Dezvoltarea economica a Europei in secolele XIX-XX

Secolul al XIX-lea n Europa poate fi considerat un secol al revolutiilor. Fie ca au fost revolutii sociale sau nationale, industriale sau culturale ele au ca rezultat modernizarea statelor europene. n acelasi timp, secolul al XIX-lea a fost secolul n care s-au cristalizat noi ideologii cu o contributie marcanta la schimbarile majore pe care le cunoaste Europa n secolul al XIX-lea, cu prelungire si n secolul urmator. Societatea europeana a cunoscut n secolul al XIX-lea transformari fundamentale n domeniile cultural, economic, politic si social prin comparatie cu Vechiul Regim. Aceste transformari poarta generic numele de modernizare. Procesul modernizarii s-a manifestat n viata culturala si sociala a europenilor prin extinderea instructiei scolare, n consecinta prin alfabetizare, prin crearea unei culturi omogene, care sa fie liantul societatii de masa ce si facuse aparitia n urma exploziei demografice si a urbanizarii. Explozia demografica, urbanizarea si societatea de masa au fost expresia n plan social a modernizarii economice si politice europene din veacul al XIX-lea, care s-a manifestat prin revolutia industriala, respectiv prin afirmarea ideologiei liberale ori a ideii democratice. n secolul al XX-lea procesul de modernizare a continuat. Acesta se desfasoara accelerat n conditiile create de globalizare. Globalizarea este un fenomen controversat, dar obiectiv. Datorita globalizarii sunt puse n legatura zone ale globului aflate la mare distanta unele de altele. De exemplu, activitati economice sunt transferate n arii n care forta de munca este mai ieftina, ceea ce provoaca mutatii sociale profunde n structura ocupationala din acea zona. Existenta unor resurse naturale ntr-o anumita parte a pamntului transfera n acel loc resurse financiare si schimba modul de viata traditional; se schimba functiile traditionale ale statului. Atitudini n fata modernizarii. Modernizarea a generat atitudini diverse, n functie de problemele pe care societatile trebuiau sa le rezolve. n societatea romneasca, odata cu intrarea n epoca moderna au existat dezbateri n ceea ce priveste calea dezvoltarii si modernizarii. Astfel, adeptii unei dezvoltari dupa modelul occidental sustineau necesitatea industrializarii si urbanizarii (Dionisie Pop Martian, A. D. Xenopol, Petre S. Aurelian etc). Adeptii dezvoltarii prin conservarea societatii traditionale romnesti considerau ca un astfel de tip de modernizare se ndeparta de dezvoltarea naturala, organica a tarii noastre. Modernizarea ar trebui sa se realizeze tinndu-se cont de structurile si valorile culturale romnesti traditionale; institutiile aduse din Occident alcatuiesc forme care nu au nimic n comun cu fondul constituit din structurile traditionale romnesti (teoria "formelor fara fond" sustinuta de junimistii din jurul revistei "Convorbiri literare"). Ideea dezvoltarii cu prioritate a agriculturii a stat n atentia asa-numitilor samanatoristi (grupati n jurul lui Nicolae Iorga) si a poporanistilor (condusi de Constantin Stere). Dupa realizarea Marii Uniri, disputa a continuat ntre europenisti (ntre care Eugen Lovinescu, stefan Zeletin) si traditionalisti (Nechifor Crainic, Lucian Blaga, Constantin Radulescu-Motru). Dupa 1989, n general, s-a considerat ca modernizarea Romniei este facilitata si ncurajata de revenirea la democratie si de reluarea legaturilor cu lumea occidentala prin aderarea Romniei la Uniunea Europeana, eveniment care a avut loc la 1 ianuarie 2007. Exista si pareri conform carora problemele omenirii sunt produse chiar de dezvoltare; astfel, au fost respinse modernizarea si civilizatia, propunndu-se ntoarcerea la epoca preindustriala; astfel de opinii erau sustinute de membrii miscarii hippy din anii '60 si nceputul anilor '70, n SUA si Europa occidentala.

MODERNIZARE N PLAN ECONOMIC

Revolutia industriala, aparuta n Anglia sfrsitului de veac al XVIII-lea, s-a generalizat n Europa Occidentala pe parcursul secolului urmator. Inventarea masinilor cu aburi, folosirea lor n industria textila, n minerit si n transporturi au avut drept consecinta o crestere fara precedent a productivitatii muncii. Productia obtinuta n fabricile si uzinele europene a luat drumul pietei, care, reglata de mecanismul liber al cererii si al ofertei, punea n circulatie produse din ce n ce mai ieftine pentru o populatie din ce n ce mai numeroasa. Dupa 1880, lumea a trecut prin "a doua revolutie industriala". nlocuirea n industria siderurgica fierului cu otelul, descoperirea si generalizarea unor noi surse de energie (electricitatea, petrolul, gazele naturale etc.), care se impuneau treptat n fata celei clasice, carbunele, au constituit doua dintre cele mai importante elemente ale acesteia. Era perioada n care suprematia economica a Angliei lua sfrsit, locul ei fiind ocupat n spatiul european de Germania, iar n competitia mondiala de Statele Unite ale Americii. Secolul al XIX-lea este secolul revolutiei industriale, cauza marelui avans al Europei si a prelungirilor sale (n primul rnd America de Nord) asupra restului lumii. Modernizarea economica a continuat n secolul al XX-lea, n special n a doua jumatate a veacului, prin introducerea noilor tehnologii. Utilizarea computerului personal (PC), a comunicatiilor prin satelit, a robotilor si a Internetului reprezinta cteva dintre marile inventii ale epocii contemporane. A crescut enorm cantitatea de informatie care circula prin diferite medii (n special prin Internet). Toate evenimentele care au loc sunt transmise n timp real pe ntreg globul datorita acestor noi tehnologii. n fenomenele economice contemporane cel mai important element al procesului de productie a devenit informatia. n acest mod, cei mai calificati oameni nu mai participa n mod direct la fabricarea bunurilor materiale, ci prin crearea, stocarea si prelucrarea informatiei cu ajutorul noilor tehnologii.

