OBICEIURI SI DATINI ALE ROMANILOR DE

CRACIUN SI ANUL NOU

SORCOVA

Sorcova, vesela,
Sa traiti, sa-mbatraniti,
Peste vara, primavara,
Ca un par, ca un mar,
Ca un fir de trandafir”
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul.
La anul si la multi ani!

Sorcova este un substitut al divinităţii fitomorfe, invocată de copii pentru a

aduce oamenilor sorcoviţi viaţă lungă, sănătate şi prosperitate. Sorcova era
confecţionată, la început, din una sau mai multe rămurele de pomi fructiferi (măr, păr,
vişin, prun) sau de trandafir, tăiate şi puse în apă la înmugurit şi înflorit în ziua de
Sfântul Andrei (30 noiembrie) sau de Moş Nicolae (6 decembrie). Apoi, obiectul
ritual cu care colindă copiii a început să fie realizat dintr-o nuia cu rămurele
împodobite cu fire colorate de lână, cu beteală şi cu un fir de busuioc în vârf. În
Bucovina, sorcova are ataşat un colopoţel. sorcova

Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă
întrucât va rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare
şi tinereţe celui vizat. Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să
întărească efectul mişcării sorcovei.

Sorcova, simbol al vegetaţiei de primăvară, este făcută astăzi din hârtie

colorată şi flori artificiale. Copiii, după ce îşi sorcovesc părinţi şi rudele apropiate,
pornesc, câte doi-trei, colindatul prin vecini. În timp ce rostesc textul ating ritmic cu
Sorcova uşa sau fereastra, dacă se colindă afară, sau corpul gazdelor, dacă se colindă
înăuntru. După terminarea colindatului, Sorcova se păstrează peste an, ca un lucru
sfânt, agăţată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt loc curat al
gospodăriei.
JOCUL CAPREI

Foaie verde si-o aluna

Buna ziua, ziua buna
Ia deschideti portile
Sa intre capritele

Ţa, ta, ta, carpita ta

Nu te da nu te lasa
Ţa, ta, ta, carpita ta
Capra noastra-i cu margei
Cu cercei cu catifeli
Joaca vesel caprita
Toti is bucurosi de ea.
Ţa, ta, ta, carpita ta
Nu te da nu te lasa
Ţa, ta, ta, caprita ta

Şi plecai si eu la targ
Pe caprita ca s-o vand
Şi mergand pe drum, mergand
Aud din urma strigand:

Cumparatorul:

– De vanzare-i capra bade?

Ciobanul:
– De vanzare!

Cumparatorul:
– Şi cat vrei pe ea?

Ciobanul:

– Cinci bani de aur!

Cumparatorul:
– E blanda, nu impunge?

Ciobanul:
– E blanda, nu impunge.
(capra il impunge pe cumparator)
Cumparatorul:

– Eu iti dau 2 bani de argint pe ea pentru ca impunge.

Ciobanul:

– De cat sa-mi dai 2 bani de argint pe ea, mai bine ii dau

un par in cap. (o loveste cu batul, capra cade si nu
mai misca)

Alaiul:

– Valeu, capra noastra a murit!

Ţa, ta, ta, carpita ta
Te-o lovit vreo boala grea
Sau pe unde-i colindat
Veste rea tu ai aflat.

Ciobanul:

– Baa…da capra nu-i moarta si nu din palitura

a lesinat, ce din cele ce-o aflat.

Alaiul:

Scoala tu caprita mea

Faptele s-or indrepta
Şi-acum haide sa plecam
Şi-alte case colindam
Ţa, ta, ta, carpita ta
Nu te da nu te lasa
Ţa, ta, ta, carpita ta.

Capra (Mersul cu capra) este numele dat unui dans tradițional românesc
practicat de Anul Nou. Este executat de un flăcău mascat în chip de capră și îmbrăcat
cu un cojoc pe dos. Capra și însoțitorii ei umblă din casă în casă, dansând la ușa
fiecăruia în prag de Revelion.

"Capra" este cunoscută în funcţie de zona etnografică sub nume diferite:

