Scoli si curente psihologice

1. Asociationismul

Bazele sale au fost puse de J. Locke, care a enuntat principiul

senzualismului, conform caruia “nimic nu este in gandire din ceea ce inainte
nu a fost in simturi”. Din aceasta idee au fost desprinse cateva principii cu
aplicatie practica. Alti reprezentanti ai acestui curent au fost: J. Mill, St. Mill,
Al. Bain, H. Spencer. In conceptia acestor filosofi, singurul principiu de
organizare a vietii psihice il reprezinta 121j95b asociatia, fie dintre senzatii,
fie dintre idei. O limita a acestui curent este data de faptul ca, asociatia era
conceputa ca fenomen pur mecanic.

Spencer a incercat sa surprinda asociatia ca relatie. De exemplu:

perceptia ar fi un complex de tip relational, iar a percepe un anumit obiect,
inseamna a-l situa in acelasi context cu obiecte asemanatoare. Perceptia s-ar
desfasura spontan fiind denumita “clasificare organica”.

3.2. Structuralismul

Este numita structuralista (abordare atomist-asociativa) conceptia lui W.

Wundt si cea a lui Tichner. Comparand ideile acestei scoli psihologice cu ale
altora, tot de nuanta structuralista (gestaltismul; structuralismul piagetian) se
impune observatia ca preocuparile vizau continutul constiintei, pornindu-se de
la investigarea analitica a acesteia. Tichner considera legaturile asociative intr-
un mod static, ori aceste legaturi trebuie vazute dinamic, sub unghiul aparitiei,
consolidarii, stingerii, etc. In conceptia acestei scoli, perceptiile sunt agregate
de senzatii unite pe baza legii conexiunii senzoriale si a atentiei. Wundt a
introdus conceptul de complexe perceptuale, care sunt imagini perceptive
complexe. Deoarece, pe cale experimentala, nu pot fi surprinse substructuri
psihice complexe, a fost lansata ideea realizarii unor studii culturale
comparative.

3.3. Introspectionismul

Printre reprezentantii sai se numara: O. Külpe, K. Bühler, G. Selz.

Metoda practicata de catre acesti psihologi a fost experimentul introspectiv,
prin care se incerca, in mod sistematic, surprinderea “naturii non-imagistice”
a gandirii. Meritul acestor incercari este atragerea atentiei asupra caracterului
abstract al gandirii, de asemenea, in relevarea continutului constiintei. Nu s-
a putut surprinde o gandire fara imagini, fiind reliefate, chiar daca acest lucru
nu a fost dorit, relatiile dintre gandire si reprezentare. Introspectia aduce date
interesante privind “falsa constiiinta” manifestata datorita fenomenelor de
proiectie si de rationalizare.

1. Gestaltismul

Reprezentanti ai acestui curent au fost: M. Wertheimer, K. Koffka si W.

Kohler. Curentul se manifesta ca o reactie impotriva interpretarii asociationiste
si introspective a vietii psihice, introducand in centrul preocuparilor intregul
structurat. Principala idee sustinuta este ca unitatea formei nu se reduce la
partile ce o compun. De exemplu, o melodie este un ansamblu intreg si nu
doar o insiruire de sunete. Sunt precizate cateva principii: intregul
conditioneaza partile, o parte dintr-un intreg este altceva decat partea izolata.
In aceasta lumina, sistemele mentale constau in totalitati organizate de la
inceput ca forme si structuri de ansamblu, deci perceptia nu rezulta din sinteza
unor senzatii prealabile. Au fost formulate cateva legi privind organizarea
perceptuala:

 Legea asemanarii;

 Legea celei mai mici distante ;

 Legea bunei forme sau pregnantei.

Kurt Levin a preluat idei gestaltiste privind notiunea de camp si a

lansat psihologia dinamica. El a introdus conceptul “campului total” care
include elementele materiale ale situatiei, atractiile afective, “barierele
psihice”, conflictul dintre subiect si situatie, reusita care aduce satisfactie,
incalcarea consemnului sau renuntarea la actiune. Conceptia dinamica a lui K.
Levin a influentat cercetarile de psihologie sociala capatand o larga
popularitate.

2. Psihanaliza

Sub unghiul teoriei, poate fi privita ca metapsihologie si pe de alta parte,

ca metoda terapeutica lansata si utilizata cu succes in terapia tulburarilor
psihice. Acest curent a fost fondat de catre medicul vienez S. Freud. Meritul
lui Freud consta in punerea bazelor unei orientari dinamice in psihologie,
bazata pe sublinierea unor substructuri psihice neluate in studiu pana la el ;
de exemplu, rolul inconstientului in viata psihica a persoanei. Printre
contributiile lui Freud, recunoscute de catre psihologi, mentionam:

 Teoria unei motivarii inconstiente a actiunilor;

  Etiologia nevrozelor;

 Ideea refularii;

 Rezistenta psihica constienta;

 Producerea transferului afectiv dintre medic si pacient etc.

Doctrinei psihanalitice i se reproseaza: caracterul pansexualist, indeterminismul

obiectiv social, determinismul psihologic in exces, caracterul unilateral al
explicatiilor, ignorarea datelor neuro-fiziologice.

C. G. Jung a elaborat o tipologie a personalitatii in care a descris tipul

introvertit si extravertit. Ulterior, ca urmare a altor precizari au fost desprinse
tipurile temperamentale. O contributie valoroasa a acestui autor este teoria
inconstientului colectiv prin care se intelege mostenirea spirituala precum si
sentimentele si atitudinile pozitive si negative care exista in structurile
inconstiente ale indivizilor dintr-un colectiv. Aceasta mostenire ne parvine ca
urmare a evolutiei colectivitatilor si a umanitatii. Inconstientul colectiv,
specific anumitor colectivitati, este sursa echilibrului functional-adaptativ,
precum si sursa unor conduite particulare. Acesta teorie a influentat evolutia
psihologiei sociale si antropologiei culturale.

A. Adler a pus in centrul preocuparilor sale persoana umana, fiind

creatorul unei psihologii individuale care a influentat studiile de psihologie
diferentiala. A introdus doua concepte esentiale: “sentimentul de inferioritate
si complexul de inferioritate”, in jurul carora este construita o teorie
psihologica de nuanta dinamica-psihanalitica.

6. Antropologie culturala

A influentat major psihanaliza moderna si in special neo-freudismul american.

Karen Horney a opus o gandire “dialectica”, gandirii mecaniciste freudiene. A
contestat ideea ca, orice manifestare psihica actuala reflecta numai trecutul,
precum si ideea ca dupa varsta de 5 ani nu se mai intanpla nimic important in
evolutia persoanei umane. A sustinut recunoasterea actiunii in psihicul nostru a
unor “factori culturali”, dar si existenta unor contradictii intre necesitatile
noastre si frustrarile care impiedica satisfacerea lor.

E. Fromm inlocuieste instinctele si celelalte constructii mintale, de

factura freudiana, cu factori sociali care influenteaza individul, acordand spatiu
in teoria sa si factorilor economici, politici si ideologici. Este autorul unor
importante studii despre agresivitatea umana.
 G. H. Mead a relevat caracterul social al constiintei de sine. In acest
sens, auto-aprecierea persoanei este neinteligibila fara o raportare la norme
si valori socio-culturale.

R. Linton in “Fundamentul cultural al personalitatii”, subliniaza ponderea

deosebita a factorilor culturali in dezvoltarea personalitatii si executarea de
catre individ a status-urilor si rolurilor sociale. El arata ca, in procesul
socializarii, individul interiorizeaza o serie de valori care se structureaza la
nivelul dimensiunii axiologice a persoanei sub forma atitudinilor-valori.

G.M. Mead a demonstrat pe baza studiilor de antropologie culturala si

de etnologie, ca anumite populatii se caracterizeaza prin faptul ca la varsta
adolescentei nu manifesta trasaturi psihosociale legate de asa-zisa criza a
adolescentei, care sunt specifice in societatea europeana sau americana. Deci,
nu factorii psihosomatici sunt cei care genereaza aceasta criza, ci influentele
socio-culturale (de exemplu: spiritul protestatar al adolescentilor).

