UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SPECIALIZAREA MATEMATICĂ-INFORMATICĂ

VOLUME ȘI ARII
LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator:

Conferențiar Univ. Dr. LAURIAN PIȘCORAN

Absolvent:

OȘAN (POP) RALUCA-VIRUCA

Baia Mare
2020
2
 UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SPECIALIZAREA MATEMATICĂ-INFORMATICĂ

VOLUME ȘI ARII
LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator:

Conferențiar Univ. Dr. LAURIAN PIȘCORAN

Absolvent:

OȘAN (POP) RALUCA-VIRUCA

Baia Mare
2020

3
 Cuprins:
CAPITOLUL 1 ........................................................................................................... 6
Noțiuni introductive ................................................................................................. 6
1.1. Studiul axiomatic al geometriei .................................................................. 7
1.2. Axiomele de incidenţă ale geometriei în plan........................................... 8
1.3. Distanţa şi axioma riglei .............................................................................. 9
1.4. Segmente, semidrepte şi unghiuri............................................................ 12
1.5. Axioma de separare a planului ................................................................ 13
1.6. Axiomele unghiului ................................................................................... 14
1.7. Proprietăţi de congruenţă ......................................................................... 16
1.8. Congruenţa triunghiurilor ........................................................................ 21
1.9. Drepte concurente...................................................................................... 22
1.10. Drepte paralele ............................................................................................ 23
1.11. Asemănarea triunghiurilor ........................................................................ 26
1.12. Relaţii metrice.............................................................................................. 27
CAPITOTUL 2. ........................................................................................................ 29
ARII ȘI VOLUME.................................................................................................... 29
2.1. Aria în geometria plană ............................................................................ 29
2.1.1. Regiuni poligonale .............................................................................. 29
2.1.2. Aria pătratului ..................................................................................... 31
2.1.3. Aria dreptunghiului ............................................................................ 32
2.1.4. Aria triunghiului dreptunghic ........................................................... 34
2.1.5. Aria triunghiului oarecare .................................................................. 35
2.1.6. Aria triunghiului echilateral .............................................................. 37
2.1.7. Alte forme uzuale pentru aria triunghiului ...................................... 38

4
 2.1.8. Proprietăți remarcabile deduse din formulele de arie ale
triunghiului ....................................................................................................... 41
2.1.9. Aria patrulaterului convex ................................................................. 42
2.1.10. Aria paralelogramului ..................................................................... 43
2.1.11. Aria rombului ................................................................................... 43
2.1.12. Aria trapezului ................................................................................. 45
2.1.13. Aria poligonului regulat, convex, cu n laturi, înscris într-un cerc
de rază R............................................................................................................ 45
2.1.14. Aria discului ..................................................................................... 47
2.1.15. Aria sectorului de cerc ..................................................................... 48
2.2. Aria în geometria în spațiu ....................................................................... 49
2.2.1. Ariile poliedrelor ([17],pag. 45-57) .................................................... 49
2.2.1.1. Ariile prismei drepte .................................................................... 50
2.2.1.2. Ariile piramidei regulate ............................................................. 51
2.2.1.3. Ariile triunchiului de piramidă regulată.................................... 52
2.2.2. Ariile corpurilor rotunde .................................................................... 53
2.2.2.1. Ariile cilindrului circular drept ................................................... 53
2.2.2.2. Ariile conului circular drept ........................................................ 54
2.2.2.3. Ariile trunchiului de con ............................................................. 55
2.2.2.4. Aria sferei ...................................................................................... 56
2.3. Volumul ...................................................................................................... 56
2.3.1. Volumul poliedrelor ........................................................................... 56
2.3.1.1. Unități de măsură pentru volum: ............................................... 57
2.3.2. Volumul corpurilor rotunde .............................................................. 63
CAPITOLUL 3. APLICAȚII ................................................................................... 68
3.1. Aplicații la arii și volume .......................................................................... 68
Bibliografie: ........................................................................................................... 112

5
 CAPITOLUL 1
Noțiuni introductive

În multe ţări, printre care şi ţara noastră, s-a trecut la predarea

axiomatică a geometriei. Prima prezentare axiomatică a geometriei a fost dată

de Euclid (365 – 300 î.e.n) care a servit ca model pentru cărţile de geometrie

până la sfârşitul secolului trecut. Axiomatica lui Euclid nu este perfectă; în

axiome nu se vorbeşte despre proprietăţi de ordonare şi din acestă cauză se

face în demonstraţii uz de intuiţie în mod tacit.

Primul sistem axiomatic complet al geometriei a fost dat de D.H. Hilbert

în anul 1899. Ţinând seama de dificultăţile conceptuale legate de axiomatica

lui Hilbert s-au propus şi s-au pus în aplicare, în diferite ţări, variate sisteme

de axiome, mai accesibile pentru elevi. Dintre toate aceste sisteme, autorii

manualelor de geometrie din ţara noastră au adoptat varianta lui G.D. Birkhoff

în varianta lui E. Moise, cu mici modificări, având în vedere următoarele

criterii:

- menţinerea unui paralelism între nivelul abstract şi cel concret al

gândirii;

- reflectarea şi posibilitatea interpretării cunoştinţelor cât mai direct în

realitatea fizică;

- asigurarea unui grad sporit de accesibilitate;

- posibilitatea participării active a elevilor la lecţii;

- integrarea cunoştinţelor de geometrie în ansamblul învăţământului

matematic;

6
 - valorificarea tradiţiilor învăţământului de geometrie din ţara noastră.

Simplificarea realizată prin axiomatica lui Birkhoff constă în acceptarea

distanţei printre noţiunile fundamentale ale geometriei şi atragerea în acest

mod a numerelor reale în tratarea geometriei.

Redactarea manualelor de geometrie se bazează pe unele cunoştinţe de

logică matematică, mulţimi, funcţii, numere reale pe care elevii le au din

clasele gimnaziale sau le obţin la cursul de algebră din liceu.

1.1. Studiul axiomatic al geometriei

Cunoştinţele de geometrie se obţin în două moduri: intuitiv şi deductiv.

Cunoştinţele intuitive sunt extrase din observaţii şi experienţe. Din anumite

cunoştinţe geometrice putem deduce cu ajutorul logicii alte cunoştinţe, acestea

din urmă sunt obţinute pe cale deductivă, prin demonstraţie, fără a se recurge

la intuiţie.

În tratarea modernă a geometriei se caută a se prezenta cât mai multe

proprietăţi pe cale deductivă. Bineînţeles, cunoştinţele intuitive nu pot fi

eliminate complet, căci geometria prin ele se ancorează de lumea reală,

obiectivă. Pe de altă parte, noi trebuie să avem de la început o colecţie de

proprietăţi geometrice, din care apoi să deducem altele. Acestă colecţie se

limitează la un minim de proprietăţi, care se numesc axiome. Axiomele sunt

admise fără demonstraţie şi reprezintă punctul de plecare la tratarea

geometriei.

În axiome şi în consecinţele lor intervin noţiuni de logică şi de teoria

mulţimilor şi noţiunea de număr real. Afară de acestea, în axiome apar câteva

noţiuni specifice geometriei, numite noţiuni geometrice fundamentale. Aceste

noţiuni extrase din lumea obiectivă nu primesc în geometrie o definiţie directă,

7
însuşi sistemul de axiome constituind definiţia lor. Celelalte noţiuni

geometrice sunt introduse cu ajutorul noţiunilor fundamentale prin definiţii

directe.

Proprietăţile geometrice demonstrate cu ajutorul axiomelor şi

definiţiilor se numesc teoreme.

Aşadar, la baza unui studiu modern al geometriei stau noţiunile

fundamentale şi axiomele care exprimă proprităţi ale acestor noţiuni. Există

diverse posibilităţi de a alege din multitudinea de noţiuni şi proprietăţi

geometrice noţiunile fundamentale şi axiomele.

Noţiunile fundamentale considerate în geometria pentru clasa a VI-a

sunt: punctul, dreapta, planul, distanţa şi măsura unghiurilor.

Axiomele geometriei în plan sunt grupate în axioma de incidenţă,

axioma riglei, axioma de separare a planului, axiomele unghiului, axioma de

congruenţă şi axioma paralelelor.

1.2. Axiomele de incidenţă ale geometriei în plan

În prezentul subcapitol dar și pentru subcapitolele următoare am

consultat lucrările [2], [4], [5], [9], pe care le recomandăm alături de alte lucrări

consacrate similare pentru aprofundarea noțiunilor prezentate.

Primul grup de axiome se enunţă astfel:

I1) Planul este o mulţime de puncte, pe care o notăm cu P.

I2) Orice dreaptă este o submulţime a lui P.

I3) Orice dreaptă conţine cel puţin două puncte. În plan există cel puţin

trei puncte care nu sunt situate pe aceaşi dreaptă.

I4) Prin două puncte distincte trece o dreaptă şi numai una.

8
 Dacă A este un punct şi d o dreaptă, relaţia A∈d se citeşte astfel: punctul

A aparţine dreptei d, sau A este situat pe d, sau d conţine pe A, sau d trece

prin A, sau punctul A şi dreapta d sunt incidente. Punctele A, B, C sunt

coliniare, dacă există o dreaptă d astfel ca: 𝐴 ∈ 𝑑 , 𝐵 ∈ 𝑑, 𝐶 ∈ 𝑑. Fie A şi B două

puncte diferite. Potrivit axiomei I.4 există o singură dreaptă d, astfel încât: A∈d

şi B∈d; această dreaptă d o vom nota AB. Oricare ar fi punctele 𝑃, 𝑄, 𝑅 pe

dreapta d avem:
𝑃𝑅 = 𝑃𝑄 + 𝑄𝑅.
Demonstraţie:. Fie dreapta ce conţine punctele P şi Q. Conform axiomei riglei,

există un sistem de coordonate pe dreapta d şi avem:

|| PQ || = | X Q − X P | > 0
|| PQ || = | X Q − X P | = | X P − X Q | = QP
|| PQ || = 0 ⇒ | X Q − X P | = 0 => X P = X Q => 𝑃 = 𝑄
ultima echivalenţă rezultând din condiţia 1 (sau altfel spus, din faptul că

funcţiaf cu proprietatea 𝑓(𝑀) = 𝑋𝑀 este injectivă).

În cazul {𝑅} ∈ 𝑑 putem scrie:

||𝑃𝑅 || = |𝑋𝑅 – 𝑋𝑃 | = |(𝑋𝑅 – 𝑋𝑄 )| + |(𝑋𝑄 – 𝑋𝑃 )| =

|| 𝑄𝑅 || + || 𝑃𝑄 || = || 𝑃𝑄 | + || 𝑄𝑅 ||.

1.3. Distanţa şi axioma riglei

Distanţa este o noţiune fundamentală. Oricare ar fi punctele A, B din

același plan, există un număr real unic, notat cu || AB || sau d(A, B) care se

numeşte distanţa dintre A şi B.

Pentru două puncte oarecare A şi B, distanţa || AB || este un număr

real unic. Noţiunea fundamentală este de fapt o funcţie: 𝑑: 𝑃𝑥𝑃 →, care

satisface cunoscutele axiome ale distanţei, şi care se numeşte funcţie distanţă.

9
Într-adevăr, ştim că un element oarecare al produsului cartezian 𝑃𝑥𝑃 este o

pereche de puncte (𝐴, 𝐵) şi deoarece acesteia îi corespunde numărul real || AB

|| determinat în mod unic, avem o funcţie definită pe mulţimea 𝑃𝑥𝑃 cu valori

în .

Având în vedere reprezentarea numerelor reale pe o dreaptă putem defini o

funcţie bijectivă f între mulţimea punctelor unei drepte d şi mulţimea

numerelor reale . Prin axioma următoare admitem existenţa şi precizăm

proprietăţile acestei funcţii f.

Punctului 𝑀 ∈ 𝑑 îi putem face să-i corespundă un număr real unic 𝑋𝑀

astfel încât să avem satisfacute următoarele condiţii:

Pentru fiecare număr real a există un singur punct 𝑃 ∈ 𝑑 cu 𝑋𝑃 = 𝑎; (1)

𝑋𝐴 = 0, 𝑋𝐵 > 0; (2)

Oricare ar fi punctele 𝑃, 𝑄 ∈ 𝑑, avem (1) || 𝑃𝑄 || = | 𝑋𝑄 − 𝑋𝑃 | (3)

Prin acestă axiomă se mai precizează că funcţia f:d →, definită prin

𝑓(𝑀) = 𝑋𝑀 este determinată în mod unic de condiţiile (4),(5),(6).

Definiţia 1.3.1. Funcţia F : d → se numeşte sistem de coordonate pentru

dreapta d (sau pe dreapta d), punctul A – originea sistemului, iar numărul 𝑋𝑀

abscisa sau coordonata punctului M (în sistemul de coordonate considerat).

|| 𝑃𝑄 || > 0; (4)

|| 𝑃𝑄 || = 0 => 𝑃 = 𝑄; (5)

|| 𝑃𝑄 || = || 𝑄𝑃 || (6)

Definiţia 1.3.2. Fiind date punctele distincte A şi B, semidreapta închisă [AB

şi semidreapta deschisă (AB se definesc astfel:

[𝐴𝐵 = { 𝑀 | 𝑀 ∈ 𝐴𝐵 𝑠𝑎𝑢 𝐵 ∈ (𝐴𝑀)},
(𝐴𝐵 = [𝐴𝐵 – { 𝐴 }.
Dreapta AB este suportul semidreptelor [AB şi (AB, iar punctul A originea lor.
10
 Dacă B∈AC, semidreptele [BA şi [BC se numesc opuse, la fel (BA şi (BC.

Semidreptele pot fi precizate cu ajutorul absciselor.

Teorema 1.3.3. ([5]) Oricare ar fi sistemul de coordonate şi dreapta AB, dacă

XA<XB, atunci:

[AB = { M∈AB | XM<XA }

(AB= { M∈AB | XM>XA }

iar dacă XA>XB atunci:

[AB = { M∈AB | XM>XA }

(AB = {M∈AB | XM< XA}.

Corolar 1.3.4. ([5]) Dacă A∈AB, atunci [AB =[AC.

Definiţia 1.3.5. Ununghi este reuniunea a două semidrepte închise având

aceeaşi origine.Dacă cele două semidrepte sunt h = [AB şi k = [AC, unghiul va fi notat

cu  hk sau  BAC sau  A (dacă nu este pericol de vreo confuzie). Punctul A se

numeşte vârful unghiului iar semidreptele h, k se numesc laturile unghiului  hk.

Dacă h = k,  hk se numeşte unghi nul, iar dacă h şi k sunt semidrepte opuse,

atunci  hk este un unghi alungit.

Un unghi care nu este nici nul nici alungit, se numeşte unghi propriu.

Definiţia 1.3.6. Dacă punctele A, B, C nu sunt coliniare, mulţimea 𝐴𝐵𝐶 =

[𝐴𝐵] ∪ [𝐵𝐶 ] ∪ [𝐴𝐶] se numeşte triunghi (vezi

Fig. I.2).

Punctele A, B, C sunt vârfurile,

segmentele [AB], [BC], [AC] sunt laturile,

iar unghiurile ABC, BCA, CAB sunt

unghiurile triunghiului. Dacă două

11
(respectiv trei) laturi au lungimi egale, triunghiul se numeşte isoscel (respectiv

echilateral).

1.4. Segmente, semidrepte şi unghiuri

Definiţia 1.4.1. Fie A şi B două puncte diferite. Spunem că punctul M este

între A şi B (sau punctul M separă punctele A şi B) dacă:A, M, B sunt puncte

coliniare diferite şi || AM || + || MB || = || AB ||

Observația 1.4.2 Prin segment deschis (AB) înţelegem mulţimea punctelor

între A şi B, iar prin segment închis [AB], mulţimea (AB)  {A, B}.

Aşadar, [𝐴𝐵] = { 𝑀 ∈ (𝐴𝐵) | || 𝐴𝑀 || + || 𝑀𝐵 || = || 𝐴𝐵 || }

(𝐴𝐵) = [𝐴𝐵] – {𝐴, 𝐵}
Notaţiile (AB), [AB] pot fi folosite şi în cazul în care A = B, dar atunci nu

reprezintă segmente: (𝐴𝐴) = Ø, [𝐴𝐴] = { 𝐴 }.

Prin lungimea segmentelor [AB] se înţelege distanţa || AB ||.

Segmentele pot fi caracterizate cu ajutorul absciselor.

Teorema 1.4.3. ([4]) Oricare ar fi sistemul de coordonate pe dreapta AB dacă

XA< XB avem: [AB] = { M∈AB | XA = XM = XB }

(AB) = { M∈AB | XA< XM< XB }

iar dacă XA> XB

[AB] = { M∈AB | XB = XM = XA }
(AB) = { M∈AB | XB< XM< XA}

Corolar 1.4.4. ([5]) Punctul M∈AB este între A şi B și notăm A-M-B dacă şi
numai dacă XA< XM< XB sau XB< XM<XA.

Teoremă.1.4.5. ([5]) Două drepte diferite au cel mult un punct comun.

12
 Demonstraţie. Să presupunem că teorema nu este adevărată. Atunci

există două drepte d1 şi d2 şi două puncte P şi Q, astfel ca 𝑑1 ≠ 𝑑2 şi P ≠ Q,

𝑃, 𝑄 ∈d2. Conform axiomei I.4 d1 = PQ, d2 = PQ deci d1 = d2. Aşadar

presupunerea făcută a condus la o contradicţie. Deducem valabilitatea

teoremei.

1.5. Axioma de separare a planului

Definiţia 1.5.1. Fie d o dreaptă şi A, B două puncte ale planului P, nesituate

pe d. Dacă segmentul [AB] are un punct comun cu d spunem că dreapta d separă

punctele A şi B sau că A şi B sunt de o parte şi de alta a dreptei d. În caz contrar, se

spune că A şi B sunt de aceeaşi parte a lui d.

În Fig. I.3 dreapta d separă punctele A şi B, de asemenea punctele A şi

C, dar nu separă punctele B şi C.Fie d

o dreaptă ce separă punctele A şi B.

Dacă d nu separă punctele B şi C,

atunci d separă punctele A şi C

(Fig.I.3) – axioma de separare a

planului.

Definiţia 1.5.2. Fie A un punct nesituat pe dreapta d (Fig. I.4). Considerăm

toate punctele A’ de aceeaşi parte a dreptei (d), ca

şi A. Mulţimea formată din aceste puncte şi

punctul A se noteză cu (dA şi se numeşte

semiplan deschis.

Spunem că dreapta d este frontiera lui şi că semiplanul (dA este limitat

de dreapta d.

13
 Definiţia 1.5.3. O linie poligonală este o mulţime de forma L = [P1P2]

[P2P3]… [PnPn+1]. Punctele P1, P2, …, Pn, Pn+1 se numesc vârfurile liniei, iar

segmentele [P1P2], [P2P3], [PnPn+1] se numesc laturile ei.

Linia poligonală se numeşte închisă dacă P1 = Pn+1 şi simplu închisă dacă

în plus oricare două laturi nevecine nu au un punct comun şi două laturi

vecine au suporturi diferite. O linie poligonală simplu închisă se mai numeşte

polygon.Un poligon cu trei laturi este un triunghi. Un poligon cu patru laturi se

numeşte patrulater, cu cinci laturi pentagon, cu şase laturi hexagon, etc.

Poligonul cu vârfurile P1, P2, …, Pn va fi notat cu P1P2 … Pn.

Segmentele [PiPk]care nu sunt laturi, se numesc diagonale.

1.6. Axiomele unghiului

Vom nota cu U mulţimea unghiurilor. Măsurând unghiurile cu raportorul,

fiecărui unghi i se asociază un număr real. Astfel se obţine o funcţie definită pe

U cu valori în intervalul [0; 180].

Ultima noţiune fundamentală este inspirată de procedeul de măsurare

cu raportorul. Admitem astfel existenţa unei funcţii 𝑚 ∶ 𝑈 → [0; 180].numită

funcţia măsură a unghiurilor (în grade), care satisface următoarele axiome:

U1) 𝑚(𝐴𝑂𝐵) = 0 dacă şi numai dacă AOB este unghi nul; 𝑚(𝐴𝑂𝐵) =

1800 dacă şi numai dacă AOB este unghi alungit;

U2) (Axioma de construcţie a

unghiurilor). Fie [OA o semidreaptă şi S un

semiplan limitat de dreapta OA. Pentru

orice număr real α∈(00 ,1800 ) există o

semidreaptă unică (OB, inclusă în S, astfel încât 𝑚(𝐴𝑂𝐵) = 𝛼 (Fig. I.5)

14
 U3) (Axioma adunării unghiurilor). Dacă 𝐴𝑂𝐵 şi 𝐵𝑂𝐶 sunt unghiuri

adiacente cu (𝑂𝐵 ∈ 𝐼𝑛𝑡𝐴𝑂𝐶 sau unghiuri adiacente suplementare, atunci

𝑚(𝐴𝑂𝐵) + 𝑚(𝐵𝑂𝐶) = 𝑚(𝐴𝑂𝐶) (Fig. 1.6 a) și b) ).

