Teme şi probleme pentru concursurile

internaţionale studenţeşti de matematică

Cornel Băeţica, Monica Burlică, Mihai Ispas, Gabriel Mincu,

Mircea Olteanu, Ariadna Pletea, Vasile Pop, Dorian Popa,
Liliana Popa, Marcel Roman, Radu Strugariu
Lucrarea a fost elaborată după cum urmează:

Capitolul 1. Cornel Băeţica

Capitolul 2. Gabriel Mincu

Capitolul 3. Vasile Pop, Ariadna Pletea

Capitolul 4. Vasile Pop

Capitolul 5. Vasile Pop, Ariadna Pletea

Capitolul 6. Vasile Pop, Marcel Roman

Capitolul 7. Vasile Pop, Mircea Olteanu

Capitolul 8. Liliana Popa

Capitolul 9. Dorian Popa, Vasile Pop

Capitolul 10. Dorian Popa

Capitolul 11. Mircea Olteanu, Radu Strugariu

Capitolul 12. Liliana Popa

Capitolul 13. Monica Burlică, Mihai Ispas

Capitolul 14. Gabriel Mincu

Cuprins

Introducere 2

I. Algebră şi Geometrie 3

1 Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 4

2 Polinoame 43

3 Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 84

4 Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare 145

5 Spaţii euclidiene şi operatori liniari 170

6 Geometrie vectorială şi analitică 203

II. Analiză matematică 242

7 Şiruri şi serii numerice 243

8 Calcul diferenţial pentru funcţii de o variabilă reală 287

9 Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 308

10 Funcţii de mai multe variabile reale 341

11 Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 372

12 Funcţii complexe 422

III. Matematici discrete 448

13 Combinatorică şi grafuri 449

14 Aritmetică şi teoria numerelor 489

1
Introducere

Concursurile de matematică, naţionale şi internaţionale pentru elevi au o tradiţie

ı̂ndelungată, primul concurs internaţional fiind organizat la iniţiativa României, ı̂n
România ı̂n anul 1959 (Olimpiada Internaţională de Matematică). În toţi aceşti ani, la
nivelul matematicii preuniversitare s-a ajuns la o programă de concurs comună, unanim
acceptată de toate ţările participante la OIM (ı̂n prezent peste 120 de ţări) iar concur-
sul reprezintă pentru mulţi dintre participanţi cel mai important test de verificare al
nivelului pregătirii matematice şi ı̂n acelaşi timp un barometru pentru nivelul matematicii
competiţionale al ţării din care provin.
Este de dorit ca şi la nivel universitar competiţiile internaţionale să urmeze modelul
OIM, ı̂n special ca formă de organizare şi ca programă de concurs general acceptată şi
cunoscută.
La nivel universitar concursurile de matematică s-au desfăşurat foarte mult timp doar
la nivel naţional ı̂n diverse ţări şi ı̂n multe cazuri sporadic. Cea mai veche competiţie
naţională cu desfăşurare neı̂ntreruptă este concursul Putnam, organizat ı̂n Statele Unite
ale Americii ı̂ncepând cu anul 1938. În România, Concursul Naţional Studenţesc ”Traian
Lalescu” s-a desfăşurat la mai multe discipline, s-a ı̂ntrerupt ı̂n perioada 1992-2006 şi a
fost reluat din 2007 la matematică.
Cea mai importantă competiţie internaţională de matematică pentru studenţi este
IMC (International Mathematics Competition for University Students) care se organizează
itinerant din 1994 fiind echivalentul Olimpiadei Internaţionale de Matematică la nivel
universitar. În ultimii ani la această competiţie participă peste 300 de studenţi din peste 70
de universităţi şi peste 30 de ţări. Competiţia este individuală iar fiecare echipă reprezintă o
universitate (nu o ţară). Dificultatea problemelor date ı̂n concurs este deosebit de ridicată,
iar rezultatul este edificator: concursul se desfăşoară pe durata a două zile şi se dau 5 sau
6 probleme ı̂n fiecare zi.
Începând din 2007 se desfăşoară Concursul Internaţional Studenţesc SEEMOUS (South
Eastern European Mathematical Olympiad for University Students), analogul Olimpiadei
Balcanice de Matematică pentru elevi, la care au participat ı̂n fiecare an studenţi de la
universităţi din România (Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara).
Această culegere de probleme a fost gândită pentru a pune la dispoziţia studenţilor
din România un material necesar pentru o bună pregătire matematică ı̂n vederea ridicării
nivelului pregătirii obişnuite la nivel competiţional (naţional sau internaţional). La
elaborarea cărţii au fost implicaţi profesori cu experienţă la concursurile naţionale şi
internaţionale studenţeşti.
În elaborarea programei care stă la baza culegerii am decis, după discuţii cu
reprezentanţi ai majorităţii universităţilor din ţară, să folosim curricula concursurilor
internaţionale de matematică la care studenţii de la universităţile din România participă
cel mai frecvent.
Problemele au fost ı̂mpărţite pe teme ı̂n 14 capitole:

2
Introducere 3

• Algebră - capitolele 1 şi 2,

• Algebră liniară - capitolele 3, 4, 5,
• Geometrie analitică - capitolul 6,
• Analiză reală (funcţii de o variabilă) - capitolele 7, 8, 9,
• Analiză matematică (funcţii de mai multe variabile) - capitolul 10,
• Şiruri şi serii de funcţii - capitolul 11,
• Funcţii complexe - capitolul 12,
• Matematici discrete - capitolele 13 şi 14.
Fiecare capitol ı̂ncepe cu o prezentare a noţiunilor şi rezultatelor necesare rezolvării
problemelor, urmată de un număr suficient de probleme rezolvate, unele clasice, dar sem-
nificative, altele pentru antrenament şi altele selectate din concursurile internaţionale sau
naţionale ale altor ţări ca: Rusia, Franţa, Iran, S.U.A., Ungaria, Cehia, Israel.
Culegerea conţine peste 600 de probleme cu rezolvări complete, o listă de peste 50 de
titluri bibliografice (cărţi editate ı̂n ţară sau ı̂n străinătate), precum şi o listă de adrese
de Internet ale diverselor concursuri internaţionale studenţeşti. După cunoştinţa autorilor
această culegere este prima ı̂n lume care tratează o astfel de tematică la modul general,
nefiind dedicată doar unui anumit concurs.
Fiecare capitol al culegerii a fost elaborat de unul sau doi dintre cei 11 autori şi fiecare
a putut contribui cu probleme la orice alt capitol. De coordonarea ı̂ntregii culegeri şi
finalizarea ei s-au ocupat conf. dr. Vasile Pop de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
şi conf. dr. Cornel Băeţica de la Universitatea din Bucureşti.
Capitolul 1

Structuri algebrice: monoizi,

grupuri, inele, corpuri

Definiţii şi rezultate

Legi de compoziţie. Semigrupuri. Monoizi
• Fie M o mulţime nevidă. O funcţie ϕ : M × M → M se numeşte lege de compoziţie
pe M . Dacă nu menţionăm altfel, legea de compoziţie va fi notată multiplicativ, adică
ϕ(x, y) = xy. Dacă legea de compoziţie este asociativă, adică (xy)z = x(yz) pentru orice
x, y, z ∈ M , atunci (M, ϕ) se numeşte semigrup. Dacă ı̂n plus există un element neutru
e ∈ M , adică xe = ex = x pentru orice x ∈ M , atunci semigrupul M se numeşte monoid.
Dacă nu există nici un pericol de confuzie, ı̂n loc de (M, ϕ) vom scrie simplu M .
• Dacă M este monoid, atunci mulţimea U (M ) = {x ∈ M | x este simetrizabil} este grup
cu legea de compoziţie indusă din cea a lui M şi se numeşte grupul unităţilor lui M .
• Fie M un monoid şi M 0 o submulţime nevidă a sa. Dacă M 0 este monoid ı̂n raport cu
legea indusă (echivalent, xy ∈ M 0 pentru orice x, y ∈ M 0 şi elementul identitate al lui M
se află ı̂n M 0 ), atunci M 0 se numeşte submonoid al lui M .
• Dacă S, S 0 sunt semigrupuri şi f : S → S 0 o funcţie cu proprietatea că f (xy) = f (x)f (y)
pentru orice x, y ∈ S, atunci f se numeşte morfism de semigrupuri. Dacă M, M 0 sunt
monoizi, iar f : M → M 0 este o funcţie cu proprietatea că f (xy) = f (x)f (y) pentru orice
x, y ∈ M şi f (e) = e0 , unde e, e0 sunt elementele identitate ale celor doi monoizi, atunci f
se numeşte morfism de monoizi.

Grupuri
• Dacă G este un grup multiplicativ, atunci, dacă nu se precizează altfel, elementul neutru
se notează cu e (sau cu 1).
• Ordinul unui element g al unui grup se notează ord(g) şi este cel mai mic număr natural
nenul n cu proprietatea că g n = e.
Dacă G este grup finit, atunci ord(g) | |G|.
• Fie G grup şi H ⊆ G, H 6= ∅. Atunci H se numeşte subgrup al lui G dacă pentru orice
x, y ∈ H avem că xy −1 ∈ H.
Scriem că H este un subgrup al lui G astfel: H ≤ G.
Un subgrup H al lui G se numeşte propriu dacă H 6= G.
• Dacă X este o submulţime a unui grup G, atunci intersecţia tuturor subgrupurilor lui
G care conţin pe X se numeşte subgrupul generat de X şi se notează cu hXi.
• Fie G un grup şi H ≤ G. Două elemente x, y ∈ G se numesc congruente modulo H la

4
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 5

stânga (respectiv, la dreapta) dacă x−1 y ∈ H (respectiv, xy −1 ∈ H). Ambele relaţii de

congruenţă modulo H sunt relaţii de echivalenţă.
Notăm cu (G/H)s (respectiv, (G/H)d ) mulţimea claselor de resturi pentru relaţia de
congruenţă la stânga (respectiv, la dreapta) modulo H şi avem că |(G/H)s | = |(G/H)d |.
Fie [G : H] = |(G/H)s | = |(G/H)d |; [G : H] se numeşte indicele lui H ı̂n G.
• Teorema lui Lagrange. Fie H ≤ K ≤ G. Atunci [G : H] = [G : K][K : H].
• Lema lui Poincaré. Fie H, K ≤ G. Atunci [G : H ∩ K] ≤ [G : H][G : K]. Dacă
[G : H] < ∞ şi [G : K] < ∞, atunci [G : H ∩ K] = [G : H][G : K] dacă şi numai dacă
G = HK.
• Fie H ≤ G. Dacă xHx−1 = H pentru orice x ∈ G sau echivalent, (G/H)s = (G/H)d ,
atunci H se numeşte subgrup normal.
Scriem că H este subgrup normal al lui G astfel: H E G.
În acest caz, pe mulţimea G/H = (G/H)s = (G/H)d se defineşte o structură de grup.
G/H se numeşte grupul factor al lui G prin subgrupul normal H.
• Fie H E G. Aplicaţia p : G → G/H, p(a) = â pentru orice a ∈ G, este morfism de
grupuri şi se numeşte proiecţia canonică.
• Grupurile factor au următoarea proprietate de universalitate: fie G, G0 două grupuri, H
subgrup normal al lui G şi f : G → G0 morfism de grupuri cu proprietatea că H ⊆ Ker f .
Atunci există şi este unic un morfism de grupuri f : G/H → G0 care satisface condiţia
f p = f , unde p : G → G/H este proiecţia canonică.
• Un subgrup propriu H al lui G se numeşte subgrup maximal dacă pentru orice K ≤ G
cu H ⊆ K, rezultă că K = H sau K = G.
• Fie Z(G) = {x ∈ G | xg = gx pentru orice g ∈ G}. Mulţimea Z(G) se numeşte centrul
grupului G şi este subgrup normal al lui G.
• Dacă H ≤ G, atunci CG (H) = {x ∈ G | xh = hx pentru orice h ∈ H} se numeşte
centralizatorul lui H ı̂n G. Pentru un element g ∈ G, mulţimea CG (g) = {x ∈ G | xg = gx}
se numeşte centralizatorul elementului g. Să observăm că CG (g) şi CG (H) sunt subgrupuri
ale lui G.
• Un grup G se numeşte simplu dacă T singurele sale subgrupuri normale sunt G şi {e}.
• Fie G un grup, H ≤ G şi HG = xHx−1 . HG se numeşte interiorul normal al lui H
x∈G
ı̂n G şi este cel mai mare subgrup normal al lui G conţinut ı̂n H. În particular, H E G
dacă şi numai dacă HG = H.
• Fie G un grup, H ≤ G şi NG (H) = {x ∈ G : xHx−1 = H}. NG (H) se numeşte
normalizatorul lui H ı̂n G şi NG (H) este cel mai mare subgrup al lui G ı̂n care H este
normal. În particular, H E G dacă şi numai dacă NG (H) = G.
• Dacă H ≤ G, atunci CG (H) E NG (H) şi NG (H)/CG (H) este izomorf cu un subgrup al
lui Aut(H).
• Fie G un grup şi x, y ∈ G. Definim comutatorul lui x cu y ca fiind elementul
[x, y] = x−1 y −1 xy. Elementele lui G de forma [x, y] se numesc comutatori. În general,
produsul a doi (sau mai mulţi) comutatori nu este neapărat un comutator. Definim
subgrupul comutator al lui G ca fiind subgrupul generat de toţi comutatorii lui G şi ı̂l vom
nota cu G0 (se mai notează şi cu [G, G]). Să observăm că G/G0 este un grup comutativ,
numit abelianizatul lui G. Mai mult, dacă H E G, atunci G/H este abelian dacă şi numai
dacă G0 ⊆ H.
• Dacă X este o mulţime nevidă, mulţimea bijecţiilor de la X la X este grup cu
compunerea funcţiilor. Acest grup se numeşte grupul simetric al mulţimii X şi se notează
cu S(X). Elementele lui S(X) se numesc permutări. Dacă X = {1, . . . , n}, atunci S(X)
se notează cu Sn . Subgrupul lui Sn care constă din toate permutările pare se notează cu
6

An şi se numeşte grupul altern de grad n.

• Un grup finit G se numeşte p-grup, unde p este număr prim, dacă |G| = pn , n ∈ N∗ . În
acest caz, Z(G) 6= {e}.
• Fie G un grup finit şi p un număr prim cu proprietatea că p | |G|.
Un subgrup H al lui G cu |H| = pm , m ∈ N∗ , se numeşte p-subgrup. În cazul ı̂n care
(p, [G : H]) = 1, H se numeşte p-subgrup Sylow.
Mulţimea p-subgrupurilor Sylow ale lui G se notează Sylp (G).
• Teoremele lui Sylow. Fie G un grup finit şi p un număr prim cu proprietatea că p | |G|.
(i) G conţine un p-subgrup Sylow.
(ii) Orice două p-subgrupuri Sylow sunt conjugate, adică dacă P1 şi P2 sunt p-subgrupuri
Sylow, atunci există x ∈ G astfel ı̂ncât P2 = xP1 x−1 .
(iii) Dacă np este numărul p-subgrupurilor Sylow ale lui G, atunci np ≡ 1 (mod p),
np = [G : NG (P )] şi np | [G : P ] pentru orice p-subgrup Sylow P .

Inele
• Prin inel vom ı̂nţelege o mulţime R ı̂nzestrată cu două legi de compoziţie: adunarea
”+” şi ı̂nmulţirea ”·”, astfel ı̂ncât (R, +) este grup abelian, iar ı̂nmulţirea este asociativă
şi distributivă la stânga şi la dreapta faţă de adunare. Dacă, ı̂n plus, există un element
neutru pentru ı̂nmulţire (notat de obicei cu 1), atunci (R, +, ·) se numeşte inel unitar.
• Dacă R şi S sunt inele, un morfism de inele f : R → S este o funcţie pentru care
f (a + b) = f (a) + f (b) şi f (ab) = f (a)f (b) pentru orice a, b ∈ R. Dacă R şi S sunt
inele unitare şi morfismul de inele f : R → S verifică şi f (1R ) = 1S (unde 1R şi 1S sunt
elementele identitate la ı̂nmulţire pentru R şi S), atunci f se numeşte morfism unitar de
inele. Dacă R şi S sunt inele unitare, atunci, dacă nu precizăm altfel, prin morfism de inele
de la R la S se ı̂nţelege morfism unitar.
• Pentru orice submulţime nevidă A a unui inel R se notează CR (A) = {r ∈ R | ra = ar
pentru orice a ∈ A} şi se numeşte centralizatorul lui A ı̂n R. În particular, CR (R), care se
notează cu Z(R) (sau C(R)), se numeşte centrul lui R.
• Fie R un inel unitar. Un element x ∈ R se numeşte inversabil la stânga (respectiv la
dreapta) dacă există y ∈ R astfel ı̂ncât yx = 1 (respectiv xy = 1). Elementul y se numeşte
invers la stânga (respectiv la dreapta) al lui x. Dacă x este inversabil la stânga şi la dreapta,
atunci se numeşte element inversabil.
• Fie R un inel. Un element a ∈ R se numeşte divizor al lui zero la stânga (respectiv la
dreapta) dacă există b ∈ R, b 6= 0, astfel ı̂ncât ab = 0 (respectiv ba = 0). Dacă a este divizor
al lui zero la stânga şi la dreapta, atunci se numeşte divizor al lui zero. (De exemplu, 0
este divizor al lui zero.) Un element care nu este divizor al lui zero nici la stânga şi nici
la dreapta se numeşte nondivizor al lui zero sau element regulat. Un inel fără divizori ai
lui zero la stânga şi la dreapta (diferiţi de 0) se numeşte inel integru. (Echivalent, dacă
ab = 0, atunci a = 0 sau b = 0.) Un inel integru comutativ (cu 0 6= 1) se numeşte domeniu
de integritate.
• Fie R un inel şi x ∈ R. x se numeşte nilpotent dacă există un n ∈ N astfel ı̂ncât
xn = 0. Cel mai mic n cu proprietatea că xn = 0 se numeşte indicele de nilpotenţă al lui
x. Elementul x se numeşte idempotent dacă x2 = x.
• Fie R un inel şi I ⊆ R, I 6= ∅. I se numeşte ideal stâng (respectiv ideal drept) al lui R
dacă x − y ∈ I pentru orice x, y ∈ I şi ax ∈ I (respectiv xa ∈ I) pentru orice a ∈ R, x ∈ I.
Dacă I este şi ideal stâng şi ideal drept, atunci se numeşte ideal bilateral. Dacă R este inel
comutativ, atunci cele trei definiţii de mai sus coincid şi spunem că I este ideal.
• Dacă I este ideal bilateral ı̂n inelul R, notăm cu R/I inelul factor. Aplicaţia p : R → R/I,
p(a) = â pentru orice a ∈ R, este morfism de inele şi se numeşte proiecţia canonică.
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 7

• Inelele factor au următoarea proprietate de universalitate: fie R, R0 două inele, I ideal

bilateral al lui R şi f : R → R0 morfism de inele cu proprietatea că I ⊆ Ker f . Atunci
există şi este unic un morfism de inele f : R/I → R0 care satisface condiţia f p = f , unde
p : R → R/I este proiecţia canonică.
• Dacă R este un inel şi I ⊆ J două ideale bilaterale ale sale, atunci există un izomorfism
canonic R/I J/I ' R/J.
• Fie R un inel comutativ şi P ⊆ R un ideal.
P se numeşte ideal prim dacă P 6= R şi ab ∈ P implică a ∈ P sau b ∈ P , unde a, b ∈ R.
Echivalent, R/P este domeniu de integritate.
P se numeşte ideal maximal dacă P 6= R şi nu există un alt ideal propriu al lui R care să
conţină strict pe P . Echivalent, R/P este corp.
• Pentru un inel R se vor folosi următoarele notaţii:
U (R) = mulţimea elementelor inversabile din R,
D(R) = mulţimea divizorilor lui zero din R,
N (R) = mulţimea elementelor nilpotente din R,
Idemp(R) = mulţimea elementelor idempotente din R,
Spec(R) = mulţimea idealelor prime ale lui R,
Max(R) = mulţimea idealelor maximale ale lui R.
• Dacă I şi J sunt ideale (stângi, drepte, bilaterale) ı̂n inelul R, notăm cu IJ mulţimea
elementelor lui R de forma x1 y1 +. . .+xn yn , cu n ∈ N∗ , x1 , . . . , xn ∈ I şi y1 , . . . , yn ∈ J, iar
cu I +J mulţimea elementelor lui R de forma x+y, cu x ∈ I şi y ∈ J. Atunci IJ, respectiv
I + J, este ideal (stâng, drept, bilateral) al lui R şi se numeşte produsul, respectiv suma,
idealelor I şi J. Puterile I n ale idealului I se definesc recurent prin I 1 = I şi I n = II n−1
pentru n ≥ 2.
• Un ideal (stâng, drept, bilateral) al lui R se numeşte ideal nilpotent dacă există n ∈ N∗
cu proprietatea că I n = 0.
• Prin R[X] vom nota inelul polinoamelor ı̂n nedeterminata X cu coeficienţi ı̂ntr-un inel
R. Inelele de polinoame au următoarea proprietate de universalitate: pentru orice morfism
de inele f : R → S şi pentru orice s ∈ S, există şi este unic un morfism f : R[X] → S
astfel ı̂ncât f  = f (unde  : R → R[X], (a) = a pentru orice a ∈ R, este morfismul
canonic) şi f (X) = s.
Dacă f ∈ R[X], atunci prin grad(f ) notăm gradul lui f .
Dacă I este ideal (stâng, drept, bilateral) al lui R, atunci prin I[X] notăm mulţimea
polinoamelor din R[X] cu toţi coeficienţii ı̂n I. Se observă că I[X] este ideal (stâng, drept,
bilateral) al inelului R[X].
• Prin Mn (R), n ∈ N∗ , notăm inelul matricelor pătratice de ordin n cu coeficienţi ı̂ntr-un
inel R.
Dacă I este un ideal (stâng, drept, bilateral) al lui R, atunci se notează cu Mn (I) mulţimea
matricelor cu toate elementele ı̂n I. Se observă că Mn (I) este ideal (stâng, drept, bilateral)
al lui Mn (R).
Are loc şi o reciprocă: orice ideal bilateral al lui Mn (R) este de forma Mn (I), cu I ideal
bilateral al lui R.
• Fie R un inel comutativ şi unitar. Prin R[[X]] vom nota inelul de serii formale ı̂n
nedeterminata X cu coeficienţi ı̂n R. Dacă f = a0 + a1 X + · · · este o serie formală nenulă,
atunci ordinul lui f se notează cu ord(f ) şi este cel mai mic n cu proprietatea că an 6= 0.
8

Probleme

Problema 1.1 Fie (M, ·) un semigrup finit. Să se arate că există un şir de numere naturale

n1 < n2 < . . . < nk < . . . astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ M are loc xn1 = xn2 = . . . = xnk =

. . ..

Soluţie. Începem prin a observa că dacă ı̂n semigrupul finit M considerăm un element
x, iar (kn ) este un şir strict crescător de numere naturale, atunci putem alege un subşir
(kni ) al său astfel ı̂ncât elementele xkni , i ≥ 1, să ia toate aceeaşi valoare. Aceasta este
evident, deoarece elementele şirului xkn pot lua doar un număr finit de valori. Fie M =
{x1 , . . . , xr }. Aplicăm observaţia de mai sus elementului x1 şi şirului tuturor numerelor
naturale. Obţinem un şir (ni )i≥1 de numere naturale pentru care toate puterile xn1 i sunt
egale. Aplicăm acum observaţia de mai sus elementului x2 şi şirului (ni )i≥1 . Renotând,
obţinem un şir (ni )i≥1 pentru care toţi xn1 i iau aceeaşi valoare şi toţi xn2 i sunt egali.
Continuând procedeul obţinem după r paşi şirul căutat.

Problema 1.2 Fie (M, +) un submonoid al lui (N, +). Să se arate că există o submulţime

finită A a lui N şi d, n0 ∈ N astfel ı̂ncât M = A ∪ {nd | n ≥ n0 }.

Soluţie. Vom demonstra mai ı̂ntâi următoarea

Lemă. Fie n ≥ 2 un număr natural şi a1 , . . . , an ∈ N∗ cu proprietatea că (a1 , . . . , an ) = 1.
Atunci există n0 ∈ N∗ cu proprietatea că pentru orice x ∈ N, x ≥ n0 , există k1 , . . . , kn ∈ N
astfel ı̂ncât x = k1 a1 + · · · + kn an .
Demonstraţie. Inducţie după n. Dacă n = 2, alegem n0 = a1 a2 şi considerăm şirul de
numere 0 · a2 , 1 · a2 , . . . , (a1 − 1) · a2 . Să observăm că termenii şirului dau resturi distincte
la ı̂mpărţirea cu a1 şi fiind ı̂n număr de a1 vor apărea toate resturile posibile. Dacă x ≥ n0 ,
scriem x = qa1 + r cu 0 ≤ r < a1 . Din cele de mai sus rezultă că există l ∈ {0, . . . , a1 − 1}
astfel ı̂ncât la2 = q 0 a1 + r. Deci x − la2 = (q − q 0 )a1 . Dacă q − q 0 < 0, atunci x < la2 şi
rezultă a1 a2 < la2 , adică a1 < l, fals. Rezultă că q − q 0 ≥ 0 şi r = la2 + (q − q 0 )a1 .
Dacă n > 2, notăm b = (a1 , . . . , an−1 ) şi c = an . Atunci (b, c) = 1 şi din cele de mai sus
rezultă că există n1 ∈ N cu proprietatea că pentru orice x ∈ N, x ≥ n1 , există k, l ∈ N
astfel ı̂ncı̂t x = kb + lc. Dar (a1 /b, . . . , an−1 /b) = 1 şi din ipoteza de inducţie rezultă că
există n2 ∈ N cu proprietatea că pentru orice y ∈ N, y ≥ n2 , există l1 , . . . , ln−1 ∈ N
astfel ı̂ncı̂t y = l1 a1 /b + · · · + ln−1 an−1 /b ⇒ by = l1 a1 + · · · + ln−1 an−1 pentru y ≥ n2 .
Considerăm n0 = n2 b(1 + c) + n1 şi arătăm că pentru orice x ≥ n0 există k1 , . . . , kn ∈ N
astfel ca x = k1 a1 + · · · + kn an .
Cum n0 > n1 , există k, l ∈ N astfel ca x = kb + lc. Putem presupune că k ≥ n2 , altfel
k < n2 ⇒ n2 b(1 + c) < x = kb + lc < n2 b + lc ⇒ n2 bc < lc ⇒ n2 b < l ⇒ x =
(k + n2 c)b + (l − n2 b)c, scriere ı̂n care coeficienţii lui b şi c sunt numere naturale iar
coeficientul lui b este mai mare sau egal decât n2 . Deci bk = l1 a1 + · · · + ln−1 an−1 , unde
l1 , . . . , ln−1 ∈ N. În concluzie, x = kb + lc = l1 a1 + · · · + ln−1 an−1 + lc şi nu avem decât să
alegem k1 = l1 , . . . , kn−1 = ln−1 , kn = l pentru a obţine scrierea dorită.
Să trecem acum la rezolvarea problemei. Fie d cel mai mare divizor comun al ele-
mentelor mulţimii M − {0}. Atunci (1/d)M ⊆ N este submonoid, deci putem presupune
de la ı̂nceput că d = 1. Scriem M − {0} = {a1 , . . . , an , . . .} şi notăm qn = (a1 , . . . , an ) ⇒
. . . | qn | qn−1 | . . . | q2 | q1 ⇒ . . . ≤ qn ≤ qn−1 ≤ . . . ≤ q2 ≤ q1 , deci există t ∈ N
astfel ı̂ncât qn = qn+1 pentru orice n ≥ t. Notăm q = qn şi cum q|an pentru orice n ∈ N∗ ,
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 9

avem că q = 1. Deci (a1 , . . . , an ) = 1, unde n ≥ t este fixat ⇒ există n0 ∈ N∗ (conform

lemei) cu proprietatea că pentru orice x ∈ N, x ≥ n0 , există k1 , . . . , kn ∈ N astfel ı̂ncât
x = k1 a1 + · · · + kn an ⇒ {x ∈ N | x ≥ n0 } ⊆ M , deci M = A ∪ {x ∈ N | x ≥ n0 }, unde
A = {x ∈ M | x < n0 } este ı̂n mod evident o mulţime finită.
Observaţie. Din demonstraţie rezultă că elementele mulţimii A sunt şi ele multipli de
d.

Problema 1.3 (i) Să se arate că monoidul (N∗ , ·) este izomorf cu monoidul (M2 , ·), unde

M2 = {2n + 1 | n ≥ 0}.

(ii) Fie M3 = {3n + 1 | n ≥ 0} şi M5 = {5n + 1 | n ≥ 0}. Să se arate că (M3 , ·) şi (M5 , ·)

sunt monoizi şi că oricare doi dintre monoizii (N∗ , ·), (M3 , ·) şi (M5 , ·) sunt neizomorfi.

Soluţie. (i) Definim f : N∗ → M2 astfel: dacă n = 2k m, k ∈ N şi m impar, atunci

f (2k m) = m. Este uşor de văzut că f este izomorfism de monoizi.
(ii) Este imediat că M3 şi M5 sunt monoizi ı̂n raport cu operaţia de ı̂nmulţire. Să pre-
supunem că ar exista un izomorfism f : N∗ → M3 . Fie p ∈ N∗ un număr prim de forma
3k − 1. Atunci p2 ∈ M3 şi deci există x ∈ N∗ astfel ı̂ncât f (x) = p2 . Avem că x este număr
prim, altfel x ar fi reductibil, deci ar exista y, z ∈ N∗ − {1} astfel ı̂ncât x = yz. De aici
rezultă f (x) = f (yz) = f (y)f (z), adică f (y) = f (z) = p (deoarece f (a) = 1 ⇒ a = 1). În
consecinţă, p ∈ M3 , contradicţie.
Fie acum q ∈ N∗ ı̂ncă un număr prim de forma 3k − 1, q 6= p. Rezultă că există y, z ∈ N∗
numere prime astfel ı̂ncât f (y) = q 2 şi f (z) = pq. Obţinem f (x)f (y) = f (z)2 şi ţinând
seama că f este izomorfism de monoizi rezultă că xy = z 2 . Ţinând cont că x, y, z sunt
numere prime, deducem că x = y = z, contradicţie. Deci monoizii N∗ şi M3 nu sunt
izomorfi.
Analog se poate arăta că monoizii N∗ şi M5 nu sunt izomorfi, considerând numere
prime de forma 5k − 1.
Presupunem acum că există un izomorfism f : M3 → M5 . Să arătăm mai ı̂ntâi că dacă
x ∈ M3 şi x este ireductibil ı̂n M3 , atunci x este număr prim sau x = p1 p2 cu p1 , p2 numere
prime de forma 3k − 1. Presupunem că x nu este număr prim, deci există a, b ∈ N, a, b > 1
astfel ı̂ncât x = ab. Rezultă că a, b sunt de forma 3k − 1 (altfel ar trebui să fie de forma
3k + 1, ceea ce ar ı̂nsemna că x este reductibil ı̂n M3 ). Dacă a nu este număr prim, atunci
a = uv cu u, v ∈ N, u, v > 1. Atunci u este de forma 3k + 1 şi v este de forma 3k − 1 (sau
invers), deci x = u(vb) cu u, vb ∈ M3 ⇒ x reductibil in M3 , contradicţie. Deci a şi b sunt
numere prime.
Fie acum q1 , q2 , q3 , q4 ∈ N numere prime distincte de forma 5k + 2. Atunci (q1 q2 )2 ,
(q1 q3 )2 , (q2 q4 )2 , (q3 q4 )2 , q1 q2 q3 q4 ∈ M5 şi există x, y1 , y2 , z1 , z2 ∈ M3 distincte şi ire-
ductibile astfel ı̂ncı̂t f (x) = q1 q2 q3 q4 , f (y1 ) = (q1 q2 )2 , f (y2 ) = (q3 q4 )2 , f (z1 ) = (q1 q3 )2 ,
f (z2 ) = (q2 q4 )2 . De aici obţinem că f (x)2 = f (y1 )f (y2 ) = f (z1 )f (z2 ) ⇒ f (x2 ) = f (y1 y2 ) =
f (z1 z2 ) ⇒ x2 = y1 y2 = z1 z2 , deci ı̂n monoidul M3 elementul x2 are trei descompuneri dis-
tincte ı̂n factori ireductibili, ceea ce este uşor de verificat că nu este posibil (ţinând cont
de descrierea elementelor ireductibile din M3 ).

Problema 1.4 Fie A o mulţime nevidă şi f : A3 → A o funcţie cu proprietăţile:

(a) f (x, y, y) = x = f (y, y, x) pentru orice x, y ∈ A;

10

(b) f (f (x1 , x2 , x3 ), f (y1 , y2 , y3 ), f (z1 , z2 , z3 )) =

= f (f (x1 , y1 , z1 ), f (x2 , y2 , z2 ), f (x3 , y3 , z3 ))

pentru orice x1 , x2 , x3 , y1 , y2 , y3 , z1 , z2 , z3 ∈ A.

Arătaţi că pentru un a ∈ A fixat operaţia x + y = f (x, a, y) defineşte pe A o structură de

grup abelian.

Vojtech Jarnik, 2005

Soluţie. (1) Element neutru.

Fie e = a. Atunci e + x = a + x = f (a, a, x) = x = f (x, a, a) = x + a = x + e.
(2) Orice element este simetrizabil.
Fie x ∈ A fixat şi definim x0 = f (a, x, a). Avem x+x0 = x+f (a, x, a) = f (x, a, f (a, x, a)) =
f (f (a, a, x), f (a, x, x), f (a, x, a)) = f (f (a, a, a), f (a, x, x), f (x, x, a)) = f (a, a, a) = a = e.
Analog se arată că x0 + x = e.
(3) Asociativitatea.
(x + y) + z = f (x, a, y) + z = f (f (x, a, y), a, z) = f (f (x, a, y), f (a, a, a), f (a, a, z)) =
f (f (x, a, a), f (a, a, a), f (y, a, z)) = f (x, a, f (y, a, z) = x + f (y, a, z) = x + (y + z).
(4) Comutativitatea.
x+y = f (x, a, y) = f (f (x, a, a), f (x, x, a), f (y, x, x)) = f (f (x, x, y), f (a, x, x), f (a, a, x)) =
f (y, a, x) = y + x.

Problema 1.5 Fie G un grup cu proprietatea că elementele lui G0 (subgrupul comutator

al lui G) sunt de ordin finit. Să se arate că mulţimea elementelor de ordin finit ale lui G

formează un subgrup.

Iran, 2006

Soluţie. Este suficient să arătăm că produsul a două elemente de ordin finit este tot
un element de ordin finit.
Fie g, h ∈ G cu ord(g) < ∞ şi ord(h) < ∞. În grupul factor G/G0 , elementele gb şi b h au
ordinele finite, şi cum acest grup este comutativ rezultă că şi produsul lor gh
c are ordinul
finit. Aşadar există un număr natural n ≥ 1 cu proprietatea că gh c n = eb. De aici obţinem
că (gh)n ∈ G0 . Cum elementele lui G0 au ordinul finit, vom avea că (gh)n are ordinul finit.
În particular obţinem că gh are ordinul finit, ceea ce trebuia demonstrat.

Problema 1.6 Fie a, b, c elemente de ordin finit ı̂ntr-un grup. Arătaţi că dacă a−1 ba = b2 ,

b−2 cb2 = c2 şi c−3 ac3 = c2 , atunci a = b = c = e, unde e este elementul neutru al grupului.

Vojtech Jarnik, 2011

Soluţie. Presupunem contrariul şi fie p cel mai mic număr prim cu proprietatea că
p | ord(a) ord(b) ord(c). Fără a pierde generalitatea, putem presupune că p | ord(b). Fie
k ≥ 1 astfel ı̂ncât ord(b) = pk şi fie d = bk . Atunci ord(d) = p şi pentru orice m ≥ 1 avem
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 11

m
a−m dam = d2 .
Din mica teoremă a lui Fermat ştim că 2p ≡ 2 (mod p), de unde rezultă că a−p dap =
p
d2 = d2 = a−1 da. De aici deducem imediat că

a−l(p−1) dal(p−1) = d (1.1)

pentru orice l ∈ Z.
Pentru că (ord(a), p − 1) = 1 există u, v ∈ Z cu proprietatea că u ord(a) + v(p − 1) = 1.
Înlocuind acum pe l cu v ı̂n relaţia (1.1) obţinem d = a−v(p−1) dav(p−1) = a−1 da = d2 care
implică d = e, contradicţie.

Problema 1.7 Fie p un număr prim şi G un grup finit care are exact n elemente de ordin

p. Să se arate că n = 0 sau p | n + 1.

Putnam, 2007

Soluţie. Să presupunem că n ≥ 1. Din teorema lui Lagrange pentru grupuri rezultă
că p | |G|.
Fie S mulţimea tuturor submulţimilor lui G cu p elemente. Considerăm acţiunea lui G pe
S prin multiplicare la stânga.
Vom arăta că pentru această acţiune, numărul de elemente al oricărei orbite este |G| sau
|G|/p. Mai mult, ı̂n acest ultim caz, orbita conţine un unic subgrup de ordin p.
Fie X ∈ S. Notăm cu OX orbita lui X şi cu HX stabilizatorul lui X. Evident, OX =
{gX : g ∈ G} şi HX = {g ∈ G : gX = X}. Ştim că |OX | = [G : HX ]. Pe de altă parte,
[ [
X= hX = HX x,
h∈HX x∈X

deci X este o reuniune de clase la dreapta modulo HX , de unde rezultă că |HX | | |X|. În
concluzie, |HX | | p, ceea ce demonstrează prima parte a afirmaţiei de mai sus.
Dacă |HX | = p, atunci stabilizatorul oricărei mulţimi din OX va avea tot p elemente; ı̂n
particular, o submulţime Z ∈ OX conţine elementul neutru al lui G, şi pentru aceasta
avem HZ ⊆ Z. Cum |HZ | = |Z| rezultă că Z = HZ , ceea ce arată că OX conţine un
subgrup de ordin p. Unicitatea acestuia rezultă din faptul că orice altă submulţime din
OX este o clasă modulo HX .
Acum fie |G| = pm şi să presupunem că sunt k orbite cu pm elemente şi l orbite cu m
(pm
p )
elemente. Din ecuaţia claselor avem că |S| = kpm + lm; dar |S| = pm


p şi cum m ≡ 1
(mod p) obţinem l ≡ 1 (mod p).
Dar cele l orbite conţin fiecare câte un subgrup cu p elemente, deci numărul elementelor
de ordin p este n = l(p − 1) ≡ −1 (mod p), ceea ce era de demonstrat.

Problema 1.8 Există un grup abelian finit G pentru care produsul ordinelor tuturor

elementelor sale să fie 22009 ?

Putnam, 2009

Soluţie. Răspunsul este nu.

Din teorema de structură a grupurilor abeliene finite ştim că G este izomorf cu un produs
12

direct (finit) de grupuri ciclice. Evident, niciunul dintre aceste grupuri ciclice nu poate
avea ordin impar, altfel G ar conţine un element de ordin impar, ceea ce este imposibil. În
fapt, G este un 2-grup. Pentru un astfel de grup produsul ordinelor elementelor sale este
de forma 2i(G) .
Tot din teorema de structură putem scrie acum că G ' ∞ ek
Q
k=1 (Z2k ) , unde ek sunt numere
naturale aproape toate nule.
Pentru oriceQ număr natural m, elementele lui G de ordin cel mult 2m formeazăP∞ un subgrup
izomorf cu ∞ (Z
P∞ 2min(k,m)
k=1 ) ek şi care are 2sm elemente, unde s
m = k=1 min(k, m)ek .
Aşadar i(G) = k=1 k(2 − 2 s k sk−1 ). Deoarece s1 ≤ s2 ≤ . . . , i(G) + 1 va fi divizibil cu 2s1 .
Cum i(G) = 2009, rezultă s1 ≤ 1. Aceasta se ı̂ntâmplă ı̂n două cazuri: ori ek = 0 pentru
toţi k, ceea ce duce la i(G) = 0, ori ek = 1 pentru un k şi ej = 0 pentru orice j 6= k, caz
ı̂n care i(G) = (k − 1)2k + 1. Dar se vede imediat că ecuaţia (k − 1)2k + 1 = 2009 nu are
soluţii, ceea ce demonstrează afirmaţia.

Problema 1.9 Fie G un grup finit de ordin n. Arătaţi că orice element al lui G este

pătrat perfect dacă şi numai dacă n este impar.

Vojtech Jarnik, 2006

Soluţie. Dacă orice element al lui G este pătrat perfect, atunci funcţia f : G → G
definită prin f (a) = a2 este surjectivă, deci şi injectivă. În particular, dacă a2 = e, atunci
a = e, ceea ce arată că grupul G nu poate avea elemente de ordin 2. În consecinţă, ordinul
lui G este impar.
Reciproc, dacă n este impar ı̂l vom scrie sub forma n = 2k − 1. Fie x ∈ G. Atunci xn = e,
de unde rezultă că (xk )2 = x, deci x este pătrat perfect.

Problema 1.10 Aflaţi ı̂ntregii pozitivi n pentru care există o familie F formată din

submulţimi cu trei elemente ale mulţimii S = {1, . . . , n} şi care satisface următoarele

condiţii:

(i) pentru oricare două elemente distincte a, b ∈ S există o unică mulţime A ∈ F care

le conţine;

(ii) dacă a, b, c, x, y, z ∈ S au proprietatea că {a, b, x}, {a, c, y}, {b, c, z} ∈ F, atunci

{x, y, z} ∈ F.

IMC, 2003

Soluţie. Condiţia (i) ne permite să definim pe S o operaţie algebrică astfel:

a ∗ b = c dacă şi numai dacă {a, b, c} ∈ F, pentru orice a 6= b.

Evident, operaţia nu este complet definită, rămânând de definit şi a ∗ a.

Pentru moment ı̂nsă vom studia proprietăţile sale aşa cum a fost definită. Pentru a 6= b,
din proprietatea (i), rezultă imediat că operaţia satisface următoarele trei proprietăţi:
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 13

(a) a ∗ b 6= a şi a ∗ b 6= b;
(b) a ∗ b = b ∗ a;
(c) a ∗ (a ∗ b) = b.
Pentru x, a, c ∈ S disticte oricare două, din condiţia (ii) obţinem:
(d) (x ∗ a) ∗ c = b ∗ c = z = x ∗ y = x ∗ (a ∗ c),
deci operaţia este asociativă ı̂n cazul ı̂n care cele trei elemente sunt diferite.
Acum putem completa operaţia ı̂n aşa fel ı̂ncât aceasta să rămână asociativă şi ı̂n cazul ı̂n
care elementele nu sunt neapărat diferite. (De exemplu, va trebui să avem b = a ∗ (a ∗ b) =
(a ∗ a) ∗ b.) Pentru aceasta ı̂i vom adăuga lui S un element nou, să-i zicem 0, şi vom defini
(e) a ∗ a = 0 şi a ∗ 0 = 0 ∗ a = a, pentru orice a ∈ S ∪ {0}.
Este uşor de verificat acum că proprietăţile (a), (b), (c) au loc pentru orice a, b, c ∈ S ∪{0}.
Mai mult, vom avea şi că
(f) (a ∗ b) ∗ c = a ∗ (b ∗ c),
pentru orice a, b, c ∈ S ∪ {0}.
În concluzie, (S ∪ {0}, ∗) are o structură de grup abelian ı̂n care orice element diferit de 0
are ordinul doi, deci |S ∪ {0}| = 2r pentru un r ≥ 1, de unde rezultă că n = 2r − 1.
Reciproc, dacă n = 2r − 1 pentru un r ≥ 1, vom construi o familie de submulţimi ale lui
S cu proprietăţile (i) şi (ii). Pentru a face aceasta vom folosi tot o operaţie algebrică. Mai
precis, dacă a = a0 + 2a1 + · · · + 2r−1 ar−1 şi b = b0 + 2b1 + · · · + 2r−1 ar−1 , unde ai , bi sunt
0 sau 1, definim
a ∗ b = |a0 − b0 | + 2|a1 − b1 | + · · · + 2r−1 |ar−1 − br−1 |.
Este uşor de verificat că această operaţie safisface (a), (b), (c), (d). Dacă F va fi familia
formată din tripletele {a, b, a ∗ b}, cu a, b ∈ S distincte, atunci condiţia (i) va rezulta din
(a), (b), (c), iar condiţia (ii) din (d).
În concluzie, răspunsul este n = 2r − 1.

Problema 1.11 Pentru un grup G şi un număr ı̂ntreg m ≥ 1 definim G(m) ca fiind

subgrupul lui G generat de g m , g ∈ G. Arătaţi că dacă G(m) şi G(n) sunt comutative,

atunci şi G((m, n)) este comutativ. (Am notat cu (m, n) cel mai mare divizor comun al

lui m şi n.)

IMC, 2005

Soluţie. Fie d = (m, n). Este imediat că hG(m), G(n)i = G(d), deci va fi suficient să
arătăm că orice două elemente de forma am , bn comută.
Să considerăm c = [am , bn ], adică c = a−m b−n am bn . Rescriem pe c astfel:
c = (a−m bam )−n bn = a−m (b−n abn )m .
Aceste scrieri arată că c ∈ G(m) ∩ G(n). În particular, obţinem că c ∈ Z(G(d)).
2
Acum, din relaţia am bn = bn am c, rezultă prin inducţie că amr bnr = bnr amr cr , pentru
orice r ≥ 1. Pentru r = m/d, respectiv r = n/d, folosind că G(m), respectiv G(n) sunt
2 2
comutative, obţinem că c(m/d) = c(n/d) = e, de unde rezultă c = e.
14

Problema 1.12 Pentru un grup abelian G fie mG cel mai mic n ∈ N∗ cu proprietatea

că orice functie f : Zn → G are o restricţie a cărei sumă a valorilor este zero. Aflaţi

max mG .
|G|=2010

SEEMOUS Shortlist, 2010

Soluţie. Să considerăm funcţiile fk : Zk → Z2010 , fk (b = 1, cu k ∈ {1, 2, . . . , 2009}.

x)P
Pentru orice astfel de k şi orice ∅ = 6 M ⊂ Zk , avem fk (a) = |M | = 6 0. Deci
a∈M
mZ2010 ≥ 2010.
Pe de altă parte, fie G un grup abelian cu |G| = 2010, f : Z2010 → G şi g :
m
P
{0, 1, . . . , 2009} → Z2010 , g(m) = f (k). Funcţia g este sau bijectivă sau neinjectivă. În
k=0
m
P
primul caz, există un m ∈ {0, 1, . . . , 2009} astfel ı̂ncât f (k) = 0, iar ı̂n al doilea obţinem
k=0
m
P1 m
P2 m
P2
m1 < m2 astfel ı̂ncât f (k) = f (k). Această relaţie duce la f (k) = 0.
k=0 k=0 k=m1 +1
Ambele cazuri dau o restricţie a lui f ale cărei valori au suma zero. Deci mG ≤ 2010.
Concluzia este că max mG = 2010.
|G|=2010

Problema 1.13 Fie m ∈ N, m > 2 şi G un grup finit cu proprietatea că ord(x) > m,

oricare ar fi x ∈ G − {e}. Arătaţi că G nu se poate scrie ca reuniune de m subgrupuri

proprii.

Soluţie. Să presupunem că G = H1 ∪ . . . ∪ Hm , unde H1 , . . . , Hm sunt subgrupuri

proprii ale lui G, i = 1, . . . , m. Deoarece există xi ∈ Hi cu ord(xi ) > m, rezultă că |Hi | > m
pentru orice i = 1, . . . , m. Fie ti = [G : Hi ]. Avem ti > 1 pentru orice i = 1, . . . , m. Pe de
altă parte, |G| < |H1 | + · · · + |Hm | (deoarece Hi ∩ Hj 6= ∅ oricare ar fi i, j ∈ {1, . . . , m}).
Fie t = min{t1 , . . . , tm }. Rezultă că t > 1 şi fie p un divizor prim al lui t ⇒ p | |G| ⇒
există g ∈ G cu ord(g) = p (din teorema lui Chauchy) ⇒ p > m ⇒ ti > m, pentru orice
i = 1, . . . , m ⇒ 1 > t11 + · · · + t1m = |G|
1
(|H1 | + · · · + |Hm |) > 1, contradicţie.

Problema 1.14 Fie G un grup cu proprietatea că x2 = e pentru orice x ∈ G. Să se arate

că:

(i) G este grup abelian;

(ii) Dacă G este finit, atunci există n ∈ N astfel ı̂ncât |G| = 2n . Mai mult, ı̂n acest caz

G ' Z2 × · · · × Z2 ,

produsul direct conţinând n factori.

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 15

Soluţie. (i) Fie x, y ∈ G. Atunci (xy)2 = e, deci xyxy = e. Înmulţind cu x−1 la stânga
şi cu y −1 la dreapta şi ţinând cont că x2 = y 2 = e, obţinem yx = xy.
(ii) Observăm că grupul abelian (G, ·) se poate ı̂nzestra cu o structură de Z2 -spaţiu vec-
torial, ı̂nmulţirea cu scalari fiind definită astfel: 0̂ · x = e şi 1̂ · x = x pentru orice x ∈ G.
Verificarea este imediată, observându-se că este esenţială condiţia x2 = e pentru orice
x ∈ G (trebuie, de exemplu, ca (1̂ + 1̂)x = (1̂x)(1̂x) ceea ce este echivalent cu x2 = e).
Cum G este grup finit, va avea dimensiune finită. Fie aceasta n. Atunci G este izomorf,
ca Z2 -spaţiu vectorial, cu Z2 × · · · × Z2 (produs de n factori). În particular, acesta este şi
izomorfism de grupuri, deci G are 2n elemente.

Problema 1.15 Fie G un grup. Arătaţi că următoarele afirmaţii sunt echivalente:

(i) toate subgrupurile lui G sunt normale;

(ii) oricare ar fi a, b ∈ G există m ∈ Z cu proprietatea că (ab)m = ba.

Iran, 2009

Soluţie. (i) ⇒ (ii) Fie a, b ∈ G. Atunci habi este subgrup normal, deci b(ab)b−1 ∈ habi.
În consecinţă, există m ∈ Z cu proprietatea că (ab)m = ba.
(ii) ⇒ (i) Fie H ≤ G şi fie h ∈ H, g ∈ G. Atunci există m ∈ Z cu proprietatea că
((hg −1 )g)m = ghg −1 , de unde rezultă că ghg −1 = hm ∈ H, deci H E G.

Problema 1.16 Fie G un grup finit şi H subgrup al lui G de ordin impar cu [G : H] = 2n ,

n ≥ 1. Arătaţi că toate elementele lui G de ordin impar sunt ı̂n H dacă şi numai dacă H

este subgrup normal.

Iran, 2010

Soluţie. Fie x ∈ H şi g ∈ G. Atunci ord(x) | |H|, deci ord(x) este impar. Cum
ord(gxg −1 ) = ord(x), rezultă că gxg −1 ∈ H, ceea ce arată că H E G.
Reciproc, dacă H E G, atunci fie x ∈ G un element de ordin impar. Scriem ord(x) =
2r + 1. În grupul factor G/H avem că x b2r+1 = eb, deci ord(b x) | 2r + 1. Pe de altă parte,
ord(b n
x) | |G/H| = 2 . În consecinţă, ord(b b = eb, ceea ce ı̂nseamnă că x ∈ H.
x) = 1, adică x

Problema 1.17 Fie G un grup infinit care are doar un număr finit de subgrupuri ce nu

sunt normale. Dacă H ≤ G cu |H| = ∞, să se arate că H E G.