Gardiner si Linton au intodus termenul “personalitate de baza” care

exprima matricea socio-culturala a persoanei. Structura personalitatii de baza
consta in acele dispozitii, atitudini, obiceiuri, conceptii, modeluri de relationare
cu ceilalti indivizi, care fac ca persoana sa fie maxim receptiva la influentele,
modurile si ideologiile culturale.

7. Behaviorismul

Scoala comportamentista a fost initiata de B. Watson care, relevand

esecul psihologiei introspectioniste, a sustinut constituirea cercetarii
psihologice pe baze exclusiv comportamentale, prin studiul pur al reactiilor
externe, observabile. De o importanta aparte este relatia dintre stimul si
raspuns, cunoscuta sub formula S→R sau R=f(S). Meritul acestei teorii este
dezvoltarea metodelor experimentale in studiul comportamentului animal si
uman. Observatia externa si inregistrarile psiho-fiziologice furnizeaza date
obiective, ca urmare introspectia a fost respinsa ca metoda.

Limitele acestui curent se datoreaza simplificarii exagerate a proceselor

psihice complexe care sunt reduse la nivelul unor formule. Totusi, este
recunoscuta o distinctie intre comportamentul explicit si cel implicit, acesta
din urma nefiind insa studiat. Alti psihologi behavioristi au fost E. Tolman si
B.F. Skinner. Acesta din urma dezvolta schema cercetarii comportamentului
uman prin introducerea unei variabile intermediare (procese si stari psihice
motivationale) care tine de organism, formula devenind S-O-R. Intre
variabilele intermediare este tensiunea launtrica pornindu-se de la care se
subliniaza rolul intaririlor in invatare. G. Mead sustine ca orice experienta
 umana, deci si comportamentul are o dimensiune sociala, introducand
astfel conceptul de “act social”.

..................................................................
MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (II): BEHAVIORISMUL

Behaviorismul apare in SUA la inceputul secolului XX ca o reactie la

introspectionism, mergandu-se pana la eliminarea constiintei ca obiect de studiu
etichetata drept o necunoscuta, o himera, ceva intangibil pentru orice laborator ce
utilizeaza metode experimentale. Este celebra in acest sens afirmatia lui Watson:
"Nimeni nu a atins vreodata un suflet". Aparitia sa in America este fireasca, intr-un
mediu ce punea mult pret pe aspectele practice, observabile ale lucrurilor, insa
preocupari similare apar si in Europa, in Rusia, Franta, Germania.

In schimb, behaviorismul a reprezentat patrunderea mai puternica a

psihologiei in zona stiintelor experimentale, organizandu-se in jurul faptelor strict
observabile si eliminand speculatiile neverificabile, iar aceasta se realiza prin
schimbarea obiectului de studiu: psihologia nu mai studia constiinta, ci
comportamentul.

Astfel, denumirea curentului vine de la obiectul sau de studiu desemnat

prin termenul englezesc behavior, comportament, de unde si denumirea
de psihologia comportamentului. Comportamentul, dupa John Watson, este
ansamblul de reactii obiectiv observabile pe care un organism dotat cu sistem nervos
le executa ca raspuns la stimularile mediului, de asemenea obiectiv observabile
(schema S-R). Behaviorismul este teoria psihologica ce studiaza reactiile exterioare
ale individului la diferiti stimuli. El vine in acest fel ca un continuator ferm al
empirismului clasic.

Se considera ca actul de nastere al behaviorismului il reprezinta articolul

manifest Psychology as the Behaviorist Views It (1813), publicat in "Psychological
Review" de catre John Broadus Watson (1878-1958), considerat de altfel parintele
behaviorismului. El va publica insa si lucrari mai largi - precum Behaviorism
Introduction to Comparative Psychology (1914), Psychology from the Standpoint of
a Behaviorist (1919), Behaviorism (1925), The Ways of Behaviorism (1928) - in
care isi expune principiile behavioriste.

Psihologia, potrivit lui Watson, este stiinta stimulilor si raspunsurilor. In

behaviorismul traditional al lui Watson, incepem cu reflexe si, prin conditionari, ne
formam raspunsuri. Cunoscand stimulul, putem prevedea raspunsul.

Procesele creierului nu sunt importante, creierul fiind numit de catre el "cutia

misterioasa". Procesele nervoase nu sunt observabile decat la extremitatile
sistemului nervos. Mai mult, spunea el, omul nu gandeste cu creierul, ci cu nervii
laringelui si ale organelor apropiate; gandirea deci se reduce la limbaj, cata vreme
acesta este cumva singurul perceptibil, gandirea este vorbire subvocala. Constiinta
nu este mai nimic, doar o simpla speculatie, un concept ce trebuie alungat din
psihologie, de vreme ce nu poate fi masurata obiectiv. Imaginile vizuale sunt reduse
la tensiunile musculare ale ochilor, reprezentarile sunt amintiri ale senzatiilor.

Si emotiile sunt raspunsuri ale corpului la stimuli, sunt reactii

comportamentale. Mai important decat negarea constiintei, este negarea existentei
instinctelor umane, a capacitatilor innascute (pe linie empirista). Astfel, factorul
innascut nu conteaza in formarea personalitatii, ci numai cel dobandit, de mediu.
Omul invata si se formeaza numai sub influenta mediului in care traieste (conceptie
determinista, omul este opera mediului), neavand posibilitatea, odata format, sa-si
schimbe personalitatea. Credinta sa in forta formativa a mediului social si natural l-
a condus catre un optimism inflacarat in conceptia pedagogica, sustinand, de pilda,
ca, daca i s-ar da un grup de 30 de copii, le-ar putea crea comportamente de exceptie.

Behaviorismul traditional (ortodox), reductionist si radical, a primit critici

severe pe masura radicalismului sau. S-a spus despre el ca saraceste omul de tot ceea
ce il face realmente sa fie om, si nu robot sau animal: constiinta, vointa sentimente
etc. Obiectul psihologiei se muta in afara psihologiei, punandu-se intrebarea daca
psihologia behaviorista mai este totusi psihologie.

Urmare a acestei opozitii, incepand cu anii '30, behaviorismul incearca o

reformare, conducand la aparitia asa-numitei orientari neobehavioriste. In cadrul
acesteia, remarcam, pentru inceput pe Clark Leonard Hull (1884-1952), influent
behaviorist in anii '40-'50 ai secolului XX. Teoria sa poate fi rezumata la teza ca
raspunsul este o functie a fortei deprinderii (habitude). Deprinderea este o repetare
a unei reactii intarite in prealabil. Un alt concept important al teoriei sale este cel
de drive, care este o denumire pentru motivatiile primare. Cele doua concepte devin
variabile intermediare in schema S-R (Principles of Behavior, 1943).
 Edward Chace Tolman (1886-1959) introduce de asemenea variabile
intermediare in schema S-R, precum varsta, impulsurile fiziologice, ereditatea,
constiinta, capacitatea cognitiva, intentionalitatea etc., edulcorand principiul de baza
al behaviorismului clasic, practic umanizand behaviorismul, transformandu-l intr-o
psihologie propriu-zisa. Observam reintroducerea in discutie a constiintei. De
asemenea, sunt luate in calcul motivatiile in stabilirea comportamentului.

Studiind comportamentul animalelor, Tolman nu le-a judecat in termeni de

cauza si efect precum Watson, ci in cei ai comportamentului directionat, cu scop.
Animalele nu mai sunt "mecanisme", ci fiinte capabile sa formeze si sa testeze
ipoteze bazate pe experienta anterioara. Animalele dezvolta o harta
mentala (cognitive map) a mediului in care traiesc. Procesul se numeste invatare
latenta, una desfasurata in absenta recompenselor sau sanctiunilor. Animalele
dezvolta asteptari (ipoteze) care sunt confirmate sau nu de experienta ulterioara.
Recompensa sau sanctiunea intra in joc numai daca cineva vrea sa le motiveze in
vederea unui anumit comportament.

