IP Colegiul,,Vasile Lupu” din Orhei

Catedra,,Științe ale Educației”

A elaborat eleva Țugulschi Cristina, grupa 41 ÎP/Î

Profesor: Cazacu Zinaida
 Teoria stadială a
„Inteligența este dezvoltării cognitive
ceea ce folosești a elevului
când nu ştii ce să
(Jean Piaget)
faci.”
Jean Piaget

Jean Piaget s-a consacrat studiului

dezvoltării cognitive ce presupune
trecerea de la inteligența senzorio-
motorie (interacțiunea direct cu
obiectele) la cea formală (prelucrări
complexe ale informațiilor și operarea
asupra posibilului cu ajutorul
raționamentelor ipotetico-deductive).
În procesul educațional, se
recomandă ca profesorii să aplice ideile
lui Piaget folosind caracteristicile celor
patru stadii de dezvoltare pentru
observarea elevilor și stabilirea
obiectivelor învățării.
 Conceptul de
dezvoltare psihosocia- Teoria dezvoltării
lă se referă practic la
modul în care interac- psihosociale a
țiunea persoanei cu elevului
mediul său este dată
de schimbări funda- (Erik Erikson)
mentale ale persona-
lității sale.
 Teoria învăţării
socioculturale şi
zona proximei
dezvoltări
(Lev Vîgotsky)

Teorie emergentă în psihologie care analizează

contribuțiile importante pe care societatea le aduce
dezvoltării individuale. Mediul social și cultural
este cel care permite utilizarea aptitudinilor
elementare pentru a dezvolta și dobândi funcțiile
mentale superioare.Acesată dezvoltare are loc
optim în ceea ce numește Vîgotsky zona proximală
de creștere. Astfel în contextul zonelor dezvoltării
se deferențiază:Zonă actualei dezvoltări este
reprezentată de ceea ce poți face singur,fără
ajutor.Zona proximei dezvoltări reprezintă ceea ce
poți face cu ajutorul adultului,al tehnologiei,a celui
experimentat care are deja aptitudinea
formată.Zona vidului este la cea care nu poți
ajunge.
 Teoria inteligenţelor
multiple şi a • ,,Orice lucru care
merită predat poate fi
prezentat în multe
stilurilor de învăţare moduri diferite. Aceste
moduri multiple pot folosi
(Howard Gardner) inteligența noastră
multiple.”

Gardner explică faptul că există nouă inteligenţe de

bază, pe care le deţin toţi oamenii, însă datorită
variaţiei genetice nu există două persoane care să
aibă exact aceeaşi combinaţie a inteligenţelor.
Teoria permite organizarea unei instruiri interactive
şi diferenţiate, susţinând dezvoltarea unui
învăţământ adaptat elevilor, care îi sprijină să îşi
valorifice propriile resurse, să îşi formeze
capacităţile de autoinstruire şi să-şi dezvolte
motivaţia pentru învăţarea permanentă. Toţi copiii
învaţă cu plăcere atât timp cât ceea ce învaţă
răspunde nevoilor, aşteptărilor, intereselor, precum
şi nivelului lor de dezvoltare.
 Învățarea
experiențială este Teoria învăţării
procesul prin care experiențiale
cunoașterea apare (John Dewey, Kurt Lewin)
prin experiența
directă, adică "a
învăța din experiență".

Învățarea experiențială pune accentul

pe procesul de învățare individual.Un
exemplu al învățării experiențiale este
mersul la grădina botanică(învățarea
prin observare și interacțiune cu
mediul), și nu prin lectura despre
plante.

Studiu de caz
ce valorifică
respectarea
principiilor
psihopedago-
giei axate pe
copil.
Soluții ce intervin la studiu de caz:
1. Identificarea unor modalități eficiente prin care
copilul să-și manifeste excesul de energie,
recuperarea și consolidarea încrederii de
sine(ex:practicarea unui sport , participarea la
activitați extracurriculare care îi atrage interesul).
2.Învățătoarea trebuie să stabilească strategia
didactică eficientă care să satisfacă stilul de
învățare al elevului.
3.Aprecierea fiecărei experienţe pozitive a
elevului şi încurajarea manifestării acesteia
(lăuda,recompense,motivarea prin cele 100 de
cuvinte încurajatoare,etc).
Andrei la începutul clasei I a fost nevoit să facă față
activităților motrice: scrierea, mânuirea unor obiecte
în cadrul activităților de abilități practice. Această
stare îi declanșa dezinteresul, dispersarea atenţiei,
dirijarea adesea involuntară spre alte preocupări decât
cele şcolare, specifice colegilor săi. Literele și cifrele
aveau forme ciudate, tremurate, de mărimi și forme
inegale. S-au adăugat pe parcurs,lipsa de concentrare
la dialogul frontal dintre învățător și elevi, refuzul de a
realiza unele sarcini, nu colabora în echipă şi era
foarte greu tolerat de către colegi.
Pe parcursul școlarității,starea de agitație a elevului
se accentuează în situațiile conflictuale(interioare) la
care este supus în efortul de a se adapta cerințelor
școlare.