Sunteți pe pagina 1din 9

DE PERFORMANT

PENTRU CLASA a VII-a


FIS
A
A

SETUL 1
TEOREME CELEBRE DE GEOMETRIE PLANA.

. prof. Marius Damian, Braila


1. Teorema lui Menelaus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 1
2. Reciproca teoremei lui Menelaus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 2
3. Teorema transversalei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 3
4. Teorema lui Ceva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 4
5. Reciproca teoremei lui Ceva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 5
6. Teorema lui Steiner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 6
7. Teorema lui Van Aubel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 7
8. Teorema lui Gergonne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 8

1. Teorema lui Menelaus. Fie triunghiul ABC si punctele M, N, P situate pe dreptele


BC, CA, respectiv AB, diferite de varfurile A, B, C.
Daca punctele M, N, P sunt coliniare, atunci are loc relatia:
MB NC P A

1.
MC NA P B

(1)

Demonstratie. Exista doua situatii posibile:


doua din punctele M, N, P se afla pe laturile triunghiului, iar al treilea pe prelungirea
celei de-a treia laturi (Figura 1-a);
toate cele trei puncte M, N, P se afla pe prelungirile laturilor triunghiului (Figura 1-b).
Ne ocupam, n continuare, numai de prima situatie; cea de-a doua se trateaza analog.
Construim CS k BA, S P M P.
In triunghiul M BP, cu CS k BP, conform teoremei fundamentale a asemanarii, avem:
4M BP 4M CS

MB
PB

.
MC
CS

Figura 1-a

Figura 1-b

Aplicand aceeasi teorema n triunghiul CN S, cu CS k AP, obtinem:


4CN S 4AN P

CS
NC

.
NA
AP

Inmultind membru cu membru egalitatile de mai sus, deducem:


MB NC
P B CS
PB

,
MC NA
CS AP
AP
care conduce imediat la relatia (1). 
Punctele coliniare M, N, P din teorema precedenta se numesc noduri, iar dreapta determinata de ele se numeste transversal
a si se noteaza cu M N P.

2. Reciproca teoremei lui Menelaus. Fie triunghiul ABC si punctele M, N, P situate


pe dreptele BC, CA, respectiv AB, diferite de varfurile A, B, C.
MB NC P A
Daca

1, atunci punctele M, N, P sunt coliniare.


MC NA P B
Demonstratie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca punctele M, N, P nu sunt
coliniare. Atunci exista punctul M 1 P BC, astfel ncat M 1 , N, P sa fie coliniare (Figura 2).

Figura 2
Aplicand acum teorema 1 n triunghiul ABC cu transversala M 1 N P, deducem ca:
M 1B N C P A

1.
M 1C N A P B
Totodata, din ipoteza, avem
MB NC P A

1.
MC NA P B
2

Ultimele doua egalitati conduc la:


M 1B
MB
M 1B
MB
M 1B
MB

M 1 B M B,
1
1
1
MC
MC
M BM C
MB MC
BC
BC
de unde rezulta ca M M 1 , n contradictie cu presupunerea facuta.
In concluzie, punctele M, N, P sunt coliniare. 

3. Teorema transversalei. Fie triunghiul ABC si punctele D P pBCq, M P pABq, N P


pACq si tP u M N X AD. Atunci are loc relatia:
MB
NC
PD
BC
DC `
DB.
PA
MA
NA

(2)

Demonstratie. Tratam doar cazul M N BC. Cazul M N k BC este banal si ramane ca


exercitiu. Construim d k BC, A P d si fie tXu M N X BC si tY u M N X d (Figura 3).

Figura 3
Din d k BC, conform teoremei fundamentale a asemanarii, avem:
4BM X 4AM Y

MB
BX

,
MA
AY

4CN X 4AN Y

NC
CX

NA
AY

si

4DP X 4AP Y

PD
DX

.
PA
AY

In final
MB
NC
BX
CX
1
DC `
DB
DC `
DB
pBX DC ` CX DBq
MA
NA
AY
AY
AY
1
rpDX DBq DC ` pDX ` DCq DBs

AY
1
DX

pDX DC ` DX DBq
pDC ` DBq
AY
AY
DX
PD

BC
BC. 
AY
PA

Observatie. Daca punctul P din teorema de mai sus devine G (centrul de greutate), atunci
relatia (2) devine
MB NC
`
1,
MA NA
iar daca P devine I (centrul cercului nscris), relatia (2) se scrie
MB
NC
AC `
AB BC.
MA
NA

4. Teorema lui Ceva. Fie triunghiul ABC si punctele M, N, P situate pe dreptele


BC, CA, respectiv AB, diferite de varfurile A, B, C.
Daca dreptele AM, BN, CP sunt concurente, atunci are loc relatia:
MB NC P A

1.
MC NA P B

(3)

Demonstratie. Exista doua situatii posibile:


puncte M, N, P se afla, fiecare, pe cate o latura a triunghiului (Figura 4-a);
doua din punctele M, N, P se afla pe prelungirile laturilor triunghiului, iar al treilea pe
cea de-a treia latura (Figura 4-b).
Ne ocupam, n continuare, numai de prima situatie; cea de-a doua se trateaza analog.
Fie tOu AM X BN X CP.

