ALTERNATIVE

EDUCAȚIONALE
METODA WALDORF
Nume:Ilie(Gherghe) Roxana
Gîrd(Șalău) Daniela Laura
 Ce este pedagogia Waldorf?
• Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului XX de către Rudolf
Steiner. Ea se bazează pe antropologia dezvoltată de Steiner în cursurile
de introducere ţinute în toamna anului 1919, înainte de începerea
primelor clase, în Stuttgart, Germania. În lume, acest sistem educativ are
astăzi o răspândire largă. La nivel mondial există mai multe forumuri de
cercetare în pedagogie și de formare continuă care asigură buna
funcționare a sistemului alternativ Waldorf, protejând drepturile de autor.
La nivel național sunt organizate federații autorizate care sunt
responsabile de brand-ul Waldorf, cu formările și autorizările necesare.
 „Copilul trebuie primit cu respect, crescut cu iubire și apoi lăsat în libertate deplină”.
(Rudolf Steiner)

Misiunea educatorului constă în a-i duce pe copii nu la nivelul de

pregătire intelectuală stabilit de el, ci la acela pe care ei îl au ca
predispoziţie.Nu contează atât de mult ceea ce le transmite profesorul elevilor,
ca şi cunoaştere, ci individualitatea în sine a elevului.În fapt, dezvoltarea este o
autodezvoltare:„…copilul, scrie Rudolf Steiner, este cel care se educă propriu-
zis în prezenţa noastră, ori aşa ceva este şi corect, pentru că în realitate nu noi
suntem cei ce educăm.Noi nu facem decât să perturbăm, dacă intervenim prea
puternic în acest proces.
• Educăm atunci când ne comportăm de aşa manieră încât copilul să
se poată educa singur prin comportamentul nostru (…).Să ne fie
așadar clar: nimic nu poate fi vârât în om prin învăţământ şi
educaţie” (Rudolf Steiner). Nu este greu să realizeze acest lucru,
căci, în acest scop, el nu are nevoie de multe cunoştinţe, ci doar
de recursul la „elementul artistic activ” prezent în fiinţa
copilului.În școala Waldorf nu vor exista instrucţiuni
imperative, de tipul „aşa să faci”, „aşa să nu faci”.
 Ce este o şcoală Waldorf?
•
•
• Este un loc în care se încearcă educarea omului în
ansamblul său, atât cognitiv, cât şi artistic sau în
domeniul manualităţii, armonizând procesul
educaţional.Disciplinele şcolare nu sunt privite ca scop
în sine, ci ca mijloace educaţionale, drept pentru care nu
se dau note sau calificative, elevii primind la sfârşitul
clasei o caracterizare scrisă de învăţător sau de
profesori. Pentru studiu nu se folosesc manuale în
clasele mici: elevii folosesc informaţia primită în orele
de curs şi toată gama de cărţi existente în domeniul
studiat.
 Disciplinele principale:limba română/maternă, matematica,
istoria, geografia, biologia, fizica şi chimia sunt predate în
perioade/epoci de câte 3-4 săptămâni, câte două ore pe zi.
Dexteritățile:limbile moderne, sportul, muzica, cursurile
artistice etc.,cât şi orele de exerciţiu la limba română/maternă
şi matematica etc. apar în continuare în orar, în mod
obişnuit.Programele diferitelor discipline sunt asemănătoare cu
cele din sistemul național.Nivelul cunoștințelor este echivalent
cu cel din școala tradițională, la nivelul claselor a IV-a, a VIII-
a și la
Bacalaureat.
 Importanța ritmului în Școala Waldorf
• Alternativa educaţională Waldorf completează sistemul
educaţional existent; substituie unele forme de educaţie
printr-o ofertă metodică şi didactică diferită sau
complementară; restructurează cadrul de organizare şi
funcţionare a instituţiei şcolare.
• În Şcoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea
voinţei, urmărindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii şi
al anului. Ritmul orei este reliefat de împărţirea cursului
principal, ce se desfăşoară la începutul cursurilor în
primele două ore, în trei părţi: o partea ritmică, prin care
este solicitată voinţa copilului, o partea cognitivă care se
adresează intelectului şi o parte de povestire care se
adresează simţirii.
