo legătură cu modul în care și-au legat șireturile?

o Elevul lăudat s-a simțit mai isteț decât ceilalți doi?
o Elevii ignorat și criticat s-au simțit mai puțin capabili decât colegul lor?
➢ Punctați faptul că, devreme ce toți au știut să își lege șireturile, aprecierile cadrului didactic nu au avut
legătură cu felul în care și-au îndeplinit sarcina. Întrebați: „Doar ăentru că, cadrul didactic a lăudat un
singur elev, înseamnă că ceilalți sunt niște copii răi și nepricepuți? ”. Punctați faptul că, felul în care
altcineva se comportă cu ei nu reflectă neapărat performanțele lor, și, chiar dacă acestea nu ar fi foarte
bune de la început sau tot timpul, acest lucru nu înseamnă că ei sunt copii răi sau cu dificultăți de a învăța
și progresa.
➢ Citiți copiilor următoarea poveste cu voce tare după care discutați pe baza întrebărilor de conținut și
personalizare.
Cu câteva săptămâni înainte de începerea clasi a II a, Nicoleta, o fetiță tare simpatică și drăgălașă, nici
nu se putea gândi la școală. Terminase clasa I convinsă că doamna învățătoare nu a plăcut-o absolut deloc, mai
ales că făcea destul de des greșeli de citire în clasă; ba mai mult, a văzut-o pe această doamnă învățătoare stând
de vorbă cu o colegă ce urma să devină noua învățătoare la clasa Nicoletei. Așadar, Nicoleta era extrem de sigură
că noua ei doamnă a aflat deja de toate greșelile pe care le-a făcut în clasa I și, ca și fosta doamnă, nu o va aprecia
deloc.
Chinuită de griji și insomnii, Nicoleta s-a gândit să îi convingă pe părinții ei să o mute la altă școală, dar
nici această idee nu i s-a părut grozavă pentru multă vreme – în final, cu fiecare greșeală pe care o va face, va
pierde simpatia și aprecierea oricărei învățătoare, de la orice școală.
A încercat să vorbească și cu părinții ei despre această situație, dar în afară de lacrimi, nu credea că va
găsi o altă soluție; ascultând-o cum vorbește despre frica de greșeli și convingerea că nicio învățătoare nu o va
aprecia, tatăl Nicoletei s-a apropiat cu un coș mare cu fructe și a rugat-o pe Nicoleta să le privească cu atenție. A
întrebat-o apoi dacă toate fructele din coș sunt perfecte. Erau boabele de strugure la fel de mari și de dulci?
Portocalele la fel de rotunde? Merele la fel de roșii și lucioase? I-a explicat apot că, copiii sunt precum fructele –
diferiți, imperfecți dar minunați și delicioși, fiecare în felul său; uneori ei se descurcă minunat, alteori fac mici
greșeli iar câteodată nimic din ceea ce încearcă nu le iese. Asta nu înseamnă că sunt proști sau incapabili să învețe;
ba mai mult, nu doar că învățătoarele îi plac și pe copiii care greșesc, dar ele fac mai mult – se așteaptă ca adeseori
copiii să greșească, pentru că ele știu că așa învață copiii.
Auzind asta, Nicoleta s-a simțit mult mai bine și a decis că se va strădui și va exersa, astfel încât să se
descurce din ce în ce mai bine, încrezătoare că noua doamnă o va aprecia pentru progresele și perseverența ei. În
ciuda faptului că s-a simțit mult mai bine, îngrijorările îi dădeau uneori târcoale, așa că a decis să facă o „cutie a
îngrijorărilor„, folosindu-se de o cutie de pantofi, în care strecura bilețe pe care scrisese în prealabil fiecare gând
negativ care nu îi dădea pace (ca de exemplu, „noua domană nici nu va obserca cât de mult mă străduiesc„); în
plus, vorbea cu părinții ei despre fiecare dintre aceste gânduri de îngrijorare, ceea ce a ajutat-o să se simtă mult
mai bine, să se gandească la clasa a II a cu un strop de entuziasm, încrezătoare că va fi apreciată, în ciua greșelilor
pe care orice copil le face uneori.

Discuții
Întrebări de conținut
➢ De ce s-a simțit Nicoleta atât de rău în legătură cu clasa a IIa?
➢ Cum a ajutat-o tatăl ei să înțeleagă că nu poate fi perfectă tot timpul?
➢ Cum a ajutat-o tatăl ei să înțeleagă că învățătorii îi plac pe copii chiar și atunci când aceștia greșesc?
➢ De ce a început Nicoleta să se simtă mai bine în legătură cu clasa a IIa?