Soluţie. Să observăm mai ı̂ntâi că dacă K ≤ H şi H \ K este mulţime finită, atunci
K = H.
Deoarece H \K este mulţime finită şi H este grup infinit, avem că subgrupul K este infinit.
Dacă K 6= H, atunci [H : K] > 1 şi de aici rezultă că H \ K este o reuniune de clase (la
stânga, de exemplu) de forma xK, x ∈ H \ K. Dar |xK| = |K|, deci H \ K este mulţime
infinită, contradicţie.
Revenind la rezolvarea problemei, presupunem prin reducere la absurd că H nu este sub-
grup normal. Atunci există g ∈ G astfel ı̂ncât H * gHg −1 .
16

Notăm K = H ∩ gHg −1 şi fie x ∈ H \ K. Dacă g −1 hxig = hxi, atunci g −1 xg ∈ hxi ⊆ H,

deci x ∈ K, fals. Aşadar g −1 hxig 6= hxi, ceea ce arată că hxi nu este subgrup normal al lui
G.
Pe de altă parte, numărul de elemente din H \ K care generează acelaşi subgrup ca şi x
este finit, deoarece hxi are un număr finit de generatori.
În consecinţă, mulţimea H \ K este finită. Atunci, conform celor de mai sus, K = H, deci
H ⊆ gHg −1 , contradicţie.

Problema 1.18 Fie G un grup cu G0 = G şi H un subgrup al său. Arătaţi că dacă H

este ciclic şi H E G, atunci H ⊆ Z(G).

Iran, 2005
Soluţie. Deoarece H E G avem că NG (H) = G. Se ştie că NG (H)/CG (H) este izomorf
cu un subgrup al lui Aut(H). Cum H este ciclic, Aut(H) va fi abelian, deci şi G/CG (H)
este abelian. De aici obţinem că G0 ⊆ CG (H), deci CG (H) = G, ceea ce implică H ⊆ Z(G).

Problema 1.19 Fie G un grup cu proprietatea că G0 (subgrupul comutator al lui G) este

abelian şi orice subgrup normal şi abelian al lui G este finit. Arătaţi că G este finit.
Iran, 2009
Soluţie. Folosind lema lui Zorn putem alege un subgrup N al lui G care să fie maximal
abelian şi normal ce conţine pe G0 . Din ipoteză, N va fi finit. Deoarece N este abelian
avem că N ⊆ CG (N ), unde CG (N ) este centralizatorul lui N ı̂n G.
Dacă N = G, am terminat.
Dacă N 6= G, considerăm un element x ∈ CG (N ). Deoarece G/N este abelian, subgrupul
hx, N i este normal şi pentru că x ı̂l centralizează pe N , hx, N i este subgrup abelian normal.
Pentru că N este maximal, hx, N i = N , şi de aici rezultă că x ∈ N , deci N = CG (N ),
adică N este propriul său centralizator.
Definim acum un morfism de grupuri ϕ : G → Aut(N ), ϕ(g) = ϕg , unde ϕg ∈ Aut(N )
este un automorfism interior, adică ϕg (h) = ghg −1 pentru orice h ∈ N . Rezultă imediat că
Ker ϕ = N şi din teorema fundamentală de izomorfism, G/N este izomorf cu un subgrup
al grupului Aut(N ). Cum N este finit, Aut(N ) este finit, deci G/N este finit. Cum şi N
este finit, din teorema lui Lagrange rezultă că G este grup finit.

Problema 1.20 Presupunem că există un grup G care are exact n subgrupuri de indice

2. Să se arate că există un grup abelian finit care are exact n subgrupuri de indice 2.
Iran, 2007
Soluţie. Fie H1 , . . . , Hn cele n subgrupuriTn de indice 2 ale lui G. Evident, Hi CG pentru
orice i = 1, . . . , n şi de aici rezultă că H = i=1 Hi C G. Mai mult, G/H este izomorf cu un
subgrup al lui G/H1 × · · · × G/Hn , deci G/H este grup abelian finit, deoarece G/Hi ' Z2
pentru orice i = 1, . . . , n.
Rămı̂ne să arătăm că G/H are exact n subgrupuri de indice 2. Evident, H/Hi este subgrup
de indice 2 al lui G/H pentru orice i = 1, . . . , n. Dacă K/H ar fi subgrup de indice 2 al lui
G/H
G/H, atunci, deoarece K/H ' G/K, K va fi subgrup de indice 2 al lui G, deci va coincide
cu unul dintre subgrupurile H1 , . . . , Hn .
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 17

Problema 1.21 Fie p un număr prim şi G un grup care nu este ciclic cu |G| = pn , n ≥ 2.

Să se arate că G are cel puţin p + 3 subgrupuri distincte.

Iran, 2007

Soluţie. Procedăm prin inducţie după n.

Dacă n = 2, atunci G este izomorf cu Zp × Zp . Subgrupurile netriviale ale lui Zp × Zp
coincid cu Zp -subspaţiile vectoriale de dimensiune 1, iar numărul acestora este p + 1,
deoarece există p2 − 1 vectori liniari independenţi şi fiecare p − 1 dintre aceştia generează
acelaşi subspaţiu. În concluzie, ı̂n acest caz G are exact p + 3 subgrupuri.
Să presupunem acum că n > 2. Deoarece G este p-grup, centrul său Z(G) este netrivial,
deci |G/Z(G)| < |G|. Evident, G/Z(G) este un p-grup.
Dacă G/Z(G) nu este grup ciclic, din ipoteza de inducţie va avea cel puţin p+3 subgrupuri
distincte, deci G are cel puţin p + 3 subgrupuri distincte.
Dacă G/Z(G) este grup ciclic, atunci G este abelian, deci este izomorf cu un produs direct
de grupuri ciclice de forma Zpk , k ≥ 1. Mai mult, G nefiind ciclic, produsul direct are cel
puţin doi factori de forma de mai sus. Însă un grup de forma Zpk are un subgrup izomorf
cu Zp , deci produsul direct va conţine un subgrup izomorf cu Zp × Zp şi putem aplica
acum cazul n = 2.

Problema 1.22 Fie G un grup netrivial cu proprietatea că orice subgrup normal al său

este finit generat. Arătaţi că nu există N E G, N 6= {e}, astfel ı̂ncât G să fie izomorf cu

G/N .

Iran, 2008

Soluţie. Presupunem, prin reducere la absurd, că există N E G, N 6= {e}, astfel ı̂ncât
G ' G/N . Există astfel un morfism surjectiv de grupuri f : G → G cu Ker f = N .
Vom construi acum un subgrup normal al lui G care nu este finit generat, obţinând o
contradicţie.
Fie f n = f ◦ · · · ◦ f , n ≥ 1, unde compunerea se face de n ori. Definim Kn = Ker f n
şi K = ∪n≥1 Kn . Kn sunt subgrupuri normale ı̂n G şi Kn ⊆ Kn+1 , oricare ar fi n ≥ 1.
Evident, K E G.
Să arătăm că K nu este finit generat. Dacă K este finit generat, atunci există j ≥ 1 astfel
ı̂ncât K = Kj şi de aici deducem că Kj = Kj+1 = . . . . Însă egalitatea Kj = Kj+1 este
imposibilă, altminteri f ◦ f j (x) = e implică f j (x) = e şi cum f j este morfism surjectiv
rezultă că Ker f = {e}, ceea ce este fals.

Problema 1.23 Fie G un grup finit cu proprietatea că pentru orice H ≤ G există un

morfism fH : G → H astfel ı̂ncât fH (h) = h pentru orice h ∈ H. Arătaţi că G este izomorf

cu un produs direct de grupuri ciclice cu ordinele numere prime.

Iran, 2008

Soluţia 1. Procedăm prin inducţie după n, numărul numerelor prime (nu neapărat
distincte) care apar ı̂n descompunerea lui |G| ı̂n factori primi.
18

Dacă n = 1 nu este nimic de demonstrat.

Dacă n > 1, atunci scriem |G| = p1 · · · pn şi considerăm H ≤ G cu |H| = pn elemente (un
astfel de H există din teorema lui Cauchy). Din ipoteză există fH : G → H astfel ı̂ncât
fH (h) = h pentru orice h ∈ H.
Fie K = Ker fH . Din teorema fundamentală de izomorfism pentru grupuri avem că
G/K ' H, deci |K| = p1 · · · pn−1 . Din ipoteza de inducţie, K este izomorf cu un produs
direct de grupuri ciclice cu ordinele numere prime.
Pe de altă parte, există, de asemenea, un morfism fK : G → K astfel ı̂ncât fK (k) = k
pentru orice k ∈ K.
Fie L = Ker fK . Evident, K, L sunt subgrupuri normale şi K ∩ L = {e}. Mai mult, vom
arăta că G = KL.
Fie g ∈ G. Scriem g = fK (g)(fK (g)−1 g), unde fK (g) ∈ K şi fK (g)−1 g ∈ L deoarece
fK (fK (g)−1 g) = fK (g)−1 fK (g) = e, deci G = KL.
Acum rezultă imediat că G ' K × L. Dar G/L ' K implică |L| = pn , deci L este grup
ciclic.
În concluzie, G este izomorf cu un produs direct de grupuri ciclice cu ordinele numere
prime.

Soluţia 2. Fie P un p-subgrup Sylow al lui G, unde p este un număr prim care divide
|G|. Ştim că există un morfism fP : G → P cu proprietatea că fP (x) = x pentru orice
x ∈ P.
Fie K = Ker fP . Atunci G/K ' P şi există un morfism fK : G → K astfel ı̂ncât fK (k) = k
pentru orice k ∈ K.
Fie L = Ker fK . Cum G/L ' K avem că |G/L| = |K|. Dar |G/K| = |P | şi de aici deducem
că |P | = |L|, deci L este p-subgrup Sylow normal al lui G. Cum orice două p-subgrupuri
Sylow sunt conjugate, va trebui ca P = L.
Aşadar orice p-subgrup Sylow al lui G este normal, deci G este grup nilpotent. Dar orice
grup nilpotent este produsul direct al subgrupurilor sale Sylow, deci G este izomorf cu un
produs direct de p-grupuri.
Deoarece proprietatea din enunţ se transferă la subgrupuri, va fi suficient să considerăm
cazul ı̂n care G este p-grup. Fie |G| = pn , n ≥ 1. Vom face inducţie după n.
Dacă n = 1, atunci G este grup ciclic.
Dacă n > 1, atunci avem două posibilităţi: Z(G) = G sau Z(G) 6= G.
În cazul ı̂n care Z(G) = G obţinem că G este abelian şi atunci ord(x) = p pentru orice
x ∈ G, x 6= {e}, altminteri ar exista un grup ciclic cu pm elemente, m > 1, şi care are
proprietatea din enunţ, ceea ce este fals. Aşadar, ı̂n acest caz, G este Zp -spaţiu vectorial
de dimensiune n, deci este izomorf cu produsul direct Zp × · · · × Zp (ı̂n care Zp apare de
n ori).
În cazul ı̂n care Z(G) 6= G considerăm un morfism f : G → Z(G) ca ı̂n enunţ şi arătăm
că G ' Z(G) × Ker f (folosim faptul că Z(G) şi Ker f sunt subgrupuri normale ale
lui G, Z(G)Ker f = G şi Z(G) ∩ Ker f = {e}). Cum 1 < |Z(G)| < |G| şi implicit
1 < |Ker f | < |G|, din ipoteza de inducţie rezultă că G este izomorf cu un produs direct
de grupuri ciclice cu p elemente.

Problema 1.24 Fie p un număr prim, G un p-grup finit, x, y ∈ G şi z = [x, y]. Pre-

supunem că x se află ı̂n orice subgrup normal al lui G care ı̂l conţine pe z. Să se arate că

x = e.
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 19

Iran, 2009

Soluţie. Vom face inducţie după |G|.

Dacă |G| = p, atunci G este ciclic, deci z = e. Rezultă imediat că x = e, deoarece {e} este
subgrup normal ı̂n G.
Să presupunem acum că |G| > p.
Fie g ∈ Z(G) cu ord(g) = p şi definim subgrupul normal N = hgi. Fie G = G/N şi
z = [x, y] ∈ G. Evident G este p-grup şi satisface condiţia din enunţ cu privire la elementele
x, y şi z. Din ipoteza de inducţie obţinem că x = e, adică x ∈ N . Cum ı̂nsă N ⊆ Z(G)
rezultă că x ∈ Z(G), deci z = e şi de aici x = e.

Problema 1.25 Fie G un grup şi N un subgrup normal şi finit al lui G cu proprietatea

că G/N este grup abelian finit generat. Demonstraţi că:

(i) orice subgrup al lui G este finit generat;

(ii) C = CG (N ) este subgrup normal şi [G : C] este finit;

(iii) G/Z(G) este grup finit.

Iran, 2009

Soluţie. (i) Fie H ≤ G. Atunci HN ≤ G şi HN/N ≤ G/N . Cum orice subgrup al
unui grup abelian finit generat este la rândul său finit generat, rezultă că HN/N este finit
generat. Fie x br ∈ HN/N un sistem de generatori pentru HN/N cu xi ∈ H pentru
b1 , . . . , x
orice i = 1, . . . , r. Se arată uşor că H este generat de x1 , . . . , xr şi H ∩N . Cum H ∩N ≤ N ,
avem că H ∩ N este o mulţime finită, deci H este finit generat.
(ii) Se ştie că CG (N ) E NG (N ). Dar N E G implică NG (N ) = G, deci C E G.
Mai ştim că NG (N )/CG (N ) este izomorf cu un subgrup al lui Aut(N ), deci G/C este grup
finit.
(iii) Pentru ı̂nceput observăm că G0 ⊆ N , deoarece G/N este abelian. Rezultă că G0 este
grup finit.
Din (i) obţinem, ı̂n particular, că G este finit generat şi fie g1 , . . . , gm un sistem de gener-
atori pentru G.
Cum G0 este grup finit, mulţimea conjugaţilor lui gi nu poate fi decât finită, altminteri am
avea o infinitate de comutatori distincţi. De aici rezultă că [G : CG (gi )] < ∞ pentru orice
i = 1, . . . , m. T
Dar Z(G) = m i=1 CG (gi ). De aici rezultă imediat că [G : Z(G)] < ∞, ceea ce era de
demonstrat.
Observaţie. Nu este ı̂ntâmplător faptul că ı̂n rezolvarea punctului (iii) am folosit că
G0 este grup finit. Există o teoremă a lui Schur care spune că dacă G/Z(G) este grup finit,
atunci G0 este grup finit.

Problema 1.26 (i) Să se arate că pentru orice n ∈ N∗ , grupul (C∗ , ·) are exact un subgrup

cu n elemente şi anume Un = {z ∈ C∗ | z n = 1}.

Upn este un subgrup al lui (C∗ , ·)

S
(ii) Dacă p este un număr prim, arătaţi că Cp∞ =
n≥0
20

care nu este finit generat.

(iii) Arătaţi că dacă H este un subgrup propriu al lui Cp∞ , atunci există n ∈ N∗ cu

H = Upn .

(iv) Dacă G este un subgrup infinit al lui (C∗ , ·) cu proprietatea că orice subgrup propriu

al său este finit, atunci există p număr prim astfel ı̂ncât G = Cp∞ .

Olimpiada Naţională de Matematică, România, 1998

Soluţie. (i) Un = {z ∈ C | z n = 1} este subgrup al lui (C∗ , ·), deoarece pentru

x, y ∈ Un avem (xy −1 )n = xn y −n = 1, deci xy −1 ∈ Un . Dacă H este un subgrup cu n
elemente al lui (C∗ , ·), din teorema lui Lagrange rezultă că z n = 1 pentru orice z ∈ H,
deci H ⊆ Un . Cum H şi Un au acelaşi număr de elemente rezultă că H = Un .
(ii) În grupul (C∗ , ·) considerăm subgrupurile Upn cu n ∈ N. Avem Upn ⊆ Upn+1 , deoarece
n n+1
z p = 1 implică z p = 1 şi incluziunea este strictă, cele două subgrupuri având cardinale
diferite. Rezultă uşor acum că Cp∞ nu este finit generat.
(iii) Fie H un subgrup al lui Cp∞ . Atunci orice element al lui H are ordinul de forma pm ,
m ∈ N. Avem două posibilităţi: mulţimea {m ∈ N | există x ∈ H cu ord(x) = pm } este
mărginită sau nemărginită.
Dacă mulţimea {m ∈ N | există x ∈ H cu ord(x) = pm } este nemărginită, atunci vom
avea H = Cp∞ . Fie g ∈ Cp∞ , ord(g) = pn . < g > este un subgrup cu pn elemente al lui
Cp∞ şi din (i) rezultă că < g > = Upn . Pe de altă parte, există m ∈ N, m > n şi x ∈ H cu
ord(x) = pm . Atunci, ca mai sus, < x > = Upm ⊇ Upn , deci g ∈ < x > ⊆ H.
Dacă mulţimea {m ∈ N | există x ∈ H cu ord(x) = pm } este mărginită, atunci fie n cel
mai mare element al său şi x ∈ H cu ord(x) = pn . Vom arăta că ı̂n acest caz H = Upn .
Într-adevăr, dacă g ∈ H, atunci ord(g) = pm cu m ≤ n şi < g > = Upm ⊆ Upn , deci
H ⊆ Upn . Pe de altă parte, H ⊇ < x > = Upn şi de aici rezultă egalitatea dorită.
(iv) G nu este grup ciclic, altfel G ar fi izomorf cu Z şi nu are proprietatea din enunţ. Mai
mult, rezultă că ord(x) < ∞ pentru orice x ∈ G, deoarece < x > este un subgrup ciclic al
lui G şi din aceleaşi motive ca mai sus nu poate fi infinit.
Arătăm acum că există un unic număr prim p > 0 cu proprietatea că ord(x) este o
putere a lui p pentru orice x ∈ G. Să presupunem că există x1 , x2 ∈ G cu ord(x1 ) = pa11 şi
ord(x2 ) = p2a2 , unde p1 , p2 sunt numere prime distincte. (Să observăm că ı̂ntotdeauna există
elemente ı̂n grupul G care au ordinul o putere a unui număr prim: dacă ord(x) = q1b1 · · · qrbr ,
b2 br
qi numere prime distincte, atunci ord(xq2 ···qr ) = q1b1 .) Alegem a1 , a2 maxime. (Dacă ar
exista un număr prim p astfel ı̂ncât mulţimea {k ∈ N | există x ∈ G cu ord(x) = pk } să
fie infinită, atunci Cp∞ ⊆ G, deci Cp∞ este un subgrup infinit al lui G, deci Cp∞ = G.)
Fie x3 ∈ G − < x1 , x2 > (există un astfel de element, deoarece < x1 , x2 > este subgrup
k2
p
finit al lui G). Dacă ord(x3 ) = pk11 pk22 , atunci k1 ≤ a1 şi k2 ≤ a2 (deoarece ord(x32 ) = pk11
k1 k2 k1
p p p
şi ord(x31 ) = pk22 ). Rezultă că x32 ∈ < x1 > = Upa1 şi x31 ∈ < x2 > = Upa2 , deci
1 2
k k
p 2 p 1
x3 2 ∈ < x3 1
x1 , x2 > şi ∈ < x1 , x2 >. În particular, obţinem x3 ∈ < x1 , x2 > (deoarece
(pk11 , pk22 )= 1), contradicţie. Rezultă că există un număr prim p3 , diferit de p1 , p2 , astfel
ı̂ncât p3 | ord(x3 ). Deci există ı̂n G elemente de ordin o putere a lui p3 . Notăm tot cu x3 un
element de ordin pa33 cu a3 maxim. În acest fel se obţine un şir (xn ) de elemente din G, un
şir de numere prime distincte (pn ) şi un şir de numere naturale nenule (an ) cu proprietatea
că ord(xn ) = pann pentru orice n ≥ 1. În mod clar < x2 , . . . , xn , . . . > este subgrup infinit
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 21

al lui G şi diferit de G (infinit, deoarece ord(x2 · · · xn ) = pa22 · · · pann pentru orice n ≥ 2 şi
diferit de G, deoarece x1 ∈ / < x2 , . . . , xn , . . . >), contradicţie.
Deci există un unic număr prim p cu proprietatea că ord(x) este o putere a lui p pentru
orice x ∈ G. Dacă mulţimea {k ∈ N | există x ∈ G cu ord(x) = pk } ar fi finită, fie
k0 maximul său. Rezultă că G ⊆ Upk0 , fals. Deci mulţimea este infinită şi ı̂n acest caz
obţinem că G = Cp∞ .

Problema 1.27 Fie G un grup care are un automorfism σ de ordin doi fără puncte fixe

netriviale (adică σ(x) = x implică x = e).

(i) Dacă G este grup finit, atunci G este abelian;

(ii) Dacă oricare ar fi x ∈ G există un unic element y ∈ G astfel ı̂ncât x = y 2 , atunci G

este abelian.

Iran, 2003

Soluţie. (i) Definim o funcţie f : G → G prin f (x) = x−1 σ(x), oricare ar fi x ∈ G.

Să arătăm că f este injectivă: f (x) = f (y) ⇒ x−1 σ(x) = y −1 σ(y) ⇒ σ(xy −1 ) = xy −1 ⇒
xy −1 = e ⇒ x = y.
Deoarece G este grup finit rezultă că f este funcţie bijectivă, deci orice element al lui G
se scrie sub forma x−1 σ(x) pentru un x ∈ G.
Dar σ(x−1 σ(x)) = σ(x−1 )σ(σ(x)) = σ(x)−1 x = (x−1 σ(x))−1 , deci σ(y) = y −1 pentru orice
y ∈ G şi folosind că σ este morfism de grupuri rezultă imediat că G este abelian.
(ii) Fie x ∈ G. Atunci există un unic element y ∈ G cu proprietatea că x−1 σ(x) = y 2 .
Deducem că σ(x−1 σ(x)) = σ(y 2 ) ⇔ σ(x)−1 σ(σ(x)) = σ(y)2 ⇔ σ(x)−1 x = σ(y)2 ⇔
(σ(x)−1 x)−1 = (σ(y)2 )−1 ⇔ x−1 σ(x) = σ(y −1 )2 .
Din ipoteză rezultă acum că σ(y −1 ) = y ⇔ σ(y) = y −1 .
Calculăm σ(xy) = σ(x)σ(y) = xy 2 y −1 = xy şi obţinem că xy = e ⇒ y = x−1 ⇒
x−1 σ(x) = x−2 ⇒ σ(x) = x−1 , deci G este abelian.
Observaţie. În cazul (i) se poate arăta uşor că |G| este impar.

Problema 1.28 Arătaţi că următoarea afirmaţie are loc pentru n = 3, 5 şi nu are loc

pentru n = 4: ,,Pentru orice π 1 ∈ Sn , π 1 6= e, există π 2 ∈ Sn cu proprietatea că hπ 1 , π 2 i =

Sn .”

IMC, 1998

Soluţie. Cazul n = 3 este imediat.

Dacă π 1 este o transpoziţie, să zicem că π 1 = (12), atunci putem considera π 2 = (123).
Dacă π 1 este un ciclu de lungime 3, să zicem că π 1 = (123), atunci putem considera
π 2 = (12).
Cazul n = 5.
(i) Dacă π 1 este o transpoziţie, să zicem că π 1 = (12), atunci putem considera π 2 =
(12345).
(ii) Dacă π 1 este un ciclu de lungime 3, să zicem că π 1 = (123), atunci putem considera
22

π 2 = (124)(35). Avem π 42 = (124) şi π 32 π 1 π 32 = (125), deci (123), (124), (125) ∈ hπ 1 , π 2 i.

Ştim ı̂nsă că A5 = h(123), (124), (125)i, deci A5 ⊆ hπ 1 , π 2 i. Cum [S5 : A5 ] = 2, iar π 2 este
permutare impară, rezultă hπ 1 , π 2 i = S5 .
(iii) Dacă π 1 este produsul dintre un ciclu de lungime 3 şi o transpoziţie (disjuncte, de-
sigur), să zicem că π 1 = (123)(45). Atunci, ca ı̂n cazul precedent, putem alege π 2 = (124).
(iv) Dacă π 1 este un ciclu de lungime 4, să zicem că π 1 = (1234), atunci putem consid-
era π 2 = (12345). Avem (π 2 π 1 )3 = (24), π 21 (24) = (13) şi π 22 = (13524). Din faptul că
(13), (13524) ∈ hπ 1 , π 2 i obţinem imediat că hπ 1 , π 2 i = S5 .
(v) Dacă π 1 este produsul a două transpoziţii disjuncte, să zicem că π 1 = (12)(34), atunci
vom considera π 2 = (1354). Avem π 22 π 1 = (125) şi π 32 π 1 = (124)(35). Din (iii) rezultă
acum că hπ 1 , π 2 i = S5 .
(vi) Dacă π 1 este un ciclu de lungime 5, să zicem că π 1 = (12345), atunci putem considera
π 2 = (12).
Cazul n = 4.
Fie π 1 = (12)(34) şi presupunem că există π 2 ∈ S4 cu hπ 1 , π 2 i = S4 . Considerăm
K = {e, (12)(34), (13)(24), (14)(23)}. Ştim că K este subgrup normal al lui S4 şi din
cele de mai sus avem că grupul factor S4 /K este ciclic, generat de clasa lui π 2 . Pe de altă
parte, |S4 /K| = 6, deci acest grup factor conţine un element de ordin 6. Dar pentru orice
σ ∈ S4 , ord(σ) ∈ {1, 2, 3, 4}, ceea ce contrazice existenţa unui element de ordin 6 ı̂n S4 /K.
Observaţie. Afirmaţia din problemă are loc pentru orice n 6= 4 şi a fost demonstrată
ı̂n lucrarea ”S. Piccard, Sur les bases du groupe symetrique et du groupe alternant, Com-
mentarii Mathematici Helvetici, vol. 11, 1938”.

Problema 1.29 Fie G un subgrup al lui Sn , n ≥ 2, cu proprietatea că pentru orice

π ∈ G \ {e} există un unic k ∈ {1, . . . , n} pentru care π(k) = k. Arătaţi că acest k este

acelaşi pentru orice π ∈ G \ {e}.

IMC, 2010

Soluţia 1. Considerăm acţiunea canonică a lui G pe mulţimea X = {1, . . . , n} dată

prin (π, x) → π(x). Pentru x ∈ X definim Stab(x) = {g ∈ G : g(x) = x} şi Gx = {g(x) :
g ∈ G}, stabilizatorul şi respectiv orbita lui x relativ la acţiunea dată. Din enunţ avem că
[
G= Stab(x) (1.2)
x∈X

şi
Stab(x) ∩ Stab(y) = {e} (1.3)
pentru x 6= y.
Vom demonstra că există x ∈ X cu proprietatea că Stab(x) = G, ceea ce rezolvă problema.
Fie Gx1 , . . . , Gxr orbitele distincte ale acţiunii. Ştim că acestea formează o partiţie a lui
X, deci putem scrie
[r [
G= Stab(x). (1.4)
i=1 x∈Gxi

Mai ştim că |Gx| = |G|/| Stab(x)|. Dacă y ∈ Gx, atunci Gy = Gx şi de aici rezultă că
| Stab(y)| = | Stab(x)|.
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 23

Din relaţia (1.4) obţinem

r r
[ [ X |G|
|G| − 1 = |G \ {e}| = | Stab(x) \ {e}| = (|Gxi | − 1),
|Gxi |
i=1 x∈Gxi i=1

de unde rezultă
r
1 X 1
1− = (1 − ). (1.5)
|G| |Gxi |
i=1

Faptul că există x ∈ X cu proprietatea că Stab(x) = G este echivalent cu existenţa unei
orbite triviale.
Dacă toate orbitele sunt netriviale şi sunt cel puţin două, atunci din relaţia (1.5) vom avea
că
r
1 X 1 1 1
1− = (1 − ) ≥ (1 − ) + (1 − ) = 1,
|G| |Gxi | 2 2
i=1

contradicţie.
Dacă există o singură orbită şi aceea este netrivială, atunci din (1.2) şi (1.3) rezultă că
|G| − 1 = x∈X (| Stab(x)| − 1) = n |G|
P
n − n = |G| − n, contradicţie.
În concluzie, există cel puţin o orbită trivială, deci un punct fix comun tuturor
permutărilor din G.

Soluţia 2. Vom folosi aceleaşi notaţii ca ı̂n soluţia precedentă.

Pentru un element g ∈ G definim Fix(g) = {x ∈ X : gx = x}. Evident, |Fix(g)| = 1 pentru
orice g 6= e şi |Fix(e)| = n.
1 P
Vom folosi acum lema lui Burnside care spune că numărul de orbite N = |G| g∈G |Fix(g)|.
1
Aşadar N = |G| (|G| − 1 + n), de unde rezultă că |G| divide pe n − 1.
Pe de altă parte, din ecuaţia claselor avem că n = m1 + · · · + mN , unde mi = |Gxi |,
elementele {x1 , . . . , xN } reprezentând un sistem complet şi independent de reprezentanţi
pentru relaţia de echivalenţă determinată de acţiunea canonică a lui G pe X. Din relaţia
orbită-stabilizator deducem că mi | |G| pentru orice i = 1, . . . , N .
Dacă N = 1, atunci n | n − 1, fals.
Dacă N > 1, atunci vom avea N − 1 elemente dintre m1 , . . . , mN egale cu |G|, altminteri
n ≤ (N −2)|G|+|G| = (N −1)|G| = n−1, contradicţie. În concluzie, n = (N −1)|G|+mi =
n − 1 + mi , deci mi = 1 ceea ce ı̂nseamnă că există o orbită trivială.

Problema 1.30 Fie G un subgrup al lui Sn , n ≥ 2, cu proprietatea că pentru orice

i, j ∈ {1, . . . , n} există σ ∈ G astfel ı̂ncât σ(i) = j. Arătaţi că pentru orice k ∈ {1, . . . , n}

avem Gk ∩ Z(G) = {e}, unde Gk = {τ ∈ G : τ (k) = k}.

Iran, 2004

Soluţie. Considerăm acţiunea lui G pe mulţimea {1, . . . , n} dată prin (σ, i) → σ(i).
Pentru k ∈ {1, . . . , n} avem că Stab(k) = {σ ∈ G : σ(k) = k}, deci Stab(k) = Gk .
Este imediat din enunţ că Gk = {1, . . . , n}, unde Gk este orbita lui k, adică Gk = {σ(k) :
σ ∈ G}.
Din formula orbită-stabilizator obţinem că n = |Gk| = [G : Gk ]. Aşadar există
τ 1 , . . . , τ n−1 ∈ G cu proprietatea că G = Gk ∪ τ 1 Gk ∪ . . . ∪ τ n−1 Gk (reuniune disjunctă).
24

Fie τ ∈ Gk ∩ Z(G). Avem că τ τ j = τ j τ pentru orice j ∈ {1, . . . , n − 1} şi de aici deducem
că τ (τ j (k)) = τ j (k) pentru orice j ∈ {1, . . . , n − 1}.
Arătăm acum că {k, τ 1 (k), . . . , τ n−1 (k)} = {1, . . . , n} şi de aici rezultă, ı̂n mod evident, că
τ = e. Să presupunem prin absurd că τ i (k) = τ j (k), i 6= j. Atunci τ −1 j τ i (k) = k, echivalent
−1
τ j τ i ∈ Gk , deci τ i Gk = τ j Gk , contradicţie.

Problema 1.31 (i) Dacă G este un subgrup al lui Sn care nu este conţinut ı̂n An , atunci

G conţine un subgrup de indice 2.

(ii) Dacă G este grup finit şi |G| = 4n + 2, atunci G conţine un unic subgrup de indice 2.

Soluţie. (i) Fie G ≤ Sn astfel ı̂ncât G nu este inclus ı̂n An . Rezultă imediat că
[G : G ∩ An ] ≤ [Sn : An ] = 2. Dar G 6= G ∩ An , deci [G : G ∩ An ] > 1. Am obţinut că
[G : G ∩ An ] = 2 şi deci G ∩ An este subgrup de indice 2 ı̂n G.
Se poate argumenta chiar mai simplu: deoarece G 6= G ∩ An , G conţine o permutare
impară, să o notăm cu σ. Rezultă că G ∩ An şi σ(G ∩ An ) formează o partiţie a lui An .
Dacă τ ∈ G, atunci τ poate fi pară, caz ı̂n care τ ∈ G ∩ An , sau poate fi impară, caz ı̂n
care σ −1 τ ∈ G ∩ An ⇔ τ ∈ σ(G ∩ An ).
(ii) Cum |G| = 4n + 2, din teorema lui Cauchy rezultă că G are un element g de ordin
2. Din teorema lui Cayley ştim că există un morfism injectiv de grupuri f : G → S(G)
definit prin f (x)(y) = xy pentru orice x, y ∈ G. (Prin S(G) am notat grupul simetric al
mulţimii G, care ı̂n acest caz este izomorf cu S4n+2 ). Să observăm că permutarea f (g) nu
are puncte fixe, deoarece g 6= e, şi că (f (g))2 = IdG . Rezultă că descompunerea lui f (g)
ı̂n produs de cicli disjuncţi constă ı̂n produsul a 2n + 1 transpoziţii. Aşadar f (g) este o
permutare impară şi aplicând (i) pentru grupul Im(f ) obţinem că Im(f ) are un subgrup
de indice 2. Dar f este morfism injectiv, deci G ' Im(f ), de unde rezultă că G are un
subgrup de indice 2.
Presupunem acum că există două subgrupuri distincte H1 , H2 de indice 2 ı̂n G. Acestea
sunt subgrupuri normale şi deci H1 H2 /H1 ' H2 /H1 ∩ H2 . Deoarece H1 este subgrup
propriu al lui H1 H2 , rezultă că H1 H2 = G, deci |H1 H2 /H1 | = 2 = |H2 /H1 ∩ H2 |, ceea ce
ı̂nseamnă că H1 ∩ H2 are |H22 | = 2n+1
2 elemente, ceea ce este absurd.

Problema 1.32 Să se arate că grupurile GL(2, Z) şi GL(3, Z) nu sunt izomorfe.

Soluţie. Să presupunem că grupurile GL(2, Z) şi GL(3, Z) sunt izomorfe. Vom defini
acum
 un morfism
 injectiv de grupuri f : GL(2, Z) × {±1} → GL(3, Z) prin f (A, ±1) =
A 0
. Deoarece grupul ({±1}, ·) este izomorf cu Z2 şi GL(2, Z) este izomorf cu
0 ±1
GL(3, Z), rezultă că avem un morfism injectiv de la GL(2, Z) × Z2 la GL(2, Z). Iterând
obţinem că există un morfism injectiv de la GL(2, Z)×Z2 ×· · ·×Z2 (ı̂n produs se consideră
n cópii ale lui Z2 ) la GL(2, Z). În particular, aceasta ı̂nseamnă că pentru orice n ∈ N∗
există A1 , . . . , An ∈ GL(2, Z) cu proprietatea că ord(Ai ) = 2 şi Ai Aj = Aj Ai , oricare ar fi
i, j ∈ {1, . . . , n}.  
a b
Elementele de ordin 2 din GL(2, Z) sunt matricele −I2 şi , cu bc = 1 − a2 . Să
c −a
considerăm două matrice de această formă şi să vedem ı̂n ce condiţii acestea comută: fie
0 0
 
a b a b
A= şi A0 = astfel ı̂ncât AA0 = A0 A. Din calcule se obţine că
c −a c0 −a0
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 25

ab0 = a0 b, ac0 = a0 c, bc0 = b0 c. Ţinând cont de faptul că bc = 1 − a2 şi b0 c0 = 1 − a02 , rezultă
că singurele matrice de ordin 2 cu care A comută sunt −A şi −I2 , contradicţie.
Observaţie. Soluţia dată se bazează pe faptul că grupul Z32 nu se scufundă ı̂n GL(2, Z),
dar se scufundă ı̂n GL(3, Z). Această observaţie se poate generaliza ducând la concluzia
că grupurile GL(m, Z) şi GL(n, Z) nu sunt izomorfe pentru m 6= n.

Problema 1.33 Fie G un grup finit, p cel mai mic divizor prim al lui |G| şi H un subgrup

normal. Să se arate că dacă |H| = p, atunci H este conţinut ı̂n Z(G).

Iran, 1990 şi Iran, 2011

Soluţia 1. Presupunem că H 6⊆ Z(G). Atunci rezultă că H ∩ Z(G) = {e}. Considerăm
acum acţiunea prin conjugare a lui G pe P H şi scriem ecuaţia claselor pentru această
acţiune. Vom avea |H| = |H ∩ Z(G)| + [G : CG (x)], unde CG (x) este centralizatorul
elementului x ∈ H, ı̂n acest caz cu CG (x) 6= G. Deoarece [G : CG (x)] divide |G| şi
p este cel maiP mic număr prim care divide |G|, rezultă că [G : CG (x)] ≥ p, de unde
p = |H| = 1 + [G : CG (x)] ≥ 1 + p, contradicţie.

Soluţia 2. Acţiunea prin conjugare a lui G pe H defineşte un morfism ϕ : G →

Aut(H). Cum H ' Zp , avem că Aut(H) ' Aut(Zp ). Ştim ı̂nsă că Aut(Zp ) ' Z× ×
p , iar Zp
este grup ciclic cu p − 1 elemente. Fiindcă p este cel mai mic divizor prim al lui |G|, avem
că (|G|, p − 1) = 1 şi astfel morfismul ϕ este trivial. Deci gxg −1 = x pentru orice g ∈ G şi
orice x ∈ H, ceea ce ı̂nseamnă că H ⊆ Z(G).
Observaţie. Se observă că putem ı̂nlocui condiţia din enunţ asupra lui H cu
(|G|, | Aut(H)|) = 1.

Problema 1.34 Fie G un grup finit şi H1 , H2 , H3 trei subgrupuri abeliene. Dacă ([G :

Hi ], [G : Hj ]) = 1 pentru orice i, j ∈ {1, 2, 3}, i 6= j, atunci G este grup abelian.

Soluţie. Fie p un număr prim cu proprietatea că p | |G|. Atunci vor exista i, j ∈
{1, 2, 3}, i 6= j, astfel ı̂ncât p - [G : Hi ] şi p - [G : Hj ].
Deoarece ([G : Hi ], [G : Hj ]) = 1, avem G = Hi Hj şi de aici deducem că [G : Hi ∩ Hj ] =
[G : Hi ][G : Hj ]. În particular, obţinem că p - [G : Hi ∩ Hj ] şi aceasta conduce imediat la
existenţa unui p-subgrup Sylow al lui G conţinut ı̂n Hi ∩ Hj .
Fie P p-subgrup Sylow al lui G, P ≤ Hi ∩ Hj . Cum Hi , Hj sunt abeliene avem că Hi ≤
NG (P ), respectiv Hj ≤ NG (P ). În consecinţă, G = Hi Hj ≤ NG (P ), deci G = NG (P ),
ceea ce ı̂nseamnă că P E G.
Am obţinut astfel că pentru orice p | |G| există un unic p-subgrup Sylow ı̂n G şi acesta
este abelian. Dar ı̂n aceste condiţii G este produsul direct al subgrupurilor sale Sylow, deci
G este abelian.
Observaţie. Acest rezultat apare ı̂n lucrarea lui lui K. Doerk, Minimal nicht übe-
rauflösbare, endlicher Gruppen, Math. Z., 91 (1966), 198-205, şi este valabil şi pentru alte
tipuri de subgrupuri, cum ar fi cele nilpotente sau cele rezolubile.

Problema 1.35 Fie G un grup finit simplu şi neabelian şi H un subgrup propriu. Arătaţi

că pentru orice divizor prim p al lui |H| mulţimea p-subgrupurilor Sylow ale lui H nu poate

fi egală cu mulţimea p-subgrupurilor Sylow ale lui G.

26

Iran, 2003

Soluţie. Presupunem prin absurd că Sylp (H) = Sylp (G). În particular, orice p-subgrup
Sylow al lui G este conţinut ı̂n H.
Fie P ∈ Sylp (G) şi g ∈ G. Atunci g −1 P g ∈ Sylp (G), deci g −1 P g ∈ Sylp (H). De aici
−1 −1
T că g P−1g ⊆ H, deci P ⊆ gHg . Cum g a fost ales arbitrar ı̂n G, obţinem că
rezultă
P ⊆ g∈G gHg .
Dar g∈G gHg −1 = HG E G şi cum G este simplu avem că HG = {e} sau HG = G.
T
Dar P ⊆ HG , deci HG 6= {e}.
Dacă HG = G, atunci H C G, fals.
Aşadar am obţinut o contradicţie.

Problema 1.36 Fie G un grup finit cu exact 50 de 7-subgrupuri Sylow. Fie P un 7-

subgrup Sylow al lui G şi N = NG (P ).

(i) Arătaţi că N este subgrup maximal al lui G;

(ii) Dacă N are un 5-subgrup Sylow Q şi Q E N , atunci Q E G.

Iran, 2007

Soluţie. (i) Din a doua teoremă a lui Sylow ştim că [G : N ] = 50. Fie acum H ≤ G
cu N ⊆ H. Atunci P este, de asemenea, 7-subgrup Sylow al lui H şi N = NH (P ), deci
[H : N ] ≡ 1 (mod 7). Din teorema lui Lagrange avem că [H : N ] divide pe [G : N ] şi se
verifică uşor că singurele posibilităţi sunt [H : N ] = 1 sau [H : N ] = 50. Astfel H = N
sau H = G, deci N este maximal.
(ii) Fie R un 5-subgrup Sylow al lui G care ı̂l conţine pe Q. În mod evident R ∩ N = Q.
Dacă Q = R, atunci NG (Q) = NG (R) şi cum N ≤ NG (Q) rezultă că [G : N ] este
divizibil prin [G : NG (Q)]. Deoarece [G : NG (R)] ≡ 1 (mod 5), există k ∈ N astfel ı̂ncât
[G : NG (R)] = 5k + 1 şi 5k + 1 | 50. Pentru k ≥ 1 este fals, iar pentru k = 0 se obţine că
NG (Q) = G, deci Q E G.
Să considerăm acum că Q 6= R. Deoarece R este un 5-grup, NR (Q) ı̂l conţine strict pe Q.
(Aceasta este o proprietate valabilă ı̂n orice p-grup finit: dacă Q = NR (Q), atunci Z(R) ⊆
Q şi ı̂n grupul factor R/Z(R) avem că subgrupul Q/Z(R) coincide cu normalizatorul
său. Cum ı̂nsă |R/Z(R)| < |R|, ajungem imediat la o contradicţie.) Aşadar NR (Q) 6⊆ N ,
altminteri NR (Q) ar fi conţinut ı̂n N ∩ R = Q, fals. Astfel, hNR (Q), N i ı̂l conţine strict
pe N şi cum acesta este maximal (din (i)) avem hNR (Q), N i = G. Deoarece Q E NR (Q)
şi Q E N , rezultă Q E G.

Problema 1.37 Fie G un grup finit şi N un subgrup maximal al lui G. Presupunem că

N este abelian, [G : N ] = pn cu p prim şi n ≥ 1, şi N nu conţine nici un subgrup normal

netrivial al lui G. Arătaţi că p nu divide |N |.

Iran, 2010

Soluţie. Presupunem prin reducere la absurd că p | |N | şi fie x ∈ N cu ord(x) = p.

Există P un p-subgrup Sylow al lui G cu proprietatea că x ∈ P .
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 27

Cum P ∩ N este subgrup al lui N şi N este abelian rezultă că P ∩ N este subgrup normal
al lui N . Aşadar N ⊆ NG (P ∩ N ).
Dar N este subgrup maximal, deci trebuie ca NG (P ∩ N ) = N sau NG (P ∩ N ) = G.
Cazul NG (P ∩ N ) = G este imposibil, pentru că am avea P ∩ N subgrup normal ı̂n G,
netrivial şi conţinut ı̂n N .
Rămâne că NG (P ∩ N ) = N . De aici obţinem că NP (P ∩ N ) = P ∩ N . Însă P ∩ N ≤ P
şi P p-grup, iar conform celor arătate ı̂n soluţia problemei 1.36, dacă P ∩ N 6= P , trebuie
să avem P ∩ N 6= NG (P ∩ N ). În consecinţă, P ∩ N = P ceea ce implică p - [G : N ],
contradicţie.

Problema 1.38 Să se determine numărul structurilor neizomorfe de inel care pot fi def-

inite pe o mulţime cu p elemente, unde p este un număr prim.

Soluţie. Deoarece orice grup cu p elemente este izomorf cu (Zp , +), este suficient să
determinăm structurile de inel al căror grup abelian subiacent este (Zp , +).
Cum acest grup este generat de 1̂, ı̂nmulţirea ”∗” din inel este complet determinată de
1̂ ∗ 1̂. Într-adevăr, dacă 1̂ ∗ 1̂ = â, atunci n̂ ∗ m̂ = n
[ ma pentru orice n̂, m̂ ∈ Zp . Pe de altă
parte, o verificare simplă arată că pentru orice â ∈ Zp ı̂nmulţirea n̂ ∗ m̂ = n [ma defineşte
o structură de inel (Zp , +, ∗).
Dacă â 6= 0̂, atunci inelul (Zp , +, ∗) este izomorf cu inelul (Zp , +, ·) al claselor de resturi
modulo p, un izomorfism fiind f : (Zp , +, ·) → (Zp , +, ∗), f (n̂) = n ca.
Dacă â = 0̂, atunci (Zp , +, ∗) este inelul nul, ı̂n care n̂ ∗ m̂ = 0̂ pentru orice n̂, m̂ ∈ Zp , şi
acesta este evident neizomorf cu (Zp , +, ·).
Prin urmare există exact două structuri de inel neizomorfe pe o mulţime cu p elemente, şi
anume inelul nul şi inelul (Zp , +, ·) care este chiar corp comutativ.

Problema 1.39 Fie R un inel cu grupul (R, +) ciclic. Să se arate că R este inel comutativ.

Soluţie. Dacă grupul (R, +) subiacent inelului este ciclic, fie a un generator al acestui
grup şi r, s ∈ R două elemente arbitrare. Atunci există m, p ∈ N∗ cu r = ma şi s = pa.
Rezultă rs = (ma)(pa) = mpa2 = pma2 = (pa)(ma) = sr şi deci R este comutativ.

Problema 1.40 (i) Să se arate că orice inel unitar cu p2 elemente este comutativ, unde

p este un număr prim.

(ii) Să se arate că există inele neunitare cu p2 elemente care nu sunt comutative.

Iran, 2010

Soluţie. (i) Fie R un inel unitar cu p2 elemente. Dacă 1 = 1R are ordinul p2 ı̂n (R, +),
atunci (R, +) este ciclic şi din problema 1.39 rezultă că R este comutativ.
Dacă 1 are ordinul p, fie K subinelul lui R generat de 1. Atunci K are p elemente, deci
este corp comutativ (vezi rezolvarea problemei 1.38). Mai mult, există a ∈ R astfel ı̂ncât
{1, a} este o bază a K-spaţiului vectorial R şi K = {n · 1R | n ∈ N∗ } este inclus ı̂n centrul
lui R. Dacă r, s ∈ R, atunci există α, β, γ, δ ı̂n K astfel ı̂ncât r = α + βa şi s = γ + δa.
Efectuând ı̂nmulţirile obţinem rs = sr.
(ii) Fie R = Zp × Zp cu adunarea pe componente şi ı̂nmulţirea dată de (a, b)(c, d) =
28

(ac + bc, ad + bd) pentru orice a, b, c, d ∈ Zp .

Se arată prin calcul că sunt satisfăcute axiomele inelului.
Avem (1, 1)(1, 0) = (2, 0) şi (1, 0)(1, 1) = (1, 1), deci R nu este comutativ. În particular,
din prima parte a problemei rezultă că R nu este unitar.

Problema 1.41 Fie R un inel finit cu următoarea proprietate: pentru orice a, b ∈ R

există c ∈ R (depinzând de a şi b) astfel ı̂ncât a2 + b2 = c2 .

Să se arate că pentru orice a, b, c ∈ R există d ∈ R cu proprietatea că 2abc = d2 .

Vojtech Jarnik, 2005

Soluţie. Definim R(2) = {x2 : x ∈ R} şi observăm că proprietatea lui R dată ı̂n enunţ
se poate rescrie ca R(2) + R(2) ⊆ R(2) .
Pentru un element y ∈ R(2) fixat, funcţia f : R(2) → R(2) definită prin f (x) = x + y este
injectivă şi cum R(2) este o mulţime finită rezultă că f este bijectivă. Aşadar R(2) este
ı̂nchisă şi la scădere, deci R(2) este subgrup al lui (R, +).
Fie acum două elemente x, y ∈ R. Deoarece xy + yx = (x + y)2 − x2 − y 2 , rezultă că
xy + yx ∈ R2 . Pentru

x = a şi y = bc, obţinem că abc + bca ∈ R2 ,

x = c şi y = ab, obţinem că cab + abc ∈ R(2) ,

x = ca şi y = b, obţinem că cab + bca ∈ R(2) .
Acum, dacă adunăm primele două relaţii şi o scădem pe cea de-a treia, obţinem că 2abc ∈
R(2) .

Problema 1.42 Fie R un inel unitar care are un număr finit, strict mai mare decât 1, de

divizori ai lui zero la stânga sau la dreapta. Să se arate că R este finit.
√
Mai mult, dacă |R| = n, atunci |U (R)| ≤ n − [ n].

Soluţie. Fie D = {a1 , . . . , an } mulţimea divizorilor lui zero la stânga sau la dreapta
din R. Presupunem prin absurd că R este infinit. Fie a ∈ D \ {0} un divizor al lui zero
la dreapta (se raţionează analog pentru un divizor al lui zero la stânga). Dacă x ∈ R \ D,
atunci ax este un element nenul din D. Cum D este finită, rezultă că există o mulţime
infinită de elemente din R, fie acestea r1 , . . . , rn , . . ., astfel ı̂ncât ar1 = . . . = arn = . . ..
Rezultă că ri − rj ∈ D pentru orice i, j ∈ N∗ , deci ri − r1 ∈ D pentru orice i ∈ N∗ ceea ce
contrazice finitudinea lui D. Prin urmare, R este finit.
Fie x ∈ R \ {0} un divizor al lui zero la dreapta şi φ : R → xR definită prin φ(a) = xa.
Avem că φ este morfism surjectiv de grupuri, deci R/Ker φ ' xR, de unde obţinem
|R| = |Ker φ||xR|. Cum mulţimile Ker φ şi xR sunt formate din divizori ai lui zero la
√ √
dreapta, rezultă |D|2 ≥ n, deci |D| ≥ n ≥ [ n] (se poate raţiona analog pentru un divizor
al lui zero la stânga, luând Rx ı̂n loc de xR). Cum ı̂ntr-un inel finit avem U (R) = R \ D,
√
rezultă că |U (R)| ≤ n − [ n].

Problema 1.43 Fie R un inel cu următoarele proprietăţi:

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 29

(i) (ab)2 = a2 b2 pentru orice a, b ∈ R;

(ii) x3 = 0 implică x = 0.

Arătaţi că R este inel comutativ.

