RELATIA DINTRE ATENTIE SI CELELALTE PROCESE COGNTIVE

( PERCEPTIE, GANDIRE, LIMBAJ)

„Atentia este procesul psihofiziologic care consta in orientarea si concentrarea selectiva

a activitatii psihice asupra unor stimuli sau sarcini in vederea obtinerii unei perceptii optime,
rezolvarii adegvate a sarcinilor, a situatiilor- problema si adaptarii comportamentului senzorio
– motor, cognitiv si afectiv la mobilitatea conditiilor externe si la dinamica motivelor si
scopurilor persoanei .”

Atentia face parte din procesele cognitive care sustin energic activitatea. Ea este o
functie prin care se moduleaza tonusul nervos necesar pentru desfasurarea celorlalte procese si
structuri psihice. Prezenta ei asigura o buna receptare senzoriala si perceptiva a stimulilor,
intelegerea mai profunda a ideilor, selectarea si exersarea mai adecvata a priceperilor si
deprinderilor. Lipsa atentiei sau atentia slaba duce la omisiuni in receptarea stimulilor, la erori in
reactiile de raspuns la confuzii in descifrarea sensurilor, la utilizarea gresita a insrumentelor .

Atentia nu dispune de un continut reflectoriu propriu de un continut informational

specific ci ea asigura declansarea, mentinerea si optimizarea proceselor psihologice- cognitive.
Se poate spune ca atentia este un nod-releu al vietii si activitatii psihice .

Atentia are un rol primordial in perceptie, gandire si limbaj. Fara atentie nu s-ar putea
realiza perceptiea, fara perceptie –gandirea, iar fara gandire –limbajul.

Declansarea atentiei focalizate este concomitenta cu declansarea de catre un obiect –

stimul a perceptiei, sau prin reglare voluntara – a reprezentarii, a memorarii reactualizarii,
gandirii, imagnatiei, praxiilor.

Prin perceptie intelegem reflectarea in constiinta omului a obiectelor si fenomenelor care

actioneaza direct asupra receptorilor. In perceptie are loc ordonarea si unificarea diferitelor
senzatii in imagini integrale ale obiectelor si fenomenelor respective. Impreuna cu senzatiile,
perceptiile asigura orientarea senzoriala nemijlocita a omului in lumea inconjuratoare. Fiind o
etapa necesara a cunoasterii, perceptiile sunt intotdeauna legate intr-o masura mai mare sau mai
mica de memorie, gandire, imaginatie; ele sunt conditionate de atentie, au o anumita coloratura
emotionala si sunt stimulate si orientate selectiv de motivatie.

Perceptia este in stransa legatura cu atentia senzomotorie si perceptiva care predomina in

cursul unor activitati si actiuni obiectuale. De cele mai multe ori atentia senzoriomotorie si
atentia perceptiva reprezinta, sub unghi psihogenetic, preambulul formei superioare – intelective
si reflexive de atentie .
 Atentia nu se manifesta in unul si acelasi fel in toate activitatile omului. Exista forme mai
simple si forme mai complexe ale atentiei. Criteriul de diferentiere este reprezentat de natura
reglajului care poate fi involuntar sau voluntar. Atentia involuntara este atrasa de mediul exterior
ca urmare a organizarii particularea campului perceptiv in care apare un obiect, detasat din
ansamblu.

Atentia este un proces psihofiziologic cu valente cognitive si conative in evolutia caruia

se pot desprinde aspectele generale si particulare ale trecerii de la orientarea neselectiva la
atitudinea pregatitoare si la atentia efectoare focalizata, selectiva determinata de semnificatia
obiectului pentru o anumita persoana. Ceea ce unifica diferitele faze ale atentiei este un
mecanism neurofiziologic comun, respectiv activitatea corticala datorata sistemului reticular cu
aspectele ei fazice si tonice, urmata de filtrajul senzorial.

Atentia trebuie analizata si in relatie cu stilurile cognitive (mai ales perceptive ) si cu

controlul cognitiv.

Stilul perceptiv are o functie imediat adaptativa, de organizare a campului perceptiv in

raport cu trebiuntele persoanei si capacitatea atentiei acesteia, in doua directii: controlul cognitiv
al atentiei prin concentrare /baleaj si controlul flexibil rigid (ca trasaturi ale stilului cognitiv).
Dintre principiile controlului cognitiv, in contextul de fata ne intereseaza: articularea cimpului si
baleajul, care exprima printre altele si eficienta filtrarii informatiilor, ca functie esentiala a
atentiei. Extensivitatea balearii si selectivitatea atentiei reprezinta doua tipuri de control cognitiv.
Articularea campului care subsumeaza si independenta /dependenta de camp se leaga de
selectivitatea atentiei, implicata in gradul de relationare –integrare a diferitelor parti ale unei
structuri perceptive.

Controlurile cognitive se interrelationeaza cu functionalitatea atentiei, permitand

declansarea, organizarea si reglarea unor procese si activitati psihice. Atentia este o functie a
controlului psihic. Odata declansata, atentia permite reflectarea unor elemente din mediu care
intra in campul perceptiv al subiectului, precum si desfasurarea activitatii cognitive si conative
prin punerea in functiune si, totodata, prin controlul realizat asupra proceselor cognitive si
conative.