"Bouriţă", "Turcă", "Cerb", "Brezaie". Ea se compune din "clonţ" - cap lucrat din
lemn, cu maxilarul inferior mobil pentru a "clămpăni" şi "coarne" bogat împodobite
cu oglinzi, mărgele, ciucuri coloraţi, panglici multicolore, clopoţei, zurgălăi şi blană
de capră sau de iepure. Trupul costumului este realizat dintr-o ţesătură groasă de lână,
cergă, covor sau blană de capră, care are rolul de a-l ascunde pe cel care o poartă.
Ca desfăşurare obiceiul cunoaşte unele particularităţi de la o zonă la alta
determinate de numărul şi de funcţiile ceremoniale ale celor care alcătuiesc ceata. În
Transilvania "turca" ("cerbul" sau "bouriţa") este jucată de un fecior şi însoţită de
"bloj" şi muzicant. În Muntenia, "brezaia" reuneşte în ceată "moşoi şi moşicuţe" (3-4
personaje mascate) şi un flueraş.
Cea mai amplă ceată o are "Capra" moldovenească care a grupat în jurul
nucleului principal de personaje, un număr impresionant de "mascaţi" (35-40 de
personaje). În această componenţă, cetele parcurg întreaga aşezare sătească, din casă
în casă, "Capra" fiind jucată pentru a aduce noroc şi belşug. În final "Capra" este
săgetată, adică omorâtă, la fel ca şi anul care se sfârşeşte şi îngropată simbolic. În
ziua de 2 ianuarie ea se dezgroapă, iar evenimentul este sărbătorit de feciorii
colindători, printr-o petrecere denumit "bulciugul turcii" la care sunt invitate fetele şi
părinţii lor. În unele sate aveau loc întreceri între cetele de "turcaşi", câştigătorilor
oferindu-li-se o cunună de iederă (o plantă verde tot timpul) pe care o purtau de
sărbători

URSUL

Joaca bine, mai Martine,

Ca-ti dau paine cu masline
Si-o bucata de slanina
Sa-ti tina o saptamana!

Joaca tot mereu asa,

Ca maine te-oi insura
Si cu banii capatati
Ne facem si noi bogati.

Na, na, na, ursule, na,

Na la tata zahara!
Ursul meu e mititel,
Dar vrea carne de vitel...

Joacă, joacă, Moş Martine,

Că-ţi dau miere de albine!
Foaie verde de brăduţ,
Ursul meu cu doi puiuţi,
Foaie verde de dulău
Ursul meu din Sarasău
O vinit la dumneavoastră
Sa primiti urarea noastra

Să-l vadă oamenii mari!

Foaie verde de mălai,
Ursul meu e de trei ani,
De trei ani şi şase luni,
Noaptea umblă tot pe drum!
Ursul meu e urs frumos
Brun și tare mătăsos

Ursu meu din, Timisoara

A venit cu SANIOARA
Merg Cu el prin toata tara,
Sa aduca primavara.

L-am adus cu sania!

Chiar din Transilvania
Joacă, joacă, urs nebun,
Ca de nu-ţi fac pielea scrum!

Ursul meu, cand l-am adus,

Se urca pe bat in sus,
Dar de-o vreme si mai bine
Ma cam joaca el pe mine

Foaie verde de secară,

Sa ieşi, ursule, afară!
Foaie verde, baraboi
Hai, ursule, înapoi!
Vine-o babă-n răsărit
C-un colac mare-mpletit,
Taie-n două, dă şi nouă,
Taie-n trii, dă lui Andrii,
Taie-n patru, dă lui Marcu.

De jucat am mai juca

Da afară-i noapte grea,
Noapte grea şi fără lună,
Ieşi, ursule, noapte bună!

REGIE DE MISCARE
Jocul Ursului de Anul Nou.

Personajul principal al jocului este Ursul sau Ursarul (un tanar neinsurat cu
talent mare la joc), avand alaturi un alai compus din 5-6 baieti care interpreteaza rolul
de mosnegi (cei mai vrednici tineri neinsurati, alesi prin tranta), fluierasi (acestia
redau muzica pe care joaca ursul), vraci (acestia il reinvie pe urs) si vatafi (acestia
aduna roadele colindului). Scenariul este acelasi de ani si ani: ursul vine din departari,
moare, este plans de cei din alai, dupa care urmeaza reinvierea, bucuria si urarile de
bine facute gazdei. Se poate remarca in dansul si jocul ursului succesiunea
anotimpurilor care, pe vremuri, se aflau sub semnul acestui animal puternic, capabil
sa invinga frigul iernii si sa aduca primavara.

Ursul poarta pe cap si umeri blana unui animal care este impodobita cu ciucuri
de culoare rosie. Ceilalti jucatori is pun masti confectionate din pene, haine din piele
de oaie sau carpe si dinti confectionati din boabe de fasole. Se crede ca Dansul
Ursului este aducator de fertilitate, iar cantecul la fluier, zgomotele si loviturile
produse de tobe, talangi ori bate vor face pamantul mai fertil (caldura care se ascunde
in sol va iesi la suprafata).
Mastile purtate reprezinta, de fapt, frica omului ancestral in intuneric, fiind purtate
pentru protectie.

