Teatrul popular 

e o formă sincretică a folclorului, care include variate dramatizări populare, piese cu

monologuri cîntate. Este evidentă legătura cu alte genuri folclorice. Materialul dramelor populare se
constituie din elemente de basme şi poezie ritualică, motive epice, cîntece lirice, dansuri şi melodii.
Manifestarea sincretismului teatrului popular se observă în interacţiunea cuvîntului şi muzicii, mimicii şi
gestului, recuzitei şi butaforicului, în îmbinarea monologului cu dialogul şi corul. Tonalităţile eroice şi
umoristice predomină în teatrul popular. Spectacolul are o scenografie extrem de simplă. Reprezentaţia
teatrală se află în stihia ei în ogradă sau pe drumul satului, rareori în casa ţărănească. Aceste
reprezentaţii rudimentare, cum ar fi „Ursul”, „Căluţul”, „Capra”, „Cerbul”, „Zimbrul”, „Mioara”,
„Capricornul

Mersul sau Umblatul cu Capra

Este un obicei ce ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Este numele dat unui dans tradiţional
românesc, executat, de regulă, de un tânăr mascat în chip de capră, cu un cojoc pe dos. Capra şi
însoţitorii ei, merg din casă în casă, dansând la uşa fiecăruia, în prag de Revelion. Măştile de animale
variază de la o regiune la alta: ţurcă în Alba, cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal,
boriță (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia și Oltenia, capra este denumită ”brezaia” (din
cauza înfățișării pestrițe a măștii).Acest obicei a fost menționat prima dată în “Descrierea Moldovei”, de
Dimitrie Cantemir. Capra este însoțită de o ceată zgomotoasă cu nelipsiții lăutari care acompaniază
dansul caprei, care sare, se rotește și se apleacă, în același timp clămpănind ritmic din fălcile de lemn.
Spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului și a coregrafiei. Cercetătorii presupun că
dansul caprei provine din ceremoniile sacre arhaice închinate renașterii divinității.

Umblatul cu Ursul sau Jocul Urşilor

Obicei arhaic, practicat în ajun de Anul Nou, în special în Moldova. Un tânăr poartă pe cam şi umeri
blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii, însoţit de o ceată de colindători.
Masca este condusă de un ”Ursar”, însoțită de muzicanți și urmată, adesea, de un întreg alai de
personaje (printre care se poate afla un copil în rolul ”puiului de urs”). Se bat tobe sau se cântă din
fluier, iar masca mormăie și imită pașii ursului, păşind puternic.

Uneori în ceată pot fi acompaniați de irozi sau mascați. Jocul ursului îți are originea într-un ritual păgân
cu origini geto-dacice, în credința acestora ursul era un animal sfânt. În jocul ursului acesta moare și
învie evocând motivul renașterii în paralelism reînnoirea timpului, anul nou luându-i locul anului vechi.

Bună seara gospodari!

Venim cu ursul din deal,
Dacă bine și voiți
Ursul nostru să-l primiți!
Na! Na! Na! Martine, na!
Nu te da, nu te muia,
Că pun mâna pe nuia,
Și nuiaua-i de răchita,
Hai, Martine, la pământ,
Și ascultă-mă ce-ți cânt!
Când erai mai mititel
Erai tare frumușel,
Dar de când ai crescut mare,
Mă dai jos de pe picioare!
Na! Na! Na! Martine na!
Mai întoarce-te așa!
Joacă, joacă, Moș Martine,
Ca-ți dau miere de albine
Joacă, joacă, urs nebun
Că de nu-ți fac pielea scrum!
Merge roata prăvălită.
Na! Na! Na! Martine Na!
Joacă, joacă, nu mai sta!
Foaie verde de brăduț,
Ursul meu cu doi puiuți,
Foaie verde de dudău,
Ursul meu de la Bacău
A venit la dumneavoastră
Ca să joace-o ursarească
Na! Na! Na! Martine, na!
Nu te da nu te muia!
Joac, joacă, ursule,
Că s-or coace murele,
Mai tare te-i îngrășa
Și prin case vei juca.
Saltă, saltă tot mai sus,
Ca și anul care-i dus!
Ia apleacă-te în jos,
Să saluți gazda frumos!
Foaie verde de secară,
Să ieși ursule afară!
Foaie verde de stejar
Sănătate, gospodari!
La anu’ și la mulți ani!

