CUPRINS

ARGUMENT
I. CAPITOLUL NR 1: RELAȚII METRICE ÎN TRIUNGHIUL
DREPTUNGHIC
1.1 PROIECȚII ORTOGONALE
1.2 TEOREMA ÎNĂLȚIMII
1.3 TEOREMA CATETEI
1.4 TEOREMA LUI PITAGORA
1.5 REZOLVAREA TRIUNGHIULUI DREPTUNGHIC
II. CAPITOLUL NR 2: RELAȚII METRICE ÎN TRIUNGHIUL
OARECARE
2.1 TEOREMA GENERALIZATĂ A LUI PITAGORA
2.2 TEOREMA COSINUSULUI
2.3 TEOREMA COSINUSURILOR (TEOREMA PROIECȚIILOR)
2.4 TEOREMA SINUSULUI
2.5 TEOREMA LUI STEWART
2.6 CALCULUL MEDIANEI
2.7 CALCULUL BISECTOAREI
2.8 APLICAȚII RELAȚII METRICE ÎN TRIUNGHIUL OARECARE
III. CAPITOLUL NR 3: ARIA TRIUNGHIULUI
3.1 MODALITĂȚI DE CALCUL A ARIEI TRIUNGHIULUI
3.2 CALCUL ARIEI TRIUNGHIULUI
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

1
 ARGUMENT

Lumea înconjurătoare este grăitoare în exemple de corpuri care evidenţiază elemente de geometrie.
Arhitectura, arta decorativă, pictura, sculptura sunt câteva domenii care folosesc cu precădere elemente
de geometrie.
Încă din Paleoliticul Superior şi Neoliticul Timpuriu, în picturile sale pe pereţii peşterilor, pe oase
de mamut sau cal, pe figurine cioplite din os etc., omul folosea linii - paralele, perpendiculare, zig-zaguri,
spirale, unghiuri în diferite poziţii, romburi. Pe teritoriul ţării noastre, s-au descoperit vase din cultura
Cucuteni (5500 î.Hr. – 2750 î.Hr.) pictate cu semne geometrice, dar şi figurine fără chip incizate tot cu
motive geometrice, acestea reprezentând nivelul cel mai înalt al civilizaţiei umane dinainte de apariţia
scrisului. În Egipt, în fiecare primăvară după retragerea apelor Nilului, cultivatorii erau nevoiţi să-şi
măsoare din nou terenurile agricole, fie pentru aşezarea contribuţiilor la care erau supuşi, fie pentru
restabilirea vechilor semne de hotar. Elementele geometrice continuă şi astăzi să însoţească omul în
revoluţia tehnico-științifică din epoca contemporană.
Originea cuvântului geometrie este una grecească (geo = pământ, metron = măsură), iar definiţia
geometriei ne arată că este ramură de studiu a matematicii care se ocupă cu formele spaţiale şi relaţiile
lor de mărime. Începuturile geometriei (geometria empirică) se găsesc în Egiptul antic şi Mesopotamia,
în jurul anului 3000 î.Hr., când cunoștințele empirice au fost dezvoltate pentru a putea fi puse în practică
în agricultură, construcţii, astronomie. Geometria egipteană a fost preluată de către greci şi s-a dezvoltat
din ce în ce mai mult (geometria preeuclidiană). Cel care a pus bazele geometriei plane şi spaţiale şi
totodată ale aritmeticii a fost matematicianul grec, Euclid, (365-305 î. Hr.), supranumit de către urmaşi
părintele geometriei, fiind primul care a reuşit să definească elementele de geometrie, precum punctul,
dreapta sau planul.
De-a lungul timpului, această ramură a matematicii, geometria, a rezonat cu interesele oamenilor,
bucurându-se de o înaltă apreciere atât prin caracterul său practic, cât şi prin aportul la formarea
raţionamentului deductiv, în special.
Orice persoană trebuie să înțeleagă importanța cunoașterii noțiunilor de geometrie întrucât
aplicațiile practice din geometrie ne însoțesc în viața cotidiană. Noțiunile de geometrie ne ajută să
observăm și să aplicăm, în activitatea noastră, proprietăți simple ale formelor plane și spațiale și să
2
recunoaștem proprietăți simple de simetrie ale unor desene; să descoperim, să recunoaștem și să utilizăm
în contexte variate corespondențe simple și succesiuni de obiecte sau asociate după reguli date; să
rezolvăm probleme din viața reală, care implică cunoașterea noțiunilor de geometrie. De exemplu,
figurile/corpurile geometrice construite din lemn pot fi asamblate în așa fel încât pot lua forma unor
obiecte existente în viața reală, dar cei care le construiesc trebuie să cunoască noțiuni de geometrie și nu
numai.
Cunoaşterea şi utilizarea elementelor de geometrie asigură realizarea conexiunii cu alte domenii
ale matematicii, dar și cu alte discipline de învăţământ, cum ar fi: educaţie plastică, abilităţi
practice/educaţie tehnologică, informatică (TIC).
Matematica este disciplina al cărui studiu contribuie în mod esențial la formarea gândirii logice,
a unei judecăți riguroase și a ordinii în viață și în muncă.
Capacitatea omului de a se adapta este foarte mare și greutatea pe care o întâmpină uneori este o
greutate de moment caracteristică fiecărei persoane în parte.
Învățarea matematicii exersează gândirea, antrenează capacitatea de organizare logică a ideilor,
întărește atenția și mărește puterea de concentrare în intensitate și durată, antrenează memoria logică,
dezvoltă un ascuțit simț critic constructiv și gustul pentru obiectivitate și precizie.

3
 CAPITOLUL NR 1: RELAȚII METRICE ÎN TRIUNGHIUL
DREPTUNGHIC

1.1 PROIECȚII ORTOGONALE

DEFINIȚIE: Proiecția ortogonală a unui punct pe o dreaptă este repreprentată de piciorul

perpendicularei duse din acel punct pe dreaptă.
Pot exista mai multe situații în care se poate realiza proiecția unui punct pe o dreaptă:
a) atunci când este vorba de un singur punct, ce urmează a fi proiectat pe o dreaptă: proiecția
punctului A este tot un punct A1: (fig nr 1)

Fig nr 1
b) atunci când punctul ce urmează a fi proiectat se află pe dreapta de proiecție: proiecția
punctului B care se află chiar pe dreapta de proiecție este tot punctul B (Fig nr 2)

Fig nr 2
c) atunci când se proiectează un segment care nu are nici un punct comun cu dreapta de
proiecție, dar nu este paralel cu aceasta: proiecția segmentului CD este tot un segment,
segmentul C'D'. (Fig nr 3)

4
 Fig nr 3
d) atunci când se proiectează un segment care nu are nici un punct comun cu dreapta de
proiecție, și este paralel cu aceasta: proiecția unui segment EF, care este paralel cu dreapta de
proiecție, este segmentul E’F’, care este egal cu segmentul inițial (Fig 4).

Fig nr 4
e) atunci când se proiectează un segment care are un punct comun cu dreapta de proiecție:
proiecția segmentului GH, punctul G aflându-se pe dreapta de proiecție, este segmentul GH’. (Fig
nr 5)

Fig nr 5
f) atunci când segmentul ce urmează a fi proiectat este perpendicular pe dreapta de proiecție
dar nu o intersectează: Proiecția segmentului MN care este perpendicular pe dreapta de
proiecție, este un punct P (Fig nr 6).

5
 Fig nr 6

1.2 TEOREMA ÎNĂLȚIMII

Prima teoremă a înălțimii: În orice triunghi dreptunghic, lungimea înălțimii dusă din
vârful unghiului drept este medie geometrică între lungimile proiecțiilor catetelor pe ipotenuză.

Fie triunghiul ABC dreptunghic cu 𝑚(∡𝐵𝐴𝐶) = 90°.

Fie 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶, (𝐷 ∈ 𝐵𝐶), ⇒ 𝐴𝐷2 = 𝐵𝐷 ∗ 𝐷𝐶

Demonstrație
Pentru a demonstra vom constata ușor faptul că
∡𝐵𝐴𝐷 ≡≮ 𝐵𝐶𝐴 și ∡𝐷𝐴𝐶 ≡≮ 𝐶𝐵𝐴.
Vom deduce faptul că ∆𝐴𝐵𝐷 ∼ ∆𝐴𝐶𝐷 (cazul unu) și
𝐴𝐷 𝐵𝐷
de aici rezultă proporționalitatea laturilor: 𝐷𝐶 = 𝐴𝐷 ⇒ 𝐴𝐷2 =

𝐵𝐷 ∗ 𝐷𝐶. Fig nr 7

A doua teoremă a înălțimii: În orice triunghi dreptunghic, produsul dintre lungimiile

înălțimii, dusă din vârful unghiului drept, și ipotenuzei este numeric egal cu produsul lungimilor
catetelor.