Definiţia 1.6.1 Două unghiuri se numesc

suplementare dacă suma măsurilor lor este egală cu

180o. Atunci fiecare este un suplement al celuilalt.

Două unghiuri cu acelaşi vârf se numesc opuse la

vârf dacă laturile lor sunt semidrepte opuse (Fig.I.7).

Teorema 1.6.2. ([5])

Dacă m(AOB) = m(AOB’)şi punctele B,

B’ sunt de aceeaşi parte a dreptei OA,

atunci (OB = (OB’ (Demonstraţia rezultă

din U2)(vezi Fig. I.8).

Teorema 1.6.3. ([5]) Două unghiuri opuse la vârf au măsuri egale.

Demonstraţie. Fie AOB şi COD două unghiuri opuse la vârf. Avem:

𝑚(𝐴𝑂𝐵) + 𝑚(𝐵𝑂𝐷) = 𝑚(𝐴𝑂𝐷) = 1800
𝑚(𝐶𝑂𝐷) + 𝑚(𝐵𝑂𝐷) = 𝑚(𝐶𝑂𝐵) = 1800 , deci:
𝑚(𝐴𝑂𝐵) = 𝑚(𝐶𝑂𝐷)

15
 Teorema 1.6.4. ([5]) Fie O ∈AA’ şi B, B’ două puncte de o parte şi de alta a

dreptei AA’. Dacă m(AOB) = m(A’OB’), atunci semidreptele (OB şi (OB’sunt opuse.

1.7. Proprietăţi de congruenţă

Definiţia 1.7.1. Spunem că segmentele (AB) şi (A’B’)sunt congruente şi

scriem(AB)≡(A’B’) dacă || AB || = || A’B’||. Analog, unghiurile AOB şi A’OB’ se

numesc congruente, şi notămAOB ≡ A’OB’, dacă m(AOB) = m(A’OB’).

Teorema 1.7.2. ([4])Au loc următoarele proprietăţi:

(1) (AB) ≡ (AB) - reflexivitatea

(2) (AB) ≡(CD) , (CD) ≡ (AB) - simetria

(3) (AB) ≡ (CD), (CD) ≡ (CP), (AB) ≡ (CP) - tranzitivitatea

Relaţiile (1), (2) şi (3) au loc şi pentru congruenţa unghiurilor.

Teorema 1.7.3. ([4]) (teorema de construcţie a unui segment). Fie (AB) un

segment şi (CD o semidreaptă. Există un singur punct P∈ (CD astfel ca (AB) ≡(CP)

(Fig. I.9)

Demonstraţie. Alegem sistemul de

coordonate pentru dreapta CD astfel

ca XO = 0 şi Xd> 0.

Punctul P trebuie să satisfacă două condiţii:𝑃 ∈ 𝐶𝐷, ceea ce înseamnă

𝑋𝑃 > 0,|| 𝐶𝑃 || = || 𝐴𝐵 || adică | 𝑋𝑃 – 0 | = || 𝐴𝐵 |. Aşadar, 𝑋𝑃 = || 𝐴𝐵 || şi

astfel punctul P este determinat în mod unic.

Teorema 1.7.4. ([4])(teorema de adunare şi scădere a segmentelor) Fie B∈(AC)

şi 𝐵’ ∈ (𝐴’𝐶’) (Fig I.10). Atunci:

(𝐴𝐵) ≡ (𝐴’𝐵’), (𝐵𝐶 ) ≡ (𝐵’𝐶’) => (𝐴𝐶 ) ≡ (𝐴’𝐶’) (4)

16
 (𝐴𝐶) ≡ (𝐴’𝐶’), (𝐴𝐵) ≡ (𝐴’𝐵’) => (𝐵𝐶) => (𝐵’𝐶’) (5)

Demonstraţie. Deoarece B este între A şi C şi B’ între A’ și C’, avem:

|| 𝐴𝐶 || = || 𝐴𝐵 || + || 𝐵𝐶 || (6)

|| 𝐴’𝐶’ || = || 𝐴’𝐵’ || + || 𝐵’𝐶’ ||

Din ipotezele implicaţiei (4)rezultă:

|| 𝐴𝐵 || = || 𝐴’𝐵’|| şi
|| 𝐵𝐶 || = || 𝐵’𝐶’||
Folosind egalităţile (6) obţinem că:
|| 𝐴𝐶 || = || 𝐴’𝐶’||
Din ipotezele lui (5) deducem:
|| 𝐴𝐶 || = || 𝐴’𝐶’||
|| 𝐴𝐵 || = || 𝐴’𝐵’||
ceea ce împreună cu (6) ne dă:
|| 𝐵𝐶 || = || 𝐵’𝐶’||
Definiţia 1.7.5. Spunem că segmentul (AB) este mai mare decât segmentul

(CD) şi scriem (𝐴𝐵) > (𝐶𝐷) dacă || 𝐴𝐵 || > || 𝐶𝐷 ||. În acest caz se mai spune că

(CD) este mai mic decât (AB) şi scriem (𝐶𝐷) < (𝐴𝐵).

Definiţia 1.7.6. Spunem că punctul M este mijlocul segmentului (AB) dacă

M∈ (AB) şi (𝐴𝑀) ≡ (𝑀𝐵).

Teorema 1.7.7.([4]) Orice segment (AB) are un singur mijloc M şi M∈(AB).

Demonstraţie. Fie 𝑋𝐴 = 𝑎 şi 𝑋𝐵 = 𝑏, 𝑎 < 𝑏. Punctul 𝑀 ∈ (𝐴𝐵) este

mijlocul lui (AB) dacă şi numai dacă || 𝐴𝑀 || = || 𝑀𝐵 ||, ceea ce este echivalent

cu

17
 | 𝑋𝑀 – 𝑋𝐴 | = | 𝑋𝐵 – 𝑋𝑀 |.

Deosebim cazurile:

1) 𝑋𝑀 < a

2) 𝑋𝑀 > b

3) a = 𝑋𝑀 = b

Cazul 𝑋𝑀 < a , ne conduce la a – 𝑋𝑀 = b – 𝑋𝑀 şi a = b, în contradicţie cu a <

b; la fel, nici cazul 𝑋𝑀 > b nu este posibil. Prin urmare numai cazul (3) poate
𝑎+𝑏
rămâne în discuţie. Dar atunci 𝑋𝑀 – a = b – 𝑋𝑀 , de unde 𝑋𝑀 =
2

Aşadar abscisa 𝑋𝑀 este determinată în mod unic şi împreună cu ea şi

𝑎+𝑏
punctul M, mijlocul lui (AB). Cum:𝑎 < < 𝑏, rezultă că M∈ (AB).
2

Teorema 1.7.8. ([4])(teorema de construcţie a unui unghi). Fie (OA o

semidreaptă, S un semiplan limitat de dreapta OA şi hk un unghi propriu oarecare.

Atunci există o semidreaptă unică (OB inclusă în S, astfel ca AOB ≡hk.

Teorema 1.7.9. ([4]) (teorema de adunare şi scădere a unghiurilor). Fie (OC ∈

IntAOB, (O’C’∈IntA’O’B’ (Fig I.12 a) și b) ). Atunci:

𝐴𝑂𝐶 ≡ 𝐴’𝑂’𝐶’; 𝐶𝑂𝐵 ≡ 𝐶’𝑂’𝐵’ ; 𝐴𝑂𝐵 ≡ 𝐴’𝑂’𝐵’.

Demonstraţie. Folosind axioma U3 putem scrie:

𝑚(𝐴𝑂𝐶) + 𝑚(𝐶𝑂𝐵) = 𝑚(𝐴𝑂𝐵) şi

𝑚(𝐴’𝑂’𝐶’) + 𝑚(𝐶’𝑂’𝐵’) = 𝑚(𝐴’𝑂’𝐵’)
18
 Din ipotezele implicaţiei (5) rezultă că: m(AOC) = m(A’O’C’) şi

m(COB) = m(C’O’B’), ceea ce ne conduce la concluzia teoremei.

Definiţia.1.7.10. Spunem că unghiul hk este mai mare decât unghiul lm şi

scriemhk >lm, dacă m(hk) >m(lm).

Teorema 1.7.11. ([4])(teorema semidreptei interioare unui unghi).

Dacă semidreapta (OB este interioară unghiului AOC ((OB∈Int AOC), atunci

AOB<AOC. Dacă punctele B şi C sunt situate de aceeaşi parte a dreptei OA şi

AOB <AOC, atunci (OB ∈ IntAOC (Fig I.13)

Demonstraţie. a) Dacă (OB ∈IntAOC,

atunci folosind axioma adunării

unghiurilor, avem:

𝑚(𝐴𝑂𝐵) + 𝑚(𝐵𝑂𝐶) = 𝑚(𝐴𝑂𝐶),

deci:
𝑚(𝐴𝑂𝐵) < 𝑚(𝐴𝑂𝐶)
de unde𝐴𝑂𝐵 < 𝐴𝑂𝐶

b)Dacă (𝑂𝐶 ∈ 𝐼𝑛𝑡𝐴𝑂𝐵

Ultimul caz nu este posibil. Nici primul caz nu este posibil, deoarece din

(𝑂𝐶 ∈ 𝐼𝑛𝑡𝐴𝑂𝐵 rezultă în virtutea axiomei U3:

𝑚(𝐴𝑂𝐵) = 𝑚(𝐴𝑂𝐶) + 𝑚(𝐶𝑂𝐵) > 𝑚(𝐴𝑂𝐶).
Dar atunci, 𝐴𝑂𝐵 > 𝐴𝑂𝐶, în contradicţie cu ipoteza.

Definiţia 1.7.12. Semidreapta (OC se numeşte bisectoarea unghiului propriu

AOB dacă (𝑂𝐶 ∈ 𝐼𝑛𝑡𝐴𝑂𝐵 ş𝑖 𝐴𝑂𝐶 ≡ 𝐶𝑂𝐵

Teorema 1.7.13. ([4])Orice unghi propriu are o singură bisectoare.

Demonstraţie. Fie AOB un unghi dat, m(AOB) =α, 0o<α< 180o şi a = (OA).

Să presupunem că (OC este bisectoare a unghiului 𝐴𝑂𝐵; atunci: 𝑚(𝐴𝑂𝐶 ) +

𝛼
𝑚(𝐶𝑂𝐵) = 𝑚(𝐴𝑂𝐵) = 𝛼 ş𝑖 𝑚(𝐴𝑂𝐶) = 𝑚(𝐶𝑂𝐵), deci m(AOC) =
2

19
 Ţinând seama şi de faptul că (OC< (AB, din axioma U2 deducem că

semidreapta (OC este determinată în mod unic. Aşadar, din ipoteza că AOB

are o bisectoare, rezultă că aceasta este unică. Rămâne de arătat existenţa

bisectoarei. Construim conform axiomei U2 semidreapta (OC astfel ca

𝛼
m(AOC) = şi B, C să fie de aceeaşi parte a dreptei OA. Din teorema
2

precedentă rezultă că (OC ∈IntAOB şi astfel m(AOC) + m(COB) = m(AOB);

𝛼
deci m(AOC) = . Prin urmare (OC este bisectoarea lui AOB.
2

Definiţia 1.7.14. Se numeşte unghi drept orice unghi care este congruent cu

un suplement al său. (Fig I.14)

Din axioma U3 rezultă: un unghi este drept dacă şi numai dacă măsura

lui este de 90o. Un unghi congruent cu un unghi drept este un unghi drept.

Definiţia 1.7.15. Spunem că semidreptele [OA şi [OB sunt perpendiculare şi

scriem [𝑂𝐴 ⊥ [𝑂𝐵, dacă AOB este unghi drept. În acest caz, vom spune că OA şi OB

sunt drepte perpendiculare sau ortogonale şi vom scrie 𝑂𝐴 ⊥ 𝑂𝐵 şi ( [𝑂𝐴] ≡ [𝑂𝐵]).

Un unghi propriu mai mic (mai mare) decât un unghi drept se numeşte

ascuţit (obtuz).

Teorema 1.7.16. ([4]) Fie dată o dreaptă d şi C∈d. Prin punctul C trece o singură

dreaptă perpendiculară pe d (existenţa şi unicitatea perpendicularei ridicată pe d într-

un punct O al ei).

20
 Demonstraţie. Fie d o dreaptă şi O∈d. Fie S un semiplan limitat de

dreapta d. Pentru 𝛼 = 900 există o semidreaptă unică (OA inclusă în S, astfel

încât m(AOB) = α = 900 . Deci (OA =d este unică.

1.8. Congruenţa triunghiurilor

Definiţia 1.8.1. Fie ABC şi AˈBˈCˈdouă triunghiuri. Dacă:b(AB) ≡(A’B’),

(AC) ≡(A’C’), (BC) ≡(B’C’), A≡A’, B≡B’, C≡C’ atunci spunem că există o congruenţă

între triunghiurile ABC şi A’B’C’ şi notăm ΔABC ≡ΔA’B’C’.

Definiţia 1.8.2. Triunghiurile ABC şi DEF se numesc congruente dacă există

(cel puţin) o congruenţă între ele.

Axiome de congruenţă

L.U.L. Fie ABC şi AˈBˈCˈ două triunghiuri. Dacă:

(AB) ≡(A’B’), (AC) ≡(A’C’) şi A ≡ A’, atunci ΔABC≡ A’B’C’.

Teorema 1.8.3 (teorema de congruenţă U.L.U.). ([5]) Dacă triunghiurile ABC

şi AˈBˈCˈau (AB) ≡(A’B’), A ≡ A’, B ≡B’,atunci ΔABC ≡ΔA’B’C’ (fig I.15).

Teorema 1.8.4. ([5])(teorema triunghiului isoscel).

Dacă pentru un triunghi ABC avem (AB) ≡(AC), atunci

B C şi reciproc (Fig I.16)

Demonstraţie. Aplicând axioma L.U.L. din (AB)

≡(AC) rezultă că ΔABC ≡ΔACB, deci B ≡C.

21
 Teorema 1.8.5. U.L.U. ([5]) Fie ABC şi AˈBˈCˈ două triunghiuri. Dacă:

C≡ C’, (AC) ≡(A’C’) şi A ≡ A’, atunci ΔABC≡ AˈBˈCˈ.

Lema 1.8.6.([5]) Dacă punctele C şi Cˈsunt de o parte şi de alta a dreptei AB,

(CA) ≡(C’A) şi (CB) ≡(C’B) atunci ΔABC≡ΔABC’.

Teorema 1.8.7. ([5]) (teorema de congruenţă

L.L.L). Dacă triunghiurile ABC şi A’B’C’ au:

(8) (AB) ≡(A’B’), (AC)≡ (A’C’), (BC) ≡(B’C’)

atunci ΔABC ≡ ΔA’B’C’

Demonstraţie. În semiplanul limitat de BC

care nu conţine punctul A ducem în

conformitate cu teorema de construcţie a unui

unghi, semidreapta (BP, astfel ca CBP≡B’, apoi determinăm pe (BP punctul P

astfel încât (𝐵𝑃) ≡ (𝐵’𝐴’)(𝐹𝑖𝑔 𝐼. 17). Atunci ΔBPC ≡ ΔA’B’C’ în virtutea

axiomei L.U.L. Din (BP) ≡(A’B’), (PC) ≡(A’C’), rezultă (AB) ≡(PB), (AC) ≡ (PC).

Conform lemei avem ΔABC ≡ ΔPBC. Cum ΔPBC ≡ ΔA’B’C’, rezultă că ΔABC ≡

ΔA’B’C’.

1.9. Drepte concurente

Din axiomele de incidenţă a rezultat că două drepte distincte au cel mult

un punct comun fără să se pună problema dacă există două drepte care să nu

aibă nici un punct în comun. Răspunsul la această întrebare este afirmativ şi

este justificat de următoarea teoremă.

Teorema 1.9.1. ([5] )Prin orice dreaptă d şi orice punct M, M∈d, există o

dreaptă h, astfel încât M∈h şi d∩ h =Ø.

Demonstraţie. Fie dreapta d, M∈d şi M’∈d, se consideră dreapta h, 𝑀 ∈

ℎ şi h ⊂MM’. Se va arăta că h şi d nu sunt concurente, prin reducere la absurd.

22
Se presupune că {P} = h ∩d. Dacă M, M’, P sunt necoliniare, atunci triunghiul

MM’P are două unghiuri drepte, ceea ce este absurd. Dacă M, M’, P sunt

coliniare, atunci h = d (pentru că h = MP şi d = M’P), deci M∈d, ceea ce

contrazice ipoteza.

Definiţia 1.9.2. O dreaptă se numeşte secantă (transversală) pentru două sau

mai multe drepte, dacă intersectează fiecare din aceste drepte în puncte diferite.

Definiţia 1.9.3. Două unghiuri se numesc alterne interne, dacă intersecţia a

două laturi este un segment, iar celelalte două laturi sunt situate în semiplane opuse

faţă de dreapta ce conţine segmentul.

Teorema 1.9.4.([5]) Dacă

pentru două drepte distincte

există o secantă care formează o

pereche de unghiuri alterne

interne congruente, atunci

dreptele nu sunt concurente.

Demonstraţie. Fie 𝑑1 ║𝑑2 , secanta d, {A} = d1 ∩ d, {B} = d2 ∩ d, C∈d1, D∈d2,

d separă C şi D, CAB ≡ABD (Fig I.18). Se presupune prin absurd că d 1 ∩ d2 =

{P}.

Dacă A, B, P sunt necoliniare, triunghiul ABP are un unghi exterior

congruent cu un unghi interior neadiacent cu el, ceea ce este absurd. Dacă A,

B, P sunt coliniare, atunci d1 = d2, ceea ce contrazice ipoteza.

1.10. Drepte paralele

Definiţia 1.10.1. Două drepte d1 şi d2, situate în planul P, se numesc paralele

dacă nu au nici un punct comun. Se notează d1 || d2. Deci d1 || d2 și d1∩d2= Ø.

Axioma paralelelor. Printr-un punct A exterior unei drepte d trece cel mult o

dreaptă paralelă cu d.
23
 Teorema 1.10.2. ([5])Printr-un punct A exterior dreptei d, trece o singură

paralelă cu d.

Demonstraţie. Existenţa paralelei este asigurată de teorema 1 paragraful

12, iar unicitatea de axioma paralelelor.

Teorema 1.10.3 ([5])(teorema paralelelor tăiate de o secantă). Două drepte

paralele formează cu orice secantă perechi de unghiuri alterne interne congruente.

Demonstraţie. Fie 𝑑1 || 𝑑2 , secanta d, d ∩ d1 = {A}, d ∩ d2 = {B}, C∈𝑑1 , F∈𝑑2 ,

C şi F de o parte şi de alta a dreptei d (fig I.19). Se presupune că CAB≢ABF;

atunci în semiplanul (dF există semidreapta unică (BM ∩d 2, astfel încât CAB

≡ABM.

Rezultă că BM || d1, deci prin B trece d2 şi BM, paralele cu d1 ceea ce

este în contradicţie cu axioma paralelelor.

Definiţia 1.10.4. Patrulaterul cu laturile opuse paralele și congruente se

numeşte paralelogram.

Teorema 1.10.5. ([5])Într-un paralelogram ABCD cu AB || CD, BC || AD

sunt verificate următoarele proprietăţi:

1)(AB)||(CD), (BC)||(AD)

2)DAB≡DCB, ADC≡ABC

3) {O}=(AC)∩(DB) atunci (OA) ≡ (OC), (OB) ≡ (OD)

24
 4)Dacă {O}=(AC) ∩ (DB) atunci O este centrul de simetrie al

paralelogramului ABCD.

Teorema 1.10.6. ([5])Dacă în patrulaterul ABCD este verificată una din

proprietăţile 1), 2), 3) sau 4), atunci patrulaterul este paralelogram.

Definiţia 1.10.7. Paralelogramul cu un unghi drept se numeşte dreptunghi.

Paralelogramul cu două laturi alăturate congruente se numeşte romb. Dreptunghiul

cu două laturi alăturate congruente se numeşte pătrat.

Teorema 1.10.8. ([5])Suma măsurilor unghiurilor unui triunghi este de 180o.

Demonstraţie. Fie triunghiul ABC şi prin A ducem paralela la BC (Fig

I.20). Avem:

𝐵𝐴𝐷 ≡ 𝐴𝐵𝐶 şi 𝐶𝐴𝐸 ≡ 𝐴𝐶𝐵.

𝑚(𝐴) + 𝑚(𝐵) + 𝑚(𝐶) =
𝑚(𝐴) + 𝑚(𝐵𝐴𝐸) + 𝑚(𝐶𝐴𝐸) =
= 𝑚(𝐷𝐴𝐸) = 1800 .
Definiția 1.10.9.Segmentul determinat

de mijloacele a două laturi ale unui triunghi se numeşte linie mijlocie a triunghiului.

