ASPECTE METODICE PRIVIND PREDAREA CAPITOLULUI

„TRIUNGHIUL” LA CLASA A VI-A

Autor: Raul Baz, Școala Gimnazială Sfânta Vineri, Ploiești

1. Despre rolul, scopul și geneza programelor școlare

Programa este un document școlar de maximă importanță, datorită faptului că ea stabilește
competențele pe care trebuie să le achiziționeze elevii în fiecare an de studii și conținuturile pe
baza cărora sunt obținute aceste competențe. Într-un cuvânt, programa este documentul
fundamental pe baza căruia urmează a se atinge obiectivele învățământului la nivel național. Se
presupune că dacă programa pentru clasa a VI-a vorbește, spre exemplu, despre o competență
specifică descrisă prin „Utilizarea relaţiei de congruenţă a triunghiurilor pentru stabilirea
congruenţei unor segmente sau unghiuri”, un procent important dintre absolvenții clasei a VI-a va
fi format din elevi care au înțeles noțiunea de congruență a triunghiurilor și sunt capabili să o
folosească pentru a dovedi congruența altor figuri geometrice. Elevii vor urma clasa a VII-a
înarmați cu aceste achiziții, care le vor permite să înțeleagă noile noțiuni specifice și să
achiziționeze noi competențe, într-un ciclu care se va încheia la sfârșitul liceului.
Este evident că manualele școlare trebuie să respecte programa în vigoare. Schimbarea programei
presupune, de cele mai multe ori, schimbarea manualului. Cele două documente sunt strict legate
între ele, ceea ce justifică o discuție, în paginile de față, despre calitatea manualului de clasa a VI-
a și despre modul în care el este convergent cu programa actuală.
Schimbările din programa școlară pot fi de două feluri: schimbări în ordinea capitolelor și
schimbări în conținutul acestora. Se pot introduce, spre exemplu, la capitolul „Triunghiul”, fără
demonstrație, anumite teoreme care se consideră a fi de folos în demonstrarea unui anumit tip de
probleme. Dar pot fi introduse și capitole noi – spre exemplu „Sinusul și cosinusul unui unghi
ascuțit”. În acest al doilea caz, este necesară elaborarea unui nou manual.
Programa este un document destinat exclusiv profesorilor. Modificarea ei presupune modificări în
planificările întocmite de profesori, în strategiile lor de predare etc. Este de dorit ca o programă să
reziste cât mai mult timp și nu să fie înlocuită de fiecare dată când, de exemplu, se schimbă
ministrul și cel nou consideră că trebuie să-și justifice prezența în fruntea instituției prin modificări
care, de obicei, nu au ca finalitate decât bulversarea sistemului.
În această ordine de idei, este de remarcat că actuala programă de matematică pentru gimnaziu a
fost introdusă în 2017, prin modificarea vechii programe, astfel încât ea nici nu a apucat să fie
implementată. Abia în anul acesta elevii de clasa a VI-a au învățat după ea, urmând ca pentru elevii
de a VII-a să se aplice din 2019, iar pentru cei de-a VIII-a din 2020. Numai că din anunțul făcut
de noul ministru al educației la data de 25.03.2018, aflăm că programa a fost din nou revizuită. Cu
alte cuvinte, elevii care anul trecut au învățat, fiind într-a V-a, după programa actuală, anul viitor
vor folosi programa revizuită. În funcție de amploarea revizuirii, este posibil să apară noi manuale.
Dar nici pe noile documente nu ne vom putea baza, întrucât la schimbarea ministrului ele vor fi
din nou modificate.
Întrebările care se pun acut sunt următoarele: cine și de ce decide modificări în programele școlare?
De ce nu rezistă programele mai mult de câțiva ani, dacă de fiecare dată cei care le întocmesc
pretind că sunt foarte bune? De ce nu sunt organizate consultări neformale cu profesorii, dezbateri
naționale etc, pentru apariția unor programe moderne, competitive și, mai cu seamă, suficient de
bune pentru a nu mai trebui să fie modificate după doi ani de zile? Oare nu ar fi acesta un subiect
interesant pentru sindicatele profesorilor?

1
 2. Despre scopul și utilitatea manualului școlar în general și despre manualul de
matematică pentru clasa a VI-a în particular
Există o discuție legată de motivele pentru care elevii primesc (sau sunt obligați să cumpere)
manuale de matematică. Unii spun că ele ar trebui concepute de așa manieră încât un elev să poată
învăța singur materia, fără ajutorul unui profesor. Alții susțin că manualul este doar un instrument
la care elevii pot apela pentru obținerea de informații preliminare, urmând ca aprofundarea să fie
făcută în clasă, cu sprijinul profesorului. Există voci care văd manualul exclusiv ca pe un ghid
destinat profesorului, care are datoria să urmeze „instrucțiunile” de acolo, să rezolve problemele
prezentate și să dea teme dintre problemele propuse la sfârșitul fiecărui capitol. În sfârșit, se
vorbește și despre faptul că manualul trebuie folosit atât de profesori cât și de elevi, el fiind o sursă
de inspirație atât pentru cei care predau cât și pentru cei care doresc să învețe.
Consider că ultima dintre variantele prezentate este cea care se apropie cel mai mult de realitate.
Manualul trebuie să le folosească și profesorilor și elevilor. În această ordine de idei, el trebuie să
conțină, în detaliu, noțiunile, principiile și sugestiile metodologice pe baza cărora se va desfășura
procesul de predare-învățare. Profesorul află din manual ce și cum ar fi potrivit să predea, având
însă libertatea de a aduce contribuții proprii. Elevii, la rândul lor, pot găsi în manual informațiile
și explicațiile necesare pentru a înțelege în profunzime ceea ce profesorul predă în timpul orelor
de curs.
Plecând de aici, se poate constata că în manualul de matematică pentru clasa a VI-a se găsesc
destule locuri în care textul nu justifică niciunul dintre aceste scopuri. Voi furniza câteva exemple.
La începutul Cap.5 se afirmă: „Cea mai simplă noțiune geometrică este punctul. Dreapta, planul,
semiplanul, semidreapta, segmentul și multe altele sunt noțiuni geometrice, privite ca mulțimi
infinite de puncte. Orice noțiune geometrică se poate reprezenta pe foaia de hârtie sau pe tabla din
sala de clasă în care învățăm, cu ajutorul unui desen numit figură geometrică.” Se pune întrebarea:
cui sunt adresate aceste afirmații? Dacă ele sunt destinate doar profesorilor, care ar primi astfel
indicații privind ceeea ce trebuie să le „povestească” elevilor, ar putea fi în regulă, cu condiția ca
profesorii să fie de acord cu ele. Pentru că este foarte posibil ca unii să aibă altă părere. În primul
rând este vorba despre alegerea care poate părea nepotrivită a termenului „noțiune geometrică”,
despre care se precizează că este privită ca mulțime infinită de puncte. În această accepțiune,
paralelismul sau perpendicularitatea nu sunt noțiuni geometrice, întrucât nu pot fi privite ca
mulțimi infinite de puncte. Mai mult, dacă figura geometrică nu este decât reprezentarea unei
noțiuni geometrice, care, la rândul ei, este o mulțime infinită de puncte, atunci o mulțime de 100
de puncte din plan nu este o figură geometrică, ceea ce intră în contradicție cu afirmația din
introducerea la Cap.6, conform căreia figura geometrică este o mulțime de puncte din plan. Citez:
„Am obținut astfel o mulțime de puncte din plan, adică o figură geometrică, care are trei laturi,
trei vârfuri și trei unghiuri.”
Dacă textul citat se adresează și elevilor, trebuie luat în calcul faptul că ei, citind toate acestea, își
vor pune în mod natural câteva întrebări: ce este figura geometrică, o mulțime de puncte sau un
desen prin care se încearcă reprezentarea unei mulțimi de puncte? Dacă e vorba despre un desen,
cum desenăm un semiplan? Care sunt asemănările și deosebirile dintre un desen care reprezintă un
semiplan și cel care reprezintă un triunghi? De ce trebuie să fie supus elevul din clasa a VI-a
efortului de a căuta diferențe între segment și dreaptă – ambele percepute ca mulțimi infinite?
Toate aceste confuzii și dificultăți pot fi evitate prin folosirea unui limbaj simplu și intuitiv, care,

2
chiar dacă nu are rigoarea unui text științific de nivel universitar – sau poate tocmai de aceea, are
darul de a prezenta lucrurile pe înțelesul elevilor.
Un al doilea exemplu. La pagina 136, întâlnim următorul text: „Figurile geometrice au un rol
însemnat în geometrie. Ele contribuie la dezvoltarea intuiției spațiale, a imaginației, creativității,
inventivității”. Cui îi este adresat acest text? Profesorilor? Dacă da, în ce scop? Este greu de crezut
că li se cere să le vorbească elevilor despre aceste lucruri. Câți sunt elevii de 12 ani care pot pricepe
noțiuni ca cea de „intuiție spațială”, mai cu seamă atunci când abia încep studiul geometriei?
Consider că acesta este un text parazit, de umplutură, inserat în manual cu singurul rezultat de a fi
ignorat de toată lumea. Și nu este singurul.

3. Câteva observații privind introducerea la capitolul „Triunghiul” din

manualul pentru clasa a VI-a

Capitolul 6 din manualul de matematică pentru clasa a VI-a debutează în linia obișnuită: un scurt
istoric al capitolelor de geometrie parcurse în clasa a V-a, o enumerare a noțiunilor introduse
(punct, dreaptă, plan, unghi, bisectoare, paralelism, perpendicularitate etc) în primul semestru, apoi
enunțarea principalele obiective pe care și le propune capitolul: stimularea gândirii geometrice și
studiul triunghiului.
Afară de cazul în care manualul se adresează exclusiv profesorilor, enunțarea conceptului de
„gândire geometrică” fără a încerca descrierea lui, este de natură să genereze semne de întrebare.
Prin ce diferă gândirea geometrică de alte tipuri de gândire și care sunt acestea? De ce abia acum,
în clasa a VI-a, ni se spune că vom învăța să gândim geometric? Nu am folosit același tip de gândire
și într-a V-a, când am operat cu segmente, unghiuri, bisectoare etc? Ce fel de gândire am utilizat
atunci? De ce este necesar să învățăm să gândim geometric? La ce ne poate folosi? La ce ne poate
ajuta în viața de toate zilele? Două pagini care să se ocupe de astfel de chestiuni sub forma unei
povești bine conduse, ar putea stârni curiozitatea și interesul elevilor. Este de remarcat faptul că
după ce se face această introducere, nicăieri pe parcursul paginilor care urmează nu se furnizează
exemple de „gândire geometrică”.
Introducerea noțiunii de triunghi este, în manualul de clasa a VI-a, tehnică și lipsită de atractivitate.
Este prezentat un desen, însoțit de explicații. Citez: „În figura alăturată sunt desenate trei puncte
necoliniare și dreptele determinate de cele trei puncte necoliniare. Intersecțiile celor trei drepte au
pus în evidență segmentele AB, BC și CA. Cele trei puncte A, B și C, împreună cu mulțimea
tuturor punctelor segmentelor AB, BC și CA formează triunghiul ABC. Am obținut astfel o mulțime
de puncte din plan, adică o figură geometrică, care are trei laturi, trei vârfuri și trei unghiuri.
Triunghiul ABC, din figura alăturată, se citește „triunghiul ABC, sau triunghiul BCA, sau
triunghiul CAB” și putem face următoarea observație: „La citirea unui triunghi, literele A, B și C
pot fi așezate în orice ordine dorim.” La celelalte poligoane nu mai este valabilă această
proprietate.”