Iran, 2007

Soluţie. Fie u, v ∈ R şi x = uv, y = vu. Din relaţia (vu)2 = v 2 u2 rezultă că x3 = xyx,
iar din relaţia (uv)2 = u2 v 2 rezultă y 3 = yxy. Un calcul simplu arată că (x − y)3 =
xy 2 − x2 y + y 2 x − yx2 . Dacă x = 0, atunci (−y)3 = 0, şi din (ii) avem că y = 0.
Aşadar uv = 0 implică vu = 0.
Din (i) obţinem că a(ba − ab)b = 0 şi din cele de mai sus rezultă că ba(ba − ab) = 0.
Schimbând pe a cu b obţinem că ab(ab − ba) = 0. Adunând ultimele două relaţii avem că
(ab − ba)2 = 0. De aici obţinem că (ab − ba)3 = 0, deci ab = ba, ceea ce trebuia demonstrat.

Problema 1.44 Fie R un inel oarecare. Să se arate că dacă x2 ∈ Z(R) pentru orice

x ∈ R, atunci (xy)2 = (yx)2 pentru orice x, y ∈ R.

Iran, 2008

Soluţie. Fie x, y ∈ R. Atunci (xy +x)2 −(xy)2 −x2 = xyx+x2 y ∈ Z(R). În particular,
avem că y(xyx + x2 y) = (xyx + x2 y)y ⇔ (yx)2 + yx2 y = (xy)2 + x2 y 2 . Cum x2 ∈ Z(R)
rezultă că yx2 y = x2 y 2 , deci (yx)2 = (xy)2 , ceea ce trebuia demonstrat.

Problema 1.45 Fie R un inel unitar. Arătaţi că:

(i) dacă orice element inversabil este central, atunci orice element nilpotent este central;

(ii) dacă orice element nilpotent este central, atunci orice element idempotent este cen-

tral.

Iran, 2007

Soluţie. (i) Fie a ∈ R element nilpotent. Atunci există n ∈ N, n ≥ 1, astfel ı̂ncât

an = 0. Deoarece 1 = 1 − an = (1 − a)(1 + a + · · · + an−1 ) = (1 + a + · · · + an−1 )(1 − a),
rezultă că 1 − a este element inversabil, deci central, de unde rezultă că a este central.
(ii) Fie e ∈ R un element idempotent şi x ∈ R un element oarecare. Avem că (exe−ex)2 = 0
şi (exe − xe)2 = 0. Din ipoteză, elementele exe − ex, exe − xe sunt centrale. În particular,
e(exe − ex) = (exe − ex)e şi e(exe − xe) = (exe − xe)e. De aici obţinem că ex = exe,
respectiv xe = exe. În concluzie, ex = xe, deci e este element central.

Problema 1.46 Fie R un inel unitar. Ştim că orice element al lui R se poate scrie ca

produs de elemente idempotente. Să se arate că R este inel comutativ.

Iran, 2009
30

Soluţie. Este suficient să arătăm că orice element idempotent este central.
Să presupunem mai ı̂ntâi că avem două elemente x, y ∈ R cu proprietatea că xy = 1. Vom
arăta că x = y = 1. Dacă x 6= 1, atunci scriem x = e1 · · · en , cu ei elemente idempotente
şi e1 6= 1. Fie z = e2 · · · en y. Avem e1 z = 1 şi de aici rezultă că 1 − e1 = (1 − e1 )e1 z = 0,
fals.
Să presupunem acum că avem un element a ∈ R cu proprietatea că a2 = 0. Atunci
1 − a2 = 1, de unde (1 − a)(1 + a) = 1 şi folosind observaţia de mai sus obţinem a = 0.
Fie e ∈ R un element idempotent şi x ∈ R arbitrar. Atunci (ex−exe)2 = 0 şi (xe−exe)2 =
0, de unde rezultă că ex = exe = xe, deci orice element idempotent este central.

Problema 1.47 Fie R un inel comutativ unitar. Să se arate că:

(i) Idemp(R) are o structură de grup ı̂n raport cu legea de compoziţie ”∗” definită prin:

e ∗ f = e + f − 2ef pentru orice e, f ∈ Idemp(R).

(ii) Dacă R are un număr finit de idempotenţi, atunci există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât

| Idemp(R)| = 2n .

Soluţie. (i) Fie e, f ∈ Idemp(R). Atunci

(e + f − 2ef )2 = e2 + f 2 + 4e2 f 2 + 2ef − 4e2 f − 4ef 2

= e + f + 4ef + 2ef − 4ef − 4ef
= e + f − 2ef,

deci e + f − 2ef este idempotent. Rezultă că Idemp(R) este parte stabilă ı̂n raport cu ”∗”.
• Pentru orice e, f, g ∈ Idemp(R) avem

(e ∗ f ) ∗ g = (e + f − 2ef ) ∗ g
= (e + f − 2ef ) + g − 2(e + f − 2ef )g
= e + f + g − 2ef − 2eg − 2f g + 4ef g

şi

e ∗ (f ∗ g) = e + (f + g − 2f g) − 2e(f + g − 2f g)
= e + f + g − 2f g − 2ef − 2eg + 4ef g,

deci ”∗” este asociativă.

• Pentru orice e ∈ Idemp(R) avem e ∗ 0 = 0 ∗ e = e, deci 0 este element neutru pentru ”∗”.
• Orice idempotent e are un invers e ∗ (1 − e) = (1 − e) ∗ e = e.
Prin urmare (Idemp(R), ∗) este grup.
(ii) Observăm că e ∗ e = 0 pentru orice e ∈ Idemp(R), deci ı̂n acest grup orice element
este de ordin 2. În ipoteza că Idemp(R) este grup finit putem aplica rezultatul problemei
1.14(ii) şi obţinem că există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât | Idemp(R)| = 2n .

Problema 1.48 Fie R un inel de caracteristică zero şi e, f, g ∈ R elemente idempotente

care satisfac relaţia e + f + g = 0. Să se arate că e = f = g = 0.

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 31

IMC, 2000

Soluţie. Avem g = g 2 = (−e−f )2 = e+(ef +f e)+f = (ef +f e)−g, deci 2g = ef +f e.

Comutatorul aditiv [e, f ] = ef − f e se poate scrie astfel: [e, f ] = [e, ef + f e] = 2[e, g] =
2[e, −e − f ] = −2[e, f ], de unde rezultă că [e, f ] = 0. Din această relaţie şi din faptul că
2g = ef + f e obţinem g = ef .
Acum relaţia e + f + g = 0 devine e + f + ef = 0 şi prin ı̂nmulţire la stânga cu e vom avea
e + 2ef = 0. Analog f + 2ef = 0. Din aceste ultime două relaţii deducem că e = f .
Similar se obţine că e = g, deci e = f = g şi din e + f + g = 0 rezultă e = f = g = 0.

Problema 1.49 Fie R un inel şi un număr ı̂ntreg n > 2. Presupunem că xn = x, pentru

orice x ∈ R. Să se arate că xy n−1 = y n−1 x oricare ar fi x, y ∈ R.

Vojtech Jarnik, 2001

Soluţie. Vom arăta mai ı̂ntâi că ı̂ntr-un inel fără nilpotenţi netriviali ele-mentele
idempotente sunt centrale. Fie e ∈ R un element idempotent şi x ∈ R arbitrar. Atunci
(ex − exe)2 = 0 şi (xe − exe)2 = 0, de unde rezultă că ex = exe = xe.
Acum este lesne de observat că R nu are nilpotenţi netriviali şi că y n−1 este idempotent,
pentru orice y ∈ R.

Problema 1.50 Să se arate că nu există inele unitare cu exact cinci elemente inversabile.

Soluţia 1. Presupunem că există un inel unitar R cu exact cinci elemente inversabile.
Aşadar |U (R)| = 5 şi cum −1 ∈ U (R), rezultă că (−1)5 = 1, deci 1 + 1 = 0.
Mai mult, grupul U (R) având ordinul 5 este grup ciclic. Fie a un generator al lui U (R). Ev-
ident a 6= 1. Atunci (1+a+a2 )2 = 1+a2 +a4 , deci (1+a+a2 )3 = (1+a2 +a4 )(1+a+a2 ) = a3 .
Însă ecuaţia x3 = a3 are o singură soluţie, şi anume x = a, deoarece x trebuie să fie
inversabil şi verificăm pe rând valorile 1, a, a2 , a3 , a4 .
Dar 1 + a + a2 = a duce la a2 = 1, ceea ce este absurd.

Soluţia 2. Începem exact ca la soluţia precedentă şi obţinem că 1 + 1 = 0. Considerăm

un element a ∈ U (R) care generează acest grup.
Definim acum un morfism de inele unitare ϕa : F2 [X] → R cu proprietatea că ϕa (X) = a.
Deoarece a5 = 1, Ker ϕa va conţine polinomul X 5 − 1 = (X − 1)(X 4 + X 3 + X 2 + X + 1).
Fie ζ o rădăcină a lui X 4 + X 3 + X 2 + X + 1 (ı̂n ı̂nchiderea algebrică a lui F2 ). Atunci
F2 (ζ) este un corp cu 2n elemente, unde 1 ≤ n ≤ 4. Din teorema lui Lagrange rezultă că
5 = ord(ζ) divide pe |F× n 4 3 2
2n | = 2 − 1, ceea ce implică n = 4 şi că X + X + X + X + 1
este polinomul minimal al lui ζ peste F2 .
Fie S = Im(ϕa ). S este un subinel al lui R care are ca şi R exact cinci elemente inversabile.
Dar S este izomorf cu un inel factor al lui F2 [X]/(X 5 −1). Din teorema chineză a resturilor
obţinem că

F2 [X]/(X 5 − 1) ' F2 [X]/(X − 1) × F2 [X]/(X 4 + X 3 + X 2 + X + 1) ' F2 × F16 ,

deci S este izomorf cu 0 sau cu F2 sau cu F16 sau cu F2 × F16 , deci are 1 sau 15 unităţi,
contradicţie.

Problema 1.51 Să se arate că nu există inele cu exact cinci elemente regulate.
32

Iran, 2008

Soluţie. Presupunem că există un inel R cu exact cinci elemente regulate.

Fie G mulţimea elementelor regulate ale lui R. Observăm că G este ı̂nchisă la ı̂nmulţire.
Mai mult, ı̂nmulţirea la stânga (dreapta) pe G cu elemente din G este injectivă, deci şi
surjectivă. Aşadar ecuaţiile ax = b şi ya = b au soluţii ı̂n G pentru orice a, b ∈ G. Deducem
de aici că G este grup ı̂n raport cu operaţia de ı̂nmulţire din R. Cum |G| = 5, rezultă că
G este grup ciclic şi notăm cu 1 elementul său neutru.
Evident {−1, 1} este subgrup al lui G, deci neapărat −1 = 1.
Apoi, pentru a ∈ G − {1} fixat, definim un morfism canonic de inele ϕa : Z2 [X] → R cu
următoarele proprietăţi: ϕa (b1) = 1 şi ϕa (X) = a.
Fie S = Im(ϕa ). S este subinel al lui R cu elementul unitate 1 şi pentru că G = hai ⊆ S
obţinem că orice element regulat al lui R este element inversabil ı̂n S.
Reciproc, orice element c ∈ U (S) este element regulat ı̂n R. Altminteri ar exista un element
x ∈ R, x 6= 0, cu (să zicem) xc = 0. Fie b ∈ S cu cb = 1. Atunci x1 = x(cb) = (xc)b = 0,
ceea ce contrazice faptul că elementul 1 ∈ G este regulat ı̂n R.
Deci S este un inel unitar cu |U (S)| = 5, contradicţie cu problema 1.50.

Problema 1.52 Fie R un inel unitar şi a ∈ R cu a3 − a − 1 = 0. Arătaţi că dacă I este

un ideal bilateral al lui R cu proprietatea că |R/I| ≤ 4, atunci I = R.

Iran, 2006

Soluţie. Să presupunem că I 6= R. Considerăm următoarele elemente ale lui R/I: b 0, b
1,
a, b
b 2
a şi b3
a . Din ipoteză rezultă că cel puţin două dintre aceste elemente sunt egale. Aşadar
avem zece cazuri: b 0=b 1, b
0=b a, b
0=b a2 , b
0=b a3 , b
1=b a, b
1=b a2 , b
1=ba3 , b
a=ba2 , b
a=ba3 sau
2
a =b
b 3
a . Aceasta ı̂nsemnă că cel puţin unul dintre următoarele elemente este ı̂n I: 1, a,
a , a , a − 1, a2 − 1, a3 − 1, a2 − a, a3 − a sau a3 − a2 .
2 3

Din relaţia a3 − a − 1 = 0 rescrisă sub forma a(a − 1)(a + 1) = 1 rezultă că cele zece
elemente de mai sus sunt toate inversabile, deci cu necesitate vom avea I = R.

Problema 1.53 Fie R un inel unitar şi I un ideal bilateral cu proprietatea că I ⊆ N (R).

Atunci orice idempotent din R/I se ridică la un idempotent ı̂n R (adică pentru orice

f ∈ R/I cu f 2 = f , există e ∈ R cu e2 = e astfel ı̂ncât f = ê).

Soluţie. Cum f ∈ R/I, există x ∈ R astfel ı̂ncât f = x̂. Din x c2 = x̂ rezultă a =

x2 − x ∈ I ⊆ N (R), deci există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât an = 0. Obţinem

0 = (x2 − x)n
Xn
= (−1)k Cnk x2k xn−k
k=0
Xn
= (−1)k Cnk xn+k
k=0
n
X
= xn − xn+1 (−1)k−1 Cnk xk−1 .
k=1
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 33

n
(−1)k−1 Cnk xk−1 , avem că xn = xn+1 t şi xt = tx. Fie e = xn tn . Arătăm că
P
Notând t =
k=1
e este idempotent şi că f = ê. Avem e = xn tn = (xn+1 t)tn = xn+1 tn+1 = (xn+2 t)tn+1 =
xn+2 tn+2 = . . . = x2n t2n = (xn tn )2 = e2 . De asemenea, ê = (x̂t̂)n şi cum x̂ = x[ n+1 se
2
n+1 t̂ = x
obţine x̂t̂ = x[ \ n+1 t = x cn )n = x̂n = x̂ = f , ceea ce era de demonstrat.
cn , deci ê = (x

Problema 1.54 Fie R un inel comutativ şi unitar, P un ideal prim al său şi I idealul

generat de elementele idempotente din P . Să se arate că R/I nu are idempotenţi netriviali

(adică diferiţi de 0 şi 1).

Soluţie. Fie x̂ ∈ R/I cu x̂2 = x̂. Rezultă x2 − x ∈ I, deci x2 − x = a1 e1 + . . . + an en

cu ai ∈ R şi ei ∈ P, e2i = ei pentru orice 1 ≤ i ≤ n. Avem (1 − e1 ) · · · (1 − en )(x2 − x) = 0,
deoarece pentru fiecare i = 1, . . . , n, termenul ai ei este anulat de 1 − ei . Acum o inducţie
simplă după n ne conduce la concluzia că (1−e1 ) · · · (1−en ) = 1−e pentru un e ∈ P, e2 = e
(pentru aceasta se observă că (1 − e1 )(1 − e2 ) = 1 − e pentru e = e1 + e2 − e1 e2 cu e2 = e).
Deci (1 − e)(x2 − x) = 0. Pe de altă parte, x2 − x ∈ I ⊆ P ⇒ x ∈ P sau 1 − x ∈ P .
Dacă x ∈ P , atunci x − ex = x2 − (ex)2 = (x − ex)2 ⇒ x − ex este un element idempotent
al lui P ⇒ x − ex ∈ I ⇒ x̂ = êx̂ = 0̂.
Dacă 1−x ∈ P , atunci se verifică uşor că (1−x)−e(1−x) ∈ P este un element idempotent
⇒ 1̂ − x̂ = ê(1̂ − x̂) = 0̂ ⇒ x̂ = 1̂.

Problema 1.55 Fie R un inel oarecare (nu neapărat unitar) care nu are ideale bilaterale

nilpotente nenule. Arătaţi că orice ideal stâng nenul al lui R are un element al cărui pătrat

este nenul.

Iran, 2005

Soluţie. Presupunem prin reducere la absurd că R are un ideal stâng I 6= 0 ale cărui
elemente au pătratele nule.
Rezultă că (x + y)2 = 0 pentru orice x, y ∈ I, deci xy = −yx pentru orice x, y ∈ I.
Aşadar (Ix)(Ix) = 0 pentru orice x ∈ I, de unde rezultă că (IxR)(IxR) ⊆ (Ix)I(xR) =
(Ix)(Ix)R = 0 pentru orice x ∈ I. Deci idealul bilateral IxR este nilpotent, ceea ce, ı̂n
virtutea ipotezei, duce la IxR = 0 pentru orice x ∈ I.
În consecinţă, Ix ⊆ lannR (R), unde prin lannR (R) am notat anulatorul la stânga al lui R
ı̂n R.
Este uşor de probat că lannR (R) este ideal bilateral şi că (lannR (R))2 = 0, deci, conform
ipotezei, lannR (R) = 0. De aici avem şi că Ix = 0 pentru orice x ∈ I. În consecinţă,
I 2 = 0.
Idealul bilateral IR are proprietatea că (IR)(IR) ⊆ I 2 R = 0, deci este nilpotent şi conform
ipotezei IR = 0. Aceasta ı̂nseamnă că I ⊆ lannR (R), deci I = 0, contradicţie.

Problema 1.56 Fie R un inel unitar. Arătaţi că următoarele afirmaţii sunt echivalente:

(i) orice ideal propriu al lui R este prim;

34

(ii) orice ideal I al lui R satisface I 2 = I şi oricare ar fi două ideale I, J avem I ⊆ J sau

J ⊆ I.

Iran, 2009

Soluţie. (i) ⇒ (ii) Fie I un ideal al lui R. Dacă I = R, atunci I 2 = I. Dacă I 6= R,

atunci I 2 6= R, deci I 2 este ideal prim. Fie a ∈ I. Cum a2 ∈ I 2 şi I 2 este ideal prim,
rezultă că a ∈ I 2 . Aşadar I ⊆ I 2 , deci egalitate.
Fie acum I, J ideale ale lui R şi presupunem că I 6= R, J 6= R. Idealul IJ este propriu,
deci prim şi cum IJ ⊆ IJ rezultă că I ⊆ IJ sau J ⊆ IJ, deci I ⊆ J sau J ⊆ I.
(ii) ⇒ (i) Fie P un ideal propriu al lui R şi I, J ideale cu proprietatea că IJ ⊆ P . Vrem
să arătăm că I ⊆ P sau J ⊆ P .
Să presupunem că I ⊆ J. Atunci I 2 ⊆ IJ şi cum I 2 = I rezultă I ⊆ P , deci P este ideal
prim.

Problema 1.57 Fie R un inel comutativ unitar. Dacă R/N (R) este corp, atunci R este

inel local, adică are un singur ideal maximal.

Iran, 2003

Soluţie. Să arătăm mai ı̂ntâi că R este inel local dacă şi numai dacă oricare ar fi x ∈ R
avem x ∈ U (R) sau 1 − x ∈ U (R).
Dacă R este inel local, fie m idealul său maximal. Evident, U (R) ⊆ R − m. Fie x ∈ R − m.
Dacă x nu este inversabil, atunci xR 6= R şi xR va fi conţinut ı̂n m, fals. Deci R−m = U (R)
şi de aici rezultă imediat că x ∈ U (R) sau 1 − x ∈ U (R).
Reciproc, fie m un ideal maximal al lui R. Vom arăta din nou că R − m = U (R). Fie
x ∈ R − m. Atunci m + xR = R, deci există y ∈ m şi a ∈ R astfel ı̂ncât y + xa = 1.
Cum y ∈ m, el nu poate fi inversabil. Din ipoteză rezultă 1 − y ∈ U (R) şi de aici avem că
x ∈ U (R). În concluzie, singurul ideal maximal al lui R este R − U (R).
Fie acum x ∈ R.
Dacă xb=b 0 (ı̂n inelul factor R/N (R)), atunci x ∈ N (R) şi deci 1 − x ∈ U (R).
Dacă x b 6= b
0, atunci x b este inversabil, deci există yb ∈ R/N (R) cu proprietatea că x byb = b1.
De aici rezultă că 1 − xy ∈ N (R), deci xy = 1 − (1 − xy) ∈ U (R). În concluzie, x ∈ U (R).
Observaţie. Se poate arăta că dacă R/N (R) este corp, atunci R are un singur ideal
prim.

Problema 1.58 Fie R un inel unitar. R se numeşte inel Boole dacă x2 = x pentru orice

x ∈ R. Să se arate că:

(i) Dacă R este inel Boole, atunci R este comutativ şi 2x = 0 pentru orice x ∈ R.

(ii) Spec(R) = Max(R).

(iii) Dacă X este o mulţime, atunci (P(X), ∆, ∩) este inel Boole.

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 35

(iv) Dacă R este inel Boole finit, atunci există o mulţime finită X cu proprietatea că

R este izomorf cu (P(X), ∆, ∩). În particular, un inel Boole finit are 2r elemente,

r ∈ N.

(v) Pe orice mulţime infinită X se poate defini o structură de inel Boole.

Olimpiada Naţională de Matematică, România, 1998

Soluţie. (i) Vom arăta mai ı̂ntâi că ı̂n inelul R avem 1 + 1 = 0. Într-adevăr, (−1)2 =
−1 ⇒ 1 = −1 ⇒ 1 + 1 = 0. Deci 2x = 0 pentru orice x ∈ R. Fie x, y ∈ R. Atunci
(x + y)2 = x + y ⇒ x2 + xy + yx + y 2 = x + y ⇒ xy + yx = 0 ⇒ xy = −yx ⇒ xy = yx.
(ii) Fie P ∈ Spec(R). Există M ∈ Max(R) astfel ı̂ncât P ⊆ M . Dacă P 6= M atunci există
x ∈ M \ P . Dar x2 = x ⇒ x(1 − x) = 0 ∈ P ⇒ 1 − x ∈ P ⇒ 1 − x ∈ M ⇒ 1 ∈ M ,
contradicţie. Deci P = M ∈ Max(R).
(iii) Pentru o mulţime X se verifică prin calcul că mulţimea părţilor sale P(X) are o
structură de inel ı̂n raport cu diferenţa simetrică A∆B = (A \ B) ∪ (B \ A) (care joacă
rolul adunării ı̂n P(X)) şi intersecţia mulţimilor (care joacă rolul ı̂nmulţirii ı̂n P(X)).
Elementul nul al acestui inel este mulţimea vidă, iar elementul unitate este X. Mai mult,
A ∩ A = A pentru orice A ∈ P(X), deci (P(X), ∆, ∩) este inel Boole.
(iv) Fie R un inel Boole finit. Atunci (R, +) este grup finit şi 2x = 0 pentru orice x ∈ R.
Aplicând problema 1.14(ii) rezultă că există n ∈ N astfel ı̂ncât |R| = 2n . Dacă n = 0 sau
n = 1, atunci este clar.
Dacă n ≥ 2 vom arăta prin inducţie după n că există elementele a1 , . . . , an ∈ R \ {0, 1} cu
proprietatea că ai aj = 0 pentru orice i 6= j.
Pentru n = 2 există e ∈ R \ {0, 1} şi alegem a1 = e, a2 = 1 − e. Pentru n > 2 se consideră
e ∈ R \ {0, 1} şi se scrie R = Re + R(1 − e). Re şi R(1 − e) sunt inele Boole cu elementul
unitate e, respectiv 1 − e, iar R ' Re × R(1 − e) deoarece Re ∩ R(1 − e) = 0. Dar |Re| = 2r
şi R(1 − e) = 2s cu r + s = n, iar din ipoteza de inducţie rezultă că există b1 , . . . , br ∈ Re
astfel ı̂ncât bi bj = 0 pentru orice i 6= j şi c1 , . . . , cs ∈ R(1 − e) astfel ı̂ncât ck cl = 0 pentru
orice k 6= l. Fie acum a1 = b1 , . . . , ar = br , ar+1 = c1 , . . . , an = cn şi cum e(1 − e) = 0 vom
avea ai aj = 0 pentru orice i 6= j.
Arătăm acum că mulţimea tuturor sumelor ai1 + . . . + aik , cu 1 ≤ i1 < . . . < ik ≤ n, are
2n elemente, deci coincide cu R, de unde rezultă că pentru orice x ∈ R există şi sunt unice
1 ≤ i1 < . . . < is ≤ n cu proprietatea că x = ai1 + . . . + ais . Este suficient să arătăm
că dacă avem 1 ≤ j1 < . . . < js ≤ n şi 1 ≤ k1 < . . . < kt ≤ n, atunci aj1 + . . . + ajs =
ak1 + . . . + akt ⇔ s = t şi j1 = k1 , . . . , js = ks . Aceasta se demonstrează arătând că
j1 , . . . , js ∈ {k1 , . . . , kt } şi k1 , . . . , kt ∈ {j1 , . . . , js }. Dacă, de exemplu, j1 ∈
/ {k1 , . . . , kt },
atunci din aj1 (aj1 + . . . + ajs ) = aj1 (ak1 + . . . + akt ) rezultă că a2j1 + . . . + aj1 ajs =
aj1 ak1 + . . . + aj1 akt ⇒ aj1 = 0, contradicţie.
Va fi suficient să considerăm acum aplicaţia f : R → (P({1, . . . , n}), ∆, ∩) definită prin
f (x) = {i1 , . . . , is }, unde x = ai1 + . . . + ais , care este izomorfism.
(v) Fie Pf (X) mulţimea părţilor finite ale lui X şi Pcf (X) mulţimea părţilor lui X care
au complementara finită. Este uşor de verificat că Pf (X) ∪ Pcf (X) este subinel unitar
al inelului Boole (P(X), ∆, ∩). Se ştie ı̂nsă că |Pf (X)| = |X|. Este clar că aplicaţia care
duce o mulţime ı̂n complementara ei defineşte o bijecţie ı̂ntre Pf (X) şi Pcf (X), de unde
|Pcf (X)| = |Pf (X)|. Atunci |Pf (X) ∪ Pcf (X)| = |Pcf (X)| + |Pf (X)| = |X| + |X| = |X|.
Rezultă că există o bijecţie ı̂ntre Pf (X) ∪ Pcf (X) şi X. Transportând structura de inel
36

Boole a lui Pf (X) ∪ Pcf (X) prin această bijecţie, obţinem că există o structură de inel
Boole pe X.

Problema 1.59 Fie R un inel unitar de caracteristică 2 cu proprietatea că pentru orice

x 6= 1 şi y 6= 1 avem xy = xy 2 . Arătaţi că R este inel comutativ.

Iran, 1988

Soluţie. Cum orice inel Boole este comutativ (vezi problema 1.58(i)), va fi suficient
să arătăm că R este inel Boole.
Fie x ∈ R cu x 6= 0, 1. Deoarece caracteristica lui R este 2, există un element x1 ∈ R,
x1 6= 0, 1, cu proprietatea că x = 1 + x1 . Din ipoteză (1 + x1 )y = (1 + x1 )y 2 pentru orice
y ∈ R. Dar x1 y = x1 y 2 , deci y = y 2 pentru orice y ∈ R, ceea ce ı̂nseamnă că R este inel
Boole.

Problema 1.60 Fie R un inel unitar cu proprietatea că orice ideal al său este principal.

Arătaţi că orice morfism surjectiv f : R → R este izomorfism.

Iran, 1988

Soluţie. Vom demonstra că Ker f = {0}, ceea ce rezolvă problema.

Avem următorul şir crescător de ideale: Ker f ⊆ Ker f 2 ⊆ . . . . Se arată imediat că
proprietatea lui R că orice ideal al său este principal conduce la faptul că un astfel de şir
de ideale este neapărat staţionar, adică există un n ∈ N, n ≥ 1, astfel ı̂ncât Ker f n =
Ker f n+1 = · · · . Aşadar f n+1 (x) = 0 implică f n (x) = 0 sau, echivalent, f (f n (x)) = 0
implică f n (x) = 0. Dar f n este un morfism surjectiv, deci f (y) = 0 implică y = 0, ceea ce
ı̂nseamnă că Ker f = 0.
Observaţie. Un raţionament asemănător apare ı̂n rezolvarea problemei 1.22.

Problema 1.61 Fie A1 , . . . , Am , B1 , . . . , Bn inele comutative unitare care nu au

idempotenţi netriviali (adică diferiţi de 0 şi 1). Atunci A1 × · · · × Am ' B1 × · · · × Bn dacă

şi numai dacă m = n şi există σ ∈ Sn astfel ı̂ncât Ai ' Bσ(i) pentru orice 1 ≤ i ≤ n.

Soluţie. Notăm A = A1 × · · · × Am şi B = B1 × · · · × Bn . Să observăm că x =

(x1 , . . . , xm ) ∈ Idemp(A) ⇔ xi ∈ Idemp(Ai ) pentru orice i = 1, . . . , m ⇔ xi = 0 sau
xi = 1 pentru orice i = 1, . . . , m.
Presupunem A ' B. Atunci | Idemp(A)| = | Idemp(B)| ⇒ 2m = 2n ⇒ m = n.
Fie acum f : A → B izomorfism de inele. Pentru fiecare i = 1, . . . , n fie ei ∈ A (respectiv
fi ∈ B) elementul care are 1 (elementul unitate al inelului Ai , respectiv Bi ) pe poziţia i
şi 0 ı̂n rest. Observăm că ei ∈ Idemp(A) şi ei ej = 0 pentru orice i 6= j. Rezultă că f (ei ) ∈
Idemp(B)\{0} şi f (ei )f (ej ) = 0 pentru orice i 6= j. Deci f (ei ) are pe fiecare componentă 0
sau 1. Atunci f (ei )f (ej ) = 0 ⇔ supp(f (ei ))∩supp(f (ej )) = ∅, unde prin supp(x) s-a notat
suportul elementului x = (x1 , . . . , xn ), definit ca supp(x) = {i | 1 ≤ i ≤ n, xi 6= 0}. Avem
n
S n
P
|supp(f (ei ))| ≥ 1 pentru orice i = 1, . . . , n. Rezultă | supp(f (ei ))| = |supp(f (ei ))| ≥
i=1 i=1
n
S n
S
n. Dar supp(f (ei )) ⊆ {1, . . . , n} implică | supp(f (ei ))| ≤ n. Deci |supp(f (ei ))| = 1
i=1 i=1
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 37

pentru orice i = 1, . . . , n. Rezultă că există σ ∈ Sn astfel ı̂ncât f (ei ) = fσ(i) pentru orice
i = 1, . . . , n. Dar ei A ' Ai iar fσ(i) B ' Bσ(i) şi cum f (ei A) = fσ(i) B rezultă că Ai ' Bσ(i)
pentru orice i = 1, . . . , n.

Problema 1.62 Fie C = {f | f : [0, 1] → R, f funcţie continuă} cu structura de inel

unitar dată de adunarea şi ı̂nmulţirea funcţiilor. Dacă t ∈ [0, 1] notăm cu φt : C → R

aplicaţia dată de φt (f ) = f (t). Să se arate că:

(i) φt este morfism de inele.

(ii) Orice morfism de inele φ : C → R este de forma φt pentru un t ∈ [0, 1].

Soluţie. (i) Avem φt (f + g) = (f + g)(t) = f (t) + g(t) = φt (f ) + φt (g) şi φt (f g) =

(f g)(t) = f (t)g(t) = φt (f )φt (g). Elementul identitate la ı̂nmulţire ı̂n inelul C este u :
[0, 1] → R, u(t) = 1 pentru orice t ∈ [0, 1]. Atunci φt (u) = u(t) = 1. Rezultă că φt este
morfism de inele.
(ii) Fie φ : C → R un morfism unitar de inele. Presupunem prin absurd că φ 6= φt pentru
orice t. Atunci, pentru orice t ∈ [0, 1], există ft ∈ C cu φ(ft ) 6= φt (ft ), deci φ(ft ) 6= ft (t).
Fie gt = ft − φ(ft )u. Avem gt ∈ C, φ(gt ) = 0 şi gt (t) 6= 0. Cum gt este continuă, existăS o
vecinătate Vt a lui t astfel ı̂ncât gt (x) 6= 0 pentru orice x ∈ Vt ∩ [0, 1]. Dar [0, 1] ⊆ Vt
t∈[0,1]
şi cum [0,1] este compact, rezultă că există t1 , . . . , tn astfel ı̂ncât [0, 1] ⊆ Vt1 ∪ . . . ∪ Vtn .
n
gt2i (x) 6= 0 pentru orice x ∈ [0, 1], deoarece x aparţine unui Vti . Rezultă
P
Atunci avem
i=1
n
gt2i
P
că g = este inversabilă ı̂n C. Dar φ(g) = 0, contradicţie.
i=1

Problema 1.63 Dacă R este un inel comutativ unitar integru infinit cu |U (R)| < ∞, să

se arate că R are o infinitate de ideale maximale.

Iran, 1984 şi Iran, 2011

Soluţie. Presupunem că | Max(R)| < ∞. Rezultă că intersecţia tuturor idealelor max-
imale, notată J(R), este diferită de 0, deoarece idealele maximale ale lui R sunt nenule
(pentru că R nu este corp) şi produsul acestora (care este conţinut ı̂n J(R)) este nenul
pentru că R este inel integru.
Fie acum x ∈ J(R), x 6= 0 şi definim f : R → U (R) prin f (a) = 1 − ax pentru orice a ∈ R.
Este clar că f este bine definită, deoarece x ∈ J(R) ⇒ 1 − ax ∈ U (R) pentru orice a ∈ R.
Arătăm că f este injectivă. Pentru a, b ∈ R avem f (a) = f (b) ⇔ 1 − ax = 1 − bx ⇔
(a − b)x = 0 ⇒ a = b. Deci |R| ≤ |U (R)| ⇒ |R| ≤ ∞, contradicţie.

Problema 1.64 Dacă R este un inel comutativ unitar, să se arate că inelul de polinoame

R[X] are o infinitate de ideale maximale.

Iran, 2007
38

Soluţie. Mai ı̂ntâi arătăm că dacă K este corp, atunci K[X] conţine o infinitate de
polinoame ireductibile.
Aceasta se arată folosind un argument similar celui descoperit de Euclid pentru demon-
strarea infinităţii numerelor prime. Aşadar să presupunem că există un număr finit de
polinoame ireductibile ı̂n K[X] şi fie acestea f1 , . . . , fn . Dar polinomul 1 + f1 · · · fn tre-
buie să aibă un divizor ireductibil, deci un polinom fj , 1 ≤ j ≤ n, trebuie să dividă pe
1 + f1 · · · fn , ceea ce este o contradicţie.
Să observăm acum că un polinom ireductibil f ∈ K[X] generează un ideal maximal. Pen-
tru aceasta este suficient să arătăm că inelul factor K[X]/(f ) este corp. Fie gb ∈ K[X]/(f ),
gb 6= b
0. Prin ı̂mpărţirea cu rest a lui g la f putem presupune că grad(g) < grad(f ) şi de
aici rezultă că (g, f ) = 1. Din algoritmul lui Euclid deducem că există u, v ∈ K[X] cu
proprietatea că uf + vg = 1 şi trecând relaţia la clase modulo idealul (f ) obţinem vbgb = b 1,
deci gb este element inversabil.
Revenind la problemă, vom considera acum un m ∈ Max(R) şi cu ajutorul său construim
idealele mR[X] + f R[X], unde f ∈ R[X] cu proprietatea că f ∈ (R/m)[X] este polinom
ireductibil. Ştim din cele de mai sus că există o infinitate de astfel de polinoame şi rămâne
să mai arătăm că idealele mR[X] + f R[X] sunt maximale ı̂n R[X]. Aceasta rezultă din
următorul izomorfism:
R[X] (R/m)[X]
' .
mR[X] + f R[X] (f )

Problema 1.65 Fie K un corp comutativ şi considerăm inelul neunitar R = XK[[X]].

(i) Fie I un ideal al lui R şi n cel mai mic ordin al unei serii formale nenule din I.

Definim

GI = {a ∈ K | există f ∈ I cu f = aX n + αn+1 X n+1 + · · · }.

Să se arate că GI este subgrup al grupului abelian (K, +). Mai mult, dacă I este

ideal maximal ı̂n R, atunci să se arate că GI este subgrup maximal ı̂n (K, +).

(ii) Fie G un subgrup al lui (K, +). Să se arate că

IG = {f ∈ R | există a ∈ G cu f = aX + α2 X 2 + · · · }

este ideal ı̂n R. Mai mult, să se arate că dacă G este subgrup maximal al lui (K, +),

atunci IG este ideal maximal al lui R.

(iii) Deduceţi că R are ideale maximale dacă şi numai dacă grupul (K, +) are subgrupuri

maximale.

Soluţie. (i) Este clar că GI 6= ∅, deoarece 0 ∈ GI . De asemenea, dacă a, b ∈ GI ,

atunci există f, g ∈ I, f = aX n + αn+1 X n+1 + · · · , g = bX n + β n+1 X n+1 + · · · , şi cum
f − g = (a − b)X n + (αn+1 − β n+1 )X n+1 + · · · rezultă că a − b ∈ GI , ceea ce arată că GI
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 39

este subgrup ı̂n (K, +).

Presupunem că I este ideal maximal al lui R. Fie atunci GI ≤ G ≤ (K, +) cu G 6= K.
Definim
J = {f ∈ R | (∃)α ∈ G cu f = αX n + α2 X n+1 + · · · }.
Este imediat că J este ideal al lui R şi I ⊆ J. În plus J 6= R, altfel am avea n = 1 şi
G = K. Cum I este ideal maximal, rezultă că J = I. Atunci dacă a ∈ G, avem aX n ∈ J,
deci aX n ∈ I, de unde a ∈ GI . Am obţinut că GI = G, ceea ce arată că GI este subgrup
maximal.
(ii) Evident IG 6= ∅, deoarece 0 ∈ IG . De asemenea, dacă f, g ∈ IG , f = aX + α2 X 2 + · · · ,
g = bX +β 2 X 2 +· · · cu a, b ∈ G, atunci f −g = (a−b)X +· · · ∈ IG , şi qf = q1 aX 2 +· · · ∈ IG
pentru orice q = q1 X + . . . ∈ R, deci IG este ideal al lui R.
Presupunem acum că G este subgrup maximal ı̂n (K, +). Fie J un ideal al lui R cu IG ⊆ J
şi J 6= R. Atunci

G ⊆ H = {a ∈ R | (∃)f ∈ J cu f = aX + · · · },

deoarece dacă a ∈ G, atunci aX ∈ IG , deci aX ∈ J, de unde a ∈ H. Este clar că H este

subgrup ı̂n (K, +).
Arătăm că H 6= K. Într-adevăr, dacă H = K avem 1 ∈ H, deci există f = X + a2 X 2 +
· · · ∈ J. Atunci f = Xu, unde u este un element inversabil ı̂n inelul seriilor formale
K[[X]]. Atunci pentru orice g ∈ R de forma g = b2 X 2 + · · · avem g = X 2 q pentru un
q ∈ K[[X]], de unde g = XuXu−1 q ∈ J, pentru că Xu = f ∈ J şi Xu−1 q ∈ R. Fie acum
h = c1 X + c2 X 2 + · · · ∈ R. Atunci g = c2 X 2 + · · · ∈ J. Pe de altă parte c1 ∈ K = H,
deci există p = c1 X + d2 X 2 + · · · ∈ J. Cum d2 X 2 + · · · ∈ J, obţinem că c1 X ∈ J. Atunci
h = c1 X + g ∈ J, ceea ce ı̂nseamnă că J = R, contradicţie. Prin urmare H 6= K.
Obţinem H = G, deoarece G este maximal. Dacă f = aX +. . . ∈ J, atunci avem că a ∈ H,
deci a ∈ G, şi deci f ∈ IG . Obţinem J = IG , ceea ce arată că IG este maximal.
(iii) Rezultă direct din (i) şi (ii).

Problema 1.66 Să se arate că nu există un morfism de inele f : M2 (R) → M3 (R) care

să fie surjectiv.

Iran, 2008

Soluţie. Ker f este ideal bilateral al lui M2 (R), deci avem două posibilităţi: Ker f =
M2 (R) sau Ker f = (0).
Primul caz este ı̂n mod evident imposibil.
În al doilea caz, din teorema fundamentală de izomorfism pentru inele obţinem că M3 (R) '
M2 (R). Dar acest lucru nu este posibil, deoarece ı̂n M2 (R) orice matrice A cu proprietatea
că A3 = 0 va avea şi A2 = 0, pe când ı̂n M3 (R) există o matrice B cu B 3 = 0 şi B 2 6= 0.
De exemplu, putem lua B ca fiind matricea
 
0 1 0
 0 0 1 .
0 0 0

Observaţie. Un morfism surjectiv de inele f : M2 (R) → M3 (R) este neapărat unitar:

din surjectivitate există o matrice X ∈ M2 (R) cu f (X) = I3 şi de aici avem că I3 =
f (X) = f (XI2 ) = f (X)f (I2 ) = I3 f (I2 ) = f (I2 ).
40

Ne punem acum ı̂ntrebarea pentru ce numere naturale m, n ≥ 2 există morfisme unitare

f : Mm (R) → Mn (R)? Lăsăm cititorului să arate că aceasta se ı̂ntâmplă numai pentru
m | n.

Problema 1.67 (a) Fie R un inel. Să se arate că Z(Mn (R)) = {aIn | a ∈ R} şi că

Z(Mn (R)) ' R.

(b) Fie K şi L corpuri comutative. Să se arate că Mm (K) ' Mn (L) dacă şi numai dacă

K ' L şi m = n.

Soluţie. (a) Pentru orice 1 ≤ i, j ≤ n notăm cu eij matricea n × n care are 1 pe poziţia
(i, j) şi 0 ı̂n rest. Atunci eij epq = δ jp eiq pentru P
orice i, j, p, q, unde δ jp este P
simbolul lui
Kronecker. Fie A = (aij )1≤i,j≤n . Atunci A = aij eij şi avem Aepq = aip eiq şi
P 1≤i,j≤n 1≤i≤n
epq A = aqj epj . De aici obţinem că Aepq = epq A dacă şi numai dacă aip = aqj = 0
1≤j≤n
pentru orice i 6= p şi j 6= q, şi app = aqq . Rezultă că dacă A ∈ Z(Mn (R)), deci Aepq = epq A
pentru orice p, q, atunci avem auv = 0 pentru orice u 6= v şi a11 = a22 = . . . = ann , adică
A = aIn pentru un a ∈ R. Reciproc, dacă A = aIn , atunci este evident că A comută cu
orice matrice din Mn (R).
Este clar că aplicaţia f : R → Z(Mn (R)), f (a) = aIn , este izomorfism de inele.
(b) Este uşor de verificat că dacă f : A → B este un izomorfism de inele şi Z(A) este corp,
atunci Z(B) este un corp izomorf cu Z(A), iar Z(A)-spaţiul vectorial A şi Z(B)-spaţiul
vectorial B au aceeaşi dimensiune. Într-adevăr, prima parte se probează printr-un calcul
direct, iar pentru a doua se arată că dacă (ei )i∈I este o bază ı̂n Z(A)-spaţiul vectorial A,
atunci (f (ai ))i∈I este o bază ı̂n Z(B)-spaţiul vectorial B.
În cazul particular ı̂n care A = Mm (K) şi B = Mn (L), din (a) avem că Z(A) ' K, rezultă
că K ' Z(Mm (K)) ' Z(Mn (L)) ' L şi că dimK (A) = dimL (B), deci m2 = n2 , de unde
m = n.

Problema 1.68 Fie D un corp. Se numeşte comutator aditiv ı̂n D un element de forma

xa − ax cu x, a ∈ D. Să se arate că dacă un element y ∈ D comută cu toţi comutatorii

aditivi ai lui D, atunci y ∈ Z(D).

Soluţie. Presupunem prin absurd că y ∈

/ Z(D). Atunci există x ∈ D cu yx 6= xy. Are
loc relaţia x(xy) − (xy)x = x(xy − yx) şi cum xy − yx este nenul, el este inversabil şi
x = [x(xy) − (xy)x](xy − yx)−1 . Fie CR (y) = {r ∈ R | ry = yr}. Cum y comută cu toţi
comutatorii aditivi obţinem că x(xy)−(xy)x, xy−yx ∈ CR (y), de unde (xy−yx)−1 ∈ CR (y)
şi deci x ∈ CR (y), contradicţie.

Problema 1.69 Fie D un corp. Pentru orice a ∈ D fie aplicaţia δ a : D → D definită prin

δ a (x) = ax − xa. Să se arate că:

(i) δ a (x + y) = δ a (x) + δ a (y) şi δ a (xy) = xδ a (y) + δ a (x)y pentru orice a, x, y ∈ D.

(ii) Dacă D are caracteristica diferită de 2 şi K este un subcorp al lui D pentru care

δ a (K) ⊆ K pentru orice a ∈ D, atunci K ⊆ Z(D).

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri 41

Soluţie. (i) Rezultă imediat prin calcul.

(ii) Fie b ∈ K. Arătăm că b comută cu toate elementele lui D. Fie a ∈ D \ K. Din relaţiile
δ 2a (b) = a2 b − 2aba + ba2 ∈ K şi δ a2 (b) = a2 b − ba2 ∈ K se obţine prin adunare că
2(a2 b − aba) = 2aδ a (b) ∈ K. Dacă δ a (b) 6= 0 rezultă 2δ a (b) ∈ K ∗ şi se obţine a ∈ K,
contradicţie. Deci δ a (b) = 0, adică b comută cu elementele din D \ K.
Fie acum c ∈ K ∗ . Atunci a şi ac se găsesc ı̂n D \ K, deci din cele de mai sus ele comută
cu b. Obţinem (ac)b = b(ac) = (ba)c = abc şi ı̂nmulţind cu a−1 rezultă că cb = bc, deci b
comută şi cu elementele din K. Rezultă b ∈ Z(D), deci K ⊆ Z(D).

Problema 1.70 Fie D un corp. Se numeşte comutator multiplicativ ı̂n D un element de

forma a−1 bab−1 , cu a, b ∈ D \ {0}. Să se arate că dacă un element c ∈ D comută cu toţi

comutatorii multiplicativi din D, atunci c ∈ Z(D).

Soluţie. Fie c ∈ D un element care comută cu toţi comutatorii multiplicativi din D.

Presupunem prin absurd că există a ∈ D cu ac 6= ca (echivalent, a−1 cac−1 6= 1). Fie
b = a − 1 ∈ D∗ . Atunci bc − cb = ac − ca 6= 0, deci b−1 cbc−1 6= 1. Avem

a(a−1 cac−1 − b−1 cbc−1 ) = cac−1 − ab−1 cbc−1

= [c(b + 1) − (b + 1)b−1 cb]c−1
= (c − b−1 cb)c−1
= 1 − b−1 cbc−1
6= 0.

Din ipoteză c comută cu a−1 cac−1 şi cu b−1 cbc−1 , de unde, folosind ultima relaţie, rezultă
că c comută şi cu a, contradicţie.

Problema 1.71 Fie D un corp şi K un subcorp al lui D pentru care xKx−1 ⊆ K oricare

ar fi x ∈ D. Atunci K ⊆ Z(D).

Soluţie. Fie c ∈ K. Arătăm că c comută cu toate elementele lui D (putem considera
c ∈ K ∗ ). Fie a ∈ D \ K. Presupunem prin absurd că ac 6= ca, atunci notând b = a − 1 ∈ D∗
avem bc − cb = ac − ca 6= 0 (⇔ c 6= b−1 cb). Avem a(a−1 ca − b−1 cb) = ca − ab−1 cb =
c(b + 1) − (b + 1)b−1 cb = c − b−1 cb 6= 0 şi cum a−1 ca, b−1 cb ∈ K ∗ rezultă că şi a ∈ K ∗ ,
ceea ce este o contradicţie. Deci c comută cu orice element a ∈ D \ K.
Fie acum c0 ∈ K ∗ . Atunci a, ac0 ∈ D \ K, deci c comută cu ele. Rezultă că c comută şi cu
a−1 ac0 = c0 . Prin urmare, c ∈ Z(D), deci K ⊆ Z(D).

Problema 1.72 Să se arate că un corp K nu se poate scrie ca reuniune finită de subcor-

puri proprii.

Soluţie. Presupunem K = K1 ∪ . . . ∪ Kn , unde K1 , . . . , Kn sunt subcorpuri proprii ale

lui K, n ≥ 2.
Dacă corpul K este finit, atunci (K ∗ , ·) este grup ciclic, deci există x ∈ K ∗ astfel ı̂ncât
K ∗ = < x >, de unde rezultă că există 1 ≤ i ≤ n astfel ı̂ncât K = Ki , fals.
n
T
Deci putem presupune că corpul K este infinit. Vom arăta că | Ki | ≤ n. Presupunem
i=1
42

n
T S S
prin absurd că | Ki | > n. Atunci, considerând x ∈ K1 \ Ki şi y ∈ K2 \ Ki arbitrar
i=1 i6=1 i6=2
n
T
fixate, mulţimea {x + ay | a ∈ Ki , a 6= 0} ⊆ K are cel puţin n elemente, deci există
i=1
n
T
1 ≤ i ≤ n şi a, b ∈ Ki , a 6= b, astfel ı̂ncât x + ay, x + by ∈ Ki . Rezultă (a − b)y ∈ Ki ,
i=1
deci y ∈ Ki , ceea ce ı̂nseamnă că i = 2, deci x + ay ∈ K2 , de unde obţinem x ∈ K2 ,
n
T
contradicţie cu alegerea lui x. Aşadar, | Ki | ≤ n.
i=1
n
T
Pe de altă parte, vom arăta că | Ki | = ∞. Deoarece K este infinit, cel puţin unul
i=1
dintre corpurile K1 , . . . , Kn este infinit, să presupunem (printr-o eventuală renumerotare)
că corpul K1 este infinit. Fie şirul (an )n≥1 ⊆ K1 şi fie α ∈ K \ K1 , atunci α + an ∈ / K1
pentru orice n ∈ N∗ . Rezultă că există 2 ≤ i ≤ n astfel ı̂ncât Ki conţine o infinitate de
termeni ai şirului (α + an )n≥1 . Să presupunem i = 2, deci K2 are această proprietate.
Deci există un subşir (ank )k≥1 al şirului (an )n≥1 cu proprietatea că ank − an1 ∈ K1 ∩ K2
(deoarece ank − an1 = (ank + α) − (an1 + α) ∈ K2 ) pentru orice k ∈ N∗ . Renotând, rezultă
că există un şir (bn )n≥1 cu proprietatea că bn ∈ K1 ∩ K2 pentru orice n ∈ N∗ . Acum vom
considera β ∈ K \ (K1 ∪ K2 ) ⇒ β + bn ∈ / K1 ∪ K2 pentru orice n ∈ N∗ ⇒ există 3 ≤ i ≤ n
astfel ı̂ncât Ki conţine o infinitate de termeni ai şirului (β + bn )n≥1 . Să presupunem că
i = 3, deci K3 are această proprietate. Obţinem acum un şir (cn )n≥1 cu proprietatea că
cn ∈ K1 ∩ K2 ∩ K3 pentru orice n ∈ N∗ . Procedând ca mai sus vom găsi ı̂n final un şir
care are toţi termenii ı̂n K1 ∩ . . . ∩ Kn , deci |K1 ∩ . . . ∩ Kn | = ∞.
Astfel am obţinut o contradicţie.

Problema 1.73 Fie K un corp finit de caracteristică 3. Arătaţi că există x, y ∈ K cu

proprietatea că x2 + y 2 6= a2 pentru orice a ∈ K.