Teorema 1.10.10. ([5])Linia mijlocie a unui triunghi determinată de mijloacele

a două laturi este paralelă cu a treia şi are ca lungime jumătate din lungimea celei de-a

treia laturi.

Demonstraţie. Se consideră triunghiul ABC, M∈ (AB) şi N∈ (AC) cu (MA)

≡ (MB) şi (NA) ≡ (NC). Fie P astfel încât N∈(MP), (MN) ≡ (NP). Din teorema

precedentă, rezultă că AMCD este paralelogram. Dacă PC || AB şi (PC) ≡

(NP), B şi P sunt de o parte şi de alta a lui MC, deci MBCP este un patrulater

care are laturile (PC) şi (MB) paralele şi congruente. Atunci rezultă că

25
patrulaterul MBCP este paraleogram, deci MP || CB, (MP) ≡ (BC) şi pentru că
1
|| 𝑀𝑃 || = 2|| 𝑀𝑁 ||, rezultă că ||𝑀𝑁|| = ||𝐵𝐶||.
2

Definiţia 1.10.11. Un patrulater cu două laturi opuse paralele şi celelalte două

neparalele se numeşte trapez. Laturile paralele ale trapezului se numesc baze. Dacă

laturile neparalele sunt congruente, trapezul se numeşte isoscel.

Definiţia 1.10.12. Segmentul determinat de mijloacele laturilor neparalele ale

unui trapez se numeşte linie mijlocie a trapezului.

Teorema 1.10.13. ([5]) Linia mijlocie a unui trapez este paralelă cu bazele

trapezului şi are lungimea egală cu semisuma lungimii celor două baze.

Demonstraţie: Fie trapezul ABCD (AB || CD) şi (MN) linia mijlocie, M∈

(AD), N∈ (BC) . Se notează cu E intersecţia diagonalei (AC) cu (MN). E este

mijlocul segmentului (AC).

|| AB ||  || CD ||
|| 𝑀𝑁 || = || 𝑀𝐸 || + || 𝐸𝑁 || = .
2

Teorema 1.10.14. ([1])(teorema lui Thales). Fie triunghiul ABC şi DE || BC,

||𝐴𝐷|| ||𝐴𝐸||
D∈AB), E∈AC), atunci =
||𝐴𝐵|| ||𝐴𝐶||

Teorema 1.10.15. ([1])(teorema bisectoarei) În orice triunghi, o bisectoare

interioară împarte latura pe care cade în segmente de lungimi direct proporţionale cu

lungimile celorlalte două laturi ale triunghiului. Reciproca este adevărată.

1.11. Asemănarea triunghiurilor

Definiţia 1.11.1. Fie triunghiurile ABC şi A’B’C’.

26
 ‖𝐴𝐵‖ ‖𝐴𝐶‖ ‖𝐵𝐶‖
Dacă = = ,A≡A’, B≡B’, C≡C’, se spune că există o
‖𝐴′𝐵′‖ ‖𝐴′𝐶′‖ ‖𝐵′𝐶′‖

asemănare între triunghiul ABC şi triunghiul A’B’C’ şi se scrie ΔABC ~ ΔA’B’C’.

Teorema 1.11.1 ([1])(teorema fundamentală a asemănarii). O paralelă la o latură a

unui triunghi formează cu celelalte două laturi un triunghi asemenea cu triunghiul

dat.

Teorema 1.11.2. ([1]) Dacă A≡A’ şi B≡B’ atunci ΔABC ~ ΔAˈBˈCˈ

‖𝐴𝐵‖ ‖𝐴𝐶‖
Teorema1.11.3.([1])Dacă A≡ A’ şi ‖𝐴′𝐵′‖ = ‖𝐴′𝐶′‖, atunci ΔABC ~ ΔA’B’C’.

‖𝐴𝐵‖ ‖𝐴𝐶‖ ‖𝐵𝐶‖

Teorema 1.11.4. ([1]) Dacă ‖𝐴′𝐵′‖ = ‖𝐴′𝐶′‖ = ‖𝐵′𝐶′‖, atunci ΔABC ~ ΔA’B’C’.

1.12. Relaţii metrice

Definiţia 1.12.1. Fie o dreaptă d şi un punct M, M∈d. Se numeşte proiecţie

ortogonală a punctului M pe dreapta d, piciorul perpendicularei duse din M pe d. Se

notează cu M’ = prdM.

Proiecţia unui segment (AB) pe o dreaptă d este segmentul (CD) unde C = prdA

şiD = prdB.

Definiţia 1.12.2. Numărul pozitiv a se numeşte medie proporţională (sau

geometrică) a numerelor pozitive b şi c, dacă a2=bc.

Teorema 1.12.3 ([1])(teorema catetei). Lungimea catetei unui triunghi

dreptunghic este medie geometrică între lungimea ipotenuzei şi a proiecţiei catetei pe

ipotenuză.

Teorema 1.12.4. ([1]) (teorema înălţimii). Într-un triunghi dreptunghic

lungimea înălţimii duse din vărful unghiului drept este medie geometrică între

lungimile proiecţiilor catetelor pe ipotenuză.

27
 ̂ ) = 90° și D piciorul înalțimii duse
Demonstrație: Fie triunghiul ABC cu 𝑚(𝐵𝐴𝐶

din A pe latura BC. Deoarece ∠𝐴𝐷𝐵 ≡ ∠𝐴𝐷𝐶 și ̂ ≡ 𝐴𝐶𝐷

𝐵𝐴𝐷 ̂ rezultă că
𝐴𝐷 𝐵𝐷
triunghiurile 𝐴𝐵𝐷 și 𝐶𝐴𝐷 să fie asemenea, de unde = , deci 𝐴𝐷 2 = 𝐵𝐷 ·
𝐷𝐶 𝐴𝐷

𝐷𝐶. (vezi Fig.I.21)

Teorema 1.12.5. ([1])(teorema lui Pitagora). Într-un triunghi dreptunghic

pătratul lungimii ipotenuzei este egal cu suma pătratelor lungimilor catetelor.

Demonstrație: Fie 𝐷 proiecţia vârfului 𝐴 pe ipotenuza 𝐵𝐶 a triunghiului

𝐴𝐵𝐶.

Din teorema catetei obţinem 𝐴𝐵2 = 𝐵𝐷 · 𝐵𝐶 şi 𝐴𝐶 2 = 𝐵𝐶 · 𝐷𝐶 , de unde

𝐴𝐵2 + 𝐴𝐶 2 = 𝐵𝐶(𝐵𝐷 + 𝐶𝐷) = 𝐵𝐶 2 . (vezi Fig. I.21)

28
 CAPITOTUL 2.

ARII ȘI VOLUME

2.1. Aria în geometria plană

2.1.1. Regiuni poligonale

Definiţia 2.1.1.1.Reuniunea unui triunghi cu interiorul său definește o

regiune triunghiulară (figura 2.1).

Figura 2.1
Definiţia 2.1.1.2.Dacă reunim un număr finit de regiuni triunghiulare putem

defini o regiune poligonală, astfel încât dacă două dintre acestea se intersectează,

atunci intersecţia lor este un punct sau un segment.

Ca exemplu, în figura 2.2, se descompun două regiuni poligonale ca o astfel de

reuniune:

Figura 2.2

29
 Axioma ariei 2.1.1.3.([1], pag 303)În matematică, aria este un număr real, în

general pozitiv.

Definiţia 2.1.1.4. Aria unei regiuni poligonale este numărul asociat ei prin

axioma ariei. Aria regiunii poligonale R se notează cu AR .

Aria unei regiuni nu depinde de locul unde este așezatăîn

spațiu,depinde doar de forma și mărimea ei.Când vorbim de o regiune

înţelegem o regiune poligonală.

Axioma congruenţei 2.1.1.5.([1], pag 303)Dacă două triunghiuri sunt

congruente, atunci regiunile triunghiulare determinate de ele au aceeaşi arie.

Dacă împărţim o regiune în două sau mai multe regiuni, atunci aria

regiunii iniţiale va fi suma ariilor celorlalte regiuni (figura 2.3).

Figura 2.3
În cazurile din figura 2.3, regiunea totală R este reuniunea a două

regiuni R1 şi R2 si AR  AR  AR . Acestea se enunţă în axioma următoare:

1 2

Axioma 2.1.1.6. (de adunare a ariilor)([1], pag 304).Dacă două regiuni

poligonale se intersectează doar în muchii sau vârfuri(sau nu se intersectează), atunci

aria reuniunii lor este suma ariilor lor.

Unităţi de măsură pentru arie:

Pentru calculul ariilor unor suprafețe este necesară o unitate de măsură.

Unitatea de măsură standard pentru suprafeţe este metrul pătrat ( m 2 ). Acesta

este un pătrat cu lungimea de 1 m. Pătratul cu latura de 1m are aria de 1 m 2 .

Trebuie să fim conciși în alegerea unităţilor de măsură: dacă măsurăm distanţa

30
în centimetri, atunci trebuie să măsurăm aria în centimetri pătraţi; dacă

folosim metri, atunci trebuie să folosim metri pătraţi şi aşa mai departe.

Pentru măsurarea suprafeţelor de teren, se folosesc unităţile agrare:

hectarul (ha), arul (ar) şi pogonul.

1 ha = 1 hm2 1 ar = 1 dam2 = 100 m2

1 ha = 100 ar 1 pogon = 5000 m2 = 0,5 ha

2.1.2. Aria pătratului

Definiţia 2.1.2.1 Aria unui pătrat (figura 2.4) este latura la pătrat.

Apătrat= l 2

Figura 2.4
Alte formule pentru aria pătratului
Calculul ariei pătratului în funcţie de diagonală

Fie un pătrat cu latura ℓ şi lungimea diagonalei D (figura 2.5). Atunci

aria pătratului este egală cu jumătatea pătratului diagonalei:

𝐷2
𝐴𝑝ă𝑡𝑟𝑎𝑡 =
2

31
 Figura 2.5
Demonstraţie: Conform definiţiei 2.1.2.1, Apătrat=ℓ2. Se exprimă cu ajutorul

teoremei lui Pitagora latura pătratului în funcţie de diagonala acestuia şi se

D 2
obţine l  .
2

D2
Se înlocuieşte şi rezultă Apătrat= l 
2
.
2

Observaţie: Diagonala pătratului este congruentă cu diametrul cercului

circumscris pătratului. În formula de mai sus, D poate fi considerat şi

diametrul cercului circumscris.

Calculul ariei pătratului în funcţie de raza cercului circumscris pătratului:

Fie un pătrat cu latura ℓ şi raza cercului circumscris R. Atunci aria

pătratului este egală cu dublul pătratului razei: Apătrat= 2R 2

D2
Demonstraţie: Se înlocuieşte D cu 2R în Apătrat= şi se obţine Apătrat= 2R 2 .
2

2.1.3. Aria dreptunghiului

Teorema 2.1.3.1. ([1], pag 309)Aria unui dreptunghi este definit ca produsul

dintre lungime, notată cu L și lățime, notată cu ℓ.

Adreptunghi  L  l

32
 Figura 2.6.
Demonstraţie: Se consideră figura 2.7 şi se notează cu A aria necunoscută a

dreptunghiului.

Figura 2.7
Ariile celor două pătrate sunt L2 şi l2 ; aria figurii mari este L  l 2 . Se aplică

axioma de adunare a ariilor şi se obţine:

L2  2 A  l 2  L  l  .
2

Dar,

L  l 2  L2  2 Ll  l 2
deci

A  Ll .

Teorema 2.1.3.2 ([1], pag 309) Aria unui dreptunghi este egală cu jumătate

din produsul pătratului diagonalei şi sinusul unghiului ascuţit format de diagonalele

sale.

d 2  sin 
Adreptunghi 
2

33
Demonstraţie: Se consideră figura 2.8. cu notaţiile aferente:

Figura 2.8
Notăm   2  180 ca sumă a măsurilor unghiurilor unui triunghi. Atunci   180   2
De unde

sin   sin( 180  2 )  sin 2  2 sin  cos  (1)

Se exprimă în triunghiul dreptunghic sin  şi cos  în funcţie de laturile L, ℓ şi ipotenuza d, şi
L l L l
se obţine sin  = şi cos  = . Se înlocuieşte în (1) şi rezultă că sin  =2 , adică
d d d d

2 Ll
sin  
d2 (2).
Din teorema 2.1.3.1 se deduce: Adreptunghi  L  l . Se înlocuieşte în (2) şi se obţine

Adreptunghi
sin   2
d2 ,
de unde

d 2  sin 
Adreptunghi 
2 .

2.1.4. Aria triunghiului dreptunghic

Teorema 2.1.4.1 ([1], pag. 309) Aria unui triunghi dreptunghic este jumătate

din produsul catetelor.

34
 c1  c2
A
2
Demonstraţie: Se notează aria triunghiului dreptunghic de catete c1 şi c2

cu A (figura 1.9). Se construieşte un dreptunghi care are laturile congruente cu

catetele triunghiului considerat.

Figura 2.9
Din prima teoremă a ariei triunghiului dreptunghic se deduce că:

Adreptunghi  c1  c2

Dar din axioma de adunare a ariilor se obţine

Adreptunghi  A  A

Deci
𝑐1 ∗ 𝑐2
2𝐴 = 𝑐1 ∗ 𝑐2 ⇔ 𝐴 =
2

2.1.5. Aria triunghiului oarecare

Teorema 2.1.5.1 ([2], pag. 169) Aria triunghiului este egală cu jumătate din

produsul bazei prin înălțime, ambele fiind măsurate cu aceeși unitate de lungime.
bh
A dreptunghi 
2

Dacă 𝐴𝐵𝐶 este triunghiul dat, ducem prin 𝐴 și prin 𝐶 paralele la laturile opuse

și formăm paralelogramul 𝐴𝐵𝐶𝐷 (fig. 2.10). Diagonala 𝐴𝐶 împarte

paralelogramul în două triunghiuri egale, deci triunghiul 𝐴𝐵𝐶 are aria jumătate
35
din aria paralelogramului. Observând că înălțimea 𝐴𝐴′ = ℎ este comună

triunghiului și paralelogramului, avem: aria 𝐴𝐵𝐶𝐷 = ̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅′ = 𝑏 ∗ ℎ și deci

𝐵𝐶 ∗ 𝐴𝐴

aria triunghiului:
1
𝐴 = 𝑏∗ℎ
2

Fig. 2.10

Formula această este generală: 𝑏 înseamnă baza și ℎ înălțimea

corespunzătoare, fără a se specifica anume care latură a fost aleasă ca bază.

Dacă însă facem notația obișnuită ̅̅̅̅

𝐵𝐶 = 𝑎; ̅̅̅̅
𝐶𝐴 = 𝑏; ̅̅̅̅
𝐴𝐵 = 𝑐 și înălțimile

corespunzătoare le notăm cu ℎ𝑎 , ℎ𝑏 , ℎ𝑐 atunci aria triunghiului se exprimă sub

una din formele:

1 1 1
𝐴= 𝑎 ∗ ℎ𝑎 = 𝑏 ∗ ℎ𝑏 = 𝑐 ∗ ℎ𝑐
2 2 2
Proprietatea 2.1.5.2 – proprietatea de aditivitate pentru aria

triunghiului oarecare

Dacă Deste un punct pe latura [BC] a triunghiului ABC, atunci

AABC  AABD  AACD

Demonstraţie: Se consideră AE înălţimea corespunzătoare laturii BC,

E  BC  (figura 2.11).

36
 Figura 2.11
Atunci AE este înălţime în triunghiurile ABD respectiv ADC. Se aplică teorema 2.1.5.1 şi se
obţine:

BD  AE DC  AE
AABD  , respectiv AACD  .
2 2
Atunci
𝐵𝐷 ∗ 𝐴𝐸 𝐷𝐶 ∗ 𝐴𝐸 (𝐵𝐷 + 𝐷𝐶 ) ∗ 𝐴𝐸 𝐵𝐶 ∗ 𝐴𝐸
𝐴𝐴𝐵𝐷 + 𝐴𝐴𝐶𝐷 = + = = = 𝐴𝐴𝐵𝐶
2 2 2 2

2.1.6. Aria triunghiului echilateral

Teorema 2.1.6.1 ([1], pag 310) Aria unui triunghi echilateral cu latura ℓ este

egală cu pătrimea produsului dintre pătratul laturii şi radical din trei.

l2 3
Ate 
4
Demonstraţie: Se notează cu A aria triunghiului echilateral de latura ℓ

(figura 2.12).

37
 Figura 2.12
Atunci baza triunghiului este ℓ, iar înălţimea corespunzătoare se poate

l 3
deduce ca fiind h  . Conform teoremei 2.1.5.1 avem:
2

2
bh l 3
A
2 = 4 .

2.1.7. Alte forme uzuale pentru aria triunghiului

Calculul ariei unui triunghi folosind sinusul unui unghi al triunghiului.

Teorema 2.1.7.1 ([1], pag 310) Aria unui triunghi este egală cu jumătate din

produsul lungimilor a două laturi şi sinusul unghiului cuprins între ele.

ac sin Bˆ bc sin Aˆ ab sin Cˆ

Atriunghi   
2 2 2

Demonstraţie: Fie un triunghi ABC cu laturile a, b respectiv c şi fie h înălţimea

corespunzătoare laturii a (figura 2.13).

38
 Figura 2.13
ah
Din teorema 2.1.5.1 se deduce că AABC  , considerând a baza triunghiului. Se
2

aplică în triunghiul dreptunghic nou format de ipotenuză c funcţia sin şi se

h
obţine: sin Bˆ  , de unde h  c  sin Bˆ
c

Deci

ah ac sin Bˆ
AABC  
2 2 .
Formula lui Heron pentru calculul ariei unui triunghi

Teorema 2.1.7.2 ([1], pag. 322) Aria unui triunghi ABC este dată de formula

Atriunghi  p( p  a)( p  b)( p  c)

,
unde p este semiperimetrul triunghiului, adică 2 p  a  b  c .

Demonstraţie: Fie ABC un triunghi cu laturile a, b, respectiv c şi fie h înălţimea

AD corespunzătoare laturii a (figura 2.14).

Figura 2.14

39
Se aplică teorema lui Pitagora generalizată pentru latura c în triunghiul ABC şi

se obţine:

c2  a2  b2  2ab  cos Cˆ (1)

DC
Se exprimă cos Ĉ în triunghiul dreptunghic ADC, şi se obţine: cos Ĉ = (2)
b

Din teorema lui Pitagora în triunghiul dreptunghic ADC rezultă:

AD2  AC 2  DC 2 (3)

Se înlocuieşte (2) în (1) şi se obţine:

a 2  b2  c 2
c  a  b  2a  DC  DC 
2 2 2
(4)
2a
a2  b2  c2 2
Cu notaţiile specificate, din relaţiile (3) şi (4) se deduce h  b  ( ) . 2 2

2a

Se aduce la acelaşi numitor şi se aplică diferenţa de pătrate şi se obţine:

1
h2  2
(2ab  a 2  b 2  c 2 )( 2ab  a 2  b 2  c 2 )
4a
2
De aici rezultă h  p( p  a )( p  b)( p  c ) .
a
ah
Se foloseşte ultima egalitate şi formula Atriunghi  , unde a este baza
2

triunghiului ABC şi rezultă

Atriunghi  p( p  a)( p  b)( p  c)

.
Calculul ariei unui triunghi folosind lungimile laturilor şi lungimea

razei cercului circumscris triunghiului. Considerăm triunghiul 𝐴𝐵𝐶; fie 𝑂

centrul cercului circumscris, 𝑅 raza sa, 𝐷 punctul diametral opus lui 𝐴 și 𝐴𝐴′ =

ℎ𝑎 înălțimea triunghiului (fig. 2.15). Triunghiurile dreptunghice 𝐴𝐵𝐴′ și 𝐴𝐷𝐵

1
(închis într-un semicerc) sunt asemănătoare, deoarece au ∢ 𝐵 = ∢𝐴𝐷𝐵 =
2
̅̅̅̅̅
𝐴𝐴′ ̅̅̅̅
𝐴𝐵 ℎ𝑎 𝑐
măs. arc. AC. Putem scrie deci: = sau = de unde 2𝑅ℎ𝑎 = 𝑏𝑐.
𝐴𝐶 𝐴𝐷 𝑏 2𝑅

40
 Fig. 2.15.
Dacă înmulțim această egalitate cu 𝑎 și ținem seama că 𝑎 ∗ ℎ𝑎 = 2𝐴,

ajungem la formula:
4𝑅 ∗ 𝐴 = 𝑎 ∗ 𝑏 ∗ 𝑐
sau
𝑎𝑏𝑐
𝐴=
4𝑅
De aici se desprinde observația că toate triunghiurile echivalente, înscrise în

același cerc, au produsul laturilor constant și reciproc.

