UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE MATEMATICA SI INFORMATICA

LUCRARE METODICO-ȘTIINTIFICA
PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
PROF. DR. ION MIHAI

AUTOR:
BANU ION
SCOALA GIMNAZIALA
GLODEANU SARAT, JUD. BUZAU

1
 UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE MATEMATICA SI INFORMATICA

INEGALITATI GEOMETRICE ELEMENTARE IN

TRIUNGHI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
PROF. DR. ION MIHAI

AUTOR:
BANU ION
SCOALA GIMNAZIALA
GLODEANU SARAT, JUD. BUZAU

2
 CUPRINS
CUPRINS …………………………………………3
INTRODUCERE………………………………….5
CAPITOLUL1: INEGALITATI CARE IMPLICA
PARAMETRII TRIUNGHIULUI.………………7
1.1 LUNGIMILE LATURILOR…………8
1.2 MASURILE UNGHIURILOR ……16
1.3 ARIA…………………………………20
1.4 MEDIANA SI CENTRUL DE GREUTATE
………………………………………………..………23
1.5 INALTIMI…………………………….26
1.6 BISECTOARE…………………………28
1.7 SEGMENTE DINTR-UN PUNCT
ARBITRAR…………………………………..31
1.8 RAZA CERCULUI INSCRIS, RAZA CERCULUI
CIRCUMSCRIS………………………………………34
1.9 TRIUNGHIURI INSCRISE ………….38
1.10 TIPURI DE TRIUNGHIURI…………..40

CAPITOLUL2:INEGALITATI GEOMETRICE
REMARCABILE…………………………………………44
2.1 INEGALITATEA LUI EULER……………44

3
 2.2 INEGALITATEA LUI ERDOS-MORDELL,
INEGALITATEA MINTROVICI, BLUNDON,
BLUNDON&GERRETSEN……………………47

CAPITOLUL3: ELEMENTE DE METODICA…………54

3.1 METODE SI PROCEDEE IN REZOLVAREA
PROBLEMELOR DE GEOMETRIE IN
GIMNAZIU…………………………………..……………54
3.2 PROIECTAREA UNEI LECTII …………65
3.3 EVALUAREA……………………………….85
BIBLIOGRAFIE...........................................105

4
 INTRODUCERE
„Matematica nu este o colectie nesfarsita de rezultate expuse in succesiunea:
definitie, teorema, demonstratie, ci mai degraba un arsenal de metode, oferind
totodata un limbaj riguros si in acelasi timp flexibil pentru descrierea rezultatelor
cunoasterii” D. BRANZEI

Geometria, dintre toate disciplinele matematice, prezinta caracterul cel mai

concret. Geometria ne ofera posibilitatea ca pornind de la studiul unor figuri, sa
imbinam coerent gandirea abstracta cu gandirea concreta. Geometria lui Euclid
apare ca o doctrina constituita din punct de vedere teoretic, ca o stiinta deductiva a
caror adevaruri, numite teoreme, se deduc din definitii si axiome, rezultate din
experienta, din observatiile facute asupra figuriilor din spatiul in care traim.

Unul din obiectivele principale ale predarii geometriei este acela de a-i deprinde
pe elevi sa demonstreze, adica sa fundamenteze logic, deductiv, unele propozitii
pornind de la altele despre care stiu ca sunt adevarate. La aceasta deprindere nu se
poate ajunge dintr-o data, ci treptat, printr-un proces educativ, astfel incat elevii sa
devina constienti de necesitatea demonstratiei, de procedeele logige pe care le
folosesc. Este necesar sa-i zdruncinam elevului increderea in evidenta intuitiva a
unor desene si sa-i formam dorinta de a justifica logic anumite proprietati, precum
si capacitatea de a efectua operatiile logice din care se constituie demonstratia.

Deprinderea efectuarii de catre elevi a unor rationamente deductive nu este

usoara. Elevul trebuie sa constientizeze faptul ca nu va putea sa culeaga roadele
studiilor sale matematice, sa-si faca o idee corecta despre ceea ce este geometria,
daca nu va reusi, nu numai sa intelega rationamentele ce-i sunt expuse, dar si sa
construiasca singur, pe baza lor, alte demonstratii pentru teoreme sau solutii pentru
probleme.

Lucrarea de fata trateaza un subiect cu un bogat continut teoretic, dar si cu o

larga aplicabilitate in predarea lectiilor de geometrie .Inegalitatile matematice sunt
„o lume eleganta” a matematicii, in care nu stii ce sa admiri mai mult, frumusetea
enuntului sau cea a demonstratiei. Inegalitatile sunt necesare in formarea unui bun
matematician, ce formeaza personalitatea in general si rationamentul in special.

Lucrarea este structurata in 3 capitole, primele 2 cuprind partea stiintifica a

temei, iar ultimul capitole este dedicat partii metodice.

Primul capitol este dedicat inegalitatilor care implica parametrii triunghiului care
reprezinta unele dintre relatiile fructuoase ale geometriei, datorita faptului ca se
demonstreaza multe proprietati geometrice importante.

5
 Cel de-al doilea capitol cuprinde inegalitati geometrice remarcabile: inegalitatea
lui Euler, Erdos-Mordell, Mintrivici, Blundon, Blundon&Gerretsen, inegalitati
importante in descifrarea multor aplicatii interesante.

Ultimul capitol este dedicat aspectelor psihopedagocice cu privire la metodele si

procedeele utilizate pentru rezolvarea unei probleme de geometrie, pasii ce trebuie
parcursi pentru a ajunge la solutiile problemelor, la proiectarea unei lectii, la
etapele lectiei, modalitatile de realizare a evaluarii, care sa-i asigure elevului un
bagaj de cunostiinte vaste in domeniul matematicii.

6
 CAPITOLUL I
INEGALITATI CARE IMPLICA PARAMETRII
TRIUNGHIULUI

În geometrie, inegalitățile in triunghi sunt inegalități care implică parametrii

triunghiurilor, care dețin pentru fiecare triunghi îndeplinirea anumitor condiții.
Inegalitățile oferă o ordonare a două valori diferite: sunt de forma „mai mică
decât”, „mai mică sau egală cu”, „mai mare decât” sau „mai mare decât sau egală
cu”. Parametrii dintr-o inegalitate in triunghi pot fi lungimile laturilor,
semiperimetrul, măsurile unghiurilot , valorile funcțiilor trigonometrice ale acelor
unghiuri, aria triunghiului, medianele laturilor, inaltimile, lungimile bisectoarelor
interioare ale fiecarui unghi, distanța de la un punct arbitrar la un alt punct, raza
cercului inscris, raza cercului circumscris, razele cercurilor exinscrisw și / sau alte
cantități.

Parametrii principali și notații:

Parametrii care apar cel mai frecvent în inegalitățile in triunghiului sunt:

1. lungimile laturilor: a , b și c ;

2. semiperimetrul s =( a  +  b  +  c ) / 2 (jumătate din perimetru p );

3. masurile unghiurilor A , B și C ale unghiurilor, opuse laturilor respective a , b și

c;

4. valorile funcțiilor trigonometrice ale unghiurilor;

5. aria T a triunghiului;

6. medianele ma, mb și mc corespunzatoare laturilor a, b, c.

7. inaltimile ha,hb și hc (fiecare fiind lungimea unui segment perpendicular pe o

latura din vârful opus);

7
 8. lungimile bisectoarelor interioare ta, tb și tc (fiecare fiind un segment de la un
vârf la latura opusă);

9. Bisectoarele exterioare pa, pb și pc;

10. lungimile segmentelor de linie cu un punct final la un punct arbitrar P în plan

(de exemplu, lungimea segmentului de la P la vârful A este notată PA sau AP );

11. raza cercului inscris in triunghi r, razele cercurilor exinscrise r a, rb și rc și raza

cercului circumscris triunghiului R.

1.1. LUNGIMILE LATURILOR

Inegalitatea de bază a triunghiului este a < b+c , b<c+a, c< a+b sau echivalent
max (a,b,c)<s . În plus,

unde valoarea din membrul drept este cea mai mică posibilă.

Inegalitatea de mai sus este inegalitatea lui Nesbitt. Avem

3 a b c
≤ + + <2
2 b +c a+ c a+b

a b c
( b c a
)
3( b + c + a ¿ ≥ 2 a + b + c +3

abc≥(a+b-c)(a-b+c) (-a+b+c)
1 a2+ b 2+ c 2 1
≤ <2
3 (a+b+ c)

√ a+b +c +√ a−b+c +√−a+ b+c ≤ √ a+ √ b+ √ c

a2b(a-b)+b2c(b-c)+c2a(c-a) ≥ 0

Dacă unghiul C este obtuz (mai mare de 90 °), atunci a2+b2<c2 , iar

dacă C este ascutit (sub 90 °) atunci a2+b2>c2 .

8
 Cazul de egalitate se realizeaza când C este un unghi drept; este teorema lui
c2
Pitagora. În general, a2+b2> 2

cu egalitate pe măsură ce unghiul de vârf al unui triunghi isoscel se apropie de

180 °. Dacă centroidul triunghiului se află în cercul triunghiului , atunci

a2<4bc

b2<4ac

c2<4ac

În timp ce toate inegalitățile de mai sus sunt adevărate, deoarece a , b și c

trebuie să satisfaca inegalitatea triunghiului de bază conform căreia cea mai lungă
latură este mai mică de jumătate din perimetru, următoarele relații sunt valabile
pentru toate numerele pozitivea, b și c:
3 abc a+b+ c
≤ √3 abc ≤
ab+bc +ca 3

fiecare realizand egalitate numai atunci când a = b = c. Aceasta spune că media

armonică a laturilor este mai mică decât media lor geometrică, care la rândul ei
este mai mică decât media lor aritmetică .

Aplicatia II.2.1: Sa se demonstreze ca in orice triunghi ABC are loc relatia:

Solutie:

Tinand cont ca media aritmetica este mai mare sau egala cu media armonica

deducem ca:   de unde

obtinem:   da

r  .

Deci: 

9
cu egalitate in cazul triunghiului echilateral. Pe de alta parte, tinand cont de teorema
II.1.7, obtinem: 

 ceea ce implica:

   adica  .

Din inegalitatile   si   obtinem relatia din enunt.

Aplicatia II.2.2: Sa se demonstreze ca in orice triunghi ABC are loc inegalitatea:

Solutie:

Fie triunghiul ABC in care notam cu  . De asemenea notam

cu   si  . Prin urmare,

. Deci inegalitatea   este

echivalenta cu:  .

Aplicatia II.2.3: Sa se arate ca in orice triunghi ABC are loc inegalitatea:

Solutie:

Notam cu  . Avem: 

 si
deci   cu egalitate in cazul triunghiului echilateral

Aplicatia II.2.4: Fie triunghiul dreptunghic ABC

10
cu   Sa se arate ca:

 unde am notat cu 

Solutie:

Fie triunghiul ABC cu 

(fig.II.2.1). Notam cu 

Avem   si  ,

conform aplicatiei II.2.1, ceea ce implica   si  ,

conform teoremei II.1.4. fig.II.2.1

Prin urmare,   si  , de unde rezulta  , ceea ce

implica  , adica   si deci  .

Aplicatie II.2.5: Sa se arate ca in orice triunghi ABC are loc relatia:

Solutie:

Fie triunghiul ABC in care notam cu   Se stie ca: 

 si  . Prin
urmare,   de unde
obtinem     cu egalitate in cazul triunghiului echilateral.

De asemenea se stie ca:   in orice triunghi ceea ce

implica: 

Prin urmare,   de unde rezulta:

, adica: 

 si obtinem:    .

Din inegalitatile   si   obtinem relatia ce trebuia demonstrata.

Aplicatia II.2.6: Sa se demonstreze ca in orice triunghi ABC are loc inegalitatea:

11
 .

Solutie:

Fie triunghiul ABC in care notam cu   

Atunci 

conform teoremei II.1.7.

Prin urmare: 

Aplicatie II.2.7: Sa se demonstreze ca in orice triunghi ABC are loc relatia:

Solutie:

Fie triunghiul ABC in care notam cu   De asemenea, notam cu:

. Deducem ca:     
si  . Prin urmare, 

Am tinut cont ca, deoarece:   obtinem:   si analoagele.

Aplicatie II.2.8: Sa se arate ca daca a,b,c sunt lungimile laturilor unui triunghi ABC,
atunci: 

12
Dar 

Conform relatiilor   si  , inegalitatea din enunt este echivalenta cu:

Notam cu   obtinem:   iar   

si  .

Relatia   este echivalenta cu: 

care este evidenta deoarece:  ,   si  .

Egalitatea se verifica pentru 

Aplicatia II.2.9: Sa se demonstreze ca in orice triunghi ABC are loc relatia:

Solutie:

Notam cu   avem:   

si   Cum       obtinem: 

adica: 

si, prin urmare, 

cu egalitate in cazul triunghiului echilateral.

Aplicatia II.2.10: In orice triunghi ABC are loc inegalitatea:  .

Solutie:

13
  

cu egalitate in cazul triunghiului isoscel cu  .

Se observa ca in mod asemanator, se pot demonstra si inegalitatile:

 si  .

Observatie: Tinand cont de problema nr.7 pag 230 din G.M. nr.6/1983 si de articolul
„Aplicatii ale inegalitatilor lui OPPENHEIN si ERDOS-MORDLL” publicat de Mircea
Lascu in Revista Matematica din Suceava, nr.1/1991, putem sa demonstram
urmatoarele aplicatii:

Aplicatia II.2.11 (G NEVELITIS): Sa se arate ca perimetrul triunghiului de arie 2 este

mai mare decat 6.

Solutie:

Notand cu a,b,c laturile triunghiului ABC si cu   inaltimile corespunzatoare,

avem:  . Prin urmare, 

Din inegalitatea mediilor, avem:

 ;   ;   ;

Cum  ;  ;  , deducem 

   

ceea ce implica  .

14
  Aplicatia II.2.12: Pe latura unui triunghi ABC se ia un
punct oarecare D (fig.II.2.2) Sa se demonstreze ca AD este mai mica decat
semiperimetrul triunghiului din care se scade BC:

  .

Solutie:

Deci, 

 fig.II.2.2

Deci,  .

Aplicatia II.2.13: Fie ABC un triunghi oarecare (fig.II.2.3). Sa se arate ca au loc

inegalitatile:

Solutie:

; 

adevarat,

15
    

 fig.II.2.3

Aleg: 

16
1.2. MASURILE UNGHIURILOR

Vom stabili inegalitati geometrice intre masurile unghiurilor unui

triunghi.
3
cos A+cos B +cos C≤ 2

(1-cos A)(1-cosB)(1-cos C)≥ cosA. CosB .cos C

A B C s3
cos
4
2 +cos 4 2 +cos 4 2 ≤ 2 abc

unde s este semi-perimetrul triunghiului, cu egalitate numai în cazul triunghiului

echilateral.

a +b +c ≥ 2 √bc cos A +2 √ ca cos B +2√ ab cos C

3√ 3
sin A+ sin B +sin C≤ 2

2 9
sin A +sin B +sin C ≤ 4
2 2

( sinA+ sinB+ sinC ) 3 A +B +C 3 π 3√3

sin A.sin B.sin C≤ ≤ (sin A ¿ 3=sin =
3 3 3 8

sinA+sinB.sinC≤ φ
1+ √ 5
unde φ= 2 este raportul de aur.