Înrebări de personalizare
➢ V-ați simțit vreodată precum Nicoleta?
➢ Dacă da, ce v-a ajutat să vă simțiți mai bine în acea situație?
➢ Ce ați învățat din povestea Nicletei și poate fi folosit într-o situație similară?
Activitatea de Follow-up

38
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

➢ Cereți fiecărui copil să construiască propria „cutie cu îngrijorări„ și să o folosească atunci când este cazul.

Lecția 6 Un management nepotrivit

Perspectivă developmentală
Nu este neobișnuit ca la această vârstă, copiii să simtă adesea furie, dar ei trebuie să învețe metode
adecvate de a-și gestiona stările de furie astfel încât să nu ajungă să se comporte inadecvat și să își creze și mai
multe probleme.
Obiectiv
➢ Să învețe modalități adecvate de a-și controla stările de furie;
Materiale
➢ Păpuși sau materiale pentru a face păpuși din pungi de hârtie sau din șosete (pentru Activitatea de Follow-
up);
Procedură
1. Rugați copiii să ridice mâna dacă au avut vreodată emoții de furie. Invitați câțiva copii să dea
exemple de situații.
2. Citiți următoarea poveste cu voce tare, după care discutați pe baza Întrebărilor de Conținut si de
Personalizare.

Moe, elanul nervos

Era o zi însorită de toamnă în pădurile dinspre nord. Moe era nerabdător să cutreiere pădurea și să aibă
o zi fără activități. S-a gândit să încerce să o caute pe prietena lui, elanul Molly, și poate ar reuși să se joace și cu
micul elan Mikey. Așa că Moe i-a spus mamei lui că se va întoarce mai târziu, și plecă imediat.
Acum, majoritatea celorlalți elani îl plăceau pe Moe deoarece le era ușor să se înțeleagă cu el. El nu se
enerva când cineva nu vroia să se joace cu el; el găsea imediat pe altcineva cu care să se joace. Nu se enerva dacă
ceilalți nu doreau jocurile pe care el vroia să le joace; el se juca orice vroiau ei sau găsea pe altcineva care era
interesat de ceea ce vroia el să se joace. Iar Moe nu se enerva nici măcar dacă un alt elan îi ocupa teritoriul; el
doar se ridica și mergea mai departe pentru că asta nu însemna mare lucru pentru el.
Dar, în această frumoasă zi însorită de toamnă din pădurile dinspre nord, prietenii lui Moe au rămas
șocați pentru că Moe era atât de nervos încât tatăl său, care se plimba prin pădure și se afla destul de departe de
el, l-a auzit mugind. Nu doar tatăl său l-a auzit mugind, dar l-a auzit și verișorul său, care locuia de cealaltă parte
a lacului. Moe era atât de nervos încât mugea întruna. Ce credeți, oare, că l-a făcut pe Moe atât de nervos?
(Extrageți idei de la copii!)
Ei bine motivul pentru care Moe era atât de nervos, era următorul: atunci când el, Molly și Mikey au fost
impreună, trei elani foarte mari cu coarne mari au venit pe terenul lor de joacă și au început să îl împungă cu
coarnele lor pe micul elan Mikey. Lui Mikey i s-a făcut frică, iar lui Molly si lui Moe le-a fost frică că acești elani
mai mari îi vor face rău micuțului Mikey. Lor nu li se părea corect ca cei mari să se ia de unul mai mic, și de aceea
era Moe atât de nervos.

Moe îl văzuse pe fratele său Milton când acesta era nervos. Știa că Milton a fost odată atât de nervos
încât trîntise un alt elan de un copac. Dar când tatăl lor a aflat despre acest lucru, Milton a încurcat-o.Tata elan i-
a spus lui Milton că indiferent cât de nervos ar fi, nu trebuie să rănești un alt elan. Moe știa de asemenea, că altă
dată când Milton a fost nervos a fugit, pur și simplu, de acasă. Din nou tata elan l-a certat aspru pe Milton și i-a
spus că trebuie să își găsească modalități mai potrivite pentru a-și controla stările de furie. Deci, ce credeți că a
făcut Moe pentru a-și controla starea de furie? (Extrageți idei de la copii!)
Ei bine, în primul rând, știți că el a mugit întruna. Acest lucru l-a ajutat puțin, și nu a rănit prin asta pe
nimeni. Dar, după ce a mugit, a fugit, de asemenea, prin pădure pentru a mai scăpa de aceste stări de furie. Dar,
el a mai făcut ceva. A mers acasă, și a scris o scrisoare în care le spunea elanilor mari că el nu vrea ca ei să îi
rănească prietenul. El nu i-a făcut în diferite feluri în scrisoare și nici nu le-a spus ceva urât deoarece s-a gândit