Principalele sale lucrari: Nerves Process and Cognition (1918), Instruct and
Purpose (1920), Purposive Behavior in Animals and Man (1932), Behavior and
Psychological Man (1949).

Barrhus Frederick Skinner (1904-1990; opere principale: The behavior of

Organismus. An Experimental Analysis - 1938, Science and Human Behavior -
1953, The Scientific Revolution of Education - 1968) are un sistem bazat pe
conceptul de conditionare operanta: "comportamentul [omului] este urmat de o
consecinta [in mediul inconjurator], iar natura acestei consecinte este sa modifice
tendintele organismului de a repeta comportamentul in viitor". Cu alte cuvinte,
comportamentul omului produce consecinte in mediul inconjurator, consecinte care,
la randul lor, actioneaza asupra organismului, modificand probabilitatea producerii
aceluiasi raspuns de catre organism. In cazul in care un anumit tip de reactie este
intarit, este probabil sa se repete mai des in viitor.

Este celebra asa-numita "cutie a lui Skinner" in care un soarece, plimbandu-

se, apasa o clapita ce deschide o usita pe unde cade hrana. Un stimul intaritor va face
ca soarecele sa mai apese pe clapita. Un comportament urmat de un stimul intaritor
conduce la cresterea probabilitatii ca acel comportament sa se intample si in viitor
si, dimpotriva, un comportament neurmat de un stimul intaritor va descreste
probabilitatea repetarii acelui comportament. Altfel spus, se asociaza cu stimulul
intaritor o operatie (apasare, tragere, invartire) dupa care subiectul obtine o
recompensa. Ideea de baza este aici, prin urmare, ca fiecare comportament al
oamenilor se poate explica prin regularitatea intaririlor la care oamenii au fost supusi
de-a lungul vietii.

Ideea de intarire poate fi promovata si in domeniul educatiei: invatarea prin

intarire este o solutie revolutionara.

Concepand omul supus mediului, Skinner are tot o conceptie determinista,

singura libertate posibila fiind aceea care rezulta din "confruntarea" cu stimulii
intaritori din mediul inconjurator.

In reflexologia rusa, primii pasi sunt facuti de Ivan Secenov (1828-1905;

opera principala Reflexele creierului) si Vladimir Bechterev (1857-1927),
cunoscuti ca psihofiziologi.

Celebru este Ivan Pavlov (1849-1936), care l-a inspirat intr-o anumita masura
si pe Skinner, prin teoria sa a conditionarii: incepem cu un stimul neconditionat si
un raspuns neconditionat - un reflex; asociem un stimul neutru cu reflexul in prezenta
unui stimul neconditionat; dupa un numar de repetitii, stimulul neutru obtine el
insusi un raspuns; in acest punct stimulul neutru va fi redenumit stimul conditionat,
iar raspunsul, raspuns conditionat.

Dintre behavioristii primei jumatati a secolului XX, mai trebuie amintit si

americanul Edward Lee Thorndike(1874-1949). A studiat inteligenta si invatarea
la animale si oameni. Invatarea (prin relatia S-R) se supune la doua legi: legea
exercitiului, pe filiatie aristotelica (cu cat sunt mai dese asociatiile, cu atat
conexiunea este mai puternica), si legea efectului (relatia S-R se consolideaza, pe de
o parte, daca duce la satisfactie, si sa slabeasca, pe de alta parte, daca este
nesatisfacatoare, ceea ce ne aminteste de conditionarea operanta a lui Skinner).

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////

BEHAVIORISMUL SAU PSIHOLOGIA

COMPORTAMENTULUI (a doua forta in psihologie)
 Timp indelungat psihologia a fost considerata o stiinta a
starilor de constiinta si de aceea singura metoda aplicabila mult
timp a fost introspectia. In opozitie cu aceasta teza, ca o reactie
la introspectionism, la inceputul secolului XX s-a afirmat o
noua doctrina (pragmatica, comportamentalista )-
behaviorismul. Acest curent, promovat de lucrarile lui John.B.
Watson (1878 - 1958) si Edward.L Thorndike (1874 - 1948) ,
reprezinta o abordare comportamentala a activitatii psihice ,
schema S-R respingand variabila intermediara dintre Stimul si
Raspuns .

Actul de nastere al behaviorismului il reprezinta articolul

"Psihologia vazuta de un behaviorist" publicat in 1913 in Revista
de psihologie americana, de John Watson. El isi prezinta pe larg
conceptia in lucrarea "Behaviorism" (NewYork,1925).Denumirea
curentului provine de la termenul englezesc 'behavior' care
inseamna comportament, de unde si denumirea de Teoria
comportamentului.

Aceasta contramiscare initiata in psihologia Nord

Americana, reflecta caracterul american cu aspectele sale
practice, asa zis "cu picioarele pe pamant".
John Broadus Watson (1878 - 1958),figura marcanta a
conceptiei comportamentaliste,supranumit si "parintele
behaviorismuiui', a fost profesor la Universitatea John
434d33e Hopkins (din 1908 pana in 1920). A fost considerat
principalul teoretician al behaviorismului si s -a opus cu
vehementa introspectionismului lui Wilhelm Wundt. A acordat
mare importanta lucrarilor lui Pavlov si bazat pe
acestea,impreuna cu sotia sa , a realizat cercetari
experimentale referitoare laconditionarile emotionale (de ex. a
studiat frica unui copil de 11 luni).
In conceptia lui Watson, emotiile sunt comportamente. In
1930 el dezvolta "Teoria metrica a gandirii", aratand ca gandirea
este o activitate complexa care mobilizeaza intreaga organizare
corporala. Principalele sale opere sunt: "Behavior",
"Behaviorism" (1925).
Lui Watson i se parea ca vechii psihologi au incercat sa
studieze ceva ce era prea vag si subiectiv, poate prea "ireal",
pentru a fi un subiect adevarat pentr-o cercetare stiintifica.
Intrebarile pe care si le punea el erau: Ce este acest lucru carese
numeste "minte'? Cum putem sa ne bazam pe afirmatiile
introspectionistilordespre ce se intampla in mintile lor,
inobservabile pentru noi? Ce faceam atunci cand
introspectionisti diferiti fac afirmatii contradictorii, fiind supusi
aceluiasistimul?

Watson sustinea ca,pentru ca psihologia sa devina o stiinta

autentica,este necesar ca ea sa se concentreze asupra unui fapt
definit, care sa poata fi observat in mod direct de catre toti
investigatorii interesati. Astfel,in viziunea sa, studiul adevarat
al psihologei ar fi trebuit sa se ocupe de comportament.
Watson afirma ca psihologia in viziunea comportamentalista, este
"o ramura experimentala pur obiectiva a carui scop este predictia
si controlul comportamentului , iar introspectia nu formeaza o
parte importanta in metodele sale". (Darley J.M, Glucksberg S.,
Kinchia R.A 1991).

Asadar, pentru comportamentalisti obiectivul psihologiei era

sa descoperefactorii determinanti ai comportamentului: Ce stimuli
produc respectivele raspunsuri observabile? Cum se modifica
relatiile intre stimuli si raspunsuri, odata cu experienta?

Comportamentalismul era adecvat in special studiului invatarii.

Intr-un experiment comportamentalist tipic, cand un animal
facea o anumita actiune (dadea unraspuns), acest raspuns era
urmat rapid de o portie de mancare (un intaritor) sicercetatorii
observau si masurau devierile in rata de raspunsuri a animalului.

Ganditi-va sa puneti un sobolan (cobai) caruia ii este foame

intr-un labirint. El alege un drum, apoi ajunge la sfarsit unde
poate sa aleaga sa mearga spre dreapta sau spre stanga. Daca in
mod repetat in cazul in care sobolanul o ia la dreapta
esterecompensat cu mancare acesta va invata sa o ia la dreapta
in acel loc, cel putindaca ii este foame. Dar ce gandeste sobolanul
atunci cand o ia la dreapta? "hmm,ultima oara cand am fost in
aceasta situatie si am luat-o la dreapta mi s-a dat cevade
mancare; cred ca o sa incerc asta inca odata".