A B C 1
sin 2 . sin 2 .sin 2 ≤ 8

2 A 2B 2C
tg
2
+tg
2
+tg
2
>1

ctgA+ctg B+ctg C≥ √ 3
3 √3
sin A. cos B+sin B.cos C+sin C.cos A≤ 4

17
Pentru raza cercului circumscris R și raza cercului inscris r avem
A B C 1
max (sin 2 , sin , 2 ,sin 2 ¿≤ 2 ¿ )

cu egalitate dacă și numai dacă triunghiul este isoscel cu unghiul de la vârf mai
mare sau egal cu 60 °
A B C 1
min (sin 2 , sin , 2 ,sin 2 ¿≥ 2 ¿ )

și cu egalitate dacă și numai dacă triunghiul este isoscel cu unghil de la vârf mai
mic sau egal cu 60 °. De asemenea avem
r 1−2r r 1−2 r
R
-√
R
≤ cos A ≤ +√
R R

si analoagele pentru unghiurile B, C.

Avem egalitate în prima inegalitate dacă triunghiul este isoscel și unghiul de la

vârf este de cel puțin 60 ° și respective egalitate în a doua inegalitate dacă și
numai dacă triunghiul este isoscel cu unghiul de la vârf nu mai mare de 60 ° . Mai
mult, oricare două măsuri ale unghiurilor A și B si laturile opuse a și respectiv b
satisfac A>B daca si numai daca a>b. In triunghiul isoscel A = B dacă și numai
dacă a = b.

Conform postulatului lui Euclid, orice unghi exterior al unui triunghi este mai mare
decât oricare dintre unghiurile interioare din celelate varfuri:

180° -A >max(B.C)

Dacă un punct D se află în interiorul triunghiului ABC

Unghiul BDC>unghiul A

Pentru un triunghi ascutitunghic avem:

2 2 2
cos A+ cos B+ cos C <1

Inegalitatea inversă are loc intr-un triunghi obtuzunghic.

Mai mult, pentru triunghiurile non-obtuzunghice avem egalitate in inegalitatea

2 R+ r
R √(
≤ 2 cos
A−C
2 )
+cos ¿ ¿)

18
dacă și numai dacă este un triunghi dreptunghic cu ipotenuza AC.

Aplicatia.1: Fie triunghiul ABC si M,N doua puncte astfel incat   

si  . Sa se demonstreze ca:  .

Solutie:

Fie triunghiul ABC si punctele  ,

astfel incat   si   (fig.II.4.1).

In aceasta situatie   este unghi exterior

triunghiului ABM,   este unghi exterior

triunghiului ACN. Conform teoremei unghiului

exterior,  ,  .

Deci: 

 de unde

rezulta:  .

fig.II.4.1

Aplicatia.2: Se considera triunghiul ABC, in care   si punctul D astfel

incat  . Sa se arate ca pentru orice M,   are loc inegalitatea:

19
 Solutie:

Fie triunghiul ABC (fig.II.4.2) astfel incat 

iar  . De asemenea consideram 

astfel incat   si  sunt semidrepte opuse.

In triunghiul ABC, conform teoremei II.1.2,

. Utilizand teorema II.1.1

pentru triunghiul MCD, obtinem

 si, deci  .

Prin constructie,   prin urmare,

, dar 

(unghiuri opuse la varf), ceea ce implica

. In final obtinem

. fig.II.4.2

Aplicatia.3: Fie un triunghi dreptunghic ABC cu  . Sa se demonstreze

ca daca D este mijlocul catetei AB, atunci:  .

Solutie:

Fie triunghiul ABC cu   si  , astfel incat   (fig.II.4.3).

Fie E mijlocul ipotenuzei (BC). Atunci (DE) este linie mijlocie in   si prin
urmare   si  . Avand in vedere ca   iar   (conform

20
teoremei II.1.4) rezulta ca in triunghiul CED obtinem   (conform
teoremei II.1.2). Dar   (alterne interne) prin
urmare,  , ceea ce implica  .

1.3. ARIA

Inegalitatea lui Weitzenböck este, în ceea ce privește aria triunghiului T,

a 2 +b 2+c 2 >√ 3 T

cu egalitate numai în cazul echilateral. Acesta este un corolar al inegalității

Hadwiger – Finsler

a +b +c ≥ ¿ a−b ¿ ¿ +¿
2 2 2 2
¿ b−c ¿ ¿2+ ¿ ¿ c−a ¿ ¿2+ ¿ 4√ 3 T .

De asemenea, ab+bc+ca> 4√ 3 T și

√
abc a+b+ c 1 3 ( a+ b+c ) 3+ abc ≤ √ 3 ¿ ¿
T≤ 2 √ 3 +¿b ¿¿ ¿ ¿ 6
4
a ¿ 4 a 3+ b3 +c 3
Din inegalitatea din dreapta, folosind inegalitatea mediilor aritmetica si
geometrică, se obține inegalitatea izoperimetrică pentru triunghiuri :
√3 2 √3 2
T≤ 36 ¿ a+ b+c ¿ ¿ = 9 s

pentru semiperimetrul s . Acest lucru este menționat uneori în ceea ce privește

perimetrul p ca
p ≥12 √3 T
2

cu egalitate pentru triunghiul echilateral. Acest rezultat este întărit de

√3
T ≤ 4 ¿

Inegalitatea lui Bonnesen inbunatateste inegalitatea izoperimetrică:

21
π ¿ R−r ¿¿ ≤ ¿ a+ b+c ¿ ¿ −4 π .
2 2 2
De
9 abc
asemenea avem a+b+ c
≥ 4√ 3 T cu egalitate numai în cazul triunghiului
echilateral;

38T 2 ≤ 2 s 4−a4 −b4 −c 4 ;

și
1 1 1 s
+ + <T
a b c

Inegalitatea lui Ono pentru triunghiurile ascutitunghice (cele cu toate unghiurile

mai mici de 90 °) este:

27 ¿ b 2+ c2 −a2 ¿ ¿2 ¿ c 2 +a2 −b2 ¿ ¿2 ¿ a 2+ b2−c 2 ¿ ¿2 ≤ 4 T ¿ ¿6

Aria triunghiului poate fi comparată cu aria cercului :
Aria cerc π
≤
Aria triunghiului 3 √3

cu egalitate numai pentru triunghiul echilateral.

Dacă un triunghi interior este înscris într-un triunghi de referință astfel încât
vârfurile triunghiului interior să împartă perimetrul triunghiului de referință în
segmente de lungime egală, raportul ariilor lor este mărginit de
Aria triunghi inscris 1
≤
Aria triunghiului ciercumscris 4

Atunci mediana unui triunghi împarte aria astfel încât raportul dintre suprafata
mai mică și aria triunghiului original este de cel puțin 4/9.

Aplicatie 1. Sa se arate ca aria unui triunghi este strict mai mica decat semisuma
patratelor distantelor unui punct din interiorul triunghiului la varfuri.

Demonstratie: Fie triunghiul oarecare ABC. (fig. 5.2.3.), si un punct PI Int ABC.
Notam: PA= x, PB= y, PC= z, m (<PBC)=α, m (<CPA)=b m (<APB)=g .
Avem: 

s [ABC]=s [BPC] + s[CPA]+s[APB]= .

Dintre inegalitatile  cel putin una este stricta.

Intr-adevar, daca am avea sin α=sin b=sin g =1, ar insemna ca α=b g = , ceea

ce contravine relatiei evidente α +b < p. Deci:

22
(1) s [ABC]< 

Fig. 5.2.3.

Acum ne propunem sa demonstram o inegalitate de larga circulatie si anume:

x2 + y2 + z2  xy+yz+zx,  , cu egalitate numai pentru x=y=z.

Se pleaca de la: (x - y)2 +(y – z)2 + (z –x)2  , care se mai scrie :

2x2 + 2y2 +2z2 – 2xy – 2yz - 2zx   x2 +y2 + z2  xy +yz +zx.

Egalitatea se realizeaza numai pentru x-y =y-x =z-x=0, adica pentru x=y=z.
Revenind la relatia (1)T

s[ABC] <

Aplicatie2. Sa se arate ca in orice triunghi ABC are loc inegalitatea

Demonstratie: Fie E apartine cercului circumscris D ABC , E I   si E’ I (BC),

astfel incat BE’=E’C si EE’ BC.(fig. 5.1.6). De asemenea, fie A’ I (BC), astfel incat
AA’ BC. Notand cu ha inaltimea din A in D ABC, avem ha EE’.

In triunghiul BEE’ cu m( , EE’=  , deoarece

< BEC = < BAC

(subantind acelasi arc de cerc), ceea ce conduce la : 

23
Avand in vedere inegalitatea mediilor, deducem ca :

 =

=   =    =

=  =  =      .

Prin urmare,  , cu egalitate daca a=b=c.

Mai trebuie sa demonstram acum ca :

Deci:  = =

De asemenea ,in cadrul demonstratiei am tinut cont de urmatoarele formule:

S=  , tg , si inegalitatile mediilor.

Aplicatie 3.
b+c
Se considsaera triunghiul ABC cu AC=b si AB=c, sa se arate ca S[ABC]<( 2 2 )2 
√

24
 bc . sinA bc
S[ABC]= 2
≤
2 (1)

b+c bc (b+ c)2 b+c 2 b+c 2

mg <ma ⇒ bc<( 2 ) ⇒ 2 < <( )  ⇒ S[ABC]<( ) 
8 2 √2 2 √2

1.4. Mediane și centrul de greutate

Cele trei mediane ale unui triunghi unesc fiecare vârf cu mijlocul laturii opuse, iar
suma lungimilor lor ma, mb, mc satisface
3
4 (a+b+c)<ma+mb+mc

În plus ( )
ma 2 mb 2
a
+(
a
) + (
mb 2
a
) ≥
9
4 cu egalitate numai în cazul echilateral.

Raza cercului inscris r satisfice inegalitatea

mamb mc
2 2 2
≥r.
ma + mb + mc

Dacă în continuare notăm lungimile medianelor prelungite la intersecțiile lor cu

Ma Mb Mc
cercul circumscris cu Ma, Mb și Mc , atunci ma + mb + mc ≥ 4
Centrul de greutate G este intersecția medianelor. Fie AG , BG și CG să
întâlnească cercul circumscris in U , V și respectiv W. Avem
GU+GV+GW ≥ AG+BG+CG,

GU-GV-GW ≥ AG-BG-CG

In plus,
3
sin GBC +sin GCA+sin GAB ≤ 2 .

Pentru un triunghi ascutitunghic avem

2 2 2 2
m a +mb +mc >6 R

unde R este raza cercului circumscris, în timp ce inegalitatea opusă este valabilă
pentru un triunghi obtuzunghic.

Notând ca IA, IB, IC distanțele de la vârfuri, avem următoarele:

25
 I A2 I B 2 I C 2 3
+ 2 + 2 ≤
2
m a m b m c 4

Cele trei mediane ale oricărui triunghi pot forma laturile unui alt triunghi:

ma<mb+mc mb<mc+ma mc<ma+mb

În plus,

a2+ b2 +c 2
max{bmc + cmb,cma+amc,amb+bma}≤
√3

Aplicatie. Sa se demonstreze ca in orice triunghi ABC au loc inegalitatile:

ma < p, mb <p, mc <p

2ma <b+c, 2mb <c+a, 2mc<a+b

p<ma+mb+mc< 2p

Demonstratie : 1. Fie D ABC si A’ I (BC) astfel incat (BA’)s (A’C) . In D ABA’

avem : ma < c+  , iar in D ACA’ : ma< b+ , deci

2ma <a+b+c T ma < p.

(fig. 5.1.11.a)

Celelalte relatii se obtin analog.

Fig. 5.1.11.a

Aplicatie 2. Fie D ABC si A’ I (BC) astfel incat (BA’) s (A’C).

Consideram punctul M ca fiind simetricul lui A fata de mijlocul segmentului (BC).
(fig.5.1.11.b). Prin urmare

26
 AM = AA’+A’M=ma+ma.

D Aa’C s D MA’B ( L.U.L.) T BM=AC=b.

In D ABM avem: AM<AB+BM T 2ma < b+c. Celelalte relatii se obtin

analog.

Fig. 5.1.11.b

3.Fie D ABC si A’I (BC) , C’I(AB), B’I(AC), astfel incat AA’, BB’, CC’

sunt mediane (fig. 5.1.11.c) Conform punctului 2. avem : 2m a < b+c , 2mb <
c+a , 2mc < a+b T 2(ma+mb+mc) < 2(a+b+c) ma +mb +mc <2p  (*)

Fig. 5.1.11.c.

Consideram punctul N ca fiind intersectia dreptei BC cu paralela prin

A la mediana BB’. Notam cu =AN MB, unde M este simetricul lui A fata de mijlocul
segmentului (BC), iar cu =AB MN.

Observam ca AEBB’ este paralelogram T EB=AB’= , si cum

BM=AC=b, obtinem ME= . In triunghiul MNA avem: NA’ este mediana,iar BE=

si BM=  ,prin urmare, NA’ ME si AF sunt mediane, iar =AF ME NA’ .

27
De asemenea, AM=2ma, NM=2mc, AN=2mb, iar : ME=  (**)

Conform relatiilor de la punctul 2. vom avea in D ANM: 2AF<AN+AM,

2ME<MA+MN, 2NA”<NA+NM, dar, avand in vedere relatiile (**), obtinem:

3c<2ma+2mb ,3b<2ma+2mc ,3a<2mb+2mc T

T 3(a+b+c)<4(ma +mb+mc)  , dar p<  si deci

p< ma+mb+mc.

1.5. INALTIMI

Inaltimile ha, etc. sunt perpendicularele din fiecare un vârf la latura.

Lungimile lor satisfac relatiile

√3
h a+hb+hc≤ 2 (a+ b+c )

2 2 2 3 2 2 2
ha +h b + h c ≤ (a + b + c )
4

În plus, dacă atunci a ≥ b ≥ c , a+ha ≥b+hb ≥c+hc.

De asemenea avem

()
2 2 2 3
ha hb hc 3
2 . 2 .
≤
2
(b + c ) (c +a ) (a + b ) 8
2 2 2

Pentru bisectoarele unghiurilor interioare ta, tb, tc din varfurile A, B, C și razele

cercului circumscris R și respectiv ınscris r , avem

28
 ha hb hc R +4 r
+
ta + tb tc ≥ R

Inversele inaltimilor oricărui triunghi pot forma ele însele un triunghi:

1 1 1 1 1 1 1 1 1
+ + +
ha < hb hc hb < hc ha hc < ha hb

Aplicatie. Sa se demonstreze ca in orice triunghi ABC au loc relatiile:

hahb  + hbhc  +hcha  p2

ha +hb  +hc  < 2p

Demonstratie Se stie ca  prin urmare: hahb +

hbhc +hcha =   

=  ,

ceea ce conduce la : hahb  + hbhc  +hcha  p2, cu egalitate in cazul triunghiului echilateral.

(fig. 5.1.7) Fie D ABC si A’I BC, B’ I AC, C’ I AB astfel incat AA’ BC,

BB’ AC, CC’ AB. In triunghiul AA’B , m(<A’) > m(<B) T c > ha.