Tot din relația de mai sus se scoate raza cercului circumscris, în care

înlocuind pe A se obține expresia razei în funcție de laturi

𝑎𝑏𝑐
𝑅=
4√𝑝(𝑝 − 𝑎)(𝑝 − 𝑏)(𝑝 − 𝑐)

2.1.8. Proprietăți remarcabile deduse din formulele de

arie ale triunghiului

Proprietatea 2.1.8.1. Dacă două triunghiuri au un unghi congruent sau

suplementar atunci raportul ariilor lor este egal cu raportul produselor

lungimilor laturilor care formează unghiurile respective. (figura 2.16)

A1 a1c1 A ac
 , respectiv 1  1 1 .
A2 a 2 c2 A3 a3c3
41
 Figura 2.16
Acest rezultat se deduce imediat aplicând teorema 1.2.7.1.

Un caz particular al acestei proprietăţi este şi următoarea proprietate:

Proprietatea 2.1.8.2 Raportul ariilor a două triunghiuri asemenea este

egal cu pătratul raportului lor de asemănare.

2.1.9. Aria patrulaterului convex

Teorema 2.1.9.1 ([1], pag 325) Aria unui patrulater convex este egală cu suma

ariilor a două triunghiuri în care se descompune.

Demonstraţie: Fie ABCDun patrulater convex şi fie O punctul de

intersecţie al diagonalelor lui, ca în figura 2.17.

Figura 2.17
Conform axiomei de aditivitate a ariei se obţine:

AABC  AABO  ABCO

şi ABAD  AABO  AADO
respectiv

42
 AADC  AADO  ACDO şi ABCD  AADO  ABCO .

Se însumează relaţiile de mai sus şi se obţine:

𝐴𝐴𝐵𝐶 + 𝐴𝐴𝐷𝐶 = 𝐴𝐴𝐵𝐷 + 𝐴𝐵𝐶𝐷 = 𝐴𝐴𝐵𝐶𝐷

2.1.10. Aria paralelogramului

Teorema 2.1.10.1 ([1], pag. 312) Aria unui paralelogram este produsul unei

baze cu înălţimea corespunzătoare ei.

Demonstraţie: Fie A aria paralelogramului (figura 2.18).

Figura 2.18
Diagonala împarte paralelogramul în două triunghiuri cu aceeaşi bază b

şi cu aceeaşi înălţime h. Conform axiomei de adunare a ariilor,

bh bh
A   bh
2 2 .

2.1.11. Aria rombului

Teorema 2.1.11.1 ([3], pag 252) Aria unui romb este egală cu semiprodusul

lungimilor diagonalelor lui.

Dd
Aromb 
2

43
 Demonstraţie: Se notează cu A aria rombului (figura 2.19) cu D diagonala

mare respectiv cu d diagonala mică.

Figura 2.19
Din proprietăţile rombului se deduce că diagonalele sale sunt

perpendiculare şi se întretaie în părţi congruente, deci rombul se poate

descompune în patru triunghiuri dreptunghice congruente. Se notează cu S

aria unui triunghi dreptunghic.

Conform axiomei de adunare a ariilor,

A  4 S . (1)
Conform teoremei 2.1.6.1

𝐷 𝑑
𝑐1 𝑐2 2 ∗ 2
𝑆= = (𝟐)
2 2
Înlocuind (2) în (1) se obţine

Dd
A
2 .

Observaţia 2.1.11.2 Aria rombului se poate calcula şi cu formula ariei

paralelogramului (deoarece rombul este un paralelogram particular). Obţinem

bh
atunci: Aromb 
2

44
2.1.12. Aria trapezului

Teorema 2.1.12.1 ([3], pag. 311) Aria unui trapez este jumătate din produsul

înălţimii sale cu suma bazelor sale.

(b  B )  h
Atrapez 
2

Demonstraţie: Fie un trapez cu baza mare B, baza mică b, iar înălţimea h

(figura 2.20).

Figura 2.20
Diagonala trapezului împarte trapezul în două triunghiuri cu bazele B şi

b şi aceeaşi înălţime h. Conform axiomei de aditivitate a ariilor,

bh Bh ( B  b)h
Atrapez   
2 2 2 .

2.1.13. Aria poligonului regulat, convex, cu n laturi,

înscris într-un cerc de rază R.

Definiţia 2.1.13.1 Distanţa de la centrul unui poligon regulat la o latură

a sa se numeşte apotema poligonului şi se notează cu a.

45
 Teorema 2.1.13.2 ([2], pag. 176) Aria unui poligon regulat, convex, cu n

laturi, înscris într-un cerc de rază R este jumătatea produsului dintre apotema şi

perimetrul său.

Pa
An 
2 ,

undeP este perimetrul iar a este apotema.

Teorema 2.1.13.3([2], pag. 176) Aria unui poligon regulat este egală cu

produsul dintre semiperimetru poligonului și apotema sa.

Cazul poligonului cu un număr par (cu soț) de laturi.

Dacă un poligon regulat are 2𝑛 laturi (număr de soț), unind vârfurile

din două în două obținem poligonul regulat cu 𝑛 laturi. Ambele poligoane

sunt înscrise în același cerc de rază 𝑅. Fie 𝐴, 𝐵, 𝐶 trei vârfuri consecutive ale

poligonului cu 2𝑛 latur, deci ̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅ = 𝑎2𝑛 apotema;

𝐴𝐵 = 𝑙2𝑛 , 𝑂 centrul lui și 𝑂𝑀

rezultă că ̅̅̅̅
𝐴𝐶 = 𝑙𝑛 (fig.2.21). Mai notăm cu 𝑁 intersecția lui 𝐴𝐶cu 𝑂𝐵. În

triunghiul 𝑂𝐴𝐵 putem exprima aria fie luând pe ̅̅̅̅ ̅̅̅̅

𝐴𝐵 ca bază, fie luând pe 𝑂𝐵
1
ca bază și atunci ̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅ = 1 𝑂𝐵
𝐴𝐵 ∗ 𝑂𝑀 ̅̅̅̅ ∗ 𝐴𝑁
̅̅̅̅ .
2 2

Fig. 2.21.
1
Suprimând factorul obținem relația:
2

𝑙𝑛
𝑙2𝑛 ∗ 𝑎2𝑛 = 𝑅 ∗
2
Atunci aria 𝐴2𝑛 a poligonului cu 2𝑛 laturi devine:
2𝑛 ∗ 𝑙2𝑛 ∗ 𝑎2𝑛 1
𝐴2𝑛 = = 𝑛𝑙2𝑛 𝑎2𝑛 = 𝑛 ∗ 𝑅 ∗ 𝑙𝑛
2 2

46
Dar 𝑛 𝑙𝑛 reprezintă perimetrul 𝑝𝑛 al poligonului cu 𝑛 laturi, deci
1
𝐴2𝑛 = 𝑅𝑝
2 𝑛
În acest fel putem să exprimăm aria unui poligon cu un număr par de laturi,

cu ajutorul perimetrului poligonului cu un număr pe jumătate de laturi și

aceasta de multe ori ne este mai ușor să calculăm.

Exemplu: Aria dodecagonului regulat este:

1 1
𝐴12 = 𝑅 ∗ 𝑝6 = 𝑅 ∗ 6𝑅 = 3𝑅 2 .
2 2

2.1.14. Aria discului

Definiţia 2.1.14.1 Mulţimea punctelor unui cerc reunită cu interiorul

cercului se numeşte disc de centru O şi rază R(figura 2.22).

Figura 2.22

Definiţia 2.1.14.2 Aria unui disc este limita ariilor poligoanelor regulate

înscrise în el.

An  Adisc
.
Teorema 2.1.14.3 ([2], pag.206) Aria unui disc de rază R este R 2 .

Adisc  R 2

47
 Demonstraţie: Se consideră un poligon regulat cu n laturi înscris în cercul

de rază R. Fie L lungimea cercului. Apotema aeste mereu mai mică decât raza

R, deoarece cateta unui triunghi dreptunghic este mai mică decât ipotenuza.

Diferenţa dintre apotamă şi rază este foarte mică atunci când n este foarte

mare. Aşadar,

aR (1)
Prin definiţia lungimii cercului, avem

PL (2)
1 1 Pa
Din (1) şi (2) se deduce aP  RL . Conform teoremei 1.2.13.2, An  .
2 2 2

Aşadar,
1
An  RL
2
1
Din definiţia 2.1.14.2 rezultă că An  Adisc . Deci Adisc  RL . Cum L  2R , avem
2

1
Adisc  R  2R  R 2
2 .

2.1.15. Aria sectorului de cerc

Definiţia 2.1.15.1 Fie AB un arc al unui cerc de centru O şi rază R.

Reuniunea tuturor segmentelor OP, unde P este un punct oarecare pe arc, se

numeşte sector. AB se numeşte arcul sectorului, iar R, raza lui.

Observaţia 2.1.15.2 Aria unui sector se defineşte prin acelaşi

raţionament din paragraful 1.2.14.

Teorema 2.1.15.3 ([2], pag. 210) Aria unui sector este jumătate din produsul

razei lui cu lungimea arcului său.

48
 1
Asec tor  RL , unde Leste lungimea arcului
2

Demonstraţie: Aria unui sector, într-un cerc de rază R, este proporţională cu

1
lungimea arcului. Când arcul este întreg cercul, aria este R 2 = RL c , unde
2
1
Lc R
Asec tor 2
Lc  2R . Aşadar, pentru un sector cu arcul de lungime L, avem  ,
L Lc

1
deci Asec tor  RL .
2

Teorema 2.1.15.4 ([3], pag. 210) Dacă un sector are raza R şi arcul de măsură

n, atunci aria sa este

nR 2
Asec tor  .
360

Demonstraţie: Se înlocuieşte în relaţia teoremei de mai sus relaţia teoremei

2.1.4.3, şi se obţine

1 1 Rn nR 2
Asec tor  RL = R   .
2 2 180 360

2.2. Aria în geometria în spațiu

2.2.1. Ariile poliedrelor ([17],pag. 45-57)

Definiţia 2.2.1.1: O mulţime poliedrală P se numeşte poliedru dacă are

următoarele proprietăţi:

1) pentru oricare două puncte interioare ale lui P există o linie

poligonală cu extremităţile în cele două puncte, formată numai din puncte

interioare;

2) pentru oricare două puncte care nu aparţin lui P există o linie

poligonală cu extremităţile în cele două puncte, formată numai din puncte care

nu aparţin lui P.
49
Un corp geometric mărginit numai de feţe plane se numeşte poliedru.

Definiţia 2.2.1.2 Aria laterală a unui poliedru este suma ariilor feţelor

laterale ale poliedrului, notată cu Al .

Definiţia 1.3.1.3 Aria totală a unui poliedru este suma ariilor tuturor

feţelor poliedrului, notate cu At .

Observaţia 2.2.1.4 Aria totală este egală cu aria laterală la care se adună

aria (ariile) bazei (bazelor).

2.2.1.1. Ariile prismei drepte

Figura 2.23
Prisma dreaptă are feţele laterale dreptunghiuri.

În figura de mai sus avem prisma dreaptă cu bazele 𝐴1 , 𝐴2 , … 𝐴𝑛 ,

respective 𝐴1 ′ , 𝐴2 ′ , … 𝐴𝑛 ′, iar aria bazei cu 𝐴𝑏 , înălțimea cu ℎ și 𝑃𝑏 reprezintă

perimetrul prismei. Suma ariilor fețelor laterale ale unei prismei s.n. aria

lateral a prismei:
𝐴𝑙 = 𝑃𝑏 ∗ ℎ
Aria totală a prismei depte:
𝐴𝑡 = 𝐴𝑙 + 2𝐴𝑏
Pentru un cub de muchie x:

50
 𝐴𝑡 = 6𝑥 2

2.2.1.2. Ariile piramidei regulate

Piramida regulată are la bază un poligon regulat și muchiile laterale

congruente. Așadar fețele laterale sunt triunghiuri isoscele congruente.

Apotema, notată cu 𝑎𝑝 , este înălțimea unei fețe laterale piramidei regulate

corespunzătoare vârfului.

Aria laterală a piramidei regulate este jumătatea produsului dintre perimetrul

bazei şi apotema piramidei.

Figura 2.24

Pb  a p
Al 
2 .
Pb  a p Pb  a Pb  (a p  a)
Aria totală a piramidei regulate este At  Al  Ab + = , unde
2 2 2

Pb  nL , L fiind latura bazei.

Pb  (a p  a)
At 
2
3 3  a2
În particular, pentru tetraedrul regulat Al  , iar At  a 2 3 .
4

51
2.2.1.3. Ariile triunchiului de piramidă regulată

Corpul geometric obținut prin secționarea unei piramide printr-un plan

paralel cu baza și îndepărtarea piramidei mici formează triunchi de piramidă.

Figura 2.25
Fețele laterale ale trunchiului de piramidă sunt trapeze isoscele având

aceeași arie. Înălțimea unei fețe laterale se numește apotema triunchiului,

notată cu 𝑎𝑡 . Se notează apotema bazei mari cu 𝑎𝑀 , apotema bazei mici cu 𝑎𝑚 ,

iar înălțimea cu ℎ.

Aria laterală a triunchiului de piramidă regulată:

𝐴𝑙 = 𝑛 ∗ 𝐴𝑓
Unde 𝑛 este numărul laturilor poligoanelor de la bază, iar 𝐴𝑓 este aria

unei fețe.

Aria totală a triunchiului de piramidă regulată:

𝑃𝑏
𝐴𝑡 = ∗ 𝑎𝑡
2
Unde am notat:

𝑃𝑏 – perimetrul bazei mici

𝑃𝐵 – perimetrul bazei mari

𝑎𝑡 – apotema triunchiului

52
2.2.2. Ariile corpurilor rotunde

Definiţia 2.2.2.1 Corpurile mărginite de “suprafeţe curbe” se numesc

corpuri rotunde.

În tehnică pot fi întâlnite multe astfel de corpuri ca de exemplu:

recipienţi pentru gaze, cazane de presiune, cisterne, silozuri, pahare, abajururi,

rulmenţi etc..

2.2.2.1. Ariile cilindrului circular drept

Figura 2.26
Dacă se taie suprafaţa laterală a unui cilindru după o generatoare,

notată cu g şi se întinde, se obţine o suprafaţă plană. Această suprafaţă este

dreptunghiulară şi se numeşte desfăşurarea suprafeţei laterale a cilindrului

(figura 2.26). Laturile acestui dreptunghi au laturile de lungimi

corespunzătoare generatoarei, respectiv lungimii cercului de la bază. Rezultă

că aria laterală a cilindrului este egală cu aria dreptunghiului. Se notează cu r

raza cercului de la baza cilindrului şi se obţine:

Aria laterală a unui cilindru circular drept este

Al  2  rg
.
Aria totală a unui cilindru circular drept este
𝐴𝑡 = 𝐴𝑙 + 2𝐴𝑏 = 2𝜋 ∗ 𝑟𝑔 + 2 ∗ 𝜋 ∗ 𝑟 2 = 2𝜋 ∗ 𝑟(𝑟 + 𝑔)

At  2  r (r  g )
53
2.2.2.2. Ariile conului circular drept

Figura 2.27
Dacă se tăie suprafaţa laterală a unui con după o generatoare, notată cu

g şi se întinde se obţine o suprafaţă plană. Această suprafaţă este un sector de

cerc şi se numeşte desfăşurarea suprafeţei laterale a conului (figura 2.27). Raza

cercului din care provine sectorul este egală cu lungimea generatoarei conului,

iar lungimea arcului de cerc al sectorului este lungimea cercului bazei conului,

adică 2  r . Rezultă că aria laterală a unui con este dată de aria unui sector de

cerc. Se notează cu r raza cercului de la baza conului şi se obţine:

Aria laterală a unui con circular drept este:

2  rg
Al     rg
2 .
Aşadar,

Al    rg
.
Aria totală a unui con circular drept este:
𝐴𝑡 = 𝐴𝑙 + 𝐴𝑏 = 𝜋 ∗ 𝑟𝑔 + 𝜋 ∗ 𝑟 2 = 𝜋 ∗ 𝑟(𝑟 + 𝑔)

At    r( r  g )

54
2.2.2.3. Ariile trunchiului de con

Figura 2.28
Se poate obţine desfăşurarea suprafeţei laterale a trunchiului de con din

desfăşurarea suprafeţei laterale a conului din care provine trunchiul (figura

2.28). Se folosesc următoarele notaţii: G – generatoarea conului mare, g  –

generatoarea conului mic, g – generatoarea trunchiului de con, R – raza

conului mare (raza bazei mari a trunchiului de con), r – raza conului mic (raza

bazei mici a trunchiului de con).

Aria laterală a trunchiului de con este egală cu diferența dintre aria

laterală a conului din care face parte triunchiul de con și aria laterală a conului

care se îndepărtează.

Aria laterală a unui trunchi de con este:

Al  g ( R  r )
,
Aria totală a trunchiului de con se află adunând aria laterală cu ariile celor

două cercuri de la bază şi se obţine:

Aria totală a unui trunchi de con este:

At  g ( R  r )  R 2  r 2

55
2.2.2.4. Aria sferei

Prin rotația unui cerc în jurul unui diametru al său obținem o sferă

având raza egală cu raza cercului de rotație și centrul în centrul cercului de

rotație (fig. 2.29)

Fig. 2.29

Sfera nu se poate desfășura ca un plan.

Aria sferei este:

𝐴𝑠𝑓𝑒𝑟𝑒𝑖 = 4𝜋𝑅2

2.3. Volumul

Se dau două corpuri și un plan. Să presupunem că orice plan paralel cu

planul dat și care interesectează unul dintre corpuri, intersectează și pe

celălalt, iar secțiunile transversale au aceeași arie. Atunci cele două corpuri au

același volum.

2.3.1. Volumul poliedrelor

Principiul lui Cavalieri este cheia calculării volumelor, după cum vom

vedea.

56
2.3.1.1. Unități de măsură pentru volum:

Oricărui corp geometric i se ataşează un număr real pozitiv, numit

volum, care arată “cât loc” ocupă în spaţiul înconjurător acel corp geometric.

Ca şi la arii este nevoie, pentru calculul volumelor corpurilor, de o unitate de

măsură. Cubul de latură 1 meste considerat ca unitate de măsură pentru

volum. În practică, există diferite unităţi de măsură pentru lungime şi acestora

le vor corespunde unităţi de volum corespunzătoare, ca şi în cazul ariilor.

De exemplu: 1 cm3, 1 dm3, 1 m3, etc..

Axioma 2.3.1.2.([], pag ) Volumul cubului de latură a este a3.

Consecinţa 2.3.1.3 ([1], pag. 596) Dacă P  ABCDABCD este un paralelipiped

a2
dreptunghic de dimensiuni: AA = a, AB = b, BC  , atunci volumul lui este
b
V ( P)  a 3 .

Demonstrație: Se construieşte un cub de latură a, cu una din baze situate în

planul (ABCD) şi situate în acelaşi semispaţiu cu paralelipipedul faţă de acest

plan (figura 2.30).

Figura 2.30
Secţiunile paralelipipedului şi cubului prin plane paralele cu planul

(ABCD) sunt respectiv un dreptunghi şi un pătrat care au aceeaşi arie, egală cu

a2. Deci conform principiul lui Cavalieri, paralelipipedul şi cubul au acelaşi

volum şi anume, a3.

57
 Teorema 2.3.1.4([1], pag. 577) Volumul prismei este egal cu produsul dintre

aria bazei şi înălţime.

V prismă  Ab  h

Demonstraţie: Se notează aria bazei prismei cu Ab şi înălţimea cu h. Se

construieşte paralelipipedul dreptunghic P  ABCDABCD cu una din baze

situate în planul bazei prismei, în acelaşi semispaţiu cu aceasta şi având

x2
dimensiunile: AA = h, AB = x, BC  , unde x  3 Ab  h (figura 2.31).
h

Figura 2.31
x2 x3
Aria bazei paralelipipedului dreptunghic este egală cu x    Ab .
h h

Secţiunile prismei şi paralelipipedului prin plane paralele cu planul bazei au

arii egale cu Ab , deoarece ele sunt suprafeţe poligonale congruente respectiv

cu bazele. Volumul paralelipipedului dreptunghic este egal cu x 3  Ab  h , iar

din principiul lui Cavalieri rezultă că

V prismă  Ab  h .

Teorema 2.3.1.5 ([1], pag. 583) Dacă două piramide au aceeaşi înălţime şi

aceeaşi arie a bazei, atunci ele au volume egale.

58
Demonstraţie: Fie P1 şi P2 cele două piramide. Se construieşte piramida P2 ,

congruentă cu P2 (figura 2.32), cu baza în planul bazei primei piramide.