3
Pentru cineva căruia aceste noțiuni îi sunt familiare, prezentarea este foarte ușor de înțeles.
Tendința lui este să își închipuie că așa stau lucrurile și pentru un elev care abia începe să învețe
geometria triunghiului. Se uită însă că elevii provin din medii foarte variate. Unii dintre ei vin din
familii în care există respect pentru rigoarea exprimării, pentru argument, pentru cultură etc. Alții,
însă, au crescut în familii pentru care instrucția nu este importantă. Ei și-au auzit părinții povestind
în repetate rânduri că în școală au urât matematica. Înarmați cu astfel de idei preconcepute, ei
deschid manualul de geometrie și află de acolo că „trei puncte A, B și C, împreună cu mulțimea
tuturor punctelor segmentelor AB, BC și CA formează triunghiul ABC.” Este de presupus că o
astfel de abordare nu e de natură să-i apropie de geometrie.
Revenind la modul în care manualul introduce noțiunea de triunghi, să ne oprim la afirmația „În
figura alăturată sunt desenate trei puncte necoliniare și dreptele determinate de cele trei puncte
necoliniare.” Este cel puțin neclar care este rațiunea pentru care se face precizarea că punctele sunt
necoliniare. Faptul că punctele nu sunt pe aceeași dreaptă este scos în evidență de însuși desenul
prezentat. Introducerea bruscă a noțiunii de coliniaritate îngreunează înțelegerea naturii
triunghiului de către un începător. Cu mult mai sugestivă ar fi prezentarea câtorva desene
prietenoase, din care să reiasă modul în care, pornind de la trei puncte și adăugând diverse linii, se
poate ajunge la anumite stilizări (acoperiș, brad, emoticon etc). Ideea de triunghi ar deveni
accesibilă și chiar atractivă, elevii încercând să obțină, pornind de la trei puncte, noi stilizări. În
final, din aceste activități s-ar desprinde de la sine ideea că trei puncte determină un triunghi și aici
ar fi locul observației că dacă punctele sunt coliniare (trei vrăbii așezate pe un cablu etc), triunghiul
dispare. O idee bună ar fi, de asemenea, prezentarea „nașterii” unui triunghi prin aruncarea, pe o
masă, a trei boabe de orez. Este de așteptat ca elevii să observe că boabele pot cădea pe un segment
trasat de-a lungul mesei și atunci, evident, noțiunea de triunghi s-ar asocia în mod natural cu cea
de puncte necoliniare. Mai cu seamă că programa școlară în vigoare stabilește că una din
competențele specifice pe care trebuie să le achiziționeze elevii este, „Recunoaşterea elementelor
caracteristice triunghiurilor în desene, machete, mediul înconjurător etc.”
În acest moment se poate trece la abstractizare. Punctele pot fi notate cu litere și unite cu ajutorul
unei rigle. Nu este clar de ce este nevoie să se apeleze la trei drepte. De asemenea, este neclar de
ce trebuie folosită formularea „mulțimea tuturor punctelor segmentelor AB, BC și CA” în loc de
„segmentele AB, BC și CA”. Triunghiul poate fi introdus astfel: „În desenul alăturat sunt
prezentate trei puncte A, B, C și cele trei segmente determinate de ele. Împreună, acestea formează

4
triunghiul ABC”. Se va preciza apoi că punctele A, B și C se numesc vârfuri, iar segmentele AB,
BC și CA se numesc laturi.
Manualul continuă: „Am obținut astfel o mulțime de puncte din plan, adică o figură geometrică,
care are trei laturi, trei vârfuri și trei unghiuri”. Desigur, cacofonia ar fi putut fi evitată. Neglijența
în exprimare nu este de bun augur pentru o lucrare în care rigurozitatea și grija pentru detalii sunt
absolut necesare. Dar dincolo de asta, apare o problemă serioasă. E vorba despre introducerea, din
mers, a unei definiții pentru noțiunea de „figură geometrică”. Li se sugerează elevilor că orice
mulțime de puncte ale planului reprezintă o figură geometrică. Ei se vor întreba: o pisică
reprezentată schematic este o figură geometrică? Dar o pată de cerneală? Dacă răspunsul este
afirmativ, care este numele acestor figuri geometrice? Din păcate, autorii manualului au pierdut
ocazia de a face precizarea că figura geometrică este o mulțime de puncte care se bucură de anumite
proprietăți și între care sunt stabilite anumite relații, și nu o mulțime de puncte luate la întâmplare.
Desigur că discuția poate deveni dificilă, ajungându-se în cele din urmă la axiome, ori aceste
lucruri nu se pot aborda la nivelul gimnaziului. Tocmai de aceea este de dorit ca manualul să nu
conțină ambiguități a căror observare poate direcționa elevii către anumite întrebări fără un răspuns
accesibil imediat. Mult mai simplu este ca textul manualului să fie următorul: „Am obținut astfel
o figură geometrică alcătuită din trei vârfuri și trei laturi.”
Faptul că în formularea propusă am folosit doar vârfurile și laturile mi se pare natural. Atunci când
plecăm la construcția unui triunghi alegem trei puncte necoliniare, pe care le unim două câte două.
Nu construim unghiuri, ci observăm ulterior că triunghiul le are. Așadar consider că folosirea
noțiunii de unghi în acest stadiu este o eroare. E ca și cum am spune că triunghiul este o figură
geometrică alcătuită din trei vârfuri, trei laturi, trei unghiuri și o suprafață interioară.
În continuarea prezentării, manualul vorbește despre „citirea” triunghiului: „Triunghiul ABC, din
figura alăturată, se citește „triunghiul ABC, sau triunghiul BCA, sau triunghiul CAB” și putem
face următoarea observație: „La citirea unui triunghi, literele A, B și C pot fi așezate în orice
ordine dorim.” La celelalte poligoane nu mai este valabilă această proprietate.”
Copiii de clasa a VI-a au, încă, o relație specială cu animalele și lucrurile. Pentru ei, a da un nume
reprezintă, într-o oarecare măsură, un mod de a lua în posesie. Așadar, când iau prima dată contact
cu un triunghi, impulsul lor nu este să-l „citească”, ci să-l numească. Așadar consider că mult mai
potrivit ar fi ca manualul să vorbească despre numele pe care le pot primi triunghiurile: ABC,
MNP, AUR etc.
Să reținem, însă, o gravă eroare de construcție a frazei: triunghiul ABC se citește „triunghiul
ABC”. Corect ar fi, ținând cont și de observația privind verbul „a citi”: „triunghiul din figura
alăturată se citește triunghiul ABC”, sau, folosind și observațiile anterioare, „triunghiul din figura
alăturată poartă numele ABC”. În acest punct ar fi natural să fie introdusă notația ∆ABC, cu
explicațiile de rigoare. Din păcate, manualul folosește această notație abia peste patru pagini și o
face fără a o prezenta în prealabil.
Cât despre faptul că, citez, „Triunghiul ABC, din figura alăturată, se citește „triunghiul ABC, sau
triunghiul BCA, sau triunghiul CAB”, se pune întrebarea: el nu se poate citi și „triunghiul ACB”?
Sunt șase posibilități de a aranja cele trei litere. Nu sunt bune toate cele șase variante pentru a

5
denumi un triunghi? Cu numai două rânduri mai jos, autorii precizează: „La citirea unui triunghi,
literele A, B și C pot fi așezate în orice ordine dorim.”
În sfârșit, ajungem la o altă confuzie neplăcută, cu care se încheie paragraful introductiv de la
pagina 204. Se spune acolo: „La citirea unui triunghi, literele A, B și C pot fi așezate în orice
ordine dorim. La celelalte poligoane nu mai este valabilă această proprietate.” Se afirmă, așadar,
de către autorii manualului, că literele nu pot fi așezate oricum în vârfurile unui poligon, pentru
că, atenție, numai triunghiul are această proprietate. Numai că aici nu este vorba despre o
proprietate a triunghiurilor, ci, mai degrabă, de o proprietate a tripletelor de elemente: oricum le-
am așeza pe un cerc, fiecare va fi vecin cu fiecare. Cât despre poligoanele cu cel puțin trei laturi,
se pune imediat întrebarea: dacă ordinea în care sunt așezate literele în vârfurile unui poligon este
modificată, ce se întâmplă cu poligonul? Devine altul? Desigur că în teoria grafurilor, spre
exemplu, este important sensul de parcurgere a unui drum și atunci pătratul ABCD este considerat
diferit de pătratul BDAC. Dar în acest caz și triunghiurile ABC și BCA sunt diferite. Și atunci care
este semnificația afirmației din manual, anume că în cazul triunghiurilor „literele A, B și C pot fi
așezate în orice ordine dorim”? De altfel, dacă mergem la Cap. 6.8, anume „Congruența
triunghiurilor”, aflăm că ordinea literelor este foarte importantă, ea făcând diferența între
triunghiurile ABC și ACB. Vezi, spre exemplu, problema 3 de la pagina 233: „Triunghiul ABC
are proprietatea ∆ABC≡∆ACB. Stabiliți natura triunghiului ABC”. Și atunci?
Este posibil ca autorii să fi avut în vedere și faptul că de multe ori se cere, inclusiv la examene, ca
ordinea literelor folosite pentru indicarea unui poligon să țină seama de cea în care ele se succed
în alfabet, în așa fel încât să poată fi citite în această ordine parcurgând vârfurile poligonului în
sens direct sau invers trigonometric (cerință cel puțin discutabilă). Dar nimeni nu poate împiedica
pe cineva să noteze vârfurile unui pătrat cu literele pe care le dorește, într-o anumită ordine sau
sau într-o dezordine desăvârșită. Altfel spus: nu există o proprietate a pătratului conform căreia nu
se pot așeza literele în vârfuri în orice ordine dorim, ci este vorba despre o convenție. În plus,
această convenție se aplică exclusiv atunci când, în enunțul unei probleme, se face vorbire despre
pătratul ABCD (sau MNPQ etc). Pe parcursul demonstrației pot să apară alte pătrate care vor fi
notate fără a se putea respecta această așa-zisă proprietate – ACBM, spre exemplu.
În loc să vorbească, în mod riscant, despre proprietăți, ar fi fost mai bine ca manualul să precizeze,
simplu, că e de preferat ca un pătrat să fie notat ABCD și nu ABDC. Sau, mai degrabă, chiar să
renunțe la trimiterile privind notația pentru „celelalte poligoane”, așteptând ca lectorul să ajungă
la Cap. 5.10, unde, în sfârșit, este definită noțiunea de „poligon”.