29
In D ACC’, m(<C’) > m(<A) T b > hc , iar in D BB’C, m(<B’)> m(C) T

a >hb. Prin urmare : c>ha, b>hc , a>hb , deci a+b+c> ha +hb  +hc .si deci : ha +hb  +hc  < 2p

1.6. BISECTOARE

1.Bisectoare unghiurilor interioare si intersectia acestora

Bisectoarele unghiurilor interioare sunt segmente din interiorul triunghiului care

pornesc dintr-un vârf și împart unghiul în două unghiuri egale. Bisectoarele t a, etc.
satisfac
3
ta+tb+tc≤ 8 (a+b+c)

30
Pentru orice latura avem

ha≤ta≤ma

De asemenea

√ ma +√ mb +√ mc ≥ √ ta + √ tab+ √tac
ha hb hc 4r
+ + ≥ 1+
ta tb tc R

Fie T a , T b și T c lungimile bisectoarelor prelungite pana intersecteaza cercul

circumscris. Atunci
8√3
TaTbTc≥ 9 abc

cu egalitate numai în cazul echilateral, și

Ta+Tb+Tc≤5R+2r

din nou cu egalitate numai în cazul echilateral.

4
În plus,Ta+Tb+Tc≥ 3 (ta+tb+tc)

Pentru centrul cercului inscris I (intersecția bisectoarelor interioare),

6r≤AI+BI+CI≤√ 12¿ ¿ )

Pentru mijloacele laturilor L, M, N

I L2 + I M 2+ ¿I N 2 ≥r ( R +r )

Avem IG<HG IH <HG IG <IO

1
și IN< 2 IO

π
și avem inegalitatea unghiului< IOH< 6 .

1
În plus, IG< 3 v,unde v este cea mai lungă mediană.

O I 2+ I H 2<O H 2

G I 2+ I H 2<G H 2 ,OG2 +G I 2< O I 2

Reamintim un rezultat al lui Euler :

O I 2<O H 2-2 I H 2<2 O I 2

31
Daca A >B atunci ta<tb

2. Bisectoare perpendiculare ale laturilor

Aceste inegalități se referă la lungimile p a etc. ale porțiunilor triunghi-interior ale

bisectoarelor perpendiculare ale laturilor triunghiului. Notând laturile astfel încât
să avem a ≥b≥c pa≥pb si pc≥pb .
Aplicatie. Fie ABC un triunghi oarecare. Notam cu A’ al doilea punct de intersectie al
bisectoarei unghiului A cu cercul circumscris triunghiului. Sa se arate ca:

Demonstratia: (fig. 5.1.4) Solutia 1.  Cum[AA’ este bisectoare, avem

T [A’B] s [A’C]

Fig. 5.1.4.

In acest caz, inegalitatea evidenta A’B +A’C> BC, devine : A’B=A’C > .

Prima teorema a lui Ptolomeu se scrie :

Solutia 2.La fel ca la solutia 1 demonstran ca [A’B]s [A’C]. Apoi, luam DI AB astfel
incat BI[AD] si [BD]s[AC].D A’BD s D A’CA ( L.U.L), deoarece: [A’B]s [A’C],
[BD]s[CA], <A’BDs <A’CA T [A’D]s [AA’].

In D AA’D avem: AA’+A’D > AD T 2AA’ > AB+BD.

Ramane sa mai observam ca BD=AC si problema este rezolvata.

32
1.7. SEGMENTE DINTR-UN PUNCT ARBITRAR

1. Punct interior

Luați în considerare orice punct P din interiorul triunghiului, cu vârfurile

triunghiului notate A , B și C și cu lungimile segmentelor de dreapta notate PA etc.
Avem 2(PA+PB+PC) >AB+BC+CA>PA+PB+PC

și respectiv

PA+PB+PC≤AC+BC PA+PB+PC≤AB+BCPA+PB+PC≤AB+AC

Avem și inegalitatea lui Ptolemeu

PA.BC+PB.CA>PC.AB

pentru punctul interior P și, de asemenea, pentru permutarile circulare ale

vârfurilor. Dacă trasăm perpendiculare din punctul interior P pe laturile
triunghiului, intersectând laturile in D , E și F , avem

PA.PB.PC≥(PD+PE)(PE+PF)(PF+PD)

Mai mult, inegalitatea Erdős-Mordell afirmă că

PA+ PB+ PC
≥2
PD +PE+ PF

cu egalitate în cazul triunghiului echilateral.

Inegalitatea lui Barrow afirmă că dacă bisectoarele interioare ale unghiurilor din
punctul interior P (și anume, ale lui APB , ∠ BPC și ∠ CPA ) intersectează laturile
triunghiului la U , V și W , atunci

33
 PA + PB+ PC
PU + PV + PW ≥2

De asemenea, mai puternică decât inegalitatea Erdős-Mordell este următoarea:

Fie D, E, F proiecțiile ortogonale ale lui P pe BC, CA, respectiv AB și H, K, L să fie
proiecțiile ortogonale ale lui P pe tangentele la cercul circumscris in A, B, respectiv
C. Atunci

PH+PK+PL≥2(PD+PE+PF)

Cu proiecțiile ortogonale H, K, L ale lui P pe tangentele la cercul circumscris

triunghiului in A, B, respectiv C , avem
PH PK PL 1
2
+ 2 + 2 ≥
a b c R

unde R este raza cercului circumscris.

Din nou, cu distanțele PD, PE, PF ale punctului interior P de laturi, avem aceste
trei inegalități:
2 2 2
PA PB PC
+ + ≥12
PE . PF PF . PD PD . PE
❑ ❑ ❑
PA PB PC
+ + ≥6
√ PE . PF √ PF . PD √ PD . PE
P A❑ P B❑ PC ❑
+ + ≥3
PE .+ PF PF .+ PD PD +. PE

Pentru punctul interior P cu distanțe PA, PB, PC de la vârfuri și cu aria triunghiului

T, (b+c)PA+(c+a)PB+(a+b)PC≥8 T
❑ ❑ ❑
P A P B PC
și a + b + c ≥√ 3

Pentru un punct interior P, centrul de greutate G , mijloacele L, M, N ale laturilor

și semiperimetrul s ,

2(PL+PM+PN)≤3PG+PA+PC≤s+2(PL+PM+PN)

34
Mai mult, pentru numerele pozitive k 1 , k 2 , k 3 și t, cu t mai mic sau egal cu 1:

( PC )t ( PE )t ( PF )t
k 1.( PA ) +k 2.( PB ) +k 3.( PC ) ≥2 .√ k 1. k 2.k 3(
t t t t
+ + ¿
√k1 √ k 2 √k 3

3. Punct interior sau exterior

Există diferite inegalități pentru un punct interior sau exterior arbitrar în plan în
ceea ce privește raza r a cercului inscris al triunghiului. De exemplu,
PA+PB+PC≥6r
❑
Altele includ: P A 3+ P B 3+ P C3 +k( PA . PB . PC ) ≥8(k+3)r 3

pentru k = 0, 1, ..., 6;
2/ 3
P A + P B + P C +( PA . PB . PC ) ≥16r
2 2 2 2

2/ 3
P A + P B + P C +2( PA . PB . PC ) ≥20r
2 2 2 2

și P A 4 + P B 4+ P C4 +k( PA . PB . PC )4 /3 ≥8(k+3)r 4

pentru k = 0, 1, ..., 9. Mai mult, pentru raza cercului circumscris R ,

( PA . PB )3 /2 +( PB . PC )3 /2 +( PC . PA )3/ 2≥12Rr 2

( PA . PB )2 +( PB . PC )2 +( PC . PA )2≥8(R+r)Rr 2

( PA . PB )2 +( PB . PC )2 +( PC . PA )2 ≥48r 4

( PA . PB )2 +( PB . PC )2 +( PC . PA )2 ≥6(7R-6r)r 3

Fie ABC un triunghi, fie G centrul său de greutate si fie D , E și F mijloacele

laturilor BC , CA și , respectiv, AB . Pentru orice punct P din planul ABC :

PA+PB+PC≤2(PD+PE+PF)+3PG

Aplicatie 1.Dacă atunci

Demonstrație

35
Aplicatie 2Dacă atunci unde

Demonstrație.

3).}n orice triunghi unde există inegalitatea

1.8. RAZA CERCULUI INSCRIS SI RAZA CERCULUI

CIRCUMSCRIS

1. Raza cercului inscris si raza cercului circumscris

36
 Inegalitatea Euler pentru raza cercului circumscris R și raza cercului inscris r
precizează că
R ≥2 cu egalitate numai în cazul echilateral . O versiune mai puternică este
r

R abc+ a3+ b 3+c 3 a b c R

≥ ≥ + + −1 ≥ ¿)≥2
r 2 abc b c a r

r 4 abc−a3−b 3−c 3
Prin comparatie, R ≥ 2 abc

unde partea dreaptă ar putea fi pozitivă sau negativă. Alte două rafinări ale
inegalității lui Euler sunt
R (b+ c) (c +a) (a+b)
r
≥ + + ≥2
3a 3b 3c

( )
3
R
și r ≥¿ )¿ )¿ )≥ 8

R 2(a 2+ b 2+ c 2)
În plus, r ≥ ab+bc +ca

a3+b3+c3 ≤8s( R2−r 2)

în ceea ce privește semiperimetrul s ; r(r+R)≥√ 3T

in functie de aria T ; și s2 ≥16Rr-5r 2 în ceea ce privește semiperimetrul s ; și 2 R2

+10Rr-r 2−2 ( R−2r ) √ R2−2 Rr ≤ s2≤2 R2

+10Rr-r 2+2(R-r)√ R2−2 Rr

tot în ceea ce privește semiperimetrul. Aici expresia unde d este distanța dintre
centrul cercului inscris si centrul cercului circumscris. În cea de-a doua dublă
inegalitate, prima parte se menține cu egalitate dacă și numai dacă triunghiul este
isoscel cu un unghi de vârf de cel puțin 60 °, iar ultima parte se menține cu
egalitate dacă și numai dacă triunghiul este isoscel cu un unghi de vârf de cel
mult 60 °. Astfel ambele sunt egalități dacă și numai dacă triunghiul este
echilateral.√ R2−2 Rr =d

Centrul cercului circumscris se află în interiorul cercului dacă și numai dacă Q= R2

R
Q=4 R2 r 2 ¿ ) r <√ 2+1

37
 9r 1 1 1 9r
Mai departe, 2T ≤ a + b + c ≤ 4 T

Inegalitatea lui Blundon afirmă că s ≤(3 √ 3-4)r+2R

De asemenea, avem, pentru toate triunghiurile acute, s>2R+r

Pentru centrul cercului inscris I , lăsați AI , BI și CI să se extindă dincolo de I

pentru a intersecta cerculu circumscris in D , E și respectiv F.
AI BI CI
Atunci ID + IE + IF ≥3

În ceea ce privește unghiurile de vârf pe care le avem

( )
2
r
cosA.cosB.cosC≤ R 2
√

Se notează cu RA, RB si Rc razele cercurilor exinscrise triunghiului. Atunci RA,

RB,RC

4
≤ 1 + 1 + 1 ≤2
R RA RB RC r

9
cu egalitate numai în cazul echilateral și 2 r≤RA+RB+RC≤2R

1
+ 2 r cu egalitate numai în cazul echilateral.

2. Raza cercului circumscris și alte lungimi

Avem 18 R3≥(a 2+ b2+ c 2 ¿ R+ abc √ 3

2 2 2 7 3
și a 3 +b 3 + c 3 ≤ 3 4 . R 2

De asemenea avem a+b+c≤3 √ 3R 9 R2≥a 2+ b2+ c 2ha+hb+hc≤3 √ 3 R

2 2 2 27 2
în ceea ce privește inaltimile, ma +mb + mc ≤ 4 R

în ceea ce privește medianele și

ab bc ca 2T
+ +
a+b b+c c+ a ≥ R din punct de vedere al ariei. Mai mult,
dreptele AO , BO și CO intersectează laturile opuse BC , CA și AB la U , V și
respectiv W.

38
 3
Atunci OU+OV+OW ≥ 2 R

Pentru un triunghi ascutitunghic, distanța dintre O și ortocentrul H satisface

OH <R cu inegalitatea opusă pentru un triunghi obtuz. R este de cel puțin două
ori distanța dintre primul și al doilea punct Brocard B 1 și B 2 : R ≥2B1B2
Aplicatie.Sa se arate ca in orice triunghi ABC avem R  2r, egalitatea obtinandu-se in
cazul triunghiului echilateral.  Inegalitatea lui Euler).

Demonstratie: Solutia 1  Fie C(O,R) si C(I,r) cercul circumscris si respectiv cercul

inscris triunghiului ABC. (fig. 5.1.9)Vom demonstra mai intairelatia lui Euler:

OI2 = R2 –2Rr

Fie =AI C(O,R) si =OI C(O,R). In D ABD din teorema sinusurilor rezulta BD= 2Rsin

 ( 1 )

In D AIN, m(<ANI) = 900 si avem sin  = =

=  ( 2 )

Tinand cont ca < BID este unghi exterior triunghiului ABI deducem ca m(<

BID)=  = m(< CBD)+ m =m(< IBD),  ceea ce conduce la concluzia

ca D BID este isoscel si deci

[BD]s [ID]. ( 3 )

Folosind puterea punctului I fata de cercul C(O,R) si relatiile (1), (2), (3)

obtinem : 

Pe de alta parte :  . Deducem ca R2- OI2=2Rr, adica :

OI2=R2-2Rr

Inegalitatea se obtineobservand ca OI2 0, de unde  , cu

egalitate daca triunghiul este echilateral.

39
 Fig. 5.1.9.

Solutia 2. Tinand cont de i negalitatea mediilor avem : a+b 2 ; b+c 2   ;

c+a 2 , de unde  si avand in vedere

inegalitatea  deducem

ca 

Solutia 3. Se stie ca : .Prin

urmare : 

Mai trebuie sa demonstram ca : (a-b+c)(-a+b+c)(a+b-c) abc.In acest scop

consideram inegalitatile :  de unde

obtinem

ceea ce conduce la (a-b+c)(-a+b+c) (a-b+c)

(-a+b+c)(a+b-c) abc (a+b-c) abc

Solutia 4.Fie D ABC si M un punct in interiorul triunghiului. Notand cu A’,B’,C’

proiectiile punctului M pe laturile (BC),(AC) respectiv (AB) atunci are loc
inegalitatea lui ERD S:

MA+MB+MC 2(MA’+MB’+MC’). Daca in aceasta inegalitate luam M=I, centrul

cercului inscris, MA+MB+MC 2(r+r+r)=6r, iar daca luam M=O, centrul cercului
circumscris, obtinem : 3R 2(MA’+MB’+MC’), iar in final obtinem 3R 6r, adica R 2r.