Traian Lalescu, 1984

Soluţie. Să presupunem, prin absurd, că pentru orice x, y ∈ K există a ∈ K astfel
ı̂ncât x2 + y 2 = a2 şi să considerăm L = {x2 | x ∈ K} ⊆ K. Se observă că L este
subcorp al lui K deoarece x2 − y 2 = x2 + 2y 2 = x2 + a2 y 2 = x2 + (ay)2 ∈ L, unde
a ∈ K astfel ı̂ncât 2 = a2 . Deoarece K este corp finit de caracteristică 3, atunci există
n ∈ N∗ şi x ∈ K ∗ cu proprietatea că |K| = 3n şi K ∗ = < x >. Cum ord(x) = 3n − 1
rezultă că ord(x2 ) = (3n − 1)/(2, 3n − 1) = (3n − 1)/2. Este imediat că L 6= K (deoarece
aplicaţia φ : K → K, φ(x) = x2 pentru orice x ∈ K, nu este injectivă, deci nu poate fi
nici surjectivă). Apoi, cum x2 = y 2 ⇔ x = y sau x = −y rezultă că [K ∗ : L∗ ] = 2. Deci
|K ∗ | = 2|L∗ | şi cum L este şi el corp finit de caracteristică 3, există r ∈ N∗ astfel ı̂ncât
|L| = 3r , deci |L∗ | = 3r − 1. Obţinem că 3n − 1 = 2(3r − 1), de unde 3n + 1 = 2 · 3r , deci
3|3n + 1, contradicţie.
Capitolul 2

Polinoame

Definiţii şi rezultate

În cele ce urmează, ı̂n lipsa vreunei alte menţiuni, R va desemna un inel comutativ şi
unitar. Pe mulţimea S a şirurilor (a0 , a1 , . . .) de elemente din R pentru care există n ∈ N
astfel ı̂ncât an = an+1 = · · · = 0 introducem operaţiile

(a0 , a1 , . . .) + (b0 , b1 , . . .) = (a0 + b0 , a1 + b1 , . . . , anP + bn , . . .)

(a0 , a1 , . . .) · (b0 , b1 , . . .) = (a0 b0 , a0 b1 + a1 b0 , . . . , ai bj , . . .).
i+j=n

S are ı̂n raport cu aceste operaţii o structură de inel comutativ şi unitar; notând
X = (0, 1, 0, 0, . . .) ∈ S, X 0 = 1, şi identificând R cu φ(R), unde φ este mor-
fismul injectiv de inele P de la R la S dat prin a 7→ (a, 0, 0, . . .), constatăm că
(a0 , a1 , . . . , an , 0, 0, . . .) = ni=0 ai X i . Această construcţie justifică următoarele:

Definiţie.
Pn Numim polinom ı̂n nedeterminata X cu coeficienţi ı̂n R orice expresie de
forma i=0 ai X i , unde ai ∈ R pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , n}.

Mulţimea polinoamelor cu coeficienţi ı̂n R are ı̂n raport cu operaţiile

m n max {m,n}
X X X
i j
ai X + bj X = (ak + bk )X k şi
i=0 j=0 k=0

m
! n

m+n
 
X X X X
ai X i  bj X j  =  ai bj  X k
i=0 j=0 k=0 i+j=k

(unde, ı̂n lumina celor prezentate mai sus, am+1 = am+2 = · · · = 0 şi
bn+1 = bn+2 = · · · = 0) o structură de inel comutativ şi unitar. Vom nota acest
inel cu R[X] (renunţând din acest moment la notaţia provizorie S).

Definiţie. Dat fiind polinomul f = ni=0 ai X i ∈ R[X], a0 se numeşte termenul liber

P
al lui f , iar an se numeşte coeficientul dominant al lui f . Dacă an = 1, polinomul f se

43
44

numeşte monic.

Observaţie. Două polinoame f = m

P i
Pn j
i=0 ai X , g = j=0 bj X ∈ R[X] sunt egale dacă
şi numai dacă a0 = b0 , a1 = b1 , . . . , amax{m,n} = bmax{m,n} .

Definiţie. Prin gradul polinomului nenul f = ni=0 ai X i ∈ R[X] ı̂nţelegem numărul

P
natural max{j ∈ N|aj 6= 0}. Convenim că gradul polinomului nul este −∞.

Vom nota gradul polinomului f ∈ R[X] cu grad f .

Propoziţie. Dacă f, g ∈ R[X], atunci

a) grad(f + g) ≤ max{grad f , grad g}
b) grad(f g) ≤ grad f + grad g.
Dacă, ı̂n plus, R este domeniu de integritate, atunci
b’) grad(f g) = grad f + grad g.

Definiţie. Prin ordinul polinomului nenul f = ni=0 ai X i ∈ R[X] ı̂nţelegem cel mai
P
mic număr natural j pentru care aj 6= 0. Convenim că ordinul polinomului nul este +∞.

Vom nota ordinul polinomului f ∈ R[X] cu ord f .

Propoziţie. Dacă f, g ∈ R[X], atunci

a) ord(f + g) ≥ min{ord f , ord g}
b) ord(f g) ≥ ord f + ord g.
Dacă, ı̂n plus, R este domeniu de integritate, atunci
b’) ord(f g) = ord f + ord g.
Pn i
Definiţie. Prin valoarea
Pn polinomului f = i=0 ai X ∈ R[X] ı̂n elementul r ∈ R
ı̂nţelegem elementul i=0 ai ri ∈ R. Vom nota acest element cu f (r).

Definiţie. Prin funcţia polinomială asociată polinomului f ∈ R[X] ı̂nţelegem funcţia

f : R → R, fe(x) = f (x).
e

Observaţie. La polinoame egale corespund funcţii polinomiale egale. Reciproca nu

este numaidecât adevărată.

Teorema ı̂mpărţirii cu rest. Fie f, g ∈ R[X] cu coeficientul dominant al lui g

inversabil. Atunci, există şi sunt unice q, r ∈ R[X] cu proprietăţile f = gq + r şi grad r <
grad g.

Definiţie. Elementul a ∈ R se numeşte rădăcină a lui f ∈ R[X] dacă f (a) = 0.

Definiţie. Fie S un domeniu de integritate şi a, b ∈ S. Spunem că a divide b (şi

scriem a|b) ı̂n S dacă există c ∈ S astfel ı̂ncât b = ac.

Definiţie. Fie S un domeniu de integritate şi a, b ∈ S. Spunem că d ∈ S este un cel

mai mare divizor comun pentru a şi b dacă:
(i) d|a şi d|b.
(ii) Dacă d0 ∈ S divide a şi b, atunci d0 |d.
Polinoame 45

Observaţie. Definiţiile anterioare se aplică ı̂n particular dacă S = R[X], cu R

domeniu de integritate.

Teoremă (Bézout). Fie R un domeniu de integritate şi f ∈ R[X]. Atunci, a ∈ R

este rădăcină a lui f dacă şi numai dacă X − a|f .

Definiţie. Fie R un domeniu de integritate, f ∈ R[X] \ {0} şi a o rădăcină a lui

f . Numărul k ∈ N cu proprietăţile (X − a)k |f şi (X − a)k+1 - f se numeşte ordinul de
multiplicitate al lui a.
Pn i
Definiţie. Prin derivata polinomului f = i=0 ai X ∈ R[X] ı̂nţelegem polinomul
0 n i−1 ∈ R[X]. Considerând definită derivata de ordin n (notată f (n) ) a lui
P
f = i=1 iai X
f , prin derivata de ordin n + 1 a lui f ı̂nţelegem polinomul (f (n) )0 .

Teoremă. Fie K un corp comutativ, f ∈ K[X] \ {0}, n ∈ N∗ şi a ∈ K.

a) Dacă a este rădăcină cu ordin de multiplicitate n pentru f , atunci f (a) = f 0 (a) =
· · · = f (n−1) (a) = 0.
b) Presupunând caracteristica lui K egală cu zero, dacă f (a) = f 0 (a) = · · · = f (n−1) (a) = 0
şi f (n) (a) 6= 0, atunci ordinul de multiplicitate al rădăcinii a a lui f este n.

Propoziţie. Fie R un domeniu de integritate, f ∈ R[X] un polinom nenul,

a1 ,a2 , . . . , ak ∈ R rădăcini distincte ale lui f , iar pentru fiecare i ∈ {1, 2, . . . , k} fie mi
ordinul de multiplicitate al lui ai . Atunci, există g ∈ R[X] astfel ı̂ncât

f = (X − a1 )m1 (X − a2 )m2 · · · (X − ak )mk g.

Corolar. Dacă R este un domeniu de integritate, iar f ∈ R[X] este un polinom nenul
de grad n, atunci f are cel mult n rădăcini ı̂n R.

Propoziţie. Fie R un domeniu de integritate şi f = a0 + a1 X + · · · + an X n ∈ R[X],

an 6= 0. Presupunem că f are n rădăcini x1 ,x2 , . . . , xn ı̂n R. Atunci, f = an (X − x1 )(X −
x2 ) · · · (X − xn ) şi au loc relaţiile ı̂ntre rădăcini şi coeficienţi (relaţiile lui Viète):
an (x1 + x2 + · · · + xn ) = −an−1 ,
an (x1 x2 + x1 x2 + · · · + x1 xn + · · · + xn−1 xn ) = an−2 ,
........................................................................................
an (x1 x2 . . . xk + · · · + xn−k+1 xn−k+2 . . . xn ) = (−1)k an−k ,
........................................................................................
an (x1 x2 . . . xn ) = (−1)n a0 .

Definiţie. Inelul de polinoame ı̂n mai multe variabile se defineşte inductiv astfel:
R[X1 , X2 , . . . , Xn+1 ] = R[X1 , X2 , . . . , Xn ][Xn+1 ].

Observaţie. Elementele lui R[X1 , X2 , . . . , Xn ] se scriu ı̂n mod unic sub forma
r1 X
X r2 rn
X
··· ai1 ,i2 ,...,in X1i1 X2i2 . . . Xnin ,
i1 =0 i2 =0 in =0

cu r1 , r2 , . . . rn ∈ N şi ai1 ,i2 ,...,in ∈ R.

46

Observaţie. Vom nota polinoamele din R[X1 , X2 , . . . , Xn ] fie prescurtat (de exemplu,
f ), fie punând ı̂n evidenţă variabilele (de exemplu, f (X1 , X2 , . . . , Xn )), ı̂n funcţie de
necesităţile de moment.

Definiţie. Prin valoarea polinomului

r1 X
X r2 rn
X
f= ··· ai1 ,i2 ,...,in X1i1 X2i2 . . . Xnin
i1 =0 i2 =0 in =0

ı̂n (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn ı̂nţelegem elementul (notat f (x1 , x2 , . . . , xn ))

r1 X
X r2 rn
X
··· ai1 ,i2 ,...,in xi11 xi22 . . . xinn ∈ R.
i1 =0 i2 =0 in =0

Definiţie. Prin funcţia polinomială asociată lui f ∈ R[X1 , X2 , . . . , Xn ] ı̂nţelegem

funcţia fe : Rn → R, fe(x1 , x2 , . . . , xn ) = f (x1 , x2 , . . . , xn ).

Definiţie. Polinomul f ∈ R[X1 , X2 , . . . , Xn ] se numeşte simetric dacă pentru orice

σ ∈ Sn avem
f (Xσ(1) , Xσ(2) , . . . , Xσ(n) ) = f (X1 , X2 , . . . , Xn ).
Propoziţie. Următoarele polinoame din R[X1 , X2 , . . . , Xn ] sunt simetrice:

s1 = X1 + X2 + · · · + Xn ,
s2 = X1 X2 + X1 X2 + · · · + X1 Xn + · · · + Xn−1 Xn ,
........................................................................................
sk = X1 X2 . . . Xk + X1 X2 . . . Xk−1 Xk+1 · · · + Xn−k+1 Xn−k+2 . . . Xn ,
........................................................................................
sn = X1 X2 . . . Xn .

Definiţie. Polinoamele din propoziţia anterioară se numesc polinoamele simetrice

fundamentale ı̂n nedeterminatele X1 , X2 , . . . , Xn .

Teorema fundamentală a polinoamelor simetrice. Pentru orice polinom

simetric f ∈ R[X1 , X2 , . . . , Xn ] există şi este unic g ∈ R[X1 , X2 , . . . , Xn ] astfel ı̂ncât
f = g(s1 , s2 , . . . , sn ), unde s1 , s2 , . . . , sn sunt polinoamele simetrice fundamentale ı̂n
variabilele X1 , X2 , . . . , Xn .

Observaţie. Dacă S este domeniu de integritate, R este subinel al lui S, iar

f ∈ R[X] \ {0} de gradul n are (toate) rădăcinile x1 , x2 , . . . , xn ı̂n S, atunci pentru orice
polinom simetric g ∈ R[X1 , X2 , . . . , Xn ] avem g(x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ R.

Teoremă. Fie K un corp comutativ şi f ∈ K[X] \ {0} de grad n. Atunci, există un
corp L ⊃ K ı̂n care f are n rădăcini.

Teorema fundamentală a algebrei. Orice polinom neconstant cu coeficienţi

complecşi are cel puţin o rădăcină complexă.

Definiţie. Fie R un domeniu de integritate. f ∈ R[X1 , X2 , . . . , Xn ] se numeşte ire-

ductibil dacă nu se poate scrie ca produs de doi factori neinversabili din R[X1 , X2 , . . . , Xn ].
Polinoame 47

Teoremă. Fie K un corp comutativ. Orice polinom f ∈ K[X1 , X2 , . . . , Xn ] se scrie

ı̂n mod unic (abstracţie făcând de ordinea factorilor şi de asocierea ı̂n divizibilitate) ca
produs de polinoame ireductibile.

Observaţie. a) Sigurele polinoame ireductibile din C[X] sunt cele de gradul I.

b) Singurele polinoame ireductibile din R[X] sunt cele de gradul I şi cele de gradul II cu
∆ < 0.

Definiţie. Dacă R este un domeniu cu proprietatea că orice două elemente ale sale
admit un c.m.m.d.c., iar f ∈ R[X], definim c(f ) ca fiind c.m.m.d.c al coeficienţilor lui f .
f ∈ R[X] se numeşte primitiv dacă c(f ) = 1.

Propoziţie. Dacă R este un domeniu cu proprietatea că orice două elemente ale sale
admit un c.m.m.d.c., iar f, g ∈ R[X], atunci c(f g) = c(f )c(g).

Definiţie. Dat fiind un corp comutativ K şi n ∈ N∗ , vom nota cu K(X1 , X2 , . . . , Xn )

corpul de fracţii al inelului K[X1 , X2 , . . . , Xn ]. K(X1 , X2 , . . . , Xn ) se numeşte corpul de
fracţii raţionale ı̂n nedeterminatele X1 , X2 , . . . , Xn cu coeficienţi ı̂n K.

Propoziţie. Dacă R este un inel factorial cu corpul de fracţii Q, atunci pentru

f ∈ R[X] sunt echivalente afirmaţiile:
(i) f este ireductibil.
(ii) f este primitiv şi ireductibil ı̂n Q[X].

Criteriul lui Eisenstein. Fie R un inel factorial cu corpul de fracţii Q,

f = a0 + a1 X + · · · + an X n ∈ R[X] şi p un element prim al lui R cu proprietăţile:
(i) p|a0 , p|a1 , . . . , p|an−1 .
(ii) p - an .
(iii) p2 - a0 .
Atunci f este ireductibil ı̂n Q[X].

Criteriul reducerii. Fie R un inel factorial cu corpul de fracţii Q, S un domeniu,

u : R → S un morfism unitar de inele şi u : R[X] → S[X] extinsul acestuia (adică
u(a0 + a1 X + · · · + an X n ) = u(a0 ) + u(a1 )X + · · · + u(an )X n ). Dacă pentru f ∈ R[X] avem
că u(f ) este ireductibil ı̂n S[X] şi grad u(f ) = grad f , atunci f este ireductibil ı̂n Q[X].

Probleme

Problema 2.1 Pentru P = a0 + a1 X + · · · + am X m ∈ R[X] definim Γ(P ) = a20 + a21 +

· · · + a2m . Fie f = 3X 2 + 7X + 2. Găsiţi g ∈ R[X] cu proprietăţile:

a) g(0) = 1, şi

b) Γ(f n ) = Γ(g n ) pentru orice n ∈ N∗ .

Putnam, 1985

Soluţie. Pentru P ∈ R[X] definim γ(P ) = P (X)P (X −1 ). Observăm că Γ(P ) este
48

coeficientul lui X 0 din γ(P ). Să notăm g = 6X 2 + 5X + 1.

Cum γ(X + 2) = (X + 2)(X −1 + 2) = (1 + 2X −1 )(1 + 2X) = γ(1 + 2X), iar γ este
multiplicativă, obţinem
γ(f n ) = γ((3X + 1)n )γ((X + 2)n ) = γ((3X + 1)n )γ((1 + 2X)n ) = γ(g n ). Atunci, şi
coeficienţii lui X 0 din γ(f n ) şi γ(g n ) vor fi egali, deci Γ(f n ) = Γ(g n ). În plus, este evident
că g(0) = 1.
Observaţie. Soluţia nu este unică: de exemplu, pentru orice k ∈ N∗ , polinoamele
g = (3X k + 1)(2X k + 1) şi g = (3X k − 1)(2X k − 1) au şi ele proprietăţile cerute.

Problema 2.2 Fie r, s ∈ N∗ şi a0 , a1 , . . . , ar−1 , b0 , b1 , . . . , bs−1 ∈ R+ cu proprietatea că

(a0 + a1 X + · · · + ar−1 X r−1 + X r )(b0 + b1 X + · · · + bs−1 X s−1 + X s ) =

= 1 + X + X 2 + · · · + X r+s . (2.1)

Arătaţi că toate numerele ai , i ∈ {0, 1, . . . r − 1}, şi bj , j ∈ {0, 1, . . . s − 1}, sunt egale cu

0 sau cu 1.

IMC, 2001

Soluţie. Considerând coeficienţii lui X s+i , respectiv X r+j din cei doi membri ai relaţiei
(2.1), obţinem relaţiile:
ai + ai+1 bs−1 + · · · = 1 şi (2.2)
bj + ar−1 bj+1 + · · · = 1. (2.3)
Cum toţi coeficienţii sunt pozitivi, din aceste relaţii obţinem ai ≤ 1, i ∈ {0, 1, . . . r − 1},
şi bj ≤ 1, j ∈ {0, 1, . . . s − 1}. De aici şi din a0 b0 = 1 rezultă că a0 = b0 = 1.
Considerăm acum următoarele cazuri particulare ale relaţiilor (2.2) şi (2.3):

a0 + a1 bs−1 + · · · = 1 şi (2.4)

b0 + ar−1 b1 + · · · = 1. (2.5)
Cum a0 = b0 = 1, din (2.4) şi (2.5) rezultă că

ak bs−k = ar−k bk = 0 pentru orice k ∈ {1, 2, . . . , min{r, s}}. (2.6)

Din relaţiile a1 + b1 = a0 b1 + a1 b0 = 1, ar−1 + bs−1 = 1 şi a1 bs−1 = ar−1 b1 = 0 obţinem

fie a1 = ar−1 = 1 şi b1 = bs−1 = 0, fie a1 = ar−1 = 0 şi b1 = bs−1 = 1. Să presupunem
pentru a fixa ideile că avem r ≤ s. Fie k ∈ {2, 3, . . . , r}. Presupunem că aj = ar−j ∈ {0, 1}
şi bj = bs−j ∈ {0, 1} pentru orice j ∈ {1, 2 . . . , k − 1}. Considerând coeficienţii lui X k ,
respectiv X r+s−k din cei doi membri ai relaţiei (2.1), obţinem

ak + ak−1 b1 + · · · + a1 bk−1 + bk = 1 şi (2.7)

ar−k + ar−k+1 b1 + · · · + ar−1 bs−k+1 + bs−k = 1. (2.8)

Folosind ipoteza de inducţie, constatăm că ak−1 b1 + · · · + a1 bk−1 = ar−k+1 b1 + · · · +
ar−1 bs−k+1 ∈ N; de aici şi din relaţiile (2.7) şi (2.8) se obţine ak +bk = ar−k +bs−k ∈ {0, 1}.
Dacă ak + bk = 0, rezultă ak = ar−k = bk = bs−k = 0. Dacă ak + bk = 1, atunci
Polinoame 49

ar−k + bs−k = 1. Conform (2.6), avem şi ak bs−k = ar−k bk = 0. De aici obţinem fie
ak = ar−k = 1 şi bk = bs−k = 0, fie ak = ar−k = 0 şi bk = bs−k = 1, ceea ce ı̂ncheie
pasul de inducţie. Afirmaţia problemei este probată acum pentru ai , i ∈ {0, 1, . . . r − 1},
şi pentru bj , j ∈ {0, 1, . . . , r − 2, r − 1, s − r, s − r + 1, . . . s − 1}.
Dacă r = s, demonstraţia este ı̂ncheiată.
Dacă r < s, din (2.3) deducem

bs−r−1 + ar−1 bs−r + · · · + a0 bs−1 = 1.

De aici rezultă bs−r−1 ∈ Z; cum bs−r−1 ∈ [0, 1], obţinem bs−r−1 ∈ {0, 1}. În continuare,
demonstrăm inductiv, pe baza relaţiei

bs−j + ar−1 bs−j+1 + · · · + a0 bs+r−j = 1, j ∈ {r + 2, r + 3 . . . , s − r − 1}

(dedusă de asemenea din (2.3)), că bj ∈ {0, 1} pentru orice j ∈ {r + 1, r + 2, . . . , s − r − 2}.

Problema 2.3 Fie P = X 5 + X, Q = X 5 + X 2 ∈ C[X]. Aflaţi toate perechile de numere

complexe (z, w), z 6= w, pentru care P (z) = P (w) şi Q(z) = Q(w).

IMC, 2000

Soluţie. Fie o pereche (z, w) ca ı̂n enunţ. Atunci, z 5 − w5 = w − z şi z 5 − w5 = w2 − z 2 ,

deci, cum z 6= w, −(z + w) = z 4 + z 3 w + z 2 w2 + zw3 + w4 = −1, de unde z + w = 1.
Atunci, z 3 w + zw3 = zw(1 − 2zw) şi z 4 + w4 = (z 2 + w2 )2 − 2z 2 w2 = (1 − 2zw)2 − 2z 2 w2 .
Înlocuind ı̂n z 4 + z 3 w + z 2 w2 + zw3 + w4 = −1, obţinem z 2 w!2 − 3zw + 2 = 0, deci ! zw ∈
√ √ √ √
1±i 3 1∓i 3 1±i 7 1∓i 7
{1, 2}. Cum z + w = 1, obţinem perechile , , , . Se
2 2 2 2
constată uşor că aceste patru perechi au ı̂ntr-adevăr proprietatea cerută.

Problema 2.4 Vom numi un polinom P ∈ R[X1 , X2 , . . . , Xk ] ,,bun”! dacă există matricile
k
X
A1 , A2 , . . . , Ak ∈ M2 (R) astfel ı̂ncât P (X1 , . . . , Xk ) = det Xi Ai . Determinaţi toate
i=1
valorile k ∈ N∗ pentru care toate polinoamele omogene de grad 2 din R[X] sunt bune.

IMC, 2007

Soluţie.
 Pentru k = 1, orice P ca ı̂n enunţ este de forma aX 2 şi putem alege

1 0
A= .
0 a
Pentru k = 2,orice P ca 2 2
 ı̂n enunţ
 este de forma aX1 + bX2 + cX1 X2 şi putem alege
1 0 0 b
A1 = şi A2 = .
0 a −1 c
Fie acum k ≥ 3 şi P = X12 + · · · + Xk2 . Presupunem că există matricile A1 , A2 , . . . , Ak
Ak
ce verifică relaţia din enunţ. Cum primele coloane cA 1 A2
1 , c1 , . . . , c1 ale matricilor
A1 , A2 , . . . , Ak sunt liniar dependente, există λ1 , λ2 , . . . , λk ∈ R, nu toţi nuli, cu propri-
Ak
etatea λ1 cA A2
1 + λ2 c1 + · · · + λk c1 =0. Rezultă că prima coloană a combinaţiei liniare
1

Pk Pk 2 2 2
i=1 λi Ai este nulă. Prin urmare, det i=1 λi Ai = 0, ı̂n timp ce λ1 + λ2 + · · · + λk 6= 0.
50

k
!
X
De aici rezultă că det Xi Ai 6= X12 + X22 + · · · + Xk2 , deci P = X12 + · · · + Xk2 nu este
i=1
bun.
Prin urmare, valorile lui k cu proprietatea cerută sunt 1 şi 2.

Problema 2.5 Fie R un domeniu de integritate. Arătaţi că dacă m, n ∈ N, atunci ı̂n

inelul R[X] are loc relaţia (X m − 1, X n − 1) = X (m,n) − 1.

Soluţie. Dacă a, b ∈ N, k ∈ N∗ şi a = kb, atunci are loc relaţia

X a − 1 = (X b − 1)(X (k−1)b + X (k−2)b + · · · + X b + 1),

deci
X b − 1|X a − 1 (2.9)
(această ultimă relaţie fiind adevărată şi pentru k = 0).
Fie m, n ∈ N. Din relaţia (2.9) rezultă imediat că X (m,n) − 1|X m − 1 şi X (m,n) − 1|X n − 1.
Scriem algoritmul lui Euclid pentru m şi n: m = nq1 + r1 , n = r1 q2 + r2 , r1 = r2 q3 +
r3 , . . . , rs−1 = rs qs+1 + rs+1 , rs = rs+1 qs+2 . Avem, desigur, (m, n) = rs+1 .
Fie acum f ∈ R[X] care divide X m − 1 şi X n − 1.
Atunci, f |X nq1 +r1 − 1 = X r1 (X nq1 − 1) + X r1 − 1. De aici şi din f |X n − 1 rezultă, conform
relaţiei (2.9), că f |X r1 − 1. Folosind consideraţii similare, se arată inductiv că f |X rk − 1
pentru orice k ∈ {1, 2, . . . , s + 1}. De aici rezultă că f |X (m,n) − 1.

Problema 2.6 Fie R un inel comutativ şi f = a0 + a1 X + . . . + an X n ∈ R[X]. Să se arate

că:

(i) f este nilpotent dacă şi numai dacă ai este nilpotent pentru orice 0 ≤ i ≤ n.

(ii) f este inversabil dacă şi numai dacă a0 este inversabil şi ai este nilpotent pentru orice

1 ≤ i ≤ n.

(iii) f este divizor al lui zero dacă şi numai dacă există a ∈ R, a 6= 0, cu af = 0.

(iv) f este idempotent dacă şi numai dacă f = a0 şi a20 = a0 .

Soluţie. (i) Procedăm prin inducţie după n = grad f . Pentru n = 0 este clar. Pre-
supunem afirmaţia adevărată pentru toate polinoamele de grad mai mic strict decât n.
Dacă grad f = n, atunci din faptul că f este nilpotent obţinem că an este nilpotent
(deoarece coeficientul dominant al lui f p este apn ). Atunci polinomul an X n este nilpotent,
de unde f − an X n este nilpotent. Din ipoteza de inducţie rezultă acum că a0 , a1 , . . . , an−1
sunt nilpotenţi. Reciproca este evidentă.
(ii) ”⇐” Avem că a0 este inversabil şi a1 X +. . .+an X n este nilpotent (ca sumă de elemente
nilpotente). De aici rezultăcă f este inversabil, fiind sumă dintre un element inversabil şi
un element nilpotent.
”⇒” Procedăm prin inducţie după grad f = n. Pentru n = 0 este clar. Presupunem
afirmaţia adevărată pentru toate polinoamele de grad mai mic strict decât n şi fie f cu
grad f = n. Fie g = b0 + b1 X + . . . + bm X m inversul lui f . Din f g = 1 rezultă că

an bm = 0, an bm−1 + an−1 bm = 0, . . . , a0 b0 = 1.
Polinoame 51

De aici rezultă că a0 şi b0 sunt inversabili.

Înmulţind a doua relaţie cu an obţinem că a2n bm−1 = 0, şi apoi prin recurenţă rezultă
că ain bm−i+1 = 0 pentru orice 1 ≤ i ≤ m + 1. Pentru i = m + 1 aceasta ı̂nseamnă
că am+1
n b0 = 0. Cum b0 este inversabil rezultă că am+1 n = 0, deci an este nilpotent.
În continuare g = f − an X n este nilpotent ca sumă dintre un element inversabil şi un
element nilpotent. Din ipoteza de inducţie rezultă acum că şi elementele a1 , . . . , an−1 sunt
nilpotente.
(iii) ”⇐” Evident.
”⇒” Dacă f este divizor al lui zero, există g ∈ R[X], g 6= 0 cu f g = 0. Alegem g de grad
minim cu această proprietate. Fie g(X) = b0 + b1 X + . . . + bm X m . Din f g = 0 rezultă
că an bm = 0. Atunci an g are gradul mai mic ca m şi (an g)f = 0, de unde obţinem că
an g = 0. În particular an bm−1 = 0 şi atunci egalând cu zero coeficientul lui X m+n−1 din
f g rezultă că an−1 bm = 0. Atunci an−1 g are grad mai mic ca m şi (an−1 g)f = 0, de unde
an−1 g = 0. Continuăm recurent şi obţinem că ai g = 0 pentru orice 0 ≤ i ≤ n. Aceasta
implică ai bm = 0 pentru orice i, de unde bm f = 0, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
(iv) Dacă f este idempotent, f 2 = f , atunci a20 = a0 , 2a0 a1 = a1 , 2a0 a2 + a21 = a2 , şi aşa
mai departe. Înmulţind a doua relaţie cu a0 şi folosind-o pe prima obţinem 2a0 a1 = a0 a1 ,
deci a0 a1 = 0. Rezultă că şi a1 = 0. Apoi ı̂nmulţind a treia relaţie cu a0 şi folosind-o pe
prima, obţinem că 2a0 a2 = a0 a2 , deci a0 a2 = 0, ceea ce arată că şi a2 = 0. Continuând
recurent găsim ai = 0 pentru 1 ≤ i ≤ n, deci f = a0 .
Observaţie. Se poate arăta (de exemplu, prin inducţie după n) că afirmaţiile proble-
mei rămân valabile şi ı̂n inelul R[X1 , X2 , . . . , Xn ].

Problema 2.7 Fie a ∈ Z, n ∈ N∗ şi f (X) = X n − a ∈ Z[X]. Dacă pentru orice m ∈ N,

m ≥ 2 polinomul fˆ ∈ Zm [X], fˆ(X) = X n − â are o rădăcină ı̂n Zm , să se arate că f are o

rădăcină ı̂n Z.
Soluţie. Vom arăta că exponentul oricărui divizor prim al lui a este multiplu de n,
ceea ce garantează că a este puterea a n-a a unui număr ı̂ntreg, deci f are o rădăcină
ı̂ntreagă.
Fie p un divizor prim al lui a, deci a = pt a0 , t ∈ N∗ , a0 ∈ Z şi (a0 , p) = 1. Dacă t nu este
multiplu al lui n, atunci există h ∈ N astfel ı̂ncât hn < t < (h + 1)n. Fie m = p(h+1)n .
Polinomul X n − â are o rădăcină ı̂n Zm , deci există x ∈ Z cu p(h+1)n | xn − a. Cum p | a,
avem p | x şi fie x = ps y, cu y ∈ Z şi (p, y) = 1. Cum pt | m, avem şi pt | xn − a =
pns y n − pt a0 , de unde pt | pns y n , ceea ce garantează că t ≤ ns. Atunci avem şi hn < ns,
de unde deducem că h < s. Deci h + 1 ≤ s. Dar pns | xn , deci şi pn(h+1) | xn , adică m | xn .
Cum m | xn − a, obţinem că m | a, adică (h + 1)n < t, contradicţie. Aşadar t trebuie să
fie multiplu de n.
 
1 k+2
Problema 2.8 a) Există polinoame P ∈ R[X] cu proprietatea P = pentru
k k
orice k ∈ N∗ ?
 
1 1
b) Există polinoame P ∈ R[X] cu proprietatea P = pentru orice k ∈ N∗ ?
k 2k + 1
Vojtech Jarnik, 2011
Soluţie. a) Da. Este suficient să considerăm polinomul P = 2X + 1.
b) Nu. Presupunem că există un astfel de polinom P . Definim polinomul Q = (X +2)P −X.
52

     
1 1 1 1
Atunci, pentru orice k ∈ N∗ avem Q = +2 P − = 0. Prin urmare, Q
k k k k
are o infinitate de rădăcini, deci el este nul. Rezultă că (X + 2)P = X, de unde 0 = −2,
contradicţie.

Problema 2.9 Fie P ∈ R[X, Y, Z] şi F : R2 → R cu proprietatăţile: P (ux, uy, uz) =

u2 F (y − x, z − x) pentru orice x, y, z, u ∈ R, P (1, 0, 0) = 4, P (0, 1, 0) = 5 şi P (0, 0, 1) = 6.

Fie A, B, C ∈ C astfel ı̂ncât P (A, B, C) = 0 şi |B − A| = 10. Determinaţi |C − A|.

Putnam, 1987

Soluţie. Făcând u = 1 şi x = 0, obţinem că F (y, z) = P (0, y, z) este polinomială. În
plus, F (uy, uz) = P (0, uy, uz) = u2 P (0, y, z) = u2 F (y, z) pentru orice u, y, z ∈ R, deci F
este omogenă de grad 2. Prin urmare, există a, b, c ∈ R astfel ı̂ncât

P (x, y, z) = F (y − x, z − x) = a(y − x)2 + b(y − x)(z − x) + c(z − x)2 .

Obţinem a = P (0, 1, 0) = 5, c = P (0, 0, 1) = 6 şi a + b + c = P (1, 0, 0) = 4, deci b = −7.

Din
0 = P (A, B, C) = 5(B − A)2 − 7(B − A)(C − A) + 6(C − A)2
C−A
deducem că numărul m = B−A este rădăcină a ecuaţiei 6m2 − 7m + 5 = 0. Rădăcinile
acestei ecuaţii sunt complexe conjugate şi au produsul 56 , prin urmare modulul lor este
q
5
q
5 5
√
6 . Rezultă |C − A| = |B − A| 6 = 3 30.

Problema 2.10 Fie R un domeniu de integritate infinit şi f ∈ R[X1 , . . . , Xn ]. Dacă

există o submulţime A = A1 × · · · × An a lui Rn , astfel ı̂ncât Ai este infinită pentru orice

1 ≤ i ≤ n, cu proprietatea că f˜(a) = 0 pentru orice a ∈ A, atunci f = 0.

Soluţie. Procedăm prin inducţie după n. Dacă n = 1, se ştie că un polinom nenul
ı̂ntr-o nedeterminată peste un domeniu de integritate are un număr de rădăcini ≤ grad f ,
deci funcţia polinomială asociată are doar un număr finit de zerouri.
Presupunem adevărat pentru n − 1 şi demonstrăm pentru n. Scriem
X
f (X1 , . . . , Xn ) = fi (X1 , . . . , Xn−1 )Xni ,
0≤i≤m

unde fi (X1 , . . . , Xn−1 ) ∈ K[X1 , . . . , Xn−1 ] pentru orice 0 ≤ i ≤ m. Rezultă că pentru
orice a1 ∈ A1 , . . . , an−1 ∈ An−1 , funcţia polinomială asociată polinomului
X
f (a1 , . . . , an−1 , Xn ) = f˜i (a1 , . . . , an−1 )Xni ∈ R[Xn ]
0≤i≤m

se anulează pentru orice an ∈ An . Cum mulţimea An este infinită, rezultă că polinomul
f (a1 , . . . , an−1 , Xn ) este nul, deci f˜i (a1 , . . . , an−1 ) = 0 pentru orice 0 ≤ i ≤ m. Din ipoteza
de inducţie rezultă că fi (X1 , . . . , Xn−1 ) = 0 pentru orice 0 ≤ i ≤ m. Atunci evident f = 0.
Observaţie. Dacă f˜ se anulează ı̂ntr-o mulţime infinită care nu mai este de forma
A1 × . . . × An cu Ai infinite, atunci concluzia nu mai rămâne adevărată. Pentru aceasta
Polinoame 53

considerăm polinomul f (X, Y ) = XY ∈ Z[X, Y ]. Atunci f˜(0, y) = 0 pentru orice y ∈ Z,

dar f 6= 0.
Dacă R nu este inel comutativ, atunci rezultatul nu mai este adevărat. De exemplu, dacă H
este corpul cuaternionilor, atunci polinomul nenul f (X) = X 2 + 1 ∈ H[X] are o infinitate
de rădăcini ı̂n H.

Problema 2.11 Fie K un corp comutativ, q ∈ N, q > 1 şi f ∈ K[X1 , . . . , Xn ]. Să se arate

(Xiq − Xi )gi + g0 , cu gi ∈ K[X1 , . . . , Xn ] pentru orice

P
că f se poate scrie astfel: f =
1≤i≤n
0 ≤ i ≤ n, gradXi (g0 ) < q pentru orice 1 ≤ i ≤ n, şi grad g0 ≤grad f .

Soluţie. Este suficient să demonstrăm afirmaţia ı̂n cazul ı̂n care f constă ı̂ntr-un
singur monom (prin sumare se obţine apoi rezultatul pentru un polinom arbitrar). Fie
X1k1 · · · Xnkn un monom care apare ı̂n scrierea lui f . Pentru fiecare 1 ≤ i ≤ n folosim
teorema de ı̂mpărţire cu rest şi obţinem Xiki = (Xiq −Xi )qi (Xi )+ri (Xi ), unde qi , ri ∈ K[Xi ]
(Xiq − Xi )gi + r1 · · · rn , şi notând
P
cu grad ri < q. Înmulţind aceste relaţii obţinem f =
1≤i≤n
g0 = r1 · · · rn , toate condiţiile dorite sunt satisfăcute.

Problema 2.12 Fie K un corp finit, |K| = q, şi fie g ∈ K[X1 , . . . , Xn ] cu proprietatea că

gradXi (g) < q pentru orice 1 ≤ i ≤ n. Dacă g̃ = 0, să se arate că g = 0.

Soluţie. Procedăm prin inducţie după n la fel ca la problema 2.10.

Problema 2.13 Fie K un corp finit, |K| = q, şi fie g ∈ K[X1 , . . . , Xn ]. Să se arate că

g̃ = 0 dacă şi numai dacă g ∈ (X1q − X1 , . . . , Xnq − Xn ).

Soluţie. Rezultă imediat din problemele 2.10 şi 2.11 dacă ţinem cont de faptul că
xq = x pentru orice x ∈ K.

Problema 2.14 Fie K un corp finit şi n ∈ N∗ . Să se arate că orice funcţie φ : K n → K

este polinomială, adică există f ∈ K[X1 , . . . , Xn ] cu φ = f˜.

n
Soluţia 1. Fie |K| = q. Numărul funcţiilor de la K n la K este q q . Pe de altă parte,
orice funcţie polinomială este de forma f˜, unde f este un polinom pentru care gradXi (f ) <
q pentru orice 1 ≤ i ≤ n, deoarece xq = x pentru orice x ∈ K. În scrierea unui astfel de f
apar numai monoame de forma X1k1 · · · Xnkn , cu ki < q pentru orice 1 ≤ i ≤ n. Numărul
n
acestor monoame este q n şi cu ele putem forma q q polinoame cu coeficienţi ı̂n K. Dar
funcţiile polinomiale asociate acestor polinoame sunt distincte din problema 2.12, de unde
n
rezultă că avem exact q q funcţii polinomiale de la K n la K. De aici rezultă că orice funcţie
φ : K n → K este polinomială.
Soluţia 2. Notăm K = {x1 , x2 , . . . , xq }. Procedăm prin inducţie după n. Pentru n = 1,
considerăm sistemul
a0 + a1 x1 + a2 x21 + · · · + aq−1 xq−1

 1 = φ(x1 )
q−1

 2
a0 + a1 x2 + a2 x2 + · · · + aq−1 x2 = φ(x2 )
(S) :

 ................................................... ..... ...........
a0 + a1 xq + a2 x2q + · · · + aq−1 xq−1

q = φ(xq )
54

cu necunoscutele a0 , a1 , . . . , aq−1 . Determinantul său fiind Vandermonde, acest sistem

are soluţie unică. Prin urmare, există un unic polinom f ∈ K[X] de grad < q cu
proprietatea că φ(x) = f (x) pentru orice x ∈ K. Presupunem acum că orice funcţie
ψ : K n → K este polinomială. Fie φ : K n+1 → K. Atunci, funcţia φx : K n → K,
 x ∈ K, să 
φx (x1 , x2 , . . . , xn ) = φ(x1 , x2 , . . . , xn , x) este polinomială pentru orice zicem
X Y X −a
φx = gex , gx ∈ K[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Rezultă că φ = fe, unde f =   gx .
x−a
x∈K a∈K\{x}
Observaţie. Dat fiind un corp comutativ K şi x1 , x2 , . . . , xn ∈ K distincte
două câte două, se constată că, pentru orice y1 , y2 , . . . , yn ∈ K, polinoamele li =
(X − x1 ) . . . (X − xi−1 )(X − xi+1 ) . . . (X − xn )
(numite polinoamele fundamentale de in-
(xi − x1 ) . . . (xi − xi−1 )(xi − xi+1 ) . . . (xi − xn )
terpolare Lagrange) au proprietăţile li (xi ) = 1 şi li (xj ) = 0 pentru orice j 6= i. Prin urmare,
polinomul
q
X (X − x1 ) . . . (X − xi−1 )(X − xi+1 ) . . . (X − xn )
f= yj
(xi − x1 ) . . . (xi − xi−1 )(xi − xi+1 ) . . . (xi − xn )
j=1

(numit polinom de interpolare Lagrange) are proprietatea că f (xi ) = yi pentru orice i ∈
{1, 2, . . . , n}. Polinomul ce se obţine ı̂n urma rezolvării sistemului (S) este de acest tip. Şi
ideea din pasul de inducţie din soluţia 2 este dată tot de forma polinoamelor de interpolare.

Problema 2.15 Fie K un corp finit, |K| = q, şi fie f ∈ K[X1 , . . . , Xn ] cu proprietăţile

grad f = d < n şi f (0, . . . , 0) = 0. Să se arate că:

(i) Există a ∈ K n , a 6= (0, . . . , 0), cu f˜(a) = 0.

(ii) Dacă |{a ∈ K n | f˜(a) = 0}| = N şi p = char(K), atunci p|N .

Soluţie. (i) Presupunem că f˜(a) 6= 0 pentru orice a 6= (0, . . . , 0). Fie polinoamele
g = 1 − f q−1 şi h = (1 − X1q−1 ) · · · (1 − Xnq−1 ). Atunci, pentru orice a 6= (0, . . . , 0) avem
h̃(a) = 0 (deoarece xq−1 = 1 pentru orice x ∈ K, x 6= 0) şi g̃(a) = 1 − (f˜(a))q−1 = 0
(deoarece f˜(a) ∈ K − {0}). Pentru a = (0, . . . , 0) avem g̃(a) = h̃(a) = 1. Rezultă că g̃ = h̃.
În plus, avem că grad g = d(q − 1) <P n(q − 1) = grad h.
Din problema 2.11 rezultă că g = (Xiq − Xi )gi + g0 , cu gi ∈ K[X1 , . . . , Xn ] pentru
1≤i≤n
orice 0 ≤ i ≤ n, gradXi g0 < q pentru orice 1 ≤ i ≤ n, şi grad g0 ≤grad g = d(q − 1).
Este clar că g˜0 = g̃, de unde g˜0 = h̃. Aplicând problema 2.12 (observăm că g0 şi h satisfac
condiţiile impuse asupra gradelor, căci şi gradXi h < q), rezultă că g0 = h. Avem ı̂nsă grad
g0 ≤grad g <grad h, contradicţie. Aşadar presupunerea făcută este falsă.
˜ ˜
P punctului (i) că g̃(a) = 1 dacă f (a) = 0 iar g̃(a) = 0 dacă f (a) 6= 0.
(ii) Am văzut ı̂n soluţia
Aşadar N · 1K = g̃(a). Dar g̃ = g̃0 şi din soluţia problemei 2.11 ştim că g0 = r1 · · · rn ,
a∈K n
unde r1 ∈ K[X1 ], . . . , rn ∈ K[Xn ], toate de grad mai mic decât q. Rezultă că g0 se poate
scrie sub forma X
g0 = ci1 · · · cin X1i1 · · · Xnin
0≤i1 ,...,in <q
şi de aici rezultă că
ci1 · · · cin ai11 · · · ainn )
P P
N · 1K = (
(a1 ,...,an )∈K n 0≤i1 ,...,in <q
ai11 · · · ainn ).
P P
= ci1 · · · cin (
0≤i1 ,...,in <q (a1 ,...,an )∈K n
Polinoame 55

ai11 · · · ainn = ( ai11 ) · · · ( ainn ) şi cum grad g0 ≤grad g = d(q − 1) <
P P P
Dar
(a1 ,...,an )∈K n a1 ∈K an ∈K
n(q − 1), rezultă că nu P
toţi indicii i1 , . . . , in sunt egali cu q − 1. Pe de altă parte, dacă
1 ≤ i < q − 1, atunci xi = 0. Se ştie că (K ∗ , ·) este grup ciclic. Există prin urmare
x∈K
α ∈ K astfel ı̂ncât K ∗ = {1, α, α2 , . . . , αq−2 }. Pentru orice 0 < i < q − 1 avem αi − 1 6= 0
şi
X X
xi = αij = (α(q−1)i − 1)(αi − 1)−1 = ((α(q−1) )i − 1)(αi − 1)−1 = 0.
x∈K 0≤j≤q−2

ai11 · · · ainn = 0 pentru orice i1 , . . . , in . Obţinem că N · 1K = 0, deci

P
Rezultă că
(a1 ,...,an )∈K n
p | N.

Problema 2.16 Fie K un corp finit, |K| = q, şi fie f (X) = a0 + a1 X + . . . + aq−2 X q−2 ∈

K[X] cu aq−2 6= 0. Atunci |{a ∈ K ∗ | f˜(a) = 0}| = q − 1 − rang(A), unde A este matricea

 
a0 a1 a2 . . . aq−3 aq−2
 
 
 a1 a2 a3 . . . aq−2 a0 
A= .
 
 ... ... ... ... ... ...
 

 
aq−2 a0 a1 . . . aq−4 aq−3

Soluţie. Fie K ∗ = {b1 , . . . , bq−1 }. Avem că bq−1

i = 1 pentru orice i. Considerăm
matricea
. . . b1q−2
 
1 b1
B=  ... ... . . . . . .  ∈ Mq−1 (K).
q−2
1 bq−1 . . . bq−1
Atunci avem
 
−(q−2)
f (b1 ) b−1
1 f (b1 ) . . . b1 f (b1 )
BA =  . . . ... ... ... .
 
−1 −(q−2)
f (bq−1 ) bq−1 f (bq−1 ) . . . bq−1 f (bq−1 )

N = |{a ∈ K ∗ | f˜(a) = 0}| este numărul de zerouri din şirul f (b1 ), . . . , f (bq−1 ). Să
presupunem de exemplu că ultimii N termeni ai acestui şir sunt nuli. Atunci ultimele N
linii ale matricei BA sunt nule, de unde rang(BA) ≤ q − 1 − N . Pe de altă parte minorul
lui BA format de primele (q − 1 − N ) linii şi primele (q − 1 − N ) coloane este nenul
(determinantul este un determinant de tip Vandermonde ı̂nmulţit cu elementele nenule
f (b1 ), . . . , f (bq−1−N )), deci rang(BA) = q − 1 − N . Cum B este inversabilă, rezultă că
rang(A) = q − 1 − N . De aici obţinem că N = q − 1 − rang(A).

Problema 2.17 Fie P = {f ∈ R[X]| grad f ≤ 3, |f (±1)| ≤ 1, f ± 21  ≤ 1}.




Calculaţi sup max |f 00 (x)| şi determinaţi toate polinoamele f pentru care se atinge acest
f ∈P |x|≤1
supremum.
56

IMC, 1998

3
Soluţie. Notăm x0 = −1, x1 = − 21 , x2 = 21 , x3 = 1, w =
Q
(X − xi ),
i=0
Q 1
wk = (X − xi ) şi lk = wk (x k)
wk , k ∈ {0, 1, 2, 3}.
i6=k
Gândindu-ne la forma polinoamelor de interpolare, constatăm că pentru orice f ∈ P şi
3 3
lk (x)f (xk ), de unde f 00 (x) = lk00 (x)f (xk ), deci |f 00 (x)| ≤
P P
x ∈ [−1, 1] are loc f (x) =
k=0 k=0
3
|lk00 (x)|.
P
k=0
Cum f 00 = aX + b, max |f 00 (x)| se atinge fie ı̂n x = −1, fie ı̂n x = 1. Dacă punctul
|x|≤1
3
pentru care se atinge maximumul este x = 1, atunci sup max |f 00 (x)| = |lk00 (1)|. Cum
P
f ∈P |x|≤1 k=0
3
f 00 (x) = lk00 (x)f (xk ), egalitatea se realizează fie dacă f (xk ) = sgn lk00 (1) pentru toţi
P
k=0
k ∈ {0, 1, 2, 3}, fie dacă f (xk ) = − sgn lk00 (1) pentru toţi k ∈ {0, 1, 2, 3}. Calculând efectiv
lk00 (1), k ∈ {0, 1, 2, 3}, constatăm că semnele lor alternează. De aici rezultă că polinoamele
f pentru care se realizează supremumul din enunţ au proprietatea că f (x0 ) = f (x2 ) = ±1
şi f (x1 ) = f (x3 ) = ∓1. Prin urmare, f = ±(4X 3 − 3X), iar supremumul cerut este egal
cu 24. Cazul ı̂n care punctul ı̂n care se realizează maximul este -1 conduce la aceleaşi
polinoame f şi la acelaşi supremum.

Problema 2.18 Fie f : R → R cu proprietatea că pentru orice n ∈ {2, 3, . . .} funcţia

fn : R → R, fn (x) = (f (x))n este polinomială. Este f ı̂n mod necesar polinomială?

IMC, 2005

Soluţia 1. Fie g, h ∈ R[X] astfel ı̂ncât ge = f 2 şi e h = f 3 . Cum R[X] este factorial,
β β
putem scrie g = apα1 1 · · · pαr r şi h = bq1 1 · · · qs s , unde a, b ∈ R, p1 , . . . , pr , q1 , . . . , qs ∈ R[X]
sunt polinoame ireductibile şi monice, iar α1 , . . . , αr , β 1 , . . . , β s ∈ N∗ . Cum ge3 = f 6 = e h2 ,
3 2
obţinem g = h . Din unicitatea descompunerii ı̂n factori primi ı̂n inelul R[X] rezultă
că a3 = b2 , r = s şi, după o eventuală renumerotare a polinoamelor qi , i ∈ {1, . . . , s},
pi = qi şi 3ai = 2bi pentru fiecare i ∈ {1, . . . , s}. Toţi exponenţii bi , i ∈ {1, . . . , s}, sunt
√ β /3 β /3
deci divizibili prin 3. Considerăm polinomul F = 3 b · q1 1 · . . . · qs s . Trecând la funcţii
asociate, (Fe(x))3 = e h(x) = (f (x))3 pentru orice x ∈ R. Rezultă că f (x) = Fe(x) pentru
orice x ∈ R, deci f este polinomială.
Soluţia 2. Fie pq forma ireductibilă a fracţiei raţionale hg ∈ R(X), cu g şi h ca ı̂n soluţia
2
1. Atunci, pqee2 = f 2 , de unde p2 = q 2 g. Dacă q ar avea vreun factor ireductibil ı̂n R[X], ar
rezulta din ultima relaţie că acesta divide şi p, contradicţie. Putem deci considera q = 1,
(f (x))3
de unde hg = p. Rezultă că pentru orice x ∈ R \ {x ∈ R| f (x) 6= 0} avem f (x) = (f (x))2
=
h(x)
= pe(x). Relaţia pe2 = qe2 f 2 implică şi f (x) = pe(x) pentru toate zerourile x ale lui f .
e
g
e(x)
Prin urmare, f = pe, deci f este polinomială.
Observaţie. Raţionamentele prezentate funcţionează folosind doar ipoteza că x 7→
(f (x))2 şi x 7→ (f (x))3 sunt funcţii polinomiale.
Polinoame 57

Problema 2.19 Fie p un număr prim şi Zp corpul claselor de resturi modulo p. Fie W

cea mai mică mulţime de polinoame din Zp [X] cu proprietăţile

(i) X + 1, X p−2 + X p−3 + · · · + X 2 + 2X + 1 ∈ W ,

(ii) Pentru orice h1 , h2 ∈ W , restul r al ı̂mpărţirii lui h1 ◦ h2 la X p − X este ı̂n W .