4. Despre problemele propuse la capitolul „Triunghiul” din manualul pentru clasa a

VI-a
Unele dintre problemele prezentate în manual păcătuiesc prin aceea că nu sunt decât pe jumătate probleme
de geometrie. Spre exemplu, enunțul problemei 4 de la pagina 206 sună astfel: „Perimetrul unui triunghi
este de 24 cm. Determinați lungimile laturilor triunghiului, știind că acestea se exprimă prin trei numere
pare consecutive”. Se observă imediat că în afară de cunoașterea noțiunii de perimetru, rezolvarea acestei
probleme nu apelează la niciun fel de raționament geometric. Elevii sunt chemați să cunoască exclusiv
definiții din algebră: numere pare, numere consecutive. Nu este limpede cum contribuie această problemă
la stimularea, conform scopului enunțat de autorii manualului, a gândirii geometrice. Pentru a afla laturile

6
triunghiului nu este necesar niciun fel de raționament geometric. Astfel de probleme pot fi imaginate cu
zecile, apelându-se de fiecare dată la altă noțiune algebrică: laturile sunt proporționale cu niște numere date,
lungimile lor sunt numere prime mai mici decât 10, lungimile lor verifică anumite ecuații de gradul I șamd.
La pagina 207, întâlnim problema 4, cu următorul enunț: „Calculați perimetrul triunghiului ABC în fiecare
din următoarele situații: a) Semiperimetrul triunghiului ABC este 7,5 cm. b) AB = 8cm, BC = 1dm, CA =
50mm. c) AB = 16 cm, BC este trei pătrimi din AB, iar lungimea laturii AC este media aritmetică a
lungimilor laturilor AB și BC .” Nici această problemă nu necesită folosirea unor metode de rezolvare
specifice geometriei. Diferența față de exemplul precedent este că aici se cer cunoștințe despre unitățile de
măsură pentru lungime și se utilizează noțiunea de „semiperimetru”, a cărei utilitate nu este pusă în evidență
nicăieri pe parcursul manualului. După cum se știe, semiperimetrul este folosit în probleme de relații
metrice, care nu se studiază în gimnaziu. Elevii își pot pune în mod justificat întrebări: la alte poligoane se
utilizează în probleme semiperimetrul? De ce nu se folosește și o noțiune de genul „semiarie”? Dar
„semilungimea” unui segment sau „semimăsura” unui unghi sunt utilizate sau nu?
Tocmai din cauză că în problemele pentru gimnaziu care operează cu noțiunea de perimetru este destul de
dificil de inserat cerințe a căror rezolvare necesită un raționament pur geometric, ar fi de preferat ca aceste
probleme să fie mutate într-un capitol special destinat relațiilor metrice la un nivel accesibil clasei a VI-a.

O noțiune menționată de autori și care nu este utilizată nicăieri în manual este aceea de „triunghi scalen”.
Ni se spune, la pagina 205, că „un triunghi în care lungimile laturilor sunt diferite se numește triunghi
oarecare sau scalen.” Nicăieri nu am văzut, în vreo culegere de probleme sau între subiectele date la vreun
concurs de orice tip, un enunț de genul „se dă triunghiul scalen ABC în care ...”. Peste tot și întotdeauna se
vorbește despre triunghiuri oarecare. Pentru ce este necesară păstrarea în manuale a acestei definiții este
destul de dificil de înțeles.

Lipsesc cu desăvârșire problemele însoțite de linkuri către pagini de Internet dedicate geometriei. În aceste
timpuri, în care aproape nu există elev care să nu dispună de un telefon conectat la Internet, a ignora această
posibilă sursă de învățare este o eroare. Mulți elevi folosesc telefonul exclusiv pentru socializare, iar unii
dintre ei pentru a obține rezolvările unor probleme furnizate gratis de site-uri precum photomath.net. Dar
extrem de puțini sunt cei care au descoperit posibilitatea de a folosi Internetul pentru a învăța și a înțelege
lucrurile. Site-uri free, precum geogebra.org permit realizarea unor construcții geometrice pline de
acuratețe. Folosind o astfel de platformă, elevii ar putea căpăta deprinderi foarte bune de lucru cu obiectele
geometriei. Sub supravegherea profesorului, ei ar putea descoperi multe proprietăți interesante ale
triunghiului, pur și simplu folosind liber facilitățile oferite de aceste platforme, unde obiectele se pot
deplasa, contracta, roti etc. În multe țări europene, studiul cu ajutorul Internetului este nu doar permis, ci
face parte din firescul lucrurilor. Manualele sunt pline de trimiteri la diverse pagini unde elevii găsesc toate
informațiile care le lipsesc și discută în timp real despre orice fel de probleme legate de matematică, fizică
etc. Din acest punct de vedere, consider că manualul de matematică pentru clasa a VI-a este depășit.

7
 5. O comparație între programe
Studiind programa actuală, se constată că, spre deosebire de precedenta, ordinea lecțiilor a fost
modificată. Dacă înainte congruența triunghiurilor era studiată la sfârșitul primului semestru,
înaintea capitolelor referitoare la dreptele importante din triunghi, acum ea s-a mutat după acestea,
din rațiuni pe care nu le cunoaștem. Această schimbare conduce la anumite dificultăți în ceea ce
privește abordarea unor chestiuni, cum ar fi, spre exemplu, justificarea modului în care se
construiește bisectoarea unui unghi cu rigla și compasul. Astfel, la pagina 217, găsim următoarele:
Construcția bisectoarei cu rigla negradată și compasul:
- se consideră unghiul XOY;
- trasăm un cerc cu centrul în O care intersectează semidreapta OX în punctul A și semidreapta
OY în punctul B (segmentele OA și OB vor fi congruente);
- cu aceeași deschidere a compasului, fixând vârful compasului în punctul A și apoi în punctul B,
trasăm două arce de cerc, care se intersectează în punctul M;
- unim punctul O cu punctul M și semidreapta OM este bisectoarea unghiului XOY.
Am arătat, intuitiv, că orice punct de pe bisectoarea unui unghi este egal depărtat de laturile
unghiului și reciproc, orice punct egal depărtat de laturile unui unghi se află pe bisectoarea
unghiului.
Este dificil de înțeles cum funcționează intuiția în această situație. Nu este deloc natural să ne
gândim, plecând de la construcția descrisă, că punctele bisectoarei sunt egal depărtate de laturi și
reciproc. Dacă, însă, am fi avut la îndemână noțiunea de congruență a triunghiurilor, demonstrația
ar fi fost imediată.
Aceeași situație se întâlnește la pagina 180, acolo unde se vorbește despre mediatoarea unui
segment. Trei copii - Mihai, Sandu și Elena, fac anumite măsurători și observă că un punct de pe
mediatoarea unui segment este egal depărtat de capetele acestuia. Moment în care autorii fac
următoarele afirmații greu de susținut în fața cuiva care învață că geometria folosește demonstrația
și nu verificările pe cazuri particulare: „Experiența celor trei copii probează că punctele unei drepte
care este perpendiculară pe un segment și trece prin mijlocul acestuia sunt egal depărtate de
capetele segmentului. Prin urmare, orice punct de pe mediatoarea unui segment este egal depărtat
de capetele segmentului.” Mai departe, este prezentată o problemă: „Orice punct de pe o dreaptă
d este egal depărtat de capetele unui segment ST și dreapta este perpendiculară pe segment. Este
dreapta d mediatoarea segmentului ST? Demonstrați!” Soluția acestei probleme necesită un efort
de imaginație inutil, câtă vreme ea ar putea fi rezolvată imediat folosind congruența triunghiurilor
dreptunghice.
Este de remarcat faptul că toate problemele din manual care utilizează proprietățile bisectoarei și
ale mediatoarei fără ca acestea să fi fost demonstrate riguros sunt, la rândul lor, demonstrate
neriguros.
Ordinea în care se succed, în noua programă, capitolele, astfel încât, spre exemplu, cel dedicat
perpendicularității este plasat înaintea celui care studiază congruența triunghiurilor, are două
neajunsuri. Primul constă în faptul că parte dintre problemele prezentate se rezolvă pe căi ocolite
și se bazează pe intuiție mai mult decât pe raționament. Al doilea constă în faptul că foarte multe
probleme specifice capitolului nu le pot fi prezentate elevilor, întrucât nu admit soluții care nu
utilizează congruența triunghiurilor. Voi exemplifica, prezentând câteva probleme, extrase din
culegerea „Ora de matematică” (autori Ion Bilciurescu, Felicia Georgescu, Roxana Georgescu,
8
Luminița Istrate, Romelia Șcheau, Magdalena Vasile, coordonator Petre Năchilă) care ar putea fi
prezentate cu folos la capitolul „Perpendicularitate” în situația în care capitolul „Congruența
triunghiurilor” ar fi plasat de programă înaintea acestuia.

14.(pag.78) Fie triunghiul ABC isoscel, de bază [BC] și M mijlocul laturii [BC]. Demonstrați că
ortocentrele triunghiurilor AMB și AMC coincid.
Soluție: ∆AMB şi ∆AMC sunt congruente şi dreptunghice în M.