39
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

că acest lucru i-ar înfuria pe elanii cei mari. După ce a terminat de scris scrisoarea, el i-a arătat-o mamei lui.
Mamei i-a plăcut ceea ce a scris și a fost de acord că este o idee bună să le transmite celorlalți elani despre ce
simte în legătură cu ceea ce ei au făcut. Ea i-a spus că uneori ceilalți elani fac lucruri pe care el nu le consideră
corecte, dar că de cele mai multe ori, el nu poate schimba ceea ce ei fac. Mama i-a spus că este mândră de modul
în care a ales să își controleze emoțiile pentru că atunci când ceva similar i s-a întâmplat și lui Milton, acesta a
înrăutățit doar lucrurile începând să se bată cu elanul care se legase de prietenul lui. Mama l-a încurajat pe Moe
să se gândească și la alte metode potrivite prin care să își exprime și să gestioneze emoțiile așa încât să aibă câteva
opțiuni la îndemâna dacă ar fi fost să se mai enerveze pe viitor.
Discuții
Întrebări de conținut
1. Care au fost cele trei lucruri pe care le-a făcut Moe pentru a-și gestiona emoțiile de furie?
2. Ce altceva credeți că ar mai fi putut face Moe în această situație?
3. Sunteți de acord cu mama și tatăl lui Moe, că modul în care Milton și-a exprimat emoțiile nu a fost unul foarte
bun? De ce sau de ce nu?

Întrebări de personalizare
1. Voi ați fost vreodată furioși?
2. Atunci când ați fost furioși, ce ați făcut ca să vă gestionați emoțiile?
3. Ați învățat ceva din această poveste care să vă ajute cu emoțiile de furie? Dacă da, ce anume v-ar plăcea să
încercați data viitoare când vă simțiți furioși?

Activitatea de Follow-up
Împărțiți copiii în grupuri mici și puneți-i să dezvolte o scenetă cu păpuși despre modalitățile bune prin
care stările de furie pot fi controlate. Oferiți-le timp pentru a prezenta celorlalte grupuri scenetele cu păpuși.
Discutați despre modalitățile adecvate versus cele inadecvate de a exprima emoțiile de furie.

Lecția 7 Mult sau puțin

Perspectivă developmentală
În plină perioadă de dezvoltare a gândirii concrete, copiilor le este dificil să identifice nuanțe variate în
manifestările emoționale, precum și continuumul trăirii aceleași emoții. În consecință, ei presupun adesea că o
persoană nu poate fi decât fie foarte supărată, fie foarte fericită în legătură cu ceva, fără să sesizeze intensitățile
emoționale intermediare. Acest lucru conduce adesea la interpretări greșite a diverselor situații, interpretări
însoțite ulterior de comportamente dificile sau nepotrivite în situația respectivă.
Obiective
➢ Să învețe să facă diferența între diferitele intensități ale aceleiași emoții;
➢ Să învețe faptul că nu toată lumea simte la fel în legătură cu aceeași situație.

Materiale
➢ Tabla, riglă, foi de hârti, creioane

Procedură
➢ Introduceți activitatea cerând copiilor să tragă o linie, cu ajutorul riglei, de-a latul foii (desenați una pe
tablă ca model). Apoi scrieți la extremele liniei, cuvintele „foarte fericit„ și „foarte trist„. Scrieți celelalte
cuvinte de-a lingul liniei, similar ilustrației de mai jos:
Foarte Destul de Destul de
Foarte
fericit fericit trist
trist___

40
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

➢ Cereți copiilor să scrie aceleași cuvinte pe liniile trasate de ei.

➢ Rugați copiii să asculte cu atenție următoarele situații, expuse pe rând, și să marcheze cu X pe linie în
dreptul emoției pe care cred ei că ar simți-o în situația respectivă: foarte fericit, destul de fericit, foarte
trist, destul de trist.
o Învățătoarea îți spune că ai rezolvat corect toate sarcinile de la test.
o Sora ta are voie să stea trează seara mai mult timp decât tine.
o Prietenul tău cel mai bun este la școala ta, dar nu în clasă cu tin.
o Tata te-a certat pentru că nu ai făcut ordine în cameră.
o Părinții au decis că nu vei petrece mai mult de 30 de minute/zi la tabletă.
o Câinele vecinilor s-a jucat și ți-a stricat ultima pereche cumparată de adidasi.
o Fratele tău mai mare te-a plimba cu bicicleta lui.
o Nu poți să ieși afară în pauză în curtea școlii pentru că plouă.
o Clasa ta merge în excursie la grădina zoologică.
o Ai greșit două probleme la testul de matematică.
Pentru fiecare situație în parte, centralizați răspunsurile copiilor (câți au bifat „foarte fericit„, câți au bifat
„destul de fericit„, câți au bifat „foarte trist etc.).
După ce toate situațiile au fost citite și răspunsurile centralizate, continuați activitatea pe baza întrebărilor
de conținut și personalizare.
Discuții
Întrebări de conținut
➢ Există vreo situație pentru care toată clasa să fi ales exact aceeași emoție? De ce credeți că fiecare dintre
voi a marcat emoții diferite sau cu intensități diferite pe această linie continuă?
➢ A fost greu să vă hotărâți cum v-ați simțit în unele situații? Dacă da, de ce credeți că s-a întâmplat astfel?
➢ Credeți că toată lumea simte la fel în legătură cu aceleași lucruri? De ce sau de ce nu?

