Bare curbe plane

I. Diagrame de eforturi
O secțiune oarecare a unei bare curbe plane (G-centrul de greutate al secțiunii), poate fi
definită printr-un unghi (Fig. 1) pe care îl face dreapta normală pe axa barei, în secțiunea
respectivă, cu o linie de reper, aleasă la una dintre extremitățile intervalului din care face parte acea
secțiune.
Sistemul de axe este local, atașat fiecarui punct G al fibrei medii a barei: x este tangentă la
curba (în sensul parcurgerii barei); axa z este normală (pe directia razei, pozitivă către centrul de
curbură); axa y în planul secțiunii, astfel încât sistemul să fie ortogonal drept.
În secțiunea transversală a barei curbe apar, ca și în cazul barelor cotite, trei eforturi: N,T și M:
N- forța axială – suma proiecțiilor tuturor forțelor de la stânga (sau de la dreapta) secțiunii
respective pe direcția axei locale x (pe direcția tangentei);
T- forța tăietoare – suma proiecțiilor tuturor forțelor de la stânga (sau de la dreapta) secțiunii
respective pe direcția axei locale z (pe direcția normalei la secțiune- direcția razei la barele curbe
circulare);
M- momentul încovoietor – suma momentelor tuturor forțelor de la stânga (sau de la drepta)
secțiunii respective, calculate în raport cu G (centrul de greutate al secțiunii).
Convenția de semne este aceeași ca în cazul barelor drepte, cu condiția ca observatorul să se
situeze în centrul de curbură (Fig.2).
De reţinut că este considerat pozitiv momentul încovoietor ce tinde să deformeze bara
mărindu-i raza de curbură (tinde să o îndrepte).

Fig. 1 Fig.2

Dacă bara curbă este încărcată numai cu forţe şi cupluri concentrate (nu sunt sarcini
distribuite p=0) şi eforturile sunt exprimate ca funcţii de unghiul  , între eforturile N,T și M există
următoarele relații diferențiale:

dN ( ) dT () dM ()
 T ( ) ,   N () ,  R  T () , (1)
d d d
unde: – coordonata unghiulară a secțiunii; – raza de curbură a barei;
Din aceste relații se poate deduce că, în absența unei sarcini distribuite ( ), în secțiunile
în care forța tăietoare este nulă, forța axială și momentul încovoietor au valori extreme
(derivatele acestora fiind nule). De asemenea, în secțiunile în care forța axială N este nulă, forța
tăietoare are o valoare extremă.
Important:
- În secțiunile în care sunt aplicate forțe sau momente concentrate, se produc salturi pe
diagramele de eforturi astfel:
 a) Forță concentrată pe direcția tangentei la curbă- salt pe diagrama N;
b) Forță concentrată pe direcția razei (normala la curbă)- salt pe diagrama T;
c) Moment concentrat - salt pe diagrama M.

La trasarea diagramelor de eforturi la bare curbe se parcurg următoarele etape:

I.Se calculează reacțiunile, din condiții de echilibru static.

II. Se alege, pentru fiecare interval, o secțiune definită de o variabilă unghiulară (de exemplu
 , măsurată de la începutul intervalului respectiv. În aceste secțiuni curente, se reprezintă
axele și .
III. Pentru fiecare interval se scriu expresiile eforturilor în funcție de variabila unghiulară
aleasă, considerând fie sarcinile din stânga fie cele din dreapta secțiunii curente, cum este
mai comod (să rezulte expresii mai simple ale eforturilor).
IV. Se calculează eforturile în extremitățile fiecărui interval.
V. Pentru fiecare interval pe care eforturile N și T își schimbă semnul, se determină secțiunile
în care T ( )  0 (unde N și M au valori extreme) și N ( )  0 (unde T are valoare
extremă). Se calculează valorile extreme ale eforturilor din aceste secțiuni.
VI. Se reprezintă valorile obținute pentru eforturi și se trasează diagramele, raportate la o linie
de referință care are forma axei barei, ca și la barele cotite.
Variațiile eforturilor în lungul barei sunt în funcție de sau , ceea ce impune un
aspect de "sinusoidă" diagramelor. Hașurile din diagrame sunt normale la curba (pe direcția razei).

II. Calculul tensiunilor la încovoierea barelor curbe

În cazul barelor cu rază mare de curbură (mult mai mare decât înălţimea secţiunii) tensiunile
de încovoiere se pot calcula aproximativ cu formula lui Navier.
În acest paragraf se analizează bare cu rază mică de curbură, la care raza de curbură este
apropiată de înălţimea secţiunii (R/h<5, h fiind înălțimea secțiunii).
Pe cale experimentală s-a constatat că în cazul barelor curbe axa neutră este deplasată către
centrul de curbură cu o distanţă e numită excentricitate. Arcul de cerc pe care se află centrele de
greutate ale secţiunilor normale are raza R, numită rază de curbură geometrică.
Alte notaţii utilizate:  - raza de curbură a fibrei neutre, Ri , Re – razele de curbură interioară
şi exterioară ale barei, di , de – distanţele de la fibra neutră la fibrele extreme.

Fig.3
 Într-un punct al secţíunii având coordonata z1 (măsurată de la axa neutră) tensiunea se
calculează cu relaţia
M z
  1 , (2)
A e   z1

care arată că aceasta variază după o lege hiperbolică pe înălţimea secţiunii (vezi Fgi.2).
Expresia excentricității e se poate aproxima cu relația

I yG
e , (3)
AR
unde I yG este momentul de inerție al secțiunii barei în raport cu axa centrală yG, A este aria secțiunii
și R, raza de curbură geometrică.

Pentru z1  d i , respectiv z1  d e , se obţin tensiunile din fibrele extreme

N M d N M di
int    i    , (4)
A A e   d i A A e Ri
N M d N M de
 ext    e    . (5)
A A e   d e A A e Re

În relațiile (4) și (5) s-a ținut seamă și de efectul forței axiale. Efectul forței tăietoare, care
produce tensiuni tangențiale este neglijabil. Înseamnă că în barele curbe plane solicitate de forțe
coplanare, se produce o solicitare combinată la încovoiere cu forță axială.
Parametrii Ri , Re , di , de se calculează în funcție de geometria secțiunii.
În figura 4 se exemplifică modul de calcul pentru a) secțiunea dreptunghiulară, b) secțiunea
circulară.

a) b)

Ri  R  h / 2 Re  R  h / 2 Ri  R  d / 2 Re  R  d / 2
di  h / 2  e de  h / 2  e di  d / 2  e de  d / 2  e
Fig.4