Câte elemente are W ?

IMC, 2009

Soluţie. Precizăm mai ı̂ntâi că acea condiţie de minimalitate impusă ı̂n enunţ asupra
lui W este relativă la relaţia de incluziune.
Observăm că funcţia polinomială asociată lui f = X + 1 este ciclul 0 → 1 → 2 → · · · →
(p − 1) → 0, iar cea asociată lui g = X p−2 + X p−3 + · · · + X 2 + 2X + 1 este transpoziţia
0 ↔ 1. Cum aceste permutări generează grupul S(Zp ) al permutărilor lui Zp , pentru fiecare
σ ∈ S(Zp ) există ı̂n W cel puţin un polinom h cu σ = e h.
Rezultă că funcţia Φ : W → S(Zp ), Φ(P ) = P este surjectivă. Pe de altă parte, dacă
e
Φ(P ) = Φ(Q), rezultă că polinoamul P − Q (de grad strict mai mic decât p) are p rădăcini
distincte, deci este nul. Rezultă că P = Q, deci Φ este bijectivă. Prin urmare, |W | =
|S(Zp )| = p!.

Problema 2.20 Fie K un corp şi f : K × K → K cu proprietatea că pentru orice

x0 ∈ K funcţia f (x0 , y) este polinomială ı̂n y, iar pentru orice y0 ∈ K funcţia f (x, y0 ) este

polinomială ı̂n x.

Rezultă din aceste condiţii că f este polinomială dacă:

a) K = Q?

b) K este un corp finit?

Argumentaţi răspunsurile!

SEEMOUS, 2007

Soluţie. a) În cazul K = Q, nu rezultă că f este polinomială, după cum arată
următorul contraexemplu:
Scriem Q = {a0 , a1 , a2 , . . .} (acest lucru este posibil, Q fiind numărabilă). Considerăm
m Y
X k
f : Q × Q → Q, f (ai , aj ) = [(ai − al )(aj − al )], unde m = min{i, j}.
k=0 l=0
i Y
X k
Pentru ai ∈ Q arbitrar ales, f (ai , y) = [(ai − al )(x − al )] pentru orice y ∈ Q,
k=0 l=0
deci f (ai , y) este funcţie polinomială de y, iar pentru aj ∈ Q arbitrar ales, f (x, aj ) =
Xj Y k
[(x − al )(aj − al )] pentru orice x ∈ Q, deci f (x, aj ) este funcţie polinomială de x.
k=0 l=0
Presupunem că f este polinomială şi notăm cu n gradul său ı̂n raport cu x. Atunci, există
b0 , b1 , . . . , bn ∈ Q[Y ] astfel ı̂ncât f (x, y) = b0 (y) + b1 (y)x + · · · + bn (y)xn pentru orice x, y ∈
58

n Y
X k
Q. De aici rezultă că funcţia g : Q → Q, g(x) = f (x, an+1 ) = [(x − al )(an+1 − al )],
k=0 l=0
este polinomială de grad cel mult n, contradicţie.
b) Cum pentru orice corp finit K şi orice n ∈ N∗ toate funcţiile g : K n → K sunt polinomi-
ale (a se vedea problema 2.14), rezultă că funcţia f din enunţ este polinomială. Observăm
că ı̂n acest caz nici nu mai trebuie să facem uz de proprietăţile date ı̂n ipoteză pentru f
(care sunt ı̂nsă verificate).
Observaţie. De fapt, pentru un corp comutativ K, sunt echivalente următoarele
afirmaţii :
1. Există funcţii f ca ı̂n enunţ care nu sunt polinomiale.
2. Corpul K este numărabil.
Pentru situaţia de numărabilitate, contraexemplul se poate construi exact ca ı̂n
demonstraţia punctului a).
Pentru corpurile finite, chestiunea a fost tranşată la punctul b).
Dacă corpul K este nenumărabil, iar f : K × K → K are proprietatea din enunţ,
notăm Ar S = {x ∈ K| S grady f (x, y) = r} şi Bs = {y ∈ K| gradx f (x, y) = s}.
Cum K = r≥0 Ar = s≥0 Bs , iar K este nenumărabil, există m, n ∈ N pentru care
Am şi Bn sunt infinite (aici ar eşua această demonstraţie ı̂n cazul ı̂n care K ar fi
cel mult numărabil). Conform ipotezei, există funcţiile a0 , a1 , . . . , an : Bn → K ast-
fel ı̂ncât f (x, y) = a0 (y) + a1 (y)x + · · · + an (y)xn . Fie x1 , x2 , . . . , xn+1 ∈ Am . Pen-
tru orice j ∈ {1, 2, . . . m + 1} există constante b0 (xj ), b1 (xj ), . . . , bm (xj ) astfel ı̂ncât
f (xj , y) = b0 (xj ) + b1 (xj )y + · · · + bm (xj )y m pentru orice y ∈ K. Considerăm y ∈ Bn arbi-
trar. Rezolvând sistemul a0 (y) + a1 (y)xj + · · · + an (y)xnj = f (xj , y), j ∈ {1, 2, . . . , m + 1},
obţinem, ı̂n virtutea relaţiilor de mai sus, că ak (y), k ∈ {0, 1, . . . , n}, sunt funcţii polino-
miale de y. Prin urmare, există P ∈ K[X, Y ] astfel ı̂ncât f (x, y) = P (x, y) pentru orice
x ∈ K şi y ∈ Bn . Pe de altă parte, dacă (x, y) ∈ K × K este o pereche arbitrară, funcţia
polinomială t 7→ f (x, t) coincide cu funcţia polinomială t 7→ P (x, t) pe mulţimea infinită
Bn , deci cele două funcţii coincid, de unde obţinem f (x, y) = P (x, y), ceea ce ı̂ncheie
demonstraţia.

Problema 2.21 Fie f ∈ R(X). Presupunem că f (n) ∈ Z pentru o infinitate de valori

n ∈ Z. Arătaţi că f este polinom.

IMC, 2006

Soluţie. Fie S ⊂ Z o mulţime infinită cu proprietatea că f (x) ∈ Z pentru orice x ∈ S.

Scriem f = pq , p, q ∈ R[X], q 6= 0. Notăm T = S \ {x ∈ S| q(x) = 0}. Privim relaţiile
p(x) = q(x)f (x), x ∈ T , ca pe un sistem de ecuaţii liniare care are drept nedeterminate
coeficienţii polinoamelor p şi q. Observăm că toţi coeficienţii acestui sistem sunt ı̂ntregi, iar
sistemul este compatibil, deoarece chiar valorile coeficienţilor lui p şi q constituie o soluţie.
Aspectul coeficienţilor arată ı̂nsă că putem găsi pentru acest sistem soluţii cu componentele
raţionale. Prin urmare, există p0 , q 0 ∈ Q[X] cu proprietatea că p0 (x) = q 0 (x)f (x) pentru
orice x ∈ T . Cum p(x) = q(x)f (x), obţinem p0 (x)q(x)f (x) = p(x)q 0 (x)f (x) pentru orice
x ∈ T . Obţinem de aici relaţia p0 (x)q(x) = p(x)q 0 (x) pentru orice element x al mulţimii
0
infinite T \ {x ∈ T | f (x) = 0}. În consecinţă, avem p0 q = pq 0 , de unde pq0 = pq = f .
Prin urmare, f se poate scrie ca un cât de polinoame cu coeficienţi raţionali. Amplificând
această fracţie cu un număr ı̂ntreg potrivit, putem scrie f chiar ca un cât de polinoame
00
cu coeficienţi ı̂ntregi: f = pq00 . Conform teoremei de ı̂mpărţire cu rest, există s, r ∈ Q[X]
Polinoame 59

aşa ı̂ncât p00 = q 00 s + r şi grad r < grad q 00 . Se obţine relaţia f = s + qr00 . Există ı̂nsă N ∈ N
N r(x)
astfel ı̂ncât N s ∈ Z[X]. Are deci loc relaţia q 00 (x) = N f (x) − N s(x) ∈ Z pentru orice x ∈
N r(x)
S \ {x ∈ S| q 00 (x) 6= 0}. Pe de altă parte, grad N r < grad q 00 , deci lim 00 = 0. Rezultă
n→±∞ q (x)
că pentru x ∈ S \ {x ∈ S| q 00 (x)
6= 0} cu |x| suficient de mare avem N f (x) − N s(x) = 0,
de unde r(x) = 0. Aşadar, r are o infinitate de rădăcini, deci este nul. Rezultă că f = s,
deci f este polinom.
Observaţie. Din demonstraţie rezultă chiar f ∈ Q[X].

Problema 2.22 a) Fie n ∈ N şi P ∈ R[X] un polinom de grad n. Dacă P (a) ∈ Z pentru

n + 1 valori ı̂ntregi consecutive ale lui a, atunci P (a) ∈ Z pentru orice a ∈ Z.

b) Fie n ∈ N şi P ∈ R[X, Y ] un polinom de grad mai mic decât n. Dacă P (a, b) ∈ Z pentru

orice valori a, b ∈ Z cu 0 ≤ a < b ≤ n, atunci P (a, b) ∈ Z pentru orice a, b ∈ Z.

Soluţie. a) Demonstrăm afirmaţia prin inducţie după n. Cazul n = 0 este evident.

Presupunem afirmaţia adevărată pentru polinoamele de grad n şi fie P ∈ R[X] de grad n+1
cu proprietatea că există t ∈ Z astfel ı̂ncât P (a) ∈ Z pentru orice a ∈ {t, t+1, . . . , t+n+1}.
Considerăm polinomul Q(X) = P (X +1)−P (X). Q are gradul n, iar Q(a) ∈ Z pentru orice
a ∈ {t, t+1, . . . , t+n}. Conform ipotezei de inducţie, Q(a) ∈ Z pentru orice a ∈ Z. Pe baza
relaţiilor P (a+1)−P (a) = Q(a) ∈ Z, obţinem inductiv atât P (t+n+2), P (t+n+3), . . . ∈ Z,
cât şi P (t − 1), P (t − 2), . . . ∈ Z.
b) Şi aici vom face demonstraţia prin inducţie după n. Dacă n = 1, atunci P este constant,
de unde P = P (0, 1) ∈ Z, deci afirmaţia problemei este adevărată.
Fie acum n ≥ 2. Presupunem că afirmaţia este adevărată pentru polinoamele de grad
mai mic decât n − 1. Fie polinomul P ∈ R[X, Y ] de grad mai mic decât n şi care are
proprietatea P (a, b) ∈ Z pentru orice valori a, b ∈ Z cu 0 ≤ a < b ≤ n. Considerăm
polinoamele
Q1 (X, Y ) = P (X + 1, Y + 1) − P (X, Y + 1) şi (2.10)

Q2 (X, Y ) = P (X, Y + 1) − P (X, Y ). (2.11)

Dacă 0 ≤ a < b ≤ n − 1, atunci numerele P (a, b), P (a, b + 1) şi P (a + 1, b + 1) sunt ı̂ntregi,
deci Q1 (a, b) şi Q2 (a, b) sunt şi ele ı̂ntregi. În plus, polinoamele Q1 şi Q2 au gradul mai
mic decât n − 1. Conform ipotezei de inducţie, Q1 (a, b) şi Q2 (a, b) sunt ı̂ntregi pentru orice
a, b ∈ Z. Ţinând cont de proprietăţile lui P şi de relaţiile (2.10) şi (2.11), obţinem

P (0, 1) ∈ Z, (2.12)

P (a, b) ∈ Z ⇔ P (a + 1, b + 1) ∈ Z şi (2.13)

P (a, b) ∈ Z ⇔ P (a, b + 1) ∈ Z. (2.14)

Fie a, b ∈ Z. Aplicând (2.13) de |a| ori şi apoi (2.14) de |b − a − 1| ori, obţinem:

P (a, b) ∈ Z ⇔ · · · ⇔ P (0, b − a) ∈ Z ⇔ · · · ⇔ P (0, 1) ∈ Z.

De aici şi din (2.12) rezultă că P (a, b) ∈ Z.

60

 
X  X(X − 1) · . . . · (X − k + 1)
Problema 2.23 Pentru k ∈ N∗ notăm   = ∈ Q[X]
k!
k
 
X 
(pentru k = 0, convenim să notăm   = 1).
0
     
X + 1   X  X 
a) Arătaţi că  −  =   pentru orice k ∈ N.
k+1 k+1 k
 
X 
b) Arătaţi că polinoamele  , k ∈ N, iau valori ı̂ntregi ı̂n orice n ∈ Z.
k
c) Arătaţi că dacă există n ∈ Z astfel ı̂ncât polinomul P ∈ R[X] de grad k ia valori ı̂ntregi

ı̂n n, n + 1, . . . , n + k, atunci există numerele ı̂ntregi c0 , c1 , . . . , ck astfel ı̂ncât

       
X   X  X  X 
P = ck   + ck−1   + · · · + c1   + c0   .
k k−1 1 0

Soluţie. a) Se obţine prin calcul direct.

b) Inducţie după k: Pentru k ∈ {0, 1}, afirmaţia este evidentă. Presupunem acum  căea
m
este adevărată pentru k. Folosind ı̂n mod repetat relaţia de la a), constatăm că −
k+1
   
n 0
∈ Z pentru orice m, n ∈ Z. Demonstraţia se ı̂ncheie constatând că ∈ Z.
k+1 k+1
       
X X X X
c) Cum polinomul are gradul k, rezultă că , ,..., constituie o bază
k 0 1 k
a spaţiului vectorial real {P ∈ R[X] | grad P ≤ k}. Prin urmare, pentru orice polinom
P ∈ R[X] de grad cel mult k există c0 , c1 , . . . , ck ∈ R astfel ı̂ncât
       
X X X X
P = ck + ck−1 + · · · + c1 + c0 .
k k−1 1 0

Mai avem de arătat că dacă P are valori ı̂ntregi ı̂n n, n+1, . . . , n+k, atunci c0 , c1 , . . . , ck ∈
Z.
Procedăm prin inducţie după k.
Pentru k = 0, dacă un polinom P de grad 0 ia ı̂n n ∈ Z valoarea a ∈ Z, atunci P = a,
deci P (m) ∈ Z pentru orice m ∈ Z.
Presupunem acum afirmaţia adevărată pentru polinoamele de grad cel mult k. Să pre-
supunem că polinomul
       
X X X X
P = ck+1 + ck + · · · + c1 + c0
k+1 k 1 0

ia valori ı̂ntregi ı̂n n, n + 1, . . . , n + k + 1. Atunci polinomul

     
X X X
∆P (X) = P (X + 1) − P (X) = ck+1 + ck + · · · + c1
k k−1 0
Polinoame 61

are gradul cel mult k şi ia valori ı̂ntregi ı̂n n, n + 1, . . . , n + k. Conform ipotezei de inducţie,
c1 , c2 , . . . , ck+1 ∈ Z. În plus,
     
n n n
c0 = P (n) − ck+1 − ck − · · · − c1 ∈ Z,
k+1 k 1
ceea ce ı̂ncheie pasul de inducţie şi demonstraţia.

f (k) − f (m)
Problema 2.24 Fie f ∈ R[X] de grad n. Presupunem că ∈ Z pentru orice
k−m
f (a) − f (b)
valori ı̂ntregi k, m cu 0 ≤ k < m ≤ n. Arătaţi că ∈ Z pentru orice două
a−b
numere ı̂ntregi a 6= b.

IMC, 2011

Soluţia 1. Demonstrăm afirmaţia prin inducţie după gradul n al polinomului f . Ea

este adevărată ı̂n mod evident pentru n = 1. Fie n ≥ 2; presupunem că afirmaţia problemei
este adevărată pentru polinoamele de grad n − 1. Fie f ∈ R[X] un polinom de grad n care
ı̂ndeplineşte condiţiile din ipoteză.
Polinomul g cu proprietatea f = Xg + f (0) are gradul n − 1; ı̂n plus, g(a) = f (a)−f
a−0
(0)
∈Z
pentru orice a ∈ {1, 2, . . . , n}. Conform problemei 2.22 a), P (a) ∈ Z pentru orice a ∈ Z,
deci
f (a) − f (0)
∈ Z pentru orice a ∈ Z. (2.15)
a−0
Pe de altă parte, polinomul g(X) = f (X + 1) − f (X) are gradul n − 1, iar pentru k, m ∈ Z,
k 6= m, are loc relaţia
g(k) − g(m) f (k + 1) − f (m + 1) f (k) − f (m)
= − . (2.16)
k−m (k + 1) − (m + 1) k−m
g(k)−g(m)
Rezultă că k−m ∈ Z pentru orice valori ı̂ntregi k, m cu 0 ≤ k < m ≤ n − 1. Conform
ipotezei de inducţie, g(a)−g(b)
a−b ∈ Z pentru orice două numere ı̂ntregi a 6= b.
Fie acum două valori ı̂ntregi a 6= b. Dacă a > b > 0, ţinând cont de (2.15) şi (2.16),
obţinem
b
f (a) − f (b) X g(a − k) − g(b − k) f (a − b) − f (0)
= + ∈ Z.
a−b (a − k) − (b − k) (a − b) − 0
k=1
Celelalte cazuri se tratează analog.
Soluţia 2.
Lemă Notăm L(k) = [1, 2, . . . , k] şi definim hk = L(k) X ∗


k , k ∈ N . Atunci, a − b divide
hk (a) − hk (b) pentru orice a, b ∈ Z, a 6= b.
Demonstraţie: Presupunem mai ı̂ntâi k ≤ b < a. Comparând coeficienţii lui X k din
  X k   
a a−b b a a−b b
(1 + X) şi (1 + X) (1 + X) , constatăm că = . Prin urmare,
k j k−j
j=0
   
a b
hk (a) − hk (b) = L(k) − (2.17)
k k
k    k   
X a−b b X L(k) a − b − 1 b
= L(k) = (a − b) .
j k−j j j−1 k−j
j=1 j=1
62

   
X b
Rezultă că polinoamele P = L(k) − ∈ R[X] şi Q = (X −
k k
k   
X L(k) b X −b−1
b) ∈ R[X] au proprietatea P (a) = Q(a) pentru orice
j k−j j−1
j=1
a ∈ {b + 1, b + 2, . . .}. Rezultă că P =  Q, deci
 relaţia
  (2.17) are loc şi pentru
X Y
a ≤ b. Prin urmare, polinoamele R = L(k) − ∈ R[X, Y ] şi S = (X −
k k
k   
X L(k) X − Y − 1 Y
Y) ∈ R[X, Y ] au proprietatea că R(a, b) = S(a, b) pentru
j j−1 k−j
j=1
orice (a, b) ∈ Nk × Nk , unde am notat Nk = {k, k + 1, . . .}. Conform problemei 2.10 avem
R = S, de unde şi concluzia lemei.
Polinomul f fiind de grad n, ı̂l putem scrie sub forma
     
X X X
f = A0 + A1 + A2 + · · · + An , (2.18)
1 2 n

cu A1 , . . . , An ∈ R. Vom demonstra prin inducţie că pentru orice m ∈ {1, 2, . . . , n} există

tm ∈ Z astfel ı̂ncât Am = tm L(m). Cum A1 = f (1)−f 1−0
(0)
∈ Z, afirmaţia este adevărată
pentru m = 1. Presupunem că pentru orice j ∈ {1, 2, . . . , m − 1} există tj ∈ Z astfel ı̂ncât
Aj = tj L(j). Dând ı̂n (2.18) lui X valorile m şi k ∈ {0, 1, . . . , m − 1}, obţinem
m−1
X Aj hj (m) − hj (k)
f (m) − f (k) Am
= + .
m−k L(j) m−k m−k
j=1

Cum, conform lemei, toţi ceilalţi termeni ce apar ı̂n această relaţie sunt ı̂ntregi, rezultă că
Am
m−k este şi el ı̂ntreg. Cum k ∈ {0, 1, . . . , m − 1} a fost ales arbitrar, rezultă că Am ∈ Z şi
L(m)|Am , ceea ce ı̂ncheie inducţia. Considerând acum a, b ∈ Z, a 6= b, avem
n
f (a) − f (b) X Aj hj (a) − hj (b)
= .
a−b L(j) a−b
j=1

f (a) − f (b)
Conform lemei, de aici obţinem ∈ Z.
a−b
Soluţia 3. Afirmaţia problemei se obţine aplicând rezultatul din problema 2.22 b)
polinomului g(X, Y ) = f (X)−f
X−Y
(Y )
.

Problema 2.25 Fie P ∈ Z[X] şi numerele ı̂ntregi a1 < a2 < . . . < an .

a) Demonstraţi că există a ∈ Z cu proprietatea că P (ai )|P (a) pentru orice i ∈ {1, 2 . . . , k}.

b) Există pentru orice P ∈ Z[X] un număr a ∈ Z astfel ı̂ncât P (a1 )P (a2 ) · · · P (ak )| P (a)?

IMC, 2008

Soluţie. a) Dacă există vreo valoare i pentru care P (ai ) = 0, afirmaţia problemei
este evidentă. Dacă P (a1 ) = · · · = P (ak ), alegem a = a1 şi am terminat. Putem aşadar
considera că P (a1 ), . . . , P (ak ) sunt nenule şi (după eventuala eliminare a elementelor ai
care produc repetiţii) distincte două câte două.
Există ı̂n mod evident numerele s, t prime ı̂ntre ele cu proprietăţile s|P (a1 ), t|P (a2 ) şi
Polinoame 63

st = [P (a1 ), P (a2 )]. Există de asemenea m, n ∈ Z astfel ı̂ncât a1 + sm = a2 + tn; notăm

b2 = a1 + sm. Cum s|P (a1 + sm) − P (a1 ) şi t|P (a2 + tn) − P (a2 ), rezultă st|P (b2 ).
Cu calcule similare, construim inductiv numerele ı̂ntregi bi , i ∈ {3, . . . , k}, cu proprietăţile
P (ai )|P (bi ) şi P (bi−1 )|P (bi ). a = bk este numărul cerut.
b) Răspunsul la această ı̂ntrebare este negativ: Dacă P = 2X 2 + 2, a1 = 0 şi a2 = 1, atunci
pentru orice a ∈ Z avem P (a) ≡ 2 sau 4 (mod 8), deci 8 = P (a1 )P (a2 ) - P (a).

Problema 2.26 Fie f, g ∈ Z[X], neconstante, cu proprietatea g|f . Arătaţi că dacă poli-

nomul f − 2008 are cel puţin 81 rădăcini ı̂ntregi distincte, atunci grad g > 5.

IMC, 2008

Soluţie. Fie h ∈ Z[X] astfel ı̂ncât f = gh. Considerăm rădăcinile ı̂ntregi distincte
a1 , . . . , a81 ale lui f − 2008. Atunci, g(ai )h(ai ) = f (ai ) = 2008, i ∈ {1, . . . , 81}. Deci,
g(a1 ), . . . , g(a81 ) sunt divizori ai lui 2008.
Dar 2008 = 23 · 251, deci 2008 are exact 16 divizori ı̂ntregi. Conform principiului cutiei,
ı̂n lista g(a1 ), . . . , g(a81 ) găsim cel puţin 6 numere egale, fie ele g(ai1 ), . . . , g(ai6 ). Atunci,
polinomul g − g(ai1 ) are cel puţin 6 rădăcini distincte, deci are gradul cel puţin 6. De aici
rezultă că avem şi grad g ≥ 6.

Problema 2.27 Fie f ∈ Z[X]. Definim a0 = 0 şi an+1 = f (an ) pentru orice n ∈ N.

Arătaţi că dacă există m ∈ N∗ pentru care am = 0, atunci a1 a2 = 0.

Putnam, 2000

Soluţia 1. Pentru orice m, n ∈ Z avem m − n|f (m) − f (n). În particular, dacă notăm
bn = an+1 − an , obţinem că bn |bn+1 pentru orice n ∈ N.
Presupunem că există m ∈ N∗ pentru care am = 0. Atunci, am = a0 , de unde am+1 = a1 ,
deci bm = b0 . Dacă b0 = 0, atunci a0 = a1 = . . . = am şi am terminat. Dacă b0 6= 0,
din b0 |b1 | . . . |bm şi bm = b0 deducem că bk = ±b0 pentru orice k ∈ {1, 2, . . . , m}. Dar
b0 + b1 + · · · + bm−1 = am − a0 = 0, deci jumătate dintre numerele b0 , b1 , . . . , bm−1 sunt
pozitive, iar celelalte sunt negative. Rezultă că există k ∈ {1, 2, . . . , m − 1} pentru care
bk−1 = −bk . De aici, ak+1 = ak−1 şi apoi an+2 = an pentru orice n ≥ k − 1. În particular,
am+2 = am , de unde a2 = f (f (a0 )) = f (f (am )) = am+2 = am = 0.
Soluţia 2. Fie m ∈ N∗ minim pentru care am = 0. Dacă există i, j ∈ {0, 1, . . . , m − 1},
i < j, astfel ı̂ncât ai = aj , atunci am−(j−i) = am = 0, contrazicând minimalitatea lui m.
Prin urmare, pentru i, j ∈ N arbitrari, vom avea ai = aj dacă şi numai dacă m|j − i.
Dacă m = 1, demonstraţia se ı̂ncheie.
Dacă m > 1, fie ai , respectiv aj , elementul maxim, respectiv minim, al mulţimii
{a0 , a1 , . . . , am−1 }. Cum ai − aj |f (ai ) − f (aj ) = ai+1 − aj+1 , iar |ai+1 − aj+1 | ≤ ai − aj ,
rezultă că |ai+1 −aj+1 | = ai −aj . De aici, rezultă că {ai+1 , aj+1 } = {ai , aj }. Dacă ai+1 = ai ,
atunci m = 1. Altfel, ai+1 = aj , de unde ai+2 = aj+1 = ai , deci m|2. Prin urmare,
m ∈ {1, 2}, de unde şi concluzia problemei.
Observaţie. Printr-o schimbare de varibilă, rezultă că dacă f ∈ Z[X], a ∈ Z, iar şirul
a, f (a), f (f (a)), . . . este periodic, atunci perioada sa este cel mult 2.

Problema 2.28 Determinaţi polinoamele P = an X n + an−1 X n−1 + · · · + a0 , an 6= 0, care

ı̂ndeplinesc următoarele două condiţii:

64

(i) (a0 , a1 , . . . , an ) este o permutare a sistemului (0, 1, . . . , n)

(ii) Toate rădăcinile lui P sunt raţionale.

IMC, 2005

Soluţia 1. Cum P (x) > 0 pentru orice x > 0, P nu are rădăcini ı̂n R∗+ . Vom
reprezenta deci rădăcinile lui P sub forma −αi , i ∈ {1, 2, . . . , n}, cu αi ∈ Q+ pentru
fiecare i ∈ {1, 2, . . . , n}.
Dacă a0 6= 0, atunci există k ∈ {1, 2, . . . , n − 1} pentru care αk = 0; folosind relaţiile
lui Viète, obţinem contradicţia 0 < α1 α2 . . . αn−k + α1 α2 . . . αn−k−1 αn−k+1 + · · · +
αk+1 αk+2 . . . αn = aank = 0. Rămâne aşadar că a0 = 0, deci una dintre rădăcinile lui
P este nulă, fie ea αn . Presupunem că n ≥ 3 şi considerăm polinomul Q = an X n−1 +
an−1 X n−2 + · · · + a1 , care are rădăcinile −αi , i ∈ {1, 2 . . . , n − 1}. Conform relaţiilor lui
Viète,
a1
α1 α2 · · · αn−1 = (2.19)
an
a2
α1 α2 · · · αn−2 + α1 α2 · · · αn−3 αn−1 + · · · + α2 α3 · · · αn−1 = (2.20)
an
an−1
α1 + α2 + · · · + αn−1 = . (2.21)
an
Împărţind membru cu membru relaţia (2.20) la (2.19), obţinem
1 1 1 a2
+ + ··· + = . (2.22)
α1 α2 αn−1 a1

Din (2.21) şi (2.22), folosind inegalitatea mediilor, obţinem

an−1 α1 + α2 + · · · + αn−1 n−1 (n − 1)a1

= ≥ 1 1 1 = ,
(n − 1)an n−1 α1 + α2 + ··· + αn−1
a2

a2 an−1 n2 a2 an−1
de unde ≥ (n − 1)2 . Rezultă că ≥ ≥ (n − 1)2 , de unde n ≤ 3. Aşadar,
a1 an 2 a1 an
polinoamele care satisfac simultan (i) şi (ii) au gradul cel mult 3. Calcule imediate ne arată
că polinoamele cerute sunt X, X 2 + 2X, 2X 2 + X, X 3 + 3X 2 + 2X şi 2X 3 + 3X 2 + X.
Soluţia 2. Cum P are toate rădăcinile raţionale, el se poate scrie sub forma
n
Y qk X + rk
P = , (2.23)
sk
k=1

unde qk , rk , sk ∈ ZQşi (qk , rk , sk ) = 1, k ∈ {1, 2, . . . , n}. Atunci, P s1 . . . sn = nk=1 (qk X +

Q
rk ), deci s1 . . . sn | nk=1 c(qk X +rk ), unde c(f ) desemnează, ca de obicei, conţinutul polino-
mului f . Rezultă că putem simplifica membrul Q drept din (2.23) până la dispariţia completă
a numitorilor. Prin urmare, putem scrie P = nk=1 (bk X+ck ), unde bk , ck ∈ Z pentru fiecare
k ∈ {1, 2 . . . , n}. Coeficientul dominant al lui P fiind pozitiv, putem presupune bk > 0,
k ∈ {1, 2 . . . , n}. Rădăcinile lui P sunt negative, deci ck ≥ 0, k ∈ {1, 2 . . . , n}. În plus,
cel puţin n − 1 dintre coeficienţii ck sunt strict pozitivi, altminteri am obţine contradicţia
a0 = a1 = 0. Se obţine
n
n(n + 1) Y
= 0 + 1 + · · · + n = an + · · · + a0 = P (1) = (bk + ck ) ≥ 2n−1 ,
2
k=1
Polinoame 65

de unde n ≤ 4. În plus, numărul n(n+1)

2 se scrie ca produs de n − 1 numere naturale mai
mari decât 1, ceea ce elimină cazul n = 4.
Pentru n = 1, singura soluţie este P = 1 · X + 0.
Pentru n = 2, P (1) = 3 = 1 · 3, deci un factor trebuie să fie X, iar celălalt, X + 2 sau
2X + 1.
Pentru n = 3, P (1) = 6 = 1 · 2 · 3, deci doi dintre factori trebuie să fie X şi X + 1, iar al
treilea poate fi unul dintre X + 2 şi 2X + 1.
Se verifică uşor faptul că polinoamele astfel obţinute satisfac ı̂ntr-adevăr condiţiile (i) şi
(ii). Ele sunt, desigur, cele enumerate la finalul primei soluţii.

Problema 2.29 Fie a ∈ (0, 1), iar 0, a1 a2 a3 . . . reprezentarea sa zecimală. Considerăm

X
fa : (0, 1) → R, fa (x) = an xn . Dovediţi că a este raţional dacă şi numai dacă există
n≥1
P (x)
P, Q ∈ Z[X] astfel ı̂ncât fa (x) = pentru orice x ∈ (0, 1).
Q(x)

SEEMOUS, 2007
X
Soluţie. Precizăm că seria de puteri an xn are raza de convergenţă cel puţin 1. Prin
n≥1
urmare, ea este convergentă pentru orice x ∈ (0, 1).
Dacă a ∈ (0, 1) ∩ Q, atunci fracţia zecimală asociată lui este periodică, să zicem a =
0, a1 . . . , at (at+1 . . . at+s ). Atunci, pentru orice x ∈ (0, 1) avem
t
X s
X
fa (x) = an xn + xt at+j xj (1 + xs + x2s + · · · ) =
n=1 j=1

t s
X
n t
X xj P (x)
= an x + x at+j = ,
1 − xs Q(x)
n=1 j=1
Pt Ps
unde P = (1 − X s ) n=1 an X
n +X t j
∈ Z[X] şi Q = 1 − X s ∈ Z[X].
j=1 at+j X

P ( 101
1 )
Reciproc, dacă fa e de tipul precizat, atunci a = fa 10 = Q 1 ∈ Q.
( 10 )

Problema 2.30 Fie n, k ∈ N∗ . Presupunem că polinomul X 2k − X k + 1 ∈ C[X] divide

X 2n + X n + 1. Arătaţi că şi X 2k + X k + 1 divide X 2n + X n + 1.

IMC, 2008

Soluţie. Notăm f = X 2n + X n + 1, g = X 2k − X k + 1, h = X 2k + X k + 1.
π π
Numărul complex z = cos 3k + i sin 3k este rădăcină a lui g. Notăm a = nπ 3k . Cum g|f ,
2n n
f (z) = g(z) = 0. Prin urmare, 0 = z + z + 1 = (cos 2a + i sin 2a) + (cos a + i sin a) + 1 =
(2 cos a + 1)(cos a + i sin a). De aici rezultă 2 cos a + 1 = 0, deci a = ± 2π 3 + 2cπ, c ∈ Z.
X 3k −1
Fie w o rădăcină a lui h. Cum h = X k −1 , w este de forma cos 3k + i sin 2sπ
2sπ
3k , cu s =
3t ± 1, t ∈ Z. Este suficient să probăm că f (w) = 0. Dar f (w) = w + wn + 1 = 2n

(cos 4sa + i sin 4sa) + (cos 2sa + i sin 2sa) + 1 = (2 cos 2sa + 1)(cos 2sa + i sin 2sa). Cum
4π(3t±1)
2 cos 2sa + 1 = 2 cos(2s(± 2π 4πs
3 + 2cπ)) + 1 = 2 cos 3 + 1 = 2 cos 3 + 1 = 0, rezultă că
f (w) = 0 şi problema este rezolvată.
66

Problema 2.31 Considerăm polinomul P = X 2 − 1 ∈ R[X]. Câte soluţii reale distincte

are ecuaţia P (P (. . . (P (x)))) = 0?

| {z }
2004

IMC, 2004

Soluţie. Notăm Pn (X) = P (P (. . . (P (X)))), n ∈ N∗ . Pentru orice n ≥ 2 şi orice x ∈ R

| {z }
n
avem Pn (x) = P (Pn−1 (x)) ≥ −1. Inegalitatea este evidentă şi pentru n = 1. Prin urmare,
ecuaţia Pn (x) = a, a < −1, nu are soluţii reale. Vom demonstra prin inducţie după n că
ecuaţia Pn (x) = a, a > 0, are exact două rădăcini reale distincte. Pentru n = 1, afirmaţia
este evidentă. O presupunem adevărată pentru n; fie a > 0. Pn+1 (x) = a se √ rescrie
P (Pn (x)) = a;√soluţia acestei√ ecuaţii este reuniunea soluţiilor ecuaţiilor P n (x) = a+1
şi Pn (x) = − a + 1. Dar a + 1 > √ 0, deci prima dintre aceste ecuaţii are exact două
soluţii reale distincte, ı̂n timp ce − a + 1 < 0, deci cea de-a doua ecuaţie nu are soluţii
reale. Prin urmare, Pn+1 (x) = a are exact două soluţii reale distincte.
Vom demonstra acum prin inducţie faptul că ecuaţia
Pn (x) = 0 are exact n + 1 soluţii reale distincte. √ Dacă n = 1, soluţiile sunt
x = ±1, iar dacă n = 2, soluţiile sunt 0 şi ± 2, deci afirmaţia este adevărată ı̂n
aceste situaţii. Presupunem acum afirmaţia adevărată pentru n ∈ N∗ . Observăm că
Pn+2 (x) = P2 (Pn (x)) = Pn2 (x)(Pn2 (x)−2), √ deci soluţia ecuaţiei
√ Pn+2 (x) = 0 este reuniunea
soluţiilor ecuaţiilor Pn (x) = 0, Pn (x) = 2 şi Pn (x) = − 2. Conform ipotezei de inducţie,
ecuaţia Pn (x) = √ 0 are exact n + 1 soluţii reale distincte; conform celor arătate√mai sus,
ecuaţia Pn (x) = 2 are două soluţii reale distincte, pe când ecuaţia Pn (x) = − 2 nu are
soluţii reale. Prin urmare, ecuaţia Pn+2 (x) = 0 are exact n + 3 soluţii reale distincte, ceea
ce ı̂ncheie pasul de inducţie.
În concluzie, ecuaţia din enunţ are exact 2005 soluţii reale distincte.

Problema 2.32 Fie k cel mai mic număr natural cu proprietatea:

,,Există numere ı̂ntregi distincte m1 , m2 , m3 , m4 , m5 cu proprietatea că polinomul P =

(X − m1 )(X − m2 )(X − m3 )(X − m4 )(X − m5 ) are exact k coeficienţi nenuli”.

Determinaţi k şi o mulţime {m1 , m2 , m3 , m4 , m5 } pentru care el se realizează.

Putnam, 1985

Soluţie. Dacă am avea k = 1, atunci P ar fi X 5 , care nu are 5 rădăcini ı̂ntregi distincte.

Dacă am avea k = 2, atunci P ar fi de forma X 5 + aX r , a ∈ Z∗ , 0 ≤ r ≤ 4. P ar avea deci
rădăcina dublă 0 pentru r ≥ 2 şi cel puţin o rădăcină nereală pentru r ∈ {0, 1}. Aşadar,
P nu ar verifica condiţiile din enunţ.
Prin urmare, trebuie să avem k ≥ 3. Cum X(X − 1)(X + 1)(X − 2)(X + 2) = X 5 −
5X 3 + 4X, rezultă k = 3 şi un exemplu de mulţime pentru care se realizează acest minim:
{−2, −1, 0, 1, 2}.
Observaţie. Problema a fost dată ca atare la concurs; ea se generalizează astfel:
Determinaţi cel mai mic număr natural k cu proprietatea:
,,Există numerele ı̂ntregi distincte m1 , m2 , . . . , mn cu proprietatea că polinomul
P = (X − m1 )(X − m2 ) · · · (X − mn ) are exact k coeficienţi nenuli”.
Varianta generalizată se poate rezolva cu ajutorul următoarei teoreme a lui Descartes:
Polinoame 67

Teoremă. Dacă P = a1 X r1 + a2 X r2 + · · · + ak X rk ∈ R[X], a1 a2 · · · ak 6= 0,

r1 > r2 > . . . > rk , atunci numărul rădăcinilor reale pozitive ale lui P (socotind
şi ordinele de multiplicitate) este egal cu numărul de schimbări de semn din şirul
a1 , a2 , . . . , ak minus un număr natural par.

Soluţia variantei generalizate a problemei: Dacă P are exact k coeficienţi nenuli, atunci
P are cel mult k − 1 rădăcini mai mari decât 0. Aplicând teorema lui Descartes pentru
P (−X), constatăm că P are cel mult k − 1 rădăcini mai mici decât 0. Prin urmare, P are
 n+1
cel mult 2k − 1 rădăcini distincte. Aşadar, n ≤ 2k − 1, deci k ≥ 2 . Pe de altă parte,
dacă n este par, iar k = n+1

2 , atunci polinomul

P = (X − 1)(X + 1)(X − 2)(X + 2) · · · (X − (k − 1))(X + (k − 1))

are exact k coeficienţi nenuli. Dacă n este impar, iar k = n+1

 
2 , atunci polinomul

P = X(X − 1)(X + 1)(X − 2)(X + 2) · · · (X − (k − 1))(X + (k − 1))

 n+1 
are de asemenea exact k coeficienţi nenuli. Prin urmare, minimumul cerut este k = 2 .

Problema 2.33 Fie P ∈ R[X] cu proprietatea că P (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ R. Arătaţi

că există k ∈ N∗ şi polinoame f1 , f2 , . . . , fk ∈ R[X] astfel ı̂ncât P = nj=1 fj2 .

P

Putnam, 1999
√
Soluţia 1. Dacă P = c ∈ R+ , luăm k = 1 şi f1 = c.
Dacă grad P ≥ 1, descompunem P ı̂n produs de factori ireductibili ı̂n R[X]. În această des-
compunere, factorii de gradul ı̂ntâi trebuie să apară la puteri pare, deoarece ı̂n caz contrar
am avea schimbare de semn pentru valorile lui P ı̂n rădăcina oricărui factor ,,recalcitrant”.
Aşadar, P va fi produsul dintre un pătrat şi un produs de polinoame monice şi ireductibile
de gradul 2. Dacă X 2 + aX + b este un astfel de factor, atunci el se poate scrie sub forma
q 2
a 2 a2


X+2 + b − 4 , deci este suma pătratelor a două polinoame. Este evident ı̂nsă
că dacă ı̂nmulţim sume de pătrate, rezultatul va fi o sumă de pătrate, deci problema este
rezolvată.
Soluţia 2. Demonstrăm afirmaţia problemei prin inducţie după gradul lui P . Dacă P
√
are gradul 0, atunci P = c ∈ R+ , şi luăm k = 1 şi f1 = c.
Dacă grad P ≥ 1, observăm, ca ı̂n soluţia 1, că factorii liniari ai lui P trebuie să apară
la puteri pare. Prin urmare, P se scrie sub forma Q2 R, unde Q, R ∈ R[X], iar R nu are
rădăcini reale.
Dacă grad Q > 0, atunci, conform ipotezei de inducţie, R este sumă de pătrate, deci
aceeaşi proprietate o are şi P = Q2 R.
Dacă grad Q = 0, atunci, cum grad R este par, avem lim = +∞, deci R va avea o
x→±∞
valoare minimă, fie ea a. Din proprietăţile lui R deducem că a > 0. Atunci, R − a are
rădăcina a şi toate valorile ı̂n R+ , deci ı̂i putem aplica lui R − a tratamentul din cazul
√
precedent. Obţinem faptul că R − a este sumă de pătrate, deci şi P = Q2 (R − a) + (Q a)2
are aceeaşi proprietate.
Observaţie. De fapt, orice polinom P ∈ R[X] care are numai valori pozitive se poate
scrie ca sumă de (cel mult) două pătrate de polinoame. Pentru a demonstra acest lucru,
este suficient să completăm soluţia 1 cu precizarea că scrierea lui P ca produs de polinoame
68

care se scriu ca sume de câte două pătrate ne conduce (folosind inductiv observaţia că dacă
pentru două elemente x, y ale unui inel comutativ A există x1 , x2 , y1 , y2 ∈ A astfel ı̂ncât
x = x21 + x22 şi y = y12 + y22 , atunci xy = (x1 y1 + x2 y2 )2 + (x1 y2 − x2 y1 )2 ) la o scriere a lui
P ca sumă de două pătrate de polinoame.

Problema 2.34 Polinomul P ∈ R[X] de grad n ∈ N are proprietatea că există Q ∈ R[X]

de gradul II astfel ı̂ncât P = QP 00 . Arătaţi că dacă P are două rădăcini distincte, atunci

el are n rădăcini distincte.

Putnam, 1999

Soluţie. Dacă n ∈ {0, 1}, nu există polinoame P ca ı̂n enunţ, deci afirmaţia problemei
este adevărată ı̂n mod trivial. Dacă n = 2, concluzia este imediată. Fie acum n ≥ 3.
Presupunem că P are două rădăcini distincte, dar că nu are n rădăcini distincte. Atunci, P
are cel puţin o rădăcină cu ordin de multiplicitate k ≥ 2; putem presupune fără restrângere
de generalitate că această rădăcină este 0. Atunci, cea mai mare putere a lui X care divide
P 00 este X k−2 . Cum P = QP 00 , rezultă că X 2 |Q. Cum Q este de gradul al doilea, rezultă
că există C ∈ R astfel ı̂ncât Q = CX 2 . Comparând Pcoeficienţii dominanţi ai polinoamelor
n
00
P şi QP , constatăm că C = n(n−1) . Scriem P = j=0 aj X ; din egalitatea P = CX 2 P 00 ,
1 j

obţinem aj = Cj(j − 1)aj pentru orice j ∈ {0, 1, . . . , n}. De aici rezultă că aj = 0 pentru
orice j ∈ {0, 1, . . . , n − 1}. Prin urmare, P = an X n , deci P nu are două rădăcini distincte,
contradicţie.

Problema 2.35 Există şiruri de numere reale nenule a0 , a1 , . . . astfel ı̂ncât pentru orice

n ∈ N∗ polinomul Pn = a0 + a1 X + · · · + an X n să aibă n rădăcini reale distincte?

Putnam, 1998

Vom arăta că răspunsul la ı̂ntrebarea problemei este afirmativ.

Soluţia 1. Punem a0 = 1, a1 = −1. Construim inductiv şirul (an )n după cum urmează:
Presupunem construite numerele a0 , a1 , . . . , an aşa ı̂ncât Pn să aibă n rădăcini reale dis-
tincte x1 < x2 < · · · < xn . Fie c0 , c1 , . . . , cn ∈ R astfel ı̂ncât c0 < x1 < c1 < · · · < xn < cn .
Atunci, semnele numerelor Pn (c0 ), Pn (c1 ), . . . , Pn (cn ) alternează. Definim an+1 = −ε sgn
(Pn (cn )), unde ε este pozitiv şi suficient de mic ı̂ncât, definind Pn+1 = Pn + an+1 X n+1 ,
să avem sgn (Pn+1 (ci )) = sgn(Pn (ci )) pentru orice i ∈ {0, 1, . . . , n}. Cum funcţia asociată
lui Pn+1 este continuă, ea are proprietatea lui Darboux. Prin urmare, Pn+1 va avea câte o
rădăcină ı̂ntre ci şi ci+1 pentru fiecare i ∈ {0, 1, . . . , n − 1} şi o rădăcină mai mare decât cn ,
deoarece sgn (Pn+1 (cn )) 6= limx→+∞ sgn (Pn+1 (x)). Prin urmare, Pn+1 are n + 1 rădăcini
reale.
2
Soluţia 2. Definim an = (−1)n · 10−n , n ∈ N. Dacă Pn = a0 + a1 X + · · · + an X n ,
atunci avem
n
2 2
X
(−1)k · 10−k Pn (102k ) = (−1)i−k · 10−(i−k) =
i=0

n−k ∞
−j 2 2
X X
= j
(−1) · 10 >1−2 10−j > 0,
j=−k j=1
Polinoame 69

deci semnele numerelor Pn (1)Pn (102 ), Pn (104 ), . . . , Pn (102n ) alternează. Prin urmare,
folosind proprietatea lui Darboux a funcţiei polinomiale asociate lui Pn , rezultă că Pn
are cel puţin n rădăcini reale distincte. Cum ı̂nsă grad P = n, P va avea exact n rădăcini
reale distincte.

Problema 2.36 Polinomul P ∈ R[X] de grad n are toate rădăcinile reale.

a) Arătaţi că pentru orice x ∈ R are loc inegalitatea

(n − 1)(P 0 (x))2 ≥ nP (x)P 00 (x). (2.24)

b) Precizaţi cazurile ı̂n care ı̂n relaţia (2.24) are loc egalitatea.

IMC, 1998

Soluţie. Observăm că dacă n ≤ 1 ambii membri ai relaţiei (2.24) sunt nuli, deci ea e
verificată cu egalitate. Presupunem acum n > 1. Notăm cu x1 , x2 , . . . , xn rădăcinile lui P .
Relaţia (2.24) este evident verificată pentru x = xi , i ∈ {1, 2, . . . , n}, iar egalitatea are loc
dacă şi numai dacă P 0 (xi ) = 0, deci dacă şi numai dacă xi este rădăcină multiplă pentru
P.
Să presupunem acum că x nu e rădăcină pentru P . Folosind relaţiile
n n
P 0 (x) X 1 P 00 (x) X 2
= şi = ,
P (x) x − xi P (x) (x − xi )(x − xj )
i=1 1≤i<j≤n

obţinem
2 n n
P 0 (x) P 00 (x) X n − 1
 X 2
(n − 1) −n = − . (2.25)
P (x) P (x) (x − xi )2 (x − xi )(x − xj )
i=1 1≤i<j≤n

Membrul drept al relaţiei anterioare este ı̂nsă

n  2
X 1 1
− ≥0 (2.26)
(x − xi ) (x − xj )
1≤i<j≤n

şi inegalitatea (2.24) este demonstrată. Din (2.26) deducem şi că dacă ı̂n relaţia (2.24) are
loc egalitatea, atunci x1 = x2 = · · · = xn . Pe de altă parte, verificarea directă arată că
orice polinom P de forma c(X − a)n , c, a ∈ R, n ∈ N, verifică relaţia (2.24).

Problema 2.37 Găsiţi toate polinoamele P ∈ R[X] de grad n ≥ 2 care au n rădăcini

 
reale distincte r1 < r2 < · · · < rn şi verifică relaţiile P 0 ri +r2 i+1 = 0 pentru orice

i ∈ {1, 2, . . . , n − 1}.

Putnam, 1991

Soluţie. Dacă P = aX 2 + bX + c, atunci P 0 = 2a X − r1 +r

2
2
. Prin urmare, toate
polinoamele de gradul II cu rădăcini reale distincte au proprietăţile din enunţ.
70

Să presupunem acum că polinomul P ∈ R[X] de grad n > 2 are rădăcinile reale r1 < r2 <
· · · < rn . Există prin urmare a ∈ R astfel ı̂ncât P = a(X − r1 )(X − r2 ) · · · (X − rn ). Notăm
r = rn−12+rn . Cum P (r) 6= 0, avem

P 0 (r) 1 1 1
= + + ··· + .
P (r) r − r1 r − r2 r − rn
Dar r − rn = −(r − rn−1 ), deci
P 0 (r) 1 1 1
= + + ··· + > 0,
P (r) r − r1 r − r2 r − rn−2
de unde deducem că P 0 (r) 6= 0. Prin urmare, niciun polinom de grad mai mare decât 2 nu
satisface proprietăţile din enunţ.
În concluzie, polinoamele cu proprietatea dată sunt exact cele de gradul II care au rădăcini
reale distincte.
Observaţie. Cazul polinoamelor de grad n > 2 putea fi abordat după cum urmează:
Notând Q = (X − r1 )(X − r2 ) · · · (X − rn−2 ), se obţine

P 0 = 2a(X − r)Q + a(X − rn−1 )(X − rn )Q0 .

Conform teoremei lui Rolle, rădăcinile lui Q0 sunt ı̂n intervalul (r1 , rn−2 ). Rezultă că r nu
e rădăcină a lui Q0 , deci nici a lui P . Ca urmare, P nu satisface condiţiile din enunţ.