Înrebări de personalizare
➢ Gândiți-vă la ziua pe care ați avut-o astăzi. V-ați simțit doar foarte fericiți sau doar foarte triști? Ați simțit
mai multe feluri de emoții?
➢ Ați avut vreodată o neînțelegere cu cineva deoarece acea persoană a simțit diferit față de voi în aceeași
situație? Puteți să oferiți un exemplu?
➢ Plecând de la această activitate, ce este important să reținem despre emoții?
Activitatea de Follow-up
Cereți copiilor să repete desenul cu linia și emoțiile diferite pe o altă foaie de hîrtie, să se gândească la
finalul zilei la ceea ce li s-a întâmplat peste zi, enumerând cîteva momente, pentru care să aleagă felul în care s-
au simțit.

Dezvoltare socială
Lecția 1 Construind prietenii
Lecția 2 Dovezi de prietenie
Lecția 3 Prietenii vin sub diferite forme și mărimi
Lecția 4 Cercuri de prieteni
Lecția 5 Hai să împărțim în mod egal
Lecția 6 Semaforul
Lecția 7 Familii de toate felurile

Lecția 1 Construind prietenii

Perspectivă developmentală
Relațiile dintre copiii de aceeași vârstă au o funcție importantă pentru aceștia; interacționând cu ceilalți,
copiii învață despre valori, comportamente, convingeri, care îi vor ajuta să devină membri funcționali ai societății.

41
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Deoarece relațiile de protenie joacă un rol esențial în viețile lor, a învăța cum să le dezvolte optim, este o parte
vitală din dezvoltarea lor socială.

Obiective
➢ Să identifice modalități de dezvoltare a unor relații bune cu cei dinjur.

Materiale
Foi de hârtie, creioane colorate, bandă adezivă.

Procedură
➢ Cereți-le copiilor să ridice mâna dacă au văzut vreodată un perete/ un zid/ o clădire de cărămidă.
Explicați-le faptul că în construirea unui zid sunt puse laolaltă numeroase cărămizi individuale iar în
această activitate veți construi un zid al prieteniei.
➢ Oferiți fiecărui copil o foaie de hârtie, care reprezintă cărămida fiecăruia, și pe care vor desena (așezând-
o orizontal), o imagine care să ilustreze una dintre situațiile:
o Cum să invite pe cineva să se joace împreună;
o Cum să coopereze sau să împartă ceva cu un prieten;
o Cum să facă cunoscut unui copil că ar vrea să fie prietenul lui;
o Ceva frumos, cu dedicație pentru un prieten.
➢ După ce copiii au terminat de desenat, invitați-i să își prezinte „cărămizile„ prieteniei, pe care ulteior le
veți lipi astfel încât să formați un zid al prieteniei.
➢ Continuați activitatea pe baza întrebărilor de conținut și personalizare.

Discuții
Întrebări de conținut
➢ Ceea ce ați desenat, reperezintă ceva ce s-a întâmplat deja în relațiile voste cu alți copii?
➢ Există și alte modalități de cosntruire a unei relații de prietenie în afară de cele exemplificate? Dacă da,
oferiți exemple!
➢ Care sunt comportamnetele care nu ajută deloc la cosntruirea unei relații de prietenie? (de ex. lovirea,
tachinarea, refuzul de a împărți ceva etc.)

Înrebări de personalizare
➢ Dați exemplu de un un lucru/ comportament bun pe care îl faceți și care dovedește că sunteți priten bun
pentru altcineva!
➢ Ce ați învățat nou despre prietenie, din desenele colegilor voștri?
➢ Ce comportamente v-ar plăcea să încercați pentru a deveni prieteni și mai buni pentru cei din jurul vostru?

Activitatea de follow-up
Cereți-le copiilor să deseneze acasă mai multe imagini cu comportamente pozitive de prietenie, pe care
să le adăugați în săptămânile ulterioare la „zidul prieteniei„.