Fie triunghiul ABC dreptunghic cu 𝑚(∡𝐵𝐴𝐶) = 90°. Fie 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶, (𝐷 ∈ 𝐵𝐶), ⇒ 𝐴𝐷 ∗ 𝐵𝐶 =

𝐴𝐵 ∗ 𝐴𝐶
6
 Demonstrație
În triunghiul dreptunghic ABC cu 𝑚(∡𝐵𝐴𝐶) = 90° rezultă conform teoremei catetei faptul că
𝐴𝐵2 𝐴𝐶 2
𝐵𝐷 = și 𝐶𝐷 = .
𝐵𝐶 𝐵𝐶

Introducând aceste expresii în prima teoremă a înălțimii (𝐴𝐷2 = 𝐵𝐷 ∗ 𝐷𝐶) deducem că 𝐴𝐷2 =
𝐴𝐵2 𝐴𝐶 2 𝐴𝐵∗𝐴𝐶 2 𝐴𝐵∗𝐴𝐶
∗ . Rezultă astfel că 𝐴𝐷2 = ( ) ⇒ 𝐴𝐷 = ⇒ 𝐴𝐷 ∗ 𝐵𝐶 = 𝐴𝐵 ∗ 𝐴𝐶.
𝐵𝐶 𝐵𝐶 𝐵𝐶 𝐵𝐶

Reciproca primei teoreme a înălțimii: Într-un triunghi ABC, cu 𝑨𝑫 ⊥ 𝑩𝑪, (𝑫 ∈ 𝑩𝑪) , dacă
⇒ 𝑨𝑫𝟐 = 𝑩𝑫 ∗ 𝑫𝑪, atunci 𝒎(∡𝑩𝑨𝑪) = 𝟗𝟎° iar triunghiul ABC este dreptunghic.

Fie triunghiul ABC cu 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶, (𝐷 ∈ 𝐵𝐶), dacă 𝐴𝐷2 = 𝐵𝐷 ∗ 𝐷𝐶 atunci, 𝑚(∡𝐵𝐴𝐶) = 90°
iar triunghiul ABC este dreptunghic.
Demonstrație
𝐴𝐷 𝐵𝐷
Din faptul că 𝐴𝐷2 = 𝐵𝐷 ∗ 𝐷𝐶 ⇒ = 𝐴𝐷 și ∡𝐴𝐷𝐶 ≡≮ 𝐴𝐷𝐵 = 90° rezultă faptul că
𝐷𝐶

∆𝐴𝐵𝐷 ∼ ∆𝐴𝐶𝐷 ⇒ ∡𝐵𝐴𝐷 ≡≮ 𝐵𝐶𝐴 ș𝑖 ∡𝐷𝐴𝐶 ≡≮ 𝐶𝐵𝐴 .

În ∆𝐴𝐵𝐶 ∡𝐴𝐵𝐶+≮ 𝐴𝐶𝐵+≮ 𝐵𝐴𝐶 = 180° ⇒≮ 𝑩𝑨𝑪 = 𝟏𝟖𝟎° − ∡𝑨𝑩𝑪−≮ 𝑨𝑪𝑩 (1) și ≮
𝑩𝑨𝑪 =≮ 𝑩𝑨𝑫+≮ 𝑪𝑨𝑫 (2)
≮ 𝐵𝐴𝐶 = 180° − ∡𝐴𝐵𝐶−≮ 𝐴𝐶𝐵 (1)
≮ 𝐵𝐴𝐶 =≮ 𝐵𝐴𝐷+≮ 𝐶𝐴𝐷 (2)
(1)=(2) ⇒ 180° − ∡𝐴𝐵𝐶−≮ 𝐴𝐶𝐵 =≮ 𝐵𝐴𝐷+≮ 𝐶𝐴𝐷
⇒ 180° = ∡𝐴𝐵𝐶+≮ 𝐴𝐶𝐵+≮ 𝐵𝐴𝐷+≮ 𝐶𝐴𝐷 (3)
∡𝐵𝐴𝐷 ≡≮ 𝐷𝐶𝐴 (4)
∡𝐷𝐴𝐶 ≡≮ 𝐷𝐵𝐴 (5)
(3)+(4)+(5) ⇒ 2 ∗≮ 𝐵𝐴𝐷 + 2 ∗≮ 𝐶𝐴𝐷 = 180°
⇒ 2 ∗ (≮ 𝐵𝐴𝐷+≮ 𝐶𝐴𝐷) = 180°
180°
⇒≮ 𝐵𝐴𝐷+≮ 𝐶𝐴𝐷 = = 90°
2

⇒ 𝑚(≮ 𝐵𝐴𝐶) = 90° ⇒ ∆𝐴𝐵𝐶 este dreptunghic

Reciproca celei de a doua teoreme a înălțimii: Într-un triunghi ABC, cu 𝑨𝑫 ⊥ 𝑩𝑪, (𝑫 ∈

𝑩𝑪) , dacă 𝑨𝑫 ∗ 𝑩𝑪 = 𝑨𝑩 ∗ 𝑨𝑪, atunci 𝒎(∡𝑩𝑨𝑪) = 𝟗𝟎° iar triunghiul ABC este dreptunghic.

7
 Fie triunghiul ABC cu 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶, (𝐷 ∈ 𝐵𝐶), dacă 𝐴𝐷 ∗ 𝐵𝐶 = 𝐴𝐵 ∗ 𝐴𝐶 atunci, 𝑚(∡𝐵𝐴𝐶) =
90° iar triunghiul ABC este dreptunghic.

Demonstrație
Considerăm și perpendiculara [BE] coborâtă din
B pe AC (încă nu știm că E coincide cu A).
Cunoaștem faptul că 𝐴𝐷 ∗ 𝐵𝐶 = 𝐵𝐸 ∗ 𝐴𝐶. Comparând
această egalitate cu ipoteza rezultă că ⇒ 𝐵𝐸 ≡ 𝐴𝐵, deci
AB nu poate fi oblică (pentru că nu e mai lungă decât
perpendiculara) deci A=E. Fig nr 8

1.3 TEOREMA CATETEI

Teorema catetei : Într-un triunghi dreptunghic, lungimea unei catete este medie geometrică
între lungimea proiecției sale pe ipotenuză și lungimea ipotenuzei.

Fie triunghiul ABC dreptunghic cu 𝑚(∡𝐵𝐴𝐶) = 90°.

Fie 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶, (𝐷 ∈ 𝐵𝐶), ⇒ 𝐴𝐵 2 = 𝐵𝐷 ∗ 𝐵𝐶

Demonstrație
Triunghiurile ABC și DBA sunt asemenea (cazul
𝐴𝐵 𝐵𝐶
unu); din proporționalitatea laturilor rezultă = deci
𝐷𝐵 𝐴𝐵

⇒ 𝐴𝐵 2 = 𝐵𝐷 ∗ 𝐵𝐶. Fig nr 9
Evident, pentru cealaltă catetă va avea loc relația 𝐴𝐶 2 = 𝐶𝐷 ∗ 𝐵𝐶

Reciproca teoremei catetei: Fie triunghiul ABC, 𝑨𝑫 ⊥ 𝑩𝑪, (𝑫 ∈ 𝑩𝑪), dacă are loc 𝑨𝑩𝟐 =
𝑩𝑫 ∗ 𝑩𝑪 sau 𝑨𝑪𝟐 = 𝑪𝑫 ∗ 𝑩𝑪 atunci 𝒎(∡𝑩𝑨𝑪) = 𝟗𝟎°.

8
 Fie triunghiul ABC cu 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶, (𝐷 ∈ 𝐵𝐶). Dacă 𝐴𝐵 2 = 𝐵𝐷 ∗ 𝐵𝐶 atunci 𝑚(∡𝐵𝐴𝐶) = 90°, iar
triunghiul este dreptunghic.
Demonstrație
𝐴𝐵 𝐵𝐶
Ipoteza ne asigură că are loc 𝐷 ∈ 𝐵𝐶. Egalitatea dată conduce la = 𝐴𝐵 , egalitate care
𝐷𝐵

împreună cu egalitatea ∡𝐴𝐵𝐷 ≡≮ 𝐴𝐵𝐶 asigură cazul (L.U.L) ∆𝐵𝐴𝐷 ∼ ∆𝐵𝐶𝐴. Urmează ∡𝐵𝐷𝐴 ≡≮
𝐵𝐴𝐶, și de aici reiese concluzia dorită.

1.4 TEOREMA LUI PITAGORA

CE A ADUS DIN EGIPT THALES DIN MILET? Thales din Milet, după ce a stat un timp în
Egipt, s-a întors de acolo cu o serie de cunoștiințe privind măsurarea figurilor. Printre acestea figurează
și următoarea relație între numerele 3, 4 și 5.
𝟑𝟐 + 𝟒𝟐 = 𝟓𝟐
Astfel așezate, într-o simplă egalitate aritmetică, aceste trei numere nu spun mare lucru. Thales
din Milet însă a observant că tehnicienii egipteni mânuiau într-un anumit scop această relație. Ei au
învățat din propria lor experiență că un triunghi construit cu laturile de 3, 4și 5 unități de lungime are
neapărat un unghi drept. Ei mai știau că dacă se construiește câte un pătrat pe fiecare dintre laturile acestui
triunghi, atunci suprafața pătratului construit pe latura cea mai lungă este egală cu suma suprafețelor
pătratelor construite pe celelalte două laturi mai scurte.
Dacă luăm ca unitate de lungime “cotul” , care era în uz
pe vremea aceea, atunci avem:
 cu latura de 3 coți suprafața pământului = 32 = 9
colți pătrați
 cu latura de 4 coți suprafața pământului = 42 = 16
colți pătrați
 cu latura de 5 coți suprafața pământului = 52 = 25
colți pătrați
și 𝟗 + 𝟏𝟔 = 𝟐𝟓 sau 𝟑𝟐 + 𝟒𝟐 = 𝟓𝟐. Fig nr 10
Constructorii, inginerii și arhitecții egipteni se serveau de această relație la construirea colțarelor
sau echerelorm pentru trasarea unghiurilor drepte direct pe teren,

