RM1_UPP_CURSUL 2

EFORTURI SECŢIONALE ÎN CAZUL BARELOR

Se consideră o bară plană AB (axa barei se află într-un plan) care este acţionată de
forţele şi situate în planul barei şi care prezintă legături la teren (o articulaţie
plană în punctul A şi un reazem simplu în punctul B) situate în acelaşi plan cu bara (fig. 1).

Fig. 1

Sub acţiunea forţelor exterioare bara îşi păsrează integritatea (ne se rupe) dacă
forţele exterioare se menţin în anumite limite.
Menţinerea integrităţii barei are loc datorită forţelor de legătură interioare
(intermoleculare) care se exercită între particulele materalului din care este confecţionată
bara.
Pentru a se pune în evidenţă aceste forţe de legătură interioare se secţionează bara cu
un plan care trece printr-un punct oarecare i de pe axa barei (fig. 1).
Prin secţionarea barei se obţin două corpuri notate cu ( I ) şi ( II ).
Sub acţiunea forţelor direct aplicate ( şi ) şi a reacţiunilor din punctele A
( ) şi B ( ) bara este în echilibru.
Conform teoremei echilibrului părţilor (studiată la Mecanica teoretică) fiecare din
corpurile ( I ) şi ( II ) obţinute prin secţionarea barei în punctul i, trebuie să fie, de
asemenea, în echilibru.
Echilibrul corpului ( II ) nu se poate realiza decât dacă în punctul i se introduc nişte
forţe de legătură interioare care menţineau integritatea barei înainte de secţionare. Aceste
forţe de legătură interioare se vor reduce (din punct de vedere mecanic) la o rezultantă R şi
un moment M. În punctele i şi i’ de pe cele două feţe obţinute prin secţionarea barei, cele
două componente R şi M sunt egale şi de sens contrar (fig. 2).
Se consideră – în continuare – bara schematizată prin axa ei. În punctul i ce aprţine
corpului ( II ) se consideră un sistem de axe xiy cu axa x tangentă la axa barei şi cu axa y
perpendiculara pe axa x.
 Fig. 2

Fig. 3

Se izolează corpul ( II ) (fig. 3).

Cele două componente R şi M din punctul i se numesc eforturi secţionale.
Se notează cu:
- ∑ – suma tuturor forţelor direct aplicate ( şi de legătură cu terenul ( de
pe corpul ( I ) (vezi fig. 2);
- ∑ – suma tuturor forţelor direct aplicate ( şi de legătură cu terenul
( de pe corpul ( II ) (fig. 2);
- ∑ – suma momentelor tuturor forţelor direct aplicate şi de legătură cu terenul
de pe corpul ( I );
- ∑ – suma momentelor tuturor forţelor direct aplicate şi de legătură cu terenul
de pe corpul ( II ).
Cu notaţiile de mai sus, se pot scrie:
a) Ecuatiile de echilibru pentru întreaga bară, înainte de secţionarea acesteia:

∑ ∑ (1)
∑ ∑ (2)

b) Ecuaţiile de echilibru pentru corpul ( II ) - vezi fig. 3:

 ∑ (3)
∑ (4)

Din relaţiile (1) si (2) rezultă

∑ ∑ (5)
∑ ∑ (6)

Ţinând seama de relaţiile (5) şi (6), din relaţiile (3) şi (4) rezultă:

∑ ∑ (7)
∑ ∑ (8)

Relaţiile (7) şi (8) arată modul de calcul al eforturilor secţionale. Astfel, rezultanta R
din punctul i este egală (conform relaţiei 7) cu suma tuturor forţelor de pe corpul ( I ) sau a
celor de pe corpul ( II ) luate cu semne schimbate. Similar se calculează şi momentul M din
punctul i (conform relaţiei 8).
Rezultanta R se descompune în două componente:
- Una dirijată după axa barei (după axa x) notată cu N şi care se numeşte forţă
axială (fig. 4);
- Cealaltă, normală pe axa barei (dirijată după axa y), notată cu T şi care se
numeşte forţă tăietoare (fig. 4).