17.(Pag.79) Fie triunghiul ABC isoscel, de bază [BC], M ∈(BC), BM = MC și BP⊥ AC, P ∈AC.
a) Arătați că [AM] este înălțime a triunghiului ABC.
b) Dacă AM∩BP = {Q} , atunci AB⊥CQ.
Soluție: a) ∆AMB≡∆AMC (L.L.L.) ⇒ m(∢AMB) = m(∢AMC) = 1800 : 2 = 900 ⇒ [AM] este
înălţime; b) Q este ortocentrul ∆ABC ⇒ CQ⊥AB.

25.(Pag.79) Fie triunghiul isoscel ABC (AB = AC). Fie punctele E∈(AB), F∈(AC) și BF∩CE =
{D}. Știind că BE = CF, demonstrați că AD⊥BC.
Soluție: ∆ABC ≡ ∆ACB ⇒ ∢ABC ≡ ∢ACB; ∆EBC ≡ ∆FCB (L.U.L.)⇒∢BCE ≡ ∢CBF; ∢BEC
≡ ∢CFB; ∢AEC ≡ ∢AFB; BF = CE. Din AB = AC, BE = CF ⇒ AE = AF. Avem ∢DBE ≡
∢DCF şi ∆AEC ≡ ∆AFB (U.L.U.) şi deci BD = CD, ∆BAD ≡ ∆CAD. Notând AD ∩ BC = {M},
rezultă că ∆ABM ≡ ∆ACM (L.U.L.) şi deci ∢AMB ≡∢AMC, de unde AD ⊥ BC.

11.(Pag.91) Fie triunghiul ABC cu AB⊥AC, AB < AC. Fie D∈(AB astfel încât BD = AC. Fie
ED⊥ AB, E în interiorul unghiului BAC astfel încât DE = AB. Demonstrați că:
a) ∢BCE ≡∢BEC; b) B se află pe mediatoarea segmentului (CE).
Soluție: ∆ABC ≡ ∆DEB (C.C.) ⇒ BC = BE ⇒ ∆BEC isoscel ⇒ ∢BCE ≡ ∢BEC şi B se află pe
mediatoarea segmentului CE.

12.(Pag.91) 12. Fie triunghiul ABC cu AB = AC, m(∢BAC) > 90°. Fie O punctul de intersecție
al mediatoarelor laturilor (AB) și (AC). Aceste mediatoare intersectează latura (BC) în punctele E
și F astfel încât E∈MO, F∈NO, unde M∈(AB), N∈(AC). Demonstrați că:
a) AE = AF; b) ∢OAE ≡∢OAF și BF = CE.

9
Soluție: a) Dacă AB = AC, din ∆ABC ≡∆ACB (L.U.L.), rezultă că ∢ABC ≡∢ACB. Avem BM =
AM = AN = NC şi atunci ∆BME ≡∆CNF (C.U.) şi deci BE = CF. Deoarece ∆AEB ≡ ∆AFC
(L.U.L.) rezultă că AE = AF.
b) Din BE = CF, E, F ∈ (BC) rezultă că BF = CE. Cum O este intersecţia mediatoarelor OM şi
ON, rezultă OA ⊥ BC, iar dacă OA ∩ BC = {P}, avem şi PB = PC. Atunci PE = PF şi ∢OAE ≡
∢ OAF.

16.(Pag.91) Pe laturile BC, CA și AB ale triunghiului ABC se consideră punctele M, N, respectiv

P astfel încât BM = BP și CM = CN. Perpendiculara din B pe MP și perpendiculara din C pe MN
se intersectează în I. Demonstrați că unghiurile ∢IPA și ∢INC sunt congruente. (Olimpiada de
Matematică, Etapa Județeană, 2014)
Soluție: Cum CM = CN şi CI ⊥ MN, rezultă că dreapta CI este mediatoarea segmentului MN. De
aici, IM = IN. Analog se arată că IM = IP. Triunghiurile ∆IMC şi ∆INC sunt congruente (L.L.L.),
deci ∢IMC ≡ ∢INC. Analog se arată că ∢IMB ≡ ∢IPB. Unghiurile ∢IPA şi ∢IMC sunt
congruente, având suplemente congruente. Deducem că ∢IPA ≡ ∢ INC.

5.(Pag.94) În triunghiul ABC, [AD] este bisectoare, D BC. Fie M și N simetricele punctului D față
de AB, respectiv AC. Demonstrați că (AM) ≡ (AN).
Soluție: Fie DM ∩ AB = {P} şi DN ∩ AC = {Q}. ∆APD ≡ ∆AQD (I.U.) ⇒ (AP) ≡ (AQ), (DP) ≡
(DQ), MP = DP = DQ = QN. Din ∆APM ≡ ∆AQN (C.C.) ⇒ (AM) ≡ (AN).

10
17.(pag.104) Fie triunghiul MNP, R simetricul lui P față de M și S simetricul lui N față de M
Demonstrați că RS ∥ NP și RN ∥ SP.
Soluție: ∆MRS ≡ ∆MPN (L.U.L.) ⇒∢RSM ≡ ∢PNM (alterne interne) ⇒ RS∥NP. Analog ∆RMN
≡∆PMS ⇒∢NRM ≡ ∢SPM ⇒ RN ∥ SP.

6. Un punct tare
Este vorba despre faptul că noua programă prevede, la sfârșitul capitolului „Triunghiul”, enunțarea
și aplicarea, fără demonstrație, a Teoremei lui Pitagora, ceea ce permite rezolvarea parțială a unor
triunghiuri dreptunghice. În vechea programă, această teoremă era prezentată abia la sfârșitul
clasei a VII-a

7. Despre notații, așa cum sunt introduse în programă

La sfârșitul secțiunii destinate clasei a V-a, în două note de subsol, programa școlară în vigoare
face câteva precizări cu impact asupra modului în care se vor nota unghiurile, segmentele, dreptele
dar și măsurile acestora până la sfârșitul gimnaziului, dacă nu cumva o viitoare programă va aduce
noi modificări. Cele două note au următorul conținut:
1. Notația AB reprezintă dreapta AB, segmentul AB, lungimea segmentului AB sau distanța
de la punctul A la punctul B, în funcție de context.
2. Notația ∢AOB reprezintă atât unghiul AOB, cât și măsura unghiului AOB, în funcție de
context.
Scopul acestor convenții pare a fi simplificarea. De-a lungul vremii, notațiile au ajuns să încarce,
într-adevăr, enunțurile problemelor și textele cu caracter teoretic până într-acolo încât mulți elevi
au ajuns la un anumit grad de descurajare încercând să le înțeleagă. S-a făcut întâi distincția dintre
egalitate și congruență, din necesitatea evidențierii unei distincții dintre obiecte ale geometriei și
măsurile lor. Segmentele AB și CD nu mai erau egale, ci congruente, asta însemnând o identitate
nu doar a lungimilor, care sunt numere reale. Pentru a se face diferența, a fost introdus simbolul
„≡”. Elevii au luat ca atare această distincție, fără să-i înțeleagă rosturile profunde (legate de
izometriile între spații metrice). S-a trecut apoi la notații care să diferențieze un segment considerat
împreună cu extremitățile sale și același segment din care extremitățile au fost eliminate. Nu s-a
mai spus că un unghi are x grade, ci că măsura lui este de x grade și s-a introdus notația m(∢ABC).
Intersecția dintre două segmente n-a mai fost considerată ca fiind un punct P, ci mulțimea {P}.
Pare-se că în cele din urmă s-a ajuns la concluzia că prea multă rigoare științifică la nivelul unor
copii de 12 ani nu face decât să-i sperie și să-i îndepărteze de dorința de a înțelege lucrurile. Soluția
este, după cum spuneam, revenirea la notații mai accesibile. Numai că modul în care se face asta
de către programa școlară lasă de dorit. Pentru că totuși este excesiv să notezi în același mod un
unghi și măsura sa în grade, ori un segment și lungimea lui în centimetri.
Să considerăm următorul enunț: „Triunghiul dreptunghic ABC are ∢ABC ≡ ∢ACB. Demonstrați
că ∢ABC = ∢ACB”. Este acesta un enunț simplu, ușor de priceput de către un elev de clasa a
VI-a? Oare nu ar fi cu mult mai accesibil dacă ar fi prezentat sub forma: „Unghiurile ABC și ACB
ale triunghiului ABC sunt congruente. Demonstrați că măsurile lor sunt egale”?

11
În viața de toate zilele, majoritatea obiectelor pot fi supuse măsurării. Diferența dintre un obiect și
măsura lui este evidentă și poate fi sesizată cu ușurință de un copil de vârstă școlară. El va distinge
net între drumul dintre două puncte și lungimea lui. Asta arată că existența unei notații pentru drum
și a alteia pentru lungimea lui nu-l va descumpăni. Mai degrabă i se va părea ciudat ca un coleg
de-al lui să se numească Mihai și înălțimea aceluia să fie notată tot cu Mihai.
La nivelul clasei a VI-a, nu este neapărat nevoie să existe notații pentru toate noțiunile cu care
operăm. Din acest motiv, s-ar putea renunța, la notațiile care pot produce confuzie sau respingere,
pentru a le înlocui cu cuvinte. Este posibil întotdeauna să scriem „unghiul ABC” în loc de ∢ABC
sau „dreapta AB” pentru a face distincția față de „segmentul AB”. Evident, însă, că pe măsură ce
cunoștințele se multiplică și nivelul de analiză devine mai înalt, redactarea enunțurilor și a
soluțiilor necesită introducerea unor notații potrivite. Să luăm exemplul unei configurații de trei
puncte, anume A, B și C. În geometria pentru clasele a V-a sau a VI-a, aceste puncte nu pot
desemna altceva decât un unghi sau un triunghi. Ar fi, prin urmare, extrem de simplu să se adopte
următoarea convenție: unghiul cu vârful în B va fi notat ABC sau CBA, în vreme ce pentru măsura
lui va fi aleasă altă notație, de exemplu m(ABC) sau ∢ABC. Singura confuzie posibilă, cea dintre
unghiul ABC și triunghiul ABC, va fi evitată prin folosirea în continuare a notației consacrate
∆ABC. Aceasta este doar o variantă din multele posibile, printre care, cu siguranță, există unele
mai bune.