•
• Utilizarea ritmului în educaţie permite ca întreaga fiinţă a
persoanei educate să fie abordată şi nu numai componenta
sa intelectuală.
• Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter
cognitiv în prima parte a acesteia şi a celor artistice şi
practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibilă
adâncirea subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practică
şi prin însufleţirea lor artistică.
• Ritmul lunii se referă la existenţa unor module de 2-4
săptămâni în care zilnic între orele 8 şi 10 sunt studiate
materiile principale (română, matematică, fizică, chimie,
geografie, istorie, biologie etc.). Aceste module poartă
denumirea de epoci.
•
 PREDAREA ÎN EPOCI
În școlile Waldorf pentru clasele 1-13 se împarte în două părţi “ora de
bază” şi “învăţământ pe materii”.Materii, cum ar fi desenul formelor,
cunoştințe despre natură, limba maternă şi matematica, istoria, biologia,
geografia, chimia, fizica s.a.sunt predate în aceasta perioadă,în epoci.O
epocă durează 3-4 săptămâni, după caz, mai mult.Preocuparea pentru o
temă, în decursul unei perioade de timp mai lungi, permite reluarea,
aprofundarea şi achiziţia de noi cunoştinţe şi ţine cont de regulile fiziologice
elementare ca şi de regulile învăţări sănătoase.De exemplu: o clasă studiază
matematica, zilnic, primele două ore fără pauză, timp de 2 - 4
săptămâni.Materia pe un an şcolar se împarte, aşadar, în două-trei epoci,
economia lucrului fiind deosebit de eficientă. Urmează alte epoci, elevii
reîntâlnindu-se cu matematica doar peste câteva luni.Alternarea epocilor este
un proces respirator al învățării.
• Desigur, între timp elevii uită ce au învăţat, dar aceasta nu trebuie să
îngrijoreze.În şcoala Waldorf, uitarea, este un proces natural de
protecţie a memoriei, este considerată un aliat, din două motive: în
primul rând, pentru că uitând matematica, elevul se va putea dedica cu
toate capacităţile sale unui nou domeniu, de exemplu, literaturii, iar în
al doilea rând, pentru că, după ce matematica a fost uitată aparent
complet, la reîntâlnirea cu această ştiinţă, elevul îşi va reaminti mult
mai intens cele învăţate, datorită procesului de metamorfozare care se
petrece în nivelele subconştiente.
Un avantaj al predării este faptul că informaţiile şi întrebările
primite peste sunt prelucrate subconştient noaptea, iar a doua zi, atât
elevii, cât şi profesorii, găsesc mai uşor rezolvarea lor. Întâlnindu-se
cu o materie doar de două ori pe săptămână, elevul nu va putea
beneficia de acest dar al spiritului omenesc.Îl va putea folosi însă
din plin în cadrul unei epoci când, în afara sfârşitului de săptămână,
se întâlneşte 20 - 30 de zile la rând cu aceeaşi materie.Nu toate
materiile participă la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem
modular aşa-numitele materii de bază: limba maternă şi gramatica,
literatura, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia şi ştiinţele
naturii.
• Aceste materii pot fi predate şi în ore de exerciţii, care au rolul de a
fixa cât mai bine materia abordată la cursul de bază.Celelalte materii,
cum ar fi limbile străine, educaţia fizică, desenul şi celelalte activităţi
artistice sau practice, apar ca şi ore fixe după cursul de bază şi orele
de exerciții.Cu toţii avem experienţa de viaţă a preocupării cu o
problemă mai multe zile la rând, preocuparea aceasta având ca
rezultat mai adânca înţelegere a problemei, luminarea diferitelor
aspecte, găsirea de soluţii, conturarea formulelor optime de
materializare a soluţiilor.
 Epocile cursului principal , durând 3-4 săptămâni, se specializează şi se
diferenţiază treptat, tratând câte un domeniu în aşa fel încât copilul să aibă
sentimentul că a ajuns la o relaţie personală cu tema respectivă şi să
înţeleagă ceva esenţial despre temă, ceva, pe care oricând se poate construi
în continuare. La sfârşitul perioadei, elevul prezintă profesorului caietul de
epocă, ce trebuie să fie imaginea muncii şi personalităţii lui.Se folosesc
intens repovestirile, exerciţiile, scurte lucrări, care să dea elevului satisfacția
că ştie ceva, sau impulsul de a se strădui mai mult, ambele importante pentru
motivarea elevului în învăţare.Pe de altă parte fiecare avem experienţa
cuprinsă în proverbul: noaptea e un sfetnic bun, care sintetizează un proces
de cunoaştere puţin conştientizat de majoritatea oamenilor, deşi larg folosit.