URBANIZAREA SI LUMEA ORASELOR

Activitatile industriale, comerciale si de credit erau n veacul al XIX-lea n mare masura urbane. Numarul angajatilor n aceste domenii a crescut sensibil, initial prin migratia populatiei rurale catre oras, unde se cstiga mai bine si erau mai multe oportunitati. Ulterior, populatia urbana a cunoscut o crestere spectaculoasa ca urmare a revolutiei demografice, determinata n mare masura de mbunatatirea conditiilor de viata si de progresele din medicina. Daca n prima parte a secolului al XIX-lea, oamenii de curnd veniti n orase se stabileau n cartiere periferice, insalubre si acceptau salarii mici, n cea de-a doua jumatate a veacului, statele moderne s-au preocupat de mbunatatirea conditiilor de viata ale populatiei urbane: apar serviciile publice, orasele se sistematizeaza, iar reteaua sanitara si nvatamntul primar obligatoriu devin constante ale vietii cotidiene. Aceasta populatie urbana, cu o cultura omogena, nutrita din lectura foiletoanelor la moda din periodicele populare de mare tiraj ale timpului, dobndea o noua identitate. Ea nu mai apartinea unei lumi ierarhizate, nchise, traditionale, ci uneia egalitare, deschise, moderne. Se transformase ntr-o asa-numita societate de masa, n interiorul careia diferentele dintre diversele categorii sociale care o compuneau erau minime, att din punctul de vedere al conditiilor de trai, ct si din cel al instructiei scolare. Totodata, n Europa celei de-a doua parti a veacului al XIX-lea a aparut si clasa mijlocie, o categorie care avea cstiguri financiare nsemnate si o cultura consistenta. Atenta la modul de viata al elitelor burgheze ori aristocratice, clasa mijlocie si conturase un mod de viata care includea investitia n locuinte mai aspectuoase, o anumita moda n vestimentatie sau frecventarea anumitor productii culturale.

MODERNIZAREA PRIN STIINTA

stiinta a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa care a schimbat viziunea oamenilor asupra lumii. La nceputul secolului al XIX-lea se credea ca stiinta reprezinta speranta pentru un viitor mai bun al omenirii bazat pe posibilitatea de cunoastere a adevarului pus n slujba crearii unei societati apropiate de perfectiune. Secolul al XX-lea este veacul unei dezvoltari uluitoare a stiintei. Descoperirile n fizica, chimie, biologie, cercetarea spatiului cosmic au fost utilizate n economie si n viata cotidiana, ducnd la cresterea calitatii vietii. n ziua de astazi exista opinii autorizate care considera ca problemele complexe cu care se confrunta omenirea (criza de materii prime, criza energetica, poluarea, ncalzirea globala etc.) si vor gasi rezolvarea cu ajutorul cuceririlor stiintei. ncrederea neconditionata n progresul continuu, idee preluata de la enciclopedistii francezi ai secolului al XVIII-lea, a dus la un optimism excesiv al oamenilor de stiinta, care si-au nchipuit ca pot explica totul n mod rational. Progresul epocii industriale a fost sustinut de o schimbare radicala a modului de a gndi. Secolul al XIX-lea este dominat de pozitivismul lui Auguste Comte, curent care exprima ncrederea n puterea ratiunii si a cunoasterii. Aflata ntr-un proces de evolutie, societatea umana este guvernata de legi asemanatoare universului fizic, totul fiind supus observatiei si experimentului. ncrederea nemarginita n puterea stiintei eliberate de orice implicatii metafizice a dus la combaterea Bisericii si la tendinta de laicizare a societatii. Oamenii de stiinta erau sfintii epocii industriale. Pe aceeasi directie se nscrie si evolutionismul lui Charles Darwin, potrivit caruia toate fiintele vii se nscriu pe o linie de dezvoltare ascendenta, de la simplu spre complex. nceputul secolului XX a amendat nsa radacinile pozitivismului si ale evolutionismului. Sigmund Freud (1916) si Carl Gustav Jung pun n evidenta rolul inconstientului n viata omului, sustinnd ca indivizii nu sunt condusi n actiunile lor de ratiune, ci de instincte. Albert Einstein redefineste bazele newtoniene ale fizicii, punnd totul sub semnul relativitatii (teoria relativitatii - 1905). William James propune o abordare pragmatica, potrivit careia orice idee care "functioneaza" este adevarata, iar adevarul nu mai este imuabil, ci creat prin actiunea umana. Henri Bergson analizeaza timpul, spatiul sau libertatea dintr-o perspectiva metafizica, respingnd abordarile materialiste si mecaniciste ale realitatii. Din perspectiva sa, elanul vital este forta creatoare care determina evolutia vietii, iar intuitia este metoda de cunoastere cu adevarat profunda. Friedrich Nietzsche se opune cu vehementa credintei n existenta unei structuri obiective a lumii, unei realitati profunde, propunnd n schimb simturile si simtul comun ca mijloace utile de ntelegere a lumii. Avnd puternice radacini n secolul al XIX-lea, materialismul dialectic si istoric exprima viziunea marxist-leninista despre evolutia societatii. Intuitionismul lui Henri Bergson, fenomenologia lui Edmund Husserl sau existentialismul reprezentat de Martin Heidegger si Jean-Paul Sartre vor influenta puternic dezvoltarea stiintei, literaturii si artei secolului XX.

Elev : Turcu Bogdan Clasa : a XI-a C