8. Cum sunt prezentate noțiunile într-un manual de geometrie american.

Parcurgând cuprinsul manualului de geometrie apărut la editura McGraw-Hill din New York, se
constată că materia este organizată urmând o succesiune a capitolelor asemănătoare celei din
programa românească. Este de remarcat că înainte de introducerea noțiunii de triunghi sunt
prezentate poligoanele, triunghiul apărând ca un caz particular de poligon. Din loc în loc sunt
reamintite noțiunile de algebră necesare pentru rezolvarea problemelor. Nivelul de dificultate nu
este foarte ridicat, autorii având grijă ca problemele să poată fi ilustrate prin desene simple. La
începutul fiecărui capitol este inserată o listă cu noțiunile noi care vor fi introduse. La final există
un număr de teste standardizate, asemănătoare celor cu care elevii se vor confrunta la diversele
examene pe care le au de susținut. Nu lipsește un index al noțiunilor, cu specificarea paginilor la
care este menționată fiecare dintre ele. Manualul conține multe ilustrații, se bazează foarte mult pe
exemple, are trimiteri la adrese de Internet și recomandă utilizarea unor softuri. Iată două capturi
edificatoare:

12
13
 9. O propunere pentru introducerea capitolului „Triunghiul”
Ținând cont de vârsta elevilor de clasa a VI-a, consider că un mod potrivit de introducere a
poligoanelor ar putea fi printr-o analogie cu jocurile pe calculator. Ideea fundamentală ar fi aceea
de teritoriu luat în posesie. Orice poligon este o porțiune închisă din spațiul infinit, delimitată de
laturi. A desena un poligon înseamnă a lua în posesie o bucățică de spațiu, pe care deținătorul
poate, apoi, s-o administreze așa cum consideră de cuviință. El poate împărți poligonul în
„camere”, poate imagina diverse forme ale acestora în funcție de rosturile pe care dorește să le
aibă etc. În cazul triunghiului, poate construi distanța cea mai scurtă de la un vârf la „peretele”
opus, poate duce mediane și mediatoare, poate împărți unghiurile în două, poate calcula arii și
măsuri ale unghiurilor. Toate acestea putând fi vizualizate pe platforme online de genul Geogebra.
Scopul tuturor acțiunilor desfășurate poate fi o competiție între colegi, în care deținătorii de
triunghiuri se întrec în găsirea unor relații sau a unor inegalități, în calcularea unor arii și a unor
perimetre etc. Consider că în această direcție ar trebui să fie orientat învățământul matematic la
clasele de gimnaziu. O astfel de idee, finanțată în mod corect de minister, ar putea conduce la
realizarea unor manuale atractive și la o apropiere semnificativă a elevilor de studiul geometriei.
Ceea ce diferențiază geometria de gimnaziu de algebră este tocmai posibilitatea ca obiectele
geometriei să fie vizualizate. Cu ajutorul Internetului, obiectele pot fi transformate, deplasate,
dimensiunile lor pot fi măsurate și ajustate, pot fi puse în evidență relațiile care acum se învață
doar teoretic șamd. De ce atunci nu sunt folosite aceste oportunități la care, acum douăzeci de ani,
elevii români nici nu ar fi putut visa?

10. Pasaje din programa şcolară aferente capitolului „Triunghiul”

Competenţe generale
1. Identificarea unor date, mărimi și relații matematice, în contextul în care acestea apar
2. Prelucrarea unor date matematice de tip cantitativ, calitativ, structural, cuprinse în diverse surse
informaționale
3. Utilizarea conceptelor și a algoritmilor specifici în diverse contexte matematice
4. Exprimarea în limbajul specific matematicii a informațiilor, concluziilor și demersurilor de rezolvare
pentru o situaţie data
5. Analizarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii date
6. Modelarea matematică a unei situaţii date, prin integrarea achizițiilor din diferite domenii

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

1. Identificarea unor date, mărimi și relații matematice, în contextul în care acestea apar
1.6. Recunoaşterea unor elemente de geometrie plană asociate noţiunii de triunghi
- Recunoașterea unor triunghiuri isoscele/echilaterale/ascuțitunghice/dreptunghice/obtuzunghice în
configurații geometrice date
- Recunoaşterea elementelor caracteristice triunghiurilor în desene, machete, mediul înconjurător etc.
- Descrierea unor caracteristici ale configuraţiilor geometrice date referitoare la triunghi (prin observare,
prin utilizarea instrumentelor geometrice)

14
- Recunoașterea unor triunghiuri congruente într-o configuraţie geometrică data
2. Prelucrarea unor date matematice de tip cantitativ, calitativ, structural, cuprinse în diverse surse
informaționale
2.6. Calcularea unor lungimi de segmente, măsuri de unghiuri în contextul geometriei triunghiului
- Stabilirea tipului de triunghi prin efectuarea de calcule numerice cu lungimi de segmente și măsuri de
unghiuri
- Efectuarea de calcule numerice pentru formularea de răspunsuri privind liniile importante în triunghi
- Efectuarea de măsurători cu raportorul și rigla pentru formularea de răspunsuri privind unghiurile
exterioare ale unui triunghi, inegalităţi între laturi/unghiuri ale unui triunghi
3. Utilizarea conceptelor și a algoritmilor specifici în diverse contexte matematice
3.6. Utilizarea criteriilor de congruenţă și a proprietăților unor triunghiuri particulare pentru
determinarea caracteristicilor unei configurații geometrice
- Stabilirea congruenţei unor triunghiuri identificând criteriul de congruenţă potrivit
- Utilizarea relaţiei de congruenţă a triunghiurilor pentru stabilirea congruenţei unor segmente sau
unghiuri
- Utilizarea proprietăţilor triunghiurilor isoscele/echilaterale/dreptunghice pentru determinarea unor
lungimi de segmente, distanţe, măsuri de unghiuri, proprietăţi ale punctelor de pe mediatoare, bisectoare
4. Exprimarea în limbajul specific matematicii a informațiilor, a concluziilor și a demersurilor de
rezolvare pentru o situaţie data
4.6. Exprimarea în limbaj geometric simbolic şi figurativ a caracteristicilor triunghiurilor și ale liniilor
importante în triunghi
- Transcrierea în limbaj simbolic a caracteristicilor triunghiurilor conţinute în figuri geometrice date
- Transcrierea, din figuri geometrice date, în limbaj simbolic a caracteristicilor liniilor importante în
triunghi
- Redactarea datelor cunoscute (ipoteze) şi a celor necunoscute (concluzii), în raport cu o situaţie dată
referitoare la triunghi
- Evidențierea unor relații și proprietăți: unghi exterior unui triunghi, inegalităţi între laturi și relații între
laturi și unghiuri ale unui triunghi etc.
5. Analizarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii date
5.6. Analizarea unor construcţii geometrice în vederea evidenţierii unor proprietăţi ale triunghiurilor
- Construcţia unei configuraţii geometrice cu triunghiuri având proprietăți date, cu ajutorul
instrumentelor geometrice sau al softurilor matematice
- Analizarea setului de ipoteze ale unei probleme şi elaborarea unei strategii de rezolvare prin raportarea
adecvată la proprietăţile studiate ale triunghiurilor
- Analizarea şi validarea veridicităţii unei afirmaţii folosind raţionamente simple referitoare la triunghi
- Analizarea validităţii unor enunţuri referitoare la triunghiuri rezultate prin modificarea unei ipoteze
(necesar/suficient) sau prin interschimbarea unor informaţii din ipoteză şi din concluzie
6. Modelarea matematică a unei situaţii date, prin integrarea achizițiilor din diferite domenii
6.6. Transpunerea, în limbaj specific, a unei situaţii date legate de geometria triunghiului, rezolvarea
problemei obţinute şi interpretarea rezultatului
- Modelarea geometrică a unei situaţii concrete, asociind acesteia un desen, implicând şi estimări (de
exemplu, un traseu acasă – şcoală – teren de sport, reprezentat printr-un triunghi)
- Argumentarea demersului de rezolvare a unei probleme de geometrie

15
 - Realizarea de conexiuni interdisciplinare sau practic-aplicative (de exemplu: planul înclinat, traseul de
lungime minimă, reflexia)

Conținuturi
6. TRIUNGHIUL

• Triunghiul: definiţie, elemente; clasificare; perimetru; suma măsurilor unghiurilor unui triunghi; unghi
exterior unui triunghi, teorema unghiului exterior
• Construcţia triunghiurilor: cazurile LUL, ULU, LLL; inegalităţi între elementele triunghiului (observate din
cazurile de construcție)
• Linii importante în triunghi: - bisectoarele unghiurilor unui triunghi: concurenţa (fără demonstraţie),
cercul înscris în triunghi;
- mediatoarele laturilor unui triunghi: concurenţă (fără demonstraţie), cercul circumscris unui triunghi;
- înălţimile unui triunghi: definiţie, construcţie, concurenţa (fără demonstraţie);
- medianele unui triunghi: definiţie, construcţie, concurenţa (fără demonstraţie)
• Congruenţa triunghiurilor oarecare: criterii de congruenţă a triunghiurilor: LUL, ULU, LLL; criteriile de
congruenţă a triunghiurilor dreptunghice: CC, IC, CU, IU
• Metoda triunghiurilor congruente, aplicaţii: proprietatea punctelor de pe bisectoarea unui
unghi/mediatoarea unui segment
• Proprietăţi ale triunghiului isoscel; proprietăți ale triunghiului echilateral
• Proprietăţi ale triunghiului dreptunghic (cateta opusă unghiului de 30° , mediana corespunzătoare
ipotenuzei – teoreme directe şi reciproce); teorema lui Pitagora (fără demonstraţie, verificări de triplete
de numere pitagoreice, determinarea de lungimi folosind pătratele unor numere naturale)

Sugestii metodologice

La tema Triunghiul, caracteristicile şi proprietăţile configuraţiilor geometrice se vor evidenţia prin

observare directă, experiment, măsurare, urmând ca după formarea deprinderilor de bază să se utilizeze
raţionamente simple şi instrumente geometrice pentru realizarea desenelor specifice. Activitățile de
învățare de la calculul cu unităţi de măsură vor urmări formarea deprinderilor de bază, reflectând cât mai
mult din realitatea înconjurătoare. Rolul introducerii teoremei lui Pitagora, fără demonstraţie, este de a
sprijini înţelegerea unor fenomene studiate la diverse discipline, iar exersarea trebuie să fie bine
dimensionată, pentru a încuraja elevul în studiul geometriei şi sporirea gradului de atractivitate a
matematicii.

16
 11.TESTE CARE POT FI UTILIZATE LA CLASA A VI-A
Autor: Roxana Georgescu, Școala Gimnazială Sfânta Vineri, Ploiești

TESTE DE EVALUARE

TESTUL 1

SUBIECTUL I. Scrieţi numai rezultatele. (4,5 puncte)

(0,5p) 1. a) Desenaţi un segment [CD] cu lungimea de 6 cm şi mediatoarea acestuia.