40
1.9. TRIUNGHIURI INSCRISE
1.Hexagon inscris in triunghi

Dacă un hexagon este format prin trasarea a trei segmente tangente la cercul
circumscris unui triunghi și paralele cu o latură, astfel încât hexagonul să fie
inscris în triunghi cu celelalte trei laturi ale acestuia care coincid cu părți ale
laturilor triunghiului, atunci

Perimetrul hexagonului ≤2/3 Perimetrul triunghiului

2.Triunghi inscris

Dacă trei puncte D, E, F pe laturile respective AB, BC și CA ale unui triunghi de

referință ABC sunt vârfurile unui triunghi inscris, care împarte triunghiul de
referință în patru triunghiuri, atunci aria triunghiului inscris este mai mare decât
aria cel puțin a unuia dintre celelalte triunghiuri interioare, cu excepția cazului în
care vârfurile triunghiului inscripționat se află în mijloacele laturilor triunghiului de
referință (caz în care triunghiul inscris este triunghiul medial și toate cele patru
triunghiuri interioare au arii egale ):

Aria DEF≥min(aria BED,ariaCFE,aria ADF)

3.Pătrate înscrise

Un triunghi ascutitunghic are trei pătrate inscrise, fiecare cu o latura care coincide
cu o parte a unei laturi a triunghiului și cu celelalte două vârfuri ale pătratului pe
celelalte două laturi ale triunghiului. (Un triunghi dreptunghic are doar două

41
pătrate inscrise distincte.) Dacă unul dintre aceste pătrate are lungimea laturii x a
și altul are lungimea laturii x b cu x a < x b , atunci 1≥xa/xb≥2 √2 /3

Mai mult, pentru orice pătrat înscris în orice triunghi avem

Aria triunghiului/aria patratului inscris≥2

Aplicatie. Fie D ABC si AE  BC, cu E I  (BC). Pe perpendicularele duse pe BC in B si C consideram
punctele N si M, de aceeasi parte a lui BC ca si A, astfel incat NC BM AE= = .Sa se arate ca
BN+MC  . In ce caz avem egalitate?

Demonstratie. ( fig. 5.1.2 )

Incepem prin a demonstra inegalitatea: ( 1 ) x +    , cu egalitate pentru x=1.

Avem : x +  -2 =  . Egalitatea se realizeazacand x-1 =0,

adica pentru x=1.

Revenind la problema noastra, observam ca ipoteza E I (BC) ne spune ca unghiurile   sunt

ascutite. Avem : D BCN D ECL si D BCM D BEL, de unde (fig. 5.1.2) T

Fig .5.1.2

Adunam aceste egalitati :

Conform inegalitatii ( 1 ) , avem  Prin urmare 

42
Egalitatea are loc daca  , adica BE=BC, deci in cazul triunghiului isoscel cu varful in A si baza
[BC].

1.10.TIPURI DE TRIUNGHIURI
1.Triunghi dreptunghic

În triunghiurile dreptunghice, catetele a și b și ipotenuza c se supun

următoarelor, cu egalitate numai în cazul isoscel:a+b≤c √ 2

În ceea ce privește raza cercului inscris, ipotenuza satisface 2r≤c( √ 2 -1)

iar în ceea ce privește inaltimea din C avem

hc≤√ 2/4 (a+ b)

2.Triunghi isoscel

Dacă cele două laturi egale ale unui triunghi isoscel au lungimea a și cealaltă
latură are lungimea c , atunci bisectoarea unghiului interior t de la unul dintre cele
două unghiuri egale satisface

2 ac
>t > 2 ac √2
a+c a+ c

3.Triunghi echilateral

Pentru orice punct P în planul unui triunghi echilateral ABC , distanțele de P din
nodurile, PA , PB și PC , sunt de așa natură încât, cu excepția cazului în P este pe
cercul lui circumscris , satisfac inegalitatea triunghiului și , astfel , se pot forma
laturile unui triunghi:

PA+PB ¿PCPB+PC¿PA PC+PA¿PB

Cu toate acestea, atunci când P este pe cercul circumscris, suma distanțelor de la

P la cele mai apropiate două vârfuri este egală cu distanța până la cel mai
îndepărtat vârf. Un triunghi este echilateral dacă și numai dacă, pentru fiecare
punct P din plan, cu distanțele PD , PE și PF de laturile triunghiului și distanțele PA
, PB și PC la vârfurile sale,

4(P D2 +P E2+P F 2 ¿ ≥P A2 +¿P B2 +¿PC 2

43
1).Dacă atunci

Demonstrație

2).Dacă atunci unde

Demonstrație.

3).}n orice triunghi unde există inegalitatea

Demonstrație.

44
4). Fie triunghiul drepunghic . Pe catetele se construiesc în exterior
pătratele Să se demonstreze inegalitatea :

Demonstrație.

5). Fietriunghiul Pelaturiletriunghiurilui se construiescîn exterior

triunghiurileechilaterale

Să se demonstrezecă

Demonstrație.

45
 CAPITOLUL II
INEGALITATI GEOMETRICE REMARCABILE
2.1.INEGALITATEA LUI EULER
Intr-un triunghi se poate inscrie un cerc ,avand centrul in punctul de intersectie al
bisectoarelor unghiurilor si orcarui triunghi I se poate circumscrie un cerc cu centrul in
punctul de intersectie O al mediatoarelor laturilor triunghiului.

Daca R si r sunt razele celor 2 cercuri,in orice triunghi avem inegalitatea R ≥2r

46
  O - centrul cercului circumscris
 I - centrul cercului înscris
 R - Raza cercului circumscris
 r - raza cercului înscris.

Trei metode de demonstrare a inegalităţii lui Euler R≥2 r ( * )

Fie Δ ABC în care notăm cu a, b, c lungimile laturilor BC, AC, AB şi cu R şi r raza cercului
circumscris, respectiv înscris triunghiului dat.

R abc r= S
R=
I. Prima metodă de lucru constă în a exprima raportul 2r unde 4S , p , iar
S= √ p ( p−a )( p−b ) ( p−c ) cu formula lui Heron.
2
R 8S p ( p−a ) ( p−b )( p−c ) ( 2 p−2 a )( 2 p−2 b ) ( 2 p−2 c )
= = = .
Soluţie: 2 r pabc abc abc Notăm

y+z x+z x+ y
a= , b= , c=
2p-2a=x, 2p-2b=y, 2p-2c=z ⇒ 2 2 2 . Obţinem
R ( x+ y )( y + z ) ( x + z )
=
2r 8 xyz . Cum x+ y≥2 √ xy , y+z≥2 √ yz , x+z≥2 √ xz 

47
 R
x  y  y  z x  z   8 xyz de unde 2 r ≥1 ceea ce conduce la R≥2 r ( * ) cu egalitate ⇔ x=y=z
⇔ a=b=c, adică Δ ABC echilateral.

2 2
II. A doua metodă de lucru constă în stabilirea relaţiei lui Euler: OI =R −2 Rr unde C(I, r),
C(O, R) reprezintă cercul înscris, respectiv circumscris

Δ ABC . Cum OI 2 ≥0⇒ R≥2 r ( * ).

A
BD=2 R sin
Soluţie: Fie AI∩¿ ¿ C(O, R) = { D } . Din Δ ABD cu teorema sinusului obţinem 2 şi în
r
AI =
A
sin
Δ AIP exprimăm 2 (1), unde P este proiecţia punctului I pe latura AB. Se constată cu

uşurinţă că ∠ IBD≡∠ BID ( fiecare are măsura

m ( ∠2A )+m ( ∠B2 ) ), deci Δ DBI este isoscel cu
ID=BD ⇒

A
ID=2 R sin
2 (2). În Δ AOD aplicăm teorema lui Stewart şi obţinem
2 2
AO ⋅ID−OI ⋅AD + DO ⋅AI= AI⋅ID⋅AD ⇒ R ( ID+ AI ) −OI ⋅AD= AI⋅ID⋅AD⇒
2 2 2

R −OI =AI⋅ID . Cum AI⋅ID=2 Rr din (1)+ (2) obţinem relaţia căutată, de unde
2 2

concluzia.

III. Pentru a demonstra inegalitatea R≥2 r ( * ), stabilim mai întâi relaţia lui Carnot:
R+r=d a +d b +d c , unde cu d a , d b , d c am notat distanţele de la centrul cercului circumscris
triunghiului ABC la laturile de lungimi a, b, c, iar M, N, P sunt proiecţiile punctului O pe laturile
BC, AC, AB.

Soluţie: Patrulaterele APON, BMOP, CNOM sunt inscriptibile şi aplicând teorema lui Ptolemeu în
acestea, obţinem de exemplu: AO⋅PN=ON⋅AP+OP⋅AN ceea ce conduce la relaţiile
a c b b a c c b a
R⋅ =d b⋅ + d c⋅ R⋅ =d c⋅ + d a⋅ R⋅ =d a⋅ + d b⋅
2 2 2 ; 2 2 2 ; 2 2 2 .

Adunând aceste trei egalităţi şi grupând convenabil ⇒

R(2a+b+ c )=d ( b+c

2 ) +d (
a
a+ c
2 ) +d (
a+ b
2 b )=d (
a+ b+c
2 )
c +d (
a+ b+c
2 a )+ b

+d ( ) −( ⋅d + ⋅d + ⋅d )
a+b+ c a b c
c a b c
2 2 2 2

R ( a+b +c
2
= )(
a+b+ c
2 )
( d a + d b + d c )−⏟
( A Δ BOC + A Δ AOC + A Δ AOB )
A Δ ABC
prin urmare deci

48
R ( a+b2 +c )=( a+b+2 c )( d + d + d −r )
a b c
. Am folosit
A Δ ABC =r⋅p=r⋅ ( a+ b+c
2 ) , deci obţinem
relaţia lui Carnot.

Mai departe vom demonstra teorema lui Paul Erdos care afirmă că:

Dacă P este un punct care aparţine interiorului triunghiului ABC ascuţitunghic şi A', B', C' sunt
proiecţiile punctului P pe laturile triunghiului, atunci are loc:

AP+BP+CP ¿ 2( P A'+P B'+P C').

R =R =R =d =d =d
Soluţie: Fie AP= a , BP b , CP c , P A' a , P B' b , P C' c . Inegalitatea din enunţ este
Ra + Rb +R c≥2 ( d a +d b +d c )
echivalentă cu .

Patrulaterul A B'P C' este inscriptibil deci B'C'

=R a sin A . Analog exprimăm A'C' şi

A'B'. Fie A 1 şi A 2 proiecţiile punctelor C' şi B' pe BC. Atunci A 1 A 2 = A 1 A'+ A 2 A'. Fie PD⊥¿ ¿ A 1 C';
PD
∘ =
m( ∠ DP C') =90 −m ( ∠B ) ⇒ cos( ∠ DP C') d c de unde PD=d c⋅sin B= A 1 A' şi analog A 2 A'

=d b⋅sin C , deci
A 1 A2 =d c⋅sin B+d b⋅sinC . Cum B'C' ¿ A 1 A 2 obţinem
Ra⋅sin A≥d c⋅sin B+d b⋅sin C ⇒
sin B sin C
Ra ≥d c⋅ +d b⋅
sin A sin A şi analoagele:

sin C sin A sin B sin A

Rb ≥d a⋅ +d c⋅ ; Rc ≥d a⋅ + d b⋅
sin B sin B sin C sin C , prin adunarea acestor ultime trei inegalităţi

obţinem
Ra + Rb + R c≥d a ( sinC +
sin B
sin B sin C ) +d (
b
sinC sin A
+
sin A sin C ) +d (
sin A sin B )
sin B sin A
c+ ≥2 ( d +d +d ) a b c
Cu
datele obţinute putem demonstra acum inegalitatea lui Euler.

3 R≥2 ( d a +d b +d c )
Fie P≡O ⇒ înlocuind în inegalitatea Paul Erdos, obţinem . Cum
R+r=d a +d b +d c ⇒3 R≥2 ( R+ r ) , prin urmare R≥2 r ( * )

2.2.INEGALITATEA ERDOS-MORDELL, INEGALITATEA MINTROVICI,

INEGALITATEA BLUNDON,INEGALITATEA Blundon&Gerretsen

49
Fie un triunghi   si notam proiectiile   ,   ,   ale unui punct   interior triunghiului pe
dreptele suport   ,   , 

ale laturilor acestuia. Atunci   

inegalitatea Erdos-Mordell 

Demonstratie. Proiectam segmentul   
pe 

     .  

 . Obtinem :

 Extindere I. Fie un triunghi   si punctele   ,   ,   . Notam

proiectiile

 ,   ,   ale unui punct   interior triunghiului pe dreptele suport   ,   ,   . Atunci
exista inegalitatea

Demonstratie. Proiectam segmentele   ,   ,   pe   ,   ,   

respectiv 

   

 Asadar, 

50
    

Cazuri particulare. Daca   ,   ,   sunt mijloacele laturilor corespunzatoare, atunci

regasim inegalitatea Erdos-Mordell.

Daca   ,   ,   sunt proiectiile lui   pe laturile corespunzatoare se obtine

inegalitatea 

Demonstratie directa :   

In concluzie,       

 Extindere II. Fie un triunghi   si punctele  ,  ,   interioare triunghiului   astfel

incat   ,

 si   . Notam   ,   si   .

Atunci exista inegalitatea

Demonstratie. Se observa ca   , adica   .

Asadar, 

   

unde   Se arata usor ca   .

51
Similar   

     

   inegalitatea 

Mitrinovici ;   
inegalitatea Blundon).

inegalitatea Blundon&Gerretsen

Demonstratie.

 Se stie
ca 

Din produsul inegalitatilor evidente   , adica   etc., 

 , adica   de unde obtinem   .

Aplicam   :

         
 

Este necesar sa aratam acum ca   In

inegalitatea   inlocuim

52
      

Adunam relatiile   si       (vezi

si aici).

Daca    . Observam
 

 ,

i.e.   . Therefore,

   

   .

 Din inegalitatea   obtinem   ,

deoarece

   

In concluzie, am dovedit (intr-o exprimare compacta !)

ca 

 Tinand seama ca   obtinem

inegalitatea   Asadar,

53
    

   

 Se stie ca   si se arata usor

ca 

In concluzie,       ,

adica 

Observatii.

 Pentru un triunghi   notam   .

Atunci   , adica

inegalitatea   (Virgil Nicula & Cosmin

Pohoata, MathematicalReflections).

Intr-adevar, 
 deoarece

 Pe de alta
parte,   .

In sfarsit,   .

54
Obtinemlantul de implicatii 

Obtinemlantul de implicatii 

Din sirurile de implicatii   si   se obtinelantul de

echivalente 

care exprima echivalenta intre cele trei inegalitati fundamentale din geometria triunghiului.

 Din cele prezentate pana acum rezulta un lant interesant de inegalitati centrat in   care
este des folosit in aplicatii.

   

Lantul poate fi "slabit" spre dreapta :     

 
 

55
  deoarece 
 si 

Se poate usor arata ca intr-un triunghi neechilateral   avem relatia   

Din relatia

 in particular pentru   

obtinem : 

Asadar,     , ceea ce este adevarat

deoarece 

inegalitatea Guinand'stheorem. Daca   este mijlocul lui   , atunci   

deoarece     .

