CARIERA DIDACTICA IN ANUL 2030

Prezentul va fi intotdeauna temelia viitorului, asa cum trecutul e baza a tot ceea ce am
dobandit noi astazi; deci ideile de azi ar putea fi rezolvarea problemelor de maine.
Gestionarea timpului liber si a preocuparilor personale de azi ar putea duce la o scoala
online in viitorii 15-20 de ani, la un invatamant online, atat de controversat acum.
Exista si vor exista mereu opinii pro si contra tehnologizare. Azi promovam
calculatorul, ne indreptam alert spre viitor, dar descoperim cu stupoare cresterea galopanta a
analfabetismului. Calculatorul e prieten, dar poate deveni un real dusman, un subterfugiu ca
parintele sa nu mai fie cu copilul sau, ca profesorul sa se afle in afara confruntarii cu
problemele comportamentale ale elevului sau, o crestere a dificultatii de comunicare a
copilului,

asociata

cu

un

vocabular

din

ce

in

ce

mai

sarac.

Unde ne vor duce toate acestea? Probabil ca, urmand doar acest drum, vor exista tot mai
multe persoane izolate, care nu vor mai sti si nu vor mai putea comunica direct, care vor
avea probleme emotionale grave. Solutia ar fi intoarcerea la uman, iesirea in natura,
incurajarea unui ritm de viata mai calm, dar mai intens ca traire umana, o imbinare
strategica

intre

viata

IT

si

cea

personala.

Scoala actuala este in continua transformare, asemeni societatii si nu mai are un rol
dominant. Parintii si elevii vad scoala ca pe o rezolvare a problemelor personale (relaxare,
dar si performanta) si nu sunt foarte multumiti de realitate, pentru ca scoala nu mai este
prioritara.
Parerile contradictorii despre educatie ne vor indeparta de realitate: niciodata un
sistem virtulal , oricat de performant , o holograma a profesorului nu va putea inlocui
prezenta

calda,

vie,

plina

de

afectiune

si

daruire

unei

fiinte

umane.

Orice stocare de informatie va dezumaniza copilul, daca pasii nu-i vor fi indrumati cu
raspundere, pricepere, cu dragoste de catre un profesor.
Sper ca societatea sa evolueze atat de mult incat sa acorde educatiei copiilor rolul
primordial si marii decidenti ai sistemului de invatamant si chiar

ai tarii sa nu mai

numeasca cheltuieli cu educatia ci INVESTITIE IN VIITOR.

Imi doresc un sistem de invatamant in care toate cadrele didactice sa se poarte cu
elevii ca cu proprii copii. Inca cred ca dragostea poate invinge razboiul. Imi mai doresc un

sistem de invatamant in care elevul sa stie ce sa faca cu ceea ce invata si mai ales la ce ii
foloseste si sa invete lucruri care chiar ii vor folosi in viata.
Din fericire , sunt o persoana optimista si cred ca, dupa euforia aceasta cu site-urile
de socializare si conexiunea cat mai rapida la internet, se va reveni la natura umana .
Nu sunt impotriva noilor tehnologii, ci dimpotriva, le promovez utilitatea in educatie :
necesitatea unei platforme securizate la care sa aibe acces toate cadrele didactice unde sa
faca schimb de experienta, transmiterea tuturor documentelor in format electronic,
posibilitatea interactiunii , la distanta, profesor-elev,profesor-parinte ,parinte elev.
Noile tendinte din invatamantul actual , cred, ca vor duce la un model de scoala de
tipul unei retele coordonata de UE . Retea la care vor avea acces toti elevii Europei si vor
accesa programe, sub indrumarea profesorilor, iar evaluarea va fi facuta de organisme
independente si nu de profesori.Toate aceste vor fi facute pentru eliminarea barierelor in
interiorul Uniunii Europene.Toti elevii vor avea acces la aceleasi informatii fie ca sunt din
Romania sau Bulgaria fie ca sunt din Finlanda sau Franta.
E ca atunci cand ai o multitudine de fructe si vrei sa gusti din toate: UE doreste sa le
mixeze pe toate si astfel obtine un piure fara o culoare definita , dar oare nu-i mai bine ca
fructele sa ramana intregi si sa fie facute salata si unite printr-un liant comun :EDUCATIA ?
Iar piata muncii din UE sa foloseasca din salata fructele care ii sunt necesare in functie de
domeniul de activitate?