Fig. 4

Aşadar, eforturile secţionale sunt, în aceste condiţii:

- Forţa axială, N;
- Forţa tăietoare, T;
- Momentul încovoietor, M.
Pe corpul ( I ), eforturile secţionale N, T şi M din punctul i sunt egale şi de sens
contrar cu cele de pe corpul ( II ).
În concluzie, conform celor precizate mai sus, rezultă că:
 - forţa axială N dintr-o secţiune curentă realizată într-un punct i de pe axa unei
bare, este egală cu suma proiecţiilor după tangenta la axa barei (după axa x) a
tuturor forţelor din partea stângă a secţiunii (de pe corpul I) sau a celor din
dreapta luate cu semne schimbate (cu semnul minus);
Forţa axială N este pozitivă când iese din secţiune (pe corpul II are sens invers axei
x).
- forţa tăietoare T dintr-o secţiune curentă realizată într-un punct i de pe axa unei
bare, este egală cu suma proiecţiilor după normala la axa barei (după axa y) a
tuturor forţelor din partea stângă a secţiunii (de pe corpul I) sau a celor din
dreapta luate cu semne schimbate (cu semnul minus);
Forţa tăietore T este pozitivă când roteşte orar corpul pe care se aplică (pe corpul II
are sens invers axei y).
- momentul încovoietor M dintr-o secţiune curentă realizată într-un punct i de pe
axa unei bare, este egală cu suma momentelor faţă de i a tuturor forţelor din
partea stângă a secţiunii (de pe corpul I) sau a celor din dreapta luate cu semne
schimbate (cu semnul minus);
Momentul încovoietor M este pozitiv când roteşte orar corpul ( II ).
Pe figura 4 eforturile secţionale N, T şi M sunt reprezentate cu sensurile lor pozitive.
Efortueile secţionale N, T şi M variază, evident, de la o secţiune la alta a barei.
Graficele care arată modul de variaţie şi semnele eforturilor secţionale de-a lungul
axei unei bare se numesc diagrame de eforturi.
Diagramele de eforturi se reprezintă luând ca linii de referinţă paralele la axa barei.
Prin convenţie, diagramele de forţe axiale N şi de forţe tăietoare T, pozitive, se
reprezintă deasupra liniei de referinţă. Momentul încovoitor M, pozitiv, se reprezintă sub
linia de referinţă.

EXEMPLU DE CALCUL.
Bara din figura 5, este încastrată în punctul B, liberă în punctul A şi este acţionată pe
toată lungimea de o sarcină distribuită uniform de intensitate q. Ne propunem să trasăm
diagramele de eforturi N, T şi M.
Rezolvare: Vom parcurge bara de la stânga la dreapta.
Se consideră o secţiune curentă i la o distanţă x faţă de capatul A al barei.
În punctul curent i se vor calcula:

- forţa axială
( ; nu există în stânga punctului i forţe care să se proiecteze după
axa x care, în acest caz, coincide chiar cu axa barei;
Diagrama de forţe axiale N este nulă pe toată lungimea barei (fig. 5, b).

- forţa tăietoare
În partea stângă a punctului i – vezi figura 5, a, singura forţă care se proiectează
normal (perpendicular) pe axa barei este rezultanta qx a sarcinii distribuite de la A până la i.
Aşadar,
 ( (9)
Semnul (-) provine de la faptul că rezultanta qx generează un sens de rotaţie antiorar
faţă de punctul i.

a)

b)

c)

d)

Fig. 5

Din relaţia (9) rezultă că:

- pentru ;
- pentru .
Conform relaţiei (9) rezultă că diagrama de forţe tăietoare T are variaţie liniară
(depinde de x la puterea întâi) şi este reprezentată în figura 5, c.

- Momentul încovoietor
Reducând forţele din partea stângă a punctului i, moment încovoietor produce numai
rezultanta qx a sarcinii distribuite şi care are braţul ⁄ .
Pentru semnul diagramei de momente se va utiliza o convenţie fizică, astfel:
Momentul se va reprezenta întotdeauna de partea fibrei întinse. Dacă fibra întinsă este cea
de jos, momentul este pozitiv. Folosind convenţia de semne ca diagrama de momente să se
reprezinte de partea fibrei întinse, se poate renunţa la semn pe această diagramă.
Urmărind figura 5, a, şi ţinând seama de cele precizate mai sus, rezultă:
( (10)
Din relaţia (10) se observă că momentul are o variaţie parabolică (depinde de x la
puterea a doua). Rezultă:
- Pentru
- Pentru
 Pentru a reprezenta variaţia parabolică a diagramei M (fig. 5, d) mai este necesar un
element. Se observă că
( (11)
Din interpretarea geometrică a derivatei unei funcţii rezultă că panta tangentei
geometrice la graficul unei funcţii într-un punct este egală cu valoarea primei derivate a
funcţiei în acel punct. Deoarece în punctul A forţa tăietoare (a cărei expresie este egala cu
prima dervată a expresiei matematice a momentului – vezi relaţia 11) este nulă, rezultă că
parabola diagramei de momente în punctul A are pantă nulă (este tangentă la axa barei).