• Pentru că epocile se repetă uneori doar de doua ori pe an la aceeaşi
materie, copiii au timp pentru a uita.Uitarea astfel dirijată face
parte din procesul învăţării.Ceea ce înseamnă noaptea dintre
două zile de predare, înseamnă în acest caz pauza dintre epocile
unei materii.Pentru a forma aptitudini pornind de la cunoştinţe,
amintirea şi redarea a ceea ce s-a adâncit în subconştient, este la
fel de importantă ca şi trezirea din somn.Încercaţi să vă
imaginaţi că tot ce ştiţi, tot ce aţi trăit ar fi prezent concomitent
în mintea voastră…ar fi cumplit dacă s-ar putea.Cu toţii ştim că
după cum trecem cu mare rapiditate de la un gând la altul, este
deosebit de greu să rămâi la un singur gând…
UITAREA este deci sănătoasă. Această modalitate are efecte
binefăcătoare asupra copilului, disciplinând interior, în mijlocul unei
civilizații în care potopul de stimuli şi împrăştierea joacă un rol atât de
mare şi important”spune H.Eller în volumul Învăţătorul de la Şcoala
Waldorf …
Altfel spus nu încerc să duc copilul la propria
mea înţelepciune, ci îl ajut să ajungă la propria înţelepciune!
 O ȘCOALĂ FĂRĂ MANUALE ȘI FĂRĂ
NOTE
În şcolile Waldorf nu există manuale, îndrumare, culegeri de texte
literare etc.Profesorul este pus în situaţia de a găsi, prin efort propriu,
cele mai potrivite mijloace de predare.Până şi în privinţa recomandării
unor metode specifice de lucru la clasă, a unor strategii didactice
prestabilite, există mari rezerve.Profesorul poate introduce în cadrul
procesului de învăţământ noi informaţii sau materiale apărute în
domeniul respectiv şi are posibilitatea de a adapta nivelul predării şi al
cerinţelor la nivelul clasei.Formarea unei păreri cât mai obiective şi
antrenamentul pentru viaţa de autodidact sunt calităţi evidente, pe care
le dobândesc elevii astfel şcolarizaţi.Şcoala Waldorf îi obligă atât pe
profesori, cât şi pe elevi, la folosirea unei variate bibliografii pentru
înţelegerea unei teme Şcoala Waldorf.
• La elevi se elimină, astfel, indiferenţa faţă de cărţi, cauzată la foarte
mulţi de către manuale şi de cărţile de lecturi obligatorii. În locul
manualului gata scris, elevul din şcoala Waldorf primeşte un caiet fără
liniatură, pe care, cu grijă, îl va umple cu noile cunoştinţe dobândite.
Astfel, caietul devine propriul său manual, pe care-l va îngriji, în care
va scrie cât se poate de frumos şi pe care-l va orna cu imagini şi desene
din lecţiile parcurse. În şcoala Waldorf, încă de la început copilul scrie
pe caiete fără liniatură, considerându-se că liniatura este folosită exact
cu scopul de a îngrădi şi limita la norme clar stabilite scrisul copilului.
Şcoala Waldorf este o şcoală fără note.Orele sunt mult mai
libere, elevii fiind mai deschişi, participând în mod natural la
oră, fără frica de note proaste. Majoritatea elevilor întreabă
când nu au înţeles şi ies cu curaj la tablă. Ies cu curaj şi nu cu
inconştienţă, pentru că oricând se pot face de râs în faţa
clasei. Pe de altă parte, elevii buni sunt oricând dispuşi să-i
ajute pe colegii aflaţi în dificultate.
 ACTIVITĂȚI ÎN ȘCOALA WALDORF
• Euritmia în dezvoltarea copiilor
• Euritmia este considerata o artă, dar și o practică pedagogică, și se
caracterizează prin reprezentarea vizuală (gestuală) a vorbirii sau
muzicii. Exercițiile euritmice sunt esențiale în dezvoltarea copilului ca
întreg.
