IP Colegiul,,Vasile Lupu” din Orhei

Catedra,,Științe ale Educației”

A elaborat eleva Țugulschi Cristina, grupa 41 ÎP/Î

Profesor: Cazacu Zinaida
 Teoria stadială a
„Inteligența este ceea dezvoltării cognitive
ce folosești când nu a elevului
ştii ce să faci.” (Jean Piaget)
Jean Piaget

Jean Piaget s-a consacrat studiului

dezvoltării cognitive ce presupune
trecerea de la inteligența senzorio-
motorie (interacțiunea direct cu
obiectele) la cea formală (prelucrări
complexe ale informațiilor și operarea
asupra posibilului cu ajutorul
raționamentelor ipotetico-deductive).
În procesul educațional, se
Stadiul
senzorimotor Stadiul
recomandă ca profesorii să aplice ideile
Stadiul
(0-18/24 de preoperațional operațiilor  Stadiul lui Piaget folosind caracteristicile celor
concrete operațiilor
luni): (2-5/7 ani)
(6-11/12 ani) formale (12/13 patru stadii de dezvoltare pentru
ani)  observarea elevilor și stabilirea
obiectivelor învățării.
 Conceptul de
dezvoltare psihosocia- Teoria dezvoltării
lă se referă practic la
modul în care interac- psihosociale a
țiunea persoanei cu
mediul său este dată
elevului
de schimbări funda- (Erik Erikson)
mentale ale persona-
lității sale.
 Teoria învăţării gândi singuri.”
oferim cadre pentru a
socioculturale şi zona de a vorbi cu ceilalți, le
elevilor posibilitatea
proximei dezvoltări • ,,Dacă le oferim
(Lev Vîgotsky)

Teorie emergentă în psihologie care analizează

contribuțiile importante pe care societatea le
aduce dezvoltării individuale. Mediul social și
cultural este cel care permite utilizarea
aptitudinilor elementare pentru a dezvolta și
dobândi funcțiile mentale superioare.Acesată
dezvoltare are loc optim în ceea ce numește
Vîgotsky zona proximală de creștere. Astfel în
contextul zonelor dezvoltării se deferențiază:Zonă
actualei dezvoltări este reprezentată de ceea ce
poți face singur,fără ajutor.Zona proximei dezvoltări
reprezintă ceea ce poți face cu ajutorul adultului,al
tehnologiei,a celui experimentat care are deja
aptitudinea formată.Zona vidului este la cea care
nu poți ajunge.
 Teoria inteligenţelor
• ,,Orice lucru care
multiple şi a stilurilor merită predat poate fi
prezentat în multe moduri
de învăţare diferite. Aceste moduri
multiple pot folosi
(Howard Gardner) inteligența noastră
multiple.”

Gardner explică faptul că există nouă inteligenţe de

bază, pe care le deţin toţi oamenii, însă datorită
variaţiei genetice nu există două persoane care să
aibă exact aceeaşi combinaţie a inteligenţelor.
Teoria permite organizarea unei instruiri interactive
şi diferenţiate, susţinând dezvoltarea unui
învăţământ adaptat elevilor, care îi sprijină să îşi
valorifice propriile resurse, să îşi formeze
capacităţile de autoinstruire şi să-şi dezvolte
motivaţia pentru învăţarea permanentă. Toţi copiii
învaţă cu plăcere atât timp cât ceea ce învaţă
răspunde nevoilor, aşteptărilor, intereselor, precum
şi nivelului lor de dezvoltare.
 Învățarea
experiențială este
Teoria învăţării
procesul prin care experiențiale
cunoașterea apare (John Dewey, Kurt Lewin)
prin experiența
directă, adică "a
învăța din experiență".

Învățarea experiențială pune accentul

pe procesul de învățare individual.Un
exemplu al învățării experiențiale este
mersul la grădina botanică(învățarea
prin observare și interacțiune cu
mediul), și nu prin lectura despre
plante.
 Andrei la începutul clasei I a fost nevoit să facă față
activităților motrice: scrierea, mânuirea unor obiecte
Studiu de caz ce în cadrul activităților de abilități practice. Această
valorifică stare îi declanșa dezinteresul, dispersarea atenţiei,
respectarea
dirijarea adesea involuntară spre alte preocupări decât
principiilor
psihopedago-giei
cele şcolare, specifice colegilor săi. Literele și cifrele
axate pe copil. aveau forme ciudate, tremurate, de mărimi și forme
inegale. S-au adăugat pe parcurs,lipsa de concentrare
la dialogul frontal dintre învățător și elevi, refuzul de
a realiza unele sarcini, nu colabora în echipă şi era
foarte greu tolerat de către colegi.
Pe parcursul școlarității,starea de agitație a elevului
Soluții ce intervin la studiu de caz: se accentuează în situațiile conflictuale(interioare) la
1. Identificarea unor modalități eficiente prin care care este supus în efortul de a se adapta cerințelor
copilul să-și manifeste excesul de energie, școlare.
recuperarea și consolidarea încrederii de
sine(ex:practicarea unui sport , participarea la
activitați extracurriculare care îi atrage
interesul).
2.Învățătoarea trebuie să stabilească strategia
didactică eficientă care să satisfacă stilul de
învățare al elevului.
3.Aprecierea  fiecărei experienţe pozitive a  
elevului şi încurajarea manifestării acesteia
(lăuda,recompense,motivarea prin cele 100 de
cuvinte încurajatoare,etc).