 Intr-adevar, stiind ca 

se arata usor ca inegalitatea propusa devine echivalenta cu inegalitatea remarcabila 

CAPITOLUL III

56
 ELEMENTE DE METODICA
3.1METODE ŞI PROCEDEE DE REZOLVARE A PROBLEMELOR DE GEOMETRIE
ÎN GIMNAZIU

Cunoaşterea unor metode de raţionament în studiul geometirei este necesară,

deoarece acestea înlesnesc înţelegerea demonstraţiilor şi constituie mijloace de cercetare
în rezolvarea problemelor. Îl ajută pe elev să-şi dea seama ce înseamnă un raţionament
logic, ce însemnă adevăr probabil, bănuit prin intuiţie, sau ghicit, sau conturat prin schiţe
provizorii de raţionament şi ce înseamnă a-l pune sub semnul dubiului pentru a-l stabili
ferm, sau pentru a-l infirma, ce înseamnă o metoda sigură şi generală, un algoritm, ce este
stereotip şi ce este nou în aplicarea unei astfel de probleme concrete.

Problemele au:

 Rol informativ
 Direct utile din practică – matematica aplicată în viaţa curentă, calcul, măsură, în
studiul fizicii, studii tehnice.
 Matematica privită ca obiect de cultură generală.
 Rol formativ
 Exerciţiul gândirii logice şi atracţia pentru problematic, educarea gândirii
creatoare. O problemă cu rol formativ însemnă că soluţia ei are interes şi în sine,
ca rezultat ce trebuie reţinut: ceva ce vom folosi ulterior în alte probleme.
 Rolul formativ constituie un exerciţiu al gândirii logice şi al gândirii inventive.
Metode de rezolvare a problemelor de geometrie

Metoda este legată de conţinut în sensul că fiecare din cele trei moduri de a face
matematică: euristică, logică şi aplicată, îşi are stilul său, un mobil psihic specific.

Elementul intuitiv îşi are rolul lui în înţelegerea acţiunii de a construi acest sistem
care este substituit cu rigoarea raţionamentului logic. Nu numai pentru legătura lui cu
practica, ci şi psihologic, ca suport al investigaţiei euristice, elementul intuitiv îşi are rolul
lui. De aceea nu trebuie să eliminăm complet justificările intuitive, limitându-ne la
demonstraţii complet riguroase. Demonstraţia riguroasă este mai bine prinsă în rostul ei
când vine după o critică a justificării intuitive, înlocuind-o în fundamentarea logică, dar
păstrând-o ca element activ în cercetarea euristică.

Problema de a întelege un text matematic este mai grea decât o problemă propriu-
zisă. Pentru a citi şi întelege un text matematic, cititorul trebuie să aibă o vastă experienţă
în rezolvări de probleme, să-şi dea seama că descifrarea textului este în fond rezolvarea
unei probleme. Deşi textul este complet din punct de vedere logic el este incomplet din
punct de vedere psihologic.

Însuşirea enunţului problemei presupune cunoşterea problemei în aşa măsură încât

să distingă clar ce se dă şi ce se cere în problemă. Cunoşterea unor anumite procedee şi
metode pentru rezolvarea problemelor de geometrie care să aibă semnificaţia lui cum
gândim, deci semnificaţia strategiei punerii şi rezolvării problemelor mari şi mici.

57
 Esenţa activităţii matematice este dezvăluirea implicaţiilor logice ascunse, iar actul
de cunoaştere pe viu este o îmbinare între informaţii dobândite senzorial şi cele care
inzvorăsc din acestea pe cale logică, în ambele cazuri vizându-se cunoştinţe neevidente.

Discuţiile metodice menite să ducă la descoperirea prin gândire, privită nu numai prin
prisma scopului educativ de dezvoltare a puterii de gândire ci şi a celui instructiv: nu se
poate înţelege şi asimila cu adevărat un enunţ matematic sau o demonstraţie dacă se învaţă
pasiv şi se recepţionează gata făcută, ci numai atunci când ea se redescoperă. Cunoştinţele
matematice nu sunt statice, un material depozitat în memorie, ci un instrument de lucru. În
acest sens valenţele educative ale matematicii (prin rezolvarea de probleme) se extind în
sfera personalităţii elevului (prezente şi ulterioare) dezvoltând şi influenţând pozitiv
structuri psihice operaţionale, aptitudini, laturi motivaţionale şi atitudinale, componente
voluntariste, ingeniozitate, flexibilitatea gândirii, imaginaţie, spontaneitate, spiritul critic.

Rezolvarea de probleme în grup înlătură tendinţa de subordonare, frica de a domina,

dezvoltă receptivitatea, interrelaţii sănătoase prin lipsa unei rivalităţi dăunătoare.

Învăţarea noţiunilor prin probleme este conştientă pentru că elevul nu poate construi
un raţionament dacă nu posedă itemurile necesare în structura sa cognitivă.

Călăuzirea gândirii prin întrebări trebuie astfel făcută încât să se aibă mereu în
atenţie problema întreagă şi ori de câte ori se rezolvă o secvenţă a ei, să fie prezentată şi
legătura acesteia cu întregul. După parcuregerea analitică a demonstraţiei, care durează
mai mult pentru că trebuie rezolvate aspectele ei parţiale, este necesar să se facă o privire
sintetică a ei care să sublinieze ideea demonstraţiei.

Elevul nu trebuie să reţină demonstraţia în desfăşurarea ei analitică; el trebuie să

înţelegă şi să reţină ideea demonstraţiei, şi în funcţie de ea s-o poată reconstitui singur în
detaliu.

Principul însuşirii temeinice a cunoştinţelor: cunoştinţele descoperite prin efort

propriu sunt fixate mai bine în memorie, sunt uşor de reprodus, identificat şi utilizat.

Prin investigarea figurii, corelarea între ce ştiu şi ce nu ştiu, învăţarea se înscrie în

cele trei procese ce generează temeinicia învăţării:

 însuşirea informaţiei noi;

 transformarea cunoştinţelor pentru a le folosi în rezolvarea sarcinilor noi;
 evaluarea (adecvarea) informaţiei la noile sarcini.
Observaţia didactică constă în urmărirea atentă a figurii din problemă sub
îndrumarea profesorului, observare sistematică sau autonomă, observare independentă, în
scopul depistării unor aspecte ale realităţii, a unor relaţii între elementele ce se dau şi ce se
cer. Poate contribui la operaţii logice corecte, exprimarea unor deosebiri de relaţii cu alte
figuri.

Este util pentru valenţele educative ale acestei metode să zăbovim şi în sensul ei
întrucât este util să cultivăm calităţi moral – psihice precum imaginaţia, răbdarea,
perspicacitatea, spiritul de observaţie şi evitarea confuziilor, mai ales la corpurile
geometrice.

58
 Exerciţiul didactic este util în cadrul problemelor de geometrie, la clasele III – V,
unde este predominant caracterul intuitiv: măsurări de arii, volume şi mai puţin la
problemele tip geometrie preeuclidiană, unde totuşi predomină intuiţia adevărului cu mai
puţin accent pe demonstraţii riguroase. Ca orice acţiune motrice are valenţe formative:
adâncirea înţelegerii algoritmului de rezolvat, dezvoltarea operaţiilor mintale şi constiuirea
lor în structuri operaţionale, sporirea capacităţii operatorii a cunoştinţelor, priceperilor,
deprinderilor, prevenirea uitării, evitarea confuziilor, dezvoltarea unor calităţi morale ca
voinţa.

Pentru a beneficia de consecinţele psihologice şi de ordin mental ale metodelor

intuitive, profesorul trebuie să confrunte elevul cu materialul concret, nemijlocit exersându-
i priceperea, contemplarea, creând mutaţii ca intuiţii superioare, subtile, ajutând şi la
generalizări şi abstractizări. Şi aici supralicitarea riscă să transforme matematica în „ lucru
manul”.

Descoperirea didactică este o metodă euristică; presupune crearea condiţiilor de

reactualizare a experienţelor, capacităţilor individuale şi desluşirea unor relaţii. Se pleacă
cu delimitarea a ceea ce este util, oportun să sesizeze elevul dirijat de profesor, lăsându-i
acestuia să descopere prin proprie iniţiativă restul.

Raţionamentele euristice sunt importante deşi nu dovedesc nimic. De asemenea, este

important să ne clarificăm raţionamentele euristice, deşi în spatele fiecărui raţionament
clarificat există multe altele care rămân obscure şi sunt uneori poate şi mai importante.

În rezolvarea problemelor se ţine cont de câteva reguli elementare:

 citirea (corectă) a enunţului problemei şi construirea corectă a figurii despre care este
vorba în problemă (ipoteză, concluzie);
 însuşirea enunţului problemei (eventual toate noţiunile şi teoremele în legătură cu
problema, ţinând cont de date şi relaţii);
 cunoaşterea unor anumite procedee şi metode pentru rezolvarea problemelor de
geometrie;
 construirea de raţionamente noi pe baza axiomelor, definiţiilor şi a altor raţionamente
învăţate anterior;
 stabilirea de relaţii între diferite elemente ale figurilor şi scrierea lor cu ajutorul
simbolurilor din matematică, pe baza raţionamentelor construite, ce permit urmărirea
lanţului de judecăţi ce formează demonstraţia problemei;
 discutarea problemei (în unele probleme de geometrie, o soluţie nu încheie rezolvarea
ei, ci trebuie examinate şi condiţiile care ne arată existenţa altor soluţii, numărul lor,
precum şi diferite cazuri particulare ce pot apărea, sau generalizarea ei);
 verificarea soluţiilor problemei (trebuie facută mai ales în problemele de construcţii
geometrice; ea constă dintr-o demonstraţie care trebuie să arate că figura obţinută
corespunde cu cea cerută în enunţul problemei).

În matematică, prin metodă se înţelege calea raţională care trebuie folosită pentru a
demonstra o teoremă sau pentru rezolvarea unei probleme.

Metodele pentru rezolvarea problemelor de geometrie se împart în două grupe

principale: generale şi particulare.

Metodele analizei şi sintezei sunt singurele metode generale care se aplică în

demonstrarea unui număr foarte mare de teoreme şi probleme.

Metodele folosite în geometrie pentru rezolvarea problemelor sunt următoarele:

59
 metoda sintezei
 metoda sintezei în rezolvarea problemelor de calcul
 metoda sintezei în rezolvarea problemelor de demonstraţie
 metda analizei
 medota analizei în rezolvarea problemelor de calcul
 metoda analizei în rezolvarea problemelor de demonstraţie
 metoda contrucţiilor geometrice
 medota reducerii la absurd în problemele de geometrie
 metoda analitico – sintetică în problemele de geometrie
 metoda analitico – sintetică în rezolvarea problemelor de demonstraţie
 metoda analitico – sintetică în rezolvarea problemelor de calcul
 metode de rezolvarea a problemelor de coliniaritate
 metode de rezolvarea a problemelor de concurenţă

3.1. Metoda sintezei

3.1.1. Metoda sintezei în rezolvarea problemelor de calcul

Problemele de calcul se împart în: exerciţii, probeleme cu conţinut geometric, dar

pentru rezolvarea cărora se cere conoaşterea unor probleme de tip aritmetică şi probleme
care, pentru rezolvarea lor, cer folosirea mai multor propoziţii legate într-un raţionament.
Exerciţiile sunt probleme uşoare, formulate prin propoziţii scurte prin a căror rezolvare se
urmăreşte aplicarea directă a unor reguli sau teoreme. Rezolvarea lor nu necesită un efort
mare de gândire, construcţia unor raţionamente complicate, ci numai cunoaşterea
temeinică a regulilor, formulelor, a teoremelor studiate. Deşi rezolvarea lor nu dezvoltă prea
mult gândirea logică, ele au o mare importanţă, contribuind la formarea priceperilor şi
deprinderilor pentru a aplica cunoştinţele teoretice în rezolvarea problemelor, constituind
primul pas în aplicarea teoriei în practică.

Prin sinteză, o problemă de calcul se rezolvă astfel: se iau două date cunoscute ale
problemei între care există o legătură şi cu ajutorul lor se formulează o problemă ce ne dă
posibilitatea să calculăm valoarea unei a treia mărimi, care devine astfel cunoscută. Se iau
apoi alte două date cunoscute (fie date prin enunţul problemei, fie calculate anterior) şi cu
ajutorul lor se formulează altă problemă, care rezolvată ne dă valoarea unei noi mărimi. Se
procedează astfel până găsim toate valorile mărimilor ce se cer în problemă.

3.1.2. Metoda sintezei în rezolvarea problemelor de deomonstraţie

Problemele de demonstraţie sunt problemele prin rezolvarea cărora se urămăreşte

stabilirea sau verificarea unei relaţii, găsirea unor proprietăţi noi ale figurilor date sau să se
justifice dacă o afirmaţie referitoarea la o proprietate a unei figuri geometrice este
adevărată sau nu. Ele ajută la însuşirea temeinică a cunoştinţelor de geometrie, la
dezvoltarea gândirii logice, constituind primi paşi spre o gândire creatoare.

La rezolvarea unei probleme de demonstraţie prin sinteză se porneşte de la

propoziţia A (ipoteza) şi se caută o altă ipoteză C pe care o implică propoziţia A. Prin
urmare, ţinând cont că figura F are proprietăţile α, căutăm să vedem ce alte proprietăţi δ

60
mai are, iar proprietatea care afirmă că figura F are proprietăţile δ o notăm cu C. Căutăm
mai departe o propoziţie D pe care s-o implice propoziţiile A şi C, până când propoziţiile
astfel găsite implică propoziţia B (cerută de concluzie).

3.2. Metoda analizei

3.2.1. Metoda analizei în rezolvarea problemelor de calcul

Se pleacă de la întrebarea problemei, deci de la necunoscut spre cunoscut. Se

formulează o problemă astfel încât răspunsul ei să fie acelaşi ca şi la problema propusă.

Datele problemei formulate pot fi unele cunoscute, altele necunoscute. Cu alte date
se formulează o a doua problemă, a cărei întrebare să fie astfel pusă încât prin rezolvarea ei
să ducă la găsirea valorilor mărimilor necunoscute din problema formulată. Se poate
întâmpla ca şi în cea de-a doua problemă formulată unele date să nu fie cunoscute, şi atunci
se formulează o a treia problemă, a cărei întrebare trebuie să ducă la găsirea datelor
necunoscute din problema a doua ş.a.m.d. Acest proces se continuă până când se ajunge la
o problemă ale cărei date sunt cunoscute. Din acest moment operaţiile se desfăşoară pe
calea sintezei.

În practică se mai foloseşte o alta formă de aplicare a analizei. Se pleacă tot de la

întrebarea problemei. Presupunem că ea cere să se găsească valoarea mărimii A. Atunci se
caută mărimile cu ajutorul cărora putem calcula valoarea mărimii A, fie acele mărimi E şi F.
Dacă valorile acestor mărimi sunt date în problemă, atunci se fac calculele indicate, se
găseşte valorea lui A şi cu aceasta problema dată este rezolvată. Dacă valorile lor (ale lui E
şi F) nu sunt cunoscute, atunci trebuie calculate. Astfel, problema propusă se reduce la
rezolvarea altor probleme mai puţin complicate. Fie M, N mărimile care ne ajută să găsim pe
E şi P, Q mărimile cu ajutorul cărora vom calcula mărimea F. Acest procedeu continuă până
când valorile mărimilor căutate se pot calcula cu ajutorul unor date din problema propusă.
Din acest moment, folosim calea inversă, din aproape în aproape, ajungem să găsim
valoarea mărimii A. Deci în forma a doua nu se mai formulează în mod special problemele
intermediare, ci numai se menţionează mărimile pe care le-ar cuprinde ele în cazul în care
s-ar fromula.