9
 CUM TRASAU TEHNICIENII EGIPTENI UN UNGHI DREPT? Pentru trasarea unui unghi
drept , tehnicienii egipteni procedau la fel cum procedează astăzi tehnicienii pe șantierele de construcții
când au de trasat o linie perpendiculară pe alta. Mai bine zis, tehnicienii de astăzi procedează ca
tehnicienii egipteni din antichitate.
Tehnicienii egipteni specializați în operațiile de măsurare se numeau arpedonapți, adică
încălzitori de sfoară, pentru că în afară de țăruși, la construirea și măsurarea figurilor geometrice pe teren,
ei se serveau și de o sfoară. Sfoara arpedonapților era împărțită cu ajutorul unor noduri, de obicei în colți.
Pe direcția cunoscută și în punctul în care urma să se ducă perpendiculara pe această direcție se
bătea un țăruș. La o distanță de 4 colți, luată pe aceeași direcție, se bătea un al doilea țăruș. Se petrecea
sfoara după cei doi țăruși, astfel ca nodul al treilea să cadă pe primul țăruș, iar nodul al șaptelea să cadă
pe al doilea țăruș. Apoi, urmărind tot timpul ca aceste noduri să nu se deplaseze de pe cei doi țăruși, se
trăgea capătul sforii până se întâlnea cu nodul al doisprezecelea. În punctul în care capătul sforii întinse
se întâlnea cu ultimul nod, se înfigea al treilea țăruș. În felul acesta se determinau pe teren cele 3 vârfuri
ale unui triunghi dreptunghic, căci, între țăruși erau respectiv 3,4 și 5 colți. Latura de 4 colți formând un
unghi drept cu aceea de 3 colți, rezultă că direcțiile acestor laturi coincid cu perpendicularele căutate.
UNDE INTERVINE PITAGORA? Pitagora (580-500 î. Ch) a fost unul dintre cei mai mari
matematicieni ai antichității. El considera că fiecare număr are o anumită însemnătate; mai mult chiar, el
susținea că “numerele guvernează lumea”.
În cercetările sale de matematică el s-a interest foarte mult de relația dintre numerele 3, 4 și 5, pe
care Thales din Milet a adus-o din Egipt, și desigur și de aplicarea acestei relații la triunghiul dreptunghic
cu laturile de 3. 4 și 5 unități de lungime.
După legend, Pitagora ar fi fost acela care a căutat să afle dacă la orice triunghi dreptunghic
există o relație similară între lungimea ipotenuzei și lungimile catetelor și ar fi reușit să stabilească o
demonstrație a teoremei care îi poartă numele.
Într-un triunghi dreptunghic pătratul construit pe ipotenuză este egal cu suma pătratelor
construite pe cele două catete.
Teorema lui Pitagora are o deosebită importanță în geometrie și în aplicațiile ei și pee a se bazează
demonstrarea multor adevăruri. Această teoremă ne dă posibilitatea să găsim una din laturile unui
triunghi dreptunghic atunci când cunoaștem celelalte două și ne ajută la multe calculi și construcții
grafice.
Există vreo 50 de demonstrații ale acestei teoreme și în cele mai multe din ele se cunosc autorii,
dar nu se știe care demonstrație aparține lui Pitagora. Studiind-se metodele de demonstrație întrebuințate

10
de matematicienii din epoca în care a trait Pitagora, se presupune că acest învâțat ar fi demonstrate
teorema care îi poarta numele în felul următor:
 se ia un segment de dreaptă AB= b și un altul BC=c. Se așează cele două segmente unul în
prelungirea celuilalt și se obține segmentul de dreaptă AC=b+c. Pe segmentul AC se construiește pătratul
ACDE (fig 11). Pe latura AE se ia o lungime AG-b. Prin punctul B se duce o paralelă la latura CD și
prin G, una la AC. Pătratul ACDE s-a descompus astfel în:
 pătratul ABKG cu suprafața egală cu 𝑏 2
 pătratul KHDF cu suprafața egală cu 𝑐 2
 dreptunghiurile BCHK și GKFE fiecare cu suprafața
egală cu 𝑏 ∗ 𝑐
Cu ajutorul diagonalelor EK și KC descompunem aceste
dreptunghiuri în câte două triunghiuri dreptunghice având fiecare
𝑏∗𝑐
suprafața egală cu . Fig nr 11
2

 Construim apoi un pătrat LMNP esgal cu pătratul ACDE. Așezăm în acest nou pătrat
triunghiurile din primul pătrat, astfel cum se vede în figura nr. 12.
Ipotenuzele acestor triunghiuri formează un pătrat RSTU. Se
demonstrează ușor că patrulaterul RSTU este pătrat, deoarece are laturile
egale , iar unghiurile drepte ca suplimentele sumei unghiurilor ascuțite
ale unui triunghi dreptunghic. Dacă a este lungimea ipotenuzei
triunghiurilor dreptunghice, atunci suprafața pătratului RSTU este 𝑎2 .
Acum, dacă din pătratul ACDE scoatem cele patru triunghiuri
dreptunghice, ne rămân cele două pătrate cu latura b și c și a căror
suprafață este 𝑏 2 + 𝑐 2 . Fig nr 12
Dacă și din pătratul LMNP scoatem cele 4 triunghiuri dreptunghice pe care le-am construit egale
cu primele, ne rămâne un pătrat cu latura a și deci cu suprafața 𝑎2 .
Cum pătratele ACDE și LMNP le-am construit egale între ele, urmează că după ce am scos din
ele suprafețele egale, să ne rămână tot suprafețe egale, deci: 𝑏 2 + 𝑐 2 = 𝑎2 .
Prin urmare s-a demonstrate că pătratul construit pe ipotenuza unui triunghi dreptunghic este egal
cu suma pătratelor construite pe cele două catete.
CHINEZII CUNOȘTEAU TEOREMA LUI PITAGORA CU 2.000 DE ANI ÎNAINTEA
LUI PITAGORA. În cartea de matematică chinezească intitulată “Chiu Ciang”, scrisă de de Țin Chiu-

11
ciau cu 2.000 de ani înainte ca Pitagora să-și fi formulat celebra lui teoremă, apare următoarea problemă
de geometrie:
În centrul unui bazin pătrat cu latura de 10 picioare, crește o trestie care se înalță cu 1 picior
peste nivelul apei. Dacă se trage trestia către marginea bazinuluim ea atinge cu vârful ei periferia apei
din bazin. Care este adâncimea apei din bazin?
Soluția la această problem o dă tot Țin Chiu-ciau. La chinezi, încă de pe vremea lui Țin Chiu-
ciau, se știa că 52 + 122 = 132 , adică exact ceea ce am aflat noi de la Thales din Milet, că știau egiptenii
despre numerele 3,4 și 5.
Se mai știa de asemenea că dacă aceste numere reprezintă lungimile laturilor unui triunghi
măsurate cu aceeași unitate de lungime, atunci acel triunghi este dreptunghic.
Trăgând deci vârful trestiei spre marginea bazinului, se formează un triunghi dreptunghic, cu una
din catete de 5 picioare, a doua catetă egală în lungime cu porțiunea de trestie care era cuprinsă înainte
în apă, iar ipotenuza egală cu a doua catetă mărită cu un picior.
Singura relație între laturi care satisfice un asemenea triunghi dreptunghic este 52 + 122 = 132 .
Prin urmare trestia este de 13 picioare, iar adâncimea apei este de 12 picioare.
Iată deci cum chinezii rezolvau problem pe baza unei teoreme cu 2.000 de ani înainte ca aceasta
să fie descoperită de Pitagora!
CUM A DEMONSTRAT BHASKARA ÎNȚELEPTUL TEOREMA LUI PITAGORA.
Marele mathematician indian Bhaskara Aciarya (înțeleptul) a dat o demonstrație a teoremei lui Pitagora
desemând 2 figuri și spunând numai un singur cuvânt: “Privește!”

Figura nr 13

12
 El a construit 4 triunghiuri dreptunghice egale, de felul lui BAC, din figura 13, având ipotenuza
𝑏∗𝑐
egală cu a și catetele cu b și c unități de lungime și deci fiecare suprafață de . Apoi a așezat aceste
2

triunghiuri astfel încât să formeze cu ipotenuzele lor un pătrat, cu latura a sau de suprafață 𝑎2 . În felul
acesta, între catetele mai mari, adică acealea a căror lungime este c, a rămas un pătrat cu latura (c − b)
sau suprafața (c − b)2.
Apoi cu aceleași patru triunghiur dreptunghice și cu pătratul de latură (c − b) s-a construit cea
de-al doilea desen din figura 13. La urmă a spus foarte simplu: “Privește!”
Se vede foarte ușor că desenul 2 din figura 13 se poate împărți în două pătrate din care unul cu
latură b și deci de suprafață 𝑏 2 și al doilea cu latură c și deci de suprafață 𝑐 2 . Rezultă deci că: 𝑏 2 + 𝑐 2 =
𝑎2 , adică cee ace voia să demonstreze Bhaskara Aciarya.
Teorema lui Pitagora: Suma pătratelor (lungimilor)
catetelor este (numeric) egală cu pătratul (lungimii) ipotenuzei.