Secţiunile transversale prin piramidele P1 şi P2 au aceeaşi arie; din principiul

lui Cavalieri rezultă că volumele piramidelor sunt aceleaşi.

Figura 2.32
Teorema 2.3.1.6 ([1], pag. 588) Volumul unei piramide triunghiulare este

o treime din produsul înălţimii sale cu aria bazei.

Demonstraţie: Fie P=FABC o piramidă triunghiulară (de vârf F); se notează cu

Ab aria bazei piramidei, cu h înălţimea acesteia şi cu V piramidă volumul ei.

Se formează o prismă triunghiulară cu aceeaşi bază de arie Ab şi aceeaşi

înălţime h (figura 2.33). Prisma se descompune în trei piramide: FADE, FABE,

FABC.

59
 Figura 2.33
Se consideră acum piramidele ABEF şi AFBC de vârf A. Deoarece

triunghiurile de la bază BEF şi FBC sunt congruente rezultă că piramidele

ABEF şi AFBC au ariile bazelor egale. Aceste piramide au şi aceeaşi înălţime,

deoarece înălţimea fiecărei piramide este distanţa de la A la planul care

conţine bazele lor. Aşadar, din teorema 1.4.1.8.piramideleABEF şi AFBC au

acelaşi volum, deci

VABEF  VAFBC  V piramidă

(1)
Deoarece triunghiurile ADE şi ABE sunt congruente rezultă că piramidele

FADE şi FABE au ariile bazelor egale (considerând că au vârful F). Aceste

piramide au şi aceeaşi înălţime deoarece înălţimea fiecăreia este distanţa de la

F la planul care conţine bazele lor. Piramidele FADE şi FABE au acelaşi volum,

deci

VFADE  VFABE  V piramidă

(2)
Volumul prismei formate este V prismă  Ab  h . (3)

Dar

V prismă  VFABC  VFABE  VFADE

.

60
Se ţine cont de relaţiile (1), (2) şi (3) şi se obţine:

1
Ab  h  3  V piramidă  V piramidă   Ab  h .
3

Consecinţa 2.3.1.7 Volumul unei piramide este o treime din produsul

înălţimii sale cu aria bazei.

1
V piramidă   Ab  h
3

Demonstraţie: Fie o piramidă cu aria bazei Ab şi înălţimea h. Se consideră o

piramidă triunghiulară cu aceeaşi înălţime h, cu baza în acelaşi plan cu baza

piramidei iniţiale şi de aceeaşi arie a bazei, Ab (figura 2.34).

Figura 2.34
Secţiunile transversale au aceeaşi arie. Din principiul lui Cavalieri rezultă că
1
cele două piramide au acelaşi volum, deci V piramidă   Ab  h .
3

Teorema 2.3.1.8 ([1], pag. 590) Volumul unui trunchi de piramidă este o

treime din produsul înălţimii sale cu următoarea sumă: Ab  AB  Ab  AB .

1
Vtr. piramidă   h( Ab  AB  Ab  AB )
3 ,
undeh este înălţimea trunchiului de piramidă.

61
Demonstraţie: Fie P piramida din care provine trunchiul şi P  piramida care se

înlătură pentru a obţine trunchiul de piramidă. Notăm cu H respectiv h

înălţimile acestor piramide (figura 2.35).

Atunci H = h + h (1) şi Vtr. piramidă  VP - VP

Figura 2.35
1 1
Conform teoremei 1.4.1.10. VP   Ab  h şi VP   AB  H ,
3 3

deci

1 1
Vtr. piramidă   AB  H   Ab  h
3 3 (2)
Dar

 h  h  ( Ab  AB  Ab )
2
A
   h 
AB  h  h  AB  Ab (3)
Se înlocuiesc relaţiile (1) şi (3) în relaţia (2) şi efectuând calculele se obţine:

1
Vtr. piramidă   h( Ab  AB  Ab  AB )
3 .

62
2.3.2. Volumul corpurilor rotunde

Teorema 2.3.2.1 ([1], pag. 596) Volumul unui cilindru circular este produsul dintre

înălţimea sa şi aria bazei.

Demonstraţie: Fie un cilindru circular care are înălţimea h. Se notează aria bazei
cilindrului cu Ab . Se consideră o prismă cu bazele în acelaşi plan cu bazele

cilindrului care are aceeaşi înălţime cu cea a cilindrului, h şi aceeaşi arie a bazei

(figura 2.36).

Figura 2.36
Se aplică principiul lui Cavalieri şi rezultă că cilindrul şi prisma au

acelaşi volum.

Vcilindru  Ab  h
.
Observaţia 2.3.2.2 Aria bazei cilindrului este: Ab    R 2 , unde R este raza

discului de la bază. Se deduce următoarea formulă de calcul a volumului

cilindrului circular:

Vcilindru    R 2  h

Teorema 2.3.2.3 ([1], pag. 597) Volumul unui con circular este o treime din produsul

înălţimii sale cu aria bazei.

63
Demonstraţie: Fie un con de înălţime h şi cu aria bazei Ab . Se consideră o

piramidă cu baza în acelaşi plan cu baza conului, având aria bazei egală cu

aria bazei conului şi aceeaşi înălţime (figura 2.37).

Figura 2.37
Se aplică principiul lui Cavalieri şi se obţine că piramida şi conul au acelaşi

volum.

1
Vcon   Ab  h
3 .
Observaţia 2.3.2.4 Baza conului fiind un disc, aria bazei conului este: Ab    R 2

, unde R este raza discului. Se deduce următoarea formulă de calcul a

volumului conului:

  R2  h
Vcon 
3
Teorema 2.3.2.5 ([1], pag. 599) Volumul unui trunchi de con circular este o treime

din produsul înălţimii sale cu următoarea sumă: Ab  AB  Ab  AB .

Demonstraţie: Se consideră un trunchi de piramidă de aceeaşi înălţime cu

trunchiul, cu bazele în aceleaşi plane cu bazele trunchiului de con şi de aceeaşi

arie, se aplică principiul lui Cavalieri şi se obţine că trunchiul de piramidă şi

trunchiul de con au acelaşi volum.

64
Deci,

1
Vtr.con   h( Ab  AB  Ab  AB )
3 ,
unde Ab - aria bazei mici a trunchiului de con, AB - aria bazei mari a trunchiului

de con, iar h- înălţimea trunchiului de con.

Observaţia 2.3.2.6 Bazele trunchiului de con fiind discuri, aria bazei mici

a trunchiului de con este:

Ab    r 2
,
unde r este raza discului bazei mici, iar aria bazei mari a trunchiului de con

este:

AB    R 2 ,

unde R este raza discului bazei mari.

Se deduce următoarea formulă de calcul a volumului trunchiului de con:

h
Vtr.con   (r 2  R 2  rR )
3
4
Teorema 2.3.2.7 ([1], pag. 599) Volumul unei sfere cu raza r este   r3 .
3

4
Vsferă    r 3
3

Demonstraţie: Prin volumul sferei înţelegem volumul corpului ce este

reuniunea sferei cu interiorul său. Fie corpul sferic S(O, r) al cărui volum se

notează cu VS . Se consideră următoarele două corpuri C1 şi C2 astfel:

C1 - este format din două conuri circulare drepte congruente, cu aceeaşi axă, cu

generatoarele în prelungire, de rază r şi înălţime r, şi

C2 – este un cilindru circular drept de rază şi înălţime 2r.

Sfera împreună cu cele două corpuri sunt disjuncte şi aşezate pe acelaşi plan α,

ca în figura 2.38.

65
 Figura 2.38
Se secţionează cele trei corpuri cu un plan β paralel cu α, la distanţa s de
centrul sferei. Se obţin astfel trei discuri având razele respectiv rs pentru sferă,

r1 pentru con şi r2 pentru cilindru.

Din teorema lui Pitagora se deduce că:

rs  r 2  s 2 .
2

Se ţine cont că :

r1  s şi r2  r
Şi se obţine:

  rs 2  r12  r2 2 ,

adică aria secţiunii prin planul β în sferă reunită cu corpul C1 este egală cu aria

secţiunii în corpul C2 . Se aplică principiul lui Cavalieri şi se obţine că:

VS  VC1  VC2
,
de unde

VS  VC2  VC1
(1)

VC2    r 2  2r  VC2  2  r 3
(2)

 r2 r   r3
VC1  2   VC1  2 
3 3 (3)
66
Se înlocuiesc relaţiile (2) şi (3) în relaţia (1) şi se obţine:

4
VS    r3
3 .
Observaţia 2.3.2.8 Se ţine cont că aria sferei de rază r este 4  r 2 şi se deduce că

1
Vsferă  Asferă  r
3

67
 CAPITOLUL 3. APLICAȚII

3.1. Aplicații la arii și volume

Problema 3.1. În figura de mai jos este reprezentat un parc sub formă

de dreptunghi cu lățimea egală cu 20m și lungimea egală cu dublul lățimii. În

parc se amenajează patru semicercuri cu flori, astfel încât mijlocul fiecărei

laturi a dreptunghiului este centrul unui semicerc, iar în rest se seamănă gazon

(porțiunea hașurată).

a) Calculați suprafața parcului exprimată în ari.

b) Arătați că suprafața semănată cu gazon este mai mare de 1,7 ari.

(3,14    3,15)

c) O albină zboară în linie dreaptă de pe o floare aflată în punctul D,

pe o floare aflată în punctul N, apoi tot în linie dreaptă pe o floare

aflată în punctul C. Calculați sinusul unghiului DNC.

(Olimpiada Satelor, Clasa a VIII-a,

Ediţia 2016)

Rezolvare:

a) L  2  l  2  20m  40m
A  L  l  40  20  800m 2

A  8ari

68
 b) Agazon  AABCD  2  Ac

BC  20m  R  10m
Ac  R 2  100

Agazon  AABCD  2  Ac  800  200  800  200  3,15  800  630  170m 2  1,7ari

CD  BC 40  20
c) ADNC    400dm 2
2 2

Din T.P. obținem DN  10 13 iar din T.P. obținem NC  10 5


DN  NC  sin( DNC )  8 8 65
ADNC  , iar de aici găsim: sin( DNC )  
2 65 65

Problema 3.2 În figura de mai jos este reprezentată o piatră sub forma

unui cub ABCDA' B' C' D' cu muchia egală cu 10 3 dm în care s-a cioplit un

bazin sub formă de piramidă patrulateră regulată VA' B' C' D' cu înălțimea

egală cu 15 dm.

a) Arătați că volumul corpului astfel obținut este mai mic decât 3720

litri.( 1,73  3  1,74 )

b) Se vopsește suprafața interioară a bazinului. Dacă cu 1 litru de vopsea

se poate vopsi 1,5m2 de piatră, iar acesta costă 22 lei aflați ce rest

primește o persoană de la 100 de lei după ce cumpără vopseaua

necesară vopsirii.

c) Un păianjen se află în vărful V și se deplasează pe drumul cel mai

scurt pentru a ajunge în punctul A unde se găsește o muscă. Aflați

distanța parcursă de păianjen.

(Olimpiada Satelor, Clasa a VIII-a, Ediţia

2016)

Rezolvare:

69
 a) Vcorp  Vcub  V piramid

 3
Vcub  10 3  3000 3dm 3

V piramid[ 
10 3  2
 15
 1500dm 3
3

Vcorp  3000 3  1500  3000  1,74  1500  5220  1500  3720dm 2  3720l

b) a p  10 3dm

Pb  a p 40 3  10 3
Al piramidă    600dm 2  6m 2
2 2
6
Sunt necesari  4 l de vopsea  4  22lei  88lei
1,5

Finalizare: rest 12lei

c) Desfășurăm pe un plan pătratul ABB ' A' și triunghiul VA' B'

VM  a p  AB  10 3  10 3  20 3dm

AB
AM  5 3
2

Din TP se obține lungimea drumului parcurs de păianjen VA  5 51dm .

Problema 3.3

Un paralelipiped dreptunghic are diagonala d şi aria totală S. Ştiind că , să se

arate că . Când avem S = 2?

(Concursul Judeţean de Matematică-Informatică, „In memoriam Ion

Cojocaru” – secţiunea Matematică, clasa a VIII-a, 7 mai 2016)

70
Rezolvare:

S=2(ab+ac+bc) și . Apoi , ,

De aici avem 22. Egalitatea are locpentru a=b=c, adica S=2, ab+ac+bc=1

Problema 3.4

În triunghiul ABC se cunosc: AB=AC= 2 6 cm si m  BAC   45o Se

construieşte MB   ABC  ,MB=2cm .

Calculaţi: a) d(M,AC); b) d[B,(MAC)]; c) cos

[(MAC),(MBA)]

(Olimpiada locală Ialomiţa,

Clasa a VIII-a, 2015)

Rezolvare:

a) Avem: d(M,AC)=ME, unde BE  AC

A  ABC   6 2(cm2 )  BE= 2 3cm iar

ME  4 cm

b) Avem d  B,  MAC    BQ, unde BQ  ME şi

BQ= 3cm

c) pr MAB MAC  MAF , CF  AB

A MAF  2
Calculăm: cos u=  ; u  m  MAC  ,  MAF  
A MAC  4

71
Problema 3.5 Arătaţi că un cub poate fi descompus în 5 tetraedre dar nu poate

fi descompus în 4 tetraedre.

(Concursul Mate 97, Clasa a VIII-a, 2012)

Rezolvare: De exemplu tetraedrele

Fie cubul de muchie a descompus în 4 tetraedre (prin reducere la

absurd)

Cel puțin 2 tetraedre au baza pe fața (nu poate fi bază pentru un

tetraedru)

Analog există cel puțin 2 tetraedre care au baza pe fața

Deoarece un tetraedru nu are fețe paralele cele 4 tetraedre sunt

tetraedreledescompunerii. Aceste 4 tetraedre nu pot „umple” cubul deoarece

suma volumelor lor.

Problema 3.6. O cutie de carton ABCDA’B’C’D’ are baza ABCD un dreptunghi

cu AB=2cm, BC=1cm şi muchiile AA’=6cm, BB’=4cm, CC’=3cm, DD’=5cm

perpendiculare pe planul bazei.

a) Să se arate că punctele A’, B’, C’, D’ sunt coplanare.

b) Un păianjen situat în punctul A vrea să ajungă în punctul A’, trecând

peste toate feţele laterale ale cutiei, începând cu faţa (ABB’A’), astfel

încât să parcurgă distanţa minimă. Să se arate că jumătate din drum îl

parcurge pe muchiile cutiei.

(Concurs Interjudeţean „Gh. Cenuşe”, Câmpulung, 2014 )

72
Rezolvare: a) Liniile mijlocii ale trapezelor

ACC’A’ şi BDD’B’ sunt perpendiculare pe

planul (ABC) şi au aceeaşilungime, anume 4,5

cm. Ele sunt perpendiculare peplanul bazei în

{O}=AC⋂BD şi vor coincide. Ca urmare

segmentele [A’C’] şi [B’D’] au acelaşi mijloc.

Rezultă că A’B’C’D’ paralelogram, deci A’, B’, C’, D’ coplanare .

b)Desfăşurând suprafaţa laterală a cutiei după

muchia AA’, drumul minim va fi A. Triunghiurile

AA1, ADD’, ACC’ sunt dreptunghice isoscele. (vezi

Fig.2.14).

Rezultă că punctele A, C’, D’, sunt coliniare, deci

drumul minim este A – P – C’ – D’ – .

Lungimea totală a drumului este de iar distanţa C’D’+D’, adică exact jumătate.

Problema 3.7. Figura de mai jos reprezintă schiţa unei grădini dreptunghiulare

în care sunt plantate flori în trei zone, una în formă de cerc şi două în formă de

semicerc, care intersectează laturile [ AD] şi [BC] doar în punctele A, B, C, D, E

şi F . Zona circulară intersectează cele două zone semicirculare doar în

punctele M şi N . Se ştie că AB =16 m.

a) O albinǎ aşezatǎ pe o floare situatǎîn mijlocul diametrului [ AB]

zboarǎîn linie dreaptǎ, mai întâi pânǎ la o floare situatǎîn punctul M,

apoi mai departe, tot în linie dreaptă, pânǎ la o floare situatǎîn punctul

D. Calculaţi distanţa parcursǎ de albinǎ.

b) Calculaţi aria suprafeţei din grădină plantată cu flori.

73
 c) Arătaţi că aria suprafeţei reprezentată de porţiunea haşurată

estemai mică decât 111 .

(3,14< π<3,15 ).

(Examenul Naţional clasa 8-a, 2011)

Rezolvare:

a) OM = 8 , unde O este mijlocul

diametrului [ AB]

MD = .Distanţa parcursǎ de albinǎ este

de m

b) Sunt 2 cercuri fiecare cu raza r = 8m. Aria suprafeţei plantate cu

flori este egală cu

c) Aria dreptunghiului este egală cu 512

Aria porţiunii haşurate este egală cu .

Problema 3.8 Prisma patrulateră dreaptă

ABCDA'B'C'D' cu bazele pătrate (Figura 2.16),

reprezintă schematic un suport pentru umbrele.

Segmentul [AP] reprezintă o umbrelă care se

sprijină în punctul C'. Se ştie că AB = 30 cm, AC

=CC' şi AP = 90 cm.

a) Calculaţi înălţimea suportului.

b) Determinaţi măsura unghiului dintre dreapta AP şi planul (ABC).

c) Determinaţi distanţa de la punctul P la planul (ABC).

(Examenul Naţional clasa 8-a, 2011)

74
Rezolvare:

a) ;

b)

c) Fie PT⊥ (ABC) şi cum A, C, P', sunt puncte coliniare rezultă că T ∈AC

În triunghiul APT, deci .

Problema 3.9 În fotografia de mai jos (Fig. 2.17) este o casă ţărănească cu

acoperişul în formă de piramidă patrulateră regulată. În dreapta acesteia este

modelul matematic al acoperişului, în care au fost adăugate măsurătorile.

Podeaua mansardei ABCD are forma unui pătrat cu latura de 12 m. Bârnele

care susţin acoperişul formează o prismă patrulateră regulată KLMNEFGH. E

este mijlocul lui AV  şi toate muchiile piramidei au lungimea de 12 m. Se cer:

a) Calculaţi suprafaţa podelei mansardei.

b) Determinaţi volumul prismei KLMNEFGH.

c) Calculaţi sinusul unghiului făcut de faţa (VAD) cu planul (ABC).

(Simularea Examenului Naţional de clasa VIII-a, Ilfov, 2013)

Rezolvare:

a) ABCD pătrat  .

b) În triunghiul VAB, EF linie mijlocie.

75
 Aplicând teoremei lui Pitagora, avem VO  m.

În triunghiul VAO, EK este linie mijlocie, deci Finalizare: V 108.

c) Fie T mijlocul lui AD , se observă că

Aplicând teorema lui Pitagora, determinăm VT  6 m.

În triunghiul dreptunghic VTO, .

Problema 3.10. În dreptunghiul ABCD se ştie că punctele M, N, P, Q sunt

mijloacele segmentelor [AB], [MB], [CD], respectiv [PD]. Arătaţi că:

a) Patrulaterului MNPQ este paralelogram;

b)Segmentele [DR], [RS] şi [SB] sunt congruente, unde R  BD  MQ şi

S  DB  PN ;

c) Segmentele [AC], [BD], [MP], respectiv [QN] au acelaşi mijloc;

d) AABCD  8 AMPQ .

(Concursul “Numerus”, Cls. VII-a, Ediţia a X-a, Târgu Mureş, 2011)

a)

QP   MN  si QP  MN   MNPQ

paralelogram

b) Din R.T.L.M. avem : R şi S

mijloacele laturilor [DS], respectiv

[BR]   DR   RS    SB

c) PM axa de simetrie, O centru de simetrie pentru ABCD implică că [AC],

[BD], [PM] au acelaşi mijloc.

[QN], [PM] diagonale in paralelogramul MNPQ, O mijlocul [QN]

76
 PM  MN
d) APMN  , În final găsim AABCD  8 AMPQ
2

Problema 3.11. Se dă o piramidă patrulateră regulată SABCD. Dacă latura

bazei, înălţimea piramidei şi apotema piramidei au lungimile trei numere

naturale consecutive, să se calculeze sinusul unghiului format de două feţe

laterale opuse.

(Vasile Solcanu,Concursul Centrelor de Excelenţă, Suceava, 2013)

Soluţie:

SON este dreptunghic  SN  SO şi

SN 2  SO2  ON 2 1


 SN  x  2

Cazul 1:  SO  x
 x 1
 AB  x  1  ON 
 2
Fig.2.19

Relaţia (1) devine:

 x 1
2

 x  2  x2     4  x  2   4 x   x  1  4  x  2  x  x  2  x    x  1 
2 2 2 2 2

 2 
16  x  1   x  1  0   x  115  x   0  x  15, deoarece x  0
2

Deci a  SN  17, h  SO  15, l  AB  16.

 SBC    SAD   d  d BC AD ( conform teoremei acoperişului).