(0,5p) b) Dacă segmentul [CD] cu lungimea de 6 cm se intersectează cu mediatoarea
sa în punctul O, atunci lungimea segmentului DO este egală cu .................. cm.
(0,5p) c) Dacă punctul M aparţine mediatoarei segmentului [CD] şi MD = 5 cm,
atunci CM = .................. cm.

(0,5p) 2. a) În triunghiul PRS, m(∢RPS) = 100o şi A ∈ (RS) astfel încât d(A, PR) = d(A, PS).
Atunci m(∢RPA) = .................. .
(0,5p) b) Aria unui triunghi dreptunghic cu lungimile catetelor de 8 cm şi 10 cm este egală cu
.................. cm2.
(0,5p) c) Într-un triunghi dreptunghic, ortocentrul triunghiului se află în ................. .

3. În triunghiul PQR, PS ⊥ QR, S ∈ QR. Dacă S este mijlocul segmentului(QR), atunci:

(0,5p) a) unghiurile PQS şi PRS sunt ..................;
(0,5p) b) (PQ) ≡ .................. ;
(0,5p) c) m(∢SPR) = m(∢.............).

SUBIECTUL al II-lea. Scrieţi rezolvările complete. (4,5 puncte)

(0,8p)1. a) Calculaţi lungimile laturilor unui triunghi cu perimetrul de 27 cm, ştiind că sunt direct
proporţionale cu numerele 2, 3, respectiv 4.
(0,7p) b) Construiţi un triunghi ABC cu AB = 6 cm, AC = 9cm şi BC = 12 cm şi centrul său
de greutate.

(1p) 2. În triunghiul ascuţitunghic ABC, mediatoarea laturii [BC] intersectează latura [AC] în
punctul D. Ştiind că AB = 4 cm şi AC = 7 cm, calculaţi perimetrul triunghiului ABD.

3. Fie triunghiul ABC dreptunghic în A şi fie punctul D simetricul punctului A faţă de dreapta
BC. Dacă BC ∩ AD = {O}, demonstraţi că:
(0,8p) a) ΔAOB ≡ ΔDOB;
(0,6p) b) ∢DAC ≡ ∢ADC;
(0,6p) c) d(C, AB) = d(C, DB).

Din oficiu: 1 punct.

Timp de lucru: 50 minute.

17
TESTUL 2

SUBIECTUL I. Scrieţi numai rezultatele. (4,5 puncte)

(0,5p) 1. a) Desenaţi un unghi MON cu măsura de 110o şi bisectoarea acestuia.

(0,5p) b) Dacă punctul P aparţine bisectoarei unghiului MON cu măsura de 110o, atunci
m(∢PON) = ..................o ;
(0,5p) c) Dacă punctul S aparţine bisectoarei unghiului MON şi d(S, ON) = 2 cm, atunci
d(S, OM) = .................. cm.

(0,5p) 2. a) Două triunghiuri dreptunghice care au catetele respectiv congruente, sunt ..............
(0,5p) b) În triunghiul ABC, m(∢A) = 60oşi m(∢B) = 42o. Măsura unuia din unghiurile
exterioare triunghiului ABC cu vârful în C este egală cu … o.
(0,5p) c) Centrul cercului circumscris unui triunghi este punctul de intersecţie a ..................
triunghiului.

3. Fie triunghiul PQR dreptunghic în Q, cu PQ = 9 cm, RQ = 12 cm şi PR = 15 cm. Atunci:

(0,5p) 3. a) distanţa de la R la PQ este egală cu .................. cm;
(0,5p) b) aria triunghiului PQR este egală cu .................. cm2;
(0,5p) c) distanţa de la Q la PR este egală cu .................. cm.

SUBIECTUL al II-lea. Scrieţi rezolvările complete. (4,5 puncte)

(1,5 p) 1. Pe laturile [AB] şi [AC] ale triunghiului dreptunghic ABC (m(∢A) = 90o ) se
construiesc în exteriorul său triunghiurile ABD şi ACE cu AD = AB, m(∢ BAD) = 120o şi AC =
AE, m(∢ CAE) = 60o . Demonstraţi că:
(0,8p) a) ΔADE este dreptunghic;
(0,7p) b) (BC) ≡ (DE).

(1p) 2. În triunghiul PQR, perpendiculara din P pe bisectoarea unghiului Q, intersectează pe QR

în punctul M. Demonstraţi că triunghiul PQM este isoscel.

(2p)3. Fie triunghiul ascuţitunghic ABC cu AB = AC. Pe laturile [AB] şi [AC] se iau punctele M şi
respectiv N, astfel încât (BM) ≡ (CN). Fie MM' ⊥ AC, M' ∈ AC, NN' ⊥ AB, N' ∈AB şi MM' ∩ NN'
= {H }. Demonstraţi că:
(0,7p) a) ΔAMN este isoscel;
(0,7p) b) (AM') ≡ (AN');
(0,6p) b) AH⊥ MN;

Din oficiu: 1 punct.

Timp de lucru: 50 minute.

18
TESTUL 3

SUBIECTUL I. Scrieţi numai rezultatele. (4,5 puncte)

(0,5p) 1. a) Desenaţi o dreaptă d şi un punct M situat la distanţa de 4 cm faţă de dreapta d.

(0,5p) b) Dacă N este simetricul punctului M faţă de dreapta d şi d(M, d) = 4 cm, atunci
lungimea segmentului MN este egală cu .................. cm.
(0,5p) c) Dacă A∈ d, atunci distanţa de la punctul A la dreapta d este egală cu .................. cm.

(0,5p) 2. a) În triunghiul ABC, bisectoarele unghiurilor B şi C se intersectează în punctul I. Dacă

m(∢ CAI) = 35o, atunci m(∢ BAC) = ..................o .
(0,5p) b) Un triunghi dreptunghic are o catetă de 5 cm şi aria de 30 cm2. Lungimea celeilalte
catete este de .................. cm.
(0,5p) c) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC, atunci CH este ...................... pe AB.

3. În triunghiul ascuţitunghic ABC, D este mijlocul laturii [BC], iar punctele M şi N picioarele
perpendicularelor din B şi respectiv C pe AD. Atunci:
(0,5p) a) segmentele [DM] şi [ND] sunt ..................;
(0,5p) b) ∢ MBD ≡ .................;
(0,5p) c) [BM] ≡.................. .

SUBIECTUL al II-lea. Scrieţi rezolvările complete. (4,5 puncte)

(1p) 1. Prin mijlocul O al segmentului [AB] se consideră o dreaptă care intersectează

perpendicularele în A şi B pe dreapta AB în punctele M şi N. Demonstraţi că [AM] ≡ [BN].

(1,5p) 2. Fie unghiul AOB cu măsura de 135o. În interiorul unghiului se consideră semidreptele
[Ox şi [Oy, [Ox C int(∢AOY), astfel încât ∢AOx ≡ ∢xOy ≡ ∢yOB. Arătaţi că bisectoarele
unghiurilor AOx şi BOy sunt perpendiculare.

3. Fie triunghiul ABC dreptunghic în A, [CE bisectoarea unghiului ACB, E ∈ (AB) şi EF⊥ BC,
F ∈ BC. Dacă AC = 2EF = 6 cm şi EB = 5 cm, calculaţi:
(0,7p) a) lungimile segmentelor [AE] şi [CF];
(0,7p) b) aria triunghiului BAC;
(0,6p) c) aria triunghiului BEC.

Din oficiu: 1 punct.

Timp de lucru: 50 minute.

19
TESTUL 4

SUBIECTUL I. Scrieţi numai rezultatele. (4,5 puncte)

(0,5p) 1. a) Desenaţi un triunghi ABC cu AB = 4 cm, BC = 5 cm şi m(∢ABC) = 130oşi înălţimea

din C.
(0,5p) b) În triunghiul ABC cu AB = 4 cm, BC = 5 cm şi m(∢ABC) = 130o , ortocentrul
triunghiului se află în .................. triunghiului.
(0,5p) c) Un triunghi are o latură de 7 cm şi înălţimea corespunzătoare ei de 4 cm.
Aria triunghiului este egală cu .................. cm2.

(0,5p) 2. a) Două triunghiuri dreptunghice congruente au ipotenuzele respectiv .......................... .

(0,5p) b) În triunghiul MNP, I este punctul de intersecţie a bisectoarelor, iar d(I, NP) = 5 cm.
Atunci d(I, MN) + d(I, MP) = ............................ cm.
(0,5p) c) Cele trei mediatoare ale laturilor unui triunghi sunt .............................. .

3. În triunghiul dreptunghic ABC, m(∢A) = 90o, AC = 4 cm, BC = 8 cm. Dacă D este simetricul
punctului C faţă de AB, atunci:
(0,5p) a) AD = .................. cm;
(0,5p) b) m(∢CBD) = ..................o;
(0,5p) c) perimetrul triunghiului BCD este egal cu .................. cm.

SUBIECTUL al II-lea. Scrieţi rezolvările complete. (4,5 puncte)

(1p) 1. Fie punctul M aparţinând ipotenuzei [BC] a unui triunghi dreptunghic ABC.
Perpendiculara în M pe BC intersectează pe AB în N şi pe AC în P. Arătaţi că dreptele BP şi CN
sunt perpendiculare.

2. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul isoscel ABC, cu AB = AC = 10 cm şi distanţa de la I

la AB egală cu 6,25 cm.
(0,8p) a) Demonstraţi că AI ⊥ BC.
(0,7p) b) Calculaţi aria triunghiului CIA.

3. În triunghiul ABC, [AB] ≡ [AC], m( A) > 90o , iar mediatoarele laturilor [AC] şi [AB] se
intersectează cu BC în punctele D, respectiv E. Demonstraţi că:
(0,5p) a) ΔABC ≡ ΔACB;
(0,8p) b) BE = CD;
(0,7p) c) AED este isoscel.

Din oficiu: 1 punct.

Timp de lucru: 50 minute.

20
TESTUL 5 (Triunghiul isoscel, triunghiul echilateral, triunghiul dreptunghic)
SUBIECTUL I. Scrieţi numai rezultatele. (4,5 puncte)

(0,5p) 1. a) Într-un triunghi isoscel ABC, m( A) = 110. Atunci m( B) = .........

