Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
solicitările interne sau externe care depăşesc resursele personale” (Lazarus şi Folkman, 1984).
Analiza acestei definiţii pune în evidenţă o caracteristică esenţială: copingul este ilustrarea
faptului că stresul emerge numai din relaţia dintre subiect şi situaţie, fiind de neconceput în afara triadei
acţiune-cogniţie–comportament dezadaptativ.
Definiţia de mai sus este oarecum restrictivă, în raport cu noţiunea mai largă de “strategii adaptative”,
care ar include şi mecanismele defensive de sorginte inconştientă, nesupuse controlului voluntar.
Percepute din afară uneori ca mecanisme de “autoînşelare”, tehnicile de coping de acest tip
sunt frecvent întâlnite în clinică. Supra-estimarea şanselor de vindecare şi minimalizarea simptomelor ce
anunţă un prognostic prost (ex. scăderea accentuată în greutate la un bolnav neoplazic, etc.) sau
optimismul nejustificat, denumit generic “iluzii pozitive” ar avea o certă contribuţie modulatoare în
relaţia cu stresul produs de boală.
Tema: