Introducere:

Revoluția tehnico-științifică reprezintă dezvoltarea științei și tehnologiei, dezvoltare a

cărui ritm este în mod evident exponențial. Revoluția științifică implică trecerea treptată de
la prăjitorul de pîine la utilizarea energiei atomice. Noile tehnologii sunt din ce în ce mai
productive, permițînd astfel firmelor să vîndă produse din ce în ce mai bune, la prețuri din ce
în ce mai mici. Acest lucru are ca efect creșterea accesibilității bunurilor industriale pentru o
patură mult mai largă de oameni. Investițiile cele mai atrăgătoare sunt cele din domeniile
high-tech1. In acest fel, firmele devin din ce în ce mai interesate de inovare. Dezvoltarea
IT&C2 determină creșterea comunicării între oameni, dezvoltarea de noi tipuri de afaceri
dezvoltarea de centre de informare on-line, etc. Societatea devine treptat mult mai alertă la
problemele existente. Accesibilitatea informației face ca indivizii să se poata informa și
exprima mult mai ușor. Importanța individului ca și entitate de sine stătătoare crește în noua
societate, bazată pe cunoaștere. Datorită dezvoltării științei, tot mai multe persoane sunt
angajate în dezvoltarea de activități noi. Numărul domeniilor de cercetare a crescut foarte
mult.

Rolul revoluției tehnico-științifice

În rândul factorilor de o importanţă primordială trebuie să menţionam revoluţia

tehnico-ştiinţifică. La etapa actuală ea generează schimbări categorice în structura forţelor de
producţie, în relaţiile inter- şi intraramurale din economiile naţionale, în numărul crescând al
ţărilor şi în economia mondială în genere. Strategia ramurilor industriale, care mult timp au
fost baza puterii economice a celor mai prospere state din lume, transferul unor producţii
industriale practicate în ţările industrializate în regiuni noi ale lumii, creşterea volumului
producţiei cu conţinut ştiinţific în diverse tipuri de servicii - toate aceste procese conduc la
schimbări dinamice şi esenţiale în economia naţională, piaţa mondială de mărfuri, în măsură
să determine trăsăturile sale calitative. Condiţiile generale de producere şi sfera consumului
personal resimt direct influenţa crescândă a revoluţiei tehnico-ştiinţifice. În anii 50-60 rolul
"locomotivelor" în creşterea economică, în dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii în lume a avut-o
construcţia de maşini, avioane, nave şi complexele ramurale adiacente (metalurgia,
construcţia de drumuri, ramurile extractive). Caracterul comun al dezvoltării sale l-a

1
constituit orientarea către fabricarea masivă a producţiei standard cu ajutorul unui
performant utilaj specializat, utilizarea liniilor automate cu specializare îngustă, şi respectiv,
standardizarea consumului. Dezvoltarea ramurilor cu capacităţi materiale şi energetice,
diminuarea cheltuielilor se făcea, în mare parte, prin mărirea dimensiunilor producerii. Noua
bază tehnologică, accesul la informaţie de la începutul anilor 80 schimbă condiţiile de
producere şi de consum. Cererea capătă un caracter individual, se înregistrează o creştere a
necesităţilor populaţiei, scad termenele de satisfacere a cererii, existenţa pericolului
permanent de supraproducţie şi a unor aspecte de ordin social-economic fac posibilă
creşterea bruscă a rolului cererii consumatorului, acesta având rolul unui stimul în
dezvoltarea calitativă a producţiei şi a serviciilor. Sau altfel spus, conturarea unor direcţii ale
progresului tehnic, având drept finalitate efectivitatea producerii materiale şi spirituale.
Utilajul modern multifuncţional permite mărirea elasticităţii programelor de producere,
optimizarea îmbinării volumelor mari şi mici de producţie, eficientizarea producerii
concomitente a mai multor modificaţii ale aceluiaşi produs, putând răspunde prompt la
cererea tot mai diferenţiată a unei pieţe diferenţiate sau a unui segment din aceasta. Această
nouă tendinţă capătă importanţă universală, în rezultat diminuarea cheltuielilor e
condiţionată nu atât de dimensiunile activităţii economice, cât de economisirea bazată pe
diversitate sau pe variaţia optimă a dimensiunilor. Noile tehnologii pun în aplicare noi relaţii
economice sub aspect calitativ, care sunt îndreptate spre economisirea resurselor, spre
individualizarea şi specializarea a ceea ce se produce şi ce se consumă. Rezultatul total
(comun) al noilor relaţii intersectează nu atât axa cheltuielilor, cât trece prin osia efectului
majorându-se de la implementarea acestora. Reacţia în lanţ are drept consecinţă păstrarea
tuturor tipurilor de resurse. Creşterea rolului consumatorului atrage după sine realizarea
complexului de măsuri de ordin gestional şi organizatoric la nivel de întreprindere cu
caracter de marketing (consolidarea relaţiei de cercetare ştiinţifică şi a celei de experiment în
construcţie pe de o parte şi a activităţii industriale cu politica de desfacere, relevarea
anticipată şi evaluarea posibilităţilor consumatorilor, orientarea spre satisfacerea unor cerinţe
specifice înguste). Implementarea noilor tehnologii la dezvoltarea relaţiilor economice
internaţionale. Se schimbă caracterul deja format al pieţii mondiale de mărfuri, deoarece cele
mai noi mecanisme de automatizare privează ţările în curs de dezvoltare în cazul mai multor
tipuri de activitate economică, numărul acestora fiind în creştere, de un şir de avantaje,
2
vizând existenţa unei forţe ieftine de muncă în proporţii considerabile, fapt ce influenţează
stimulatorii principali pentru atragerea de capital. Acestea se deplasează de la o economisire
bazată pe consum de muncă spre o economisire a cheltuielilor care se află în legătură directă
cu standarde mult mai joase pentru ecologia şi securitatea muncii, anume aici pun accentul
ţările în curs de dezvoltare în procesul industrializării economiilor naţionale. Pe lângă
exportul de bunuri şi capital, ţările industrializate fac tot mai mult uz de exportul informaţiei
şi serviciilor tehnico-ştiinţifice în calitate de "armă" cu o mare putere de acţiune pentru
consolidarea şi extinderea propriilor poziţii pe piaţa mondială.

Influența revoluției tehnico-științifice:

În urma celui de al Doilea Război Mondial și investiților de reconstrucție în țările care

au avut de suferit de pe urma războiului a urmat și revoluția tehnico – științifică, care desigur
a influențat și evoluția economiei. Chiar daca S.U.A. a participat în război, pe teritoriul ei nu
au fost desfașurate acțiuni militare, ceea ce
i-a permis să se dezvolte mai bine pentru că nu a avut de suferit cheltuieli pentru
reconstrucții de după război. Ba mai mult, a oferit ajutoare materiale considerabile
Germaniei și Italiei. S.U.A. investea în reconstrucția Europei , deoarece avea nevoie de piață
de desfacere , iar Marshall spunea că o Europa ruinată v-a influenta negativ economia
S.U.A.. Dupa constituirea B.I.R.D.3, F.M.I.4, Comunitatea Europeana a carbunelui si
Otelului, C.E.E.5, Euratom, Piața Comună, care au făcut posibilă colaborarea dintre țări la
nivel economic, statele occidentale impreună cu S.U.A., pe parcursul anilor 60 resimt
efectele revoluției tehnico – științifice. Deoarece, țărilor care au fost implicate în război li se
interzicea să mai aibă armată, majoritatea capitalului financiar care a fost dat ca ajutor de
către S.U.A., a fost investit în educație, știință și în industrie, însuși S.U.A. investea în aceste
domenii. Revoluția tehnico – științifica constă în automatizarea producției, de exemplu in
S.U.A. s-a aplicat în masă mașinile electronice de calcul. Datorită revoluției tehnico-
științifice s-a schimbat și obiectul muncii, adică au fost obținute materiale sintetice a căror
proprietăți erau prestabilite și au apărut subramuri moderne ale industriei, ex.: industria
chimică, electrotehnică etc. Desigur s-a mecanizat și agricultura in țările lumii, care era
tradițional înapoiată. Efectele progresului tehnico-științific s-au extins și în comert,

3
deservirea socială, sistemul bancar etc. Din cauza progresului științific, a crescut numărul
cadrelor științifice și a studenților. Pe piața muncii erau solicitați inginerii, tehnicienii,
programatorii etc. Totdată s-a mărit numărul populației angajate în sferele neproducătoare,
iar în industria extractivă, în agricultură, în industria textilă și cea alimentară au fost angajați
numeroși lucrători.

Dicționar:
1. High-tech – este o abreviere a expresiei engleze high technology care se traduce

„înaltă tehnologie”. Este vorba despre tehnologia care corespunde nivelului tehnic
actual.

2. IT&C – tehnologia informației și a comunicațiilor, abreviat TIC (IT&C), este

tehnologia necesară pentru prelucrarea (procurarea, procesarea, stocarea, convertirea și

transmiterea) informației, în particular prin folosirea computerelor.

3. B.I.R.D – Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, instituție financiară

internațională cunoscută și sub denumirea de Banca Mondială.

4. F.M.I. – Fondul Monetar Internațional.

5. C.E.E. – Comunitatea Economică Europeană.