Vi se pare ridicol sa ne transpunem in "mintea" unui sobolan?

Asa a parut sipentru J.B Watson, dar el a fost rugat sa considere
aceasta intrebare ca pe o cerinta pentru doctoratul sau pe care
l-a primit la Universitatea din Chicago in 1903 - "The Animal
Education".

Functionalismul era peste tot in tara si dominant in acea

perioada iar laUniversitatea din Chicago functionalistii erau
acceptati cu conceptia fluxului de constiinta precum si cu cea a
comportamentul public (deschis). Watson s-a oprit la
eforturile introspective ale functionalistilor in a studia
constiinta, in special constiinta animalelor inferioare. El
pretindea ca daca psihologia este o stiinta naturala la fel ca fizica
si chimia, trebuie sa se limiteze la comportamente sau elemente
observabile, masurabile, nu trebuie sa se ocupe cu "elemente de
constiinta' careerau accesibile doar organismelor care le traiau
(incercau, experimentau).

Watson a fost de acord cu atentia functionalistilor asupra

importanteiinvataturii, insa a sugerat ca psihologia se refera la
invatarea unor raspunsurimasurabile la stimulii mediului si a
luat experimentele de laborator facute de I.P.Pavlov in Rusia ca
model.
Pavlov a descoperit urmatorul fapt: cainii invata sa saliveze
cand suna un clopotel, daca sunetul acestuia a fost asociat in
mod repetat cu operatia de hranire. El a explicat salivarea in
termeni de conditii de laborator sau conditionare care au dus la
aceasta si nu in termeni ai proceselor mentale, imaginare a
cainilor. Mai mult, raspunsul pe care a ales sa-1 studieze(adica
salivarea) era un efect ce putea fi masurat cu instrumente de
laborator. Era absurd a incerca sa se determine ce gandeste un
caine sau o persoana, in aceste conditii.
 Watson a predat la Universitatea "John Hopkins" in 1908,
undecomportamentalismul a prins radacini si in curand a devenit
curentul cel mai fermdin psihologia americana.

Burrhus Frederick Skinner (1904 - 1990),psiholog la

Universitatea Harward a introdus conceptul de intarire
(consolidare) in comportamentalism. Organismele, sustinea el,
invata sa se comporte in anumite moduri deoarece au fost
intarite in a face aceste lucruri. El a demonstrat de asemenea ca
animalele de laborator vor avea comportamente variate simple si
complexe din cauza intaririi. Multi psihologi au adoptat ideea
ca in principiu se poate explica comportamentul uman
complex ca o insumare de invatari prin intarire. (Darley M. J.,
Glucksberg S., Kinchla R.A, 1991)

Pentru J.B. Watson psihologia trebuie sa se defineasca drept

stiintacomportamentului. In loc sa se bazeze pe constiinta si pe
introspectie, ea ar trebuisa-si limiteze studiul la observarea
organismului intr-o situatie data. Intr-adevar,singurele elemente
susceptibile sa fie obiectul unei cercetari stiintifice sunt
celeobservabile, ale comportamentului verbal si motor, care este
intotdeauna adaptativ.Organismul supus unei actiuni tinde sa
neutralizeze efectele acesteia, fie actionand asupra obiectului
care o produce, fie modificandu-se el insusi.Raportand aceste
conduite la stimuli, pare deci posibil sa se stabileasca legile
datorita carora putem prevedea reactiile unui individ la o
"excitatie' cunoscuta, sau sa deducem natura unui stimul pornind
de la observarea unei reactii. Cheia de bolta a acestui sistem este
reflexul conditionat (mentionat anterior), instinctele insesi fiind
reduse la o serie de reflexe inlantuite. Totul este invatare, chiar si
expresiile emotiilor comportamentale putand fi modificate prin
educatie.

Behavioristii au studiat comportamentul animalelor, al nou

nascutilor si alcopiilor mici. Pornind de la observatiile facute la
noul-nascuti, Watson a considerat ca poate afirma ca la inceputul
vietii exista trei emotii fundamentale: frica, furia sidragostea,
acestea regasindu-se extrem de diversificate, ca efect al
conditionarii si la omul adult.In realitate aceasta asertiune este
eronata, asa dupa cum au demonstrat-o cercetarile ulterioare. In
primele zile de viata, fiinta omeneasca raspunde la stimuli intr-
un mod nediferentiat, iar mai tarziu prin placere sau neplacere si
in sfarsit, sub influenta maturizarii organice, isi fac aparitia
succesiv, furia, dezgustul, frica, gelozia etc.

Pozitia initiala a behavioristilor, care voiau sa reduca faptul

psihologic la cuplul stimul - raspuns, este astazi depasita. Noi
doctrine, neobehavioriste, foarte influente in SUA si Anglia, i-au
succedat, pastrand ideile de baza ale teoriei lui Watson:
obiectivitatea si importanta mediului.

Idei behavioriste (comportamentaliste) apar in aceeasi

perioada cu cele din America si in Europa( Germania, Franta,
Rusia). Behavioristii pun accent pe mediul inconjurator in
formarea omului, acordand un rol minor trasaturilor ereditare.

Behaviorismul influenteaza gandirea psihologica mondiala

timp de patru decenii (din 1913 pana in 1950). Este curentul cu
cea mai mare longevitate si cu cea mai puternica influenta,
la concurenta cu psihanaliza, din istoria moderna a psihologiei.

Fundamentul filosofic al behaviorismului este Pragmatismul

american initiat deCharles Sander Pierce (1839 - 1914)
si John Dewey (1859 - 1952).Cuvantul pragmatism vine de
la 'pragma' (gr.) care inseamna actiune.

Pragmatismul a fost influentat de pozitivism, de

voluntarismul lui FriedrichNietzsche (1844 - 1900), iar ulterior de
bergsonism (Henri Bergson (1859 - 1941).

Adevarul este identificat cu utilul, adica este adevarat ceea

ce se dovedeste a fi avantajos. ( nu ceea ce concorda cu
realitatea).
 Comportamentul este ansamblul de reactii obiectiv
observabile la stimuliobiectivi observabili, definitie data de J.
Watson (1913)

Henri Pieron (1881 - 1964) introduce notiunea de

comportament in limbajulpsihologic francez in 1907, cu 6 ani
inaintea lui J. Watson (dar nu se dezvolta curentul).

Idei inrudite behaviorismului au fost dezvoltate in Rusia de J.

M. Secenov (1829 - 1905), reluate J.P. Pavlov, dar sub
interpretare fiziologica.

Conceptul de comportament s-a dezvoltat si corectat prin

cercetarilebehavioristilor.

El a devenit un fundament epistemologic care a permis

calificarea psihologiei ca "stiinta a comportamentului" (aproape
jumatate de secol).

Reprezentanti si orientari mai importante in behaviorism

Behaviorismul clasic studiaza comportamentul animal sau

uman, dupa schema stimul-raspuns (S-R). Reprezentanti au fost:
John. B. Watson, Edward. L. Thorndike siB. E. Skinner, care
dezvolta behaviorismul prin conditionarea operanta in cadrul unei
conceptii proprii numita "analiza experimentala a
comportamentului .
"

Neobehavioristii

Neobehaviorismul introduce variabila intermediara (motiv,

emotie) intre stimul si raspuns. Reprezentanti importanti au fost:

Clarck Leonard Hull (1884-1952) -care a elaborat

metoda ipotetico-deductiva , a inventat conceptele "Drive-
impuls" si "Habitude", obicei si deprindere si a scris lucrarile:
"Principiile Behavioriste", "Esenta Behaviorismului"si "Sistemul
Behaviorist"
 Edward Chace Tolman (1886-1959) - care a dezvoltat
Teoria variabileiintermediare (motiv, cognitiv) , a introdus
conceptul de 'comportamentintentional' (Purpose Behavior) si a
relevat ca intaririle nu decurg automat ci sunt transmise
cognitiv prin formarea asa numitelor harti cognitive (cogniti ve
maps).