Lecția 2 Dovezi de prietenie

Perspectivă developmentală
Odată cu intrarea copiilor la școală, relațiile de prietenie devin foarte importante. Cu toate acestea, multor
copii le lipsesc deprinderile de a-și forma și menține relații de prietenie. Eforturile timpurii și constante în acest
domeniu critic pot să intensifice relațiile de prietenie ale copiilor și să ducă spre rezultate mult mai satisfacatoare
în dezvoltarea lor socială.
Obiectiv
➢ Să identifice caracteristicile relațiilor de prietenie

42
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Materiale
➢ Patru foi de poster cu urmatoarele categorii notate, fiecare pe câte o foaie de hârtie:
o Un prieten bun este cineva care ...
o Un prieten bun nu ...
o Problemele pe care prietenii le pot avea sunt ...
o Prietenii pot rezolva probleme prin ....
➢ Doisprezece capace de sticla, agrafe de hârtie sau alt gen de obiecte simbolice pentru fiecare copil.
➢ Cutie de carton de lapte de jumătate de litru pentru fiecare copil.
➢ Hârtie și creioane colorate pentru fiecare copil (pentru Activitatea de Follow-up).
Procedură

1. Introduceți lecția, rugând doi voluntari să joace un joc de rol în care să interpreteze legarea unei noi prietenii
cu un copil, în prima zi de școală,în timpul pauzei de masă sau pe terenul de joc.
2. Analizați împreună jocul de rol utilizând următoarele întrebări pentru a stimula discuția:
➢ Ce au spus cei doi copii pentru a-și arăta unul altuia că sunt interesați să devină prieteni?
➢ Ce au făcut cei doi copii pentru a-și arăta unul altuia că doresc să fie prieteni?
3. Afișați apoi prima foaie de poster inscripționată și provocați o discuție în legătură cu subiectul: „Un prieten
bun este cineva care....”
Notați pe foaie caracteristicile pe care copiii le expun. Utilizați aceeași procedură și pentru următoarele
trei subiecte.
4. După ce ați terminat discuția, împărțiți cutiile de lapte și simbolurile. Explicați faptul că le veți citi câteva
afirmații despre relațiile de prietenie. Copiii trebuie să asculte cu atenție și să decidă dacă ceea ce citiți este
sau nu o „dovadă ”de prietenie (ceva care este adevărat). Dacă este asa, ei trebuie să pună un simbol în cutia
de carton. Faceți o pauză după fiecare afirmație, pentru a le acorda copiilor timp să pună câte un simbol dacă
consideră că punctul citit reprezintă o dovadă de prietenie.

„Dovezi de prietenie”
➢ Prietenii nu se ceartă niciodată.
➢ Prietenii trebuie să arate exact ca voi (să aibă aceeași culoare de păr, piele și așa mai departe).
➢ Prietenii se pot ierta între ei dacă s-au certat.
➢ Prietenii pot să fie mai mari la vârstă, sau mai mici decât voi.
➢ Puteți avea mai mult decât un prieten bun, în aceeași perioadă de timp.
➢ Animalele de casă pot să fie prieteni foarte buni.
➢ Prietenii au uneori probleme între ei.
➢ Prietenul vostru ar trebui să facă întotdeauna ceea ce vreți voi să facă.
➢ Prietenii rămân prieteni pentru totdeauna.
➢ Prietenii pot să își facă lucruri frumoase între ei.
➢ Prietenilor le place întotdeauna să facă aceleași lucruri.
5. Extrageți de la copii alte exemple și continuați, în funcție de cât timp aveți la dispoziție, după care discutați
pe baza Întrebărilor de Conținut și de Personalizare.

Discuții
Întrebări de conținut
1. Câte simboluri ați avut în cartoanele voastre? Au fost unele „dovezi„ asupra cărora v-a fost greu să vă
decideți? (Inițiați discuția referitoare la lista dovezilor de prietenie și discutați pe baza opiniilor fiecăruia).
2. Care dintre punctele de mai sus ați considera că nu sunt, în nici un caz, dovezi de prietenie? (Invitați copiii la
discuții, accentuând faptul că relațiile de prietenie se schimbă pe parcursul timpului, că prietenii pot fi mai
mari la vârstă sau mai mici și că nu trebuie să arate exact ca noi, că se poate să ai mai mult decât un prieten
bun în aceleși timp, că prietenii nu trebuie să facă întotdeauna ceea ce ceilalți vor ca ei să facă și că sunt
momente când prietenii nu se înțeleg bine între ei).

43
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Întrebări de personalizare
1. Care este cel mai important lucru pentru voi în ceea ce îi privește pe prietenii voștri?
2. Cum puteți fi niște prieteni mai buni? În ce sens v-ar placea ca prietenii voștri să fie mai buni prieteni pentru
voi?
3. Ce anume ați invățat din această lecție care să vă ajute în relațiile voastre de prietenie?

