Metode si tehnici experimentale – Cursul 2

Aparatul metodologic al psihologiei

Asa cum am vazut in cursul anterior, drumul devenirii psihologiei ca stiinta a fost unul sinuos,
fapt care a dus la progres.
Ideea de „drama psihologiei” provine tocmai din faptul ca intotdeauna la un curent aparut s-a
dezvoltat o replica care sustinea exact contrariul.
Contestatiile psihologiei ca stiinta furnizate initial de catre filosofi, se refereau in primul rand la
obiectul de studiu al psihologiei atat de vast pentru a putea fi supus studiului, cat mai ales aparatul
metodologic inexistent, primele studii de natura experimentala fiind realizate in 1879 la Leipzig, in
Germania. De-a lungul timpului, aparatul metodologic al psihologiei s-a dezvoltat odata cu dezvoltarea
obiectului de cercetare, evident existand si repercursiuni rasfrante asupra metodelor utilizate in
cercetarea psihologica.
Spre deosebire de alte stiinte exacte unde obiectul era cunoscut, in psihologie cunoasterea se
realizeaza indirect, prin analiza manifestarilor exterioare (comportament), considerandu-se ca acestea
sunt idicatori a starilor si relatiilor interne si subiective. Evident, in acest mod nu ne putem astepta ca
metodele de cercetare din psihologie sa fie atat de riguroare precum cele din stiintele exacte, dar
cresterea obiectivitatii, odata cu trecerea timpului, s-a produs trecandu-se/evoluand de la metode
subiective la metode obiective, locul introspectiei ca metoda subiectiva fiind preluata de observatie,
experiment, test ca metode obiective.
Metoda de cercetare = „imbinarea si organizarea de concepte, modele, ipoteze, strategii,
instrumente si tehnici de lucru care dau corporalitate unui proiect metodologic.”
Metoda = „operatorul trecerii treptate de la problema de cercetare, enuntata in plan teoretic la
constructia ei observationala, experimentala, actionala, in vederea conectarii, optimizarii, potentarii
unui sector al practicii sociale.” (M. Golu, 1889)
Asadar, metoda defineste itinerarul, structura de ordine sau programul dupa care se regleaza
actiunile practice si intelectuale in vederea atingerii unui scop.
In functie de scop, putem discuta despre mai multe metode:
- metode de colectare, prelucrare si interpretare a informatiilor;
- metode de investigatie;
- metode de diagnoza/ prognoza;
- metode de cercetare;
- metode aplicative:
-psihoeducationale;
-psihoterapeutice.
Metodele, in general, sunt ghidate dupa conceptia cercetatorului asupra principiilor teoretico-
stiintifice de la care acesta porneste, reunite sub termenul de metodologia cercetarii.
Intre conceptia cercetatorului si metoda exista o stricta interactiune. Metodologiile ca si practicile
metodologice asociate lor (desi extrem de variabile, chiar neconcordante intre ele, data fiind varietatea
si neconcordanta scolilor psihologice), pot fi totusi grupate conform specificulului lor:
- Metodologii obiective
- Metodologii interpretative
- Combinarea acestora (obiectiv-interpretative)

Metodologiile obiective utilizate in psihologie cu precadere utilizate de behavioristi, se centreaza pe

cateva caracteristici generale:
- perceperea omului dupa modelul stiintelor naturii, care studiaza ce aste obiectiv, masurabil,
cuantificabil;

1
Metode si tehnici experimentale – Cursul 2

- studiul cu metodele obiective sunt postulate de cercetator in relatiile cauzale, de tipul S-R
pentru a testa la final verificarea si predictia generalizarilor ce decurg din aceste relatii;
- verificarea ipotezelor si cautarea datelor relevante pentru ipotezele enuntate;
- interpretarea datelor se bazeaza pe culegerea datelor sintetizat aranjate si testate.
Cercetarea de tip fenomenologic nu este folosita doar pentru scopul explicarii ipotezelor ci si
pentru a dirija, manipula sau influenta variabilele studiului.
Aceste metode obiective descriu o saracire totusi a particularitatilor regasite la nivel individual si
totodata limiteaza intreaga bogatie a vietii psihice individuale.
Existenta transpunerii dificultatii psihologiei din punct de vedere al dezvoltarii in plan
metodologic
Existenta unei mari varietati de scoli psihologice care influenteaza structura aparatului
metodologic. Cu toate acestea putem vorbi despre trei grupe de metode:
1. Metode obiective
2. Metote subiective
3. Metode combinate