SN  BC 
  SN  d
  SBC  ,  SAD    m 
not
SM  AD   m MSN   u.
  SM  d
BC AD d

77
 a 2  sin u l  h l  h 16 15 240
A SMN    a 2 sin u  l  h  sin u  2   .
2 2 a 289 289


 SN  x  2

Cazul 2:  SO  x  1 . Obţinem:
 x
 AB  x  ON 
 2

2
 x
 x  2   x  1     4 x 2  16 x  16  4 x 2  8 x  4  x 2  x2  8x  12  0   x  4  28
2 2 2
,
2

imposibil în .


 SN  x  1

Cazul 3:  SO  x .
 x
 AB  x  2  ON   1
 2

Avem:  x  1  x 2    1  x 2  2 x  1  x 2   x  1  x 2  4 x, x  0  x  4.
2 x x2
2  4

l  h 6  4 24
Deci a  SN  5, h  SO  4, l  AB  6 şi sin u   2  .
a2 5 25

În final,justificăm m    SBC  ,  SAD     m  MSN  .

Suma distanţelor de la un punct M oarecare din interiorul unui triunghi

echilateral ABC la laturile acestuia este constantă.

Problema 3.12 Într-un triunghi ABC are loc inegalitatea:

a p  a   b p  b  c p  c   p 2 , unde notaţiile sunt cele uzuale şi

abc
p .
2

(G. Pascale, Revista de matematică , Nr. 1, 2009)

78
Soluţie: Inegalitatea CBS pentru n=3 devine:
a1b1  a2b2  a3b3 2  a12  a2 2  a3 2  b12  b2 2  b3 2 . Luăm a1  a , a 2  b , a 3  c
respectiv b1  p  a , b 2  p  b , b 3  p  c .

a b c 2p
Are loc egalitatea pentru     2 ; egalând fiecare raport
p a p b p c p
cu 2 deducem că a=b=c deci triunghi echilateral.

Problema 3.13 Fie P un punct situat în interiorul tetraedrului ABCD şi A 1, B1,

C1, D1proiecţiile ortogonale ale punctului P pe planele (BCD), (ACD), (ABD),

(ABC).Arătaţi că PA1  PB1  PC1  PD1  1  PA1  PB1  PC1  PD1 2 , unde cu
A  BCD A  ACD A  ABD A  ABC 3V

V am notat volumul tetraedrului ABCD.

(G. Pascale, Revista de matematică , Nr. 1, 2009)

PA1  A  BCD PB1  A  ACD PC1  A  ABD PD1  A  ABC

Soluţie:     V.
3 3 3 3

2
 a a a a 
Din  a1b1  1  a 2 b2  2  a3b3  3  a 4 b4  4  
 b1 b2 b3 b4 

 a3 a 4 
a1b1  a2b2  a3b3  a4b4 . a1  a2    , obţinem
 b2 b2 b3 b4 

 a3 a 4 
a1  a2  a3  a4 2  a1b1  a2 b2  a3b3  a4 b4  a1  a2   
 b1 b2 b3 b4 

(am aplicat inegalitatea Cauchy-Buniakovski Schwartz).

Fie a1  PA1 , b1  A BCD şi analoagele

 PA1 PD1 
PA1  PB1  PC1  PD1 2  3V   
PB1

PC1


.
 A  BCD A  ACD A  ABD A  ABC 

79
 Observaţie: Pentru a1  A BCD , b1  PA1 obţinem

A A A A 
3V    BCD   ACD   ABD   ABC   S2 , S aria totală.
 PA1 PB1 PC1 PD1 

3V A  BCD S
Cum r 
S
(r raza sferei înscrisă în tetraedru)  PA1

r
, inegalitate

cunoscută (T. Andreescu, I.V. Maftei).

Problema 3.14 OABC este un tetraedru pentru care OA OB OC OA cu

muchiile OA, OB, OC având lungimile a, b, c iar OH este înălţimea tetraedrului,

H (ABC). Fie M un punct situat la mijlocul lui OH şi d1, d2, d3 distanţele de la

M la feţele laterale (OAB), (OBC), (OAC).

Arătaţi că:

abc
a) d1ab  d 2 bc  d3ac  ;
2

3
b) d1d 2d 3   1  ;
abc 6

2
c) d12  d 22  d 32  OH .
4

(G. Pascale, Revista de matematică , Nr. 1, 2009)

Soluţie:

a) Scriem VOABC  VMOAB  VMOBC  VMOAC  VMABC .

d1ab  d 2 bc  d 3ac  3 3 d1d 2 d 3 abc 

2
b) Cu inegalitatea mediilor

3
 abc 
  27 d1d 2 d 3 abc  1 2 3 
dd d 1

2
.
 2  abc 216

80
 c) Cu inegalitatea Cauchy-Buniakovski Schwartz
d1ab  d 2bc  d3ac2  d12  d 22  d32 a 2b2  b2c2  a 2c2 .

1 1 1 1
Cum 2
 2  2  2 , obţinem cerinţa problemei.
OH a b c

Problema 3.15. ABCDA'B'C'D' este un paralelipiped dreptunghic cu

dimensiunile a, b, c şi d diagonala sa.

a) Arătaţi că:
1
A ABC'D'  A BCD'A'  A ACC'A'   2 cu egalitate dacă şi numai
d2

dacă ABCDA'B'C'D' este cub.

b) Dacă d1, d2, d3 diagonalele feţelor satisfac egalitatea d1d2 + d2d3 + d1d3 =

2d2 atunci ABCDA'B'C'D' este cub.

(G. Pascale, Revista de matematică , Nr. 1, 2009)

Soluţie:

a) Inegalitatea este echivalentă cu a b2  c2  c a 2  b2  b a 2  c2  d2 2 ()

Aplicând inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz

a b2  c2  c a 2  b2  b a 2  c2   a
2
2
 
 b2  c2  2 a 2  b2  c2  şi cum

d 2  a 2  b2  c2  () .

a2 b2 c2 1
Egalitatea are loc pentru    şi egalând fiecare
b2  c2 a 2  c2 a 2  b2 2

1
raport cu a bc ;
2

b) d1  a 2  b2 , d2  b2  c2 , d3  a 2  c2 

 d 22  d 32 ) d 22  d 32  d12  
d1d 2  d 2d 3  d 3d1 2  ( d12  
2d2

81
 d1 d 2 d 3
d1d2  d2d3  d3d1  2d2 cu egalitate pentru    1, ceea ce conduce
d 2 d 3 d1

la d1  d 2  d 3 , adică cub.

Problema 3.16 Fie ABC în care notăm cu a, b, c lungimile laturilor BC, AC,

AB şi cu R şi r raza cercului circumscris, respectiv înscris triunghiului dat.

Demontraţi că

(G. Pascale, Revista de matematică , Nr. 1, 2009)

R abc
I. Prima metodă de lucru constă în a exprima raportul unde R  ,
2r 4S

p p  a  p  b p  c cu formula lui Heron.

S
r , iar S 
p

R 8S 2 p p  a  p  b  p  c  2 p  2a 2 p  2b 2 p  2c 
Soluţie:    . Notăm
2r pabc abc abc

yz xz xy

2p-2a=x, 2p-2b=y, 2p-2c=z a ,b  ,c  . Obţinem
2 2 2
R x  y  y  z x  z 
 . Cum x  y  2 xy , y  z  2 yz , x  z  2 xz 
2r 8 xyz

x  y  y  z x  z   8xyz de unde

R
 1 ceea ce conduce la R  2r ( * ) cu
2r

egalitate  x=y=z  a=b=c, adică ABC echilateral.

II. A doua metodă de lucru constă în stabilirea relaţiei lui Euler: OI 2  R 2  2 Rr

unde C(I, r), C(O, R) reprezintă cercul înscris, respectiv circumscris

ABC . Cum OI 2  0  R  2r ( * ).

Soluţie: Fie AI  C(O, R)  D. Din  ABD cu teorema sinusului obţinem

A r
BD  2 R sin şi în AIP exprimăm AI  (1), unde P este proiecţia
2 A
sin
2

82
punctului I pe latura AB. Se constată cu uşurinţă că IBD  BID ( fiecare are
 A   B 
măsura m   m  ), deci  DBI este isoscel cu ID=BD 
 2   2 

A
ID  2 R sin (2). În  AOD aplicăm teorema lui Stewart şi obţinem
2

AO 2  ID  OI 2  AD  DO 2  AI  AI  ID  AD  R 2 ID  AI   OI 2  AD  AI  ID  AD 
R 2  OI 2  AI  ID . Cum AI  ID  2 Rr din (1)+ (2) obţinem relaţia căutată, de

unde concluzia.

III. Pentru a demonstra inegalitatea R  2r ( * ), stabilim mai întâi relaţia lui

Carnot: R  r  d a  d b  d c , unde cu d a , d b , d c am notat distanţele de la centrul

cercului circumscris triunghiului ABC la laturile de lungimi a, b, c, iar M, N, P

sunt proiecţiile punctului O pe laturile BC, AC, AB.

Soluţie: Patrulaterele APON, BMOP, CNOM sunt inscriptibile şi aplicând

teorema lui Ptolemeu în acestea, obţinem de exemplu:

a c b
AO  PN  ON  AP  OP  AN ceea ce conduce la relaţiile R  db   dc  ;
2 2 2
b a c c b a
R  dc   da  ; R   da   db  .
2 2 2 2 2 2

Adunând aceste trei egalităţi şi grupând convenabil 

abc bc ac ab abc abc

R   da    db    dc    da    db  
 2   2   2   2   2   2 
abc a b c 
 dc      da   db   dc 
 2  2 2 2 

abc abc
prin urmare R  d a  d b  d c   
ABOC  AAOC  AAOB  deci
 
 2   2  A ABC

abc abc abc

R  d a  d b  d c  r  . Am folosit AABC  r  p  r   ,
 2   2   2 

deci obţinem relaţia lui Carnot.

83
Mai departe vom demonstra teorema lui Paul Erdos care afirmă că:

Dacă P este un punct care aparţine interiorului triunghiului ABC ascuţitunghic

şi A', B', C' sunt proiecţiile punctului P pe laturile triunghiului, atunci are loc:

AP+BP+CP  2( P A'+P B'+P C').

Soluţie: Fie AP= Ra , BP  Rb , CP  Rc , P A'  d a , P B'  d b , P C'  d c . Inegalitatea

din enunţ este echivalentă cu Ra  Rb  Rc  2d a  d b  d c  .

Patrulaterul A B'P C' este inscriptibil deci B'C'  Ra sin A . Analog exprimăm

A'C' şi A'B'. Fie A1 şi A2 proiecţiile punctelor C' şi B' pe BC. Atunci A1 A2 = A1 A'+

A2 A'. Fie PD  A1 C'; m(  DP C')  90   mB   cos(  DP C') 

PD
de unde
dc

PD  d c  sin B  A1 A' şi analog A2 A'  d b  sin C , deci A1 A2  d c  sin B  d b  sin C .

Cum B'C'  A1 A2 obţinem Ra  sin A  d c  sin B  d b  sin C 

sin B sin C
Ra  d c   db  şi analoagele:
sin A sin A

sin C sin A sin B sin A

Rb  d a   dc  ; Rc  d a   db  , prin adunarea acestor ultime
sin B sin B sin C sin C

trei inegalităţi obţinem

 sin C sin B   sin C sin A   sin B sin A 
Ra  Rb  Rc  d a     db     dc     2d a  d b  d c 
 sin B sin C   sin A sin C   sin A sin B 
Cu datele obţinute putem demonstra acum inegalitatea lui Euler.

Fie P  O  înlocuind în inegalitatea Paul Erdos, obţinem 3R  2d a  d b  d c  .

Cum R  r  d a  d b  d c  3R  2R  r  , prin urmare R  2r ( * )

Problema 3.17 Fie ABCD un romb de centru O, in care M este mijlocul laturii

BC si N mijlocul laturii AD. BN si AM intersecteaza DC in E, respectiv F.

84
Notăm intersecţia dreptelor AE si BF cu P şi intersecţia dreptelor PO si DC cu

Q. Demonstrati că:

3
a) PQ  AB
2

b) Patrulaterele ACFP si BDEP au arii egale

4
c) AABCD  APEF .
9

(D. Zaharia, Olimpiada, Olimpiada locală de matematică, Braşov, 2011)

Rezolvare:

a)Din BM=MC si AB || CF rezultă că patrulaterul

ABFC este paralelogram, deci AB=CF si AC || BF.

Analog ABDE este paralelogram deci AB=DE si BD

|| AE.

Cum ABCD e romb, AC  BD .

Din AC || BF , BD || AE si AC  BD rezulta AE  BF ,

deci AP  BP .

Din AO || BP , AP || BO si AP  BP rezulta APBO este dreptunghi deci AB=PO si

AS=SB=PS=SO.

În triunghiul ABD, AS=SB si BO=OD deci SO e linie mijlocie, deci SO || AD ,

rezulta PQ || AD || BC .

În triunghiul BCD, BO=OD si OQ || BC deci OQ e linie mijlociede unde

deducem DQ=QC.

Din AB=DE=DC=CF si DQ=QC deducem ca EQ=QF si EF=3AB.

85
 1 3
În triunghiul PEF, dreptunghic in P, PQ e mediana deci PQ  EF  AB.
2 2

b) Paralelogramele ABFC si ABDE au aceeasi baza AB si inaltimi egale,

deci au arii egale. AACFP  AABP  AABFC si ABDEP  AABP  AABDE iar

AABFC  AABDE , deci AACFP  ABDEP.

c) In triunghiul PEF, PQ e mediana iar PS=SO=OQ deci O este centru de

greutatede unde rezulta ca triunghiurile EOF, EOP si FOP au arii egale. Astfel
1
deducem ca AEOF  APEF deci APEF  3 AEOF . In triunghiul EOC, OD e mediana
3

deci triunghiurile DOE si DOC au arii egale, analog triunghiurile FOC si DOC
1
au arii egale de unde deducem ca AEOF  3 ADOC . Dar ADOC  AABCD . Rezulta ca
4
9 4
APEF  3 AEOF  9 ADOC  AABCD . De unde obtinem: AABCD  APEF .
4 9

Problema 3.18 În triunghiul ABC, cu M pe (AB) şi N pe (AC), astfel încât

AM AN
  k , notăm cu P intersecţia dreptelor BN şi CM.
MB NC

a) Să se arate că patrulaterele AMPN şi DCPB sunt asemenea, unde D este

simetricul lui A în raport cu mijlocul lui (BC)

S AMPN
b) Să se calculeze
S DCPB

( Două poligoane sunt asemenea dacă au laturile respectiv proporţionale şi

unghiurile cuprinse între laturi respectiv proporţionale, congruente)

(C. Apostol, Concursul Interjudeţean “UNIREA”, Focşani, 2006)

86
Rezolvare:

a) Din datele problemei rezultă că punctele A, P, D sunt coliniare. În

plus, CD||AB şi BD||AC, de unde obţinem congruenţa unghiurilor

omoloage.

Vom arăta proporţionalitatea laturilor:

AM AN
Din  k , obţinem
MB NC
AM AN k
  ,
AB AC k  1

AM AN k
de unde   (1).
CD BD k  1

MP NP k
Să arătăm că avem   (2).
CP BP k  1

MQ BM
Ducem MQ||AC şi NR||AB (Q  BN, R  MC).   , de unde
AN BA
AN  BM MP MQ AN  BM AN BM BM
MQ= şi     k .
BA CP NC BA  NC NC BA BA

BM BA  AM AM k 1 MP 1 k
Dar   1  1  . Aşadar, k 
BA BA BA k 1 k 1 CP k 1 k 1

Din (1) şi (2) rezultă proporţionalitatea laturilor, deci patrulaterele sunt

k
asemenea, cu raportul de asemănare egal cu .
k 1

2
S  k 
d) Din a), deducem AMPN   
S DCPB  k  1 

Problema 3.19. Tetraedrul ABCD are toate muchiile de lungime 2.Determinaţi

valorile extreme (cea minimă şi cea maximă) ale ariei A a proiecţiei

87
tetraedrului pe un plan  care conţine muchia [AB] şi nu conţine puncte

interioare tetraedrului.

Precizare. Adoptaţi următoarele notaţii:O mijlocul lui (AB), M proiecţia lui C

pe plan , N proiecţia lui D pe plan, H este proiecţia lui C pe planul (ABD) şi

consideraţi 0  MC  ND .

(C. Savu, Concursul Interjudeţean “UNIREA”, Focşani, 2005)

Rezolvare:

Proiecţia este un patrulater ortodiagonal, (AB) şi

(MN) fiind diagonalele, sau un triunghi isoscel,

de bază (AB) şi înălţime (MO). Dacă proiecţia lui

[COD] este de lungime p, atunci A=P (în unităţile

corespunzătoare).

(1) dr CD ||   MN=CD=2  A1=2.

(2) N=O  p=MO=CH=2 6 /3  A2=2 6 /3.

(3)M=C  p=CO= 3  A3= 3 .

(4)M-O-N  CH<MN<CD  A2<A4<A1.

(5)M-O-N  CH<MO<CO  A2<A5<A3.

R: min A=A2=2 6 /3 şi max A=A1=2.

Problema 3.20. Să se arate ca în interiorul unui triunghi ABC de arie S exista

punctele M, N astfel încât să existe cinci triunghiuri cu vârfurile în mulţimea

{A,B,C,M, N} , cu interioarele disjuncte si fiecare având aria .

88
(Concursul interjudeţean R. Miron, Vaslui, 2008)

Fig.2.23

Daca A’ este mijlocul segmentului [BC] atunci:

Fie N[AA'] astfel încât

si M mijlocul segmentului [AN] atunci: iar

Întrucât M mijlocul segmentului [AN] atunci:

Problema 3.21. Fie ABC un triunghi echilateral cu lungimea laturii egala cu a .

De aceeaşi parte a planului (ABC) se consideră punctele D si E situate la

distanţe egale cu 2a , respectiv 3a faţă de planul (ABC).Notăm Cu M 1 , M2

mijloacele segmentelor [DE], respectiv [DA] si cu G1 ,G2 centrele de greutate

ale triunghiurilor ABC respectiv EBC .

i)Să se arate ca M1G1 si M2G2 sunt concurente intr-un punct O ;

ii)Să se afle volumul tetraedului [OABC]

(G. Daniilescu, Concursul “V. Vâlcovici” , Brăila, 2007)

Solutie

[M1M2] linie mijlocie in DEA  M1M 2 EA si

EA (1)
M 1M 2 
2

Dacă N este mijlocul segmentului [BC], avem

NG1 NG2 1
   NG1G2 NAE cu G1G2 AE si
NA NE 3

AE
G1G2  (2)
3

89
Din (1) si (2) rezulta G1G2 M1M 2 si

G1G2 2
  G1G2 siM 1M 2 coplanare, G1G2 M 1M 2trapez  G1M 1siG2 M 2 concurente intr-un
M 1M 2 3

punct O si OG1G2 OM 1M 2 cu
OG1 OG2 G1G2
 
2
 
OG1 2

OM 1 OM 2 M 1M 2 3 M 1G1 5

Fie D`,E`,M1 ` si O` proiectele punctelor D, E ,M1 si O pe planul (ABC) , [M1M1`]

linie mijlocie in trapezul DD` EE ` 5a . Apoi:

DEED `  M 1M 1`  
2 2

OO` OG1 2 2 2 5a
OO`G1 M 1M 1 `G1     OO` M 1M 1 `   a
M 1M 1 ` M 1G1 5 5 5 2
a2 3
OO` A[ ABC ] a 3
Deci V[OABC ]   4 a 3 .
3 3 12

Problema 3.22. În triunghiul ABC cu ,avem AB = 4 cm. Bisectoarea AD, a

unghiului BAC are lungimea cm. Aflaţi perimetrul şi aria triunghiului ABC.

(V. Săceanu, (E: 14137; Gazeta Matematică 2/2011)

Rezolvare:

În ΔABC, ducem ED || AB, E (AC),

rezultă < DAB ≡< ADE (i)

Fiindcă AD-bisectoare, avem < DAB ≡< DAC (ii). Din (i) şi (ii) rezultă că:

< DAE ≡ < ADE, deci ΔADE este dreptunghic şi isoscel.Deoarece AD = cm,

avem AE = DE = 3 cm.ΔCDEΔCBA (DE|| AB), rezultă:,de unde CA = 12

cm.Folosindu-ne de datele obţinute, rezultă BC = , de aici rezultă că

perimetruleste egal cu: 16 + şi aria = 24.

Problema 3.23. Fie ∆ABC, M şi N mijloacele laturilor [AB], respectiv [AC], P

punctul de intersecţie al bisectoarei unghiului ABC cu dreapta MN şi {Q} = AP

90
∩ BC. Ştiind că segmentele [AP], [BP] şi [BQ] au lungimile egale (în cm) cu trei

numere naturale consecutive (AP < BP < BQ), se cere:

a) Să se determine perimetrul ∆ABQ;

b) Dacă PN = 2 cm, să se calculeze aria ∆ABC.