Charles. E. Osgood (1957) are cercetari in domeniul

invatarii.

Stanley.G. Hall are cercetari in invatare.

Se delimiteaza doua directii in behaviorism: behaviorismul

metodologic si behaviorismul teoretic.Cognitivismul contemporan,
cibernetica si inteligenta artificiala asimileaza selectiv numai
behaviorismul metodologic.

Contributii:

1. Utilizeaza metode stiintifice obiective in studiul

comportamentului (experimentul)

2. Evidentiaza accesul la evenimente si reactii observabile

in opozitie cuincercarile introspective anterioare.

1. Prin behaviorism psihologia isi consolideaza prestigiul ca

stiinta, castiga increderea oamenilor de stiinta din celelalte
domenii.
2. Behaviorismul largeste sfera psihologiei, incluzand studiul
comportamentului animalelor, ca o cale de a invata mai multe
despre oameni.

5. Behavioristii au contribuit la dezvoltarea psihologiei

experimentale si auintrodus rigoare stiintifica si control obiectiv in
cercetare.
 6. Cercetatorii behavioristi au avut mari contributii asupra
cercetarii experimentale a invatarii.

7. Behaviorismul si dezvoltarile sale au pus in circulatie foarte

multe
probleme interesante, aparand chiar si psihoterapii
comportamentale. Incepand cuanul 1957, behaviorismul se
amesteca si se combina din ce in ce mai mult cugestaltisimul
si alte curente psihologice.

8. Contribuie la aparitia unor terapii comportamentale.

Limite:

Behaviorismul a ignorat cercetarea constiintei considerand o

asemenea
preocupare ca fiind "misticism'.

H. Pieron (1959) arata ca "psihologia comportamentului

este o psihologie faraconstiinta" este o psihologie
obiectiva. V. Pavelcu (1972) aprecia de asemenea ca in psihologia
behaviorista corpul inlocuieste sufletul.

"Diferentele dintre animal si om incep sa fie neglijate: in

behaviorismul clasic,lumea subiectiva a omului este amenintata,
randamentul si actiunea primeazaasupra libertatii interioare si
a meditatiei, limita esentiala a behaviorismului estefaptul ca a
ignorat constiinta si lumea subiectiva a omului". (Minzat I, 1994).

Putem spune ca abordand behaviorismul, psihologia a facut

ceea ce a prescris Watson. Argumentele sale aveau o forta
enorma, nu atat pentru logica lor, ci mai ales pentru vasta
expansiune si obiectivitate a cercetarii psihologice
experimentale pe care perspectiva comportamentalismului o
incuraja. Mai mult, existau si dezvaluirile provocate de rezultatele
slabe ale primilor introspectionisti. Oricare ar fi fost motivele, din
anii 1920 pana in anii 1950, vasta majoritate a psihologilor
americani au fost de acord cu teoria lui J.Watson privitoare la
faptul ca psihologia este stiinta comportamentului; mintea,
constiinta si procesele mentale tindeau a fi ignorate in cercetarea
psihologica. Behavioristii pur si simplu au accentuat simplitatea
metodologica a studiului comportamentului observabil si a
principiilor observabile ce rezultau dintr-un astfel de studiu.
Daca freudismul a incercat sa construiasca o psihologie
fondata pe inconstient , behaviorismul a incercat sa edifice o
psihologie fara constiinta.

"Atat pentru freudisti cat si pentru behavioristi, constiinta

este o jalnica iluzie, o autoinselare care trebuie imprastiata cat
se poate de repede. De aceea,behavioristii ca si adeptii
psihologiei freudiene, protesteaza in egala masuraimpotriva
intelegerii psihologiei ca stiinta a constiintei. Ei difera numai prin
aceea ca se debaraseaza de constiinta prin procedee diferite".
(M.Ralea si C. Botez, p.532)

"Scopul cercetarii psihologice este cunoasterea acelor date si

legi astfel ca daca stimulul este dat, psihologia sa poata prezice
raspunsul care va avea loc, si, pe de alta, parte, daca raspunsul
este cunoscut sa se poata specifica natura stimulului care l-a
activat". (J.B.Watson - "Psihologia din punctul de vedere al
unui behaviorist", 1913).

Behavioristii accentueaza rolul mediului inconjurator in

formarea naturii umane si acorda un rol minor
trasaturilor. Promoveaza actiunea (randamentul, performanta) si
blocheaza meditatia,
introspectia.///////////////////////////////////////////////////////////
///////////////////////////////////////////////////////////
 Reprezentanti

Burrhus Frederic Skinner (20 martie 1904 - 18 august 1990), cunoscut sub
numele de BF Skinner , a fost un psiholog american , comportamentar , autor,
inventator și filozof social . [2] [3] [4] [5] El a fost Edgar Pierce profesor de psihologie
la Universitatea Harvard din 1958 până la pensionarea sa în 1974. [6]

Skinner considera voința liberă o iluzie și o acțiune umană dependentă de

consecințele acțiunilor anterioare. Dacă consecințele sunt rele, există o șansă mare
ca acțiunea să nu se repete; dacă consecințele sunt bune, probabilitatea repetării
acțiunii devine mai puternică. [7] Skinner a numit acest principiu de întărire. [8]

Pentru a întări comportamentul, Skinner a folosit condiționarea condiționată și a

considerat rata de răspuns a fi cea mai eficientă măsură a rezistenței
răspunsului. Pentru a studia condiționarea operantului, el a inventat camera de
condiționare a operantului , cunoscută și sub denumirea de Box Skinner [9], și
pentru a măsura rata pe care a inventat recorderul cumulativ . Folosind aceste
instrumente, el și CB Ferster au produs cea mai influentă lucrare experimentală,
care a apărut în cartea " Scheme de armare" (1957). [10] [11]

Skinner a dezvoltat analiza comportamentului , filosofia științei care el

a numit behaviorismul radical , [12] și a fondat o școală de psihologie-cercetare
experimentală analiza experimentală a comportamentului . El a imaginat aplicarea
ideilor sale la proiectarea unei comunități umane în romanul său utopic, Walden
Two , [13] și analiza sa a comportamentului uman a culminat cu munca sa, verbal
comportament . [14] Skinner a fost un autor prolific care a publicat 21 de cărți și 180
 de articole. [15] [16] Academia contemporană consideră Skinner un pionier al
comportamentului modern, alături de John B. Watsonși Ivan Pavlov . Un sondaj
din iunie 2002 a enumerat pe Skinner ca fiind cel mai influent psiholog al secolului
XX. [17]

Cuprins

 1Biografie
 2Contribuții la teoria psihologică
o 2.1Behaviorism
o 2.2Structura teoretică
 2.2.1Originea comportamentului operatorului
 2.2.2Controlul comportamentului operatorului
 2.2.3Explicarea comportamentului complex
o 2.3Armare
 2.3.1Scheme de întărire
 3invenții științifice
o 3.1Camera de condiționare a operatorului
o 3.2Înregistrator cumulativ
o 3.3Pat de aer
o 3.4Mașină de predare
o 3.5rachete ghidate de porumbei
o 3.6Summatorul verbal
 4Comportament verbal
 5Influența asupra educației
 6Walden Two și dincolo de libertate și demnitate
 7Opiniile politice
 8Superstiția în porumbel
 9Critica
o 9.1J. ER Staddon
o 9.2Noam Chomsky
o 9.3Psihologia psihodinamică
 10Lista de premii și poziții
o 10.1Diplome de onoare
 11În cultura populară
 12Bibliografie
 13A se vedea de asemenea
 14Referințe
 15Citirea în continuare
 16Legături externe

Biografie [ edita ]

Piatra funerară a lui BF Skinner și a soției sale, Eve, de pe cimitirul Mount Auburn

Skinner sa născut în Susquehanna, Pennsylvania , la Grace și William

Skinner. Tatăl său era avocat. El a devenit ateudupă ce un învățător creștin a
încercat să-și amăgească teama de iad pe care bunicul la descris. [18] Fratele său,
Edward, cu doi ani și jumătate mai tânăr, a murit la vârsta de șaisprezece ani dintr-
o hemoragie cerebrală .

