SEMINAR 1

Psihologie cognitiva

Plasarea in corpul stiintelor cognitive a dus la dezvoltarea unui nou aparat conceptual si a
instrumentului metodologic nou triada modelare-formalizare-simulare pe calculator.
Exemplu: fenomenul de perceptie a contururilor unui obiect are ca punct de pornire (input)
variatiile luminoase iar ca iesire (output) obtinerea contururilor.
Se pleaca de la un model care contine maximum de informatie, se formalizeaza intr-un limbaj
logico-matematic (programare) si se implementeaza pe calculator.
Calculatorul va simula procesul, avand aceeasi perfectiune ca si omul.
Cele 2 axe metodologice, pe de o parte experimentul, pe de alta parte aceasta triada, nu epuizeaza
nici ele metodologia psihologiei cognitive in principal pentru ca ea isi pastreaza un statut si rol in cadrul
psihologiei clasice, prin:
-toate sau aproape toate ramurile psihologiei, in masura in care sunt interesate de modul in care
perceptia umana proceseaza informatiile.
Sunt marcate de psihologia cognitiva: psihologia clinica-in domeniile depresiei, fobiei, anxietatii,
schizofreniei; psihologia industriala si organizationala-in luarea deciziilor, reprezentarea cunostintelor,
rezolvarea problemelor; psihologia educationala-in memoria de lucru, strategiile rezolutive, reprezentarea
cunostintelor.
-aparitia de noi directii de specializare in interiorul acestor ramuri psihologice cum ar fi:
psihoterapia cognitiva in clinica sau proiectarea interfetei om-calculator in partea industriala
-psihologia cognitiva formeaza un cuplu metodologic cu fiecare din aceste ramuri.
Comportamentul uman nu e reductibil doar la procesarea informatiilor pentru ca exista anumite
intariri pozitive sau negative cu influente asupra comportamentului: expresivitatea emotiilor, motivatia,
trebuintele, creativitatea, relatiile interpersonale care nu pot fi reduse la structuri cognitive.
Psihologia cognitiva cauta sa satisfaca un dublu standard: pe de o parte sa ofere modele
formalizate si implementabile pe calculator, iar pe de alta parte sa construiasca modele valide si relevante
pentru comportamentul uman.

Analiza sistemului cognitiv

Un sistem cognitiv e un sistem fizic care poseda 2 proprietati:

a) de reprezentare
b) de calcul
 2

Orice sistem cognitiv reprezinta un element din realitatea fizica ceea ce sustine teoria dependentei
informatiei de substratul sau material si energetic (exemplu: creierul si calculatorul sunt sisteme cognitive
realizate de structuri fizice diferite).
O prelucrare de informatie e intotdeauna executata de un sistem fizic, rezulta ca acest sistem
cognitiv sau tip de procesare a informatiei poate fi implementat in sisteme fizice total diferite.

a) Reprezentarea presupune reflectarea in mediul intern a realitatii exterioare si esential in acest

proces e relatia sistematica intre domeniul ce trebuie reprezentat si mediul intern (exemplu: o problema se
rezolva prin reprezentarea datelor care se dau si a celor care se cer precum si a procedurii prin care
ajungem la solutie.
Problema=factor obiectiv, reprezentarea e similara dar nu identica cu enuntul problemei iar relatia
sistemica e cea dintre variabilele interne si factorul extern).
Reprezentarile pot fi: -simbolice: imagini, continuturi semantice
-subsimbolice (sau neuromimetice) : mimeaza neuronii, sunt modele de
activare a retelelor neuronale

b) Calculul- este manipularea reprezentarilor pe baza unor reguli

Ex.: -la reprezentarile simbolice, combinatiile se pot efectua pe baza regulilor
matematice, semantice
-la reprezentarile subsimbolice, combinatiile se pot efectua pe baza regulilor de
modificare a valorii de activare
Corespunzator celor 2 tipuri de reguli, s-au dezvoltat 2 tipuri de modelari:
-clasic simbolice
-neuromimetice

Determinante pentru un sistem cognitiv sunt: capacitatea de reprezentare a mediului si

capacitatea de a efectua calcule cu aceste reprezentari si nu caracteristicile fizice , astfel incat cele 2 devin
trasaturi necesare si suficiente pentru ca un sistem fizic sa posede inteligenta.
De aici posibilitatea ca stiintele cognitive sa poata cerceta orice inteligenta terestra, extraterestra,
naturala, artificiala, devenind stiinta de intalnire.
(Inteligenta, dupa Piaget, reprezinta capacitatea maxima de adaptare la mediu)
 3

SEMINAR 2

Modelul calchierii tiparelor

- se bazeaza pe ideea ca recunoasterea e punerea in corespondenta a imaginii vizuale a unui

obiect cu intiparirea sau urma sa din memorie
- modelarea se dovedeste nefunctionala pentru ca numarul de patternuri ar fi mult mai mare
decat numarul obiectelor din univers depasind astfel posibilitatile creierului
- acest model poate fi aplicat in cazul recunoasterii stimulilor din lumi artificiale cu numar
redus si stendardizat de elemente dar nu e functional in recunoasterea obiectelor din mediul
natural.