Demonstrație
Pentru a putea demonstra teorema lui Pitagora pornim de la
calculul catetelor, prin teorema catetei după cum urmează:
𝐴𝐵 2 = 𝐵𝐷 ∗ 𝐵𝐶 (1)
𝐴𝐶 2 = 𝐶𝐷 ∗ 𝐵𝐶 (2)
Însumând cele două relații obținem:
𝐴𝐵 2 + 𝐴𝐶 2 = 𝐵𝐷 ∗ 𝐵𝐶 + 𝐶𝐷 ∗ 𝐵𝐶 ⇒ Fig nr 14
𝐴𝐵 2 + 𝐴𝐶 2 = (𝐵𝐷 + 𝐶𝐷) ∗ 𝐵𝐶 ⇒
𝐴𝐵 2 + 𝐴𝐶 2 = 𝐵𝐶 2

Reciproca teoremei lui Pitagora: Într-un triunghi ABC, dacă 𝑨𝑩𝟐 + 𝑨𝑪𝟐 = 𝑩𝑪𝟐 , atunci
𝒎(∡𝑩𝑨𝑪) = 𝟗𝟎°, iar triunghiul este dreptunghic.
Demonstrație
Considerăm înălțimea BE ((𝐸 ∈ 𝐴𝐶), Prin teorema lui Pitagora generalizată deducem faptul că
𝐵𝐶 2 = 𝐴𝐵 2 + 𝐴𝐶 2 − 2 ∗ 𝐴𝐸 ∗ 𝐴𝐶. Comparând această egalitate cu ipoteza urmează 𝐴𝐸 ∗ 𝐴𝐶 = 0, deci
A=E.

13
1.5 REZOLVAREA TRIUNGHIULUI DREPTUNGHIC

1. Fie triunghiul ABC dreptunghic în A, în care ducem înălțimea [AD], unde 𝐷 ∈ 𝐵𝐶. Știind că
BC=4*BD și că AD= 15 cm, să se calculeze lungimea catetelor [AB] și [AC].

∆𝐴𝐵𝐶 dreptunghic
∢𝐴 = 90°
AD⊥BC
𝐷 ∈ 𝐵𝐶
BC=4*BD
AD= 15 cm
AB=?
AC=?

În ∆𝐴𝐵𝐶 (∢𝐴 = 90°)⇒Teoremei înălțimii ⇒

𝐵𝐶 3𝐵𝐶
𝐴𝐷2 = 𝐵𝐷 ∗ 𝐶𝐷 ⇒ 𝐴𝐷2 = ∗
4 4
𝐵𝐶
𝐵𝐷 =
4
𝐵𝐶 3𝐵𝐶
𝐵𝐶 = 𝐵𝐷 + 𝐶𝐷 ⇒ 𝐶𝐷 = 𝐵𝐶 − 𝐵𝐷 = 𝐵𝐶 − =
4 4

3𝐵𝐶 2 225 ∗ 16 225 ∗ 16

⇒ = 225 ⇒ 𝐵𝐶 2 = ⇒ 𝐵𝐶 = √ = 20√3
16 3 3

𝑩𝑪 = 𝟐𝟎√𝟑
20√3
⇒ BD = = 5√3
4
𝑩𝑫 = 𝟓√𝟑
3 ∗ 20√3
⇒ CD = = 15√3
4
𝑪𝑫 = 𝟏𝟓√𝟑
În ∆𝐴𝐵𝐶 (∢𝐴 = 90°)⇒Teoremei catetei⇒ 𝐴𝐵 2 = 𝐵𝐷 ∗ 𝐵𝐶 ⇒

14
⇒ 𝐴𝐵 2 = 5√3 ∗ 20√3 = 100 ∗ 3
⇒ 𝐴𝐵 = √300 = 10√3
𝑨𝑩 = 𝟏𝟎√𝟑
În ∆𝐴𝐵𝐶 (∢𝐴 = 90°)⇒Teoremei lui Pitagora⇒ 𝐴𝐶 2 = 𝐵𝐶 2 − 𝐴𝐵 2 ⇒
2
𝐴𝐶 2 = (20√3)2 − (10√3) = 400 ∗ 3 − 100 ∗ 3 = 900

𝐴𝐶 = √900 = 30
𝑨𝑪 = 𝟑𝟎

2. Se consideră ∆𝐴𝐵𝐶 cu AB≡AC, ∢𝐵𝐴𝐶 obtuz și AD⊥AB, (𝐷 ∈ 𝐵𝐶) . Să se calculeze

𝐶𝐷
valoarea raportului 𝐵𝐷, știind că BC= 8 cm și distanța de la A la dreapta BC este de 3 cm.

∆𝐴𝐵𝐶 isoscel
AB≡AC
𝑚(∢𝐵𝐴𝐶) > 90°
AD⊥AB
𝐷 ∈ 𝐵𝐶
BC= 8 cm
d(A, BC)= 3 cm
𝐶𝐷
=?
𝐵𝐷

Notăm 𝐸 ∈ 𝐵𝐶 a.î AE⊥BC ⇒ d( A, BC)= AE

𝐵𝐶
∆𝐴𝐵𝐶 isoscel ⇒ AE înălțime, mediană, bisectoare, mediatoare ⇒ 𝐵𝐸 ≡ 𝐶𝐸 = = 4 𝑐𝑚
2

AE⊥BC
𝐵𝐷 = 𝐵𝐸 + 𝐷𝐸
𝐶𝐷 = 𝐶𝐸 − 𝐷𝐸
𝐴𝐸 2 9
În ∆𝐵𝐴𝐷 (∢𝐵𝐴𝐷 = 90°) ⇒ Teorema înălțimii ⇒ 𝐴𝐸 2 = 𝐵𝐸 ∗ 𝐷𝐸 ⇒ 𝐷𝐸 = =4
𝐵𝐸

AE⊥BC
9 25
⇒ 𝐵𝐷 = 4 + =
4 4

15
 9 7
⇒ 𝐶𝐷 = 4 − =
4 4
7
𝐶𝐷 7
⇒ = 4 =
𝐵𝐷 25 25
4
𝑪𝑫 𝟕
=
𝑩𝑫 𝟐𝟓

3. Într-un dreptunghi ABCD se dau laturile AB=4 cm AD=3 cm. Din vârful D se duce
perpendiculara pe AC, care intersectează pe AC în E și pe AB în F. Să se calculeze lungimile AF, DF,
AE, ED, și EF.

ABCD dreptunghi
AB= 4 cm
AD= 3 cm
𝐸 ∈ 𝐴𝐶 aî DE⊥AC
DE∩AB={F}
AF=?
DF=?
AE=?
DE=?
EF=?

În ∆𝐵𝐴𝐷 (∢𝐶𝐴𝐷 = 90°)⇒ Teorema lui Pitagora⇒ 𝐴𝐶 2 = 𝐴𝐷2 + 𝐷𝐶 2

⇒ 𝐴𝐶 2 = 32 + 42 ⇒ 𝐴𝐶 2 = 25 ⇒ 𝐴𝐶 = 5
𝐴𝐷∗𝐷𝐶 3∗4
⇒ Teorema înălțimii ⇒ 𝐷𝐸 = ⇒ 𝐷𝐸 = = 2,4 𝐶𝑀
𝐴𝐶 5

DE⊥AC
𝟏𝟐
𝑫𝑬 = = 𝟐, 𝟒 𝒄𝒎
𝟓
𝐴𝐷 2 9
⇒ Teorema catetei ⇒ 𝐴𝐷2 = 𝐴𝐸 ∗ 𝐴𝐶 ⇒ 𝐴𝐸 = ⇒ 𝐴𝐸 = 5 = 1,8
𝐴𝐶

DE⊥AC
𝟗
𝑨𝑬 = = 𝟏, 𝟖 𝒄𝒎
𝟓

16
 𝐴𝐷 2 15
În ∆𝐷𝐴𝐹 (∢𝐷𝐴𝐹 = 90°) ⇒ Teoremei catetei ⇒ 𝐴𝐷2 = 𝐷𝐸 ∗ 𝐷𝐹 ⇒ 𝐷𝐹 = = = 3,75
𝐷𝐸 4

AE⊥DF
𝟏𝟓
𝑫𝑭 = = 𝟑, 𝟕𝟓 𝒄𝒎
𝟒
𝐷𝐹 = 𝐷𝐸 + 𝐸𝐹 ⇒ 𝐸𝐹 = 𝐷𝐹 − 𝐷𝐸 = 3,75 − 2,4 = 1,35 𝑐𝑚
𝟐𝟕
𝑬𝑭 = = 𝟏, 𝟑𝟓 𝒄𝒎
𝟐𝟎
27 15 81 81
În ∆𝐷𝐴𝐹 (∢𝐷𝐴𝐹 = 90°) ⇒ Teoremei catetei ⇒ 𝐴𝐹 2 = 𝐸𝐹 ∗ 𝐷𝐹 ⇒ 𝐴𝐹 2 = 20 ∗ = 16 ⇒ 𝐴𝐹 = √16
4

9
AE⊥DF ⇒ 𝐴𝐹 = 4 = 2,25
𝟗
𝑨𝑭 = = 𝟐, 𝟐𝟓 𝒄𝒎
𝟒

4. Fie ABC un triunghi și D proiecția lui A pe BC. Perpendiculara în A pe AB, intersectează pe

BC în E. Dacă AB= 5 cm, BC=8 cm, AD=4 cm, să se afle perimetrul triunghiului ABE.

