Psihologia cognitiva clasica si teoria schemelor cognitive

Sintagma de psihologie cognitiva are doua sensuri. Mai intai ea semnifica studiul detaliat al sistemului cognitiv uman si al subsistemelor sale (memoria,gandirea,limbajul,perceptia).Considerandu-se sistemul cognitiv ca sistem de prelucrare (procesare) a informatiei acesta revine la a spune ca psihologia cognitiva studiaza procesarile la care este supusa informatia intre inputul senzorial si outputul motr sau comportamental. Urmand fluxul prelucrarilor de informatie psihologia cognitiva isi elaboreaza un limbaj propriu ce face adesea caduca utilizarea termenilor traditionali din psihologie si utilizeaza o metodologie specifica (analiza de protocol,simularea pe calculator a proceselor cognitive,recursul la formalisme logico-matematice) care i confera un statut distinct in ansamblul stiintelor contemporane.Sub raport tematic ea dovedeste a fi o continuare a psihologiei gestaltiste si asociationiste de la care preia multe teme de cercetare pe care le trateaza insa cu o metodologie mult mai riguroasa scufundata in paradigma conceptuala a teoriei informatiei. In al doilea rand sintagma psihologie cognitiva desemneaza o anumita abordare a tuturor fenomenelor psihice si comportamentale din perspectiva mecanismelor informationale subiacente.Rezulta teorii cognitive ale emotiilor sau stresului care incearca sa stabileasca modul in care procesele cognitive determina emotiile sau reactia de stres, teorii cognitive ale motivatiei centrate pe detectarea prelucrarilor de informatie in motivatie, psihologia sociala cognitiva tentata sa explice comportamentul social prin prisma factorilor cognitivi intricati. Viabilitatea psihologiei cognitive este sustinuta si de caracterul cumulativ, integrationist al acesteia.Ea a preluat nu numai rezultatele viabile din curentele psihologice anterioare, ci si sugestiile vagi dar fertile ale acestora, pe care le-a supus apoi unui examen experimental si metodologic riguros.De exemplu, si-a apropiat principiile gestaltiste (principiile proximitatii,similaritatii,inchiderii),dar le-a integrat in canavaua mai generala a procesarilor vizuale secundare.La fel ideea de baza a asociationismului potrivit careia continuturile psihice formeaza lanturi asociative organizate ierarhic a fost concretizata in cateva modalitati specifice de reprezentare a cunostintelor precum retelele semantice sau scenariile cognitive.Desenul general al dezvoltarii intelectuale continut in creoda piagetiana a fost asimilat si dezvoltat prin cercetarile realizate asupra strategiilor rezolutive, proceselor metacognitive sau memoriei de lucru.Cat priveste behaviorismul, desi initial psihologii cognitivisti l-au atacat belicos, ulterior au admis viabilitatea multora dintre rezultatele acestui curent, relevand insa si aspectul informational al relatiilor dintre comportamentul uman si contingentele externe.Pe de alta parte, numerosi psihologi cu angajament behaviorist isi recunosc pozitiile in modelele cognitive neoconexioniste,retelele neuromimetice fiind considerate un behaviorism mascat sau un behaviorism in haine computationale. Un sistem cognitiv este un sistem fizic care poseda doua proprietati : de reprezentare si de calcul.Orice sistem cognitiv este o entitate obiectuala, un element din realitatea fizica,cu proprietati substantiale si energetice corespunzatoare.Din definitie rezulta ca nu exista un sistem cognitiv independent de orice structura fizica.Psihologia cognitiva a renuntat la sensul traditional al notiunii de reprezentare (=imaginea schematica a unui obiect in absenta actiunii acestuia asupra organelor de simt).Se utilizeaza insa cu sens similar notiunea de imagini mintale.Acceptiunea curenta a reprezentarii in stiintele 1

