Referat la psihologie medicala Astmul bronsic psihopatologie si psihoterapie

Dintre toate bolile considerate psihosomatice, astmul bronic pstreaz cele mai vechi meniuni asupra corelaiei dintre factorii psihici i evoluia crizelor. Astfel Hipocrate sublinia c astmaticul trebuie s evite strile emoionale, iar clinicienii sccolului XVIII au scos n eviden rolul factorilor emoionali n favorizarea apariiei bolii ca i n agravarea ei. Definit ca o boal rccurent, obstructiv, a cilor aeriene bronice care tind a rspunde la o varietate de stimuli prin bronhoconstricie, edem si secreie" (H. Weiner), astmul bronic mai "poate fi caracterizat ca o obstrucie generalizat a cilor aeriene, cu etiologie multipl, foarte variat ca durat i intensitate, care apare la persoane cu o hiperactivitate bronsic la o multitudine de stimuli, se manifest clinic prin accese paroxistice de dispnee cu wheezing (respiraie uiertoare) i tuse i este reversibil spontan sau prin tratament.

Rolul strilor emotionale i conflictuale in declanarea i intretinerea crizelor de astm bronic.

Numeroase observatii clinice, precum si cercetri tiinifice au demonstrat c furia, frustrarca, frica, dar si rejecia, pierderea sau gelozia pot precede crizele de astm bronic. Aceast declanarc psihogen a crizelor de astm se intlnete la 500/0 din pacienii astmatici, indiferent de varst" (H. Weiner). Conforn altor studii, factorii psihici sunt implicati in dclanarea atacurilor astmatice in peste 70% din cazuri. Cu toate acestea, in majoritatea situaiilor, factorii psihici mteracioneaz cu cei alergici i infecioi in declanarea crizelor astmatice. Se consider c aceast intercorelare a factorilor favorizanti este absolut necesar in provocarea crizelor intruct factorul psihic singur, constituie elementul declanator numai in procent de 1,2% (Ibidem). Este posibil ins, ca prin

conditionare strile emoionale s poat declana, in mod independent, la un pacient astmatic, producerea crizei. Cu toate acestea, influena factorilor psihici, exercitat in mod direct sau imediat prin condiiile ambianei, a fost amplu demonstrat mai des in astmul extrinsec al copiilor. Astfel, copii astmatici, care faceau crize acas, in mod surprinztor, nu mai reeditau aceste crize cand sc aflau in alt cas sau la coal. Pentru a fi exclus influenta virtual a alergenului de acas s-a recurs la urmtorul experiment: copii cu sensibilitate specifica la praful de casa au fost spitalizati dupa care s-a strans praf din casele unde domiciliau si s-a imprastiat in camerele lor din spital. Cu toate acestea 19 din cele 20 de cazuri copii spitalizati nu au prezentat crize de astm. Pe baza acestor intervenii s-a omis ipoteza conform creia criza de astm poate fi determinat si intretinuta de interaciunea nociv a copilului cu familia n special cu mama. Alt experiment, mai riguros, a confirmat aceast ipotez. Astfel prinii a 35 dc copii astmatici, cu crize,au fost pltii s-si ia o vacanta si s plece de acas, aducndu-se in schimb o asistenta cate s administrezein continuare medicatia si sa le monitorizeze simptomatologia. S-a constatat c in afara unei usoare anxietati anticipatorii a unor copii, in aproximativ 505 din cazuri s-a inregistrat o ameliorare net a statusului asmatic. Acesta ca si numeroase alte studii, ilustreaza c "indiferent de natura exact a mecanismelor de mediere, remisiunea astmului poate fi obtinuta prin intreruperea aciunii patogene continue, in special cu figurile parentale" (P.II. Krispp). Asa cum ilustreaz si cercetarea menionat, aciunea benefica a "parentectomiei" se exercita numai acolo unde relatiile copilului astmatic cu ceilalti membri ai familiei sunt tensionate, inducnd acestuia

o stare afectiv negativ, de team si nesiguran, care favorizeaz apariia si intretinerea crizelor; dimpotriv, in familiile cu relatii amionioase si securizante, ali factori stau la originea crizelor. Din accast perspectiva, n spital au fost descrise doua categorii de copii astmatici si anume : remitenti rapid si dependenti de stetoizi. C opiii din prima categorie prezentau tulburari nevrotice si aveau relaii tensionate cu familia iar cei din a doua categorie, desi lipsiti de probleme nevrotice, aveau o slab responsivitate terapeutic, ceea ce a dus la concluzia c este vorba de astm predominant psihosocial si astm predominant biologie, respectiv boal asmatica "sociogena si "primar biogen". Investigatiile psihologice orientate asupra trasaturilor de personalitate ale pacientului astmatic, nu au dus la conturarca unui profil specific. Astfel, s-a constatat c desimai muli pacienti se caracterizeaz printr-o slab adaptarc si prin dificultti de relaicoare datorit introversiei, egocentrisimului, timiditii si sensibitittii excesive. Alii prezint in prim plan suspiciune si ostilitate, slabe posibilitti de coping si culpabilitatc. Copiii prezint un comportament ilustrat printr-un slab control al impulsurilor, labilitace afectiv, iritabilitate,explozivitate . Aceste aspecte comportamentale sunt caracteristice baietilor in timp ce fetele astmatice triesc lungi perioade distimice. Din perspectiv psihanalitic se considera c asmaticii prezinta o personalitate pasiv-dependent. ilustrat prin nevoia de a mentine un anumit grad de gratificare si suport din partea unor persoane semnificative din mediu. Alte studii au relevat ins pulsiuni agresive, in general mascate, care sunt urrnate de intensificarea asmului pentru ca apoi s apar stri depresive si sentimente de culpabilitate. Aceste aspecte dc personalitate au fost corelate cu atitudinea parentala intruct

mama astmaticului a fost descris ca"rejectant" sau "devoratoare, iar tatl ca sters, auxiliar, nonautoritar, incapabil sa corecteze dezecilibrul dintre mama si copil. In boala astmatica exist ins anumite elemente psihice legate de miros, ap, somn si voce in sensul c pacientii si in spcial copiii prezint: - o sensibilitate crescut la mirosuri, care precede debutul crizelor i al manifestrilor astmatice; in aceste situatii este vorba mai ales de semnificatia mirosului dect de excitatia mucoasei olfactive dc ctre stimuli odorifici ; - teama fat de ap si inec, indus probabil de hipersecreia mucoaselor bronsice care genereaz anxietatea fa de eventualitatea inecului in propriile fluide secretate timpui crizei astmatice; - vocea intens, ca i tiptul, suspinul i plansul, precum i vocalizrile corelate acestor stri reprimate intrucat par legate de simptomele astmatice;

Posibilittile abordrii psihoterapeutice in ameliorarea bolii astmatice

Crizele astmatice nu pot fi tratate prin metode psihoterapeutice dar psihoterapia poate util in: - reducerea anxiettii carc insoeste crizele; - identificarea cauzelor psihice care condiioneaz si preced crizele astmatice.

Tehnicile de relaxare au fost folosite mai ales in astmul bronsic al copiilor, obtinandu-se succes mai ales in stadiile initiale alc bolii. La adulti, s-au obtinut dc asemenea rezultate satisfcatoare mai ales n cazurile uuare de boal. Terapia comportamental porneste de la premisa conform creia criza astmatic este iniial un raspuns neconditionat la alergeni pentru ca ulterior, prin procesele conditionrii clasice, s devina un rspuns conditionat la stimuli neutri.

Sub aspect comportamental, se consider c atanci cnd copilul tip sau emite alte "apeluri respiratorii el atrage atentia mamei care-l ingrijete i-l linitete. In acest mod, respiratia astmatic devine un"rspuns operant eliberat in vederea obtinerii ateniei, ingrijirii. Atunci cnd crizele astmatice apar ca rspunsuri condiionate la anxietate, la un alergen sau la o evitare, terapeutul poate recurge la tehnici de deconditionare in vederea desensibilizrii pacientului la stimul condiionat care i-a provocat atacurile.

Psihoterapia sugestiv si hipnoza au fost relativ frecvent utilizate in tratamentul astmului, rezultatele fiind discutabile. Astfel, cei mai multi terapeuti comunic ameliorarea strii psihice generale dar far o imbunttire obiectiv a functieii respiratorii. Aplicat in edinte sptmanale, pe o perioad de un an, psihoterapia prin hipnoz i-a dovedit eficacitatea, imediat i la distan", att in privinta ameliorrii crizelor ct i sub aspectul reducerii ratei recderilor, comparativ cu un lot martor i un alt lot tratat prin tehnici dc relaxare.

Unii clinicieni , pe loturi reprezentative de pacienti au obtinut "o ameliorare neta sau vindecare complet" in aproximativ 80 0/0 din cazuri. Psihoterapia psihanalitica a fost considerata in deceniile trecute o abordare intrucatva specific a astmului bronic. S-a constatat o ameliorare a crizelor in prima parte a tratamentului, probabil sub influenta fenomenului de transfer; ulterior ins crizele au revenit. Tratamentul psihofarmacologic a fost de asemenea incercat in boala astmatic, sperantele initiale bazate in spacial pe actiunea lor farmacocinetica reducandu-se treptat. Tranchilizantele i in special benzodiazepinele (clordiazepoxid, diazepam) pot fi administrate, in doze moderate, pentru actiunea lor linititoare i totodat normorelaxant. Alte tranchilizante, ca de exemplu hidroxizinul (ataraxul) pot fi recomandate pentru dubla lor actiune: anxiolitic i antihistaminic. Neurolepticele sedative recomandate de unii clinicieni, prezint poricolul deprimrii centrilor respiratori din bulb.

Bibliografie ; 1. George Ionescu Tratat de psihologie clinica si psihoterapie, Editura Asklepios, Bucuresti 1995.