3.2.2. Metoda analizei în rezolvarea problemelor de deomonstraţie

La rezolvarea unei probleme prin analiză se porneşte de la concluzia B şi se caută o

propoziţie C care să implice B. Căutăm o altă propoziţie D din care să deducem pe C, apoi o
propoziţie E din care s-o deducem pe D ş.a.m.d. până găsim o propoziţie A din care să
deducem propoziţia precedentă. Se procedează astfel:

 Se presupune că propoziţia de demonstrat este adevărată.

61
 Se pune următoarea întrebare: de unde reiese imediat concluzia teoremei? Răspunsul la
această întrebare duce la formularea unei noi propoziţii cu mai puţine necunoscute decât
cea dată de problemă; s-o numim C.
 O întrebare asemănătoare se pune şi pentru propoziţia C: de unde reiese imediat
concluzia propoziţiei C? Răspunsul la această întrebare duce la formularea unei noi
propoziţii cu mai puţine necunoscute decât C, s-o numim D.
 O dată ajuns la acest adevăr, raţionamentul se continuă prin metoda sintezei.
Din felul cum se desfăşoară se poate vedea că fiecare etapă nu se aplică prin
încercări, ci este legată de propoziţiile precedente, aşadar raţionamentele sunt motivate.

3.3. Metoda contrucţiilor geometrice

Problemele de construcţii geometrice sunt acele probleme de geometrie în care se

cere să se construiască o anumită figură cu ajutorul unor elemente date sau construirea
unei figuri astfel încât elementele ce o compun să aibă anumite proprietăţi, folosind numai
rigla şi compasul.

Problemele de construcţie pot fi privite ca o aplicare practică a problemelor de

geometrie.

Într-o problemă de construcţie se cere să contruim o figură F care să posede anumite

proprietăţi α. La unele probleme mai simple putem executa construcţii imediat pe baza
condiţiilor α, dar la problemele mai complicate această construcţie imediată nu este
posibilă. În aceste cazuri mai complicate presupunem problema rezolvată cu figura
construită, adică figura construită care posedă proprietăţile α şi căutăm să descoperim şi
alte proprietăţi ale figurii pe baza cărora putem executa construcţia figurii. Fie β aceste
proprietăţi. Cu alte cuvinte, am demonstrat propoziţia:

 i) Dacă figura F are proprietăţile α, atunci figura F are proprietăţile β. Când trecem la
construcţia figurii folosim proprietăţile β şi o parte din proprietăţile α. Să numim α’ acele
proprietăţi α pe care l-am folosit în construcţia figurii. Figura construită posedă deci
proprietăţile β şi α’, însă nouă ni s-a cerut să construim o figură cu proprietăţile α. Este
deci necesar să demonstrăm că figura construită îndeplineşte condiţiile iniţiale α.
Pentru aceasta se demonstrează propoziţia:

 ii) Dacă figura F are proprietăţile β şi α’, atunci ea posedă şi proprietăţile α. Condiţiile
iniţiale α ale problemei pot prezenta diferite cazuri şi uneori construcţia şi numărul
soluţiilor diferă între ele de la un caz la altul.
În general, se pot deosebi patru etape în rezolvarea unei probleme de construţie:

1. Aflare soluţiei – în acestă etapă se presupune figura construită şi se caută alte

proprietăţi pe baza cărora se poate efectua construcţia (se demonstrează propoziţia i).
2. Construcţia
3. Demonstraţia – se arată că figura construită în etapa a doua îndeplineşte condiţiile
iniţiale (se demonstrează propoziţia ii).
4. Discuţia - se consideră toate cazurile pe care le pot prezenta condiţiile iniţiale α şi se
arată cum se efectuează constucţia şi câte soluţii sunt în fiecare caz.
În cazul în care pe baza cunoştinţelor pe care le avem putem executa construcţia,
atunci rezolvarea necesită numai ultimele 3 etape. Se spune că s-a făcut rezolvarea prin
metoda sintezei. Când rezolvarea cuprinde şi prima etapă se spune că s-a făcut prin metoda
analizei.

62
 3.4. Metoda reducerii la absurd în problemele de geometrie

Metoda reducerii la absurd este o metodă veche folosită în geometrie, încă din
antichitate pentru demonstrarea unor teoreme sau probleme care au un caracter teoretic.
Ea constă în a admite în mod provizoriu ca adevărată propoziţia contradictorie a teroremei
date, apoi în baza unei asemenea presupuneri se deduc o serie de consecinţe care duc la un
rezultat absurd, deoarece ele contrazic ipoteza problemei sau un adevăr stabilit mai înainte.

Practic, această metodă se aplică astfel:

Se presupune că tot ce trebuie demonstrat nu este adevărat, adică se neagă

concluzia teoremei date, apoi pe baza presupunerii făcute se fac o serie de deducţii logice,
care scot în evidenţă faptul că presupunerea făcută duce la o absurditate. Aceasta duce la
concluzia ca presupunerea făcută nu este posibilă şi rămâne ca adevărată concluzia
teoremei (problemei) date.

Metoda reducerii la absurd se întrebuinţează de multe ori în demonstrarea

teoremelor reciproce.

3.5. Metoda analitico – sintetică în problemele de geometrie

3.5.1. Metoda analitico – sintetică în în rezolvarea problemelor de

deomonstraţie

În rezolvarea problemelor de geometrie, de obicei se folosesc cele două metode

generale: analiza şi sinteza, în stânsă legătură, neputând fi separate.

Într-adevăr, atunci când rezolvăm o problemă prin sinteză, plecăm de la anumite

date sau de la unele cunoştinţe învăţate înainte, însă avem mereu în minte întrebarea
problemei la care trebuie să răspundem.

De asemenea, când rezolvăm o problemă prin analiză, plecăm de la întrebarea

problemei, însă trebuie să ţinem cont şi de ceea ce cunoaştem în problemă şi de multe ori
aceasta ne sugerează întrebarea pe care trebuie să o punem problemei noi pe care o
formulăm.

Practic, se procedează astfel: folosim calea sintezei atât cât reuşim, după care, mai
departe, folosim metoda de raţionament a analizei.

În unele probleme sau teoreme putem începe demonstrarea lor prin metoda analizei
până găsim elementele de care trebuie să ne folosim în demonstraţie, după care apoi se
aplică metoda sintezei.

63
 3.5.2. Metoda analitico – sintetică în rezolvarea problemelor de calcul

În practică, rar se întâmplă ca o problemă să fie rezolvată numai prin metoda sintezei
sau numai prin metoda analizei; ele se aplică adesea începând prin sinteza cât reuşim, după
care se recurge la analiză, sau se începe cu analiza şi urmează sinteza. Se apelează la
analiză până când se găsesc două date care pot determina o mărime, iar pentru a afla
necunoscuta, mai departe, calculele merg în ordine sintetică.

3.6. Metode de rezolvarea a problemelor de coliniaritate

Problemele de coliniaritate şi concurenţă prezintă deseori dificultăţi pentru elevi.

Varietatea şi multitudinea situaţiilor în care apar astfel de probleme ca şi a modalităţilor de
soluţionare nu permit încadrarea lor într-un număr finit de scheme sau tehnici de lucru.
Există totuşi posibilitatea evidenţierii unor căi de rezolvare, de demonstrare a propoziţiilor
despre coliniaritate:

1. Folosind unicitatea paralelei printr-un punct la o dreaptă. Dacă[BA || d şi [BC ||d,

atunci A, B, C sunt coliniare.

2. Arătând că măsura unghiului format de punctele A, B, C este de 180° , sau că există un

∘
punct M astfel încât m(∠ ABM )+m(∠ MBC)=180 , A şi C fiind în semiplane diferite
determinate de dreapta BM.

3. Folosind unicitatea semidreptei ce formează cu aceeaşi semidreaptă, în acelaşi semiplan

două unghiuri congruente. Dacă ∠ DAB≡∠DAC şi punctele B şi C sunt în acelaşi
semiplan determinat de dreapta AD, atunci punctele A, B, C sunt coliniare.

64
 3.7. Metode de rezolvarea a problemelor de concurenţă

Între problemele de concurenţă şi coliniaritate există o strânsă legătură. Astfel,

pentru a demonstra că dreptele d1, d2 şi d3 sunt concurente putem considera punctul A
comun dreptelor d1 şi d2 şi punctele B şi C situate pe d 3 şi arătăm că punctele A, B, C sunt
coliniare.

Există şi căi specifice pentru a demonstra concurenţa unor drepte. Iată câteva
metode specifice ilustrate prin probleme:

1. Orice punct de pe bisectoarea unui unghi este egal depărtat de laturile unghiului şi
reciproc orice punct egal depărtat de laturile unui unghi aparţine bisectoarei unghiului
respectiv.
2. Orice punct de pe mediatoarea unui segment este egal depărtat de capetele segmentului
şi reciporc orice punct din planul unui segment este egal depărtat de capetele unui
segment aparţine mediatoarei segmentului.
3. În plan două drepte distincte sunt sau paralele sau concurente.
4. Într-un triunghi două mediatoare sunt concurente.
5. Într-un triunghi două mediane sunt concurente.
6. Într-un triunghi două bisectoare sunt concurente.
7. Diagonalele unui paralelogram sunt concurente.
8. Dacă avem ordinea A – E – M, B – E – N, C – E – P, atunci dreptele AM, BN şi CP sunt
concurente.
9. Două puncte interioare unui segment ce formează anumite rapoarte egale coincid.

65
Problemă:

Laturile unui Δ ABC sunt AB=c, BC=a, AC=b. O paralelă la latura BC a

triunghiului intersectează laturile AB şi AC respectiv în M şi N. Se cere:

a) Să se afle lungimea segmentului MN astfel încât perimetrul Δ AMN să fie egal

cu perimetrul trapezului BMNC.

b) Să se afle aria Δ AMN .

Rezolvare:

a) Aplicăm metoda analizei.

Presupunem că perimetrul Δ AMN este egal cu perimetrul

trapezului BMNC ⇒

⇒ AM + MN + AN = BM+MN+ CN+BC ⇒

⇒ AM + AN = BM + CN + BC (1)

Se observă că, dacă în membrul drept al egalităţii (1) adunăm membrul stâng obţinem
perimetrul Δ ABC . Adunăm ambii membrii din (1) cu AM + AN ⇒

66
 ⇒ 2(AM + AN) = a+b+c ⇒

a+b+ c
AM + AN = ⇔ AM + AN = p
⇒ 2

De aici mai departe aplicăm metoda sintezei.

MN||BC ⇒ Δ AMN asemnea cu Δ ABC ⇒ ⇒

AM AN MN AM + AN MN p MN a⋅p
= = ⇔ = ⇔ = ⇔ MN =
AB AC BC AB + AC BC b+c a b+c

MN⋅AF
S Δ AMN =
b) Începem tot cu analiza. 2 .
Problema s-a redus la aflarea lui AF. Aplicăm metoda sintezei:
a⋅p a⋅p h⋅p
⋅
AF MN AF b+c h⋅p b+c b+c a⋅h⋅p2
= ⇔ = ⇒ AF= ⇒ S Δ AMN = = ,
AE BC h a b +c 2 2(b +c ) unde
2
h= √ p ( p−a )( p−b )( p−c ).
a

67
 3.2 PROIECT DE LECȚIE

Clasa:a VI-a
Profesor: BANU ION
Disciplina:Matematică
Unitatea de învăţare:Proprietăți ale triunghiurilor
Titlul lecţiei:Unghiul exterior al unui triunghi
Tipul lectiei: Lectie mixtă

COMPETENŢE GENERALE :

C.G.1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de

contextual în care au fost definite;

C.G.2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse

în enunţuri matematice;

C.G.3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea

locală sau global a unei situaţii concrete;

C.G.4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei

situaţii concrete şi a algoritmilor de prelucrare a acestora;

C.G.6. Modelarea matematică a unor context problematice variate, prin integrarea

cunoştinţelor din diferite domenii.

68
 COMPETENŢE SPECIFICE:

C.S.1 Utilizarea instrumentelor geometrice (riglă, echer, raportor, compas) pentru a

desena figuri geometrice plane descrise în contexte matematice date.
C.S.2Calcularea unor lungimi de segmente şi a unor măsuri de unghiuri utilizând
metode adecvate;
C.S.3Deducerea unor proprietăţi ale triunghiurilor folosind noţiunile studiate ;
C.S.4 Transpunerea unei situații – problemă în limbaj geometric, rezolvarea
problemei obținute și interpretarea rezultatului.

COMPETENTE DERIVATE :
 Cognitive:
-utilizarea de simboluril matematice şi terminologie aadecvată noţiunii de unghi
exterior al unui triunghi;
-identificarea unui unghi exterior al unui triunghi;
-construirea unghiurile exterioare ale unui triunghi;
- calcularea măsura unui unghi exterior al unui triunghi;
-recunoasterea unui unghi exterior în figuri geometirce date.

 Afective:
-manifestarea spiritului de competiţie, ordine şi disciplină,
-stimularea curiozitatii şi imaginatiei
-dezvoltarea atenţiei, concentrarii şi spiritului de observaţie,
-formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în
abordarea unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice,
- formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru
viaţa socială şi profesională.

Metode şi procedee: conversaţia, explicatia, învăţarea prin descoperire,

demonstrația, exerciţiul, munca independentă, observația, problematizarea;

Mijloace de învățământ: manualul, fișa de lucru,auxiliarul,

tablă,cretă,videoproiector

Forme de organizare a activităţii elevilor:frontală, individuală.

Forme de evaluare: orală, autoevaluare.