Cel mai apropiat prieten al lui Skinner, ca tânăr băiat, a fost Raphael Miller, pe
care la numit Doc, pentru că tatăl său era doctor. Doc și Skinner au devenit prieteni
datorită religiozității părinților lor și amândoi au avut un interes în contrapțiuni și
gadgeturi. Ei au stabilit o linie de telegraf între casele lor pentru a-și trimite mesaje
unii pe alții, deși au trebuit să se apeleze unul pe altul la telefon din cauza
mesajelor confuze trimise înainte și înapoi. Pe parcursul unei veri, Doc și Skinner
au început o afacere de băutură pentru a aduna fructe de padure și a le vinde de la
ușă la ușă. Ei au aflat că, atunci când au luat fructele coapte, cele necoapte au ieșit
din ramuri, așa că au construit un dispozitiv care să le poată separa. Dispozitivul
era o bucată de metal îndoită pentru a forma un jgheab. Ei ar fi turnat apă în jgheab
într-o găleată,[19]

A urmat la Colegiul Hamilton din New York cu intenția de a deveni scriitor. El sa

aflat într-un dezavantaj social la Colegiul Hamilton din cauza atitudinii sale
intelectuale. [20] În timpul vizitei, sa alăturat Lambda Chi
Alphafraternitate. Hamilton era cunoscut ca fiind un colegiu puternic de
fraternitate. Skinner crezuse că frații săi de fraternitate erau respectuoși și nu-i
opreau pe tinerii nou-veniți, ci îi ajutaau pe ceilalți băieți cu cursuri sau alte
activități. Prădătorii erau numiți "slimers" "care trebuiau să poarte pălării mici
tricotate și să salute pe toată lumea că au trecut pentru pedeapsă. Anul înainte ca
Skinner să intre în Hamilton, a avut loc un accident care a provocat moartea unui
student. Inițiatorul a adormit în pat când a fost împins pe podea, unde și-a zdrobit
capul, ducând la moartea sa. Skinner a avut un incident similar în care doi bătrâni
l-au capturat și l-au legat la un stâlp, unde ar fi trebuit să stea toată noaptea, dar
avea o lamă de ras în pantof pentru urgență și a reușit să se elibereze. [21]El a scris
pentru lucrarea școlii, dar, ca ateu, a criticat moartele tradiționale ale colegiului
său. După ce a obținut licența de licență în literatura engleză în 1926, a participat la
Universitatea Harvard, unde a studiat mai târziu, a învățat și a devenit în cele din
urmă un prestigios membru al consiliului de administrație. În timp ce se afla la
Harvard, un coleg, Fred Keller, la convins pe Skinner să facă o știință
experimentală din studiul comportamentului. Acest lucru ia determinat pe Skinner
să-și inventeze prototipul pentru Boxerul Skinner și să se alăture lui Keller în
crearea altor instrumente pentru experimente mici. [20] După absolvire, el a încercat
fără succes să scrie un roman minunat în timp ce locuia cu părinții săi, o perioadă
pe care a numit mai târziu Anii întunecați. [20]El a fost deziluzionat de abilitățile
sale literare, în ciuda încurajării de la poetul renumit Robert Frost , concluzionând
că el a avut puțină experiență mondială și nici o perspectivă personală puternică
din care să scrie. Întâlnirea sa cu Behaviorismul lui John B. Watson la condus în
studii superioare în psihologie și la dezvoltarea propriei sale versiuni de
behaviorism. [22]

Skinner a obținut un doctorat la Harvard în 1931 și a rămas acolo ca cercetător

până în 1936. Apoi a predat la Universitatea din Minnesota la Minneapolis și mai
târziu la Universitatea Indiana , unde a fost președinte al departamentului de
psihologie din 1946-1947, înainte de a se întoarce la Harvard ca profesor titular în
1948. A rămas la Harvard pentru tot restul vieții. În 1973, Skinner a fost unul
dintre semnatarii Manifestului Umanist II . [23]

În 1936, Skinner sa căsătorit cu Yvonne (Eve) Blue. Cuplul avea două

fete: Julie (Vargas) și Deborah ( Buzan ). [24] [25] Yvonne Skinner a murit în
1997, [26] și este îngropată în cimitirul Mount Auburn , Cambridge,
Massachusetts . [27]
Expunerea publică a lui Skinner a crescut în anii 1970, rămânând activ chiar după
pensionarea sa în 1974, până la moartea sa. În 1989, Skinner a fost diagnosticat cu
leucemie și a murit la 18 august 1990 la Cambridge, Massachusetts. Cu zece zile
înainte de moartea sa, i sa acordat premiul pentru realizarea vieții de către
Asociația Psihologică Americană și a ținut o discuție într-o sală despre munca
sa. [28]

O figură controversată, Skinner a fost descrisă în multe moduri diferite. El a fost

foarte venerat pentru a aduce o abordare științifică foarte necesară studiului
comportamentului uman; el a fost, de asemenea, vilified pentru încercarea de a
aplica constatările bazate în mare parte pe experimente pe animale la
comportamentul uman în viața reală setările.

Contribuții la teoria psihologică [ edit ]

Behaviorism [ edita ]
Principalele articole: Behaviorism și behaviorismul radical

Skinner a apelat la abordarea studiului comportamentului radical al

comportamentului . [29] Această filozofie a științei comportamentale presupune că
comportamentul este o consecință a istoriei mediului de întărire (vezi analiza
comportamentului aplicat ). Spre deosebire de abordarea științei cognitive ,
behaviorismul nu acceptă evenimente private cum ar fi gândirea, percepțiile și
emoțiile neobservabile ca fiind cauzele comportamentului unui organism. Cu toate
acestea, spre deosebire de comportamentul metodologic, behaviorismul radical al
lui Skinner a acceptat gânduri, emoții și alte "evenimente private" ca răspunsuri
supuse acelorași reguli ca și comportamentele vizibile. În cuvintele sale:

Poziția poate fi stabilită după cum urmează: ceea ce este simțit sau observat
introspectiv nu este o lume non- fizică a conștiinței , minții sau vieții mintale, ci a
corpului propriu al observatorului. Aceasta nu înseamnă, așa cum voi arăta mai
târziu, că introspecția este un fel de cercetare psihologică și nici nu înseamnă (și
acesta este inima argumentului) că ceea ce se simte sau se observă introspectiv sunt
cauzele comportamentului. Un organism se comportă așa cum se întâmplă din
cauza structurii sale actuale, dar cea mai mare parte a acestui lucru este la
îndemâna introspecției. În momentul de față, trebuie să ne mulțumim, așa cum
insistă behavioristul metodologic, cu istoriile genetice și de mediu ale unei
persoane. Ce se observă în mod introspectiv sunt anumite produse colaterale ale
acestor istorii.
...

În acest fel, reparăm daunele majore cauzate de mentalism . Când ceea ce este
atribuit unei persoane este ceea ce se întâmplă în interiorul său, investigația este
încheiată. De ce explicați explicația? Timp de douăzeci și cinci sute de ani,
oamenii au fost preocupați de sentimente și de viața psihică, dar numai recent a
fost prezentat vreun interes pentru o analiză mai precisă a rolului
mediului. Ignorarea acestui rol a condus, în primul rând, la ficțiunile mentale și a
fost perpetuată de practicile explicative la care au dat naștere. [30]

Structura teoretică [ modifică ]

Teoria comportamentală a lui Skinner a fost prezentată în mare parte în prima sa

carte, Comportamentul organismelor . [31] Aici a prezentat o descriere sistematică a
modului în care variabilele de mediu controlează comportamentul. El a distins
două tipuri de comportament - respondent și operant - care sunt controlate în
moduri diferite. Respondentul comportamentelor este provocat de stimuli și poate
fi modificat prin condiționarea respondenților, adesea denumită "condiționarea
Pavloviană" sau " condiționarea clasică ", în care un stimul neutru este asociat cu
un stimul stimulator. operantăcomportamentele, dimpotrivă, sunt "emise", ceea ce
înseamnă că inițial ele nu sunt induse de un anumit stimul. Ele sunt întărite prin
condiționarea operantului, numită uneori "condiționarea instrumentală", în care
apariția unui răspuns produce un întăritor. Respirația comportamentelor poate fi
măsurată prin latența sau puterea lor, comportamente operante prin rata
lor. Ambele astfel de comportamente au fost deja studiate experimental, de
exemplu, respondenții Pavlov [32] și operatorii lui Thorndike. [33]contul lui Skinner
au diferit în unele privințe de cele anterioare, [34] și a fost unul dintre primele
conturi pentru a le aduce sub un singur acoperiș.