cognitive a fost preluata din logica simbolica,indeosebi din teoria sistemelor formale.Reprezentarile utilizate de sistemul cognitiv uman pot fi simbolice (=imagini,continuturi semantice) sau subsimbolice (=patternuri de activare ale retelelor neuronale). Calculul, cealalta proprietate de care trebuie sa dispuna un sistem fizic pentru a fi socotit un sistem cognitiv, consta in manipularea reprezentarilor pe baza unor reguli.Daca reprezentarile sunt simbolice, atunci avem de-a face cu reguli de manipulare a simbolurilor.De exemplu, regulile de efectuare a operatiilor matematice, regulile sintactice sau gramaticale, reguli semantice, reguli pragmatice sunt reguli pe baza carora realizam diverse combinatii de simboluri.Daca reprezentarile sunt subsimbolice sau neuromimetice, avem de-a face cu reguli de modificare a valorilor de activare. Corespunzator celor doua tipuri de reprezentari si de reguli, au fost dezvoltate doua tipuri de modelari in stiintele cognitive : clasic-simbolice si neuromimetice.Rezulta ca nu caracteristicile fizice sunt determinante pentru un sistem cognitiv, ci capacitatea sa de reprezentare a mediului si de a efectua calcule cu aceste reprezentari.Reprezentarea si calculul sunt trasaturile necesare si suficiente pentru ca un sistem fizic sa posede inteligenta.Orice sistem cognitiv, deci implicit cel uman, poate fi analizat la cel putin patru niveluri : nivelul cunostintelor ( semantic) ; nivelul computational ; nivelul algoritmic-reprezentational ; nivelul implementational. Cercetarile actuale sunt dominate de doua paradigme. Paradigma simbolica clasica considera sistemul cognitiv uman ca un sistem fizicosimbolic.Modelele inspirate de ea sunt semantic-transparente. Paradigma neoconexionista considera ca procesarea informatiei poate fi modelata prin retele subsimbolice, de inspiratie neuronala.Aceste modele sunt semanticopace.Arhitectura sistemului cognitiv este neunitara, unele componente fiind simbolice, altele neuromimetice.Nu se stie insa cum emerg structurile simbolice din cele subsimbolice. Principalele structuri simbolice sunt : retelele propozitionale,retelele semantice,scheme si scenariile cognitive.Retelele propozitionale pornesc de la ideea ca unitatea de baza a cunostintelor este propozitia sau asertiunea.Ele reprezinta relatiile dintre propozitii prin intermediul termenilor lor.Retelele semantice retin relatiile ierarhice dintre concepte si proprietatile aferente.Schemele cognitive constituie blocuri de cunostinte activate simultan.Elementele lor se asociaza prin relatii tipice,nu semantice.Scenariul cognitiv este un caz particular de schema cognitiva,reprezentand o secventa tipica de actiuni pentru anumite situatii.Schemele cognitive influenteaza intelegerea si predictia.Organizarea cunostintelor nu este o operatie pur mentala,ci rezulta la interfata sistemului cognitiv cu mediul sau. Piaget a considerat inteligenta ca pe o forma de dezvoltare prin interactiunea cu mediul.Copilul fiind activ, actioneaza continuu asupra mediului sau, observand efectul pe care il are actiunea sa.Cand se gandeste, copilul efectueaza operatii mintale.O operatie reprezinta orice set de actiuni care produc un efect asupra mediului.Pe masura ce copilul incepe sa stapaneasca noi abilitati, acestea apar in procesele sale de gandire sub forma structurilor cognitive denumite scheme. O schema contine toate ideile,amintirile,capacitatile si asocierile legate de un anumit set de operatii asupra mediului.Piaget considera ca dezvoltarea cognitiva are loc prin procesul construirii si dezvoltarii de scheme noi si al extinderii celor existente, astfel 2

incat sa se aplice la un domeniu mai vast.Pe masura ce creste si interactioneaza cu mediul, copilul isi dezvolta si isi modifica schemele in mod continuu. O schema este o structura pe care o utilizam ca fir director in comportamentul nostru.Nu percepem fiecare lucru nou din viata noastra ca fiind la fel de nou in fiecare zi, ci facem apel la experientele si capacitatile dobandite anterior pentru a sti ce trebuie sa facem. Piaget considera ca procesul gandirii a luat nastere ca rezultat al evenimentelor neasteptate.Prin asta, el intelegea ca atunci cand suntem capabili sa apelam la schemele preexistente fara nici o problema nu ne mai gandim prea mult la evenimentul in curs.Noua uzanta ar fi in afara a ceea ce Piaget a numit domeniu de oportunitate al schemelor noastre preexistente, deci trebuie sa se modifice atat comportamentul obisnuit cat si schemele.

Bibliografie :
1. Schiopu U.; Verza E., Psihologia varstelor,ciclurile vietii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997; 2. Zlate M., Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi, 1999; 3. Miclea M., Psihologie cognitiva modele teoretico-experimentale, Editura Polirom, Iasi, 1999. TERPE SIMION- Psihologie, an II, UVVG Arad.