(0,5p) b) Perimetrul unui triunghi isoscel MNP cu baza NP = 7 cm şi MP = 6 cm, este egal cu
........cm.
(0,5p) c) Lungimea laturii unui triunghi echilateral cu perimetrul de 24 cm, este egală cu
......cm.
(0,5p) 2. a) Măsura unui unghi al unui triunghi echilateral este egală cu ...........
(0,5p) b) Un triunghi dreptunghic are lungimile catetelor de 6 cm şi 8cm. Ipotenuza sa are
lungimea de ……. cm.
(0,5p) c) Un unghi ascuţit al unui triunghi dreptunghic isoscel are măsura de …… o.

3. Priviţi cu atenţie figura de mai jos.

(0,5p) a) Lungimea laturii BC este egală cu ….....cm.

(0,5p) b) Măsura MBE este egală cu ……...
(0,5p) c) Dacă M este mijlocul segmentului [BC], atunci
lungimea segmentului [AM] este egală cu ….....cm.

SUBIECTUL al II-lea. Scrieţi rezolvările complete. (4,5 puncte)

(1,5p) 1. În triunghiul ABC, m( BAC) = 105 şi m( ABC) = 45. Dacă AD  BC, DBC,
arătaţi că AC = 2BD.

BD 2  AC
(1,5p) 2. În triunghiul echilateral ABC, DAB, AD = şi EAC, AE = . Aflaţi
2 3
măsura AED.

21
(1,5p) 3. Construiţi un triunghi isoscel ABC cu baza BC, simetricul punctului B faţă de dreapta
AC, notat cu D, şi simetricul punctului C faţă de dreapta AB, notat cu E. Demonstraţi că
triunghiul ADE este isoscel.
Din oficiu: 1 punct.
Timp de lucru: 50 minute.

FIŞE DE LUCRU PENTRU PERFORMANŢĂ

FIŞA 1
1. Fie triunghiul ABC şi punctele M, N ∈ BC astfel încât M ∈ (BC) şi C ∈ (BN). Dacă [AP este
m( ∢MAC)
bisectoarea ∢ BAM , P ∈ BC, m( ∢ PAC) = 60o şi m(∢CAN) = , să se demonstre că
2
bisectoarea unghiului BAP este perpendiculară pe AN.
2. Fie triunghiul ABC şi punctele D ∈ (BC), E ∈ (AB), F ∈ (AC), astfel încât m(∢EDA) =
2m(∢BDE), m (∢ADF) = m(∢BDE) + 10o, iar m (∢FDC) = m(∢EDA) – 10o. Arătaţi că [AD]
este înălţime a triunghiului ABC.
3. Fie triunghiul isoscel ABC cu AB = AC < BC = a (cm) şi [BD bisectoarea unghiului ABC, D
∈ (AC). Perpendiculara din C pe BD intersectează dreptele BD şi BA în punctele E, respectiv F.
a) Să se demonstreze că ∆BEC ≡ ∆BEF şi că CD = DF;
b) Să se determine perimetrul triunghiului ADF.

4. ∆ABC are AB = AC = 3 cm şi BC = 5 cm. Bisectoarea ∢ABC intersectează (AC) în punctul

D. Perpendiculara din C pe dreapta BD intersectează dreapta AB în punctul M.
a) Construiţi ∆ABC cu dimensiunile din enunţ.
b) Demonstraţi că ∆DMC este isoscel.
c) Calculaţi perimetrul ∆ADM.

Olimpiada Naţională de Matematică, Etapa Locală, Timiş,2009

5. Pe dreapta d se consideră punctele diferite A, B, C, D, E astfel încât [AB] ≡ [BC] ≡ [CD] ≡
[DE]. Fie M un punct exterior dreptei d astfel încât distanţa de la punctul B la dreapta MA este
egală cu distanţa de la punctul D la dreapta ME. Arătaţi că distanţele de la punctul C la dreptele
MA şi ME sunt egale.
Olimpiada Naţională de Matematică, Etapa Judeţeană, 2012
6. Se consideră triunghiul echilateral ABC şi punctul D pe semidreapta opusă semidreptei (BC,
astfel încât [DB] ≡ [BC]. Considerăm punctul E în semiplanul determinat de dreapta AD ce nu
conţine punctul B, astfel încât d( E , AB) = EA, d( E , DC) = ED şi EA = ED, iar punctul F
astfel ca D ∈ (BF) şi [FD] ≡ [BC].
a) Demonstraţi că ∆FDE ≡ ∆BAE.

22
b) Arătaţi că [EB este bisectoarea unghiului AED.
Olimpiada Naţională de Matematică, Etapa Judeţeană, 2013
7. Fie H ortocentrul triunghiului ABC ascuţitunghic. Dacă BC = a, AC = b şi AB = c, să se
demonstreze că: a ∙ AH + b ∙ BH + c ∙ CH = 4 ∙ 𝒜 ∆ABC .
8. Fie triunghiul ABC şi fie M simetricul lui A faţă de B, N simetricul lui B faţă de C şi P
simetricul lui C faţă de A. Demonstraţi că 𝒜 ∆MNP = 7∙ 𝒜 ∆ABC .
9. Să se demonstreze că suma distanţelor unui punct mobil de pe baza unui triunghi isoscel la
celelalte laturi este constantă.
10. Să se demonstreze că suma distanţelor de la orice punct din interiorul unui triunghi
echilateral la laturile triunghiului este constantă.
11. Fie triunghiul ABC cu unghiurile ∢ABC şi ∢ACB ascuţite. Fie E, F ∈ BC astfel încât B ∈
(EC), C ∈ (BF), BE = BA, CF = CA. Perpendicularele în B pe AE şi în C pe AF se
intersectează în punctul D. Să se demonstreze că ∢DAB ≡ ∢DAC.
12. Fie triunghiul ABC cu AB = AC, m(∢BAC) > 90o. Fie O punctul de intersecţie a
mediatoarelor laturilor [AB] şi [AC]. Aceste mediatoare intersectează latura [BC] în punctele E
şi F astfel încât E ∈ MO, F ∈ NO, unde M ∈ (AB) , N ∈ (AC). Să se demonstreze că:
a) AE = AF;
b) ∢OAE ≡ ∢OAF şi BF = CE.

13. Fie M un punct arbitrar pe latura [BC] a unui triunghi ABC. Se notează cu M’ şi M”
simetricele punctului M faţă de AB şi AC. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
a) m(∢BAC) = 90o ;
b) M’, A şi M” sunt coliniare.
14. Fie triunghiul ABC echilateral şi punctul M ∈ (BC). Dacă P’ şi R’ sunt simetricele punctului
M faţă de dreptele AB şi AC , să se demonstreze că lungimea înălţimii din A a triunghiului ABC
este media aritmetică a lungimilor segmentelor [MP’] şi [MR’].
15. Pe laturile BC, CA şi AB ale triunghiului ABC se consideră punctele M, N respectiv P astfel
încât BM = BP şi CM = CN. Perpendiculara din B pe MP şi perpendiculara din C pe MN se
̂ şi 𝐼𝑁𝐶
intersectează în I. Demonstraţi că unghiurile 𝐼𝑃𝐴 ̂ sunt congruente.

Olimpiada Naţională de Matematică, Etapa Judeţeană, 2014

16. În triunghiul dreptunghic ABC, m( ∢A) = 90o, D ∈ (AB) astfel încât ∢ACD ≡ ∢BCD şi DE
⊥ BC, E ∈ BC. Ştiind că AB = 12 cm, AC = 5 cm şi AD = 3,(3) cm, să se calculeze aria şi
perimetrul triunghiului BED.

23
FIŞA 2
1. Demonstraţi că două triunghiuri ABC şi A'B'C' care au perimetre egale, iar [CA]  [C'A'],
Cˆ  Cˆ ' sunt congruente.
2. Fie triunghiul ABC isoscel, ( AB )  ( AC ) , M  ( AB ) , N  ( AC ) . Dacă AM  MB  AN  NC
, atunci ( BN )  (CM ) .

3. Pe laturile [OX şi [OY ale XOY se iau respectiv punctele A, A' [OX , B, B ' [OY astfel încât
OA = OB, OA' = OB'. Dacă AB ' A' B  {M } , să se arate că (OM este bisectoare XOY .

4. Se dau segmentele [MN] şi [PQ] care se intersectează în O şi [OM ]  [ON ] , [ PO ]  [OQ ] . Fie
AM 1 QB 2001
A  (MP) astfel încât  şi fie B  (NQ ) astfel încât  .
AP 2001 QN 2002

a) Studiaţi POM  QON

b) AOM  NOB
c) Demonstarţi că A, O, B – coliniare şi că O este mijlocul lui [AB].
5. Fie triunghiul ABC oarecare. Pe prelungirile laturii [BC] se consideră punctele D şi E astfel
încât [BD]  [AB], B  (DC ) şi [CE ]  [ AC ] , C  (BE ) . În triunghiurile ABD şi ACE ducem
înălţimile [BF], respectiv [CG] şi fie {M }  BF  CG . Să se arate că (AM – bisectoarea BAC .

6. Se consideră ABC cu [ AB ]  [ AC ] . Pe latura (BC) se iau punctele M şi N astfel ca BM = NC.

În semiplanul opus vârfului A faţă de dreapta BC se ia P astfel ca PB = PC. Să se arate că:
a) [ AM ]  [ AN ]

b) [ PM ]  [ PN ]

c) PAN  PAM
7. În vârful A al triunghiului ascuţitunghic ABC construim AM  AB , ( AM )  ( AB ) şi
AN  AC , ( AN )  ( AC ) . Arătaţi că ( BN )  ( MC ) în fiecare din cazurile:
a) Punctele M şi B sunt în acelaşi semiplan determinat de dreapta AC, iar punctele N şi C
sunt în acelaşi semiplan determinat de AB
b) Punctele M şi B sunt în semiplane diferite determinate de dreapta AC iar N şi C sunt în
semiplane diferite determinate de dreapta AB
8. Fie punctele coliniare A, B, C, D (în această ordine). Fie M şi N în semiplane opuse astfel încât
ABM  ABN . Arătaţi că CDM  CDN .
9. Fie P un punct în interiorul triunghiului isoscel ABC ((AB) = (AC)) astfel încât măsurile ABP
şi ACP să fie proporţionale cu măsurile PBC şi PCB . Să se arate că AP  BC .