(Concursuljudeţean “Raţionament”, Curtea de Argeş, 2015)

Rezolvare: a) Din [MN] linie mijlocie

a ∆ABC şi (BP bisectoarea ABC 

ABP ≡ PBC ≡ MPB  ∆MBP –

isoscel  [MP] ≡ [BM] ≡ [AM] 

m( BPA) = 900  [BP] – bisectoare şi

înălţime a ∆ABQ  ∆ABQ – isoscel 

[BQ] ≡ [AB].

Fie AP = n, BP = n + 1 şi BQ = AB = n + 2 , aplicând T. Pitagora în ∆PAB  n2 +

(n + 1)2 = (n + 2)2  n2 – 2n – 3 = 0  (n + 1)(n – 3) = 0  n = 3  PQ = AP =3 cm,

BP = 4 cm şi BQ = AB = 5 cm  P∆ABQ = 16 cm.

b) [PN] – linie mijlocie în ∆AQC  QC = 2 PN = 4 cm  BC = 9 cm

Fie [AA’] înălţimea ∆ABQ şi calculându-i aria în două moduri (A∆ABQ =

BP  AQ AA ' BQ 24 24 1 108
 )  AA’ = cm  A∆ABC = 9    cm2
2 2 5 5 2 5

În continuare, vom propune câteva aplicaţii proprii în concordanţă cu tematica

lucrării.

Problema 3.24. Calculaţi raportul dintre volumul unei piramide cu baza

decagon regulat înscris într-un con şi volumul conului .

91
Soluţie : Se ştie că l10  2R sin(180 ) . Aria decagonului aşa cum ştim este

15 5
(l10 )2 5  2 5 h (2sin(180 ))2 52 5
V piramidă 5(3  5) 5  2 5
Atunci ,  32  2  (u.c.)
Vcon 1
 R2h  8
3

Vpiramidă 5(3  5) 5  2 5
Răspuns:  (u.c.);
Vcon 8

Problema 3.25. Triunghiul dreptunghic cu catetele de 15 cm şi 20 cm este rotit

în jurul ipotenuzei.

Determinaţi aria suprafeţei totale a corpului de rotaţie obţinut.

Solutie: Corpul obţinut e format din două conuri avînd ca generatoare

catetele triunghiului iniţial , iar înălţimi - proiecţiile catetelor pe ipotenuză .

Cele două conuri obţinute au aceeaşi bază – un cerc de rază egală cu înălţimea

triunghiului dreptunghic.

Atot   Rg1   Rg 2   R( g1  g 2 )

R=H a triunghiului ; a=9cm , b=12cm

 c  a 2  b2  15(cm)

a  b 9 12 36
a b  hc  h    (cm)
c 15 5

36
R (cm) g1  a; g 2  b
5

36 756
Atot   R( g1  g2 )     (9  12)   cm2
5 5

92
 Problema 3.26 Triunghiul cu laturile egale cu 10 cm, 16 cm şi 20 cm este rotit

în jurul drepteice conţine latura mai mare. Determinaţi înălţimea conurilor

din care este format corpul de rotaţie şi volumul corpului de rotaţie.

Solutie:

Prin rotirea triunghiului în jurul laturii c se formează două conuri cu aceeaşi

bază şi înălţimile – proiecţiile laturilor a şi b pe latura c , iar generatoarele

acestor conuri fiind însăşi laturile a şi b.

Raza bazei conurilor formate, este înălţimea triunghiului iniţial .

2  S ABC P 10  16  20
R=H a triunghiului = p   23
c 2 2

S ABC  p( p  a)  ( p  b)( p  c)  23  (23  10)(23  16)(23  20)  23  3  7 13  6729 cm 2

2  6729
R cm
23

h1  a2  R2  9 cm

h2  b2  R2  15 cm

1 1 1 1
Vcopr.  V1con  V2con  Abaz.  h1  Abaz.  h2  Abaz. (h1  h2 )   R 2 (h1  h2 )  1176 (cm3 )
3 3 3 3

Problema 3.27 Într-o piramidă regulată muchia laterală este egală cu şi

formează cu planul bazei un unghi de 45 de grade. Să se afle aria suprafeţei

totale a conului circumscris piramidei.

Solutie: Muchia laterală a piramidei este generatoarea conului circumscris

piramidei , iar unghiul dintre muchia laterală şi planul bazei piramidei

coincide cu unghiul dintre generatoare şi raza bazei conului.

93
Atot.  Alat.  Abaz.  rg  r 2  r ( g  r )

g=b

b 2
r  b  cos 450 
2

2 2 2 2 
2 1 2

Atot.    r ( g  r )    b   b     b
2
1     b   (u.p.)
2  2  2  2   2 

Problema 3.28. Conul cu înălţimea 10 3 cm şi raza de 10 cm este înscris

într-o piramidă ,baza căreia este un romb cu unghiul ascuţit de 30 0 .

Determinaţi unghiul format de generatoare şi planul bazei , aria

suprafeţei totale a conului , volumul conului şi al piramidei.

Soluţie: Fie MN-generatoarea , α=m(MNO) , triunghiul MNO este

10 3
dreptunghic în punctul O . tgα =  3 de aici rezultă ca α = 60º.
10

Aria totală a conului este egală cu : St =πR(R+G) , G= H 2  r 2 , de aici

rezultă că G = 20 cm , înlocuind datele din problemă obţinem ca St

=300π cm².

1
Volumul conului este egal cu: Vcon= πR²H , înlocuind datele din
3

1000 3
problemă obţinem căVcon= cm³.
3

1
Volumul piramidei este egal cu: Vpir  Sbazei  H înlocuind şi făcînd calculele ,
3

8000 3
obţinem că Vpir = cm³ .
3

94
În finalul acestui capitol, vom prezenta o altă serie de probleme cu arii şi

volume sau la care pe parcursul rezolvării lor este nevoie de utilizarea

ariilor sau volumelor.

Problema 3.29 a) Volumul unui paralelipiped dreptunghic este egal cu 1 cm3 .

Arătaţi că dacă mărim fiecare dimensiune a paralelipipedului cu 1 cm, atunci

volumul paralelipipedului obţinut este mai mare sau egal decât 8 cm 3.

b)Dacă volumul unui paralelipiped dreptunghic este egal cu n cm3, unde n  0

şi mărim fiecare dimensiune cu n cm, arătaţi că volumul noului paralelipiped

se măreşte de cel puţin  n 2  6n  1 ori.

( G. Radu, Concursul Interjudeţean “Pitagora”, 2011)

a) V1  abc  abc  1 şi apoi V2  (a  1)(b  1)(c  1)

Din ma  mg obținem a  1  2 a , b  1  2 b , c  1  2 c

 V2  8 abc . Cum abc  1  V2  8

b) V1  abc  n , V2  (a  n)(b  n)(c  n)

1
a  2|  n  an  bc  2n, bn  ac  2n, cn  ab  2n
a

 n  a  b  c   ab  bc  ac  6n |  n
n 2  a  b  c   n  ab  bc  ac   6n 2

V2  abc  n  ab  bc  ac   n2  a  b  c   n3

V2  n3  6n 2  n

V2  n n 2  6n  1 
V2  V n
1
2
 6n  1

95
Problema 3.30 În tetraedrul ABCD cu toate feţele triunghiuri ascuţitunghice în

care AB  CD şi AC  BD notăm cu H1 , H 2 , H 3 şi H 4 ortocentrele triunghiurilor

DBC, DAC, DAB respectiv ABC. Arătaţi că:

a) AH1 , BH 2 , CH 3 , DH 4 şi perpendicularele comune ale muchiilor opuse sunt

concurente.

HH1 HH 2 HH 3 HH 4
b) Cel puţin unul din rapoartele , , , este strict mai mare
HA HB HC HD
1
decât , unde H este punctul de concurenţă de la a).
4

(C. Diaconescu, D.Dobre, Concursul Interjudeţean “Pitagora”, 2011)

Rezolvare:

a)
BC  AD, BC  AA' , AD  AA'  { A}  BC  DH 4  DH 4  BC
Analog DH 4  AC  DH 4   ABC 

Deci AH1 , BH 2 , CH3 și DH 4 sunt înălțimile

tetraedrului.

BC   ADH1  , BC   ADH 4  ,  ADH1    ADH 4   AD   ADH1  și  ADH 4  sunt

confundate  AH1  DH 4  {H }

În DAA1 , AH1 și DH 4 sunt înălțimi  H e ortocentrul DAA'  A' H  BC . Cum

HA'  BC  A' A'' e perpendiculara comună a dreptelor AD și BC .

b) HH 4 HH 4

HD DH 4

HH 4 VHABC HH1 HH 2 HH 3 HH 4
     1
DH 4 VDABC AH1 BH 2 CH 3 DH 4

96
 1
Problema 3.31 Dacă fiecare raport ar fi  rezultă suma lor e  1 (fals)
4
1
Rezultă cel puțin un raport e  .
4
BC
Pătratul ABCD are AB=12 cm, P   BC  , Q  CD astfel încât CP  CQ  .
3

a) Calculaţi aria triunghiului APQ.

b) Aflaţi distanţa de la Q la dreapta AP.

c) Aflaţi sin PAQ .

(E. Mitrache, Concursul Interjudeţean “Pitagora”, 2011)

Rezolvare:

a) A APQ  A ABCD   A1  A2  A3  D Q
C
4
A1  AABP  48
P
A2  ACPQ  8
A3  AADQ  48
8
AABCD  144

AAPQ  40
12
A B
b) AP  4 13 (cu teorema lui Pitagora din ABP )

AP  QF
AAPQ  , QF  AP
2
20
QF 
13

AP  AQ  sin PAQ
c) AAPQ 
2

AP  AQ  4 13

97
AAPQ  40
5
 sin PAQ 
13

Problema 3.32 Fie ABCD paralelogram cu AB  5 cm şi AD  3 cm . Demonstraţi

că :

 
S ABCD  8 cm2  m O  45 , unde AC  BD  {O} .( S ABCD reprezintă aria lui ABCD ).

(Bărăscu C., Concursul Interjudeţean “Pitagora”, 2011)

Rezolvare:
D
C
y Fie DE  AC . Notăm :
3 O OA  x, OB  y, OE  z .
z

x E
Din DEA şi DEO
A 5 B
exprimăm DE 2

DE
DE 2  b 2   x  z   a 2   x  z   a 2  b 2  4 xz tgO 
2 2
și
EO

AC  DE a 2  b2
S ABCD  2S ACD 2  2 xh  2 xztgO  tgO
2 2

S ABCD 8
52  32
2
tgO  8  tgO  1  m O  45  

Problema 3.33

În piramida triunghiulară regulată VABC de vârf V şi bazăABC, înălţimea

VO are lungimea egalăcu 12 cm, iar distanţa de la punctul O la planul (VBC)

este egală cu 7,2 cm.

98
a) Calculaţi aria laterală a piramidei VABC;

b) Ştiind căpunctele G1, G2, G3sunt centrele de

greutate ale feţelor VAB, VAC, respectiv

VBC,calculaţi volumul piramidei regulate V G

G 2 G3 .

(Concursul Ion Cojocaru, 2009, Argeș)

a ) D mijlocul [BC] VD =15 cm, OD = 9 cm

şi AB = 18 3 cm

de aici, găsim ușor: Slat.= 405 3 cm

b ) E mijlocul [AB] DE= 9 3 cm şi G1G2= 6 3 cm. Apoi calculăm S∆G 1

G 2G 3 = 27 3 c m 2 .

Dacă VO  G1G2 G3   Q şi VO=12 cmVQ=8 cm

Calculăm: VVG 1 G 2 G 3 = 72 3 cm3

Problema 3.34 Se dau două cercuri tangente exterioare, unul cu raza de 15 cm

şi celălalt cu raza de 5 cm. Se cere să se afle aria suprafeţei cuprinsă între cele

două cercuri şi tangentele exterioare comune celor două cercuri, ştiind că ele
formează un unghi de măsură 60o.

(Probleme de matematica pentru concursuri, E.D.P., 1972)

Rezolvare. Fie O şi O1

centrele celor două cercuri

tangente exterioare. AC şi AC1

cele două tangente exterioare

comune, duse din punctul A,

99
unghiul  CAC1 având măsura de 60o.

Se aplică metoda analizei. În rezolvarea acestei prbleme, plecăm de la

ceea ce se cere şi anume, găsirea ariei cuprinse între cele două cercuri şi

tangentele comune exteriare (fig II.3). Examinând figura, observăm că

jumătatea ariei care se cere este egală cu aria trapezului OCBO1 din care se

scade aria sectorului circular COE şi a sectorului circular EO1B. Deci:

 = 2[[OCBO1] - ([ [COE] + [EO1B])]

Din analiza acestei egalităţi observăm că nu putem calcula direct pe 

pentru că nu se cunoaşte aria trapezului şi ariile sectoarelor de cerc, deci

atenţia noastră trebuie să se indrepte spre calculul acestor mărimi. Am redus

problema dată la găsirea ariei trapezului şi a sectoarelor de cerc.

Pentru calculul ariei trapezului OCBO1 sunt necesare lungimile bazelor

şi a înălţimii. Având lungimile bazelor || OC || = 15 şi || O1B || = 5 , este

necesar să calculăm înălţimea trapezului. Rezultă că aflarea ariei trapezului se

reduce la aflarea înălţimii acestuia.

Ducând din O, o paralelă la tangenta comună BC, se formează

triunghiul dreptunghic OFO1, din care calculăm lungimea segmentului O1F,

care este şi înălţimea trapezului OCBO1. Avem:

|| O1F || 2 = || O1O || 2 - || OF || 2

|| O1F || 2 = 202 – 102 = 300

|| O1F || = 300 =10 3

În concluzie, bazele şi înălţimea trapezului fiind cunoscute putem

calcula aria trapezului.

100
 (15  5).10 3
[OCBO1] =  100 3 .
2

Calculăm aria sectorului circular COE, aplicând formula care ne dă aria

şi obţinem:

R 2 n
[sect OCE] =
360

Din cele două mărimi care se repetă să calculăm aria sectorului; una este

cunoscutăR = 15, însă nu cunoaştem pe n. Rezultă că problema care se referă la

calculul ariei sectorului circular COE se reduce la calculul măsurii unghiului la

centru COE.

Ţinând seama că unghiul  CAC1 are măsura de 60o, rezultă că m( 

CAO1) = 30o şi deci m(  CAO) = 60o, adică n = 60o. deci:

 .15 2.60  .75

[sect OCE] =  .
360 2

Pentru a calcula aria sectorului O1EB, procedăm în mod asemănător şi se

avem:

 .r 2 .n1
[sect O1EB] = .
360

Pentru a putea continua calculele sunt necesare r şi n1. Pe r îl cunoaştem

din enunţul problemei date fiind egală cu 5, însă nu cunoaştem pe n1; măsura

unghiului  BO1E. Deci problema calculului ariei sectorului O1EB se reduce la

calculul măsurii unghiului  BO1E.

Avem:  COA   BO1A ca unghiuri corespondente, deci m(  BO1A) =

60o. Unghiul  EO1B este suplementul unghiului  BO1A, de unde m(  EO1B) =

120o. Cu acest rezultat putem calcula aria sectorului circular EO1B.

101
  .5 2.120  .25
[sect O1EB] =  .
360 3

Înlocuind în egalitatea (1) mărimile necunoscute din membrul al doilea

prin valorile lor aflate pe parcurs şi făcând calculele indicate obţinem aria
25
cerută de problema dată:  = (24 3  11) .
3

Problema 3.35. În figura de mai jos este reprezentată schematic o cutie de

carton cu capac, în formă deprismă dreaptă ABCDEFGH cu baza ABCD pătrat,

AB=20 cm, AE =10 cm. Punctul O estemijlocul segmentului EG şi punctul M

este situat pe BO astfel încât distanţa CM să fie minimă.

20√6
Arătaţi că 𝐶𝑀 = 𝑐𝑚.
3

(Concurs Alpha Math, 2017, Brăila)

Soluţie:

CM BO CM BO d(O,BC) BC

BO 10√3 cm şi d(O,BC) = 10√2 și

20√6
de aici 𝐶𝑀 = 𝑐𝑚
3

Problema 3.36 Un cerc (𝑂) de rază 𝑅 este împărțit în 𝑛 arce congruente prin

puncte de diviziune 𝐴1 , 𝐴2 , … 𝐴𝑛 . Se ia pe |𝑂𝐴1 | punctul 𝐵1 așa ca ‖𝑂𝐵1 ‖ =

‖𝑂𝐴2 ‖
‖𝑂𝐴1 ‖/𝑛; pe |𝑂𝐴2 | punctul 𝐵2 așa ca ‖𝑂𝐵2 ‖ = ; pe |𝑂𝐴3 | punctul 𝐵3 așa ca
𝑛−1
‖𝑂𝐴3 ‖
‖𝑂𝐵3 ‖ = și asa mai departe. Să se arate că aria suprafeței poligonale
𝑛−2

[𝐵1 , 𝐵2 , … 𝐵𝑛−1 𝐴𝑛 ] este egală cu 1/𝑛 din aria suprafeței poligonale.

[𝐴1 , 𝐴2 , … 𝐴𝑛 ].

(Probleme de matematica pentru concursuri, E.D.P., 1972)

102
 Soluție. Se știe că raportul ariilor a două triunghiuri care au câte un

unghi congruent este egal cu raportul produselor lungimilor laturilor ce

cuprind acest unghi. Avem figura (fig. 2.38.):

Fig. 2.38.
𝑅 𝑅
‖𝑂𝐵1 ‖ = , ‖𝑂𝐵2 ‖ =
𝑛 𝑛−1
și notând
𝜎[𝑂𝐴1 𝐴2 ] = 𝑆1
putem scrie:
𝑅2
𝜎[𝑂𝐵1 𝐵3 ] 𝑛(𝑛−1) 1
= = ;
𝑆1 𝑅2 𝑛(𝑛 − 1)
𝜎[𝑂𝐵2 𝐵3 ] 1 𝜎[𝑂𝐵𝑛−1 𝐴𝑛 ] 1 𝜎[𝐴𝑛 𝑂𝐵1 ] 1
= ;…; = ; = .
𝑆1 (𝑛 − 1)(𝑛 − 2) 𝑆1 2∗1 𝑆1 𝑛
Adunând aceste relații, notând
𝑆 = 𝜎[𝐵1 𝐵2 … 𝐵𝑛−1 𝐴𝑛 ]
obținem:
𝑆 1 1 1 1 1 1 1 1 1
= +⋯+ + = (1 − ) + ( − ) + ⋯ + ( − ) + = 1.
𝑆1 1 ∗ 2 (𝑛 − 1)𝑛 𝑛 2 2 3 𝑛−1 𝑛 𝑛
Deci 𝑆 = 𝑆1. De aici rezultă enunțul.

103
Problema 3.37 Dacă 𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑 sunt lungimile laturilor consecutive ale unui

patrulater convex și dacă 𝑆 este aria lui, să se demonstreze că

1
𝑆≤ (𝑎 + 𝑏)(𝑐 + 𝑑 ).
4
(Probleme de matematica pentru concursuri, E.D.P., 1972)

Soluție.Dacă 𝐴𝐵𝐶𝐷 este patrulaterul cu ‖𝐴𝐵‖ = 𝑎, ‖𝐵𝐶‖ = 𝑏, ‖𝐶𝐷‖ = 𝑐, ‖𝐷𝐴‖ =

𝑑 și 𝐴 + 𝐶 = 𝜃, atunci se știe că aria lui este dată de formula:

𝜃
𝜎[𝐴𝐵𝐶𝐷 ] = √(𝑝 − 𝑎)(𝑝 − 𝑏)(𝑝 − 𝑐 )(𝑝 − 𝑑 ) − 𝑎𝑏𝑐𝑑 𝑐𝑜𝑠 2 , (1)
2

unde
2𝑝 = 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 + 𝑑.
Aplicând (1) avem

𝜎[𝐴𝐵𝐶𝐷 ] ≤ √(𝑝 − 𝑎)(𝑝 − 𝑏)(𝑝 − 𝑐 )(𝑝 − 𝑑 ) =

= √(𝑝 − 𝑎)(𝑝 − 𝑏) ∗ √(𝑝 − 𝑐 )(𝑝 − 𝑑 ) ≤

1 1 (𝑎 + 𝑏)(𝑐 + 𝑑 )
≤ (2𝑝 − 𝑎 − 𝑏) ∗ (2𝑝 − 𝑐 − 𝑑 ) = .
2 2 4
Am ținut seama că dacă
𝑢, 𝑣 > 0,
atunci
1
√𝑢𝑣 ≤ (𝑢 + 𝑣 ).
2

Problema 3.38 Să se determine toate triunghiurile cu lungimile laturilor

numere naturale, al căror perimetru este un număr egal cu numărul ce

reprezintă dublul ariei triunghiului.