• Ce este euritmia?
Cea mai simplă definiție a euritmiei este cea de "mișcare
armonioasă". Ea este dezvoltată ca o noua artă a mișcării și aduce în
prim plan acele mișcări arhetipale, creative care stau la baza sunetelor,
vorbirii și muzicii. Specialiștii în euritmie sunt de părere că vorbirea
umană și sunetele muzicii pot fi sculptate în gesturi expresive.
Care este rolul euritmiei în dezvoltarea copiilor?
Euritmia are și o aplicabilitate pedagogica. Ea a fost
introdusa pentru prima oara în curriculum-ul grădinițelor și
școlilor Waldorf. Euritmia urmărește mișcarea brațelor și a
picioarelor într-un mod specific, ca răspuns la un anumit
ritm sau tonalitate. Scopul ei este acela de a stimula și
consolida capacitățile expresive ale copiilor prin mișcare.
Ea are rolul de a stimula imaginația, procesul gândirii și
conceptualizarea pană în punctul în care acestea se pot
manifesta prin forme de mișcare într-un spațiu
fizic.
Ce se întâmplă în timpul exercițiilor de euritmie?
În grădiniță sau școli, copiii sunt stimulați să transpună
o poveste sau o poezie în gesturi și mișcări. Euritmicii sunt de
părere că poveștile își por păstra autenticitatea și înțelesul și
atunci când sunt redate gestual, nu numai verbal.
În cadrul acestor ore, copiii își dezvolta și vocabularul și
cunoștințele generale. Euritmia încearcă să ajute la dezvoltarea
copilului per întreg - atât intelectual, social, fizic, emoțional,
dar și cultural prin conținut informațional esențial. De
exemplu: în exerciții precum „dansul fluturilor", „ciripitul
păsărelelor" sau „dansul albinuțelor", copiii au ocazia sa învețe
o mulțime de lucruri noi despre aceste insecte sau păsări și
despre modul lor de viață.
•
 Exemple de activitati inspirate din
metoda Waldorf
Pictura prin tehnica ud pe ud
Este un joc de descoperire a culorilor, a
nuantelor, intrucat culoarea "este
perceputa puternic in primii ani de viata
si este traita intens de catre copil".
Steiner insusi considera ca pictura, prin
culoare, poate avea "proprietati
vindecatoare" asupra copilului,
stimulându-i "dorințele creatoare".
 Diferențe între metodele Montessori și
Waldorf
Stil de învățare sau predare
• Montessori: școala crede in copil si abilitatea lui de a sti ce doreste
de la el si de la viata si il lasa sa aleaga ceea ce vrea sa studieze,
profesorul fiindu-i doar un ghid in procesul cunoasterii.
• Waldorf: foloseste o abordare directionata spre profesor in sala de
clasa, care indruma copilul spre dobandirea cunostintelor si
aprofundarea materiei, el este cel care preda, copilul supunandu-
se materiilor impuse.
 Artă și creativitate
•
• Montessori: exploateaza arta si creativitatea, dar educatorii considera
ca cei mici invata si se dezvolta cel mai mult daca se concentreaza
pe partea pragmatica; cunoasterea este initiata prin experienta si
contactul cu lumea inconjuratoare in toata splendoarea ei.
• Waldorf: sistemul nu agreeaza conceptia Montessori si considera ca
dezvoltarea creativitatii de la varste mici este esentiala pentru
dezvoltarea pe termen lung a copilului - arta, muzica, jocurile de rol,
dar si cele care pun imaginatia la lucru sunt integrate constant in
orele de clasa.
 Perspectiva asupra naturii
•
• Ambele tipuri de scoli au meritul de a pune accentul pe
importanta stilului de viata eco si pe respectul pentru natura.
Atat in sistemul Montessori, cat si in tehnica Steiner, copiii
invata o multime de lucruri despre lumea inconjuratoare si
natura.
• Reciclarea si protectia mediului sunt doua parti importante in
curriculumul ambelor scoli.

•
BIBLIOGRAFIE:

• Catalano. H (coordonator), Dezvoltări teoretice şi

instituţionale în alternativele educaţionale, Editura
Nomina
• Knispping, U.(1999), Pedagogia Waldorf în
grădiniţă, Editura Triade, Cluj-Napoca