ȘCOALA VIITORULUI

Prezentul va fi întotdeauna temelia viitorului, așa cum trecutul e baza a tot ceea ce am
dobândit noi astăzi; deci ideile de azi ar putea fi rezolvarea problemelor de mâine. Sistemele de
educație din întreaga lume vor suferi mari modificăr favorizate de revoluția tehnologică. În
următorii ani, internetul va transforma școlile în ”medii interactive”, care vor da la o parte
formele tradiționale de învățământ și vor schimba modul de a fi al profesorilor, părinților și
elevilor.
În școala viitorului, profesorul nu va mai fi doar un transmițător de cunoștințe, ci va avea
ca principală misiune orientarea elevului în propriul său proces de învățare. Curriculumul va fi
personalizat, pe măsura necesităților fiecărui elev, și se va pune accent pe abilitățile personale și
practice mai mult decât pe conținuturile academice. Internetul va fi principala sursă de
cunoaștere, chiar mai mult decât școala, iar limba engleză se va consolida ca limbă globală a
învățământului. Educația va fi mai scumpă și va dura toată viața.
Școlile se vor transforma în rețele în care elevii vor interacționa între ei și cu profesorul,
ajungându-se la o ”învățare colaborativă”. Profesorii vor avea rolul de a ghida elevul pe propria
lui cale de cunoaștere. Vor fi mai mult orientatori decât transmițători de cunoștințe. Până nu de
mult, erau singura sursă de informare disponibilă, dar internetul a acaparat totul, iar elevii pot
găsi pe internet o bună parte din ceea ce se explică în clasă. Conținuturile online vor deveni
principala sursă de cunoaștere, întrecând școala mediul de viață extrașcolar al elevilor sau
instituțiile culturale.
Rolul profesorilor va fi și mai relevant. Vor trebui să le arate elevilor că trebuie să fie
critici față de informație, că nu tot ceea ce găsesc pe internet este corect, că trebuie să
selecționeze și să meargă la cele mai fiabile surse. Se vor consolida metodologiile de tipul
”flipped classroom”, acest sistem permițând ca o parte din muncă să fie realizată acasă și ca
fiecare elev să-și urmeze propriul ritm.
Și elevii își vor schimba profilul în următorii ani. Va fi vorba despre un elev cu mult mai
multe posibilități de acces la surse de cunoaștere, cu o mentalitate mai universală și mai puțin
locală, protagonist indiscutabil al învățării. Curriculum-ul va avea mai multe conținuturi
personalizate pe măsura fiecărui elev. Aceasta va avea consecințe în relația ierarhică cu
profesorul, dispărând linia de separare între cei care predau și cei care învață.
În timp ce elevii vor fi mai exigenți, profesorii vor trebui să explice mult mai bine cum pun
notele.
Orarul va fi mai liber și vor fi mai multe sarcini individuale. Trebuie să se suscite în
elevi nevoia de a continua să se documenteze, de a se informa, de a împărtăși cunoștințe și de a li
se trezi gustul pentru cercetare. Astfel, învățarea nu se va limita la câteva ore și la câteva locuri
concrete. Aproape totul va însemna teme pentru acasă.
Abilitățile personale sau practice vor fi mai apreciate decât cunoștințele academice. Așa-
numitele ”soft skills” — precum capacitatea de a vorbi în public, de a lucra în echipă, de a se
adapta la situații neprevăzute — sunt tot mai importante în mediul profesional, dar, în același
timp, nu pot înlocui o bună pregătire academică.
Învățarea se va desfășura de-a lungul întregii vieți și nu se va limita la etapa de formare
obligatorie și la universitate. Design-ul claselor se va schimba mult în următorii ani. O sală de
informatică plină de calculatoare va deveni un spațiu comod cu multe prize pentru încărcarea
tabletelor și un bun Wi-Fi. Este adevărat că avem nevoie de modernitate în procesul de predare-
învățare, dar pe de alta parte nu trebuie ignorat rolul factorului uman, respectiv al cadrului
didactic în formarea personalității copiilor. „Nu există artă mai frumoasă decât arta educației;
pictorul și sculptorul fac doar figuri fără viață, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la
el, se bucură și oamenii, se bucură și Dumnezeu.“ (Sfântul Ioan Gură de Aur)
În școala viitorului orele de curs nu se vor mai desfășura într-o sală de clasă tradițională,
cu tablă și cretă, ci în săli dotate cu table inteligente sau sub forma unor activități
extrașcolare: lecții în cadrul unor muzee (muzeu de artă, muzeu de istorie, muzeu de științele
naturii); orele de muzică vor avea un impact mai mare asupra elevilor dacă acestea se vor
desfășura în cadrul unei școli de muzică, având astfel posibilitatea de a lua contact direct cu
instrumentele; orele de sport – într-un club sportiv; orele de științe într-o fermă sau într-un
laborator. Lecțiile de geografie vor fi mult mai eficiente dacă elevii vor avea ocazia să viziteze
locurile studiate cu prilejul unor „excursii de studii“.
În școala viitorului, cel mai important rol al cadrul didactic va fi acela de a forma și
dezvolta personalitatea elevilor, în special abilitățile pentru viață. Va trebui să fie, în același
timp, dascăl, psiholog, părinte, îndrumător, model, prieten. Va fi necesar să-i ajute să se
descopere pe sine și să-și găseasca locul potrivit în viață.
Obiectivul prioritar al școlii îl va constitui satisfactia elevilor, părinților și comunității,
iar relatia profesor-elev va fi una de colaborare.
Gestionarea timpului liber și a preocupărilor personale de azi ar putea duce la o școală
online în viitorii 20 de ani, la un învățământ online, atât de controversat acum.
Există și vor exista mereu opinii pro și contra tehnologizare. Azi promovăm calculatorul, ne
îndreptăm alert spre viitor, dar descoperim cu stupoare creșterea galopantă a analfabetismului.
Calculatorul ne este prieten, dar poate deveni un real dușman, un subterfugiu ca părintele să nu
mai fie cu copilul său, ca profesorul să se afle în afara confruntării cu problemele
comportamentale ale elevului sau, o creștere a dificultății de comunicare a copilului, asociată cu
un vocabular din ce în ce mai sărac.
Unde ne vor duce toate acestea? Probabil că, urmând doar acest drum, vor exista tot mai
multe personae izolate, care nu vor mai ști și nu vor mai putea comunica direct, care vor avea
probleme emoționale grave. Soluția ar fi întoarcerea la uman, ieșirea în natură, încurajarea unui
ritm de viață mai calm, dar mai intens ca trăire umană, o îmbinare strategică între ”viața IT” și
cea personală.
Școala actuală este într-o continuă transformare, asemeni societății în care trăim, și nu
mai are un rol dominant. Părinții și elevii văd școala ca pe o rezolvare a problemelor personale
(relaxare, dar și performanță) și nu sunt foarte mulțumiți de realitate, pentru că școala nu mai
este prioritară. Părerile contradictorii despre educație ne vor îndepărta de realitate: niciodată un
sistem virtual, oricât de performant ar fi el, sau o hologramă a profesorului nu va putea înlocui
prezența caldă, vie, plină de afecțiune și dăruire a unei ființe umane. Orice stocare de informație
va dezumaniza copilul daca pașii nu-i vor fi îndrumați cu răspundere, pricepere, cu dragoste, de
către un profesor.

BIBLIOGRAFIE:
1. A., Petre, I., Roman, T., Giurgiuman, ,,Despre educaţie”, Ed. Academic Pres, Cluj-
Napoca, 2002;
2. M., Stoica, ,,Pedagogie şi psihologie” , Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002.