Problema 2.38 Fie f 6= 0 un polinom cu coeficienţi reali. Definim şirul de polinoame

f0 , f1 , f2 , . . . astfel: f0 = f , iar fn+1 = fn + fn0 pentru orice n ∈ N. Demonstraţi că există

N ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ N polinomul fn să aibă toate rădăcinile reale.

IMC, 2007

Soluţie. Pentru comoditatea scrierii, vom folosi aceeaşi notaţie pentru polinoame şi
pentru funcţiile asociate. Pentru g ∈ R[X] notăm cu d(g) distanţa minimă dintre două
rădăcini ale sale (dacă g are mai puţin de două rădăcini reale, punem d(g) = +∞).
Lema 1. Fie g ∈ R[X]. Presupunem că g şi g + g 0 sunt ambele de grad k ≥ 2 şi au câte
k rădăcini distincte. Atunci, d(g + g 0 ) ≥ d(g).
Demonstraţie. Fie x1 < x2 < · · · < xk rădăcinile lui g. Presupunem că există rădăcini
a, b ale lui g + g 0 pentru care 0 < b − a < d(g). Atunci, a, b nu sunt rădăcini ale lui g şi
0 (a) 0 (b) 0
au loc relaţiile gg(a) = gg(b) = −1. Cum funcţia gg este strict descrescătoare pe intervalele
dintre două rădăcini consecutive ale lui g, trebuie să existe j ∈ {1, 2, . . . , k} astfel ı̂ncât
a < xj < b.
Pe de altă parte, pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , k − 1} avem xi+1 − xi > b − a, de unde
a − xi > b − xi+1 . Pentru i < j, ambii membri ai acestei inegalităţi sunt pozitivi; dacă
1
i ≥ j, ei sunt negativi. În oricare din cazuri, a−x i
< b−x1i+1 . Prin urmare,

k−1 k−1
g 0 (a) X 1 1 X 1 1 g 0 (b)
= + < + = ,
g(a) a − xi a − xk b − xi+1 b − x1 g(b)
i=1 | {z } i=1 | {z }
<0 >0

contradicţie. Aceasta ı̂ncheie demonstraţia lemei 1.

Revenim la soluţia problemei. Notăm m= grad f . Vom demonstra prin inducţie după m că
Polinoame 71

pentru n suficient de mare fn are m rădăcini reale distincte. Cazurile m ∈ {0, 1} sunt trivi-
ale; vom presupune deci m ≥ 2. Putem, fără a restrânge generalitatea, să presupunem că f
este monic. Conform ipotezei de inducţie, afirmaţia este adevărată pentru f 0 ; ignorând acei
primi termeni care nu au proprietatea considerată, vom presupune că fn0 are m−1 rădăcini
(n) (n) (n)
distincte pentru orice n. Notăm aceste rădăcini cu x1 > x2 > · · · > xm−1 . Atunci, fn are
(n) (n) (n) (n)
punctele de minim local x1 , x3 , . . . şi punctele de maxim local x2 , x4 , . . .. Aplicând
teorema lui Rolle funcţiei ex fn0 (x), constatăm că pentru orice n şi i funcţia fn+1
0 = fn0 + fn00
(n) (n) 0
are o rădăcină ı̂n intervalul (xi+1 , xi ). Folosind aceeaşi funcţie, constatăm că fn+1 are de
(n)
asemenea o rădăcină ı̂n intervalul (−∞, xm−1 ). Prin urmare, ı̂n fiecare dintre aceste m − 1
0
intervale fn+1 are exact o rădăcină. Avem deci

(n) (n+1) (n) (n+1) (n) (n+1)

x1 > x1 > x2 > x2 > x3 > x3 > ... (2.27)

(n) (n)
Lema 2. Avem lim fn (xj ) = −∞ pentru j impar, iar lim fn (xj ) = +∞ pentru j
n→+∞ n→+∞
par.
Demonstraţie. Notăm d = min{d(f 0 ), 1}; conform lemei 1, d(fn0 ) ≥ d pentru orice n ∈ N∗ .
(n)
Considerăm o valoare pară j ∈ {1, 2, . . . , m − 1}. Notăm b = xj şi alegem a ∈ R astfel
ı̂ncât d ≤ b − a ≤ 1, iar fn0 nu are nicio rădăcină ı̂n intervalul (a, b). Fie ξ ∈ R cu
1
proprietatea că b − ξ = m (b − a); evident, ξ ∈ (a, b). Observăm că

m−1
fn00 (ξ) X 1 X 1 1 X 1
0
= (n)
= (n)
+ + (n)
,
fn (ξ) ξ−b
i=1 ξ − xi i<j ξ − xi i>j ξ − xi
| {z } | {z }
1
< ξ−a <0

fn00 (ξ) 1 1
de unde 0
< (m − 1) + = 0.
fn (ξ) ξ−a ξ−b
00
Cum fn0 este pozitivă pe (a, b), iar ffn0 este descrescătoare pe acest interval, rezultă că fn00
n
este negativă (deci, fn0 este descrescătoare) pe (ξ, b). Prin urmare,
Z b Z b
fn (b) − fn (ξ) = fn0 (t)dt ≤ fn0 (ξ)dt = (b − ξ)fn0 (ξ).
ξ ξ

De aici,
fn (ξ) + fn0 (ξ) ≥ fn (b) + (1 − (b − ξ))fn0 (ξ) =
 
1 1
= fn (b) + (1 − (b − a))fn0 (ξ) ≥ fn (b) + 1 − fn0 (ξ).
m m
m−1
Y (n) dm−1
Cum ı̂nsă fn0 (ξ) = |fn0 (ξ)| = m | ξ − xi | ≥ m| ξ − b|m−1 ≥ , deducem că
| {z } mm−2
i=1
≥|ξ−b|
m−1
fn (ξ) + fn (ξ) ≥ fn (b) + ε, unde am notat ε = (m−1)d
0
mm−1
. De aici şi din (2.27) rezultă că
(n+1) (n) (n)
fn+1 (xj ) ≥ fn (xj ) + ε, ceea ce conduce imediat la lim fn (xj ) = +∞. Cazul j
n→+∞
impar se tratează analog. Lema 2 este aşadar demonstrată.
Lema 2 arată că, pentru n suficient de mare, maximele locale ale lui fn sunt strict pozitive,
iar minimele sale locale sunt strict negative. Prin urmare, fn are m rădăcini distincte, ceea
ce ı̂ncheie pasul de inducţie şi demonstraţia.
72

Problema 2.39 Găsiţi rădăcinile complexe ale polinomului

2008
X
P = (1004 − |1004 − n|)X n
n=1

şi ordinele lor de multiplicitate.

Vojtech Jarnik, 2008

1003
!2 1003
X
n
X X 1004 − 1
Soluţie. Se observă că P = X X . Cum Xn = , P are rădăcina
X −1
n=0 n=0
kπ kπ
simplă 0 şi rădăcinile cos 502 + i sin 502 , k ∈ {1, 2, . . . , 1003}, fiecare cu ordin de multiplici-
tate 2.

Problema 2.40 Polinomul P ∈ C[X] are gradul n şi toate rădăcinile sale se află pe cercul

unitate. Arătaţi că şi polinomul 2XP 0 − nP are toate rădăcinile pe cercul unitate.

IMC, 1995

Soluţie. Notăm Q = 2XP 0 − nP ; fie a1 , a2 , . . . , an rădăcinile lui P . Avem Q = (X +

a1 )(X −a2 ) · · · (X −an )+(X −a1 )(X +a2 ) · · · (X −an )+· · ·+(X −a1 )(X −a2 ) · · · (X +an ),
n
Q X X + ak z+a |z|2 − |a|2
deci = . Cum pentru orice z, a ∈ C avem Re = , obţinem
P X − ak z−a |z − a|2
k=1
n
Q(z) X |z|2 − 1
Re = pentru orice z ∈ C\{a1 , a2 , . . . , an }. Prin urmare, Q(z) = 0
P (z) |z − ak |2
k=1
implică |z| = 1.

Problema 2.41 Fie p ∈ C[X] de grad n ≥ 1. Arătaţi că există cel puţin n + 1 numere

complexe z pentru care p(z) ∈ {0, 1}.

IMC, 2000

Soluţie. Pentru q ∈ C[X] şi c ∈ C vom nota cu m(q, c) ordinul de multiplicitate al

rădăcinii c a lui q (dacă q(c) 6= 0, considerăm m(q, c) = 0). Notăm cu Sj = {z ∈ C | p(z) =
j}, j ∈ {0, 1}. S0 ∪ S1 conţine toate rădăcinile polinoamelor p şi p − 1. Prin urmare,
X X
m(p, c) = m(p − 1, c) = n. (2.28)
c∈S0 c∈S1

Polinomul p0 are cel mult n − 1 rădăcini (aici se foloseşte ipoteza n ≥ 1), deci
X
m(p0 , c) ≤ n − 1. (2.29)
c∈S0 ∪S1

Dacă p(c) = 0 sau p(c) − 1 = 0, atunci

m(p, c) − m(p0 , c) = 1, respectiv m(p − 1, c) − m(p0 , c) = 1. (2.30)

Polinoame 73

Din (2.28), (2.29) şi (2.30) obţinem

X X
|S0 | + |S1 | = (m(p, c) − m(p0 , c)) + (m(p − 1, c) − m(p0 , c)) =
c∈S0 c∈S1

X X X
= m(p, c) + m(p − 1, c) − m(p0 , c) ≥ n + n − (n − 1) = n + 1.
c∈S0 c∈S1 c∈S0 ∪S1

Problema 2.42 (Formulele lui Newton) Fie K un corp comutativ. Pentru fiecare i ∈ N,

i > 0, considerăm polinoamele pi = X1i + . . . + Xni ∈ K[X1 , . . . , Xn ]. Să se arate că:

(i) pk − s1 pk−1 + . . . + (−1)n sn pk−n = 0 pentru orice k > n.

(ii) pk − s1 pk−1 + . . . + (−1)k−1 sk−1 p1 + (−1)k ksk = 0 pentru orice 1 ≤ k ≤ n.

Soluţie. (i) Din relaţiile Xin −s1 Xin−1 +· · ·+(−1)n−1 sn−1 Xi +(−1)n sn = 0, 1 ≤ i ≤ n,
obţinem că Xik − s1 Xik−1 + · · · + (−1)n−1 sn−1 Xik−n+1 + (−1)n sn Xik−n = 0 pentru orice
k > n. Sumând aceste relaţii obţinem relaţia dorită.
(ii) Pentru k = n, formula se obţine cu calculele de la punctul (i). Pentru k < n, arătăm mai
ı̂ntâi că dacă un polinom f ∈ K[X1 , . . . , Xn ] este omogen de grad q < n şi are proprietatea
că atunci când dăm valoarea zero la oricare n − q dintre nedeterminatele X1 , . . . , Xn , poli-
nomul (ı̂n celelalte q nedeterminate) care rezultă se anulează, atunci f = 0. Într-adevăr,
dacă f ar fi nenul, el s-ar scrie ca o sumă de termeni nenuli de forma aXik11 · · · Xikss cu
kj ≥ 1 pentru orice 1 ≤ j ≤ s şi k1 + . . . + ks = q. De aici rezultă ı̂n particular că s ≤ q.
Alegând un astfel de termen şi făcând Xi zero pentru orice i ∈ / {i1 , . . . , is }, obţinem un
polinom nenul, contradicţie.
Considerăm acum polinomul simetric f (X1 , . . . , Xn ) = pk −s1 pk−1 +· · ·+(−1)k−1 sk−1 p1 +
(−1)k ksk pentru k < n. Avem că f este polinom omogen de grad k. Dar
f (X1 , . . . , Xk , 0, . . . 0) = p0k − s01 p0k−1 + · · · + (−1)k−1 s0k−1 p01 + (−1)k ks0k , unde s0j =
sj (X1 , . . . , Xk , 0, . . . 0) şi p0j = pj (X1 , . . . , Xk , 0, . . . 0). Cum s01 , . . . , s0k sunt polinoamele
simetrice fundamentale ı̂n nedeterminatele X1 , . . . , Xk , rezultă din cazul k = n considerat
la ı̂nceput că avem f (X1 , . . . , Xk , 0, . . . 0) = 0. Cum f este polinom simetric, obţinem că
polinomul care rezultă atunci când dăm valoarea zero la oricare n − k dintre nedetermi-
natele X1 , . . . , Xn este nul. Aceasta arată că f = 0.

Problema 2.43 Câţi coeficienţi nenuli poate avea un polinom P ∈ Z[X] dacă |P (z)| ≤ 2

pentru orice z ∈ C cu |z| = 1?

IMC, 2007

Soluţie. Vom arăta că numărul coeficienţilor nenuli nu poate fi decât 0, 1 sau 2. Cum
polinoamele P0 = 0, P1 = 1 şi P2 = 1 + X ı̂ndeplinesc condiţiile din enunţ, putem ı̂ntr-
adevăr avea 0, 1, respectiv 2 coeficienţi nenuli.
Fie acum un polinom P = a0 + a1 X + · · · + an X n ca ı̂n enunţ. Presupunem că P are
cel puţin doi coeficienţi nenuli. Înlocuind eventual P cu −P şi ı̂mpărţind prin X ord P (ı̂n
urma acestor operaţii, condiţia din enunţ se păstrează, iar numărul de coeficienţi nenuli
rămâne acelaşi), putem considera a0 > 0.
Notăm Q = a1 X + a2 X 2 + · · · + an−1 X n−1 . Vom arăta că Q = 0:
74

Pentru k ∈ {0, 1, . . . , n} considerăm numerele complexe

( 2kπi
e n , dacă an > 0
wk = (2k+1)πi .
e n , dacă an < 0
Utilizând de pildă formulele lui Newton (vezi problema 2.42), constatăm că aceste numere
verifică relaţia
n−1 n−1 n−1 n−1
2kπi 2jπi
aj w0j
X X X X
Q(wk ) = Q(w0 e n )= (e n )k = 0,
k=0 k=0 j=1 k=0

de unde deducem
n−1 n−1
1X 1X
P (wk ) = (a0 + Q(wk ) + an wkn ) = a0 + |an |.
n n
k=0 k=0

Folosind inegalitatea din enunţ, obţinem

n−1 n−1
1X 1X
2≥ |P (wk )| ≥ | P (wk )| = a0 + |an | ≥ 2.
n n
k=0 k=0

De aici rezultă că a0 = |an | = 1 şi |2 + Q(wk )| = |P (wk )| = 2 pentru fiecare k ∈ {1, . . . , n −
1}. Prin urmare, toate valorile Q(wk ) sunt pe cercul |2 + z| = 2, ı̂n timp ce suma lor este
0. De aici deducem Q(wk ) = 0 pentru toate valorile k ∈ {1, . . . , n − 1}. În concluzie, Q
are cel puţin n rădăcini, iar gradul cel mult n − 1. Rezultă că polinomul Q este nul, deci
P = a0 + an X n are exact doi coeficienţi nenuli.

Problema 2.44 Fie k ∈ N∗ şi P un polinom de gradul n cu coeficienţi ı̂n {−1, 0, 1}.
q k
Presupunem că (X − 1)k | P . Fie q un număr prim cu proprietatea < .
lnq ln(n + 1)
Dovediţi că rădăcinile complexe de ordin q ale unităţii sunt rădăcini şi pentru P .
IMC, 2001
2πj
i
Soluţie. Punem P = (X − 1)k R, R ∈ Z[X], şi εj = e , j ∈ {1, 2, . . . q − 1}. După
q

cum polinomul ciclotomic Φq = X q−1 + X q−2 + · · · + 1 (care este ireductibil!) divide sau
nu R, avem fie că R are ca rădăcini toate numerele ε1 , . . . , εq−1 , fie că R nu are drept
rădăcină niciunul dintre aceste numere.
Să presupunem că niciunul dintre numerele ε1 , . . . , εq−1 nu este rădăcină pentru R. Atunci,
q−1
Y
R(εj ) este un polinom simetric de ε1 , . . . , εq−1 , deci este un număr ı̂ntreg nenul.
j=1
Obţinem    
q−1
Y q−1
Y  q−1Y 
q−1 k 
   
(n + 1) ≥ |P (εj )| =  (1 − εj )  · 
 R(εj ) ≥
j=1 j=1  j=1 
 k
q−1 
Y
≥  (1 − εj ) = (1q−1 + 1q−2 + · · · + 1)k = q k ,


j=1 
q k
ceea ce conduce la contradicţia ≥ .
lnq ln(n + 1)
Rămâne aşadar că toate numerele ε1 , . . . , εq−1 sunt rădăcini pentru R, deci şi pentru P .
Polinoame 75

P (z)
Problema 2.45 Fie P, Q ∈ C[X] cu grad P > grad Q şi f (z) = Q(z) . Presupunem că

toate rădăcinile lui P sunt ı̂n interiorul cercului unitate |z| = 1, iar toate rădăcinile lui Q

sunt ı̂n exteriorul acestui cerc. Arătaţi că

grad P − grad Q
max |f 0 (z)| > max |f (z)|.
|z|=1 2 |z|=1

Vojtech Jarnik, 2011

Soluţie. Putem presupune fără a restrânge generalitatea că valoarea max |f (z)| se
|z|=1
n1
Q n2
Q
atinge pentru z = 1. Fie P = a (X − cj ) şi Q = b (X − dk ), unde n1 = grad P , iar
j=1 k=1
n2 = grad Q. Atunci,
n n
f 0 (z) X1
1 X2
1
= − .
f (z) z − cj z − dk
j=1 k=1

1 1
Cum |cj | < 1, rezultă că Re > pentru orice j ∈ {1, 2, . . . , n1 }. Cum |dk | > 1,
1 − cj 2
1 1
rezultă că Re < pentru orice k ∈ {1, 2, . . . , n2 }.
1 − dk 2
Prin urmare,

|f 0 (1)| f 0 (1) n1 n2 grad P − grad Q

≥ Re > − = , deci
|f (1)| f (1) 2 2 2

|f 0 (1)| grad P − grad Q

max |f 0 (z)| ≥ |f 0 (1)| = |f (1)| ≥ max |f (z)|.
|z|=1 |f (1)| 2 |z|=1

Problema 2.46 Demonstraţi că există o constantă reală C astfel ı̂ncât pentru orice poli-

nom P ∈ R[X] de grad 1999 să aibă loc inegalitatea

Z 1
|P (0)| ≤ C |P (x)|dx.
−1

Putnam, 1999

Soluţia 1. Fie Π ⊂ R[X] mulţimea polinoamelor de grad cel mult 1999. Identificăm
Π cu R2000 via
1999
X
Φ : Π → R2000 , Φ( ai X i ) = (a0 , a1 , . . . , a1999 ).
i=0
Fie (1999 )
X
S= ai X i ∈ Π | max |ai | = 1 .
i=0,...,1999
i=0

Atunci, S este compactă ı̂n Π ≈ R2000 , deoarece este ı̂nchisă şi mărginită.RFuncţia Π×R →
1
R, (P, x) 7→ |P (x)| este continuă. Prin urmare, şi g : Π → R, g(P ) = −1 |P (x)|dx este
continuă; aceeaşi proprietate o va avea deci şi restricţia lui g la S. Cu consideraţii similare,
obţinem faptul că funcţia f : S → R, f (P ) = |P (0)| este continuă. Cum g(P ) 6= 0 pentru
76

f
orice P ∈ S, funcţia g : S → R este continuă. S fiind compactă, există C > 0 astfel ı̂ncât
f (P )
g(P ) < C pentru orice P ∈ S.
Fie acum P ∈ Π arbitrar. Există a ∈ R şi Q ∈ S astfel ı̂ncât P = aQ. Avem deci
f (P ) = |a|f (Q) ≤ |a|Cg(Q) = Cg(P ), şi afirmaţia problemei este demonstrată.
Observaţie. Această metodă foloseşte la demonstraţia rezultatului standard care
afirmă că orice două norme pe un spaţiu vectorial real finit dimensional sunt echivalente.
De fapt, problema poate fi rezolvată aplicând acest rezultat normelor P 7→ sup |P (x)|
x∈[−1,1]
Z 1
şi P 7→ |P (x)|dx definite pe R-spaţiul vectorial Π ≈ R2000 .
−1
Soluţia 2. Este suficient să demonstrăm afirmaţia pentru polinoame cu termenul
liber egal
Q cu 1. Fie deci P ∈ R[X] de grad 1999 şi astfel ı̂ncât P (0) = 1. Scriem
P = 1999 i=1 (1 − 1
r1 X), unde r1 , r2 , . . . , r1999 sunt rădăcinile lui P . Fixăm un ε < 3998 1

şi considerăm discurile ı̂nchise de rază
ε centrate ı̂n r1 , r2 , . . . , r1999 . Intersecţia reuniunii
acestor discuri cu segmentul − 21 , 21 constă ı̂n cel
mult 1999 intervale de lungime totală
cel mult 3998ε; complementara ı̂n raport cu − 12 , 12 a acestei intersecţii constă ı̂n cel mult
2000 de intervale, de lungime totală cel puţin 1 − 3998ε. Prin urmare, cel puţin unul dintre
aceste intervale va avea lungimea cel puţin δ = 1−3998ε 2000 > 0. Fie (c, d) un astfel de inter-
val. Dacă x ∈ (c, d), pentru acele rădăcini ri ale lui P cu proprietatea |ri | ≤ 1 vom avea
|1 − rxi | ≥ |x − ri | > ε, ı̂n timp ce pentru rădăcinile ri ale lui P cu proprietatea |ri | ≥ 1
vom avea |1 − rxi | ≥ 1 − | rxi | > ε. Prin urmare,

1 d 1999
Z Z  
1 − x  dx ≥ δε1999 .
Y 
|P (x)|dx ≥
−1 c
 ri 
i=1
Z 1
1
Punând C = , obţinem |P (0)| ≤ C |P (x)|dx.
δε1999 −1
Observaţie. A doua metodă dă o valoare explicită pentru C. De exemplu, punând
1
ε= , obţinem C = 21999 · 20002001 .
4000

Problema 2.47 Pentru f, g ∈ Z[X] şi m ∈ Z spunem că f ≡ g (mod m) dacă toţi

coeficienţii lui f − g sunt multipli de m. Fie n, p ∈ N∗ , p prim. Arătaţi că dacă pentru

f, g, h, r, s ∈ Z[X] au loc relaţiile rf + sg ≡ 1 (mod p) şi

f g ≡ h (mod p), atunci există F, G ∈ Z[X] astfel ı̂ncât F ≡ f (mod p), G ≡ g (mod p) şi

F G ≡ h (mod pn ).

Putnam, 1986

Soluţie. Fie f, g, h, r, s ∈ Z[X] ca ı̂n enunţ. Vom demonstra prin inducţie după k
faptul că există Fk , Gk ∈ Z[X] astfel ı̂ncât Fk ≡ f (mod p), Gk ≡ g (mod p) şi Fk Gk ≡ h
(mod pk ), iar cu aceasta problema va fi rezolvată.
Pentru k = 1, polinoamele F1 = f şi G1 = g au ı̂n mod evident proprietăţile cerute.
Presupunem acum construite Fk şi Gk . Vom căuta Fk+1 de forma Fk + pk S şi Gk+1 de
forma Gk + pk R, unde R, S ∈ Z[X] vor fi alese mai târziu. Cu alegeri de acest tip, avem
Fk+1 ≡ Fk ≡ f (mod p), Gk+1 ≡ Gk ≡ g (mod p) şi Fk+1 Gk+1 = Fk Gk + pk (RFk +
SGk ) + p2k RS ≡ Fk Gk + pk (RFk + SGk ) (mod pk+1 ).
Polinoame 77

Conform ipotezei de inducţie, există t ∈ Z[X] cu proprietatea h − Fk Gk = pk t. Alegând

R = tr şi S = ts, obţinem RFk + SGk ≡ trf + tsg ≡ t (mod p), de unde Fk+1 Gk+1 ≡
Fk Gk + pk (RFk + SGk ) ≡ Fk Gk + pk t = h (mod pk+1 ), ceea ce ı̂ncheie pasul de inducţie
şi demonstraţia.

Problema 2.48 Să se arate că următoarele polinoame sunt ireductibile:

(i) f ∈ Q[X], f = X n − 2;

(ii) f ∈ Q[X], f = X p−1 + . . . + X + 1, unde p ∈ N este număr prim;

n
(iii) f ∈ Q[X], f = X p + p − 1, unde n, p ∈ N şi p este număr prim;

(iv) f ∈ Z[X], f = X p − X + a, unde a, p ∈ Z, p este număr prim şi (a, p) = 1.

Soluţie. (i) f este ireductibil ı̂n Q[X] conform criteriului lui Eisenstein (aplicat pentru
inelul factorial Z şi elementul prim p = 2). Cum ı̂n plus f este primitiv, rezultă că el este
ireductibil şi ı̂n Z[X].
(ii) Aplicaţia Φ : Z[X] → Z[X], Φ(h) = h(X + 1) este evident un morfism de inele
unitare. Analog Ψ : Z[X] → Z[X], Ψ(h) = h(X − 1) este morfism de inele unitare şi este
inversul lui Φ, deci Φ este izomorfism. Prin urmare, f este ireductibil dacă şi numai dacă
Φ(f ) = f (X + 1) este ireductibil. Avem ı̂nsă
p
(X + 1)p − 1 X k k−1
f (X + 1) = = Cp X .
(X + 1) − 1
k=1

Din scrierea
p! p(p − 1) · · · (p − j + 1)
Cpj = = ,
j!(p − j)! j(j − 1) · · · 1
se obţine j(j − 1) · · · 1 · Cpj = p(p − 1) · · · (p − j + 1) şi deci p divide unul din factorii
produsului din membrul stâng al egalităţii iar singurul posibil este Cpj . În concluzie, p|Cpj
pentru orice j ∈ {1, . . . , p − 1}. Prin urmare, f (X + 1) ∈ Z[X] verifică condiţiile pentru
aplicarea criteriului lui Eisenstein (ı̂n raport cu elementul prim p ∈ Z). Se obţine că
f (X + 1) este ireductibil peste Q. Fiind monic este şi primitiv, deci este ireductibil peste
Z. Conform celor de mai sus, f ∈ Z[X] este la rândul său ireductibil.
pn
Cpkn X k + p. Pentru j ∈ {1, 2, . . . , pn − 1}
P
(iii) Cu notaţiile de la punctul (ii), Φ(f ) =
k=1
avem
pn (pn − 1) · · · (pn − j + 1) pn pn − 1 pn − 2 pn − (j − 1)
Cpjn = = · · ··· .
j! j 1 2 j−1

Fiecare i ∈ {1, 2, . . . , j} se poate reprezenta sub forma pti hi , unde ti ∈ N, ti < n iar hi nu
se divide cu p. Atunci
j−1 j−1
pn Y pn − i pn Y pn−ti − hi
Cpjn = = tj .
j i p hj hi
i=1 i=1

Membrul drept al relaţiei de mai sus, fiind egal cu Cpjn , trebuie să fie ı̂ntreg. Pe de altă
parte, singurele numere divizibile cu p care apar ı̂n el sunt pn şi ptj . Prin urmare, după
ce facem toate simplificările posibile, obţinem un număr ı̂ntreg divizibil prin pn−tj . Cum
78

tj < n, tragem concluzia că fiecare coeficient binomial Cpjn , j ∈ {1, . . . , pn − 1}, este
divizibil cu p. În consecinţă, lui f (X + 1) ∈ Z[X] i se poate aplica criteriul lui Eisenstein
(ı̂n raport cu elementul prim p ∈ Z). Se deduce că f (X + 1) este ireductibil ı̂n Q[X]. Fiind
monic, este şi primitiv, deci este ireductibil şi peste Z. Rezultă aşadar că f ∈ Z[X] este la
rândul său ireductibil.
(iv) Aplicăm criteriul reducerii. Considerăm morfismul canonic π : Z → Zp , π(x) = x b şi
extinsul său π : Z[X] → Zp [X]. Este suficient să demonstrăm că polinomul f = π(f ),
f = Xp − X + b a este ireductibil ı̂n Zp [X]. Fie K o extindere a lui Zp ı̂n care f are
o rădăcină şi fie α ∈ K o rădăcină a lui f . În grupul multiplicativ Zp \ {0} (de ordin
p − 1) orice element x b are proprietatea x bp−1 = 1, deci pentru orice b k ∈ Zp avem relaţia
b p
k = k. De aici rezultă că α, α + 1, . . . , α + p − 1 sunt şi ele rădăcini pentru f . Fiind
b b [
ı̂n număr de p, ele sunt de fapt toate rădăcinile polinomului f . Presupunem acum că f
este reductibil ı̂n Zp [X]. Există atunci două polinoame neconstante g, h ∈ Zp [X] pentru
care f = gh. De aici obţinem (X − α)(X − α − b 1) · · · (X − α − (p \ − 1)) = gh, adică g
este de forma (X − α − k1 )(X − α − k2 ) · · · (X − α − ks ), 1 ≤ s < p. Atunci elementul
b b b
(α+ kb1 )+(α+ kb2 )+· · ·+(α+ kbs ), care este coeficientul lui X s−1 din scrierea lui g, aparţine
lui Zp . Urmează sα ∈ Zp , de unde, cum p - s, α ∈ Zp . Acum, pe de o parte f (α) = b 0, deci
αp − α + b a=b 0, iar pe de alta, αp − α = b0. Rezultă b
a=b 0, adică p|a, contradicţie.

Problema 2.49 Să se arate că următoarele polinoame sunt ireductibile:

(i) f ∈ Q[X], f = (X 4 + X 3 + 1)n + 4(X 4 + X 3 + 1)m + 2, unde m, n ∈ N, n > m;

(ii) f ∈ Z[X], f = X 4 + 3X 3 + 3X 2 − 5.

Soluţie. (i) Considerăm morfismul canonic π : Z → Z2 , π(a) = b a, şi extinsul său

π : Z[X] → Z2 [X] (pentru orice h ∈ Z[X] vom nota π(h) cu h). Atunci f = (X 4 +X 3 +1)n .
Dacă presupunem că f admite o descompunere relevantă peste Z, fie ea f = gh, atunci
(cum gradul lui f nu scade când ı̂i reducem coeficienţii modulo 2 iar g şi h nu pot fi
constante căci f este polinom primitiv) există p, q ∈ N∗ cu p + q = n astfel ca g = (X 4 +
X 3 +1)p şi h = (X 4 +X 3 +1)q . Rezultă că f = [(X 4 +X 3 +1)p +2g1 ][(X 4 +X 3 +1)q +2h1 ].
Înmulţim şi obţinem (X 4 + X 3 + 1)n + 4(X 4 + X 3 + 1)m + 2 = (X 4 + X 3 + 1)p+q +
2(X 4 + X 3 + 1)p h1 + 2(X 4 + X 3 + 1)q g1 + 4g1 h1 , de unde 2(X 4 + X 3 + 1)m + 1 =
(X 4 + X 3 + 1)p h1 + (X 4 + X 3 + 1)q g1 + 2g1 h1 . Aplicând din nou π, obţinem ı̂n Z2 [X]
relaţia contradictorie 1 = (X 4 + X 3 + 1)p h1 + (X 4 + X 3 + 1)q g1 . Rămâne aşadar că f este
ireductibil peste Z (deci şi peste Q).
(ii) Polinomul f = X 4 + 3X 3 + 3X 2 − 5 nu are rădăcini raţionale, deoarece nici unul dintre
divizorii lui 5 nu este rădăcină. Prin urmare, el fiind şi primitiv, singurul mod ı̂n care s-ar
putea descompune este ca produs de două polinoame (ireductibile) de gradul al doilea.
Fie f = gh o astfel de descompunere a lui f ı̂n Z[X]. Reducem această relaţie modulo
2 şi obţinem ı̂n Z2 [X] relaţia X 4 + X 3 + X 2 + 1 = f = gh. Cum 4 = gradg + gradh ≤
gradg + gradh = 4, obţinem gradg = gradh = 2. Pe de altă parte, ı̂n inelul euclidian
Z2 [X] polinomul f are descompunerea unică ı̂n factori primi f = (X + 1)(X 3 + X + 1),
contradicţie. Rămâne deci că f este ireductibil.

Problema 2.50 Fie p un număr prim. Vom spune că numărul n ∈ N∗ este p-interesant

dacă există f, g ∈ Z[X] astfel ı̂ncât X n − 1 = (X p − X + 1)f + pg.

Polinoame 79

a) Arătaţi că numărul pp − 1 este p-interesant.

b) Pentru care numere prime p este pp − 1 cel mai mic număr p-interesant?

IMC, 2011

Soluţie. Să observăm pentru ı̂nceput că numărul n este p-interesant dacă şi numai
dacă X p − X + 1 divide X n − 1 ı̂n Zp [X]. Toate congruenţele care vor apărea ı̂n continuare
sunt modulo X p − X + 1 ı̂n inelul Zp [X].
2
a) Avem evident X p ≡ X − 1. Apoi, X p ≡ (X − 1)p = X p − 1 ≡ X − 2. Inductiv,
k p p
X p ≡ X −k, k ∈ N. Rezultă că X p ≡ X, adică X(X p −1 −1) ≡ 0. Cum X şi (X p −X +1)
p p
sunt prime ı̂ntre ele ı̂n Zp [X], rezultă X p −1 − 1 ≡ 0, adică (X p − X + 1)|X p −1 − 1.
2 p−1 p
b) X 1+p+p +···+p = X · X p · · · X p −1 ≡ X(X − 1) · · · (X − (p − 1)) = X p − X ≡ −1.
2 p−1
Prin urmare, X 2(1+p+p +···+p ) − 1 ≡ 0, deci numărul a = 2(1 + p + p2 + · · · + pp−1 ) este
p-interesant.
2
Dacă p > 3, atunci a = p−1 (pp − 1) < pp − 1, deci avem numere p-interesante mai mici
p
decât p − 1.
Vom arăta că pentru p = 2 şi p = 3, pp − 1 este cel mai mic număr p-interesant. Să
observăm că, deoarece (X t − 1, X u − 1) = X (t,u) − 1 (vezi problema 2.5), cel mai mare
divizor comun al unor numere p-interesante este şi el un număr p-interesant. În consecinţă,
cel mai mic număr p-interesant divide toate numerele p-interesante. În particular, cel mai
mic număr p-interesant divide pp − 1.
Dacă p = 2, pp − 1 = 3, deci cel mai mic număr 2-interesant este 1 sau 3. Cum ı̂nsă
X 2 − X + 1 nu divide X − 1 ı̂n Z2 [X], rămâne că 3 = 22 − 1 este cel mai mic număr
2-interesant.
Dacă p = 3, pp − 1 = 26, care are divizorii 1, 2, 13 şi 26. Evident, X 3 − X + 1 nu divide ı̂n
2
Z3 [X] nici pe X − 1, nici pe X 2 − 1. Pe de altă parte, X 13 = X 1+3+3 ≡ −1 6≡ 1. Aşadar,
niciunul dintre numerele 1,2 şi 13 nu este 3-interesant, deci cel mai mic număr 3-interesant
este 26 = 33 − 1.
Aşadar, numerele cerute sunt 2 şi 3.
2 p−1
Observaţie. Punctul a), precum şi congruenţa X 1+p+p +···+p ≡ −1 se pot obţine
Zp [X]
şi astfel: Considerăm extinderea de corpuri Zp ,→ K = (X p −X+1) (K este corp deoarece
X p − X + 1 este ireductibil peste Zp ). Gradul extinderii fiind p, avem |K| = pp . Cum
x=X b 6= 0, el este un element al grupului multiplicativ K \ {0}. Prin urmare, X b pp −1 =
p p
xp −1 = 1 ı̂n K, adică X p − X + 1|X p −1 − 1 ı̂n Zp [X]. În plus, polinomul X p − X + 1 are
p−1
ı̂n K rădăcinile x, xp , . . . , xp . Produsul acestora va fi, conform relaţiilor lui Viète, egal
cu (−1)p , de unde congruenţa dorită.

Problema 2.51 Găsiţi toate aplicaţiile Q-liniare Φ : Q[X] → Q[X] cu proprietatea că

pentru orice polinom ireductibil P ∈ Q[X] polinomul Φ(P ) este de asemenea ireductibil.

Vojtech Jarnik, 2011

Soluţie. Vom arăta că aplicaţiile cerute sunt cele de forma Φ : Q[X] → Q[X], Φ(P ) =
aP (bX + c), unde a, b, c ∈ Q, ab 6= 0. Este clar că orice astfel de aplicaţie păstrează
ireductibilitatea polinoamelor. Demonstrăm ı̂n continuare că orice aplicaţie cu proprietăţile
dorite este de această formă.
Începem cu:
80

Lema 1 Fie f, g ∈ Q[X] cu proprietatea că pentru orice c ∈ Q polinomul f + cg este

ireductibil. Atunci, fie g = 0, fie f are gradul 1, iar g este o constantă nenulă.
Demonstraţie: Presupunem că există x0 ∈ Q pentru care g(x0 ) 6= 0. Pentru c = − fg(x (x0 )
0)
avem (f + cg)(x0 ) = 0, deci există α ∈ Q∗ astfel ı̂ncât f + cg = α(X − x0 ). Fie x1 6= x0
pentru care g(x1 ) 6= 0. Cum f (x1 ) + cg(x1 ) = α(x1 − x0 ) 6= 0, pentru c1 = − fg(x(x1 )
1)
avem
∗
c1 6= c. Ca mai sus, există α1 ∈ Q pentru care f + c1 g = α1 (X − x1 ). Scăzând cele două
relaţii, obţinem informaţia că gradul lui (c1 − c)g este cel mult 1; este imediat că g şi f
au aceeaşi proprietate. Dacă f = aX + b, iar g = a1 X + b1 , atunci din ireductibilitatea
lui f deducem a 6= 0. Dacă a1 6= 0, atunci polinomul f − aa1 g este constant, deci nu este
ireductibil, contradicţie. Rămâne că a1 = 0 şi lema este demonstrată.
Notăm acum gk = Φ(X k ).
Lema 2 g0 este o constantă nenulă, iar g1 are gradul 1.
Demonstraţie: Cum polinomul X + c este ireductibil pentru orice c ∈ Q, rezultă că
g1 + cg0 are aceeaşi proprietate. Conform lemei 1, fie g0 = 0, fie g0 este constant, iar
g1 de gradul 1. Să presupunem că g0 = 0. Fie c ∈ Q. Polinomul X 2 + cX + c2 ∈ Q[X]
fiind ireductibil, rezultă că g2 + cg1 este ireductibil. Conform lemei 1, obţinem că g1 este
constant, deci nu este ireductibil, contradicţie. Rămâne prin urmare că g0 6= 0, ceea ce
ı̂ncheie demonstraţia lemei 2.
Notăm g0 = C, g1 = AX + B. Întrucât aplicaţiile Ψα,β : Q[X] → Q[X], Ψα,β (P ) =
P (αX + β) sunt automorfisme de inel unitar, rezultă că putem continua demonstraţia
ı̂nlocuind Φ cu aplicaţia
P 7→ C −1 Φ(P (A−1 CX − A−1 CB)).
În aceste condiţii, g0 = 1, g1 = X, iar noi dorim să arătăm că gn = X n pentru orice
n ∈ N. Fie n ≥ 2. Presupunem că gk = X k pentru orice k ∈ {0, 1, . . . , n − 1}. Notăm
h = gn − X n . Presupunem că h 6= 0. Pentru orice polinom f monic, ireductibil şi de grad
n, avem Φ(f ) = f + h, deci şi f + h este ireductibil. Fie x0 ∈ Q pentru care h(x0 ) 6= 0.
Scriem h(x0 ) = − uv , u ∈ Z∗ , v ∈ N∗ . Notăm t = 6uv şi considerăm un divizor prim p al
numărului 1 − 6n un−1 v n+1 6∈ {−1, 0, 1}.
Dacă p2 - 1 − 6n un−1 v n+1 , considerăm f = (X − x0 + t)n − tn + uv . Cum vf = v(X − x0 +
t)n + u(1 − 6n un−1 v n+1 ), vf (X + x0 − t) este ireductibil conform criteriului lui Eisenstein,
deci şi f este ireductibil.
Dacă p2 | 1−6n un−1 v n+1 , considerăm f = (X −x0 +t)n +p(X −x0 +t)−tn −pt+ uv . Atunci,
vf = v(X − x0 + t)n + vp(X − x0 + t) + u(1 − 6n un−1 v n+1 ) − 6puv 2 . Cum (p, 6uv) = 1,
rezultă că p2 - u(1 − 6n un−1 v n+1 ) − 6puv 2 . Prin urmare, vf (X + x0 − t) este ireductibil
conform criteriului lui Eisenstein, deci şi f este ireductibil.
Am obţinut aşadar un polinom monic, de grad n şi ireductibil f ∈ Q[X] cu proprietatea
f (x0 ) = −h(x0 ). Atunci, X − x0 |f + h. Condiţia de ireductibilitate ne duce la concluzia
că grad(f + h) = 1.
Dacă n ≥ 3, constatăm, cu argumente similare celor de mai sus, că măcar unul dintre
polinoamele f + p(X − x0 + t)2 − pt2 şi f + 2p(X − x0 + t)2 − 2pt2 este ireductibil; notăm
cu g acest polinom. Avem că g + h este ireductibil, de grad 2 şi divizibil prin X − x0 ,
contradicţie.
Dacă n = 2, iar h = −X 2 + aX + b, alegem c ∈ Q astfel ca polinomul f = X 2 − aX + c
să fie ireductibil, şi constatăm că f + h (care trebuie să fie ireductibil!) este constant,
contradicţie.
Presupunerea că h 6= 0 duce aşadar la contradicţie ı̂n toate situaţiile. Rămâne că h = 0,
deci gn = 0, ceea ce ı̂ncheie pasul de inducţie şi demonstraţia.
Polinoame 81

Problema 2.52 Fie K un corp. Să se arate că:

(i) polinomul X r + Y s , r, s ∈ N∗ , (r, s) = 1, este ireductibil ı̂n K[X, Y ];

(ii) polinomul X r + Y s + Z t , r, s, t ∈ N∗ cu r ≡ 1 (mod st), este ireductibil ı̂n K[X, Y, Z].

Soluţie. (i) Notăm f = X r + Y s . Să presupunem că f = gh cu g, h ∈ K[X, Y ] nein-

versabile. Scriem g = g0 + g1 X + · · · + gk X k şi h = h0 + h1 X + · · · + hl X l , unde gi ∈ K[Y ]
pentru orice i ∈ {1, . . . , k}, hj ∈ K[Y ] pentru orice j ∈ {1, . . . , l} şi constatăm că l =grad
X (h) ≤ r şi k = gradX (g) ≤ r. Cu consideraţii similare găsim m = gradY (g) ≤ s şi
n = gradY (h) ≤ s. De fapt, inegalităţile apărute sunt chiar stricte, căci dacă, de exemplu
f = g(X)h(X, Y ), rezultă că gradY (h) = s şi, dacă notăm coeficientul dominant al lui
h ∈ K[X][Y ] cu h(X), g(X)h(X) = 1, ceea ce aratăPcă g(X) este inversabil, contradicţie.
gij X i Y j şi h = hij X i Y j , gij , hij ∈ K. Cum r
P
Acum scriem g =
0≤i≤k,0≤j≤l 0≤i≤m,0≤j≤n
şi s sunt prime ı̂ntre ele, unul dintre ele este impar, să zicem s. Atunci, ı̂n inelul de poli-
noame K[U ] avem P relaţia g(U s , −U r )h(U s , −U r ) = f (U s , −U r ) =
P0. Pe de jaltă parte,
s r
g(U , −U ) = (−1)j gij U is+jr iar h(U r , −U s ) = (−1) hij U is+jr .
0≤i≤k,0≤j≤l 0≤i≤m,0≤j≤n
Dar i1 s + j1 r = i2 s + j2 r ⇔ (i1 − i2 )s = (j2 − j1 )r, de unde i1 ≡ i2 (mod r) şi j1 ≡ j2
(mod s). Dar i1 , i2 ∈ {0, 1, . . . , r − 1} şi j1 , j2 ∈ {0, 1, . . . , s − 1}, deci ı̂n situaţia dată
i1 s + j1 r = i2 s + j2 r ⇔ i1 = i2 şi j1 = j2 . În concluzie, la termeni diferiţi din g şi h cores-
pund termeni diferiţi ı̂n g(U s , −U r ) şi h(U s , −U r ). Prin urmare, termenii din g, respectiv
h nu se pot reduce când facem X = U r şi Y = −U s . Atunci g(U s , −U r ) 6= 0 6= h(U s , −U r ),
contradicţie cu g(U s , −U r )h(U s , −U r ) = f (U s , −U r ) = 0.
(ii) Notăm f = X r + Y s + Z t . Aplicăm criteriul reducerii: considerăm ϕ : K[Y, Z] →
K[Y ], ϕ(g) = g(Y, 0). Extindem pe ϕ la un morfism ϕ : K[Y, Z][X] → K[Y ][X] cu propri-
etatea ϕ(X) = X şi observăm că ϕ(f ) = X r +Y s . Din r ≡ 1 (mod st) rezultă că (r, s) = 1,
deci, conform (i), ϕ(f ) ∈ K[Y ][X] este ireductibil. În plus, gradX (ϕ(f )) = r = gradX (f ),
deci conform criteriului reducerii f este ireductibil ı̂n K(Y, Z)[X]. Cum f este ı̂n mod clar
primitiv, rezultă că el este ireductibil ı̂n K[Y, Z][X] ' K[X, Y, Z].

Problema 2.53 Fie K un corp algebric ı̂nchis cu Char K 6= 2 şi f ∈ K[X1 , . . . , Xn ],

f = X12 + . . . + Xn2 . Să se arate că f este polinom ireductibil dacă şi numai dacă n ≥ 3.

Soluţie. Dacă n = 1, f = X12 , care este ı̂n mod evident reductibil. Dacă n = 2,
atunci f = (X1 + iX2 )(X1 − iX2 ), deci este reductibil. Pentru n = 3, considerăm
f ∈ K[X1 , X2 ][X3 ] şi, constatând că f este primitiv, aplicăm criteriul lui Eisenstein
cu p = X2 + iX3 (care este prim ı̂n K[X2 , X3 ] deoarece K[X2 , X3 ]/(X2 + iX3 ) '
K[X3 ][X2 ]/(X2 + iX3 ) ' K[X3 ], care este inel integru).
Fie acum k ≥ 3. Să presupunem că X12 + · · · + Xk2 este ireductibil ı̂n K[X1 , . . . , Xk ].
Atunci, lui X12 + · · · + Xk+1 2 2
= Xk+1 + (X12 + · · · + Xk2 ) ∈ K[X1 , X2 , . . . , Xk+1 ] '
K[X1 , X2 , . . . , Xk ][Xk+1 ], care constatăm că este primitiv deoarece este monic, ı̂i aplicăm
criteriul lui Eisenstein cu p = X12 +· · ·+Xk2 şi constatăm că este ireductibil, ceea ce ı̂ncheie
pasul de inducţie şi demonstraţia.
82

Problema 2.54 Să se arate că polinomul fn ∈ Z[{Xij |1 ≤ i, j ≤ n}],

 
 X11 X12 . . . X1n 
 
X X . . . X
 
 21 22 2n 
fn = det  .

.. .. 

 .. . . 
 
 
Xn1 Xn2 . . . Xnn

este ireductibil.

Soluţie. Procedăm prin inducţie după n. Pentru n = 1, f1 = X11 , care este ı̂n
mod evident ireductibil. Presupunem acum că fk este ireductibil. Avem relaţia fk+1 =
Xk+1,1 Ak+1,1 + · · · + Xk+1,k+1 Ak+1,k+1 , unde Aij desemnează complementul algebric al lui
Xij din matricea
 
X11 X12 . . . X1,k+1
 X21 X22 . . . X2,k+1 
.
 
 .. .. ..
 . . . 
Xk+1,1 Xk+1,2 . . . Xk+1,k+1
Să observăm că Ak+1,k+1 = fk . Cum fk+1 are gradul unu ı̂n Xk+1,k+1 , rezultă că este
ireductibil ı̂n Q(Z[{Xij |i, j ∈ {1, . . . , k + 1}} \ {Xk+1,k+1 }])[Xk+1,k+1 ]. Este suficient deci
să arătăm că este primitiv ı̂n Z[{Xij |i, j ∈ {1, . . . , k + 1}} \ {Xk+1,k+1 }][Xk+1,k+1 ]. Pre-
supunând că nu este primitiv, rezultă (ţinând cont că fk este ireductibil din ipoteza
de inducţie) că fk |Xk+1,1 Ak+1,1 + · · · + Xk+1,k Ak+1,k , ceea ce revine la fk |Ak+1,j pen-
tru orice j ∈ {1, . . . , k}. Dar aceste relaţii sunt contradictorii, deoarece dacă facem
X1j = · · · = Xkj = 0, fk se anulează, iar Ak+1,j nu se anulează. Rămâne că fk+1 este
primi-tiv ı̂n Z[{Xij |i, j ∈ {1, . . . , k + 1}} \ {Xk+1,k+1 }][Xk+1,k+1 ] şi demonstraţia este
ı̂ncheiată.

Problema 2.55 Fie b1 , b2 , . . . , bn ∈ Z distincte şi a1 , a2 , . . . , an ∈ R. Presupunem că

X n
există f ∈ R[X] care verifică identitatea (1 − X)n f = 1 + ai X bi . Arătaţi că f (1) =
i=1
b1 b2 · · · bn
.
n!
Putnam, 1986

Soluţia 1. Notăm (b)j = b(b − 1) · · · (b − j + 1), j ≥ 1. Pentru 0 ≤ j ≤ n, derivând

identitatea din enunţ de j ori şi dând apoi lui X valoarea 1, obţinem relaţiile: 0 = 1 +
Xn n
X n
X
ai , 0 = ai (bi )j , j ∈ {1, 2, . . . , n − 1}, şi (−1)n n!f (1) = ai (bi )n . Aceste relaţii se
i=1 i=1 i=1
pot scrie sub forma Av = 0, unde
−1 ···
 
1 1 1
−1
 

 0 b1 b2 ··· bn 
  a1 
 0 (b 1 )2 (b 2 )2 ··· (bn )2   
 a2 
A=  , iar v =  .
 
.. .. .. .. ..
. . . . .  . 
 .. 
 
 
 0 (b1 )n−1 (b2 )n−1 ··· (bn )n−1 
an
(−1)n n!f (1) (b1 )n (b2 )n ··· (bn )n
Polinoame 83

Cum v 6= 0, avem det A = 0. Deoarece (b)j este polinom monic de grad j ı̂n b fără termen
liber, putem, pentru fiecare k ∈ {2, 3, . . . , n}, să adunăm la linia k + 1 o combinaţie liniară
de liniile 2, 3, . . . , k astfel ı̂ncât să obţinem matricea

−1 ···
 
1 1 1
 0 b1 b2 · · · bn 
2 2 b2n 
 
 0 b1 b2 · · ·
A0 =  ..  .
 
.. .. .. . .

 . . . . . 

n−1 n−1 n−1
 0 b1 b2 · · · bn 
(−1)n n!f (1) bn1 bn2 ··· bnn

Datorită modului ı̂n care am obţinut matricea A0 , avem det A0 = det A. Dezvoltând de-
terminantul lui A0 după prima coloană, obţinem 0 = det A0 = − det V 0 + n!f (1) det V ,
unde
··· b2 · · ·
   
1 1 1 b1 bn
 b1 b2 · · · bn   b21 b22 · · · b2n 
 2 2 2
  
b2 · · ·  . .. .. ..  .
V =  b1 bn  , iar V 0 =  ..