∆𝐴𝐵𝐶 oarecare
𝐷 ∈ 𝐵𝐶 aî AD⊥BC
𝐸 ∈ 𝐵𝐶 aî AE⊥AB
AB= 5 cm
BC=8 cm
AD= 4 cm
𝑃∆𝐴𝐵𝐸=?

𝑃∆𝐴𝐵𝐸=AB+BE+AE
În ∆𝐴𝐵𝐷 ∢𝐴𝐷𝐵 = 90° ⇒ Teoremei lui Pitagora ⇒ 𝐵𝐷2 = 𝐴𝐵 2 − 𝐴𝐷2 ⇒
⇒ 𝐵𝐷2 = 52 − 42 ⇒ 𝐵𝐷2 = 9 ⇒ 𝐵𝐷 = 3
𝐵𝐸 = 𝐵𝐷 + 𝐶𝐸
𝐴𝐷 2 16
În ∆𝐴𝐵𝐸 ∢𝐵𝐴𝐸 = 90° ⇒ Teoremei înălțimii ⇒ 𝐴𝐷2 = 𝐵𝐷 ∗ 𝐷𝐸 ⇒ 𝐷𝐸 = ⟹ 𝐷𝐸 =
𝐵𝐷 3

16 25
𝐵𝐸 = 3 + =
3 3

17
 25
𝐴𝐵∗𝐴𝐸 𝐴𝐷∗𝐵𝐸 4∗ 20
În ∆𝐴𝐵𝐸 ∢𝐵𝐴𝐸 = 90° ⇒ Teoremei înălțimii ⇒ 𝐴𝐷 = ⟹ 𝐴𝐸 = = 3
=
𝐵𝐸 𝐴𝐵 5 3

𝑃∆𝐴𝐵𝐸=5+16+20=5+12=17 𝑐𝑚
3 3

5. Fie ABCD un trapez dreptunghic cu baza mare AB și înălțimea AD, în care AB= 10 cm, BC=
8 cm și AC=6 cm. Să se calculeze perimetrul trapezului.

ABCD trapez dreptunghic

AB>CD
AD⊥AB
AB=10 cm
BC=8 cm
AC=6 cm
𝑃𝐴𝐵𝐶𝐷𝐸=?

𝑃𝐴𝐵𝐶𝐷𝐸=AB+BC+CD+AD
Construim 𝐸 ∈ 𝐴𝐵 aî CE⊥AB
CE⊥ 𝐴𝐵 ⇒ 𝐶𝐸 ∥ 𝐴𝐷 ⇒ 𝐶𝐸 ≡ 𝐴𝐷
În ∆𝐴𝐵𝐶 𝐴𝐵 2 = 𝐴𝐶 2 + 𝐵𝐶 2 ⇒ ⟹Reciprocei teoremei lui Pitagora ⟹
102 = 62 + 82 ⇒ 100 = 36 + 64 = 100 ⟹ ∆𝐴𝐵𝐶 este dreptunghic (∢𝐴𝐶𝐵 = 90°)
𝐴𝐶∗𝐵𝐶 6∗8 24
În ∆𝐴𝐵𝐶 dreptunghic (∢𝐴𝐶𝐵 = 90°) ⟹ Teoremei înălțimii ⟹ 𝐶𝐸 = = = = 4,8 𝑐𝑚
𝐴𝐵 10 5

CE⊥ 𝐴𝐵
În ∆𝐴𝐷𝐶 dreptunghic (∢𝐴𝐷𝐶 = 90°) ⟹ Teoremei lui Pitagora ⇒ 𝐶𝐷2 = 𝐴𝐵 2 − 𝐴𝐷2 ⇒

24 2 576 324 324 18

⇒ 𝐶𝐷 = 6 − ( ) ⇒ 𝐶𝐷 2 = 36 −
2 2
= ⟹ 𝐶𝐷 = √ =
5 25 25 25 5
18 24 172
𝑃𝐴𝐵𝐶𝐷𝐸 = 10 + 8 + + =
5 5 5

18
 6. Fie ABCD un trapez (AB∥CD), având AD= 9 cm, BC=12 cm, AB= 20 cm, AB=4*CD. Să se
demonstreze că 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶.

ABCD trapez
AB∥CD
AD=9 cm
BC=12 cm
AB=20 cm
AB=4*CD
𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶

Pentru a demonstra că
𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶 trebuie să demonstrăm că ∆𝐴𝐸𝐵 este dreptunghic ∢𝐴𝐸𝐵 = 90°
DC ∥ 𝐴𝐵 ⟹ ∆𝐷𝐸𝐶 ≡ ∆𝐴𝐷𝐵 ⟹ 𝑇𝑒𝑜𝑟𝑒𝑚𝑒𝑖 𝑎𝑠𝑒𝑚ă𝑛ă𝑟𝑖𝑖
𝐷𝐸 𝐷𝐶 𝐶𝐸
∢𝐴𝐸𝐷 ≡ ∢𝐷𝐸𝐶 ⟹ = 𝐴𝐵 = 𝐵𝐸 ⟹
𝐴𝐸

⟹ 𝐴𝐸 = 𝐴𝐷 + 𝐷𝐸 ⟹
𝐷𝐸 1 𝐷𝐸 1
⟹ = ⟹ =
𝐴𝐷 + 𝐷𝐸 4 9 + 𝐷𝐸 4
⟹ 4𝐷𝐸 = 9 + 𝐷𝐸 ⟹ 3𝐷𝐸 = 9 ⟹ 𝐷𝐸 = 3 𝑐𝑚
𝑫𝑬 = 𝟑 𝒄𝒎
AE = AD + DE ⟹ 𝐴𝐸 = 9 + 3 ⟹ 𝐴𝐸 = 12 𝑐𝑚
𝑨𝑬 = 𝟏𝟐 𝒄𝒎
𝐶𝐸 1 𝐶𝐸 1
= ⟹ =
𝐵𝐶 + 𝐶𝐸 4 12 + 𝐶𝐸 4
⟹ 4𝐶𝐸 = 12 + 𝐶𝐸 ⟹ 3𝐶𝐸 = 12 ⟹ 𝐶𝐸 = 4 𝑐𝑚
𝑪𝑬 = 𝟒 𝒄𝒎
BE = BC + CE ⟹ 𝐵𝐸 = 12 + 4 ⟹ 𝐵𝐸 = 16 𝑐𝑚
𝑩𝑬 = 𝟏𝟔 𝒄𝒎
În ∆𝐴𝐸𝐵 𝐴𝐵 2 = 𝐵𝐸 2 + 𝐴𝐸 2 ⇒ 400 = 256 + 144 ⇒ Reciprocei teoremei lui Pitagora ⇒ ∆𝐴𝐸𝐵
dreptunghic ⇒ 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶

19
 7. Se consideră pătratul ABCD cu laturile de lungime a. Pe laturile BC și DC se iau punctele E,
1 2
respectiv F astfel încât 𝐵𝐸 = 3 𝑎 și 𝐶𝐹 = 9 𝑎 .

Să se demonstreze că 𝐴𝐸 ⊥ 𝐸𝐹.

ABCD – pătat
AB= a
𝑎
𝐸 ∈ 𝐵𝐶 𝑎î 𝐵𝐸 =
3
2𝑎
𝐹 ∈ 𝐶𝐷 𝑎î 𝐶𝐹 =
9
𝐴𝐸 ⊥ 𝐸𝐹

Pt a demonstra faptul că 𝐴𝐸 ⊥ 𝐸𝐹 trebuie să

demonstrăm faptul că ∆𝐴𝐸𝐹 este dreptunghic.
În ∆𝐴𝐸𝐵 (∢𝐴𝐵𝐸 = 90°) ⟹ Teoremei lui
Pitagora ⟹
⟹ 𝐴𝐸 2 = 𝐴𝐵 2 + 𝐵𝐸 2
𝑎2 10𝑎2
⟹ 𝐴𝐸 2 = 𝑎2 + ⟹ 𝐴𝐸 2 =
9 9

10𝑎2 𝑎√10
⟹ 𝐴𝐸 = √ =
9 3

𝒂√𝟏𝟎
𝑨𝑬 =
𝟑
În ∆𝐸𝐹𝐶 (∢𝐸𝐶𝐹 = 90°) ⟹ Teoremei lui Pitagora ⟹
⟹ 𝐸𝐹 2 = 𝐶𝐸 2 + 𝐶𝐹 2
𝑎 2𝑎
𝐶𝐸 = 𝐵𝐶 − 𝐵𝐸 = 𝑎 − =
3 3
4𝑎 2 4𝑎 2
2
36𝑎2 + 4𝑎2 40𝑎2
⟹ 𝐸𝐹 = + ⟹ 𝐸𝐹 2 = =
9 81 81 81

40𝑎2 2𝑎√10
⟹ 𝐸𝐹 = √ =
81 9

𝟐𝒂√𝟏𝟎
𝑬𝑭 =
𝟗
20
În ∆𝐴𝐷𝐹 (∢𝐴𝐷𝐹 = 90°) ⟹ Teoremei lui Pitagora ⟹
⟹ 𝐴𝐹 2 = 𝐴𝐷2 + 𝐷𝐹 2
2𝑎 7𝑎
𝐷𝐹 = 𝐶𝐷 − 𝐹𝐶 = 𝑎 − =
9 3