Jocul Ursului este un obicei de Anul Nou, spectaculos prind desfasurare si

inedit prin versuri, mesaj si costumatie. Vorbim despre o datina frecvent intalnita la
romani, mai ales in zonele Moldova si Bucovina, facand parte din jocurile cu masti,
despre care am vorbit intr-un alt articol. Paradoxal vremurilor actuale, in aceste zone
inca se pastreaza traditia si se practica obiceiul de a umbla cu ursul. In colindatul cu
ursul, animalul moare si reinvie, intr-o dramatizare simbolica a mitului renasterii
naturii si a cosmosului.

PLUGUSOR CU PATRU BOI

Aho, aho, ho-ho,

Maine anul se-noieste
Plugusorul se porneste
Si incepe a brazda,
Pe la case a ura.
Iarna-i grea, omatu-i mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belsug,
Pentru brazda de sub plug.

IA MAI MANATI MAI,

SI SUNATI DIN ZURGALAI
HAIIII HAIIIII !!!

Doamne binecuvanteaza,
Casa care o ureaza
Plugusor cu patru boi,
Plugusor manat de noi.
IA MAI MANATI MAI,
SI SUNATI DIN ZURGALAI
HAIIII HAIIIII !!!

PLUGUSORUL ROMANESC

Aho, aho, copii si frati,

Stati putin si nu manati
Si cuvantul mi-ascultati:
Am plecat sa colindam
Pe la case sa uram,
Plugusorul romanesc
Obiceiul stramosesc.
Va uram cum se cuvine
Pentru anul care vine
Holde mari
Cu bobul des
Si pe creste
Si pe ses!
Cate mere in livezi
Atatea vite-n cirezi;
Cata apa in izvoare
Atata lapte-n sistare;
Sa ne fie-ndestulata
Casa toata!
Tara toata!
Ia mai manati, mai flacai!
Si strigati cu totii mai!
Hai, hai!

PLUGUSORUL

Aho, aho, copii si frati,

Stati putin si nu manati,
Langa boi v-alaturati
Si cuvantul mi-ascultati.

Maine anul se inoieste

Plugusorul se porneste
Si incepe a ura
Pe la case a colinda

Iarna-i grea omatu-i mare

Semne bune anul are
Semne bune de belsug
Pentru brazda de sub plug

Plugusor cu patru boi

Ia mai manati, mai flacai!
Hai, hai…

S-a sculat mai an

Badica Traian
Si-a-ncalecat
Pe-un cal invatat
Cu saua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frau de matasa,
Impletit in sase,
Cat vita de groasa.
El in scari s-a ridicat,
Peste campuri s-a uitat,
Sa aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-a pornit intr-o joi
Cu un plug cu doispreceze boi
Boi boureni,
In coada codalbeni,
In frunte tintatei.

Ia mai manati, mai, flacai!

Hai, hai…

La luna, la saptamana,
Isi umplu cu aur mana
Si el vru sa vada
De-i dete Dumnezeu roada.
Era-n spic cat vrabia,
Era-n bob cat trestia.

Ia mai manati, mai flacai!

Hai, hai…

Traian iute s-a intors

Si din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai nazdravan,
Cum ii place lui Traian,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce da sporul la fugit.
Traian iute-a-ncalecat,
La Tinchin a apucat
Si otel a cumparat,
Ca sa faca seceri mari,
Pentru seceratorii tari.
Si-altele mai mititele,
Pentru fete ochesele
Si neveste tinerele.

De urat, am mai ura,

Dar ma tem ca va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastra,
Departe de casa noastra.
Si ne-asteapte si-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu paine calda pufoasa,
Cu vinul de vita-aleasa,
La anul si la multi anï!

Plugusorul este un obicei general, practicat de romani cu prilejul Anului Nou.

Obicei agrar, cu adanci radacini in spiritualitatea romaneasca, plugusorul este o
colinda; o colinda agrara declamata, cu elemente teatrale, avand ca subiect munca
depusa pentru obtinerea painii. Plugul, ornat cu hartie colorata, panglici, servete,
flori, pe care se punea, eventual, si un brad, era o prezenta nelipsita in cadrul acestei
colinde. Acum este, mai mult, o prezenta simbolica, in cadrul uraturilor care li se
adreseaza oficialitatilor.

Plugusorul se recita din casa-n casa in Ajunul Anului nou, seara, sau pana in
dimineata Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenti, ca si acum. Dar se
spune ca, mai demult, il practicau numai barbatii in puterea varstei. Izolat (in judetele
Botosani si Galati) este consemnata si prezenta femeilor in ceata. In general, se
practica in cete mici, de 2-3 insi. Mai demult, se ura si in cete mai mari, care isi
alegeau un vataf. Recitarea textului este insotita de sunetul clopoteilor, al buhaiului si
de pocnetul bicelor. In scenariile mai complexe ale obiceiului apar si instrumente
muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar si pocnitori si puscoace, care
amplifica atmosfera zgomotoasa in care se desfasoara obiceiul.