REFERAT

Tematica: JOY GHUILFORD (1897-1987)

Elaborat: Crudu Viorica

Grupa 12a, Anul I-îi,
Facultatea Psihopedagogie

Chişinău-2019
 CUPRINS

1. Cariera
2. Structura teoriei Intelectului
2.1. Dimensiunea operațiunilor
2.2. Dimensiunea conținutului
2.3. Dimensiunea produsului
3. Critica
 1. Carieră
Joy Paul Ghuilford (7 martie 1897 - 26 noiembrie 1987) a fost un psiholog
american recunoscut pentru studiul său psihometric asupra inteligenței umane,
inclusiv pentru distincția dintre producția convergentă și divergentă.
Dezvoltând părerile lui L. L. Thurstone, Ghuilford a respins opinia lui
Charles Spearman conform căreia inteligența poate fi caracterizată într-un singur
parametru numeric. El a propus trei dimensiuni care sunt necesare pentru o
descriere exactă: operațiunile, conținutul și produsele. O revizuire a sondajului
general de psihologie, publicată în 2002, l-a clasat pe Ghuilford drept al 27-lea cel
mai citat psiholog al secolului XX.
Ghuilford a absolvit Universitatea din Nebraska înainte de a studia sub
Edward Titchener la Cornell. În 1938, Ghuilford a devenit cel de-al treilea
președinte al Psychometric Society, urmând pe urmele fondatorului său Louis Leon
Thurstone și al lui Edward Thorndike, care a ocupat funcția în 1937. Ghuilford a
ocupat o serie de posturi la Nebraska și pe scurt la Universitatea din sudul
Californiei. În 1941 a intrat în armata americană ca locotenent-colonel și a ocupat
funcția de director al unității de cercetare psihologică nr. 3 la Baza Aeriană a
Armatei Santa Ana, avînd ca sarcină în activitate de a selecta și clasifica cursanții
pentru aeronave.
Promovat în funcția de șef al unității de cercetare psihologică la sediul de
comandă al formării forțelor aeriene ale armatei americane din Fort Worth,
Ghuilford a supravegheat proiectul Stanine (Standard Nine) în 1943, care a
identificat nouă abilități intelectuale specifice esențiale pentru zborul unui avion.
De-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial, utilizarea acestor factori de către
Ghuilford în dezvoltarea Bateriei de Testare de Clasificare de două zile a fost
semnificativă în creșterea ratelor de absolvire a cursanților pentru aeronave.
După război, Ghuilford s-a înscris la facultatea de Educație de la
Universitatea din sudul Californiei și a continuat cercetarea factorilor de
inteligență. A publicat pe larg ceea ce a numit în cele din urmă teoria structurii
intelectului, iar cercetările sale de după război au identificat un total de 90 de
abilități intelectuale discrete și 30 de abilități comportamentale.
Cei 20 de ani de cercetare a lui Ghuilford din sudul Californiei au fost
finanțați de Fundația Națională de Știință, Oficiul Educației al fostului departament
de sănătate, educație și bunăstare și Oficiul de cercetare navală. Deși subiecții lui
Ghuilford au fost recrutați la Comandamentul de Instruire al Forțelor Aeriene de la
Baza Forțelor Aeriene Randolph din San Antonio, Biroul de Cercetări Navale a
gestionat această cercetare.
Cercetările postbelice ale lui Ghuilford au condus la dezvoltarea testelor de
clasificare care, modificate în moduri diferite, au intrat în diversele evaluări ale
personalului administrate de toate sucursalele serviciilor armate ale SUA. Deci, în
general, toate examenele de calificare militară din SUA din anii 50, 60 și 70 au
coborât din cercetările lui Ghuilford.
 2. Structura teoriei intelectului
Conform teoriei Structurii Intelectului (1955) a lui Ghuilford (1955),
performanțele unui individ la testele de inteligență pot fi identificate în abilitățile
mentale de bază sau factorii de inteligență. Teoria Structurii intelectului cuprinde
până la 180 de abilități intelectuale diferite, organizate pe trei dimensiuni: operații,
conținut și produse. Structura teoriei intelectului avansată de Ghuilford a fost
aplicată de Mary N. Meeker în scopuri educaționale.
2.1. Dimensiunea operațiunilor. Teoria Structurii intelectului include în
sine șase operații sau procese intelectuale generale, dupa cum urmează:
1. Cogniție - Abilitatea de a înțelege, de a înțelege, de a descoperi și de a
conștientiza informațiile
