GÂNDIREA

Definiție
Gândirea este procesul psihic cognitiv superior, logic, care se desfășoară în plan mintal,
intern, subiectiv și folosește concepte, judecăți, raționamente, operații cognitive cu
ajutorul cărora realizează o procesare profundă a realității;
Gândirea este un mecanism psihic informațional – operațional de prelucrare superioară
a informațiilor, alături de memorie și imaginație.
Caracteristicile gândirii:
1.Caracterul procesual: gândirea se desfășoară pe verticala cunoașterii ca proces ascendent
și descendent și pe axa timpului între trecut, prezent și viitor .
2. caracterul mijlocit: gândirea este mijlocită de procesele senzoriale și de cunoștințele
stocate în memorie și care sunt vehiculate cu ajutorul limbajului.
3. Caracterul abstract / formal:
În gândire facem abstracție de ceea ce este considerat a fi neimportant și ne concentrăm
asupra a ceea ce este important.
Caracterul formal se referă la faptul că gândirea se ghidează după reguli, norme și legi ale
logicii.
4. caracterul finalist: demersurile gândirii sunt îndreptate spre un scop bine definit:
(rezolvarea de probleme, luarea deciziilor).
Operațiile gândirii:
1. Analiza și sinteza superioară / rațională: sunt operațiile gândirii prin care se realizează,
în plan mintal, cu ajutorul simbolismului verbal, descompuneri, separări, disocieri ale unor
obiecte și fenomene în părți componente și apoi reunirea lor, uneori după o altă schemă, cu
scopul generării de informații noi.
2. Comparația este operația gândirii prin care alăturăm în plan mintal două sau mai multe
obiecte cu scopul stabilirii asemănărilor și deosebirilor, în baza unui criteriu clar formulat .
3. Abstractizarea este operația predominant analitică, prin care gândirea reține ceea ce este
esențial pentru o categorie de obiecte și elimină ceea ce este întâmplător, accidental .
4. Generalizarea este operația gândirii predominant sintetică prin care însușirile esențiale și
generale reținute prin operația de abstractizare sunt extinse la o clasă, o categorie de obiecte,
fenomene .
5. Inducția și deducția descriu evoluția gândirii pe verticală a cunoașterii.
Inducția organizează datele observației și le clasează sub formă de concepte.
Deducția pornește de la premise demonstrate ca adevărate și derivă implicațiile acestora
(silogismul) Gândirea ca sistem de noțiuni, latura de conținut a gândirii .
 Noțiunea (conceptul), este unitatea informațională de bază a gândirii, un construct mental
fixat prin cuvânt .
Conceptele se clasifică după criteriul esențialității și necesității:
- conceptele empirice integrează trăsături concrete, particulare, accidentale și neesențiale.
– conceptele științifice- se achiziționează prin asimilarea de cunoștințe științifice,
sistematizate.
Gândirea ca proces de înțelegere și rezolvare de probleme

Rezolvarea de probleme
Problema este un obstacol cognitiv în relațiile dintre subiect și lumea sa, o dificultate
teoretică sau practică, o lacună a cunoașterii, o situație față de care subiectul nu are un
răspuns elaborat.
Rezolvarea de probleme- strategii de rezolvare a problemelor
– strategia algoritmică se folosește în rezolvarea problemelor bine definite, cu cerințe clar
formulate . Presupune aplicarea unui algoritm .
- strategia euristică se folosește pentru rezolvarea problemelor slab definite, cu cerințe vag
formulate.
- duce la descoperire și invenție;
- presupune adresarea unor întrebări de tipul: “ce-ar fi dacă?”
Etapele procesului rezolutiv( de rezolvare a problemelor)
– Punerea, reformularea problemei
– formularea ipotezelor
– testarea ipotezelor
– verificarea rezultatului obținut.
Factorii care influențează rezolvarea de probleme:
– presiunea timpului
– noutatea problemei
– dificultatea problemei
– modul de formulare a problemei
– ambianta
– starea emoțională
– motivația
– oboseala intelectuală Prof. Georgiana Panait