Procesarile descendente in recunoastere

Recunoasterea = locul de intalnire al procesarilor ascendente cu cele descendente, al prelucrarilor

din datele fizice ale stimulului cu cele marcate de cunostintele subiectului.
Cercetarile au aratat efectul catalizator al contextului adecvat in recunoasterea stimulilor verbali.
(Ex.: se poate recunoaste un text din care lipsesc parti de litere pentru ca apare dublajul analizei
descendente. 50% din procesul total de intelegere a cuvintelor dintr-o conversatie se datoreaza
cunostintelor noastre sintactice si semantice (prelucrarii descendente) si nu proprietatilor stimulilor
lingvistici si auditivi).
In cazul recunosterii obiectelor care sunt entitati tridimensionale cu functie precisa si carora le
corespunde un substantiv, s-a dovedit ca o trasatura sau caracteristica fizica e mai usor de recunoscut daca
e plasata in context decat daca e prezentata ca element independent sau al unui obiect imposibil.
In cazul recunoasterii scenelor, obiectele nu formeaza o aglomerare haotica ci sunt organizate
dupa anumite reguli dobandite de individ in ontogeneza prin invatare implicita, neintentionata.

Aceste reguli sunt:

a) suportul fizic al obiectelor

b) interpozitia (ocluzare reciproca)=recunoasterea e mai grea daca obiectul nu e opac si nu
ocluzeaza pe cel din spatele sau
c) posibilitatea ocurentei=un obiect e mai usor de recunoscut cand e plasat intr-un context

d) pozitia=obiectele prezentate in pozitii inedite, nefamiliare, se recunosc mai greu

 4

e) marimea relativa a obiectelor=orice obiect are o marime cu care suntem familiarizati si care
daca se incalca se recunoaste mai greu

Atentia vizuala

In fata solicitarilor unui mediu hipercomplex, pentru a lu decizii adaptative rapide, fiinta umana
dispune de un sistem cognitiv cu o capacitate limitata de procesare a informatiei.
Analizatorii sunt bombardati cu un volum de informatie de 100 mii biti/sec pe cand procesarea
constienta a acestei informatii se situeaza in jurul valorilor de 25-100 biti/sec.
Din combinatia acestor doua aspecte reale: un mediu hipercomplex si o capacitate limitata de procesare a
informatiei apare necesitatea logica a unor procesari selective ale informatiilor din mediu.
Sistemul cognitiv selectioneaza doar acei stimuli care au o valoare motivationala sau adaptativa
semnificativa.
Mecanismele psihofiziologice implicate in aceste selectii au fost etichetate cu termenul de
“atentie”.
Prelucrarea selectiva a informatiei e impusa atat de caracteristicile mediului cat si de cele ale
sistemului cognitiv.
Selectarea unor stimuli spre a fi supusi unor procesari mai elaborate se poate face fara
participarea nemijlocita a mecanismelor implicate in prelucrarea primara a informatiei vizuale.
Prelucrarea e selectiva in 2 sensuri:

a) selectia itemilor, izolarea lor de ceilalti

b) selectia procesarilor pentru aceasta categorie de itemi in sensul ca unii sunt prelucrati mai
intens, altii mai superficial.

Elemente privind neurofiziologia atentiei

Principala formatiune implicata e sistemul reticulat, care pregateste cortexul si caile senzoriale
pentru a raspunde adecvat la un stimul.
Pe baza sistemului reticulat activator ascendent, formatiunea reticulata face cortexul disponibil
pentru receptionarea si procesarea semnalelor de la analizatori.
Ea genereaza o reactie tonica, aceasta activeaza cortexul si totodata duce la concentrarea si
comutarea atentiei.
 5

Stimulii receptionati la nivelul analizatorilor, sunt transmisi spre cortex fie direct, la zonele
periferice de proiectie, fie indirect prin intermediul formatiunii reticulate.
Cortexul proceseaza selectiv informatia trimisa daca sunt activate patternuri si acestea sunt dublate
de un nivel de activare adecvat indus de formatiunea reticulata.
Apoi cortexul actioneaza descendent prin excitatia/inhibitia formatiunii reticulate.
Concluzie: Cortexul activeaza formatiunea reticulata care sustine energetic o anumita informatie,
deci un pattern de activare.
Formatiunea reticulata odata activata sustine cortexul in prelucrarea mesajului receptionat.
(Ex.: in reflexul de orientare care e un conglomerat de modificari neurofiziologice si
comportamentale care apare cand organismul e confruntat cu un stimul nou si semnificativ motivational.
El consta in redirectionare a atentiei iar dupa 10-15 prezentari apare efectul de obisnuinta si scade
intensitatea, pe EEG se inregistreaza o activare doar in zona de proiectie a stimulului respectiv care
dispare si ea dupa 25-30 de stimulari.
Acest model acceptor de care dispune cortexul face ca identificarea sa fie rapida.
Daca nu exista modelul acceptor, se activeaza formatiunea reticulata care la randul ei activeaza
informatia deja sosita la cortex, ceea presupune procesari mai laborioase.