Ideea că un comportament este întărit sau slăbit de consecințele acestuia ridică mai
multe întrebări. Printre cele mai importante sunt următoarele: (1) Răspunsurile
operatorului sunt întărite prin întărire, dar de unde vin în primul rând? (2) Odată ce
se află în repertoriul organismului, cum este dirijat sau controlat un răspuns? (3)
Cum pot fi explicate comportamentele foarte complexe și aparent noi? [ clarificare
necesară ]

Originea comportamentului operatorului [ edita ]

Răspunsul lui Skinner la prima întrebare era foarte asemănător cu răspunsul lui
Darwin la întrebarea despre originea unei "noi" structuri corporale, și anume,
variația și selecția. În mod similar, comportamentul unui individ variază de la un
moment la altul; o variație care este urmată de întărire este întărită și devine
proeminentă în repertoriul comportamental al individului. "Modelarea" a fost
termenul lui Skinner pentru modificarea treptată a comportamentului prin întărirea
variațiilor dorite. Așa cum sa discutat mai târziu în acest articol, Skinner a crezut
că comportamentul "superstițios" poate apărea atunci când un răspuns [ clarificarea
necesară ]
va fi urmată de o întărire la care nu are legătură.

Controlul comportamentului operatorului [ edit ]

A doua întrebare, "cum este controlat comportamentul operant?" apare deoarece,
pentru început, comportamentul este "emis" fără referire la un anumit
stimul. Skinner a răspuns la această întrebare prin a spune că un stimul vine pentru
a controla un operant dacă este prezent atunci când răspunsul este întărit și absent
când nu este. De exemplu, dacă apăsarea manetei aduce numai alimente atunci
când o lumină este aprinsă, un șobolan sau un copil vor învăța să apese maneta
numai când lumina este aprinsă. Skinner a rezumat această relație spunând că un
stimul discriminativ (de exemplu, lumina) pune ocazia pentru armarea (mâncarea)
operantului (pârghie-presă). Această contingență pe termen lung (stimulent-
răspuns-întăritor) este unul dintre cele mai importante concepte ale lui Skinner,[34]

Explicarea comportamentului complex [ edita ]

Cea mai mare comportare a oamenilor nu poate fi descrisă cu ușurință în termenii

răspunsurilor individuale întărite una câte una, iar Skinner a depus mult efort la
problema complexității comportamentale. Un comportament complex poate fi
văzut ca o secvență de răspunsuri relativ simple, iar aici Skinner a invocat ideea de
"înlănțuire". Înlănțuirea se bazează pe faptul, demonstrat experimental, că un
stimul discriminativ nu numai că dă ocazia unui comportament ulterior, ci poate și
să consolideze un comportament care îl precede. Adică, un stimulent discriminativ
este, de asemenea, un "întărire condiționată". De exemplu, lumina care pune ocazia
de apăsare a pârghiilor poate fi de asemenea folosită pentru a întări "răsucirea" în
prezența unui zgomot. Acest lucru are ca rezultat secvența "zgomot - răsturnare -
lumină - apăsați maneta - alimente."

Cu toate acestea, Skinner a recunoscut că un mare comportament, în special

comportamentul uman, nu poate fi explicat prin modelarea treptată sau prin
construirea de secvențe de răspuns. [35] Comportamentul complex apare adesea
brusc în forma sa finală, ca atunci când o persoană își găsește mai întâi calea spre
lift, urmând instrucțiunile date la recepție. Pentru a explica acest comportament,
Skinner a introdus conceptul de comportament guvernat de reguli. În primul rând,
comportamentele relativ simple se află sub controlul stimulentelor verbale: copilul
învață să "sară", să "deschidă cartea" și așa mai departe. După ce un număr mare de
răspunsuri au un asemenea control verbal, o secvență de stimuli verbali poate
evoca o varietate aproape nelimitată de răspunsuri complexe. [35]

Armare [ edita ]
Articolul principal: armare

Consolidarea, un concept cheie al behaviorismului , este procesul primar care

formează și controlează comportamentul și are loc în două moduri: "pozitiv" și
"negativ". În comportamentul organismelor (1938), Skinner a definit "întărirea
negativă" ca fiind sinonim cu pedeapsa , adică prezentarea unui stimul
aversiv. Ulterior, în știință și comportament uman(1953), Skinner a redefinit
armarea negativă. În ceea ce a devenit acum setul standard de definiții, întărirea
pozitivă este întărirea comportamentului prin apariția unui eveniment (de exemplu,
lauda după un anumit comportament), în timp ce întărirea negativă este întărirea
comportamentului prin îndepărtarea sau evitarea unor evenimentul aversiv (de
exemplu, deschiderea și ridicarea unei umbrelă peste cap în ziua ploioasă este
întărită de încetarea ploii care se încadrează pe tine).

Ambele tipuri de armare întăresc comportamentul sau sporesc probabilitatea

reluării unui comportament; diferența este dacă evenimentul de armare este ceva
aplicat ( armare pozitivă ) sau ceva eliminat sau evitat ( armare
negativă ). Pedeapsa este aplicarea unui stimul / eveniment aversiv (pedeapsa sau
pedeapsa pozitivă prin stimularea contingentă) sau eliminarea unui stimul dorit
( pedeapsa sau pedeapsa negativă prin retragerea contingentă). Deși pedeapsa este
adesea folosită pentru a suprima comportamentul, Skinner a susținut că această
suprimare este temporară și are o serie de alte consecințe, adesea
nedorite. [36]Extincția este lipsa unui stimulent plăcut, care slăbește
comportamentul.

Scriind în 1981, Skinner a subliniat că selecția naturală darwiniană, ca și

comportamentul întărit, este "selectarea prin consecințe". Deși, după cum a spus el,
selecția naturală a "făcut cazul", a regretat că, în esență, același proces, "întărire", a
fost mai puțin acceptat ca fiind un comportament uman subiacent. [37]

Scheme de armare [ editați ]

Articolul principal: Programe de armare

Skinner a recunoscut că, de obicei, comportamentul este întărit de mai multe ori și,
împreună cu CB Ferster, a făcut o analiză amplă a diferitelor modalități prin care
întăririle ar putea fi aranjate în timp, pe care el le-a numit " orare de întărire ". [38]

Cele mai notabile programe de armare studiate de Skinner au fost continuu,

interval (fix sau variabil) și raport (fix sau variabil). Toate sunt metode utilizate
în condiționarea operantului .

//////////////////////////////
Tehnici de consiliere behavioriste

Tehnica Desensibilizarii Sistematice

In cadrul acestei tehnici clientul este invatat sa se comporte intr-un mod care
exclude aparitia anxietatii in prezenta stimulilor anxiogeni.

Comportamentele anxioase sunt considerate deci raspunsuri conditionate

(invatate).
 Pentru atingerea acestui deziderat trebuiesc parcurse 3 etape :
1) invatarea relaxarii, pe parcursul a 6 sedinte. Principala metoda este
cea a relaxarii musculare progresive desi pot fi folosite si hipnoza sau meditatia.
2) stabilirea ierarhiilor, enumerarea situatiilor generatoare de
anxiatate in ordine descrescatoare.
3) etapa desensibilizarii poate fi atinsa cind subiectul stapineste bine
tehnicile de relaxare.