2
49𝑎 2
2
81𝑎2 + 49𝑎2 130𝑎2
⟹ 𝐴𝐹 = 𝑎 + ⟹ 𝐴𝐹 2 = =
81 81 81

130𝑎2 𝑎√130
⟹ 𝐴𝐹 = √ =
81 9

𝟐𝒂√𝟏𝟎
𝑨𝑭 =
𝟗

În ∆𝐴𝐸𝐹 ⟹
𝐴𝐹 2 = 𝐴𝐸 2 + 𝐸𝐹 2
130𝑎 2 40𝑎 2 10𝑎 2 130𝑎 2 40𝑎 2 90𝑎 2 130𝑎 2 130𝑎 2
= + ⟹ = + ⟹ = ⟹
81 81 9 81 81 9 81 81
Reciprocei lui Pitagora ⟹ ∆𝐴𝐸𝐹 este dreptunghic ⟹ 𝐴𝐸 ⊥ 𝐸𝐹

8. Catetele triunghiului dreptunghic ABC sunt AB=12 cm și AC= 9 cm. Bisectoarea unghiului
B intersectează latura AC în M, iar perpendiculara în M pe BM intersectează pe AB în N. Să se calculeze
lungimea segmentului AN.

∆𝐴𝐵𝐶 dreptunghic
AB= 12 cm
AC= 9 cm
𝑀 ∈ 𝐴𝐶 𝑎î [𝐵𝑀 − 𝑏𝑖𝑠𝑒𝑐𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 ∢𝐴𝐵𝐶
𝑁 ∈ 𝐴𝐵 𝑎î 𝑁𝑀 ⊥ 𝐵𝑀
𝐴𝑁 =?

În ∆𝐴𝐵𝐶 (∢𝐵𝐴𝐶 = 90°) ⟹ Teoremei

lui Pitagora ⟹
⟹ 𝐵𝐶 2 = 𝐴𝐶 2 + 𝐴𝐷2 ⟹ 𝐵𝐶 2 = 122 + 92 = 144 + 81 = 225
⟹ 𝐵𝐶 = √225 = 15
21
 𝑩𝑪 = 𝟏𝟓 𝒄𝒎
𝐵𝐶 𝐴𝐵
În ∆𝐴𝐵𝐶 ⟹ Teoremei bisectoarei ⟹ = 𝐴𝑀 ⟹
𝐶𝑀

[𝐵𝑀 − 𝑏𝑖𝑠𝑒𝑐𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 ∢𝐴𝐵𝐶

𝐴𝑀 = 𝐴𝐶 − 𝐶𝑀
15 12
⟹ 𝐶𝑀 = 9−𝐶𝑀 ⟹ 15 ∗ 9 − 15𝐶𝑀 = 12𝐶𝑀
135
⟹ 27𝐶𝑀 = 135 ⟹ 𝐶𝑀 = = 5 𝑐𝑚
27
𝑪𝑴 = 𝟓 𝒄𝒎
În ∆𝐵𝑀𝑁 (∢𝐵𝑀𝑁 = 90°) ⟹ Teoremei înălțimii ⟹

2
𝐴𝑀2 16
⟹ 𝐴𝑀 = 𝐴𝐵 ∗ 𝐴𝑁 ⟹ 𝐴𝑁 = =
𝐴𝐵 12
4
⟹ 𝐴𝑁 =
3
𝟒
𝑨𝑵 = 𝒄𝒎
𝟑

9. În triunghiul dreptunghic ABC, 𝑚(∢𝐵𝐴𝐶) = 90°, 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶, 𝐷 ∈ 𝐵𝐶, AB= 30, iar CD=32
cm. Să se afle:
a) perimetrul triunghiului ABC și înălțimea AD;
b) dacă 𝐷𝐸 ⊥ 𝐴𝐶, 𝐸 ∈ 𝐴𝐶, să se afle perimetrul ∆𝐷𝐸𝐶

∆𝐴𝐵𝐶 dreptunghic
∢𝐵𝐴𝐶 = 90°
𝐷 ∈ 𝐵𝐶 𝑎î 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶
AB=30
CD=32
a) 𝑃∆𝐴𝐵𝐶 =?; AD=?
b) dacă 𝐸 ∈ 𝐴𝐶 𝑎î 𝐷𝐸 ⊥ 𝐴𝐶
𝑃∆𝐷𝐸𝐶 =?

a) 𝑃∆𝐴𝐵𝐶 = 𝐴𝐵 + 𝐵𝐶 + 𝐴𝐶
În ∆𝐴𝐵𝐶 (∢𝐵𝐴𝐶 = 90°) ⟹ Teoremei catetei ⟹
22
⟹ 𝐴𝐵 2 = 𝐵𝐷 ∙ 𝐵𝐶 ⟹ 𝐴𝐵 2 = (𝐵𝐶 − 𝐶𝐷) ∙ 𝐵𝐶
𝐵𝐷 = 𝐵𝐶 − 𝐶𝐷
⟹ 900 = 𝐵𝐶 2 − 32 ∙ 𝐵𝐶
⟹ 𝐵𝐶 2 − 32 ∙ 𝐵𝐶 − 900 = 0
∆= 322 + 4 ∙ 1 ∙ 900 = 4624
√∆= √4624 = 68
32+68
𝐵𝐶1 = = 50 ⟹ 𝐵𝐶 = 50
2

32 − 68
𝐵𝐶2 = = −18
2
𝑩𝑪 = 𝟓𝟎 𝒄𝒎
𝐵𝐷 = 𝐵𝐶 − 𝐶𝐷 = 50 − 32 = 18
𝑩𝑫 = 𝟏𝟖 𝒄𝒎
În ∆𝐴𝐵𝐶 (∢𝐵𝐴𝐶 = 90°) ⟹ Teoremei lui Pitagora ⟹
⟹ 𝐴𝐶 2 = 𝐵𝐶 2 − 𝐴𝐵 2 ⟹ 𝐴𝐶 2 = 502 − 302 = 2500 − 900 = 1600
⟹ 𝐴𝐶 = √1600 = 400
𝑨𝑪 = 𝟒𝟎𝟎 𝒄𝒎
𝑃∆𝐴𝐵𝐶 = 30 + 40 + 50 = 120
𝑷∆𝑨𝑩𝑪 = 𝟏𝟐𝟎 𝒄𝒎

În ∆𝐴𝐵𝐶 (∢𝐵𝐴𝐶 = 90°) ⟹ Teoremei înălțimii ⟹

𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶
𝐴𝐵∗𝐴𝐶 30∗40
⟹ 𝐴𝐷 = ⟹ 𝐴𝐷 = = 24
𝐵𝐶 50

𝑨𝑫 = 𝟐𝟒 𝒄𝒎
𝐵𝐷 = 𝐵𝐶 − 𝐶
b) 𝑃∆𝐷𝐸𝐶 = 𝐷𝐸 + 𝐸𝐶 + 𝐷𝐶
În ∆𝐴𝐷𝐶 (∢𝐴𝐷𝐶 = 90°) ⟹ Teoremei înălțimii ⟹
𝐷𝐸 ⊥ 𝐴𝐶
𝐴𝐷∗𝐷𝐶 24∗32 96
⟹ 𝐷𝐸 = ⟹ 𝐷𝐸 = =
𝐴𝐶 40 5

𝟗𝟔
𝑫𝑬 =
𝟓

23
În ∆𝐴𝐷𝐶 (∢𝐴𝐷𝐶 = 90°) ⟹ Teoremei catetei⟹
𝐷𝐸 ⊥ 𝐴𝐶
𝐶𝐷 2 1024 128
⟹ 𝐶𝐷2 = 𝐶𝐸 ∗ 𝐴𝐶 ⟹ 𝐶𝐸 = ⟹ 𝐶𝐸 = =
𝐴𝐶 40 5
𝟏𝟐𝟖
𝑪𝑬 =
𝟓
96 128 384
𝑃∆𝐷𝐸𝐶 = + + 32 =
5 5 5
𝟑𝟖𝟒
𝑷∆𝑫𝑬𝑪 =
𝟓

24
 CAPITOLUL NR 2: RELAȚII METRICE ÎN TRIUNGHIUL
OARECARE

2.1 TEOREMA GENERALIZATĂ A LUI PITAGORA

Se consideră un triunghi ABC oarecare și piciorul D al înălțimii din A. Figura nr 15 permite să

constatăm că acum nu mai putem decide asupra ordinei punctelor B, C, D.