 .. . . . 
.. . . ..   n−1 n−1
n−1

 . . . .   b
1 b2 · · · bn 
bn−1
1 bn−1
2 · · · bn−1
n bn1 bn2 ··· bnn

Obţinem (−b1 b2 · · · bn + n!f (1)) det V = 0. Cum bi sunt distincte, rezultă că det V 6= 0,
b1 b2 · · · bn
deci f (1) = .
n!
Soluţia 2. Scădem 1 din ambii membri ai identităţii din enunţ, ı̂nlocuim X cu et şi
dezvoltăm membrul stâng ı̂n serie. Ţinând cont de faptul că 1 − et = −t + ( termeni de
grad ≥ 2), obţinem
n
X
n n
−1 + (−1) f (1)t + ( termeni de grad > n) = ai ebi t . (2.31)
i=1

Membrul drept F (t) al acestei relaţii verifică ecuaţia

F (n) (t) − (b1 + b2 + · · · + bn )F (n−1) (t) + · · · + (−1)n b1 b2 · · · bn F (t) = 0. (2.32)

Derivând ı̂n mod repetat relaţia (2.31), deducem că F (0) = −1, F (i) (0) = 0 pentru toţi
i ∈ {1, 2, . . . , n − 1}, iar F (n) (0) = (−1)n f (1)n!. Prin urmare, făcând t = 0 ı̂n (2.32),
obţinem
(−1)n f (1)n! − 0 + 0 − 0 + · · · + (−1)n b1 b2 · · · bn (−1) = 0,
b1 b2 · · · bn
de unde f (1) = .
n!
Capitolul 3

Matrice. Matrice cu blocuri.

Forme canonice

Notaţii
 
a11 a12 . . . a1n
 a21 a22 . . . a2n 
• A = [aij ]i=1,m =  ... ...
 - matrice de dimensiuni m × n (m linii
... ... 
j=1,n
am1 am2 . . . amn
şi n coloane) cu elementele aij
 
a11 a12 . . . a1n
 a21 a22 . . . a2n 
• A = [aij ]i,j=1,n =  ... ...
 - matrice pătratică de ordin n cu ele-
... ... 
an1 an2 . . . ann
mentele aij

• Mm,n (K) - mulţimea matricelor de dimensiuni m × n şi elemente din mulţimea K

(ı̂n general (K, +, ·) este inel sau corp)

• Mn (K) - mulţimea matricelor pătratice de ordin n cu elemente din K

• At = [aji ] j=1,n ∈ Mn,m (K) - transpusa matricei A = [aij ]i=1,m ∈ Mm,n (K)
i=1,m j=1,n

• A = [aij ]i=1,m - conjugata matricei A = [aij ]i=1,m ∈ Mm,n (C)

j=1,n j=1,n

• A∗ = (A)t ∈ Mn,m (C) - adjuncta (hermitiană) a matricei A ∈ Mm,n (C)

 
1 0 ... 0
 0 1 ... 0 
• In = 
 . . . . . . . . . . . .  - matricea unitate de ordin n


0 0 ... 1

84
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 85

 
λ 1 0 ... 0 0

 0 λ 1 ... 0 0 

• Jλ = 
 ... ... ... ... ... ...  ∈ Mn (C) - celulă Jordan cu λ ∈ C

 0 0 0 ... λ 1 
0 0 0 ... 0 λ
 
a1 0 0 ... 0

 0 a2 0 ... 0 

• diag [a1 , a2 , . . . , an ] - matricea diagonală 
 0 0 a3 ... 0 

 ... ... ... ... ... 
− 0 0 . . . an

• det A - determinantul matricei pătratice An

n
X
• Tr (A) - urma matricei pătratice A ∈ Mn (K), Tr (A) = aii
i=1

• rang A - rangul matricei A ∈ Mm,n (K)

• A−1 - inversa matricei pătratice A ∈ Mn (K) (cu det A 6= 0)

• GLn (K) - mulţimea matricelor inversabile ı̂n Mn (K)

• fA ∈ K[X] - polinomul caracteristic al matricei A ∈ Mn (K),

fA (X) = (−1)n det(A − XIn )

• mA ∈ K[X] - polinomul minimal al matricei A ∈ Mn (K)

• λA ∈ C - valoare proprie pentru matricea A ∈ Mn (C) (rădăcină a polinomului

caracteristic)

• XA ∈ Mn,1 (C) - vector propriu pentru matricea A ∈ Mn (C) corespunzător valorii

proprii λA (AXA = λA XA , XA 6= 0)

• Spec(A) - spectrul matricei A ∈ Mn (C) (mulţimea valorilor proprii ale lui A)

• ∆ij - minorul complementar elementului aij ı̂n matricea pătratică A = [aij ]i,j=1,n
(determinantul de ordin (n − 1) obţinut prin eliminarea din A a liniei i şi coloanei j)

• Aij = (−1)i+j ∆ij - complementul algebric al elementului aij

• A∗ = [Aij ]ti,j=1,n - reciproca matricei A ∈ Mn (C)

Definiţii şi rezultate

În cele ce urmează (K, +, ·) este un corp comutativ.
• Definiţie. Matricea A ∈ Mn (K) se numeşte:
- idempotentă, dacă A2 = A
- involutivă, dacă A2 = In
- nilpotentă, dacă An = 0.
86

• Definiţie. Determinantul matricei pătratice A ∈ Mn (K) este

X
det A = (sgn σ)a1σ(1) a2σ(2) · · · anσ(n) .
σ∈Sn

n
X
 Teoremă. det A = aij Aij (dezvoltarea după linia i)
j=1
n
X
det A = aij Aij (dezvoltarea după coloana j)
i=1
AA∗ = A∗ A = det A · In .
• Definiţie. Matricea A ∈ Mn (K) este inversabilă dacă există matricea B ∈ Mn (K)
astfel ca AB = BA = In . (A este element inversabil ı̂n inelul (Mn (K), +, ·)).

 Teoremă. Matricea A ∈ Mn (K) este inversabilă dacă şi numai dacă det A 6= 0 şi

inversa este

A−1 = (det A)−1 A∗ .

 Teoremă. Dacă A, B ∈ Mn (K) atunci det(AB) = det A · det B.
• Definiţie. Se numeşte minor de ordin k ≤ min{m, n}, ı̂n matricea A ∈ Mm,n (K), un
determinant ı̂n care se reţin elementele aflate la intersecţia a k linii cu k coloane: m i1 ,...,ik .
j1 ,...,jk
• Definiţie. Se numeşte rangul matricei A ∈ Mm,n (K) ordinul maxim al unui minor
nenul din matricea A.
 Teoremă. Rangul unei matrice A ∈ Mm,n (K) nu se schimbă dacă o ı̂nmulţim (ı̂n
dreapta sau ı̂n stânga) cu o matrice inversabilă.
• Definiţie. Matricele A, B ∈ Mm,n (K) sunt echivalente dacă există matricele in-
versabile Q ∈ Mm (K), P ∈ Mn (K) astfel ca

B = QAP

şi notăm A ≡ B.
 Teoremă. Matricele A, B ∈ Mm,n (K) sunt echivalente dacă şi numai dacă ele au
acelaşi rang.  
Ik 0
• Definiţie. O matrice de forma ∈ Mm,n (K), m ≥ k, n ≥ k se numeşte formă
0 0
canonică a matricelor de rang k.
• Definiţie. Matricele A, B ∈ Mn (K) sunt asemenea dacă există o matrice inversabilă
P ∈ GLn (K) astfel ca
B = P −1 AP.
Dacă ı̂n plus P ∗ = P −1 , se spune că matricele sunt unitar asemenea.

 Teoremă. Orice matrice pătratică A ∈ Mn (C) este asemenea cu o matrice bloc-

diagonală de forma  
 J λ1 0 
 .. 
JA = 
 . ,

 
0 Jλk
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 87

ı̂n care matricele Jλ1 , . . . , Jλk sunt celule Jordan iar λ1 , . . . , λk sunt valorile proprii ale
matricei A. Matricea JA se numeşte forma canonică Jordan a matricei A.
• Definiţie. Un element λA ∈ K se numeşte valoare proprie pentru matricea A ∈
Mn (K) dacă există un vector (matrice coloană) nenul xA ∈ K n = Mn,1 (K) astfel ca
AxA = λA xA ; ı̂n acest caz vectorul xA se numeşte vector propriu pentru matricea A
(corespunzător valorii proprii λA ).
• Definiţie. Mulţimea valorilor proprii pentru matricea A se numeşte spectrul matricii
A şi se notează cu Spec(A).
• Definiţie. Pentru o matrice A ∈ Mn (K) polinomul fA ∈ K[X],

fA (X) = (−1)n det(A − XIn )

se numeşte polinomul caracteristic al matricei A.

 Teoremă. Valorile proprii ale matricei A sunt rădăcinile polinomului caracteristic
(λA ∈ Spec(A) ⇔ fA (λA ) = 0).

 Teoremă. Polinomul caracteristic al matricei A este

fA (X) = X n − σ 1 X n−1 + σ 2 X n−2 − . . . + (−1)n−1 σ n−1 X + (−1)n σ n ,

unde σ k este suma minorilor diagonali (formaţi cu linii şi coloane de aceiaşi indici) din

matricea A.

În particular
n
X n
Y
σ 1 = Tr A = λk , σ n = det A = λk ,
k=1 k=1
unde λ1 , λ2 , . . . , λn sunt valorile proprii ale matricei A.

 Teoremă. (Cayley-Hamilton). Orice matrice ı̂şi anulează propriul polinom caracteristic:

fA (A) = 0.

• Definiţie. Polinomul unitar de grad minim mA ∈ K[X] care anulează matricea A ∈

Mn (K) se numeşte polinomul minimal al matricei A (mA (A) = 0).
 Teoremă. (Frobenius). Polinomul minimal al matricei A, mA , divide polinomul carac-
teristic, fA , iar polinoamele mA şi fA au aceiaşi factori ireductibili ı̂n inelul K[X].
• Definiţie. Dacă A ∈ Mn (K) şi λ ∈ Spec(A), atunci mulţimea

Vλ = {X ∈ K n | AX = λX}

se numeşte subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii λ.

 Teoremă. Dacă λ1 , λ2 , . . . , λn sunt valorile proprii ale matricei A ∈ Mn (K) şi
P ∈ K[X] este un polinom atunci P (λ1 ), P (λ2 ), . . . , P (λn ) sunt valorile proprii ale ma-
tricei P (A). Dacă ı̂n plus matricea A este inversabilă atunci λ1 , λ2 , . . . , λn sunt nenule şi
λ−1 −1 −1 −1
1 , λ2 , . . . , λn sunt valorile proprii ale matricei A .
 Teoremă. Două matrice asemenea au acelaşi polinom caracteristic, deci aceleaşi valori
proprii.
• Definiţie. Fie A ∈ Mm,n (C), m ≥ 2, n ≥ 2. O succesiune de k linii consecutive din
matricea A (k ≤ m) se numeşte bandă orizontală de lăţime k şi se pune ı̂n evidenţă
88

prin ı̂ncadrarea acestor linii ı̂ntre două drepte orizontale (duse printre câte două linii ale
matricei A).
• O succesiune de k coloane consecutive din matricea A (k ≤ n) se numeşte bandă
verticală de lăţime k şi se pune ı̂n evidenţă prin ı̂ncadrarea acestor coloane ı̂ntre două
drepte verticale (duse printre câte două coloane ale matricei A).
• Dacă matricea A este partiţionată ı̂n p benzi orizontale şi q benzi verticale, matricele
aflate la intersecţia unei benzi orizontale cu o bandă verticală se numeşte bloc al matricei
A şi dacă notăm blocurile cu Aij , 1 ≤ i ≤ p, 1 ≤ j ≤ q, atunci matricea A se reprezintă
ca matrice cu blocuri sub forma:
 
A11 A12 A1q
 A21 A22 A2q 
A= 
.

Ap1 Ap2 Apq

Observaţie. În matricea cu blocuri A = [Aij ] i=1,p toate matricele Ai1 , Ai2 , . . . , Aiq au
j=1,q
acelaşi număr de linii şi toate matricele A1j , A2j , . . . , Apj au acelaşi număr de coloane.
Blocurile de dimensiune (1, n) sunt linii ale matricei A, blocurile de dimensiune (m, 1)
sunt coloane ale matricei A, blocurile de dimensiune (1, 1) sunt elemente ale matricei A.

Adunarea matricelor cu blocuri

Dacă matricele de acelaşi tip A, B ∈ Mm,n (C) sunt la fel partiţionate ı̂n blocuri:

A = [Aij ] i=1,p , B = [Bij ] i=1,p

j=1,q j=1,q

şi blocurile Aij şi Bij au aceeaşi dimensiune (i = 1, p, j = 1, q) atunci adunarea ma-
tricelor A şi B se face evident după formula

A + B = C = [Cij ] i=1,p
j=1,q

unde Cij = Aij + Bij , i = 1, p, j = 1, q.

Înmulţirea matricelor cu blocuri

Fie A = [Aik ] i=1,p , B = [Bkj ]k=1,q două matrice pentru care se poate efectua produsul
k=1,q j=1,r
AB.
Dacă pentru orice i = 1, p, k = 1, q şi j = 1, r produsele Aik Bkj pot fi efectuate
(numărul coloanelor matricelor Aik este egal cu numărul liniilor matricelor Bkj ), atunci
produsul AB se face ca pentru matrice cu elemente:

AB = C = [Cij ] i=1,p ,
j=1,r

q
X
unde Cij = Aik Bkj (se poate verifica prin calcul direct).
k=1
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 89

Transformări elementare ı̂n matrice cu blocuri

Analog cu transformările elementare efectuate ı̂n matrice se pot defini transformări
elementare ı̂n matrice cu blocuri (care sunt de fapt compuneri de transformări elementare
normale).
Fie A = [Aik ] i=1,p o matrice cu blocuri.
k=1,q
• Definiţie. Următoarele transformări efectuate pe benzile matricei A se numesc trans-
formări elementare:
a1 ) schimbarea ı̂ntre ele a două benzi orizontale
b1 ) ı̂nmulţirea unei benzi orizontale la stânga cu o matrice pătratică inversabilă
c1 ) adunarea la o bandă orizontală a unei alte benzi orizontale de aceeaşi lăţime
ı̂nmulţită la stânga cu o matrice pătratică
a2 ) schimbarea ı̂ntre ele a două benzi verticale
b2 ) ı̂nmulţirea unei benzi verticale, la dreapta, cu o matrice pătratică inversabilă
c2 ) adunarea la o bandă verticală a unei alte benzi verticale de aceeaşi lăţime, ı̂nmulţită
la dreapta cu o matrice pătratică.
La fel ca ı̂n cazul transformărilor elementare clasice, efectuarea unei transformări el-
ementare pe benzile orizontale revine la ı̂nmulţirea matricei A la stânga cu o matrice
inversabilă (elementară pe blocuri) care este un produs de matrice elementare.
Efectuarea unei transformări elementare pe benzile verticale revine la ı̂nmulţirea ma-
tricei A la dreapta cu o matrice inversabilă (elementară pe blocuri).
• Pentru schimbarea benzilor orizontale A1 şi A2 de lăţimi l1 şi l2 ı̂n matricea
 
A1
A =  A2 
A3

se ı̂nmulţeşte la stânga cu matricea

 
0 Il1 0
E1 =  Il2 0 0 .
0 0 Il3

Obţinem: 
A2
E1 A =  A1  .
A3
• Pentru ı̂nmulţirea ı̂n matricea
 
A1
A=
A2

a benzii A1 de lăţime k cu matricea X ∈ Mk (C) se ı̂nmulţeşte la stânga cu matricea

 
X 0
E2 =
0 I

şi avem  
XA1
E2 A = .
A2
90

• Pentru adunarea ı̂n matricea

 
A1
A =  A2 
A3
a benzii A1 de lăţime k la bandă A2 (de lăţime tot k) se ı̂nmulţeşte la stânga cu matricea
 
Ik 0 0
E3 =  Ik Ik 0 
0 0 I
şi avem  
A1
E3 A =  A1 + A2  .
A3

Probleme

Problema 3.1 Fie A ∈ Mm,n (C) şi B ∈ Mn,m (C). Să se arate că ı̂ntre polinoamele

caracteristice ale matricelor AB şi BA există relaţia

X n fAB (x) = X m fBA (x).

Soluţie. Se verifică relaţia:
     
XIm − AB A Im 0 Im 0 XIm A
=
0 XIn B In B In 0 XIn − BA
   
AB 0 0 0
şi se trece la determinanţi (matricele cu blocuri şi sunt matrice
B 0 B AB
asemenea).

Problema
 3.2 Fie A, B ∈ Mn (C). Să se arate că polinomul caracteristic al matricei
 A −B 
  este egal cu produsul polinoamelor caracteristice ale matricelor A + iB şi
B A
A − iB.
 
A − λIn −B
Soluţie. det(M − λI2n ) = det =
B A − λIn
 
(A − iB) − λIn −B − iA + λiIn
= det =
B A − λIn
 
(A − iB) − λIn 0
= det =
B (A + iB) − λIn
= det[(A − iB) − λIn ] det[(A + iB) − λIn ].
În particular, pentru λ = 0 şi A, B ∈ Mn (R) obţinem că
 
A −B
det ≥ 0.
B A
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 91

Problema
 3.3Fie A, B ∈ Mn (C). Să se arate că polinomul caracteristic al matricei

 A B 
M =  este egal cu produsul polinoamelor caracteristice ale matricelor A + B şi
B A
A − B.
 
A − XIn B
Soluţie. det(M − XI2n ) = det =
B A − XIn
   
A − B − XIn B − A − XIn (A − B) − XIn 0
= det = det
B A − XIn B (A + B) − XIn

= det[(A − B) − XIn ] det[(A + B) − XIn ] = fA−B (X)fA+B (X).

Problema 3.4 Fie A1 , A2 , . . . , Ak ∈ Mn (R). Să se arate că

k
!
X
det Ati Ai ≥ 0.
i=1

Soluţie. Considerăm matricea cu blocuri

 
A1
 A2 
M =
 
.. 
 . 
Ak

şi avem
k
!
X
t
det(M M ) ≥ 0 ⇔ det Ati Ai ≥ 0.
i=1

Problema 3.5 Fie A ∈ Mn (C) nesingulară şi M ∈ Mk+n (C),

 
 A B 
M = .
C D

Să se arate că det M = det ·A det(D − CA−1 B).

  
In 0 A B
Soluţie. det M = det .
CA−1 In 0 D − CA−1 B
Observaţie. Matricea D − CA−1 B se numeşte complementul Schur al matricei A.

Problema 3.6 Fie A, B, C, D ∈ Mn (C). Să se arate că dacă CDt = DC t , atunci
 
 A B 
det2  2 t
 = det (AD − BC ).
t

C D
92

t  t
A Ct
   
A B A B
Soluţie. det = det = det =
C D C D B t Dt
 t
D Bt Dt −B t
  
= det = det
C t At −C t At
(s-a făcut ı̂nmulţirea cu −1 a liniilor n + 1, . . . , 2n şi a coloanelor n + 1, . . . , 2n).
Rezultă
Dt −B t
     
2 A B A B
det = det · =
C D C D −C t At
ADt − BC t −AB t + BAt
 
= det = det(ADt − BC t ) det(ADt − BC t )t
0 −CB t + DAt
= det2 (ADt − BC t ).

Problema 3.7 Dacă A ∈ Mp,n (C), B ∈ Mn,p (C), p < n sunt două matrice de rang p, să

se arate că det(BA) = 0 şi că:

X
det(AB) = D 1,2,...,p ∆ i1 ,i2 ,...,ip
i1 ,i2 ,...,ip 1,2,...,p

ı̂n care suma se face după toţi indicii i1 , i2 , . . . , ip cu 1 ≤ i1 < i2 < · · · < ip ≤ n, D 1,2,...,p
i1 ,i2 ,...,ip

este minorul de ordin p al matricei A format cu coloanele i1 , i2 , . . . , ip , iar ∆ i1 ,i2 ,...,ip este
1,2,...,p

minorul de ordin p al matricei B format cu liniile i1 , i2 , . . . , ip .

Soluţie. Considerăm matricea cu blocuri

 
Op A
M= ,
B −In
al cărui determinant ı̂l calculăm ı̂n două moduri:
a) Adunăm la linia 1 liniile p+1, p+2, . . . , p+n ı̂nmulţite respectiv cu a11 , a12 , . . . , a1n .
Adunăm la linia 2 liniile p + 1, p + 2, . . . , p + n ı̂nmulţite respectiv cu a21 , a22 , . . . , a2n .
Adunăm la linia p liniile p + 1, p + 2, . . . , p + n ı̂nmulţite respectiv cu ap1 , ap2 , . . . , apn şi
obţinem  
C O
det M = det = (−1)n det C
B −In
unde C = AB ∈ Mp (C).
b) Dezvoltăm det M după primele p linii (Laplace) şi avem:
X
det M = (−1)1+2+···+p+(p+i1 )+···+(p+ip ) D 1,...,p ·
i1 ,...,ip

·(−1)(p+1)+(p+2)+···+n+ip+1 +···+in ∆ i1 ,...,ip =

1,...,p
X
= (−1)2(1+2+···+p)+p(p−1)+n D 1,...,p ∆ i1 ,...,ip =
i1 ,...,ip 1,...,p
X
= (−1)n D 1,...,p ∆ i1 ,...,ip .
i1 ,...,ip 1,...,p

Pentru matricea BA avem BA ∈ Mn (C) şi rang (BA) ≤ rang B = p, deci rang (BA) <
n. Rezultă det(BA) = 0.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 93

Problema 3.8 Fie A, B, C, D ∈ Mn (C) astfel ca AC = CA. Să se arate că

 
 A B 
det   = det(AD − CB).
C D

Soluţie. Dacă matricea A este inversabilă avem:

A−1 A−1 B
    
0 A B In
= ,
−CA−1 In C D C D − CA−1 B

deci  
−1 A B
det A det = det(D − CA−1 B) ⇔
C D
 
A B
det = det(AD − CAA−1 B) = det(AD − CB).
C D
Dacă A este neinversabilă luăm matricea Ax = A − xIn şi pentru det Ax 6= 0 avem:
 
Ax B
det = det(Ax D − CB).
C D

Ultima egalitate este o relaţie polinomială ı̂n x care are loc pentru orice x care nu
este printre rădăcinile ecuaţiei polinomiale det(A − xIn ) = 0 (care nu este valoare proprie
pentru A). Egalitatea de polinoame având loc pe o mulţime infinită de valori ale lui x, ea
este identitate şi o putem aplica ı̂n x = 0.

Problema 3.9 Fie A = B + iC ∈ Mn (C) o matrice inversabilă cu B, C∈ Mn (R).Să se

 B −C 
arate că dacă A−1 = D + iE, cu D, E ∈ Mn (R), atunci inversa matricei   este
C B
 
 D −E 
 .
E D

Soluţie. Avem:

BD − CE = In
(B + iC)(D + iE) = In ⇔
CD + BE = On

Dar       
B −C D −E BD − CE −(CD + BE) In 0
= = .
C B E D CD + BE BD − CE 0 In

Problema 3.10 Fie X ∈ Mm,n (C) şi matricea cu blocuri A

 
 Im X 
A= ,
0 In

Im , In fiind matrice unitate de ordin m respectiv n. Să se determine A−1 .

94

 
Im −X
Soluţie. A−1 = .
0 In

Problema 3.11 Fie A ∈ Mn (C) nesingulară,

X = [x1 , . . . , xn ], Y = [y1 , . . . , yn ] ∈ Cn

şi a ∈ C. Formăm matricea cu blocuri M ∈ Mn+1 (C)

 
 A Y 
M = 
X a

Să se determine condiţia ca M să fie inversabilă şi să se exprime inversa ei.

Soluţie. Avem:
Yt
  
In 0 A
M=
XA−1 1 0 a − XA−1 Y t
det M 6= 0 ⇔ c = a − XA−1 Y t = 6 0.
t
 
B U
Fie M −1 = , Z, U ∈ M1,n (C), b ∈ C.
Z b
Din relaţiile M M −1 = In+1 şi M −1 M = In+1 obţinem sistemele:

AB + Y t Z = In BAt + U t X = In
 
 
AU t + Y t b = 0 BY t + U t a = 0

 

şi

 XB + aZ = 0 
 ZA + bX = 0
 t
XU + ab = 1

ZY t + ab = 1

din care obţinem:

(cIn − A−1 Y t X)A−1 −A−1 Y t

 
−1 −1
M =c .
−XA−1 1

Problema 3.12  Fie A,  B, C, D ∈ Mn (C) matrice care comută ı̂ntre ele. Să se arate că

 A B 
matricea M =   este inversabilă ı̂n M2n (C) dacă şi numai dacă matricea AD −
C D
BC este inversabilă ı̂n Mn (C).

Soluţie.     
A B D −B AD − BC 0
= ,
C D −C A 0 AD − BC
det M det N = (det(AD − BC))2 .
Avem
E −1
  
−1 D −B 0
M =
−C A 0 E −1
unde E = AD − BC.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 95

Problema 3.13 Fie A ∈ Mm,n (C) o matrice de rang k ≤ min{m, n}. Să se arate că

există două matrice B ∈ Mn,k (C) şi C ∈ Mk,m (C) astfel ca A = BC.

Soluţie. Dacă rang A = k atunci

 
Ik 0
A≡ ,
0 0

deci există matricele inversabile P ∈ Mm (C) şi Q ∈ Mn (C) astfel ca

 
Ik 0
A=P Q.
0 0

Este uşor de verificat egalitatea

   
Ik   Ik 0
Ik 0 =
0 0 0

şi atunci  
Ik  
A=P Ik 0 Q.
0
Notăm  
Ik  
B=P şi C = Ik 0 Q.
0

Problema 3.14 Fie A ∈ Mm,n (C) o matrice de rang k ≤ min{m, n}. Să se arate că

există matricele coloane C1 , C2 , . . . , Ck şi matricele linie L1 , L2 , . . . , Lk astfel ca

A = C1 L1 + C2 L2 + · · · + Ck Lk .
 
Ik 0
Soluţie. Ca ı̂n problema precedentă, scriem matricea sub forma C10 L01 +
0 0
C20 L02 + · · · + Ck0 L0k unde C10 , C20 , . . . , Ck0 sunt primele k coloane ale matricei unitate Im
şi L01 , L02 , . . . , L0k sunt primele k linii ale matricei unitate In . Definim C1 = P C10 , C2 =
P C20 , . . . , Ck = P Ck0 şi L1 = L01 Q, L2 = L02 Q, . . . , Lk = L0k Q.

Problema 3.15 Pentru orice matrice A ∈ Mm,n (C), B ∈ Mp,n (C) şi C ∈ Mp,q (C) sunt

verificate relaţiile:
   
 A 0   A 0 
rang   ≥ rang A + rang C = rang  .
B C 0 C

Soluţie. În matricea  

A 0
M=
B C
96

prin transformări elementare pe primele m linii şi pe primele n coloane matricea M se

transformă ı̂n matricea  
Ik 0
0
N = 0 0 
B1 C
cu rang M = rang N . În matricea N dacă facem transformări elementare pe ultimele p
linii şi ultimele q coloane, ea se transformă ı̂ntr-o matrice de forma
 
Ik 0
 0 0 0 
P =  
Ip 0 
B2
0 0
unde k = rang A şi p = rang
 C. 
Ik 0
Minorul matricei P , , este triunghiular şi are valoarea 1, deci
X Ip
rang P = rang N = rang M ≥ k + p.
Dacă matricea B este 0, atunci
 
Ik 0
 0 0 0 
P = 
 Ip 0 
0
0 0
şi prin schimbări de linii şi coloane o aducem la forma
 
Ik+p 0
0 0
care are rangul k + p.

Problema 3.16 Dacă A ∈ Mm,n (C) şi B ∈ Mn,p (C), atunci are loc inegalitatea:

rang (AB) ≥ rang A + rang B − n. (Sylvester)

Soluţie. Fie    
Im −A A 0
M= , N= ,
0 In In B
   
In −B 0 −AB
P = şi Q = .
0 Ip In 0
Se verifică prin calcul direct relaţia M N P = Q. Matricele M şi P sunt inversabile (au
determinantul 1) dacă nu se schimbă rangul lui N şi atunci avem:
 
AB 0
rang N = rang Q = rang = n + rang (AB).
0 In
Avem
rang Q = rang (AB) + rang In = rang N ≥ rang A + rang B,
deci
rang (AB) + n ≥ rang A + rang B.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 97

Problema 3.17 Dacă A ∈ Mm,n (C), B ∈ Mq,p (C), C ∈ Mn,q (C), atunci

rang (ACB) + rang C ≥ rang (AC) + rang (CB). (Frobenius)

Soluţie. Folosim relaţia

     
Im −A AC 0 Iq −B 0 −ACB
=
0 In 0 CB 0 Ip C 0

şi rezultă    
AC 0 0 −ABC
rang = rang .
0 CB C 0
Primul rang este ≥ rang (AC) + rang (CB), iar al doilea este egal cu rang (ABC) +
rang C.
Observaţie. Dacă ı̂n teorema lui Frobenius luăm n = q şi C = In , obţinem teorema
lui Sylvester.

Problema 3.18 Dacă A ∈ Mm,n (C) şi B ∈ Mn,p (C), atunci

rang (AB) ≤ rang A şi rang (AB) ≤ rang B.

Soluţie. Avem:     
Im A 0 0 AB 0
=
0 In B 0 B 0
şi atunci    
0 0 AB 0
rang B = rang = rang ≥ rang (AB).
B 0 B 0
Analog     
0 0 In B 0 0
= .
A 0 0 Ip A AB

Problema 3.19 Dacă A, B ∈ Mm,n (C), atunci:

 
rang (A + B) ≤ rang A B ≤ rang A + rang B.

Soluţie.
   
rang A B = rang A A + B ≥ rang (A + B)
     

rang A B = rang A 0 + 0 B
   
≤ rang A 0 + rang 0 B = rang A + rang B.
   
(În egalitatea rang A B = rang A A + B am adunat primele n coloane la
 
ultimele n, transformare
 elementară
 care nu schimbă rangul. În relaţia rang A 0 =
rang A şi rang A A + B ≥ rang (A + B) am folosit faptul că rangul unui bloc dintr-o
matrice este mai mic sau egal cu rangul matricei.)
98

Problema 3.20 Dacă A, B ∈ Mm,n (C) atunci:

rang (A ± B) ≥ |rang A − rang B|.

Soluţie. Avem

rang A = rang (A + B − B) ≤ rang (A + B) + rang (−B)

= rang (A + B) + rang B,

deci
rang (A + B) ≥ rang A − rang B.

Schimbând B cu A rezultă

rang (A + B) ≥ rang B − rang A,

deci
rang (A + B) ≥ |rang A − rang B|.

Schimbând B ı̂n −B obţinem rang (A − B) ≥ |rang A − rang B|.

Problema 3.21 Fie B ∈ Mn (R) o matrice cu proprietatea:

n X
X n
bij xi xj ≥ 0, ∀ xi ∈ R, i = 1, n.
i=1 j=1

Să se arate că:

a) det(B + xIn ) ≥ 0, ∀ x ∈ [0, ∞);

b) det(At A) ≥ 0, ∀ A ∈ Mn,m (R), m ∈ N∗ .

Soluţie. a) Fie P (x) = det(B + xIn ), P ∈ R[x]. E suficient să arătăm că P nu are
rădăcini strict pozitive.
Prin absurd, fie x0 > 0 o rădăcină a lui P ⇒ det(B + x0 I) = 0 ⇔ sistemul (B +
x0 In )X = 0 are o soluţie nebanală X 6= 0 deci

BX = −x0 X ⇒ X t BX = −x0 X t X ⇔
X X 
bij xi xj = −x0 x2i < 0.

b) Fie B = At A. Avem

X  n
X
bij xi xj = X t At AX = (AX)t (AX) = yi2 ≥ 0
i=1

şi din a) rezultă det(B + xIn ) ≥ 0, ∀ x ∈ [0, ∞). Pentru x = 0 ⇒ det B ≥ 0 ⇔

det At A ≥ 0.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 99

Problema 3.22 Fie k ∈ N∗ , u1 , u2 , . . . , uk ∈ C∗ , z1 , z2 , . . . , zk ∈ C∗ distincte şi

an = u1 z1n + u2 z2n + · · · + uk zkn , n ∈ N.

Să se arate că dacă mulţimea {an | n ∈ N} este finită, atunci există d ∈ N∗ astfel ca

an = an+d , pentru orice n ∈ N.

Soluţie. Dacă mulţimea A = {an | n ∈ N} este finită, atunci şi mulţimea k-uplurilor:

B = {(an , an+1 , . . . , an+k−1 ) | n ∈ N}

este finită, deci există p < q astfel ca:

(ap , ap+1 , . . . , ap+k−1 ) = (a1 , aq+1 , . . . , aq+k−1 ) ⇔

ap = aq , ap+1 = aq+1 , . . . , ap+k−1 = aq+k−1 ⇔

 p d
 z1 (z1 − 1)u1 + z2p (z2d − 1)u2 + · · · + zkp (zkd − 1)uk = 0
 p+1 d
z1 (z1 − 1)u1 + z2p+1 (z2d − 1)u2 + · · · + zkp+1 (zkd − 1)uk = 0

S:

 .........................................................
 p+k−1 d
z1 (z1 − 1)u1 + z2p+k−1 (z2d − 1)u2 + · · · + zkp+k−1 (zkd − 1)uk = 0
unde d = q − p 6= 0.
Notând x1 = (z1d − 1)u1 , x2 = (z2d − 1)u2 , . . . , xk = (zkd − 1)uk privim relaţiile S, ca
sistem de ecuaţii liniare, omogen cu necunoscutele x1 , x2 , . . . , xk .
Determinantul sistemului este:
 z1p z2p zkp
 
... 
 p+1 p+1 p+1 
 z1 z2 ... zk
∆ =   = z p z p . . . z p V (z1 , z2 , . . . , zk )
. . . . . . . . . . . .  1 2 k
 
 z p+k−1 p+k−1 p+k−1
1 z2 . . . zk 

Din ∆ 6= 0 ⇒ sistemul are doar soluţia banală

⇒ z1d = z2d = · · · = zkd = 1 ⇒ an = an+d , n ∈ N.

Problema 3.23 Fie A ∈ Mn (R), det A 6= 0 şi fA : Mn (R) → R,

n
X
fA (X) = bij xij , unde B = AAt .
i,j=1

Să se arate că:

a) fA (XX t ) = 0 ⇒ X = 0,

b) [fA (XY )]2 ≤ fA (XX t )fA (Y t Y ), X, Y ∈ Mn (R).

n
X n
X
Soluţie. a) XX t = Y = [yij ], yij = xik xjk , bij = ail ajl
k=1 l=1
 
n
X X X
fA (XX t ) = bij yij =  (xik ail )(xjk ajl )
i,j=1 k,l i,j
100

n
X
= (a1l x1k + · · · + anl xnk )2 ≥ 0
k,l=1
n
X
t
fA (XX ) = 0 ⇔ ail xik = 0, ∀ k, l = 1, n ⇔
i=1
n
X
atli xik = 0, ∀ k, l = 1, n ⇔ At X = 0
i=1

det At 6= 0 ⇒ At X = 0 ⇔ X = 0.
b) Avem
fA (aX + bY ) = afA (X) + bfA (Y )
şi
fA (X t ) = fA (X), fA (ZZ t ) ≥ 0
şi luăm Z = X + zY t , z ∈ R ⇒

fA (XX t + z(XY + (XY )t ) + z 2 Y t Y )

= fA (XX t ) + 2zfA (XY ) + z 2 fA (Y t Y ) ≥ 0, ∀ z ∈ R

⇒ [fA (XY )]2 − fA (XX t )fA (Y t Y ) ≤ 0
 
1
Observaţii. 1) În cazurile particulare A = In şi A = √ se obţine fA (X) = Tr X
n
şi fA (X) = S(X) (suma tuturor elementelor matricei X) care deci verifică b).
Xn
2) fA (X) = c2ij , C = At X.
i,j=1

Problema 3.24 Fie a ∈ R şi n ∈ N, n ≥ 2. Să se arate că pentru orice matrice inversabilă

A ∈ Mn (R) care are toate elementele unei linii egale cu a, suma elementelor matricei

inverse A−1 este aceeaşi.

Soluţie. Din AA−1 = In notând cu C1 , C2 , . . . , Cn coloanele matricei A−1 şi cu Lj

linia matricei A cu toate elementele egale cu a, avem:

Lk C1 = [0], Lk C2 = [0], . . . , Lk Ck = [1], . . . , Lk Ck = [0],

deci
n
X n
X n
X
Lk Ci = [1] ⇔ Lk Ci = [1] ⇔ a bij = 1,
i=1 i=1 i,j=1
n
X 1
unde A−1 = [bij ]i,j=1,n , adică bij = .
a
i,j=1

Problema 3.25 Să se determine toate funcţiile surjective f : Mn (C) → {0, 1, . . . , n} cu

proprietatea f (XY ) ≤ min{f (X), f (Y )}, pentru orice X, Y ∈ Mn (C).

SEEMOUS, 2008
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 101

Soluţie. Funcţia f (X) = rang (X) verifică condiţia. Vom arăta că ea este unica.
Avem: f (XIn ) ≤ min{f (X), f (In )} ⇔
• f (X) ≤ min{f (X), f (In )}, deci f (X) ≤ f (In ), pentru orice X ∈ Mn (C)
• f (In ) = f (X · X −1 ) ≤ min{f (X), f (X −1 )} ≤ f (X), pentru orice matrice inversabilă.
• Deci dacă X este inversabilă (rang X = n) atunci f (X) = f (In ).
• Dacă X este inversabilă şi Y o matrice oarecare atunci
f (XY ) ≤ min{f (X), f (Y )} ≤ f (Y )
şi
f (Y ) = f (X 1 XY ) ≤ min{f (X −1 ), f (XY )} ≤ f (XY )
deci f (XY ) = f (Y ) pentru orice matrice inversabilă X şi orice matrice Y . Analog f (Y Z) =
f (Y ) dacă Z este inversabilă.
• O matrice arbitrară Y , de rang k, prin transformări elementare poate fi adusă la
forma  
Ik 0
Y = ,
0 0
deci există matricele inversabile X şi Z astfel ca
Y = XY Z.
Conform raţionamentelor anterioare f (Y ) = f (Y ), deci este suficient să definim f pe
matricele de forma  
Ik 0
Jk = .
0 0
Deoarece Jk Jk+1 = Jk rezultă f (Jk ) ≤ f (Jk+1 ). Din surjectivitate rezultă f (J0 ) = 0,
f (J1 ) = 1, . . . , f (Jn ) = n, deci f (Y ) = rang Y , pentru orice Y ∈ Mn (C).

Problema 3.26 Fie A ∈ Mn (C) o matrice cu proprietatea că suma elementelor de pe

fiecare linie este egală cu 1.

Să se arate că:

a) det(A − In ) = 0.

b) Pentru orice k ∈ N suma elementelor de pe fiecare linie a matricei Ak este egală cu

1.

c) Dacă A este inversabilă, atunci suma elementelor de pe fiecare linie a matricei A−1

este egală cu 1.

d) Pentru orice polinom P ∈ C[X] suma elementelor de pe fiecare linie a matricei P (A)

este aceeaşi.

Soluţie.
 Condiţia
 ca suma elementelor de pe fiecare linie să fie egală cu 1 este AE = E,
1
 1 
unde E =  . .
 
 .. 
1
102

a) E este vector propriu pentru A şi λ = 1 este valoare proprie, deci det(A − I) = 0.
b) AE = E ⇒ Ak E = E.
c) AE = E ⇒ A−1 E = E.
d) AE = E ⇒ P (A)E = P (1)E ⇒ suma elementelor de pe fiecare linie a matricei
P (A) este P (1).

Observaţii.

• Dacă şi suma elementelor de pe fiecare coloană este 1 atunci E t A = E t şi are loc a),
b), c), d).

• Dacă sumele pe linii şi coloane sunt 1 atunci acelaşi lucru se ı̂ntâmplă pentru Ak şi
A−1 , iar ı̂n P (A) sumele sunt P (1).

• Dacă sumele pe linii şi coloane sunt 1 atunci suma tuturor elementelor matricei Ak
este n pentru orice k.

Problema 3.27 Se consideră funcţia f : Mn,1 (R) → [0, ∞),

n
X
f (X) = |xk |,
k=1

pentru orice X ∈ Mn,1 (R).

Să se arate că există un număr finit de matrice A ∈ Mn (R) cu proprietatea f (AX) =

f (X) pentru orice X ∈ Mn,1 (R).

Soluţie. Fie E1 , E2 , . . . , En coloanele matricei unitate. Din f (AEj ) = f (Ej ) rezultă

n
X
(1) |aij | = 1, j = 1, n
i=1

Dacă luăm X = E1 ± E2 rezultă:

n
X n
X
(2) |ai1 + ai2 | = |ai1 − ai2 | = 2
i=1 i=1

Avem:
n
X n
X
2= |ai1 + ai2 | ≤ (|ai1 | + |ai2 |) = 2,
i=1 i=1

deci

(3) |ai1 + ai2 | = |ai1 | + |ai2 |

n
X n
X
2= |ai1 − ai2 | ≤ (|ai1 | + | − ai2 |) = 2,
i=1 i=1

deci

(4) |ai1 − ai2 | = |ai1 | + | − ai2 |

Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 103

Din (3) şi (4) rezultă

(5) ai1 = 0 sau ai2 = 0

Din (1) rezultă că pe fiecare coloană avem un element nenul şi din (5) rezultă că dacă
pe coloana 1 elementul nenul este ai1 6= 0 atunci ai2 = ai3 = · · · = ain = 0. În concluzie
pe fiecare linie şi pe fiecare coloană avem un singur element nenul şi din (1) rezultă că
modulul lui este 1. Deci pe fiecare linie şi coloană un singur element este nenul, egal cu 1
sau −1. Mulţimea acestor matrice este finită şi are 2n · n! elemente.

Problema 3.28 Se consideră matricea

 
1 1 1
1 2 3 ... n
 
 1 1 1 1


 2 3 4 ... n+1

An = 


 ... ... ... ... ...
 

 
1 1 1 1
n n+1 n+2 ... 2n−1

unde n este un număr natural nenul.

1) Arătaţi că det An este nenul.

2) Arătaţi că suma elementelor matricei inverse A−1 2

n este n .
 
1
Soluţie. 1) An = i+j−1 . Scădem ultima linie din celelalte linii, dăm factor pe
i,j=1,n
1
linia i (i = 1, 2, . . . , n − 1) pe n − i iar pe coloana j (j = 1, 2, . . . , n) pe n+j−1 . Astfel,
 1 1 1 
1 2 3 ... n
 1 1 1
... 1
[(n − 1)!]2

 2 3 4 n+1 
det An = · det 
 . 1. . ... ... ... ... .
(2n − 1)! 1 1 1


n−1 n n+1 ... 2n−2

1 1 1 ... 1

Scădem ultima coloană din celelalte coloane, dăm factor comun pe linia i (i =
1
1, 2, . . . , n − 1) pe n+i−1 iar pe coloana j (j = 1, 2, . . . , n − 1) pe n − j. Rezultă că

[(n − 1)!]4
det An = · det An−1 .
(2n − 2)!(2n − 1)!
[1!2!...(n−1)!]3
Ţinând cont că det A1 6= 0, rezultă conluzia. (Chiar mai mult, det An = n!(n+1)!...(2n−1)! .)
2) Considerăm sistemul liniar
   
x1 1
 x2   1 
An  .  =  .  .
   
 ..   .. 
xn 1

Atunci xi reprezintă suma elementelor de pe linia i a matricei A−1

n , deci suma elementelor
lui A−1
n este x 1 + x 2 + · · · + x n .
104

Considerăm
x1 x2 xn P (x)
f (x) = + + ··· + = ,
x+1 x+2 x+n (x + 1)(x + 2) · · · (x + n)

unde P va fi un polinom de grad cel mult n − 1. Avem f (0) = f (1) = . . . = f (n − 1) = 1,

deci rădăcinile polinomului (x + 1)(x + 2) · · · (x + n) − P (x) sunt 0, 1, . . ., n − 1. Înseamnă
că (x + 1)(x + 2) · · · (x + n) − P (x) = x(x − 1) · · · (x − (n − 1)). Egalând coeficienţii lui
xn−1 rezultă
n(n + 1) (n − 1)n
− (x1 + x2 + . . . + xn ) = −
2 2
adică
x1 + x2 + . . . + xn = n2
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Problema 3.29 Fie A ∈ Mn (R) astfel ca det A = 0 şi există i ∈ {1, 2, . . . , n} astfel ca

minorul ∆ii să fie nenul. Să se arate că rang Ak = n − 1 pentru orice k ∈ N∗ .

Soluţie. Din condiţiile problemei rezultă că rang A = n − 1, deci sistemul AX = 0 cu

X ∈ Mn,1 (R) are soluţiile de forma X = αX0 cu α ∈ R, X0 6= 0. Din AA∗ = det A · In = 0
rezultă că coloanele matricei reciproce sunt proporţionale toate cu vectorul X0 .
Vom arăta că sistemele AY = 0, A2 Y = 0, . . . , Ak Y = 0, . . . sunt echivalente şi atunci
cum primul sistem are rangul n − 1 rezultă că toate au rangul n − 1.
Dacă A2 Y = 0, atunci A(AY ) = 0, deci AY = αX0 care este un sistem neomogen
compatibil, deci determinantul său caracteristic este nul. Dacă ∆nn este minorul nenul
din matricea A atunci determinantul caracteristic este ∆c = det[A1 , . . . , An−1 , αX0 ] şi
cum X0 = βAn∗ , β 6= 0 unde A1 , . . . , An−1 , An sunt coloanele matricei A şi A1∗ , . . . , An∗
coloanele matricei reciproce A∗ . Dezvoltând ultimul determinant după ultima coloană
∆c = αβ(∆21n + ∆22n + · · · + ∆2nn ), deci ∆c = 0 ⇔ α = 0 ⇔ AY = 0.
Analog din Ak+1 Y = 0 rezultă Ak Y = 0, k ∈ N∗ .

Problema 3.30 Se consideră funcţia f : Mn,1 (R) → [0, ∞),

f (X) = max |xk |, pentru orice X ∈ Mn,1 (R).

k=1,n

Să se arate că există un număr finit de matrice A ∈ Mn (R) cu proprietatea f (AX) =

f (X), pentru orice X ∈ Mn,1 (R).

Soluţie. Dacă notăm cu E1 , E2 , . . . , En coloanele matricei unitate, din relaţia

f (AEj ) = f (Ej ) rezultă max |aij | = 1, j = 1, n şi atunci matricea nu conţine elemente
i=1,n
de modul mai mare ca 1, dar pe fiecare coloană avem un element de modul 1. Dacă pe
coloana j elementul nenul este aij cu |aij | = 1 luăm X = (Li )t (transpusa liniei i) şi din
f (AX) = f (X) rezultă
n
X n
X X
aik aik ≤ 1 ⇔ |aik |2 ≤ 1 ⇔ |aij |2 + |aik |2 = 1
i=1 k=1 j6=j
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 105

X
⇔ 1+ |aik |2 = 1 ⇔ aik = 0, k 6= j.
k6=j

În concluzie pe fiecare linie există exact un element nenul de modul 1 (şi pe fiecare
coloană). Numărul acestor matrice este finit N = 2n n!.

2π 2π
Problema 3.31 Fie A, B ∈ Mn (C) şi ε = cos + i sin . Să se arate că:
n n

det(A + B) + det(A + εB) + · · · + det(A + εn−1 B) = n[det A + det B].

Soluţie. det(A + xB) = det(A) + · · · + xn det B = P (x).

Avem
P (1) + P (ε) + · · · + P (εn−1 ) = n[det A + det B]
deoarece sumele 1 + εk + ε2k + · · · + ε(n−1)k sunt 0, k = 1, n − 1.

Problema 3.32 Să se arate că pentru orice matrice A ∈ Mn (C) există o infinitate de

numere naturale k astfel ca matricea Ak + In să fie inversabilă.

Soluţie. Dacă λ1 , λ2 , . . . , λn sunt valorile proprii ale matricei A atunci λk1 + 1, λk2 +
1, . . . , λkn + 1 sunt valorile proprii ale matricei Ak + In . Pentru ca matricea Ak + In să fie
inversabilă este suficient ca λk1 + 1 6= 0, λk2 + 1 6= 0, . . . , λkn + 1 6= 0.
Pentru valorile proprii pentru care λki + 1 6= 0 pentru orice k ∈ N nu avem probleme.
Dacă ı̂nsă există k1 , k2 , . . . , kn astfel ca

λk11 + 1 = 0, λk22 + 1 = 0, . . . , λknn + 1 = 0

atunci
λ2k 2k2 2kn
1 + 1 6= 0, λ2 + 1 6= 0, . . . , λn + 1 6= 0
1

şi
λ2pk
1
1
+ 1 6= 0, λ2pk
2
2
+ 1 6= 0, . . . , λ2pk
n
n
+ 1 6= 0, p ∈ N∗ .
Alegem k = 2k1 k2 · · · kn .

Problema 3.33 Fie matricele A, B ∈ Mn (C) cu proprietatea:

| det(A + zB)| ≤ 1 pentru orice z ∈ C cu |z| = 1.

Să se arate că:

a) | det A + z det B| ≤ 1 pentru orice z ∈ C cu |z| = 1.

b) Dacă A, B ∈ Mn (R) atunci (det A)2 + (det B)2 ≤ 1.

Soluţie. a) Fie u ∈ C astfel ı̂ncât un = z (|u| = 1)

 z 
det(A + zB) = det A + uB = det(A + vC)
u
106

unde |v| = 1 şi C = uB

det(A + vC) = det A + vα1 + · · · + v n det C = P (v)
Avem:
n−1
X
det(A + εk C) = n(det A + det C)
k=0
unde εk , k = 0, n − 1, sunt rădăcinile de ordin n ale unităţii.

Problema 3.34 Fie A ∈ Mn (R) o matrice cu elemente pozitive şi cu proprietatea

n
X
aik = 1, i = 1, n.
k=1

Să se arate că A nu poate avea valori proprii de modul mai mare ca 1.
Soluţie. Dacă λ ∈ C este valoare proprie şi X vector propriu avem:
n
X
AX = λX, X 6= 0 ⇔ aik xk = λxi , i = 1, n
k=1
 
Xn  X n n
X
⇒ |λ| · |xi | =  aik xk  ≤ |aik xk | = aik (±xk )
 
 
k=1 k=1 k=1
n
X
≤ aik max |xk | = max |xk |
k=1,n k=1
k=1
⇒ |λ| max |xk | ≤ max |xk | ⇒ |λ| ≤ 1.
Observaţie. A[1] = [1], deci λ = 1 este valoare proprie şi X = [1, . . . , 1]t este vector
propriu.

Problema 3.35 Fie matricele A, B, C ∈ Mn (C) astfel că C comută cu A sau cu B. Să

se arate că:

det(AB + C) = det(BA + C).