1. Metode obiective
Caracteristici:
- Obiectivitate
- Curentul behaviorism (S-R)
- Colectare a datelor foarte riguroasa
- Prelucrarea datelor si interpretatea lor in vederea studiului cauza-efect
- Generalizarea de la individual la generic
- Pierdem individualitatea si bogatia cazului singular

2. Metote subiective
In ceea ce priveste metodele de cercetare subiective, acestea sunt interpretative, practicate mai cu
seama de psihologia umanista si au caracteristici opuse metodelor obiective in sensul ca:
- se ocupa mai intai de descoperirea universului uman si abia apoi isi pun problema standardizarii
metodei de cercetare, ca si pe cea a reprezentativitatii rezultatului cercetarii la nivelul intregii populatii;
- identifica datele si ce interpreteaza ipotetic chiar in procesul identificarii lor.
o intai inerpreteaza (pe baza introspectiei)
o apoi spera sa ajunga la sinteza si generalizarea rezultatelor
- isi edifica metodele chiar in procesul cercetarii, implicand un grad ridicat de anticipare din partea
cercetatorului;
- modifica relatia dintre subiect si obiect in cercetarea psihologica.
Caracteristici:
- Atitudine intuitiva a cercetatorului;
- Slaba generalizare a datelor obtinute;
- Introspectionism/ psihologia umanista;
- Flexibilitatea datelor urmarite;
- Flexibilitatea metodologica;
- Dinamica studierii subiectului.

3. Metode combinate (subiectiv-obiective)

Metodologiile mixte subiectiv-obiective au aparut ca urmare a sintetizarilor si interpretarilor
integrative realizate succesiv la nivelul obiectului psihologiei.

2
Metode si tehnici experimentale – Cursul 2

Conduita sau realitatea manifestata prin comportament, ca oglindire a realitatii psihice complexe
nu mai putea fi surprinsa doar pe baza introspectiei, dar nici doar pe baza behaviorismului.
Daca in metodologiile obiective individul uman era considerat un subiect sau un agent social, in
metodologiile mixte acesta este considerat a fi initiatorul actiunilor sale, dar si cel care suporta
consecintele activitatilor intreprinse.
Nu discutam despre un eclectism (combinat din mai multe orientari) al metodelor ci mai degraba o
utilizare adecvata, selectiva a lor. Unele metode vin sa suplimenteze si sa contracareze lipsurile si
dezavantajele altor metode.

Principalele metode ale psihilogiei

Metoda observatiei
Observatia, ca metoda de cercetare reprezinta urmarirea intentionata, inregistrarea exacta a
diferitelor manifestari comportamentale, fie ele individuale, fie la nivel de grup. Este una dintre cele mai
vechi metode de cercetare, nu numai in psihologie, ci si in alte stiinte. Putem vorbi si despre faptul ca
observatorul este si un „fotograf”, iar observatia in acest mod trebuie sa redea exact natura faptului.
Observatia presupune totodata diminuarea la minimum a subiectului egocentric si maximizeaza
subiectul epistemic.
Principalele probleme
1. Ce observam? (continutul observatiei)
2. Care sunt formele observatiei?
3. De ce depinde calitatea observatiei?
4. Care sunt conditiile prielnice unei observatii?
5. Cum pot fi combatute eventualele piedici in calea observatiei?
6. Care sunt avantajele si limitele observatiei?
Forme sau tipuri ale observatiei
1. Observatia libera sau spontana.
2. Observatia organizata sau structurata.
3. Observatia sistematica sau structurata – are un caracter precis, adica stim exact ce anume
observam, conditiile in care se desfasoara sunt foarte bine definite, scopul acestuia este
bine determinat, timpul in care se desfasoara este, de asemenea, prestabilit.

Leon Festinger arata ca experimentul consta in „observarea si masurarea efectelor manipularii

unei variabile independente asupra variabilei dependente, intr-o situatie in care actiunea altor factori
este redusa la minimum”. (1889)
In aceasta definitie apar principalele caracteristici ale experimentului:
- observatie provocata controlat;
- conceptele de variabila si manipulare experimentala.
Prin variabila intelegem acel ceva care variaza dupa unitatile de masura si dupa conditiile in care se
afla acestea, prin urmare o variabila este orice entitate care trebuie sa ia minim doua valori.
Tipuri de variabile in cazul experimentului
- Variabile independente;
- Variabile dependente.
In functie de manipularea acestor doua tipuri de variabile rezulta mai multe tipuri de experimente
- Variabila independenta este cea manipulata de cercetator;
- Variabila dependenta rezulta in urma manipularii variabilei independente.