Activitatea de follow-up
Cereți copiilor să creeze felicitări de prietenie care să oglindească câteva dintre dovezile de prietenie.
Încurajați copiii să le ofere prietenilor lor speciali.

Lecția 3 Prietenii vin sub diferite forme și mărimi

Perspectivă developmentală
Pe parcursul acestei perioade, modelele d eprietenie pot deveni rigide, îngreunând cooperarea și
incluziunea în grupurile de prieteni; mărimea unui grup d eprieteni începe de asemenea să se micșoreze, crescând
riscul de excluziune socială. Sprijinirea copiilor în înțelegerea profundă și flexibilizarea conceptului de prietenie
scad șansele de apariție a comportamentelor de agresiune, bullying și izolare socială.
Obiective
➢ Să identifice diferite tipuri de prietenii.

Materiale
Patru foi sunt formă de triunghi, pătrat, cerc dreptunghi, pe care să fie lipte următoarele imagini:
- Un animal
- Un copil de 8-9 ani
- O persoană mai în vârstă
- Un copil de etnie diferită
Fișa de lucru – un exemplar pentru fiecare copil
Creioane colorate, foarfece, lipici, coli mari de flipchart

Procedură
➢ Introduceți activitatea ținând ridicate cele patru forme, cu imaginile lipite pe ele, și precizați subiectul –
diferitele tipuri de prietenii pe care oamenii le au. Implicați copiii într-o discuție despre prietenii diferiți
reprezentați în imagini; cereți copiiilor să de exemple de alte tipuri de prieteni diferiți – fete, băieți,
scunzi, înalți, din țara lor, din altă țară, slabi sau voinici, cu dizabilitate, mai mici sau mai mari ca vârstă
etc.
➢ Pe baza exemplelor din discuția anterioară, împărțiți fișa de lucru și solicitați-le copiilor să deseneze
patru prieteni diferiți (unul în fiecare formă), pe care îi au sau și-ar dori să îi aibă.
➢ Fiecare copil își va decupa imaginile din fița de lucru și se va realiza colajul clasei, pe foi mari de
flipcahrt.
➢ Admirați colajele și discutați pe baza Întrebărilor de Conținut și de Personalizare.
Discuții
Întrebări de conținut
➢ Arată toți prietenii la fel?
➢ Se comportă toți prietenii la fel?
➢ Gândesc toți prietenii în același mod?
➢ Faceți diferite lucruri cu prietenii voștri diferiți?
➢ Este important să avem diferite tipuri de prietenii? Daca da, de ce?

Înrebări de personalizare

44
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

➢ Aveți mulți prieteni diferiți unii de alții? Exemple!

➢ Puteți să vă gândiți la un tip de prieten pe care nu îl aveți dar v-ar plăcea să îl aveți? Cum ați putea deveni
prieteni?
Fișa de lucru – Prietenii vin sub diferite forme și mărimi

45
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Lecția 4 Cercuri de prieteni

Perspectivă developmentală
Socializarea reprezintă un aspect entral al dezvoltării în această perioadă de vârstă, iar adaptarea la grup
devine foarte importantă. Copiii trebuie să învețe că modul în care ei se comportaă într-o situație interpersonală,
poate să afecteze modul în care alții se comportă cu ei. Recunoașterea comportamentelor pozitive de prietenie
reprezintă o parte importantă din dezvoltarea lor socială.
Obiective
➢ Să facă distincția între comportamentele pozitive și negative de prietenie.

Materiale
Două zaruri, copie a fișei d elucru, lipici, creioane colorate, foarfece, foi de hîrtie, o cutie de pantofi
inscripționată „Cercuri de prieteni„.

Procedură
➢ Desenați cu creta două cercuri mari pe podeaua clasei. Plasați bilețele de hârtie cu propozitiile decupate
din fișa de lucru , la întâmplare pe podea, în afara cercurilor.
➢ Împărțiți copiii în două rânduri, câte unul în fața fiecărui cerc. Primul copil din fiecare rând va primi câte
un zar. Fiecare elev din fiecare șir va arunca pe rând zarul, cât mai aproape de un bilețel plasat în afara
cercului. Ridicați bilețelul lângă care a căzut zarul și citiți cu vocetare comportamentul descris. Copiii
vor decide dacaă este un comportament bun de prietenie – dacaă da, toți copiii vor păși în cerc, într-o
îmbrățișare de grup; dacă nu, vor rămâne în afara cercului și vor continua cu aruncatul zarului către un
alt bilețel. Activitatea va continua până când toți copiii vor reuși să arunce cu zarul.
➢ Cntinuați activitatea pe baza Întrebărilor de Conținut și de Personalizare.