24
10. Prin mijlocul M al segmentului [AB] considerăm o dreaptă care intersectează perpendicularele
în A şi B pe drepta AB în punctele P şi Q.
a) Demonstraţi că [ AP ]  [ BQ ]

b) Dacă N  AP astfel încât MN  PQ , arătaţi că (QP este bisectoarea BQN

11. Fie triunghiul echilateral ABC şi punctele M , N  ( BC ) astfel încât ( BM )  (CN ) . Să se arate
că: a) ( AM )  ( AN )

b) unghiurile BAC şi MAN au aceeaşi bisectoare.

12. Triunghiul ABC este isoscel cu baza (BC). Punctele M şi N sunt astfel încât B  ( AM ] ,
N  [ AC ] şi [ BM ]  [CN ] . Dacă [ BC ]  [ MN ]  {O} şi perpendiculara în O pe MN intersectează
pe [AB] în P, arătaţi că [ PM ]  [ PN ] .

13. Pe bisectoarea unghiului drept xOy se consideră punctul fix A. O dreaptă ce trece prin A
1 1
intersectează laturile unghiului în punctele M şi N. Să se demonstreze că suma OM + ON este
constantă.
14. Fie triunghiul ABC dreptunghic în A şi fie punctele D, E, F astfel încât E ∈ (BC, iar (BA ,
(AB , (AC (CA sunt bisectoarele unghiurilor ∢DBE, ∢DAE, ∢EAF, respectiv ∢ECF. Să se
demonstreze că:
a) Punctele D, A, F sunt coliniare;
b) AB ⊥ DE;
c) DB + FC nu depinde de poziţia punctului E ∈ (BC);
d) Să se determine poziţia punctului E pentru care DB = FC.

FIŞĂ DE LUCRU (LINII IMPORTANTE ÎN TRIUNGHI)

1. Pe mediatoarea unui segment [AB] se alege un punct P (P  [AB]). Dacă mediatoarea

intersectează segmentul în D, demonstraţi că Δ PAD  Δ PBD.

2. În triunghiul ABC cu AC > AB se duce bisectoarea [AD a unghiului A (D  [BC]). Pe latura

[AC] se alege punctul M astfel încât [DA să fie bisectoarea unghiului BDM. Demonstraţi că [AM]
 [AB].

3. Demonstraţi că într-un triunghi isoscel medianele corespunzătoare laturilor congruente sunt

congruente.

25
4. Dina a șters din greșeală laturile [BC] și [AC] ale triunghiului ABC din figura de mai jos. Nu a
șters latura [AB] și centrul de greutate G al triunghiului. Reconstruiește triunghiul ABC și descrie
procedeul utilizat

5. Fie (BI și (CI bisectoarele unghiurilor ABC și ACB ale triunghiului ABC. Dacă măsura
unghiului BAC este de 70, atunci aflați măsura unghiului BIC.

6. În triunghiul ABC, AM este mediană, M∈(BC) , G centrul de greutate al triunghiului, GM =

3 cm. Aflaţi lungimea segmentului AG.

7. În triunghiul ABC, MP este mediatoarea laturii BC, M ∈[BC], P∈ [AC]. Dacă AB = 7cm şi AC
= 13cm , calculaţi perimetrul triunghiului ABP.

8. Fie triunghiul ABC cu AB = AC şi E∈(AC), F∈(AC), BE∩CF = {M}. Dacă MB=MC,

demonstraţi că [AM este bisectoarea unghiului ∢BAC.

9. În triunghiul ABC, medianele [AE], [BF] și [CD] sunt concurente în G.

a) Aflați AE știind că GE=7cm.
b) Calculați aria triunghiului ABC dacă aria lui BCD este 105 cm2.

10. Desenaţi un triunghi ABC şi înălţimile acestuia, ştiind că AB = AC = 5 cm şi BC = 4 cm.

11. Desenaţi un triunghi MNP şi înălţimea din N, ştiind că MN = 3,5 cm, NP = 4 cm şi m

(∢MNP) = 90o. Precizaţi care este ortocentrul triunghiului.

12. Desenaţi un triunghi SRT şi înălţimile corespunzătoare laturilor [RT] şi [SR], ştiind că SR=
3cm, RT = 4 cm şi m (∢SRT) = 150o.

13. Fie triunghiulABC isoscel, de bază [BC] şi M mijlocul laturii [BC]. Să se demonstreze că
ortocentrele triunghiurilor AMB şi AMC coincid.

14. În ∆ABC, punctul D este mijlocul laturii [AC]. Ştiind că ∆ABD şi ∆CBD au perimetrele
egale, să se demonstreze că [BD] este înălţime în ∆ABC.

26
15. Fie ∆ABC dreptunghic în A. O dreaptă d ⊥ BC intersectează AC în E, AB în D şi BC în F. Să
se demonstreze că BE ⊥ CD.
16. Fie triunghiulABC isoscel, de bază [BC], M ∈ (BC), BM = MC şi BP ⊥ AC, P ∈ AC.
a) Arătaţi că [AM] este înălţime a triunghiului ABC;
b) Dacă AM ∩ BP = {Q}, atunci AB ⊥ CQ.

17. În triunghiul ABC cu AB = AB, [AD] este înălţime. Dacă perimetrul triunghiului ABC este
egal cu 32 cm, iar perimetrul triunghiului ADB este egal cu 24 cm, să se calculeze lungimea
segmentului [AD].

18. Fie triunghiul ABC dreptunghic în A şi C’ simetricul punctului C faţă de punctul A. Dacă
C’M ⊥ BC, M ∈ BC şi C’M ∩ AB = {Q}, atunci CQ ⊥ BC’.

19. Fie triunghiul ABC şi punctele D ∈ (BC), E ∈ (AB), F ∈ (AC), astfel încât m(∢EDA) =
2m(∢BDE), m (∢ADF) = m(∢BDE) + 10o, iar m (∢FDC) = m(∢EDA) – 10o. Arătaţi că [AD]
este înălţime a triunghiului ABC.

20. Desenaţi un segment [AB] cu lungimea de 6 cm, O mijlocul segmentului [AB] şi mediatoarele
segmentelor [AB], [AO] şi [BO].

21. i) Desenaţi o dreaptă d şi punctele A∈ d şi B ∉ d astfel încât AB = 5 cm. Desenaţi apoi simetricul
punctului B faţă de dreapta d şi notaţi-l cu B’;
ii) Determinaţi lungimea segmentului [AB’].
22. Desenaţi o dreaptă d şi un segment [MN] cu lungimea de 3 cm astfel încât M,N ∉ d şi MN ⊥ d. Desenaţi
apoi simetricul segmentului [MN] faţă de dreapta d. Consideraţi cazurile:
i) M, N de aceeaşi parte a dreptei d; ii) M, N de o parte şi de alta a dreptei d.
23. Se consideră ΔABC, cu AB = 8cm, AC = 12cm. Mediatoarea lui [ BC ] intersectează pe [AC ] în D.
Calculaţi perimetrul triunghiului ABD.

24. Fie triunghiul ABC cu BC = 12 cm. Mediatoarele laturilor [AB] şi [AC] se intersectează în punctul Q.
Ştiind că AQ = 6,25 cm, să se calculeze perimetrul triunghiului BQC.

25. În triunghiul ABC, [ AB ] ≡ [AC ] , m ( ∢ A ) > 90o, mediatoarele laturilor [AC] şi [AB ] se
intersectează cu BC în punctele D, respectiv E. Demonstraţi că:
a) BE = CD;
b) ΔAED este isoscel;
c) Dacă mediatoarele laturilor [AB ] şi [AC] se intersectează în punctul M, demonstraţi că AM ⊥ BC.

26. Fie triunghiul ABC isoscel cu AB = AC şi P mijlocul laturii [BC]. Fie M şi N simetricele punctului P
faţă de AB şi AC. Demonstraţi că triunghiul PMN este isoscel.

27
27. Se consideră dreapta d şi ∆ABC cu vârfurile A ∈ d şi B, C ∉ d. Fie B’ şi C’ simetricele punctelor B şi
respectiv C faţă de dreapta d. Să se demonstreze că ∆ABC ≡ ∆AB’C’.

28. Fie triunghiul ABC cu AB ⊥ AC, AB < AC şi D ∈ (AB astfel încât BD = AC. Fie ED ⊥ AC, E în
interiorul unghiului BAC astfel încât DE = AB. Să se demonstreze că B se află pe mediatoarea
segmentului CE.

29. Fie triunghiul ABC cu AB = AC, m(∢BAC) > 90o. Fie O punctul de intersecţie a mediatoarelor
laturilor [AB] şi [AC] . Aceste mediatoare intersectează latura [BC] în punctele E şi F astfel încât E ∈
MO, F ∈ NO, unde M ∈ (AB) , N ∈ (AC). Să se demonstreze că:
a) AE = AF;
b) ∢OAE ≡ ∢OAF şi BF = CE.

30. Să se rezolve problema 10 modificând în enunţ doar:

i) m(∢BAC) < 90o;
ii) m(∢BAC) = 90o.
31. Fie M un punct arbitrar pe latura [BC] a unui triunghi ABC. Se notează cu M’ şi M” simetricele
punctului M faţă de AB şi AC. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
i) m(∢BAC) = 90o ;
ii) M’, A şi M” sunt coliniare.
31. Fie triunghiul ABC echilateral şi punctul M ∈ (BC). Dacă P’ şi R’ sunt simetricele punctului M faţă
de dreptele AB şi AC , să se demonstreze că lungimea înălţimii din A a triunghiului ABC este media
aritmetică a lungimilor segmentelor [MP’] şi [MR’].

BIBLIOGRAFIE

1. D. LINŢ, M. LINŢ, D. ZAHARIA, M. ZAHARIA – “Matematică – manual pentru clasa

a VI-a”, Editura Didactică şi Pedagogică, 2018
2. PETRE NĂCHILĂ(COORDONATOR) – „Ora de matematică, Clasa a VI-a”, Editura
Nominatrix, 2015
3. VASILE POP,VIOREL LUPŞOR(coordonatori) – „ Matematică pentru grupele de
performanţă, Clasa a VI-a”, Editura Dacia Educaţional
4. EMILIA IANCU (coordonator) – “Matematică – clasa a VI-a – Teste de evaluare formativă”,
Editura Delfin, 2018
5. PETRE NĂCHILĂ, CĂTĂLIN EUGEN NĂCHILĂ – “ Exerciţii şi probleme pentru cercurile
de matematică” , Editura Nomina, 2011
6. GEOMETRY – Glencoe edition, 2012
7. www.didactic.ro
28