Când fericit este de rod Şi liniştea pământului Să fac din ele vieţii pod! Să urc când sunt prea abătut De nesfârşitele corvoade Să pun lumina aşternut Şi curcubeie în cascade! Dă-mi tihna răsăritului, Aşterne-o-n mine ca pe-o mare, Culoarea asfinţitului Picteaz-o-n suflet ca-n altare. Fă ca iubirea mea să fie Precum o ploaie mult dorită, Când seceta din cei dragi mie Cu dragoste vrea domolită. Dă-mi flori de gând ca iasomia Să las miresme unde merg Şi glasul blând ca ciocârlia Căci ce sădesc, asta culeg! Să-mi cânte inima duios Amprenta să o las de plec Că nimănui nu-i de folos De sunt doar umbră, unde trec!" de Angelina Nadejde