(Probleme de matematica pentru concursuri, E.D.P., 1972)

Soluție. Fie 𝐴 aria unui astfel de triunghi dată prin formula lui Heron:
𝐴2 = 𝑝(𝑝 − 𝑎)(𝑝 − 𝑏)(𝑝 − 𝑐 ) (1)

104
unde 𝑎 ≤ 𝑏 ≤ 𝑐 sunt lungimile laturilor triunghiului, iar 𝑝 semiperimetrul său.

Din ipoteză avem:

2𝑝 = 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 = 2𝐴, deci 𝑝 = 𝐴. (2)

Ținând cont de relația (2), relația (1) devine:

𝐴 = (𝐴 − 𝑎)(𝐴 − 𝑏)(𝐴 − 𝑐 ) = 𝑥𝑦𝑧, unde 𝑥 = 𝐴 − 𝑎, 𝑦 = 𝐴 − 𝑏, 𝑧 = 𝐴 − 𝑐 ș𝑖 𝑥 ≥

𝑦 ≥ 𝑥 > 0. (3)
Deci rezultă
𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 𝑥𝑦𝑧 (4)
sau
𝑦(𝑦𝑧 − 1) ≤ 𝑥 (𝑦𝑧 − 1) = 𝑦 + 𝑧 ≤ 2𝑦.
Din prima și din ultima inegalitate rezultă

𝑦𝑧 ≤ 3, deci 𝑧 2 ≤ 𝑦𝑧 ≤ 3, adică 𝑧 = 1.

Din (4) avem

𝑦(𝑥 − 1) = 1 + 𝑥
sau
2
𝑦 =1+ .
(𝑥 − 1)
Pentru ca 𝑦 să fie număr natural nenul trebuie ca 𝑥 − 1 = 1 sau 𝑥 − 1 = 2,

adică 𝑥 = 2 sau 𝑥 = 3. Pentru 𝑥 = 2 rezultă 𝑦 = 3. Pentru 𝑥 = 3 avem 𝑦 = 2.

Soluția care satisface și inegalitatea (3) este 𝑥 = 3, 𝑦 = 2 și 𝑧 = 1. Cum 𝐴 = 6

rezultă 𝑎 = 6 − 3 = 3, 𝑏 = 6 − 2 = 4 și 𝑐 = 6 − 1 = 5. Condiția cerută de

problemă este satisfăcută deci numai de triunghiul cu laturile 3, 4 și 5.

Observație. În enunțul inițial al autorului triunghiului care îndeplinește

condiția de mai înainte este numit triunghiul perfect datorită analogiei cu

numerele perfecte, care au suma divizorilor egală cu numărul dat.

105
Problema 3.39 Într-un plan 𝑃 sunt date 𝑛 puncte. Fiecare trei puncte dintre

acestea formează un triunghi cu aria ≤ 1. Să se arate că toate cele 𝑛 puncte

sunt prinse într-un triunghi cu aria ≤ 4.

(Probleme de matematica pentru concursuri, E.D.P., 1972)

Soluție. Se pot forma 𝐶𝑛3 triunghiuri, unele eventual de arie nulă. Fie 𝐴𝐵𝐶 unul

din triunghiurile cu aria maxină 𝑆 ≤ 1. Ducând prin 𝐴, 𝐵, 𝐶 paralelele la

laturile lui 𝐴𝐵𝐶 se formează triunghiul 𝐴1 𝐵1 𝐶1 cu aria 𝑆1 = 4𝑆 ≤ 4. Acest

triunghi conține toate cele 𝑛 puncte. Într-adevăr, dacă un punct 𝑃 din cele 𝑛

puncte ar fi exterior lui 𝐴1 𝐵1 𝐶1 , ele s-ar găsi cel puțin într-unul dintre

semiplanele determinate de dreptele-suport ale laturilor acestuia care nu

include triunghiul 𝐴𝐵𝐶.

Fie, de exemplu 𝐵1 𝐶1 această dreaptă; atunci ținem cont că 𝐵𝐶||𝐵1 𝐶1 și

triunghiul 𝑃𝐵𝐶 este mai mare ca S, fiindcă toate triunghiurile cu baza |𝐵𝐶| și

de arie 𝑆 au vârful de 𝐵1 𝐶1 . Această constatare contrazice faptul că 𝑆 este aria

maxima a triunghiurilor formate cu 3 din cele 𝑛 puncte.

Comentarii. Problema are character tepologic și calitativ. Măsura ariilor

este folosită numai pentru a se stabili apartenența întregului sistem de puncte

la o mulțime definite printr-un triunghi. Rezolvarea ei face apel, cum atrage

atenția prof. A. Engel, autorul articolului ”Principiul extremal ca principiul

euristic în rezolvarea problemelor”, la acest principiu, care recomandă

lucrarea în considerație a unui element extremal al mulțimii, care formează

obiectul problemei. Aici, fiindcă triunghiurile erau caracterizate prin ariile lor,

principiul indica alegerea celui de arie maxima, întrucât cerința era ca punctele

să fie cuprinse într-un triunghi de arie cel mult egală cu o arie dată. În cazul în

care apar mai multe elemente extremale, nu se poate indica alegerea unuia

anumit și, în general, este tot atât de potrivit să se aleagă oricare dintre ele

pentru desfășurarea strategiilor de rezolvare. Caracterul euristic al acestui

106
principiu se manifestă prin faptul că nu este justificat decât eficiența lui, care

se dovedește în practică adesea în problem, care prezintă o complexitate, care

împiedică orice posibilitate de a discerne un drum cu un punct de plecare

determinat și cu etape ce pot fi stabilite în mod unic, sau cel puțin prin

eliminarea justificată a unor variante fără perspective. Principiul extremal

conduce de obicei la rezolvări de problem spectaculoase, care la prima vedere

par inabordabile.

Problema 3.40 Un paravan format din două panouri dreptunghiulare este

așezat lipit de colțul unei camere format din doi pereți în unghi drept, cu

scopul de a închide o porțiune cât mai mare din podea. Să se determine poziția

celor două panouri, aria și laturile poligonului maximal închis, cunoscându-se

lățimea𝑙 a celor două panouri.

Soluție. Problema se tratează în planul orizontal prin urmele pereților și

panourilor. Fie |𝑃𝐴| și |𝑃𝐵| urmele panourilor paravanului, 𝐴, 𝐵 urmele

laturilor ce se reazemă pe pereți și 𝑂 urma colțului camerei. Notăm cu 𝛼

măsura unghiului 𝐴𝑃𝐵. Patrulaterul 𝑃𝐴𝑂𝐵 trebuie să fie convex, altfel aria

inclusă este mai mică decât cea a patrulaterului convex 𝑃`𝐴𝑂𝐵 cu 𝑃` =

simetricul lui 𝑃 în raport cu 𝐴𝐵. Dacă 𝛼 se menține constant, aria triunchiului

𝐴𝑃𝐵 este fixă și aria triunghiului 𝐴𝑂𝐵, unde ‖𝐴𝐵‖ = constant, este maximă

când triunghiul 𝐴𝑂𝐵 este isoscel, deci ‖𝑂𝐴‖ = ‖𝑂𝐵‖, iar 𝑃 este pe bisectoarea
̂ . Rămâne să găsim condiția de maxim a ariei 𝜎[𝐴𝑃𝐵𝑂] = 2 ∗
unghiului 𝐴𝑂𝐵

𝜎[𝐴𝑂𝑃]. Aceasta este maxima când triunghiul 𝐴𝑂𝑃 este isoscel: ‖𝑂𝐴‖ = ‖𝑂𝑃‖,

de unde
𝛼
𝛼=2 = 180° − 45° = 135°.
2

107
 Comentarii. Se pot încerca și alte soluții: de exemplu, evaluându-se aria

totală 𝜎[𝐴𝑂𝐵𝑃] și căutându-se direct maximul sau o soluție analitică în același

mod.

Problema 3.41 Să se determine condiția necesară și suficientă pentru ca un

dreptunghi de arie dată 𝜎 să poată fi închis într-un triunghi oarecare 𝐴𝐵𝐶 dat.

(Probleme de matematica pentru concursuri, E.D.P., 1972)

Soluție. Presupunând problema rezolvată, fie 𝑀𝑁𝑄𝑅 dreptunghiul înscris, 𝑀

și 𝑅 pe 𝐴𝐵, 𝑁 pe 𝐴𝐶, 𝑄 pe 𝐵𝐶. În ipoteza că triunghiul 𝐴𝐵𝐶 este ascuțit unghic,

punctele 𝑀 și 𝑅 sunt pe segmentul [𝐴𝐵], ca și în cazul în care 𝐶̂ este obtuz sau

drept. Dacă 𝐵̂ este obtuz, 𝑀 este între 𝐴 și 𝐵, iar 𝑅 exterior segmentului [𝐴𝐵], o

situație analogă existând dacă 𝐴̂ este obtuz. Considerăm cazul triunghiului

𝐴𝐵𝐶 ascuțitunghic și fie 0 ≤ 𝜆 ≤ 1 raportul în care 𝑄 împarte pe [𝐵𝐶]. Notând

cu H piciorul înălțimii din 𝐶, din asemănarea triunghiurilor formate deducem

‖𝑄𝑅‖ ‖𝑄𝐵‖ ‖𝑁𝑄‖ ‖𝐶𝑄‖
= = 𝜆; = = 1 − 𝜆,
‖𝐶𝐻‖ ‖𝐵𝐶‖ ‖𝐴𝐵‖ ‖𝐵𝐶‖
‖𝑁𝑄‖ ‖𝑄𝑅‖
‖𝐴𝐵‖ = , ‖𝐶𝐻‖ = . (1)
1−𝜆 𝜆
1 ‖𝑁𝑄‖ ∗ ‖𝑄𝑅‖ 𝜎[𝑀𝑅𝑄𝑁] 𝑠
𝑆 = 𝜎[𝐴𝐵𝐶 ] = ‖𝐴𝐵‖ ∗ ‖𝐶𝐻‖ = = = .
2 2𝜆(1 − 𝜆) 2𝜆(1 − 𝜆) 2𝜆(1 − 𝜆)
Deci 𝑠 = 2𝜆(1 − 𝜆). 𝑆 este condiția necesară pentru ca dreptunghiul 𝑀𝑅𝑄𝑁 de

arie 𝑠 să poată fi înscrisă în triunghiul 𝐴𝐵𝐶, având baza[𝑀𝑅] pe 𝐴𝐵.

Pentru suficiență, 𝜎 și 𝑆 fiind date, ecuația

2𝑠
𝑠 1 ± √1 −
𝑆
2
2𝜆 − 𝜆 + = 0; 𝜆 = (2)
𝑆 2
Ecuația admite rădăcini reale, ambele pozitive, dacă și numai dacă
𝑆
𝑠≤
2
Deci, condiția necesară și suficientă este
108
 𝑆
𝑠 = 2𝜆(1 − 𝜆)𝑆; 𝑠 ≤ (3)
2

Problema 3.42 Într-un cerc de centru 𝑂 și rază 𝑟, din vârfurile 𝐸, 𝐹, 𝐺 ale unui

triunghi echilateral închis se duc arce de cerc de rază 𝑟, care intersectează

cercul centrului 𝑂 în 𝐵, 𝐶, 𝐴. Se formează trei lentile ce se întâlnesc sub forma

unor petale de lotus în 𝑂.

Să se arate că aria celor trei porțiuni de disc exterioare acestor petale este

independentă de 𝑟 și egală cu dublul ariei triunghiului 𝐴𝐵𝐶.

(Probleme de matematica pentru concursuri, E.D.P., 1972)

Soluție. Pentru a evalua aria unei petale 𝐴𝑂𝐴, observăm că aria sectorului

circular inclus în discul de centru 𝐹 și rază 𝑟 este 1/6 din aria acestui disc, deci
𝑟
este egală cu 𝑟 2 . Dacă scădem aria triunghiului echilateral 𝐹𝐴𝑂, obținem aria
6

jumătății petalei 𝐴𝑂𝐴, deci aria petalei

𝜋 √3 2 𝜋 √3
𝐴𝑂𝐴 = 2 ( 𝑟 2 − 𝑟 ) = ( − ) 𝑟2
6 4 3 2
Aria celor trei porțiuni exterioare petalelor va fi

𝜋 √3 3√3 2
𝜋𝑟 2 − 3 ( − ) 𝑟 2 = 𝑟 ,
3 2 2
deci este independentă de 𝜋 și egală cu dublul ariei

3√3 2
𝑟
2
a triunghiului echilateral 𝐴𝐵𝐶.

Comentarii. Problema pune în evidență o curiozitate, anume aria unei

porțiuni dintr-un disc care este independentă de 𝑟, deși este formată de arce de

cerc.

109
Problema 3.43 În triunghiul ascuțitunghic 𝐴𝐵𝐶 se înscrie cu baza |𝑀𝑅| pe |𝐴𝐵|

pătratul 𝑀𝑁𝑄𝑅 (𝑁 𝑝𝑒 |𝐴𝐶|, 𝑄 𝑝𝑒 |𝐵𝐶|). Să se arate că aria pătratului este mai

mică decât 1/2 din aria triunghiului.

(Probleme de matematica pentru concursuri, E.D.P., 1972)

Soluție.Fie H piciorul înălțimii din 𝐶 și 𝜆 raportul în care 𝑂 împarte pe 𝐵𝐶. Din

asemănarea triunghiurilor formate, deducem

‖𝑄𝑅‖ ‖𝑄𝐵‖ ‖𝑁𝑄‖ ‖𝐶𝑄‖
= = 𝜆; = = 1 − 𝜆;
‖𝐶𝐻‖ ‖𝐵𝐶‖ ‖𝐴𝐵‖ ‖𝐵𝐶‖
‖𝑁𝑄‖ ‖𝑄𝑅‖
‖𝐴𝐵‖ = , ‖𝐶𝐻‖ = .
1−𝜆 𝜆
Avem
1 ‖𝑁𝑄‖ ∗ ‖𝑄𝑅‖ 𝜎[𝑀𝑅𝑁𝑄 ]
𝜎[𝐴𝐵𝐶 ] = ‖𝐴𝐵‖ ∗ ‖𝐶𝐻‖ = = (0 ≤ 𝜆 ≤ 1),
2 2𝜆(1 − 𝜆) 2𝜆(1 − 𝜆)
𝜎[𝑀𝑅𝑁𝑄 ] = 2𝜆(1 − 𝜆) ∗ 𝜎[𝐴𝐵𝐶 ] (1)
Însă în intervalul [0,1] expresia 𝜆(1 − 𝜆) are un maximîn 𝜆 = 1/2, deci

2𝜆(1 − 𝜆) ≤ 1/2, astfel încât

1
𝜎[𝑀𝑅𝑁𝑄 ] ≤ ∗ 𝜎[𝐴𝐵𝐶]
2
Rezultatul este valabil și pentru orice dreptunghi înscris în 𝐴𝐵𝐶 în condițiile

problemei. Impunând condiția ca aceasta să fie pătrat

‖𝑄𝑅‖ = ‖𝑁𝑄‖ ⇔ (1 − 𝜆) = ‖𝐴𝐵‖ = 𝜆‖𝐶𝐻‖ și cum ‖𝐶𝐻‖ = ‖𝐵𝐶‖ sin 𝐵, obținem
‖𝐴𝐵‖ ‖𝐴𝐵‖
𝜆= =
‖𝐴𝐵‖ + ‖𝐵𝐶‖ sin 𝐵 ‖𝐴𝐵‖ + ‖𝐶𝐻‖
care este valoarea corespunzătoare lui 𝜆.

Pentru că aria pătratului să fie 1/2 din aria triunghiului 𝐴𝐵𝐶 este

necesar și suficient ca ‖𝐶𝐻‖ = ‖𝐴𝐵‖, deci ca triunghiul să aibă înălțimea

congruentă cu baza.

Comentarii. 1) Rezultatul este mai general decât cerințele enunțului, fiind

valabil pentru orice dreptunghi înscris în 𝐴𝐵𝐶, în condițiile enunțului.

110
Formula (1) dă valoarea ariei dreptunghiului înscris în funcție numai de aria

triunghiului și de 𝜆.

2) În consecință: Oricare ar fi latura triunghiului pe care o alegem ca

bază pentru dreptunghi, aria acestuia este dată de (1), deci pentru 𝜆 dat cele

trei dreptunghiuri sunt echivalente.

3) În ceea ce privește cele trei pătrate înscrise, determinarea lui 𝜆 arată că

lungimea laturii ca și aria acestuia, depind de latura de bază și de înălțimea

corespunzătoare:
𝑆
𝜆=
𝑆 + ‖𝐶𝐻‖2
cu 𝑆 = 𝜎[𝐴𝐵𝐶], exprimă aceeași dependent. Ariile pătratelor vor fi diferite și se

poate arăta că cea mai mare corespunde alegerii laturii celei mai mici ca bază.

4) Este ușor de arătat, pe baza raționamentului urmărit în rezolvarea

problemei că proprietatea este valabilă pentru orice triunghi, chiar și

obtuzunghic. Aceasta rezultă din ultima expresie a lui 𝜆.

111
 Bibliografie:

[1] N. Teodorescu, A. Constantinescu, Probleme din gazeta matematică,

Editura Tehnică, București, 1984

[2] Gh. D. Simionescu și C. Coșniță,Geometrie manual pentru clasa a IX-a,

Editura didactica si pedagogică, Bucuresti, 1964

[3] http://ro.math.wikia.com/wiki/Aristotel

[4] http://www.ziare.com/magazin/descoperire/descoperire-istorica-a-

matematicienilor-care-il-intrec-pe-platon-1283237

[5] I. D. Albu, “Geometrie. Concepte şi metode de studiu. Partea I: Construcția

axiomatică a geometriei euclidiene”, Editura Mitron, Timișoara 1998

[6]I. D. Albu, I. D. Bîrchi, ”Geometrie vectorială în liceu”, Editura Bîrchi,

Timișoara,2004

[7]C. Chirilă şi alții, ”Formarea continuă a profesorilor de matematică în

societatea cunoașterii”, Editorul materialului ISJ Iași, Iași 2012

[8]D. Brânzei, R. Brânzei, ”Metodica predării matematicii”, Editura Paralela

45, Pitești 2010

[9] D. Brânzei şi alţii, ”Bazele raționamentului geometric”, Editura

Academiei, București, 1983

[10].C. Cucoş, ”Teoria și metodologia evaluării”, Editura Polirom, Iași, 2008

[11] S. Vladimirescu, ”Probleme de coliniaritate și concurență în plan”,

Editura Sitech, Craiova, 2002

[12]L. Nicolescu, V. Boskoff, ”Probleme practice de geometrie”, Editura

Tehnică, București, 1990

[13]T. Lalescu, ”Geometria triunghiului”, Editura Apolo, Craiova, 1993

112
[14] Manuale alternative de Matematică pentru clasele a VI – a, a VII – a, a IX
– a, a X – a, a XI – a, Editurile Didactică și Pedagogică, Teora, All, Petrion,
Mathpress, 1995 – 2012

[15] Ghe. Ţiţeica, ”Probleme de geometrie”, Editura Tehnică, 1965

[16] A. Stoica şi alţii, ”Ghid practic de elaborare a itemilor pentru examene”, I.

S. E. , Bucureşti, 1996

[17]J. Hadamard, ”Lecţii de geometrie elementară”, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1960

[18]Internet :www.Wikipedia ; www.MathWorld .

113
 Declaraţie pe proprie răspundere privind autenticitatea lucrării de
licenţă/diplomă/disertaţie

Subsemnatul ____________________________________________________
___________________________________________________________________ ,
legitimat cu ________________seria ________nr.
___________________________, CNP
___________________________________________________autorul lucrării
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________ elaborată în
vederea susţinerii examenului de finalizare a studiilor de ______________ la
Facultatea________________________________________, Specializarea
____________________________ din cadrul Universităţii Tehnice din
ClujNapoca, sesiunea ____________________ a anului universitar
__________________, declar pe proprie răspundere, că această lucrare este
rezultatul propriei activităţi intelectuale, pe baza cercetărilor mele şi pe baza
informaţiilor obţinute din surse care au fost citate, în textul lucrării, şi în
bibliografie. Declar, că această lucrare nu conţine porţiuni plagiate, iar sursele
bibliografice au fost folosite cu respectarea legislaţiei române şi a convenţiilor
internaţionale privind drepturile de autor. Declar, de asemenea, că aceasta
lucrare nu a mai fost prezentată în faţa unei alte comisii de examen de
licenţă/diplomă/disertaţie. În cazul constatării ulterioare a unor declaraţii false,
voi suporta sancţiunile administrative, respectiv, anularea examenului de
licență/diplomă/disertaţie.

Nume, prenume _______________________________

Data _____________________

Semnătura

114