Calul este o alta intruchipare plastica a unor simboluri mitice din traditia bucovineana. Jocul calului este
o reminiscenta a cultului cailor practicat la solstitiul de iarna, la echinoctiul de primavara precum si la
solstitiul de vara.Ca joc de Anul Nou, calutii (caiutii) au o larga raspandire in satele din Bucovina, mai
vestiti fiind dansatorii - caiuti din Dolhesti, Zvoristea, Zamostea, Hartop si Fantanele, care impresioneaza
prin fast si eleganta, dar caiutii pot fi intalniti aproape in majoritatea satelor.
In credintele arhaice, calul avea o functie apotropaica, de protejare a gospodariilor si a bisericilor de
spiritele rele. In cadrul obiceiurilor traditionale de Anul Nou, jocul calului (caiutilor) este practicat si
astazi nu pentru semnificatiile simbolice, uitate de demult, ci mai ales pentru spectaculozitatea dansului
interpretat de purtatorii mascoidelor. De aceea tinerii alesi pentru grupurile de caiuti trebuie sa fie
excelenti dansatori, exprimand prin joc vitalitatea si forta exuberanta a tineretii.
In Bucovina, mascoida de cal cunoaste mai multe variante plastice. Cel mai adesea jucatorii de caiuti
sunt echipati cu capete de cal, lucrate din lemn si imbracate in panza rosie, alba sau neagra, la care se
adauga si alte elemente ornamentale (oglinzi, peteala, canafi, mirt, panglici). Pentru a fi purtat in timpul
jocului, capul de cal este fixat intr-un suport de lemn, de obicei o covata gaurita la mijloc sau doua vesce
de sita, care se acopera cu un covor sau o fustanela din panza alba sau colorata. Peste aceste tesaturi se
cos elemente decorative (batiste, stergare, panglici etc).
Tinerii care joaca caiutii se dezlantuie in cerc sau se desfasoara liniar si radial, fata in fata, simuland o
sarja de cavalerie, sub comanda unui capitan sau vataf. Sunt sate in care, asemanator alaiului caprei si
ursului se intalneste alaiul calului insotit de turc, baba, mosneag si negustor. Uneori caiutii sunt grupati
in cete de sine statatoare conduse numai de un capitan. Dar sunt si cazuri in care caiutii, mai putini la
numar, sunt inclusi in cete mari si sunt subordonati altor personaje, ei avand, in acest caz, un rol
secundar.
Cerbul simboliza, in mitologia populara romaneasca, puritatea si dreptatea iar la vechii traci era simbolul
soarelui. In cadrul obiceiurilor de Anul Nou, impresioneaza fastuozitatea personajului. Asemanator
mastii de capra, masca de cerb se compune tot din cap sculptat in lemn, ce are un maxilar mobil
(clampanitor), si trup realizat dintr-un covor sau laicer, ornate cu naframe. La prima vedere te
impresioneaza aspectul general al acestui personaj, cu herbul mastii (alcatuirea coamelor) si
impodobirea capului cu diverse materiale stralucitoare. In sate exista unii oameni specializati in
impodobirea cerbului, iar altii in jocul acestui animal.

Jocul cerbului este structurat dupa modelul caprei, cu o pantomima exuberanta si plina de virtuozitate.
Cerbul este inconjurat de "mosnegi si babe", de muzicanti si dansatori fara masca, imbracati in frumoase
costume populare. In majoritatea satelor bucovinene, cerbul apare ca o ceata individuala, nefiind
contaminat cu alte personaje zoomorfe mascate. Cele mai frumoase obiceiuri ale cerbului pot fi intalnite
in satele Fundu Moldovei, Baia, Casvana, Valea Moldovei. Satul Corlata exceleaza atat prin fastuozitatea
acestui personaj, prin eleganta jocului si, mai ales, prin colindul de cerb, cea mai veche forma de astfel
de colind din intreg spatiul bucovinean.