Figura 4-a

Figura 4-b

Aplicam teorema lui Menelaus, n triunghiul ABM cu transversala C O P si rezulta:


CB OM P A

1,
CM OA P B

apoi n triunghiul ACM cu transversala B O N si obtinem:


BC OM N A

1.
BM OA N C
Egalitatile precedente conduc la
PA
1
NA
MB NC P A
1

1,
CM P B
BM N C
MC NA P B
adica am obtinut relatia (3). 

5. Reciproca teoremei lui Ceva. Fie triunghiul ABC si punctele M, N, P situate pe


dreptele BC, CA, respectiv AB, diferite de varfurile A, B, C.
MB NC P A
Daca

1, atunci dreptele AM, BN, CP sunt concurente.


MC NA P B
Demonstratie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca dreptele AM, BN, CP nu
sunt concurente. Atunci exista punctul M 1 P BC, astfel ncat dreptele AM, BN, CP sa fie
concurente ntr-un punct pe care l notam cu O (Figura 5).

Figura 5
Aplicand teorema 3 n triunghiul ABC cu dreptele concurente AM 1 , BN, CP, scriem
M 1B N C P A

1
M 1C N A P B
si cum, din ipoteza, avem
MB NC P A

1,
MC NA P B
obtinem
M 1B
MB
M 1B
MB
M 1B
MB

M 1 B M B.
1
1
1
MC
MC
M B`M C
MB ` MC
BC
BC
T
inand cont ca M, M 1 P pBCq, avem M M 1 , fals, deoarece se contrazice presupunerea
facuta. In final, deducem ca dreptele AM, BN, CP sunt concurente. 

6. Teorema lui Steiner. Fie triunghiul ABC si punctele M, N P pBCq.


Daca ?M AB ?N AC, atunci are loc relatia:
BM BN
AB 2

.
CM CN
AC 2

(4)

Demonstratie. Construim BE k AC, E P AM si CF k AB, F P AN (Figura 6).

Figura 6
Mai ntai, ?ABE ?ACF , fiind unghiuri cu laturile respectiv paralele si tinand cont ca,
din ipoteza, ?BAE ?CAF , obtinem
4ABE 4ACF (U.U.)

BE
AB

.
CF
AC

(5)

Aplicam, n continuare, teorema fundamentala a asemanarii.


Din BE k AC avem
4BM E 4CM A

BM
BE

,
CM
AC

(6)

4BN A 4CN F

BN
AB

.
CN
CF

(7)

iar din CF k AB avem

Inmultind, membru cu membru, relatiile (6) si (7), obtinem


BM BN
AB BE p5q AB 2

CM CN
AC CF
AC 2
si astfel am probat valabilitatea relatiei (4). 

7. Teorema lui Van Aubel. Fie triunghiul ABC si punctele M P pBCq, N P CA, P P
AB, diferite de varfurile triunghiului. Daca dreptele AM, BN, CP sunt concurente ntr-un
punct S, atunci are loc relatia:
AP
AN
AS
`

.
P B NC
SM

(8)

Demonstratie. Exista doua situatii posibile:


P P pABq si N P pACq (Figura 7-a);
B P pAP q si C P pAN q (Figura 7-b).

Figura 7-a

Figura 7-b

Tratam prima situatie, aplicand teorema lui Menelaus.


In triunghiul ABM cu transversala C S P avem
CB SM P A
AP
CM SA

,
CM SA P B
PB
CB SM
iar n triunghiul ACM cu transversala B S N avem
BC SM N A
AN
BM SA

.
BM SA N C
NC
CB SM
Adunand, membru cu membru, egalitatile anterioare, obtinem

AP
AN
CM SA
BM SA
SA
CM
BM
SA
`

,
P B NC
CB SM
CB SM
SM
CB
CB
SM
si relatia (8) este demonstrata. 

8. Teorema lui Gergonne. Fie triunghiul ABC si punctele M P pBCq, N P pCAq, P P


pABq astfel ncat dreptele AM, BN, CP sunt concurente ntr-un punct notat cu S.
Atunci are loc relatia:
SM
SN
SP
`
`
1.
AM
BN
CP

(9)

Demonstratie. Fie D si E picioarele perpendicularelor coborate din A si respectiv S pe


dreapta BC (Figura 8).
Deducem ca AD k SE, deci, conform teoremei fundamentale a asemanarii, avem
4M SE 4M AD

SM
SE

.
AM
AD

(10)

Figura 8
Dar

SE BC
SE
ariarSBCs
2

.
AD BC
AD
ariarABCs
2

(11)

SM
ariarSBCs

.
AM
ariarABCs

(12)

Din (10) si (11) deducem ca

In mod asemanator rezulta si


SN
ariarSCAs

BN
ariarABCs

si

SP
ariarSABs

.
CP
ariarABCs

Folosind acum (12) si (13), obtinem


SM
SN
SP
ariarSBCs
ariarSCAs
ariarSABs
ariarABCs
`
`

`
`

1,
AM
BN
CP
ariarABCs ariarABCs ariarABCs
ariarABCs
adica am demonstrat relatia (9). 

(13)

Bibliografie
[1] Liviu Nicolescu, Vladimir Boskoff. Probleme practice de geometrie. Editura Tehnica,
Bucuresti, 1990.
[2] Virgil Nicula. Geometrie plana (sintetica, vectoriala, analitica.) Culegere de probleme.
Editura GIL, Zalau, 2002.

S-ar putea să vă placă și