69
 ETAPELE STRATEGII DIDACTICE
FORME
EVALUA
DESFĂȘURAREA LECȚIEI MIJLOA DE
LECŢIEI METODE RE
CE ORGANI
ZARE
Moment Se asigură condiţiile optime pentru desfăşurarea lecţiei: se notează
organizator absenţii, se verifică dacă există cretă şi burete la tablă şi dacă toţi Convers
ic elevii au pe bancă cele necesare. aţia
(3 min)
Reactualiza Se verifică tema cantitativ si calitativ prin sondaj, iar, încazulîn care Convers Caietul Activitat Evaluare
rea nu s-au putut rezolva exerciţiile acasă, se rezolvă la tablă. aţiaExpli de teme e orala
cunoştinţel caţia frontala
Se reactualizează cunoștințele anterioare,teoretice, folosind un item
or Observa
cu alegere multiplă:
anterioare ția
(7min)
1. Suma măsurilor unghiurilor A. 3600
unui triunghi este egală cu:
2. Două unghiuri proprii care B. bisectoar
au același vârf, o latură e
comună și celelalte două
laturi de o parte și de alta a
laturii comune se numesc:
3. Suma măsurilor unghiurilor C. 1800
formate în jurul unui punct
este egală cu:
4. Doua unghiuri se numesc D. adiacent
suplementare dacă au suma e

70
 măsurilor lor egală cu:
5. Semidreapta cu originea în E. mediatoa
vârful unghiului, situată în re
interiorul lui și care împarte
unghiul în două unghiuri
congruente se numește:
F. 900
Captarea Profesorul anunță titlul lecției noi și obiectivele ei.
atentiei și Va scriepetablătitlullecţiei „Unghiul exterior al unui triunghi” Convers
anunțarea aţia
lecței noi si Explicaţi
a a
obiectivelor
(2 min)
Profesorul, cu ajutorul elevilor, va prezenta noile cunoștințe. Explicaţi Caietul Activitat
Dirijarea a de clasă e
invatarii Definiție:Se numește unghi exterior al unui triunghi , unghiul Exerciţi Videopr frontala
(15 min) adiacent și suplementar cu un unghi al triunghiului dat. ul oiector
Descope
Teoremă:Măsura unui unghi exterior al unui triunghi este egală cu rirea
suma măsurilor celor două unghiuri ale triunghiului neadiacente lui. Demons
trația
Demonstrație:
Fie ∆ ABC și ∢ ACD-unghi exterior lui.
m ( ∢ BAC )+ m ( ∢ ABC ) +m ∢ ( ACB )=180 0 ⇒
⇒ m ( ∢ BAC ) +m ( ∢ ABC ) =1800−m ∢ ( ACB ) (1)
0 0
m ( ∢ ACD ) +m ( ∢ ACB )=180 ⇒ m ( ∢ ACD ) =180 −m ( ∢ ACB ) (2)

71
 (1)+(2)
⇒ m ( ∢ ACD )=m ( ∢ BAC ) +m ( ∢ ABC )

Obs: 1)Orice triunghi are 6

unghiuri exterioare, congruente
două câte două.
2)Bisectoarea unui unghi al
triunghiului și bisectoarea
unghiului exterior adiacent lui sunt
perpendiculare.
Fixarea Profesorul propune exercițiile din fișa de lucru. Exerciți Fișa de Activitat Evaluare
cunoștințel Elevii rezolvă la tablă exercitiile , fiind ajutati de colegii din bancă, în ul lucru e orală
or noi și eventualitatea corectării greselilor. Muncă individu
asigurarea 1)Calculați măsurile unghiurilor exterioare: indepen ală
feed-back- a) a) Fie ∆ ABC și ∢ ACD-unghi exterior lui, m(∢ A ¿ =1000 , m(∢ B ¿ dentă
ului =400 Demons
(16 min) tratia
Problem
tizarea

∢ ACD−unghi exterior lui ∆ ABC ⇒m ¿ACD)= m(∢ A ¿+ m(∢ B)

m ¿ACD)=1000+400=1400
b) a) Fie ∆ ABC și ∢ ACD-unghi exterior lui,m(∢ A ¿ =300 , m(∢ B ¿

72
=1200

∢ ABD−unghi exterior lui ∆ ABC ⇒ m ¿ABD)= m(∢ A ¿+ m( ∢ C) ⇒m¿ ABD)> m(

∢ A ¿ ⇒ 590>600(F)

2)a)Construiti unghiurile exterioare ale triunghiului ABC și calculați

măsurile lor .

b)Care este suma măsurilor unghiurilor exterioare ale unui triunghi?

∆ ABC : m(∢ A ¿+ m ( ∢ B ) +m( ∢ C)=1800
S=3600∙3-2( m(∢ A ¿+ m ( ∢ B ) +m( ∢ C))
S=7200

73
 3)Aflați termenul necunoscut, x (în grade):

a)
∆ ABM :∢ BMC−unghi exterior , m¿BMC)= m(∢ A ¿+ m(∢ ABM )⇒m ¿
0
BMC)=130
∆ BMC :m ( ∢ MBC )=1800- m(∢ C ¿- m(∢ BMC ¿ ⇒ m ( ∢ MBC )=¿ 200
Obținerea Elevii vor rezolva in banci următoarele exercitii, apoi vor schimba Munca Fișa de Activitat Autoeva
performanț caietele si le vor corecta, verificarea facandu-se la tablă. indepen lucru e in luarea
ei 1)Calculați măsura unghiului C al triunghiului ∆ ABC: dentă Videopr perechi
(5 min) oiector

2) Geometria este adesea folosita in cadrul navigatiei.

-De exemplu, urmatoarea metodă, numita „dublarea unghiului”,

este folosită de marinari pentru a determina distanta de la o barca,
la un punct de reper aflat pe mal.

74
 Se procedeaza astfel: se masoara,in punctul A, unghiul format de
directia de deplasare a barcii si directia determinata de pozitia barcii
si punctul de reper.

Se verifică acest unghi pana in momentul in care devine dublu

fata de masura inregistrata initial – in punctul B, pe figura de mai
jos. Distanta parcursa intre punctele A si B este egala cu distanta
din punctul B la punctul de reper aflat pe mal.
Justificati metoda folosita, utilizand cunostintele dobandite
azi.
Asigurarea Se vor recapitula noțiunile noi învățate. Convers
retenției și Se vor discuta dificultățile întalnite pe parcursul lectiei. ația

75
 a
transferului
Aprecierea Concluziile si aprecierile profesorului vor fi orale, critice (daca este Convers Activitat
activităţii cazul), dar, mai ales, de incurajare pentru toti elevii .Elevii care s-au aţia e
elevilor remarcat vor fi notati. Evaluare frontală
(1 min) orală
Precizarea Anuntarea temei pentru acasă. Convers Activitat
şi Temă: Exerciţiile rămase din fişa de lucru aţia e
explicarea frontală
temei
(1min)

76
 FIȘĂ DE LUCRU

1. Suma măsurilor unghiurilor unui A. 3600

triunghi este egală cu:
2. Două unghiuri proprii care au același B bisectoare
vârf, o latură comună și celelalte
două laturi de o parte și de alta a
laturii comune se numesc:
3. Suma măsurilor unghiurilor formate C. 1800
în jurul unui punct este egală cu:
4. Doua unghiuri se numesc D adiacente
suplementare dacă au suma
măsurilor lor egală cu:
5. Semidreapta cu originea în vârful E. mediatoare
unghiului, situată în interiorul lui și
care împarte unghiul în două unghiuri
congruente se numește:
F. 900
Probleme

1)Calculați măsura unghiului exterior din următoarele figuri:

b) Fie ∆
ABC și ∢ ACD-unghi exterior lui.
a)Fie ∆ ABC și ∢ ACD-unghi exterior lui,m(∢ A ¿ =300 , m(∢ B ¿=1200
m(∢ A ¿ =1000 , m(∢ B ¿=400 .

2)a)Construiți unghiurile exterioare ale triunghiului ABC și calculați măsurile

lor .

77
b)Care este suma măsurilor unghiurilor exterioare ale unui triunghi?

3)Aflați termenul necunoscut, x (în grade):

a)Fie ∆ ABC, cu m(∢ A ¿ =1000 , m(∢ C ¿=300, m(∢ ABM ¿=300, M∈(AC)

b)Fie ∆ ABC, cu m(∢ A ¿ =x+150 , m(∢ B ¿=2x, m(∢ ACD ¿ =4x-250

78
 4)Calculați măsura unghiului C al triunghiului ∆ ABC, știind că cu m(∢ A ¿
=500 , m(∢ ABD ¿ =700, ∢ ABD –unghi exterior .

5) Geometria este adesea folosită in cadrul navigatiei. De exemplu,

urmatoarea metodă, numita „dublarea unghiului”, este folosită de marinari
pentru a determina distanța de la o barca, la un punct de reper aflat pe mal.
Se procedeaza astfel: se masoara unghiul format de directia de deplasare a
barcii si directia determinata de pozitia barcii si punctul de reper, in punctul
A.

Se verifică acest unghi pana in momentul in care devine dublu fata de

masura inregistrata initial – in punctul B, pe figura de mai jos. Distanta
parcursa intre punctele A si B este egala cu distanta din punctul B la punctul
de reper aflat pe mal.
Justificati metoda folosita, utilizand cunostintele dobandite azi.

79
80
 UNGHI EXTERIOR UNUI TRIUNGHI.

Teorema 1. În orice triunghi, fiecare unghi exterior este mai mare decât
oricare dintre unghiurile interioare neadiacente acelui unghi exterior.

Să luăm cazulABC este triunghi,atunci

Fie

a) Să presupunem că e

suplement al lui și din teorema

unghiurilor suplementare rezultă că .

Din congruențele

Deci avem din

b) Presupunem că pentru care

pentru care avem și am avea pentru triunghiul

AMC unghiul este exterior și cazul este cel precedent, care nu e

posibil. Se elimină și acest caz.

Rămîne adevărată posibilitattea că

81
 Teorema 2.Într-un triunghi oarecare,orice unghi exterior este congruent cu
suma unghiuriloe interioare neadiacente.

Teorema 3.Suma unghiurilor interioare ale orcărui triunghi este congruent cu

un unghi alungit sau cu suma a două unghiuri drepte.

Consecință.

APLICAȚII

1).Fie bisectoarele unghiurilor triunghiului .

82
 Să se arăte că .

Soluție.

2). Pe laturile a le triunghiului echilateral se

considerărespectiv punctele astfel ca

Să se arăte că

Soluție.

83
3). Fie triunghiul ascutiunghic si

atunci .

Soluție.

4).Să se demonstreze că măsura unghiului format de două bisectoare

interioare ale triunghiuluiABCeste

84
2). Pe laturile a le triunghiului echilateral se
considerărespectiv punctele astfel ca

Să se arăte că

Soluție.

85
3). Fie triunghiul ascutiunghic si

atunci .

Soluție.

4).Să se demonstreze că măsura unghiului format de

două bisectoare interioare ale triunghiuluiABCeste

Soluție.

86
 3.3 EVALUAREA
Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de
învăţământ, statutul ei în cadrul acestuia fiind reconsiderat, mai ales în
ultimele decenii, datorită numeroaselor cercetări, studii, lucrări elaborate pe
această temă. Evaluarea şcolară este percepută astăzi ca fiind organic
integrată în procesul de învăţământ, având rolul de reglare, optimizare,
eficientizare a activităţilor de predare-învăţare.

Evaluarea rezidă în „culegerea, valorificarea, aprecierea şi interpretarea

informaţiilor rezultate din procesul de învăţare; măsurile pedagogice,
proiectele curriculare care rezultă din aceste activităţi.

Spre deosebire de metodele tradiţionale care realizează evaluarea

rezultatelor şcolare obţinute pe un timp limitat şi în legătură cu o arie mai
mare sau mai mică de conţinut, dar oricum definită – metodele alternative de
evaluare prezintă cel puţin două caracteristici: pe de o parte, realizează
evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/învăţarea, de multe
ori concomitent cu aceasta; pe de altă parte, ele privesc rezultatele şcolare
obţinute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor
capacităţi, dobândirea de competenţe şi mai ales schimbări în planul
intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învăţare.”

Evaluarea modernă, care promovează tranziţia de la noţiunea de control al

însuşirii cunoştinţelor la conceptul de evaluare atât a rezultatelor învăţării
dar mai ales a proceselor pe care le implică, semnifică trecerea de la o
pedagogie a transmiterii cunoştinţelor la o pedagogie a însuşirii
cunoştinţelor şi a ştiinţei de a deveni.

87
Integrarea evaluării în structura activităţii didactice de către concepţiile
pedagogiei mo-derne determină amplificarea funcţiei educative a acesteia,
situând-o într-o poziţie cheie în procesul instructiv-educativ. Această
consecinţă derivă dintr-o firească înţelegere a evaluării ca „ştiinţă a
valorii. .A evalua înseamnă, între altele, a emite judecăţi de valoare, ceea ce
presupune a te raporta la valori sau a face trimitere la un sistem de valori.
Procesul evaluativ îşi relevă pe deplin funcţia de feed-back atunci când
educatorul şi elevii se regăsesc în calitate de parteneri în cadrul procesului
educaţional. Aceasta presupune ca fiecare dintre parteneri să conştientizeze
rolul pe care îl deţine la nivelul interacţiunii didactice şi să folosească
reacţiile celuilalt pentru a-şi optimiza propriul comportament.

În învăţământ, evaluarea dobândeşte o anumită specificitate, având în

vedere faptul că ac-tivitatea educaţională în ansamblul ei este orientată şi
raportată la un sistem de valori ale culturii, ale ştiinţei, literaturii şi artei, ale
filosofiei şi moralei, ale calităţii umane şi sociale. Cu alte cuvinte
învăţământul îşi declară în mod clar priorităţile pentru un anumit sistem de
valori, îşi justisfică opţiunile şi preferinţele în raport cu anumite valori
traduse în obiective. Aceste valori trebuie să şi le însuşească şi să şi le
interiorizeze elevul, să le integreze în structurile sale de cunoaştere şi
simţire, în conduita personală.

Din perspectiva abordării curriculare şi sistemice a procesului de învăţământ,

evaluarea face parte integrantă dintr-un tot, nu trebuie tratată izolat, ci în
strânsă corelaţie cu celelalte activităţi prin care se realizează procesul de
învăţământ, cu predarea şi învăţarea. Pe de altă parte, metodele, tehnicile şi
instrumentele de evaluare nu pot fi disociate de celelalte variabile ale evalu-
ării: obiectul evaluării (ce se evaluează), criteriile / obiectivele educaţionale,
strategiile evaluative etc.

O caracteristică a ultimelor lucrări de referinţă în domeniu este aceea că în

domeniul şcolar trebuie să vorbim despre evaluare în termeni de procese. În
locul termenului consacrat de “evaluare” trebuie să vorbim de “activitate
evaluativă”, de “evaluare în acţiune, în desfăşurare”.

În domeniul evaluării şcolare asistăm la un proces de îmbogăţire a acesteia

şi tranziţia de la manifestarea ei ca instrument de măsură şi control la un
demers centrat pe învăţarea de către elev, pe procesele cognitive ale
acestuia, pe reglarea şi pe autoreglarea cunoaşterii. Din perspectiva acestor
idei, evaluarea şcolară devine dinamică, centrată pe procesele mentale ale

88
elevului, fa-vorizând autoreglarea, autoreflecţia şi înlocuind acea concepţie
statică, bazată pe control, exami-nare, sancţiune. În acest fel se poate
ajunge la “învăţarea asistată de evaluare”.

Principalele tendinţe de modernizare a evaluării şcolare pot fi sintetizate

astfel:

S-a îmbogăţit cantitativ şi s-a dezvoltat calitativ cadrul conceptual din

domeniul evaluativ ; în vocabularul cotidian, cu privire la evaluare se
întâlnesc frecvent o multitudine de termeni noi, în timp ce alţii folosiţi
tradiţional şi-au îmbogăţit semnificaţia, în consens cu schimbările din planul
teoriei şi practicii educaţionale.

Evaluarea modernă este abordată în termeni de procese şi nu de proceduri /

modalităţi de măsurare a rezultatelor învăţării. Termenul clasic de
“evaluare”, care ne conduce în mod spontan şi obligatoriu cu gândul la
“control”, “verificare”, “examinare”, ar trebui înlocuit, nu numai la nivel
terminologic, cât mai ales ca mod de concepere, prin sintagma „activitate
evaluativă”. Din perspectiva modernă, “a evalua” înseamnă a desfăşura o
activitate care însoţeşte pas cu pas procesul de predare-învăţare.

Introducerea în teoria şi practica pedagogică a conceptului de „evaluare

formativă” a determinat atenţionarea pedagogilor asupra faptului că obiectul
lor de studiu în domeniul evaluativ, în consens cu ideile psihologiei cognitive,
trebuie să-l reprezinte cu prioritate procesele de învăţare ale elevilor şi nu
comportamentele manifestate de aceştia ca rezultat al învăţării.
O altă idee de bază vizează coresponsabilizarea celui care învaţă (elevul).
Aceasta presupune dezvoltarea capacităţii de autoreflecţie asupra propriei
învăţări, intrarea în funcţiune a mecanismelor metacognitive. Cu alte cuvinte,
“cunoaştere despre autocunoaştere”.