2. Înregistrare memorie - Capacitatea de a codifica informații
3. Păstrarea memoriei - Capacitatea de a reaminti informații
4. Producție divergentă - Capacitatea de a genera mai multe soluții pentru
o problemă; creativitate
5. Producție convergentă - Capacitatea de a deduce o singură soluție la o
problemă; urmarea regulilor sau rezolvarea problemelor
6. Evaluare - Capacitatea de a judeca dacă informația este exactă,
consecventă sau valabilă
2.2. Dimensiunea conținutului. Teoria Structurii intelectului include patru
zone largi de informații cărora le aplică intelectul uman cele șase operații:
1. Figural - Informații despre lumea concretă, reală, obiecte tangibile,
lucruri din mediu, care cuprinde:
a) vizual: informații percepute prin vedere;
b) auditive: informații percepute prin auz;
c) kinestezice: informații percepute prin propriile acțiuni fizice.
2. Simbolic - Informații percepute ca simboluri sau semne care reprezintă
altceva, de exemplu, cifre arabe, literele unui alfabet sau notări muzicale și
științifice
3. Semantic - Preocupat de sensul și ideile verbale - în general, considerate
ca fiind abstracte.
4. Comportamentale - Informații percepute ca acte ale oamenilor (Această
dimensiune nu a fost complet cercetată în proiectul lui Ghuilford. Rămâne teoretică
și, în general, nu este inclusă în modelul final pe care el l-a propus pentru
descrierea inteligenței umane.)
2.3. Dimensiunea produsului. După cum sugerează și numele, această
dimensiune conține rezultate ale aplicării anumitor operațiuni pentru conținuturi
specifice. Modelul Structurii intelectului include șase produse în complexitate
crescândă:
1. Unități - elemente unice de cunoaștere
2. Clase - seturi de unități care împart atribute comune
3. Relații - unități legate ca opuse sau în asociații, secvențe sau analogii
4. Sisteme - relații multiple legate între structuri sau rețele
5. Transformări - schimbări, perspective, conversii sau mutații ale
cunoașterii
6. Implicații - predicții, inferențe, consecințe sau anticipări ale cunoașterii
Prin urmare, potrivit Ghuilford există 5 x 6 x 6 = 180 abilități sau factori
intelectuali (cercetarea sa a confirmat doar despre trei abilități de comportament,
deci în general nu este inclus în model). Fiecare abilitate înseamnă o operațiune
particulară într-o anumită zonă de conținut și are ca rezultat un produs specific,
cum ar fi Înţelegerea unităţii figurative sau Evaluarea implicațiilor semantice.
Modelul original al lui Ghuilford era alcătuit din 120 de componente (când
componenta comportamentală este inclusă), deoarece nu a separat conținutul
figurat în conținuturi auditive și vizuale separate și nici nu a separat memoria - în
înregistrarea memoriei și reținerea memoriei. Când a separat Figural în conținut
auditiv și vizual, modelul său a crescut la 5 x 5 x 6 = 150 categorii. Când Ghuilford
a separat funcțiile de memorie, modelul său a crescut în cele din urmă la 180 de
factori.
Critică.
Diversi cercetători au criticat tehnicile statistice utilizate de Ghuilford.
Potrivit lui Jensen (1998), afirmația lui Ghuilford conform căreia un factor g nu a
putut fi influențat a fost influențată de observația lui că testele cognitive ale
personalului Forțelor Aeriene din SUA nu au arătat corelații semnificativ diferite
de la zero. Conform unei reanalize, aceasta a rezultat din artefacte și erori
metodologice. Aplicând metodologii mai robuste, corelațiile din seturile de date ale
lui Ghuilford sunt pozitive. Într-o altă reanaliză, modelele generate la întâmplare s-
au dovedit a fi la fel de bine susținute ca teoria lui Ghuilford.
Modelul de abilități umane al Structurii Intelectului de la Ghuilford are în
prezent puțini susținători. Carroll (1993) a rezumat opinia cercetătorilor de mai
târziu:
"Modelul SOI al lui Ghuilford trebuie, prin urmare, să fie marcat ca o
aberație oarecum excentrică în istoria modelelor de informații. Faptul că i s-a
acordat atâta atenție este deranjant în măsura în care manualele și alte tratamente
ale acestuia au dat impresia că modelul este valid și acceptat pe scară largă, atunci
când nu este clar."