Odata ajunsi in aceasta etapa consilierul descrie scene anxiogene incepind de

la cele aproape neutre si inaintind progresiv pe linia stimulilor generatori de
anxietate.

Subiectul este incurajat sa-si reprezinte scenele descrise.Sedinta se termina

cind clientul afirma ca se teme.

Procesul de consiliere se termina cind clientul devine apt sa ramina relaxat la

stimulii anxiogeni.

Sedinta de desensibilizare dureaza de obicei 30 minute.Frecventa sedintelor

este de 2-3 ori pe saptamina , putind sa se intinda pe citeva saptamini pina la citeva
luni.

Tehnica desensibilizarii este utila pentru reducerea tracului la examen, terapia

fobiilor, tulburarilor anxioase sau a unor tulburari sexuale.

Tehnica Aversiva

Acesta presupune inlaturarea comportamentelor nedorite prin metoda clasica

a sanctiunilor. Sanctiunea presupune atit inlaturarea intaririlor pozitive ale cit si
utilizarea unor stimuli aversivi.
 Intaririle pozitive ale comportamentelor dezadaptative sunt inlocuite cu
intariri pozitive ale comportamentelor dezirabile.

Reguli ale intaririi pozitive

1) sa fie aplicata constant ( pentru a forma un comportament nou)

2) sa fie aplicate intermitent pentru a intari un comportament deja
dobindit
3) sa fie aplicate imediat

4) sa fie aplicate particularizat

Intaririle negative presupun un raspuns negativ la un comportament

indezirabil cu scopul de a schimba acel comportament cu unul mai potrivit.

Reguli ale intaririlor negative

1) se aplica imediat
2) se aplica cu calm
3) este criticat comportamentul nu este criticata persoana
4) intaririle negative sunt asociate obligatoriu cu intarirea
comportamentelor dezirabile
5) intaririle negative sunt precedate de un avertisment
6) sunt interzise cu desavirsire pedepsele corporale
7) sunt contraindicate etichetarile
 Antrenamentul Asertiv si Modelator

A fi asertiv presupune "a-ti afirma drepturile, a-ti face admisa legitimitatea,

a te pronunta clar si constructiv chiar in absenta unor dovezi tangibile, a-ti spune
parerea fara retineri, adesea in fata unor interlocutori ostili".

Asertivitatea este o dimensiune subsumata inteligentei emotionale.

Asertivitatea este un mod de relationare care se opune agresivitatii dar si
comportamentului pasiv si/sau defensiv. Asertivitatea este un optim comportamental
cu maxima dezirabilitate sociala. Raspunsul la asertivitate presupune alegere
constienta, decizie clara, flexibilitate, curaj, si incredere. El se circumscrie in sfera
preocuparilor de dezvoltare personala a individului.

S-au conceput programe speciale de antrenament asertiv cu aplicabilitate in

tratarea tulburarilor emotionale, anxietatii, a depresiei, a fobiilor, a tulburarilor
psihosomatice. Aceste programe se desfasoara de obicei in cadrul grupului, este
posibil ca ele sa fie desfasurate si sub forma de program individual (sub indrumarea
consilierului) ele devenind azi excelente antrenamente structurante de dezvoltare
generala a personalitatii.

In antrenamentul asertiv sunt abordate teme ca :

- primirea si refuzarea unei solicitari
- formarea de abilitati de comunicare
- mentinerea asertivitatii in fata agresivitatii.

Antrenamentul asertiv se bazeaza in mare masura pe restructurarea cognitiva

a informatiei despre sine.

Modelarea
 Presupune insusirea unor modele comportamentele dezirabile prin imitarea
altor persoane inalt valorizate.

Invatarea sociala dupa model se poate realiza sub forma jocului de rol si poate
fi utilizat pentru depasirea situatiilor comflictuale.

Consilierul poate sprijini clientul prin verbalizarea strategiilor interioare de

prelucrare si depasire a unei situatii problematice prilejuind acestui din urma
verificarea propriilor strategii.

8. Neurofiziolgia pavloviana

I. P. Pavlov, pe baza studierii reflexelor conditionate, dezvaluie relatia

dintre fiziologia nervoasa si psihologie. Ceea ce se numea reactie psihica,
Pavlov a stabilit experimental ca este un reflex conditionat. Formuleaza
urmatoarele principii:

 Principiul nervismului (rolul fundamental al sistemului nervos in

relatia de echilibru a organismului cu mediul);

 Pricipiul determinismului material obiectiv al activitatii psihice;

 Principiul structuralitatii-adaptarea dinamicii psihice la o

neurostructura;

 Principiul activitatii analitico-sintetice a emisferelor cerebrale.

El elaboreaza teoria semnalelor verbale si a celor doua sisteme de semnalizare.

9. Epistemiologia genetica

A fost elaborata de catre J. Piaget pe baza unor experimente care vizau

surprinderea intelectului in ontogeneza. Intregul comportament al persoanei
consta in restabilirea echilibrului dintre organism cu mediul, in procesul
adaptarii, prin intermediul celor doua laturi: asimilarea si acomodarea.
Inlatura contradictiile si exagerarile diferitilor structuralisti, retinand doua
aspecte esentiale: specificitatea structurii intr-o realitate si generalitatea
structurilor. Unei structuri ii corespund caracterele de : totalitate,
transformare si autoreglaj. A cercetat elaborarea conceptelor de spatiu, timp
la copii si operatiile logice corespunzatoare acestora elaborand
o epistemologie genetica. A stabilit stadiile mintale care se succed in evolutia
ontogenetica si a precizat continuturile acestor stadii.

10. Psihologia umanista

Reprezentantii acestui curent sunt: G. Allport, C. Rogers si Masslow. A fost

lansata in S.U.A. pentru a se sublinia necesitatea considerarii motivelor si
trebuintelor umane a structurii afective, a sistemului atitudinal-valoric, al
aspiratiilor si idealurilor fiecarei fiinte umane privita ca o entitate care cauta sa
se insere in mod pozitiv in lume. Promoveaza valorile umaniste generale
asemenea unor curente filosofice. Vehiculeaza concepte ca “seturi de valori” si
“atitudini valori”. G. Allport descrie crearea personalitatii sub impactul factorilor
socio-culturali acordand un rol important atitudinilor. Masslow a elaborat
piramida motivationala. Rogers a lansat o teorie si o practica psiho-terapeutica
de nuanta general umanista.

11. Psihologia cognitiva

V. Neiser demonstreaza, in lucrarea “Psihologia cognitiva”, limitele abordarii

behavioriste in explicarea proceselor de invatare si sustine utilitatea modelelor
informationale in acest scop. Psihologia cognitiva are stranse legaturi cu
descoperirile din domeniul inteligentei artificiale, bazandu-se si pe teoria
sistemelor.

D. Bindra sintetizeaza principalele acceptiuni ale termenului de

cognitivism:

 Respingerea schemei S-R si introducerea ca variabila intermediara a

cognitiei, definita ca ansamblul starilor centrale, activate ale
constiintei pe parcursul procesarii informatiilor.
  Lanseaza modelul prelucrarii, al procesarii informatiilor prin codare,
stocare, decodare, selectie, interpretare.

 Sunt propuse mecanisme “mentalist-introspectioniste” pentru

explicarea comportamentelor cognitive.

 Respinge determinismul situational promovat de behaviorism si

propune ca factor explicativ procesul de autoreglare si autocontrol.

Teme si exercitii:

1. Este psihologia o stiinta? Argumentati raspunsul.

2. Aratati cate un element definitoriu pentru fiecare scoala sau curent

psihologic.

Construti exemple prin intermediul carora sa fie diferentiate paradigmele

psihologice (vezi exemplul de la pag. 15, tabelul I).

4. Explicitati din perspectiva diferitelor paradigme psihologice fenomenul

cresterii si intensitatii manifestarilor agresive in mediul scolar. (exercitiu
propus de Letitia Filimon, 2001).

Tabel I. Performanta scolara in paradigmele psihologiei (dupa Filimon, 2001