Matei Pintecut

Şcoala mea in viitor

Privind în trecut putem să observăm cum de la tabla cu cretă am ajuns la tehnologie de înaltă performanţă, cum manualele şi
caietele sunt înlocuite de carţile digitale şi tablete, aşa că putem foarte uşor să ne imaginăm şcoala din viitor ca fiind una de proporţii
imense, cu adaptări mai presus de ceea ce cuvintele actuale pot prezenta.
Şcoala viitorului, din punctul meu de vedere, are în comun cu cea din prezent doar numele.

În viitor, nu imi imaginez elevi cărora li se implantează microcipuri în creier, androizi in cancelarie sau roboţi ce vor să conducă
şcoala, ci îmi închipui holograme, computere imense, teleportări şi, desigur, oameni mai buni.
Închid ochii şi îmi imi imaginez cum ar fi ca Newton în persoană să îmi vorbească despre teoria gravitaţiei, cum ar fi dacă Picasso
sau Michelangelo ar povesti despre frumuseţea ce ne înconjoară, apoi ar începe să picteze alături de noi. În ora de istorie să fim
teleportaţi într-o anumită epocă, iar la ora de literatură să ţină un discurs Eminescu. Cum ar fi ca la ora de muzică să fii obligat să mergi
la concertele idolilor tăi doar pentru a avea un gust muzical bun. Iar fiecare elev să aiba dreptul de a face ore de canto împreună cu
artistul lui preferat . 
În afară de acestea, în şcoala viitorului accentul nu va mai fi pus pe capacitatea fiecărui elev de a memora cât mai multă
informaţie, ci pe cel de a gândi , de a-şi imagina. În loc de excursii am face expediţii pe Marte sau pe o altă planetă a Sistemului
Solar. Cât de fantastic ar fi şă înveţi la astronomie despre Saturn, iar peste câteva zile să îl vizitezi?!

Acum aş vrea să vorbesc puţin despre ascpectul noii instituţii. În primul rând, va fi mare, imensă. Cărămida va fi inlocuită de
sticlă extrem de rezistentă şi imposibil de spart. Pe acoperiş se vor afla grădini pline de plante, flori colorate şi copaci scunzi, aceste
locuri reprezentând locul unde elevii pot să socializeze şi să îşi petreacă pauzele. Sălile de clasă vor fi construite din sticlă opacă, iar
tabla înlocuită de un computer intins pe un perete intreg. Băncile ar fi scoase din uz, studenţii fiind asezaţi în semicerc pe
scaune( confortabile) sau pe perne în funcţie de activitate .În timpul pauzelor s-ar asculta muzică( aleasă în urma unui sondaj al
elevilor) .
Sub nivelul parterului s-ar afla un centru medical pentru situaţii de urgenţă, dar, în acelaşi timp, ar deveni şi un loc unde elevii
pot învăţa câte ceva despre medicină. 
Şi acum, pauzele. Cele mai frumoase amintiri din timpul şcolii se petrec în pauză, aşa că pauzele vor fi mult mai mari, timpul alocat
fiind in funcţie de rezultatele elevilor.
În pauza de masă ei vor consuma numai alimente organice şi sănătoase, iar fast-food-ul va dispărea.
Astfel arată şcoala viitorului în mintea mea, unde profesorii ne sunt parinţi iar colegii fraţi. Totuşi acest viitor strălucit este
doar o percepţie simplă a unui viitor îndepărtat. Călătoriile intergalactice, orele moderne, cunoaşterea vastă, aplicată pe diferitele
domenii, hologramele sunt ceea ce eu îmi imaginez.