Folosind teorema lui Pitagora în cele două triunghiuri dreptunghice vom obține:
𝐴𝐶 2 = 𝐴𝐷2 + 𝐷𝐶 2 și 𝐴𝐵 2 = 𝐴𝐷2 + 𝐵𝐷2 .
Scăzând aceste două inegalități vom deduce o egalitate la care ne vom mai referi și în acest
paragraf și în altele:
𝐴𝐶 2 − 𝐴𝐵 2 = 𝐷𝐶 2 − 𝐷𝐵 2 .
Modalitatea cea mai avantajoasă de prelucrare a egalității anterioare constă în folosirea
segmentelor orientate. Obținem astfel:
̅̅̅̅ + 𝐵𝐷
𝐴𝐶 2 − 𝐴𝐵 2 = (𝐷𝐶 ̅̅̅̅ + 𝐵𝐷
̅̅̅̅)(𝐷𝐶 ̅̅̅̅ (𝐷𝐶
̅̅̅̅ ) = 𝐵𝐶 ̅̅̅̅ + 𝐵𝐷 ̅̅̅̅̅̅ = 𝐵𝐶
̅̅̅̅ − 2𝐵𝐷) ̅̅̅̅ (𝐵𝐶
̅̅̅̅ − 2𝐵𝐷 ̅̅̅̅ ∗
̅̅̅̅) = 𝐵𝐶 2 − 2𝐵𝐶
̅̅̅̅
𝐵𝐷.
̅̅̅̅ ∗ ̅̅̅̅
Rezultă astfel teorema lui Pitagora generalizată: 𝐴𝐶 2 = 𝐴𝐵 2 + 𝐵𝐶 2 − 2𝐵𝐶 𝐵𝐷.
Dacă avem și informații suplimentare care să precizeze ordinea punctelor B, C, D, putem renunța
la folosirea segmentelor orientate.

25
 De exemplu dacă unghiul ∢𝐴𝐵𝐶 (opus laturii AC ) este ascuțit, atunci are loc 𝐷 − 𝐵 − 𝐶 și prin
urmare:

Dacă ∢𝐴𝐵𝐶 este obtuz va avea loc egalitatea:

Ne vom referi la formulele anterior amintite cu denumirea de teorema (sau formula) lui Pitagora
generlalizată. Bineînțeles că aceste formule pot fi utilizate și pentru calculul altor laturi, în funcție de
celelalte două laturi și de proiecția uneia pe cealaltă.
Formula rezultată este corectă și când punctele A, B, C sunt coliniare.

2.2 TEOREMA COSINUSULUI

Într-un triunghi ABC are loc formula:

sau

DEMONSTRAȚIE
Conform teoremei lui Pitagora generalizată, dacă BD este înălțime are loc relația:
̅̅̅̅ ∗ ̅̅̅̅
𝐵𝐶 2 = 𝐴𝐵 2 + 𝐴𝐶 2 − 2𝐴𝐶 𝐴𝐷 .
Considerând unghiul ∢𝐵𝐴𝐶ascuțit deduce:
̅̅̅̅
𝐴𝐶 = 𝐴𝐶 = 𝑏
̅̅̅̅
𝐴𝐷 = 𝐴𝐵 ∗ cos 𝐴 = 𝑐 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝐴
Înlocuind obținem formula din enunțul teoremei:
a2 = b2 + c 2 − 2b ∗ c ∗ cosA
Prin permutări circulare obținem și:

26
2.3 TEOREMA COSINUSURILOR (TEOREMA PROIECȚIILOR)

În orice triunghi ABC au loc egalitățile:

O primă variantă de demonstrație constă în explicarea cosinusurilor din teorema cosinusului:

1
𝑐𝑜𝑠𝐴 = (−𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 )
2𝑏𝑐
1
𝑐𝑜𝑠𝐵 = (𝑎2 − 𝑏 2 + 𝑐 2 )
2𝑎𝑐
1
𝑐𝑜𝑠 𝐶 = (𝑎2 + 𝑏 2 − 𝑐 2 )
2𝑎𝑏
Urnmează:
1 2
𝑏 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝐶 + 𝑐 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝐵 = (𝑎 − 𝑏 2 + 𝑐 2 + 𝑎2 + 𝑏 2 − 𝑐 2 ) = 𝑎
2𝑎
1 2
𝑎 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝐶 + 𝑐 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝐴 = (𝑎 + 𝑏 2 − 𝑐 2 − 𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 ) = 𝑏
2𝑏
1
𝑐 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝐵 + 𝑏 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝐴 = (𝑎2 − 𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 ) = 𝑐
2𝑐

O demonstrație mai geometrică este

ilustrată de figura nr 16: dacă AD este înălțime,
atunci : ̅̅̅̅ = 𝐵𝐷
𝑎 = 𝐵𝐶 ̅̅̅̅ = 𝑏 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝐶 +
̅̅̅̅ + 𝐷𝐶
𝑐 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝐵; folosirea segmentelor orientate
determină valabilitatea teoremei și când unul
dintre unghiurile B sau C este obtuz.
Consecința nr 1: Dacă ∢𝐵 și ∢𝐶 sunt unghiuri ale unui triunghi are loc:
sin(∢𝐵 + ∢𝐶) = 𝑠𝑖𝑛∢𝐵 ∗ 𝑐𝑜𝑠∢𝐶 + 𝑠𝑖𝑛∢𝐶 ∗ 𝑐𝑜𝑠∢𝐵.
Înlocuind din teorema sinusurilor laturile în teorema cosinusurilor obținem:
2𝑅 ∗ 𝑠𝑖𝑛𝐴 = 2𝑅 ∗ 𝑠𝑖𝑛𝐵 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝐶 + 2𝑅 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝐵 ∗ sin 𝐶

27
 Observație: Ipoteza că ∢𝐵 și ∢𝐶 sunt unghiuri ale unui triunghi este necesară aici pentru a rezulta
că ∢𝐵 + ∢𝐶 este unghi. Dacă privim ∢𝐵 și ∢𝐶 doar ca numere reale (măsuri în radiani a două unghiuri),
membrul second poate fi calculate și când ∢𝐵 + ∢𝐶 > 𝜋 și se extinde funcția sinus și pentru numerele
reale 𝑛 ∈ [𝜋, 2𝜋). Nu ne preocupăm aici de astfel de extensii.
Consecința nr 2:Dacă ∢𝐵 > ∢𝐶, atunci:
sin(∢𝐵 − ∢𝐶) = 𝑠𝑖𝑛∢𝐵𝑐𝑜𝑠∢𝐶 − 𝑐𝑜𝑠∢𝐵𝑠𝑖𝑛∢𝐶
Într-un semiplan s delimitat de dreapta BC luăm BX, CY astfel
încât ∢𝑋𝐵𝐶 = ∢𝐵 și ∢𝑌𝐶𝐵 = ∢𝐶. Presupunem pentru început că
există A un punct comun semidreptelor BX și CY. Fie D proiecția
ortogonală a lui A pe BC și simetricul E al lui C față de D (fig nr 17).
Deducem că ∢𝐸𝐴𝐵 = ∢𝐵 − ∢𝐶 și ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
𝐸𝐷 − 𝐵𝐷 ̅̅̅̅ − 𝐵𝐷
̅̅̅̅ = 𝐷𝐶 ̅̅̅̅ =
𝑐𝑜𝑠∢𝐵 − 𝑏𝑐𝑜𝑠∢𝐶.
Prin teorema sinusului în triunghiul AEB și ABC urmează:
𝐸𝐵 𝐸𝐴 𝐴𝐶 𝑏
= = = = 2𝑅, 𝑑𝑒𝑐𝑖
sin 𝐸𝐴𝐵 sin 𝐸𝐵𝐴 𝑠𝑖𝑛𝐵 𝑠𝑖𝑛𝐵
2𝑅𝑠𝑖𝑛(∢𝐵 − ∢𝐶) = 2𝑠𝑖𝑛∢𝐶𝑐𝑜𝑠∢𝐵 − 2𝑅𝑠𝑖𝑛∢𝐵𝑐𝑜𝑠∢𝐶
Dacă dreptele BX și CY se întâlnesc în A nesituat în s,
aplicăm rezultatul de mai sus pentru ∢𝐵′ = 180° − ∢𝐵 (fig nr 18).
Deducem:
sin(∢𝐵 − ∢𝐶) = sin(∢𝐵′ − ∢𝐶′)
= 𝑠𝑖𝑛∢𝐵 ′ 𝑐𝑜𝑠∢𝐶 ′ − 𝑐𝑜𝑠∢𝐵 ′ 𝑠𝑖𝑛∢𝐶′
= 𝑠𝑖𝑛∢𝐶 ∗ (−𝑐𝑜𝑠∢𝐵) − 𝑠𝑖𝑛∢𝐵 ∗ (−𝑐𝑜𝑠∢𝐶)
= 𝑠𝑖𝑛∢𝐵𝑐𝑜𝑠∢𝐶 − 𝑠𝑖𝑛∢𝐶 ∗ 𝑐𝑜𝑠∢𝐵
Consecința nr 3: Dacă u și v și 𝑢 + 𝑣 sunt măsuri de unghiuri are loc formula:
cos(𝑢 + 𝑣) = cos 𝑢 ∗ cos 𝑣 − sin 𝑢 ∗ sin 𝑣
Putem presupune că 𝑢 ≤ 𝑣 și considera că 𝑤 = 90° − 𝑢. Dacă 𝑢 ≤ 𝑤 obținem:
cos(𝑢 + 𝑣) = cos(90° − 𝑤 + 𝑢) = cos[90° − (𝑤 − 𝑢)] = sin(𝑤 − 𝑢)
= sin 𝑤 ∗ cos 𝑢 − sin 𝑢 ∗ cos 𝑤 = cos 𝑣 ∗ cos 𝑢 − sin 𝑢 ∗ sin 𝑣
Dacă 𝑢 > 𝑤 obținem:
cos(𝑢 + 𝑣) = −𝑐𝑜𝑠[180° − (90° − 𝑤 + 𝑢)] = cos(90° + 𝑤 − 𝑢) = 𝑐𝑜𝑠[90° − (𝑢 − 𝑤)]
= sin(𝑢 − 𝑤)
Consecința nr 4: Dacă u și v sunt măsuri de unghiuri și 𝑣 ≤ 𝑢 are loc formula:

28
 cos(𝑢 − 𝑣) = cos 𝑢 ∗ cos 𝑣 + sin 𝑢 ∗ sin 𝑣

2.4 TEOREMA SINUSULUI

Teorema sinusului: Dacă R este raza cercului circumscris triunghiului ABC au loc
egalitățile:
𝒂 𝒃 𝒄
= = = 𝟐𝑹
𝒔𝒊𝒏∢𝑨 𝐬𝐢𝐧 ∢𝑩 𝒔𝒊𝒎∢𝑪
Demonstrație:
Fie C(O, R) cercul circumscris triunghiului ABC, A′ punctul diametral opus lui A (figura nr 19).
Triunghiul ACA′ este dreptunghic în C și ∢𝐴𝐴′ C = ∢ABC = ∢B. Prin urmare:
𝐴𝐶 𝑏
sin ∢𝐵 = sin ∢𝐴𝐴′ C = =
𝐴𝐴′ 2𝑅
deci:
𝑏
= 2𝑅
sin ∢𝐵
celelalte egalități se demonstrează analog.