Discuții
Întrebări de conținut
➢ A fost dificil să decideți ce comportamente sunt potrivite într-o relație de prietenie? Cum v-ați dat seama?
➢ Care dintre comportamente credeți că vă vor ajuta să vă faceți și să vă păstrați prieteni? Știți și altele în
afara celor de pe bilețele? Să le notăm pe tablă!

Înrebări de personalizare
➢ Care sunt comportamentele de prietenie pe care le practicați cel mai des?
➢ Când suntți cu cineva care manifestă comportamente negative, cum vă simțiți?ce vă vine să faceți?
➢ Există vreu comportamnete de prietenie pe care nu l-ați practicat niciodată, dar v-ar plăcea? Dacă da,
care este acseta și cum ați putea să îl învățați?
Activitatea de Follow-up
Îndemnați copiii să practice zilnic câteva dintre comportamentele pozitive de prietenie identificate în
cadrul activității, să le noteze pe bilețele de hîrtie după ce le-au făcut și să le introducă în cutia „Cercuri de
prieteni„. La finalul săptămânii deschideți cutia, citiți comportamentele și apreciați copiii 😊.

46
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Fișa de lucru – Cercuri de prieteni. Comportamente pozitive și negative.

Decupați separat fiecare propoziție:

Îmi place tricoul tău. E foarte distractiv să mă Nu mă joc dacă nu faci
joc cu tine. ceea ce vreau eu să facem.

Pot să mă joc și e, te rog? Vrei să ne jucăm mai Hai să împărțim pe din

întâi jocul tău după care să două.
jucăm jocul meu?

Jacheta ta este urâtă. Taci din gură. Vrei să te joci cu noua

mea jucărie?

Ai greșit multe Este rândul tău să decizi Ai idei bune, așa că sper
probleme, ești prost. ce anme să me jucăm. să fim amândoi în aceeași echipă
de proiect.

Ai prins mingea foarte Nu ai voie să te atingi de Nu te voi lăsa niciodată

bine. acel joc, este al meu. să te joci cu lucrurile mele.

Nu îmi place de tine. Nu vreau să mă joc Fugi încet și nu te

prostia aia de joc, ai doar idei pricepi la fotbal, nu te vreau în
proaste. echipa mea.

Vreau să fii protenul Ai trișat. Nu te juca cu el, miroase

meu. urât.

Hai să o invităm pe Spui numai lucruri Îți mulțumesc că mi-ai

colega noastră să se joace cu noi, plictisitoare. păstrat secretul.
stă singură în bancă.

Lecția 5 Hai să împărțim în mod egal

Perspectivă developmentală
După vârsta de 7 ani, copiii încep să depășească egocentrismul generat de achiziția identității de sine și
să manifeste cu mai multă ușurință disponibilitate pentru învățarea abilităților prosociale, precum împărțitul cu
ceilalți sau manifestarea preocupărilor față de bunăstarea celor din jur.
Obiective
➢ Să dezvolte abilități de împărțire cu alți copii.

Materiale
Pungă de hârtie, ață, bucăți de material sau de carton, creioane colorate, foarfece, lipici, fișa de lucru
„Hai să împărțim în mod egal„.

Procedură
➢ Întrebați copiii ce înseamnă a împărți în mod egal, solicitând exemple concrete.

47
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

➢ Împărțiți copiii pe perechi, distribuiți-le materialele de lucru și solicitați-le să realizeze o păpușă

folosindu-se de ele.
➢ După ce au terminat de realizat păpușile, uniți cuplurile două câte două, astfel încât să rezulte echipe de
4, în care vor inventa csurte scenete despre prietenie, utilizând cele două păpuși. Oferiți apoi timp fiecărei
echipe să își prezinte spectacolul cu marionete.
➢ Continuați activitatea pe baza întrebărilor de conținut și personalizare.

Discuții
Întrebări de conținut
➢ A fost greu să împărțiți obiecte și idei pentru construcția păpușii?
➢ Cum ați procedat? Au fost anumite lucruri pe care le-ați spus sau făcut?
➢ Ce înseamnă să împarți?

Înrebări de personalizare
➢ Voi împărțiți lucruri cu prietenii voștri?
➢ Dacă aveți frați/ surori, împărțiți ceva cu ei?
➢ Care este cel mai dificil lucru atunci când împarți ceva cu cineva?
➢ Este important să împărțim? Cum vă simțiți când cineva nu împarte cu voi?

Activitatea de follow-up
Afișați tabelul din fișa de lucru în clasă și distribuiți fișa copiilor, cerându-le să o completeze timp de o
saptămână cu exemple de activități de împărțit obiecte/ idei/ activități cu cei din jurul lor. La finalul săptămânii,
completați tabelul din clasă cu sugestiile copiilor și lăsați-l afișat pentru inspirație.