Învăţământul modern solicită conceperea unui nou cadru de evaluare, a unui

nou sistem de referinţă care să aibă la bază formarea competenţelor
elevilor. Multe sisteme de învăţământ, inclusiv cel românesc din ultimii ani,
îşi propun să dezvolte activitatea instructiv-educativă având ca referenţial
competenţele generale şi specifice pe care trebuie să le dobândească cel ce
învaţă – elevul – pe parcursul şi la finalul unui ciclu de instruire, al unui an de
studiu etc.

89
Centrarea pe competenţe este o preocupare majoră a ultimilor ani. În zilele
noastre, se tinde spre o evaluare complexă, realizată prin intermediul unei
metodologii complexe şi a unui instrumentar diversificat care presupune:

– Extinderea gamei metodelor de evaluare folosite de cadrele didactice la

clasă, vorbindu-se tot mai mult despre complementaritatea metodelor
tradiţionale (evaluări orale, scrise, probe practice etc.) cu altele noi, moderne
(portofoliul, proiectul, investigaţia, autoevaluarea etc.), ce reprezintă de fapt
alternative în contextual educaţional actual, când se cere cu insistenţă
deplasarea accentului de la evaluarea produselor învăţării la evaluarea
proceselor cognitive ale elevului în timpul activităţii de învăţare.
– Îmbogățirea sistemul tehnicilor şi instrumentelor de evaluare. În practica
evaluativă curentă, dar şi în lucrări de specialitate de referinţă se solicită
integrarea în probele de evaluare a itemilor obiectivi, semiobiectivi şi
subiectivi, în deplină corespondenţă cu complexitatea competenţelor şi
performanţelor vizate prin programele şi manualele şcolare.

Metode,  tehnici și instrumente moderne de evaluare

Metodele şi tehnicile moderne de evaluare (hărţile conceptuale, metoda

R.A.I., tehnica 3-2-1, proiectul, portofoliul, jurnalul reflexiv, investigaţia,
observaţia sistematică a comportamentului elevilor, autoevaluarea etc.) au
multiple valenţe formative care le recomandă ca modalităţi adecvate de
optimizare a practicilor evaluative, fiind susceptibile, în primul rând, să
faciliteze coparticiparea elevilor la evaluarea propriilor rezultate.

Metodele şi tehnicile moderne de evaluare, contribuie la:

·     stimularea activismului elevilor;

·     accentuarea valenţelor operaţionale ale diverselor categorii de

cunoştinţe;

·     evidenţierea, cu mai multă acurateţe, a progresului în învăţare al elevilor

şi, în funcţie de acesta, facilitarea reglării/autoreglării activităţii de învăţare;
·     formarea şi dezvoltarea unor competenţe funcţionale, de tipul abilităţilor
de prelucrare, sistematizare, restructurare şi utilizare în practică a
cunoştinţelor;
·     formarea şi dezvoltarea capacităţilor de investigare a realităţii;
·     formarea şi dezvoltarea capacităţii de cooperare, a spiritului de echipă;
·     dezvoltarea creativităţii;
·     dezvoltarea gândirii critice, creative şi laterale;
·     dezvoltarea capacităţii de autoorganizare şi autocontrol;
90
·     dezvoltarea capacităţilor de interevaluare şi autoevaluare;
·     formarea şi dezvoltarea capacităţii reflective şi a competenţelor
metacognitive;
·     dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare şi formarea unui stil de învăţare
eficient etc..
Informaţiile obţinute prin intermediul metodelor alternative constituie
repere consistente pentru adoptarea deciziilor de ameliorare a calităţii
procesului de predare-învăţare.

SCOALA GIMNAZIALA GLODEANU SARAT

An școlar 2020-2021

EVALUARE NAŢIONALĂ PENTRU ABSOLVENŢII CLASEI a VIII-a

SIMULARE

17.03.2021

Anul şcolar 2020 – 2021

91
 Matematică

 Toate subiectele sunt obligatorii.

 Se acordă 10 puncte din oficiu.
 Timpul de lucru efectiv este de 2 ore.

92
SUBIECTUL I

Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect.

(30 de puncte)

5 1. Cel mai mare număr natural de 4 cifre impare diferite este:

p
a) 9999

b) 9573

c) 9753

d) 9375

5 2 x+x3
p
2. Dacă fracţia 56 este echiunitară, atunci cifra x este:

a) 6

b) 5

c) 3

d) alt număr

5 3. Dacă (a,b) = 6 şi [a,b] = 23 × 32, atunci a × b este egal cu:

p
a) 532

b) 432

c) 332

d) 63

5 4. Patru elevi: Mihai, Marius, Anda şi Ilinca au rezolvat fiecare execiţiul următor:
p
2
x+ 4 √5=( 2+ √ 5 ) . Rezultatele primite au fost trecute în tabelul de mai jos :

Mihai Marius Anda Ilinca

93
 9+8 √ 5 8 √5 9−8 √5 9

Valoarea corectă a lui x a fost dat de :

a) Mihai
b) Marius
c) Anda
d) Ilinca

5 5. Fie funcţia f:[1,5] → R, f(x)= - x . Graficul funcţiei este:

p
a) o dreaptă

b) o semidreaptă

c) un segment ȋnchis

d) o mulțime finită de puncte

5 6. Maria a afirmat că intervalul [–3; 2] este soluţie a inecuaţiei – 3x+2 ³ 0. Afirmaţia

p făcută de

Maria este:

a) adevărată
b) falsă

SUBIECTUL al II- lea

Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect.

(30 de puncte)

5 1. În figura alăturată este reprezentat un paralelogram care are unghiul A cu măsura de

p 45∘ . Unghiul alăturat B are măsura de:
∘
a) 135 D C

94
 ∘
b) 45
∘
c) 180
∘
d) 360 . A B

5 2. În figura alăturată sunt reprezentate două unghiuri adiacente suplementare care au

p măsurile direct proporţionale cu 4 şi 5, atunci aceste măsuri sunt egale cu:

a) 30o, 150o D

b) 80o, 100o

c) 60o, 120o

d) 45o, 135o

A O B

5 3. În figura alăturată este reprezentat un pătrat înscris într-un cerc a cărui apotemă OE
p = 2 cm.

Atunci raza cercului circumscris pătratului este de:

a) √2

b) 3 √ 2

c) 2 √ 2

d) 4 √ 2

5
p 4. Dacă o coardă într-un cerc de rază 10 cm are lungimea 10 √3 cm, atunci distanţa de
la centrul cercului la coardă este:

a) 5 √3 cm

b) 3 cm

c) 4 cm

d) 5cm

95
 5 5. Se consideră trapezul ABCD de baze AB = 6 cm, CD = 4 cm şi înălţimea de 3 cm.
p
Dacă {E} = AD Ç BC atunci înălţimea din E a triunghiului ABE este:

a) 8 cm

b) 9 cm

c) 10 cm

d) 6 cm

5 6.În figura alăturată este reprezentată a piramidă triunghiulară regulată VABC cu

p apotema

VM = 4 √3
cm, unde M Î BC. Ştiind că măsura unghiului format de o faţă laterală cu
planul bazei

este de 60o, atunci volumul piramidei este:

a) 72 √3 cm3 b) 56 cm 3 c) 16 √3 cm3 d) 60 √3
cm3

SUBIECTUL AL III-lea

Scrieţi rezolvările complete. (30 de

puncte)

5 1. Într-o clasă cu 28 de elevi, 16 sunt înscrişi la cercul de matematică, 21 sunt înscrişi la

p cercul de informatică.

(2p) a) Câţi elevi sunt înscrişi la ambele cercuri?

96
 (3p) b) Câţi elevi sunt înscrişi numai la matematică? b) Dar numai la informatică?

2 2
5
2. Fie numărul N=( 3−2 √2 ) + 2 ( 3−2 √ 2 )( 3+2 √ 2 ) + ( 3+2 √ 2 ) .
p
2
(2p) a) Calculaţi: ( 3−2 √ 2 ) şi ( 3−2 √ 2 )( 3+2 √2 ) .

97
 (3p) b) Arătaţi că N este un număt natural pătrat perfect.

5 2 2
3. Fie expresia E(a,b)=( a−b+1 ) −( a−b ) −2 ( a−b ) .
p
(2p) a) Calculaţi (a – b + 1)2 şi (a – b)2.

98
 (3p) b) Să se arate că pentru orice aÎ , bÎ , E(a ,b ) este un număr întreg.

5 4. În figura alăturată aveţi triunghiul ABC unde MN||BC şi NP||AB, AB = 14 cm,

p
AM 3
=
AC= 21 cm, BC= 28 cm, MB 4 .

2p) a) Aflaţi lungimea lui AM şi BM.

3p) b) Aflaţi perimetrul patrulaterului MNPB.

99
5
p 5. În figura alăturată este reprezentat un hexagon regulat cu apotema de lungime 5 √3
cm.

2p) a) Arătaţi că latura hexagonului regulat este egală cu 10 cm.

(3p) b) Arătaţi că distanţa de la punctual B la punctual D este egală cu 10 √ 3 cm.

100
5 6. Un paralelipiped dreptunghic are dimensiunile egale cu 8 cm şi 6 cm, iar diagonala
p are lungimea

egală cu 10 √ 2 cm.

(2p) a) Arătaţi că lungimea înălţimii paralelipiped dreptunghic este egală cu 10 cm.

101
 (3p) b) Arătaţi că aria secţiunii diagonale a paralelipipedului dreptunghic este egală cu
100 cm2.

102
103
 Matematică

Testul nr. 28

BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE

 Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la 10

a punctajului total acordat pentru lucrare.
SUBIECTUL I ŞI SUBIECTUL al II-lea:

 Se punctează doar rezultatul, astfel: pentru fiecare răspuns se acordă 5

puncte, fie 0 puncte.
 Nu se acordă punctaje intermediare.
SUBIECTUL al III-lea

 Pentru orice soluţie corectă, chiar dacă este diferită de cea din barem, se
acordă punctajul corespunzător.
 Nu se acordă fracţiuni de punct, dar se acordă punctaje intermediare pentru
rezolvări parţiale, în limitele punctajului indicat în barem.
1 2 3 4 5 6

Subiectul I (30p) c c b d c b

Subiectul II a b c d b a
(30p)

SUBIECTUL al III-lea (30

de puncte)

1. a) 16 + 21 = 37 , 37 – 28 = 9, 1p

deci 9 elevi sunt la ambele cercuri. 1p

104
 b) Numai la matematică : 16 – 9 = 7; 1p

Numai la informatică: 21 – 9 = 12 2p

2. 1p
2
a) = 9 - 12 + 8 = 17 - 12

=9–8=1 1p

1p
2
b) = 9 + 12 + 8 = 17 + 12

N = 17 - 12 + 2 + 17 + 12 = 36 = 62 – pătrat perfect.
2p

3. a) (a – b + 1)2 = a2 + b2 + 1 – 2ab + 2a – 2b ; 1p

(a – b)2 = a2 + b2 – 2ab 1p

2 2 1p
b) E(a,b)=( a−b+1 ) −( a−b ) −2 ( a−b ) = a2 + b2 + 1 – 2ab + 2a – 2b –
(a2 + b2 – 2ab ) – 2( a – b ) = a2 + b2 + 1 – 2ab + 2a – 2b – a2 – b2 + 2ab
– 2a + 2b = 1 ,
2p
Deci E(a,b) = 1 este număr întreg.

4. AM 3 AM 3 AM 3 1p
= = =
a) Din MB 4 Þ AM + MB 3+4 Þ AB 7 Þ AM = 6 cm
1p
BM = AB – AM = 8 cm

AM MN 1p
=
b) Din MN||BC Þ Δ AMN ~ Δ ABC AB BC ÞMN = 12 cm;

Din MN||BC şi NP||AB Þ MNPB – paralelogram, deci MN = BP şi BN = NPÞ

1p
PMNPB = 2(MN + MB) = 40 cm
1p

5. l √3 1p

a) a6= 2 1p

105
 l √3
2 = 5 √3 Þl = 10 cm.

b) Patrulaterul BODC este romb şi Δ BOC şi Δ DOC sunt triunghiuri 1p

echilaterale;

l √3 1p
Cum h3 = 2 = 5 √3 cm

d(B, D) = BD = 2 × h3 = 10 √3 cm. 1p

6. a) Ştiim că într-un paralelipiped dreptunghic d2 = L2 + l2 + h2 1p

de unde obţinem h = 10 cm 1p

b) Secţiunea diagonală este dreptunghiul ACC`A` 1p

AACC`A` = AC × CC`

În Δ ACB, dreptunghic în B Þ AC2 = AB2 + BC2 Þ AC= 10 cm; 1p

AACC`A` = 10 × 10 = 100 cm2

1p

BIBLIOGRAFIE

106
1.MARIN CHIRCIU,INEGALITATI GEOMETRICE-DE LA INITIERE LA
PERFORMANTA,EDITURA PARALELA 45,2015

2. MARIN CHIRCIU,INEGALITATI CU LATURI SI RAZE IN TRIUNGHI -DE LA

INITIERE LA PERFORMANTA,EDITURA PARALELA 45,2017

3. MARIN CHIRCIU,INEGALITATI CU LINII IMPORTANTE IN TRIUNGHI -DE

LA INITIERE LA PERFORMANTA,EDITURA PARALELA 45,2018

4.DRAGAN MARIUS,IV MAFTEI,SORIN RADULESCU,INEGALITATI

MATEMATICE(EXTINDERI SI GENERALIZARI),EDITURA DIDACTICA SI
PEDADOGICA,2012

5.CATALIN BARBU,TRIUNGHIURI REMARCABILE DIN GEOMETRIA

EUCLIDIANA,BACAU,2019

6.DAN ZAHARIA,MARIA ZAHARIA,MATE 2000-CONSOLIDARE CLASA A VI-

A ,EDITURA PARALELA 45,2016

7.ION TUDOR,MATE 200+INITIERE –CLASA A VI-A ,EDITURA PARALELA

45,2016

8.CONSTANTIN CUCOS,PEDAGOGIE,EDITURA POLIROM,2006

9.FLORIN CARJAN,DIDACTICA MATEMATICII,EDITURA CORINT,2007

10.IOAN CERGHIT,METODE DE INVATAMANT,EDITURA DIDACTICA SI

PEDAGOGICA ,1980

11.EUGEN RUSU,PROBLEMATIZAREA SI PROBLEME IN

MATEMATICA,EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA,1977

12.M.PIMSNER,S.POPA,PROBLEME DE GEOMETRIE ELEMENTARA ,EDITURA

DIDACTICA SI PEDAGOGICA,BUCURESTI ,1979

13.LIVIU NICOLESCU,VLADIMIR BASKOFT,PROBLEME PRACTICE DE

GEOMETRIE ,EDITURA TEHNICA,1990

14.OLIMPIA POPESCU,VALERIA RADU,METODICA PREDARII GEOMETRIEI IN

GIMNAZIU,EDITURA DIDACTICA SI PEDADOGICA,1993

107