2.5 TEOREMA LUI STEWART

Am constata că cele trei distanțe ce apar între trei puncte generice ale planului sunt în bună măsură
independente, fiind date distanțele d(A, B)=c și d(A, C)=b, distanța d(B,C)=a poate lua orice valori
întrucât |𝑏 − 𝑐| < 𝑎 < 𝑏 + 𝑐. Dacă mai apare încă un punct D, mai pot fi luate în considerație încă trei
distanțe și vor apărea condiții care să determine (nu neapărat în mod unic) cea de a șasea distanță când
sunt date celelalte cinci. Relația lui Stewart este o relație de această natură obținută ca urmare a unei
condiții suplimentare de coliniaritate.
Fie triunghiul ABC și 𝐷 ∈ (𝐵𝐶). Considerăm
și piciorul E al perpendicularei din A pe BC. Pentru a
nu fi obligați să analizăm separat diferite poziții ale lui
D în raport cu punctele B,E,C vom lucra cu segmente
orientate de dreapta BC (figura nr 20). Aplicând
teorema lui Pitagora generalizată în triunghiurile ADB
și ADC vom obține:
29
 ̅̅̅̅ ∗ ̅̅̅̅
𝐴𝐵 2 = 𝐴𝐷2 + 𝐵𝐷2 − 2𝐵𝐷 𝐸𝐷
̅̅̅̅ ∗ ̅̅̅̅
𝐴𝐶 2 = 𝐴𝐷2 + 𝐷𝐶 2 + 2𝐷𝐶 𝐸𝐷
Cu scopul de a elimina din aceste egalități mărimea ̅̅̅̅ ̅̅̅̅ și respectiv 𝐵𝐷
𝐸𝐷 , le vom amplifica cu 𝐷𝐶 ̅̅̅̅
și le vom aduna. Obținem:
𝐴𝐵 2 ∗ ̅̅̅̅
𝐷𝐶 + 𝐴𝐶 2 ∗ ̅̅̅̅
𝐵𝐷 = 𝐴𝐷2 (𝐷𝐶 ̅̅̅̅̅̅ + ̅̅̅̅
̅̅̅̅ + 𝐵𝐷) 𝐵𝐷 ∗ ̅̅̅̅ ̅̅̅̅ + ̅̅̅̅̅̅
𝐷𝐶 (𝐷𝐶 𝐵𝐷)
Am folosit și egalitățile evidente 𝐵𝐷2 = ̅̅̅̅̅̅
𝐵𝐷2 , 𝐷𝐶 2 = ̅̅̅̅̅̅
𝐷𝐶 2 . Mai constatăm că are loc relația:
𝐵𝐷 + ̅̅̅̅
̅̅̅̅ ̅̅̅̅ și am dedus astfel: 𝐴𝐵 2 ∗ ̅̅̅̅
𝐷𝐶 = 𝐵𝐶 𝐷𝐶 + 𝐴𝐶 2 ∗ ̅̅̅̅ ̅̅̅̅ + ̅̅̅̅
𝐵𝐷 = 𝐴𝐷2 ∗ 𝐵𝐶 𝐵𝐷 ∗ ̅̅̅̅
𝐷𝐶 ∗ 𝐵𝐶 egalitate
cunoscută sub denumirea de “relația lui Stewart” (matematician scoțian 1717-1785). Așa cum se va
constata această egaitate este foarte utilă în aplicații.
Modul de obținere a relației lui Stewart ne asigură că egalitatea este corectă și când A se găsește
pe dreapta BC.

2.6 CALCULUL MEDIANEI

Teorema medianei este un caz particular al teoremei lui Stewart. Mai este numită teorema lui
Apoloniu după Apoloniu din Perga.
În geometria plană, teorema medianei stabileşte o
relaţie între lungimea unei mediane dintr-un triunghi şi
lungimile laturilor triunghiului.
Teorema medianei: Fie ΔABC cu D mijlocul laturii
(BC). Atunci:
𝟐(𝒃𝟐 + 𝒄𝟐 ) − 𝒂𝟐
𝒎𝟐𝒂 =
𝟒
unde ma = AD, a = BC, b = AC, c =AB
Demonstrație:

Caz particular al teoremei medianei:

Într-un triunghi dreptunghic lungimea medianei dusă din vârful unghiului drept este egală
cu jumătate din lungimea ipotenuzei.

30
Teorema reciprocă a teoremei medianei în triunghiul dreptunghic. Dacă într-un triunghi o mediană
are lungimea egală cu jumătate din lungimea laturii corespunzătoare ei, atunci triunghiul este
dreptunghic.
Exemplu:

1. In triunghiul ABC dreptunghic in A, cu se considera punctul E astfel

incat
a) Aratati ca triunghiul ABE este echilateral.
b) Fie , atunci aratati ca
Demonstratie:

31
Stim din ipoteza ca
Deci putem afla masura unghiului B, astfel

Stim tot din ipoteza ca , deci AE este mediana, aplicand teorema medianei in triunghiul
ABC, obtinem

(Teorema medianei. Intr-un triunghi dreptunghic mediana dusa din varful unghiului drept masoara
jumatate din ipotenuza).
deci am obtinut ca
, deci triunghiul ABE este isoscel si cum stim ca

, rezulta cu proprietatea de la triunghiul isoscel ca triunghiul ABE este echilateral (Daca

un triunghi isoscel are un unghi de 60 de grade, atunci triunghiul este echilateral).

32
b)
Stim ca AD este inaltime si in triunghiul echilateral ABE, dar este si mediana, mediatoare, bisectoare,
astfel avem ca

In triunghiul ADE, dreptunghic in D putem sa aflam masura unghiului E, dar si masura unghiului
DAE, astfel stim ca AD este si mediana si mediatoare si bisectoare, deci stim ca este bisectoare, astfel

gasim ca
Deci am gasit masura unghiului DAE, acum putem afla si masura unghiului AEB

.
Acum in triunghiul ADE aplica Teorema , (Intr-un triunghi dreptunghic cateta care se
opune unghiului de 30 de grade masoara jumatate din ipotenuza), astfel obtinem:

Dar stim ca triunghiul ABE este echilateral deci

Putem aplica Teorema si in triunghiul ABC,

astfel
Dar stim din ipoteza ca AB=BE (deoarece triunghiul ABE este echilateral), astfel obtinem

Dar stim de la proprietatea triunghiului echilateral ca AD este si mediana, astfel in triunghiul ABE,
BD=DE
Si daca inlocuim mai sus obtinem

33
Dar stim ca DE=BD, astfel obtinem

2.7 CALCULUL BISECTOAREI

2.8 APLICAȚII RELAȚII METRICE ÎN TRIUNGHIUL OARECARE

34
 Triunghiul isoscel ABC, AB≡AC= 8 cm și înălțimea AD= 6,4 cm, este înscris într-un cerc de
centrul O.
a) Să se calculeze raza cercului;
b) Să se determine raza cercului dacă AB=a și AD=b;
c) Să se determine aria triunghiului ABC
𝑎2
R: a) r=5 cm; b) r=2𝑏 ; c) 𝑏√𝑎2 − 𝑏 2

2
Perimentrul unui dreptunghi ABCD este 18 3 cm. Raportul dintre dimensiunile laturilor
3
dreptunghiului este 4. Din vârful A al dreptunghiului se duce o perpendiculară pe diagonala BD care

intersectează pe BD în O și pe BC în F. Să se determine:
a) Perimetrul ∆𝐵𝑂𝐹
𝑂𝐹
b) Valoarea raportului 𝑂𝐴;

c) Aria AFCD
9 1
R: a) 7,2 cm; b) ; c) 15 cm2
16 3

Să se determine aria unui paralelogram știind că una dintre laturile sale este de 51 cm, iar
diagonalele sunt de 40 cm și 74 cm.
R: 1224 cm2
Să se calculeze aria unui triunghi cu laturile având lungimile de 65 cm, 40 cm și 87 cm. (Indicație:
se aplică de 2 ori teorema lui Pitagora).
R: 1224 cm2

35
36