Fișa de lucru – Hai să împărțim în mod egal

Cu prietenii la Cu frații / surorile Cu vecinii

școală
Luni

Marți

Miercuri

Joi

Vineri

48
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Lecția 6 Semaforul

Obiectiv
➢ Să crească nivelul de auto-conștientizare și să exploreze părerile și nevoile elevilor privind siguranța și
bunăstarea la școală, și percepția și înțelegerea indivizilor cu privire la bullying și violență.
➢ Să faciliteze discuția într-o atmosferă de clasă sigură, fără bullying.

Materiale
➢ Cartonașe în patru culori: verde, galben, portocaliu și roșu
➢ Marker pentru flipchart, bandă adezivă, foarfece
➢ O foaie de flipchart cu un semn de STOP desenat în mijloc sau unul similar, spre exemplu:

Procedură
➢ Invitați elevii să lucreze individual. Arătați cartonașele colorate și explicați întrebările corespunzând
fiecărei culori. Scrieți întrebările și pe o foaie de flipchart.
Verde
o Ce ar trebui ceilalți (elevi sau profesori) să facă să mă simt bine și în siguranță în clasă/școală,
în relațiile cu colegii mei de clasă?
Galben
o Ce mă face să mă simt prost sau supărat în relațiile cu ceilalți din clasă/școală?
Roșu
o Care mi se pare cel mai rău lucru în relațiile cu ceilalți, un „respinge” pentru mine?
➢ Fiecare elev ia unul sau mai multe cartonașe din fiecare culoare, scriind un câte un răspuns pe un cartonaș
- tot ce contează pentru ei e să se simtă în siguranță la școală. Nimeni nu este obligat să-și scrie numele
pe cartonaș. Acordați-le aproximativ 10 minute pentru această sarcină.
➢ Când toată lumea este gata, colectați cartonașele și împărțiți-le pe culori. Citiți cu voce tare și puneți
cartonașele pe flipchart grupate pe culori.
➢ Dacă un răspuns apare de mai multe ori pe aceeași culoare (ex. roșu), puneți-l doar o dată. Dacă apare
pe cartonașe de culori diferite (ex. unii elevi galben, alții roșu), atunci puneți toate cartonașele. În
discuție, adresați-vă diferitelor percepții cu privire la siguranță și bullying.

Discuţii
Întrebări de conţinut
1. Ce situații din școală/clasă vă imaginați atunci când vă gândiți la aceste afirmații?
2. De ce aveți nevoie pentru a vă simți în siguranță? De ce aveți nevoie pentru a vă proteja granițele?
Întrebări de personalizare
1. Cum vreți să fiți tratați de ceilalți? Și cum îi tratați pe ceilalți?
2. Ce înseamnă bullying-ul pentru tine?
3. Înseamnă bullying-ul același lucru pentru noi toți?

49
 CENTRUL NAȚIONAL DE
SĂNĂTATE MINTALĂ ȘI
LUPTĂ ANTIDROG

Lecția 7 Familii de toate felurile

Perspectivă developmentală
În societatea de astăzi copiii trăiesc în familii cu structuri foarte diferite, pe care este important să le
recunoască, să le aprecieze cu empatie, fără a simți rușine pentru familia din care provin sau a stigmatiza o altă
familie doar pentru că este diferită de a lor.
Obiective
➢ Să identifice o varietate largă de structuri de familie.
➢ Să identifice lucruri de apreciat la propria familie, indiferent de structură.

Materiale
Tablă, foi, creioane colorate, lipici, foarfece, bandă adezivă, panglică colorată

Procedură
➢ Discutați cu copiii despre ce anume face ca o familie să fie o familie – iubire, grijă, împărțirea spațiului
și a resurselor, responsabilități legale etc.
➢ Împărțiți matreialele și cereți-le copiilor să deseneze două familii – pe cea proprie și una extrem de
diferită de a lor. Rugați-i să înrămeze în panglica colorată cele două portete de familie. Expuneți toate
desenele pe perete și rugați copiii să treacă prin fața fiecăruia, ca într-o galerie de artă.
➢ Continuați activitatea pe baza întrebărilor de conținut și personalizare.

Discuții
Întrebări de conținut
➢ Ce face ca o familie să fie o familie?
➢ Sunt toate familiile la fel?
➢ Poate structura unei familii să se schimbe? Dacă da, cum anume?

Înrebări de personalizare
➢ Care este modelul de familie în care vă simțiți cel mai bine? De ce anume?
➢ Ce face ca familia voastră să fie specială?
➢ Care sunt lucrurile de care sunteți mândri în familia voatră?

50