PERSOANA - raporturile dintre persoana, personaj, personalitate, personalitatea ca ansamblu de

trasaturi

PERSOANA:

1. Personalitatea umana din perspectiva psihosociala

PERSOANA , inteleasa ca subsistem relational bazal, avand o anumita identitate si pozitie

sociala, cu drepturi, obligatii si functii specifice in cadrul sistemului social real.

Individul reprezinta entitatea biologica a fiintei, in ceea ce are ea generic la nivelul speciei din

punct de vedere strict material.

Individualitatea este expresia individului diferentiat in plan biologic si psihologic(caract.fizice

si psihice)

Persoana desemneaza sistemul de insusiri, relatii si calitati psihosociale care dau identitate

sociala individului.(nucleu relational in cadrul oricarui subsistem social)

Personajul este persoana aflata in imprejurari concrete, indeplinind anumite functii publice si

fiind implicata activ intr-un contest relational determinat. Personajele se pot prezenta in mai
multe ipostaze: a) personajul ca stereotip social, care joaca rolul aferent pozitiei pe care o ocupa
in societate, fiind expresia rigida a imperativelor sociale („ce am datoria sa fiu)“; b) personajul
ca ideal personal, prin care persoanele 'volitive' se automodeleaza in raport cu propriile idealuri
si aspiratii („ce vreau sa fiu“); c) personajul ca „masca“, prin care subiectul se prezinta deliberat
intr-o anumita ipostaza pentru cei din jur, disimuland unele fatete ale propriei personalitati („ce
vreau sa para ca sunt“); d) personajul ca refugiu, conduita impusa de statut fiind un alibi moral
pentru propriul comportament
Personalitatea, intr-o acceptie curenta, desemneaza persoana maximal valorizata social,
recunoscuta ca atare prin performanta, tinuta morala sau profesionala exemplara, rolul deosebit
jucat in anumite situatii importante pentru comunitate . Psihologic, prin personalitate se
intelege modul specific de organizare a trasaturilor si insusirilor psihofizice si psihosociale ale
persoanei; este o structura dinamica de natura bio-psiho-sociala care, la un anumit individ,
asigura adaptarea originala la mediul natural si social.

Raporturile dintre persoana, personaj, personalitate

 d.p.d.v al psihologiei sociale : persoana are functia de concept central.

 Dinstinctia dintre notiunea de individ si individualitate = trecerea de la fiinta generica la
fiinta unica, irepetabila.
 d.p.d.v. al psihologiei sociale, personalitatea = un operator central in cadrul tuturor
ipostazelor subiectului uman aceea de individualitate, persoana, personaj sau
personalitate publica.
 – Procesul formarii si structurarii personalitatii are caracter dinamic si progresiv = duce
la conditionarea elaborarii reactiilor atitudinale si comportamentale ale persoanei in
funct.de informatia primita.
 -Individualitatea integrata si recunoscuta social capata atributul de persoana. (nu poate fi
inteleasa decat in relatie)
 Aspectul dinamic al persoanei ii reprezinta personajul in diferitele sale ipostaze, in
funct.de rolurile active in care se implica.
 Personajul este persoana in act
 Personalitatea parcurgand un proces continuu de dezvoltare capata anumite particularitati
specifice formei de integrare psihosociala, iar influentele psihosociale nu raman fara
efecte in planul structurilor personalitatii (structrile cognitive, afective, motivationale)
vor suferi modificari de continut.
 Drumul in viata al unei persoane este dat de interactiune dinamica dintre calitatile
personale de ordin nativ sau dobandit, particularitatile mediului psihosocial si
 sociocultural in care evolueaza in ontogeneza, imprejurarile social-istorice care apar ca
un dat obiectiv pentru istoria individuala . 
 Intelegerea persoanei comporta dezv.mai multor aspecte teoretice: 1) analiza
comparativa a principalelor modele privind structura persoanei si personalitatii, precum
si a raporturilor dintre ele; 2) evidentierea structurii si dinamicii interne a persoanei,
inteleasa ca sistem relational; 3) relevarea etapelor de formare si insertie sociala a
personalitatii; 4) analiza raporturilor dintre structurile bio-psiho-sociale ale persoanei,
imaginea de sine, comportamentele interpersonale si fenomenele psihosociale aferente;
5) influenta specifica pe care diferitele structuri psihosociale (familiale, scolare,
profesionale, religioase s.a.) le au atat asupra dinamicii generale a personalitatii, cat si
asupra diferitelor etape de formare si dezvoltare a acesteia (copilarie, adolescenta,
tinerete, maturitate, senectute); 6) mecanismele psihosociale prin intermediul carora
persoanele exercita la randul lor influente asupra structurilor sociale.