Soluţie. Dacă C este inversabilă şi comută cu A atunci A comută şi cu C −1 şi avem:
det(AB + C) = det C · det(C −1 AB + In ) = det C · det(AC −1 B + In )
det(BA + C) = det(BAC −1 + In ) · det C.
Luăm X = AC −1 şi Y = B şi avem:
det(XY + In ) = det(Y X + In ).
Dacă C este neinversabilă considerăm matricea Cλ = C − λIn şi pentru orice λ ∈ C
care nu este valoare proprie pentru C, Cλ este inversabilă şi
P (λ) = det(AB + Cλ ) = det(BA + Cλ ) = Q(λ).
Deoarece P şi Q sunt polinoame ı̂n λ, cu valori egale ı̂ntr-o infinitate de valori λ ∈ C,
rezultă P = Q şi ı̂n particular
P (0) = Q(0) ⇔ det(AB + C) = det(BA + C).
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 107

Problema 3.36 Fie A ∈ Mn (Q) astfel ca det(A − In ) = 0 şi Ap = In , unde p este un

număr prim. Să se arate că p − 1 | n.

Soluţie. Polinomul P (x) = xp − 1 se anulează ı̂n A (adică P (A) = 0), deci valorile
proprii verifică ecuaţia λp − 1 = 0. Din det(A − In ) 6= 0 rezultă λ 6= 1, deci fiecare valoare
proprie este rădăcină a polinomului g(x) = xp−1 + xp−2 + · · · + x + 1 care este ireductibil
peste Q. Dacă polinomul caracteristic are ca valoare proprie o rădăcină a lui g, le are pe
toate (cu acelaşi ordin de multiplicitate), şi nu mai are altele, deci fA (x) = ±(g(x))k , deci
n = k(p − 1).

Problema 3.37 Fie S(X) suma tuturor elementelor matricei X.

Să se arate că dacă A ∈ Mn (C) şi

a) S(A) = S(A2 ) = · · · = S(An ) = n, atunci S(Ak ) = n, ∀ k ∈ N∗ .

b) S(A) = n2 , S(A2 ) = n3 , . . . , S(An ) = nn+1 , atunci S(Ak ) = nk+1 , ∀ k ∈ N∗ .

Soluţie. Din teorema Cayley-Hamilton:

An + a1 An−1 + a2 An−2 + · · · + an−1 A + an In = 0
şi ı̂nmulţind cu Ak+1 :
An+k+1 + a1 An+k + · · · + an−1 Ak+2 + an Ak+1 = 0.
Aplicăm funcţia S ı̂n cele două relaţii şi obţinem:
S(An ) + a1 S(An−1 ) + a2 S(An−2 ) + · · · + an−1 S(A) + an S(In ) = 0
S(An+k+1 ) + a1 S(An+k ) + · · · + an−1 S(Ak+2 ) + an S(Ak ) = 0.
Prin inducţie, dacă presupunem adevărate concluziile pentru orice p ≤ k + n, cele două
relaţii dau:
a) n + a1 n + a2 n + · · · + an n = 0
S(An+k+1 ) + a1 n + a2 n + · · · + an n = 0
Prin scăderea lor rezultă S(An+k+1 ) = n.
b)
(1) nn+1 + a1 nn + · · · + an−1 n2 + an n = 0

(2) S(An+k+1 ) + a1 nn+k+1 + · · · + an−1 nk+2 + an nk+1 = 0

Scădem din (2) relaţia (1) ı̂nmulţită cu nk+1 şi obţinem:
S(An+k+1 ) = nn+k+2 .
n
X
Problema 3.38 Fie A ∈ Mn (C) şi Tr A = aii urma matricei A.
i=1
Să se arate că dacă Tr (Ak ) = 0, k = 1, n, atunci

a) det A = 0

b) An = 0.
108

Soluţie. Dacă λ1 , λ2 , . . . , λn sunt valorile proprii ale matricei A, atunci λ21 , λ22 , . . . , λ2n
sunt valorile proprii ale matricei A2 , . . . , λn−1 1 , λn−1
2 , . . . , λn−1
n sunt valorile proprii ale
matricei A n−1 şi atunci condiţiile devin:

 λ1 + λ2 + · · · + λn = 0
 2
λ1 + λ22 + · · · + λ2n = 0



 ...
 n−1
λ1 + λ2n−1 + · · · + λn−1 n = 0.

Dacă λ1 , λ2 , . . . , λp sunt valorile proprii distincte, de multiplicităţi

k1 , k2 , . . . , kp atunci primele p relaţii din sistem devin:

 k1 λ1 + k2 λ2 + · · · + kp λp = 0
k1 λ21 + k2 λ22 + · · · + kp λ2p = 0


 ...
k1 λp1 + k2 λp2 + · · · + kp λpp = 0



Relaţiile arată că (k1 λ1 , k2 λ2 , . . . , kp λp ) este soluţie a unui sistem de ecuaţii liniare
omogen, al cărui determinant este un determinant Vandermonde

V (λ1 , λ2 , . . . , λp ) 6= 0,

deci k1 λ1 = k2 λ2 = · · · = kp λp = 0 sau λ1 = λ2 = · · · = λp = 0.
În concluzie matricea A are toate valorile proprii nule. Polinomul caracteristic al ma-
tricei A este fA (x) = xn şi din teorema Cayley-Hamilton rezultă An = 0.

Problema 3.39 Fie A ∈ Mn (C) o matrice. Să se arate că dacă An 6= 0, atunci Ak 6= 0

pentru orice k ∈ N∗ .

Soluţie. Dacă prin absurd ar exista k ∈ N∗ astfel ca Ak = 0, atunci k > n şi alegem
k minim cu această proprietate, deci Ak−1 6= 0.
Scriem teorema Cayley-Hamilton sub forma

a0 In + a1 A + a2 A2 + · · · + an−1 An−1 + An = 0 (1)

Înmulţimd cu Ak−1 şi rezultă a0 Ak−1 = 0 cu Ak−1 6= 0 deci a0 = 0.

Înmulţim cu Ak−2 şi rezultă a1 Ak−1 = 0 deci a1 = 0.
Continuăm ı̂nmulţind succesiv cu Ak−3 , Ak−4 , . . . , Ak−n şi obţinem pe rând a2 = 0,
a3 = 0, . . . , an−1 = 0. Recitind relaţia (1) rezultă An = 0 (contradicţie).

Problema 3.40 Fie A ∈ Mn (C) o matrice pătratică de ordin n pentru care există astfel

k ∈ N∗ ca Ak = 0. Să se arate că:

Xn
a) aii = 0,
i=1
Xn
b) aij aji = 0.
i,j=1
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 109

Soluţie. Dacă Ak = 0, matricea A−xIn este inversabilă pentru orice x 6= 0. Într-adevăr

(A − xIn )(Ak−1 + xAk−2 + · · · + xk In ) = Ak − xk In = −xk In

deci
1
(A − xIn )−1 = (Ak + xAk−1 + · · · + xk In )
(−x)k
Atunci det(A + xIn ) 6= 0, x 6= 0. Dar dezvoltând determinantul obţinem:

n
!  
X X  aij aij  n−1
n n−1
f (x) = det(A + xIn ) = x + aii x + 
 ajj x + ...
ajj 
i=1 i<j

Dar singurul polinom de grad n cu singura rădăcină x = 0 este axn , deci det(A+xIn ) =
n
X
n
x şi identificând coeficienţii obţinem aii = 0 şi
i=1

X X
(aii ajj − aij aji ) = 0 ⇔ (aii ajj − aij aji ) = 0 ⇔
i<j i6=j

X X X X 2 n
X
aii ajj = a2ii − aij aji = 0 ⇔ aii − aij aji = 0 ⇔
i,j i6=j i,j=1

n
X
aij aji = 0.
i,j=1

Problema 3.41 Fie A ∈ Mn (Z) cu det A = 1 şi m ∈ Z. Să se arate că există k ∈ N∗

astfel ca matricea Ak − In să aibă toate elementele divizibile cu m.

Soluţie. Pentru a dovedi afirmaţia este suficient să trecem ı̂n clasele de resturi Zm şi
să arătăm că dacă A ∈ Mn (Zm ) există k ∈ N astfel ca Ak − In = On (ı̂n Zm ).
2
Dar Mn (Zm ) este finită (are mn matrice), deci ı̂n şirul {Ak − In }k∈N∗ există cel puţin
două matrice egale: Ak1 − In = Ak2 − In ⇔ Ak2 (Ak − In ) = 0 (unde k = k1 − k2 ), dar
cum det A = 1, det(Ak2 ) = 1, deci Ak2 este inversabilă şi ı̂nmulţind cu (Ak2 )−1 obţinem
Ak − In = 0.

Problema 3.42 Fie A, B, C, D ∈ Mn (C) cu A şi C inversabile astfel ca Ak B = C k D

pentru orice k ∈ N∗ . Să se arate că B = D.

Soluţie. Dacă f şi g sunt polinoamele minimale ale matricelor A şi C atunci f (0) 6= 0,
g(0) 6= 0 (zero nu este valoare proprie pentru o matrice inversabilă).
Xm
Notăm h(x) = (f g)(x) = a0 + ak xk , a0 6= 0. Avem h(A) = h(C) = 0 şi atunci
k=1
h(A)B = h(C)D ⇔ a0 B = a0 D ⇔ B = D.
110

Problema 3.43 Fie n şi k numere naturale mai mari sau egale cu 2. Să se arate că ı̂n

Mn (C) ecuaţia matriceală

 
 0 1 0 
 .. .. 
 . . 
k
 
X =
 
.. 

 . 1 

 
0 0

nu are soluţie pentru nici un k ≥ 2.

Soluţie. Dacă notăm

 
0 1 0
 .. .. 
 . . 
A= 
 .. 
 . 1 
0 0

atunci An−1 6= 0, An = 0. Dacă ar exista X ∈ Mn (C) cu X k = A, atunci X kn = An = 0,

deci X este nilpotentă şi atunci X n = 0. Din X k = A 6= 0 rezultă k < n.
Fie n = kp + r, k, p ∈ N, n ≤ k − 1. Din n < k(p + 1) rezultă X k(p+1) = 0 ⇔ Ap+1 = 0
deci p + 1 ≥ n. Rezultă kp + r ≤ p + 1 ⇔ (k − 1)p + r − 1 ≤ 0. Deoarece k − 1 ≥ 1,
avem: r = 1 şi p = 0 sau r = 0 şi p = 0 sau r = 1 şi p = 1. În primele două cazuri rezultă
n = 1 sau n = 0 (fals), iar ı̂n ultimul caz rezultă n = k + 1 şi A2 = 0, deci n = 2 şi k = 1
(contradicţie cu k ≥ 2).

Problema 3.44 Fie A ∈ Mn (C) o matrice cu proprietatea

Tr (A) = Tr (A2 ) = · · · = Tr (An−1 ) = 0 şi Tr (An ) = n.

Să se arate că An = In .

Soluţie. Condiţiile date se scriu ı̂n funcţie de valorile proprii λ1 , . . . , λn ale matricei
A, astfel:

λ1 + · · · + λn = 0, λ21 + · · · + λ2n = 0, . . . , λn−1

1 + · · · + λnn−1 = 0

şi
λn1 + · · · + λnn = 1,

sistem care datorită relaţiilor lui Newton, determină unic valorile proprii. Se observă că
rădăcinile de ordin n ale unităţii λ1 = ε1 , . . . , λn = εn verifică sistemul, deci polinomul
caracteristic al matricei A este X n − 1 = 0. Datorită Teoremei Cayley-Hamilton avem
An − In = 0.

Problema 3.45 Să se arate că dacă A ∈ M3 (Q) verifică relaţia A8 = I3 , atunci A4 = I3 .
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 111

Soluţie. Polinomul minimal al matricei A divide polinomul P ∈ Q[x],

P (x) = x8 − 1 = (x − 1)(x + 1)(x2 + 1)(x4 + 1).

Dacă A4 6= I3 , atunci polinomul caracteristic al matricei A ar avea ca rădăcină una din

rădăcinile ecuaţiei x4 + 1 = 0. Dar polinomul x4 + 1 este ireductibil ı̂n Q[x], deci am avea
divizibilitatea x4 + 1 | mA , ceea ce este imposibil căci grad mA ≤ 3 şi grad(x4 + 1) = 4.

Problema 3.46 Să se arate că dacă există matrice inversabile A ∈ Mn (Q) astfel ca

A−1 = A2 + A, atunci n este divizibil cu 3.

Soluţie. Avem A3 + A2 − I = 0, deci polinomul minimal al matricei A este mA =

x3 + x2 − 1, ireductibil ı̂n Q[x]. Din teorema lui Frobenius polinomul caracteristic are
aceiaşi factori ireductibili, deci fA = mkA şi atunci n = 3k.
Observaţie. Un exemplu de matrice A ∈ M3 (Q) care verifică relaţia este
 
0 0 1
A =  1 0 0 .
0 1 −1

(În Mn (R) există matrice A de orice dimensiuni care să verifice relaţia dată: dacă notăm
cu a unica rădăcină reală a ecuaţiei x3 + x2 − 1 = 0, atunci matricea A = aIn verifică
relaţia dată.)

∞
X 1
Problema 3.47 Fie an x2n , dezvoltarea ı̂n serie a funcţiei f (x) = . Numerele
cos x
n=0
1
en = an se numesc numerele lui Euler. Să se arate că en = (2n)!Dn , unde
(2n)!
 
 1 

 2! 1 0 0 ... 0 

 
 
 
 
 1 1 

 4! 1 0 ... 0 
 2! 

Dn = 
 

 
 1 1 1 

 6! 1 ... 0 
 4! 2! 

 ... ... ... ... ... ...
 

 
 1 1 1 1 1 
 ... 
 (2n)! (2n − 2)! (2n − 4)! (2n − 6)! 2! 

Soluţie. Avem:

∞ ∞
! !
1 X
nx2n X
2n
cos x · =1 ⇔ (−1) an x =1
cos x (2n)!
n=0 n=0
112

şi prin identificare obţinem sistemul:

1


 a1 =
2!






1 1


a1 − a2 =




 2! 4!
 1 1 1
a1 − a2 + a3 =





 4! 2! 6!


 ...
 1 1 1
a2 + · · · + (−1)n−1 an =

a1 −


(2n − 2)! (2n − 4)! (2n)!


∆n n(n−1)
din care an = , ∆ = (−1) 2
∆
n(n−2)
∆ = (−1) 2 Dn , deci an = Dn sau en = (2n)!Dn .

Problema 3.48 Fie n ≥ 2, n ∈ N. Să se determine toate polinoamele f ∈ C[X] cu

proprietatea f (Tr A) = Tr (f (A)) pentru orice A ∈ Mn (C).

 
x1 0
Soluţie. Fie A = 
 .. . Avem:

.
0 xn
f (x1 + · · · + xn ) = f (x1 ) + · · · + f (xn )
Luând x1 = · · · = xn = 0, f (0) = 0.
Luând x3 = · · · = xn = 0, f (x1 + x2 ) = f (x1 ) + f (x2 ), deci f (x) = ax, a ∈ C.

Problema 3.49 Fie n ≥ 2, n ∈ N. Să se determine toate polinoamele f ∈ C[X] cu

proprietatea det(f (A)) = f (det A) pentru orice A ∈ Mn (C).

Soluţie. f ≡ 0 verifică relaţia. Dacă există a ∈ C astfel ca f (a) 6= 0, fie:

 
x1 0
A=
 . .. 

0 xn
Avem:
det f (A) = f (x1 )f (x2 ) · · · f (xn ) = f (det A) = f (x1 x2 · · · xn )
1
Luând x1 = , x2 = x, x3 = · · · = xn = a ⇒
x
 
1
f (an−2 ) = f f (x)(f (a))n−2
x
Dacă f (x) = a0 + a1 x + · · · + ak xk obţinem f (x) = ak xk şi revenind la prima relaţie:
f (x) = αxk , αn = α care verifică:
det(αAk ) = αn (det A)k = α(det A)k .
Deci polinoamele au forma: f (x) = αxk , cu αn = α.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 113

Problema 3.50 Să se determine numărul matricelor de tip (m, n) cu elemente aij ∈ {±1}

pentru care produsul elementelor fiecărei linii şi fiecărei coloane este −1.

Soluţie. Se calculează produsul elementelor matricei A ı̂n două moduri:

 
Y Y Y Y
aij =  aij  = (−1) = (−1)m
i=1,m i=1,m j=1,n i=1,m
j=1,n

 
Y Y Y Y
aij =  aij  = (−1) = (−1)n
i=1,m j=1,n i=1,m i=1,m
j=1,n

rezultă (−1)m = (−1)n ⇔ (−1)m+n = 1 ⇔ m + n este par.

Deci dacă m + n este impar nu există matrice cu proprietatea din enunţ.
Dacă m + n este par vom arăta că există o bijecţie ı̂ntre mulţimea matricelor de tip
(m − 1, n − 1) cu elemente din {±1} şi mulţimea matricelor de tip (m, n) cu proprietatea
cerută.
Fie B = [bij ] i=1,m−1 , bij ∈ {±1}.
j=1,n−1
Definim matricea A = [aij ] i=1,m astfel
j=1,n
aij = bij , pentru i = 1, m − 1, j = 1, n − 1
n−1
Y
ain = − aij , pentru i = 1, m − 1
j=1
m−1
Y
amj = − aij , pentru j = 1, n − 1
i=1
Y Y Y Y
amn =− amj = (−1)n aij = − ain = (−1)n aij
j=1,n−1 i=1,m−1 i=1,m−1 i=1,m−1
j=1,n−1 j=1,n−1
care verifică proprietatea cerută.
Evident şi invers, dintr-o matrice A de tip (m, n) cu proprietatea cerută, prin eliminarea
unei linii şi coloane obţinem o matrice A.
Deci numărul elementelor este 2(m−1)(n−1) (numărul funcţiilor definite pe o mulţime
cu (m − 1)(n − 1) elemente cu valori ı̂n mulţimea {±1} cu două elemente).

Problema 3.51 Să se determine numărul matricelor A ∈ Mm,n (Zp ), p prim, care au

suma elementelor de pe fiecare linie şi coloană egală cu r (r 6= 0).

X X X X
Soluţie. Din aij = r = mr şi aij = r = nr rezultă mr = nr ⇔
i=1,m i=1,m i=1,m j=1,n
1,n j=1,n
(m − n)r = 0 ⇔ p | m − n.
Deci dacă m − n nu este divizibil cu p nu există matrice cu proprietatea cerută.
Dacă p | m − n arătăm că există o bijecţie ı̂ntre mulţimea cerută şi Mm−1,n−1 (Zp ).
Fie B ∈ Mm−1,n−1 (Z). Definim matricea A ∈ Mm,n (Zp ):
aij = bij , i = 1, m − 1, j = 1, n − 1
n−1
X
ain = r − aij , i = 1, m − 1
j=1
114

m−1
X
amj = r − aij , j = 1, n − 1
i=1
m−1
X X X n−1
X
am,n = r − ain = aij − (n − 2)r = aij − (m − 2)r = r − amj
i=1 i=1,m−1 i=1,m−1 j=1
j=1,n−1 j=1,n−1
Deci A are proprietatea cerută.
Evident funcţia astfel definită (f (B) = A) este injectivă şi inversa sa este funcţia care
asociază matricei A, matricea obţinută prin eliminarea ultimei linii şi coloane.
Deci numărul matricelor este p(m−1)(n−1) (numărul funcţiilor de la o mulţime cu (m −
1)(n − 1) elemente cu valori ı̂n Zp cu p elemente).

Problema 3.52 Fie A ∈ Mn (R) astfel ca A2 = −In . Să se arate că n este par şi există

o matrice P ∈ Mn (R) astfel ca

 
0 Ik 
P −1 AP =  , n = 2k.

−Ik 0

Soluţie. Forma Jordan verifică aceeaşi relaţie JA2 = −In , la fel şi fiecare celulă Jordan.
Valorile proprii verifică relaţia λ2 = −1 deci λ ∈ {−i, i} şi polinomul caracteristic fiind real,
ele se cuplează ı̂n perechi, deci sunt ı̂n număr par. Dacă forma Jordan nu ar fi diagonală
atunci JA2 6= −In , deci forma Jordan este
 
−iIk 0
JA =
0 iIk

a cărei formă reală este  

(R) 0 Ik
JA = .
−Ik 0

Problema 3.53 Să se arate că dacă A ∈ M5 (R) şi A5 = I, atunci det(A − I) = 0.

Soluţie. Dacă prin absurd det(A − I) 6= 0, atunci din A5 − I = 0 ⇔ (A − I)(A4 +

A3 + A2 + A + I) = 0 rezultă A4 + A3 + A2 + A + I = 0. Dacă λ este o valoare proprie
atunci ea verifică ecuaţia x4 + x3 + x2 + x + 1 = 0 care are doar rădăcini complexe x1 , x1
şi x2 , x2 . Polinomul caracteristic fiind cu coeficienţi reali de grad impar trebuie să aibă cel
puţin o rădăcină reală (aceasta nu poate fi decât λ = 1).

Problema 3.54 Fie A ∈ Mn (C) o matrice cu valorile proprii distincte şi

C(A) = {B ∈ Mn (C)| AB = BA}.

a) Să se arate că toate matricele din C(A) au aceeaşi vectori proprii.

b) Să se arate că C(A) este un subspaţiu vectorial ı̂n Mn (C) de bază

{I, A, A2 , . . . , An−1 }.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 115

Soluţie. a) Fie λ1 , . . . , λn valorile proprii distincte ale lui A şi X1 , . . . , Xn vectorii

proprii corespunzători. Subspaţiile Vk = {X| AX = λk X} = {aXk | a ∈ C} sunt de
dimensiune 1. Dacă B ∈ C(A) atunci A(BXk ) = B(AXk ) = λk (BXk ) deci BXk ∈ Vk sau
BXk = αk Xk , αk ∈ C, deci Xk este vector propriu pentru B.
Observaţie. În baza X1 , . . . , Xn matricele
 din C(A)au formă diagonală.
λ1 0
b) Din observaţia anterioară C(A) = 
 . .. , λk ∈ C, deci C(A) este spaţiu


0 λk
vectorial de dimensiune n. E suficient să arătăm că matricele I, A, . . . , An−1 sunt liniar
independente.
Dacă a1 I + a2 A + · · · + an An−1 = 0 ⇔ P (A) = 0, atunci P (A)Xk = P (λk )Xk = 0,
deci P (λk ) = 0, k = 1, n ⇔
  a   0 
1 λ1 . . . λ1n−1

1
 1 λ2 . . . λn−1   a   0 
2   
2 ·
  . = . 
 ... ... ... . . .   ..   .. 
1 λn . . . λnn−1 an 0
şi cum matricea din dreapta este o matrice Vandermonde de numere distincte rezultă
a1 = · · · = an = 0.

Problema 3.55 a) Să se arate că orice matrice este asemenea cu matricea obţinută prin

simetrie faţă de centrul ei.

b) Să se arate că o matrice este asemenea cu transpusa ei.

Soluţie. a) Considerăm matricea
 
0 1
. J = J −1
J = .. ,
 

1 0
Dacă ı̂nmulţim cu J ı̂n stânga se răstoarnă liniile, iar dacă ı̂nmulţim pe J ı̂n dreapta
se răstoarnă coloanele.
b) Aducem A la formă canonică Jordan
 
Jλ1
A∼
 .. 
 . 

Jλk

Pentru o celulă Jordan Jλ matricea obţinută prin simetrie centrală este σ(Jλ ) = Jλt ⇒
JA ∼ JAt prin  
J1
Q=
 .. 
 . 

Jk
deci
A = P JA P −1 , At = P t JAt (P −1 )t = P t QJA Q−1 (P −1 ) = (P t QP −1 )A(P Q−1 (P −1 )t )
⇒ At ∼ A prin P t QP −1 .
116

Problema 3.56 Să se arate că orice matrice A ∈ Mn (C) este asemenea cu o matrice

simetrică SA ∈ Mn (C).

Soluţie. Este suficient să demonstrăm pentru A celulă Jordan, chiar mai particular
A = J0 .
1
Considerăm P = √ (I + iJ), P P = I, unde
2
 
0 1
.
J = ..
 

1 0

Avem prin calcul direct

   
0 1 0 0 1 0
.. .. . .
.. ..
   
 . .   
J0 =  , J0 J =  
 ..  
. . 
 . 1   1 . 
0 0 0 0
   
0 0 0 0
.  1 ...
..
   
 1  
JJ0 =  , JJ0 J =  

. . ..   .. .. 
 . .   . . 
0 1 0 0 1 0
1 1 i
P J0 P −1 = (I + iJ)J0 (I − iJ) = (J0 + JJ0 J) + (JJ0 − J0 ) =
2 2 2
  
−1 0

0 1 0 0
. . . .
1 .. .. .. .. 1 
   
1  i
= 
+ 2
  
2 .. .. . . . . 
. . 1   −1 . . 
0 1 0 0 1 0
care este simetrică.

Problema 3.57 Fie A ∈ Mn (C). Să se arate că A are n valori proprii distincte dacă şi

numai dacă singura matrice nilpotentă cu care comută este matricea nulă.

Soluţie. Dacă A are valorile proprii distincte λ1 , λ2 , . . . , λn , atunci forma sa canonică

Jordan este
JA = P −1 AP = diag[λ1 , λ2 , . . . , λn ].
Fie B ∈ Mn (C) o matrice nilpotentă cu care A comută. Din AB = BA rezultă

JA (P −1 BP ) = (P −1 BP )JA

din care rezultă că matricea P −1 BP este diagonală şi ı̂n plus nilpotentă, deci

P −1 BP = 0 ⇔ B = 0.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 117

Reciproc, vom arăta că dacă A are o valoare proprie multiplă, atunci există o matrice
nilpotentă nenulă B cu care A comută. Fie JA = P −1 AP forma canonică Jordan a matricei
A,
JA = diag[Jλ1 , Jλ2 , . . . , Jλk ]
ı̂n care blocul Jordan Jλ1 are dimensiunea ≥ 2. Considerăm blocul Jordan B1 de aceeaşi
dimensiune cu Jλ1 , cu zero pe diagonală şi construim matricea

B 0 = diag[B1 , B2 , . . . , Bk ]

ı̂n care B2 = . . . = Bk = 0. Observăm că

JA B 0 = B 0 JA ⇔ P −1 AP B 0 = B 0 P −1 AP ⇔

A · (P B 0 P −1 ) = (P B 0 P −1 )A
iar matricea B = P B 0 P −1 este nilpotentă şi nenulă.

Problema 3.58 Fie A, B, C, D ∈ Mn (R) astfel ca matricele AB t şi CDt să fie simetrice

şi ADt − BC t = In . Să se arate că At D − C t B = In .

Putnam

Soluţie. Din condiţiile date prin transpunere obţinem:

AB t = BAt , CDt = DC t şi DAt − CB t = In

care pot fi scrise sub forma

Dt −B t
     
A B In 0
· = = I2n ⇔
C D −C t At 0 In
M N = I2n ⇔ N M = I2n ⇔
Dt −B t
     
A B In 0
· = ⇒
−C t At C D 0 In
−C t B + At D = In .
 
 A B 
Problema 3.59 Fie A, B, C, D ∈ Mn (C) astfel ca matricea M =   să fie in-
C D
 
 E F 
versabilă şi notăm M −1 =  , cu E, F, G, H ∈ Mn (C).
G H
Să se arate că det M · det H = det A.

IMC, 1997

Soluţie. În egalitatea

     
A B In F A 0
· =
C D 0 H C In
se trece la determinanţi.
118

Problema 3.60 Fie A, B, C ∈ Mn (C) cu A inversabilă. Să se arate că

 
 A B  t −1
det   = det A · det(C − B A B).
Bt C

Concurs Rusia, 2004

Soluţie. În egalitatea:

In A−1 B
       
A B In 0 A 0
= · ·
Bt C B t A−1 In 0 C − B t A−1 B 0 In

se trece la determinanţi.

Problema 3.61 Fie A ∈ M4,2 (R) şi B ∈ M2,4 (R) astfel ca

 
1 0 −1 0
 
 
 0 1 0 −1 
AB =  .
 
 −1 0 1 0 
 
 
0 −1 0 1

Să se determine BA.

IMC, 2004
 
A1  
Soluţie. Fie A = ,B= B1 B2 , cu A1 , A2 , B1 , B2 ∈ M2 (R).
A2
Avem
     
I2 −I2 A1   A1 B1 B1 B2
AB = = B1 B2 =
−I2 I2 A2 A2 B1 A2 B2

deci
A1 B 1 = A2 B 2 = I 2 şi A1 B2 = A2 B1 = −I2 .

Astfel B1 = A−1 −1 −1
1 , B2 = −A2 şi A2 = B2 = −A1 , deci
   
  A1 2 0
BA = B1 B2 · = B1 A1 + B2 A2 = 2I2 = .
A2 0 2

Problema 3.62 Fie A, B ∈ M2 (R) având valorile proprii 1 şi 3, respectiv 2 şi 4. Pot fi

valorile proprii ale matricei A + B 5 şi 6? Dar 1 şi 9?

Concurs Rusia
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 119

Soluţie. Avem Tr A = 1 + 3 = 4, Tr B = 2 + 4 = 6 şi Tr (A + B) = Tr A + Tr B ⇔

5 + 6 = 4 + 6 fals, deci ı̂n primul caz răspunsul este negativ.
În cazul al doilea Teorema Cayley-Hamilton pentru A, B şi A + B dă:

A2 − 4A + 3I2 = 0 ⇔ (A − 2I2 )2 = I2

B 2 − 6B + 8I2 = 0 ⇔ (A − 3I2 )2 = I2
(A + B)2 − 10(A + B) + 5I2 = 0 ⇔ (A + B − 5I2 )2 = 16I2
Notăm A − 2I2 = X, B − 3I2 = Y obţinem relaţiile

X 2 = Y 2 = I2 şi (X + Y )2 = 16I2 ⇔ X 2 + Y 2 + XY + Y X = 16I2 ⇔

XY + Y X = 14I2 (∗)
În (∗) ı̂nmulţim cu X la dreapta şi obţinem

Y + XY X = 14X

ı̂nmulţim cu Y la stânga şi obţinem

X + XY X = 14Y

Prin scădere rezultă X = Y şi atunci (X + Y )2 = 4I2 6= 16I2 , deci nici acest caz nu
poate exista.

Problema 3.63 Fie A ∈ M3 (C) cu det A = 1, Tr A = Tr A−1 = 0. Să se arate că A3 = In .

Iran

Soluţie. Fie λ1 , λ2 , λ3 valorile proprii ale lui A. Avem:

1 1 1
λ1 λ2 λ3 = 1, λ1 + λ2 + λ3 = 0, + + =0 ⇔
λ1 λ2 λ3

S1 = 0, S2 = 0, S3 = 1 ⇒ fA (x) = x3 − 1
şi din Teorema Cayley-Hamilton rezultă A3 = I3 .

Problema 3.64 Fie A, B ∈ Mn (C) astfel ca AB + A + B = 0. Să se arate că AB = BA.

IMC, 2003

Soluţie. Avem AB + A + B + In = In ⇔

(A + In )(B + In ) = In ⇔ (B + In )(A + In ) = In ⇔

BA + A + B = 0 ⇒ AB = BA.
Observaţie. Analog dacă AB = A + B atunci AB = BA.

Problema 3.65 Fie A, B ∈ Mn (R) astfel ca A2 + B 2 = AB şi matricea AB − BA este

inversabilă. Să se arate că n este divizibil cu 3.

120

IMC, 1997
√
−1 + i 3
Soluţie. Fie ε = , rădăcină de ordin 3 a unităţii (ε3 = 1) şi C = A + εB.
2
Avem
CC = (A + εB)(A + εB) = A2 + εBA + εAB + B 2
= AB + εBA + εAB = ε(BA − AB).
Deoarece det(CC) = det C · det C = | det C|2 ≥ 0 şi pe de altă parte
det(CC) = εn det(BA − AB),
rezultă că det(BA − AB) = 0 sau εn ∈ R ⇒ n se divide cu 3.

Problema 3.66 Fie A, B, C ∈ Mn (C) cu A inversabilă şi (A − B)C = BA−1 . Să se arate

că C(A − B) = A−1 B.

IMC, 2009
Soluţie. (A − B)C = BA−1 ⇔ AC − BC − BA−1 + AA−1 = In ⇔
(A − B)(C + A−1 ) = In ⇔ (C + A−1 )(A − B) = In ⇔ C(A − B) = A−1 B.

Problema 3.67 Fie A1 , A2 , . . . , Ak ∈ Mn (R) astfel ca

A1 At1 + A2 At2 + . . . + An Atn = 0.

Să se arate că A1 = A2 = . . . = An = 0.

Soluţie. Considerăm matricea cu blocuri
 
A = A1 A2 . . . Ak ∈ Mn,kn (R)
şi condiţia dată se scrie sub forma
n X
X kn
AAt = 0 ⇒ Tr (AAt ) = 0 ⇔ |aij |2 = 0 ⇔
i=1 j=1

aij = 0, i = 1, n, j = 1, kn, deci A = 0.

Problema 3.68 Fie A ∈ Mn (C) o matrice cu proprietatea că pentru orice X ∈ Mn,1 (C)

există NX ∈ N∗ astfel ca ANX X = 0. Să se arate că An = 0.

Soluţie. Fie      
1 0 0
 0   1   0 
E1 =   , E2 =   , . . . , En = 
     
.. .. .. 
 .   .   . 
0 0 1
baza canonică şi N = max{NE1 , NE2 , . . . , NEn }.
Avem:
AN E1 = AN E2 = . . . = AN En = 0 sau AN In = 0,
deci AN = 0 şi din Teorema Cayley-Hamilton rezultă An = 0.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 121

Problema 3.69 Fie A, B ∈ Mn (C) astfel ca A2 B + BA2 = 2ABA. Să se arate că există

un număr natural k astfel ca (AB − BA)k = 0.

IMC, 2009

Soluţie. Dacă notăm C = AB − BA atunci relaţia dată se scrie sub forma AC − CA =

0 ⇔ AC = CA.
Avem:
C m+1 = C m (AB − BA) = A(C m B) − (C m B)A,
deci Tr (C m+1 ) = 0, pentru orice m ≥ 0. Din Tr (C) = Tr (C 2 ) = . . . = Tr (C n ) = 0
rezultă că toate valorile proprii ale matricei C sunt egale cu zero, polinomul caracteristic
este fC (x) = xn şi din teorema Cayley-Hamilton rezultă C n = 0.

Problema 3.70 Fie A, B ∈ Mn (R) astfel ca AB − BA = aA, unde a 6= 0.

a) Să se arate că pentru orice k ∈ N∗ avem Ak B − BAk = akAk .

b) Să se arate că An = 0.

IMC, 1994

Soluţie. a) Prin inducţie după k, dacă ı̂n relaţia Ak B − BAk = akAk ı̂nmulţim cu A
obţinem:
Ak+1 B − ABAk = akAk+1 .
Acum ı̂nlocuim AB cu BA + aA şi obţinem:

Ak+1 B − (BA + aA)Ak = akAk+1 ⇔

Ak+1 B − BAk+1 = a(k + 1)Ak+1 .

b) Trecând la urme ı̂n relaţia de la a) obţinem:

Tr (akAk ) = Tr (Ak B) − Tr (BAk ) = 0,

deci Tr (Ak ) = 0. Din Tr A = Tr A2 = . . . = Tr An = 0 rezultă că toate valorile proprii

ale matricei A sunt egale cu zero. Polinomul caracteristic este fA (x) = xn şi din teorema
Cayley-Hamilton rezultă An = 0.

Problema 3.71 Fie A, B ∈ Mn (C) două matrice pentru care există numerele distincte

z0 , z1 , z2 , . . . , zn ∈ C astfel ca matricele Ck = A + zk B, k = 0, n să fie nilpotente. Să se

arate că matricele A şi B sunt nilpotente.

IMC, 1995

Soluţie. O matrice X ∈ Mn (C) este nilpotentă dacă şi numai dacă

X n = 0.
122

Considerând matricea Z(z) = A + zB, avem că

(A + zB)n = 0 pentru orice z ∈ {z0 , z1 , . . . , zn }.

Avem

(A + zB)n = An + zD1 + z 2 D2 + . . . + z n−1 Dn−1 + z n B n = 0

unde D1 , D2 , . . . , Dn−1 ∈ Mn (C). Deoarece pe fiecare poziţie (i, j) polinomul se anulează

ı̂n n + 1 numere distincte, el este identic nul, deci ı̂n An şi ı̂n B n elementele de pe orice
poziţie (i, j) sunt egale cu zero. Deci An = B n = 0.

Problema 3.72 Fie A ∈ Mn (R) astfel ca 3A3 = A2 + A + In . Să se arate că şirul Ak

converge la o matrice idempotentă.

IMC, 2003

Soluţie. Polinomul minimal al matricei A este divizor al polinomului f (x) = 3x3 −

x2− x − 1, care are trei rădăcini distincte. √Rezultă că matricea
√ A este diagonalizabilă.
−1 ± i 2 5
Valorile proprii sunt λ1 = 1 şi λ2,3 = cu |λ2,3 | = < 1. Astfel că
3 3
 
k Ip 0
lim A = =B
k→∞ 0 0

unde p este numărul valorilor proprii egale cu 1. Evident B 2 = B.

Problema 3.73 Fie A, B ∈ M2 (Z) astfel ca matricele A, A+B, A+2B, A+3B şi A+4B

să fie inversabile şi inversele lor să fie ı̂n M2 (Z). Să se arate că A + 5B este inversabilă şi

(A + 5B)−1 ∈ M2 (Z).

Putnam, 1994

Soluţie. Considerăm polinomul de grad ≤ 2, fA,B (x) = det(A + xB) şi observăm că
dacă C ∈ M2 (Z), atunci C −1 ∈ M2 (Z) dacă şi numai dacă det C ∈ {−1, 1}.
Din condiţiile date avem: fA,B (0), fA,B (1), fA,B (2), fA,B (3) şi fA,B (4) sunt fiecare egale
cu 1 sau −1, cel puţin trei din ele au aceeaşi valoare. Din fA,B (i) = fA,B (j) = fA,B (k) şi
gradfA,B ≤ 2 rezultă că fA,B este constant (egal cu 1 sau cu −1), deci şi fA,B (5) ∈ {−1, 1},
adică matricea A + 5B este element inversabil ı̂n inelul M2 (Z).

Problema 3.74 Fie A, B ∈ M2 (R) astfel că există n ≥ 1 cu (AB − BA)n = I2 . Să se

arate că n este par şi că (AB − BA)4 = I2 .

Putnam
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 123

Soluţie. Fie C = AB − BA cu Tr (C) = 0 deci

 
a b
C 2 = − det C · I2 unde C = .
c −a

Avem: C 2k = (− det C)k I2 şi C 2k+1 = (− det C)k C 6= I2 .

Rămâne că

(− det C)k = 1 ⇔ (a2 + bc)k = 1 ⇒ a2 + bc ∈ {−1, 1} ⇒ C 4 = (∓1)2 I2 = I2 .

Problema 3.75 Fie A, B, C, D ∈ M2 (C) şi notăm [A, B] = AB − BA. Să se arate că

există λ ∈ C astfel ca

[A, B] · [C, D] − [C, D] · [A, B] = λI2 .

Putnam

Soluţie. Avem Tr [A, B] = 0, deci există α ∈ C astfel ca

[A, B]2 = αI2 (α = − det[A, B]).

Analog există β, γ ∈ C astfel ca

[C, D]2 = βI2 şi [A, B] + [C, D]2 = γI2 .

Rezultă

[A, B] · [C, D] + [C, D] · [A, B] = ([A, B] + [C, D])2 − [A, B]2 − [C, D]2

= (γ − α − β)I2
deci λ = γ − α − β.

Problema 3.76 Fie A ∈ M3,2 (C), B ∈ M2,3 (C) astfel ca

 
 8 2 −2 
 
AB =  2 5 4 .
 
−2 4 5

Să se arate că BA = 9I2 .

Putnam

Soluţie. Prin calcul (AB)2 = 9(AB) ⇒ rang (AB)2 = rang (AB) = 2 ⇔

rang A(BA)B = 2 ⇒ rang (BA) ≥ 2

şi cum BA ∈ M2 (C) ⇒ rang (BA) = 2, deci BA este inversabilă. Deci

(AB)2 = 9AB ⇒ B(AB)2 A = 9BABA ⇔ (BA)3 = 9(BA)2 ⇒ BA = 9I2 .

124

Problema 3.77 Fie A ∈ Mn (R), A 6= 0 astfel ca aik ajk = akk aij pentru orice i, j, k =

1, n. Să se arate că:

a) Tr A 6= 0.

b) At = A.

c) fA (x) = xn−1 (x − Tr A).

Iran

Soluţie. Fie B = AAt = [bij ], avem

n
X n
X
bij = aik ajk = akk aij = aij (Tr A) ⇒
k=1 k=1

B = (Tr A)A ⇔ AAt = (Tr A)A (∗)

a) Dacă prin absurd Tr A = 0 ⇒ AAt = 0 ⇒ Tr (AAt ) = 0 ⇒ A = 0.
b) Din (∗) prin transpunere

(AAt )t = (Tr A)At ⇔ AAt = (Tr A)At ⇒ A = At .

c) Este suficient să arătăm că rang A = 1 deci că coloanele sunt proporţionale. Din
Tr A 6= 0 rezultă că există akk 6= 0. Avem
ajk
Cj = Ck .
akk

Problema 3.78 Fie A, B ∈ Mn (C) astfel ca rang (AB − BA) = 1. Să se arate că (AB −

BA)2 = 0.

IMC, 2000

Soluţie. Matricea C = AB − BA fiind de rang 1 are cel mult o valoare proprie nenulă
şi dacă o notăm cu λ atunci Tr (C) = λ. Pe de altă parte Tr (C) = Tr (AB) − Tr (BA) = 0,
deci λ = 0. Astfel că toate valorile proprii ale matricei C sunt egale cu zero. În plus ı̂n
forma canonică Jordan a matricei C există un singur bloc de dimensiune 2 (ı̂n rest este
diagonală) şi atunci JC2 = 0, deci C 2 = 0.

Problema 3.79 Fie A, B ∈ Mn (R) astfel ca Tr (AAt + BB t ) = Tr (AB + At B t ). Să se

arate că A = B t .

Putnam

Soluţie. Tr (AAt + BB t ) = Tr (AAt ) + Tr (BB t )

= Tr (AAt ) + Tr (B t B) = Tr (AAt + B t B)

Tr (AB + At B t ) = Tr (AB) + Tr (At B t )

Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 125

= Tr (AB) + Tr (B t At ) = Tr (AB + B t At ).
Relaţia dată devine:

Tr (AAt + B t B) = Tr (AB + B t At ) ⇔

Tr (AAt + B t B − AB − B t At ) = 0 ⇔ Tr ((A − B t )(At − B)) = 0 ⇔

Tr ((A − B t )(A − B t )t ) = 0 ⇔ A − B t = 0 ⇔ A = B t
(din Tr (M M t ) = 0 rezultă M = 0).

1
Problema 3.80 Fie A, B ∈ Mn (C). Să se arate că Tr (AB) ≤ Tr (AA∗ + BB ∗ ).
2
Soluţia 1. Avem

Tr (AB) = a11 b11 + a12 b21 + a13 b31 + . . . + a1n bn1 + a21 b12

+a22 b22 + . . . + a2n bn2 + . . . + an1 b1n + an2 b2n + . . . + ann bnn
(1) p p
≤ |a11 |2 + |a12 |2 + . . . + |ann |2 · |b11 |2 + |b21 |2 + . . . + |bnn |2
p
= Tr (AA∗ ) · Tr (BB ∗ )
(2) 1 1
≤ (Tr (AA∗ ) + Tr (BB ∗ )) = Tr (AA∗ + BB ∗ ).
2 2
În (1) am aplicat inegalitatea Cauchy-Schwarz, iar ı̂n (2) am aplicat inegalitatea medi-
ilor.
Soluţia 2. Fie B = C ∗ . Avem

Tr (AB) = Tr (AC ∗ ) = hA, Ci ≤ kAk · kCk

p p p p
= hA, Ai · hC ∗ , C ∗ i = Tr (AA∗ ) · Tr (C ∗ C)
1
= Tr (AA∗ ) · Tr (BB ∗ ) ≤ (Tr (AA∗ ) + Tr (BB ∗ )).
p p
2

Problema 3.81 Fie A ∈ Mn (C) o matrice nesingulară cu coloanele A1 , A2 , . . . , An şi

fie B ∈ Mn (C) cu coloanele A2 , A3 , . . . , An , 0. Să se arate că matricele C = BA−1 şi

D = A−1 B au rangurile n − 1 şi toate valorile proprii sunt zero.

IMC, 1995

Soluţie. Fie  
0 1 0 ... 0

 0 0 1 ... 0 

J0 = 
 ... ... ... ... ... 

 0 0 0 ... 1 
0 0 0 ... 0
celulă Jordan cu λ = 0 pe diagonală.
Se verifică relaţia B = AJ0 ⇔ J0 = A−1 B = D şi C = BA−1 = AJ0 A−1 , deci
matricele C şi J0 sunt asemenea iar J0 are rangul n − 1 şi toate valorile proprii egale cu
zero (la fel matricele C şi D).
126

Problema 3.82 Fie m ≥ 2, n ≥ 2 numere naturale şi a1 , a2 , . . . , am , am+1 numere

reale. Să se arate că există matricele A1 , A2 , . . . , Am ∈ Mn (R) astfel ca det A1 =

a1 , . . . , det Am = am şi det(A1 + . . . + Am ) = am+1 .

Putnam

Soluţie. Luăm
   
a1 0 a2 b
 1 1 0   0 1 0 
A1 =  , A2 =  ,
   
.. ..
 .   . 
0 1 0 1
 
ai
 1 0 
Ai =  , i = 3, m
 
..
 . 
0 1
şi avem det Ai = ai , i = 1, m
 
s b
 1 m 0 
A1 + A2 + . . . + Am =  , unde s = a1 + a2 + . . . + am .
 
..
 . 
0 m

Dezvoltând cu regula lui Laplace după primele două linii obţinem:

det(A1 + A2 + . . . + Am ) = mn−2 (sm − b).

Din condiţia mn−2 (sm − b) = am+1 rezultă b = sm − am+1 m2−n .

Problema 3.83 Fie A ∈ Mn (R) astfel ca A3 = A. Să se arate că

rang A + rang (A − In ) + rang (A + In ) = 2n.

Soluţie. Arătăm mai ı̂ntâi că matricea A este diagonalizabilă. Dacă Jλ este unul
din blocurile diagonale din forma canonică Jordan avem Jλ3 = Jλ , ceea ce este fals dacă
dimensiunea blocului Jλ este ≥ 2. Valorile proprii ale matricei A verifică ecuaţia λ3 = λ
deci λ ∈ {0, −1, 1} şi atunci forma canonică Jordan este
 
0n
JA =  Ip 
−Iq

şi avem:

rang A = rang JA = p + q, rang (A − In ) = r + q şi rang (A + In ) = r + p,

deci rang A + rang (A − In ) + rang (A + In ) = 2(n + p + q) = 2n.

Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 127

Problema 3.84 Fie A ∈ Mn ({−1, 1}), n impar. Notăm cu ai produsul elementelor de

pe linia i şi cu bj produsul elementelor de pe coloana j. Să se arate că

n
X n
X
ai + bj 6= 0.
i=1 j=1

Iran

Soluţie. Considerăm matricea Jn = [1] cu toate elementele egale cu 1 şi avem

X X
ai = bj = 1, ∀ i, j ⇒ ai + bj = 2n = 4k + 2 (pentru n = 2k + 1).

Orice matrice A ∈ Mn ({−1, 1}) se obţine ı̂nlocuind succesiv ı̂n Jn câte un 1 cu câte
un −1. La fiecare Xastfel de modificare se schimbă câte un ai ı̂n −aiX şi câte un bj ı̂n −bj
şi astfel suma ai se măreşte sau se micşorează cu 2 şi la fel bj astfel ca suma
X X
A+B = ai + bj creşte cu 4 sau scade cu 4 sau rămâne la fel. Pornind de la suma
4k + 2 ı̂n final obţinem pentru orice A dat o sumă de forma 4p + 2 6= 0.
Observaţie. Pentru n par n = 2k (k impar) un contraexemplu este matricea
Hadamard  
Jk −Jk
H4k =
Jk Jk
cu a1 = . . . = ak = −1, ak+1 = . . . = a2k = 1, b1 = . . . = bk = −1, bk+1 = . . . = b2k = 1.
n
X
Problema 3.85 Fie A ∈ Mn (C) astfel ca A2 = In şi aij = s, ∀ i = 1, n. Să se
j=1
determine valorile posibile ale lui s.

Iran

Soluţie. Notăm A2 = B = [bij ] şi avem:

n
X
bij = aik akj .
k=1

Avem
n n n
!
X X X
bij = n ⇔ aik akj =n ⇔
i,j=1 i,j=1 k=1
 
n
X n
X n
X
aik akj  = n ⇔ (a1k + . . . + ank )(ak1 + . . . + akn ) = n ⇔
 
 |{z} |{z}
k=1 i,j=1 αi k=1
βj

n n n
! !!
X X X
(a1k + . . . + ank )s = n ⇔ a1k + ... + ank s=n ⇔
k=1 k=1 k=1
2 2
ns = n ⇔ s = 1, deci s ∈ {−1, 1}.
Observaţie. s = 1 pentru A = In şi s = −1 pentru A = −In .
128

Problema 3.86 Fie A ∈ Mn (Z), det A 6= 0, astfel ca pentru orice k ∈ N∗ există Xk ∈

Mn (Z) astfel ca Xkk = A. Să se arate că A = In .

Soluţie. Pentru orice număr prim p care nu divide det A, matricea Xbk este inversabilă
ı̂n Mn (Zp ) şi dacă luăm k = |GLn (Zp )| avem din teorema lui Lagrange că (Xbk )k = Ibn ,
deci Ab = Ibn ⇔ A ≡ In (mod p). Rezultă că toate elementele matricei A − In sunt
divizibile cu p. Deoarece aceasta are loc pentru toate numerele prime p care nu divid det A
(o infinitate), rezultă A − In = 0, deci A = In .

Problema 3.87 Fie A, B, C, D ∈ Mn (C) astfel ca Ak C = DB k , pentru orice k ∈ N∗ .

a) Să se arate că dacă A şi B sunt inversabile, atunci C = D.

b) Dacă matricele A şi B nu au valori proprii comune, să se arate că ecuaţia AX = XB

are doar soluţia X = 0 iar ecuaţia AY − Y B = C are o singură soluţie, pentru orice

C ∈ Mn (C).

Soluţie. a) Fie fA , fB polinoamele caracteristice ale matricelor A şi B şi

m
X
g = fA fB = aik xk + a0 , cu a0 = fA (0)fB (0) 6= 0.
k=1

Avem g(A) = g(B) = 0 deci

X X
g(A)C = Dg(B) ⇔ Ak C + a0 C = DB k + a0 D ⇒ C = D.

b) Fie X o soluţie a ecuaţiei AX = XB (există cel puţin soluţia banală). Prin inducţie
Ak X = XB k , ∀ k ∈ N∗

⇒ fA (A)X = XfA (B) ⇒ XfA (B) = 0.

Dacă valorile proprii ale lui A sunt λ1 , λ2 , . . . , λn atunci

fA (x) = (x − λ1 ) . . . (x − λn ), fA (B) = (B − λ1 I) . . . (B − λn I)

şi det(B − λi I) 6= 0 ⇒ fA (B) este inversabilă şi atunci X = 0.

Considerăm ecuaţia AY − Y B = C ca sistem de n2 ecuaţii liniare cu n2 necunoscute
(elementele matricei Y ). Matricea sistemului este aceeaşi cu a sistemului AX − XB = 0
care am văzut că are doar soluţie unică. Atunci şi sistemul neomogen are doar soluţie
unică.

Problema 3.88 Fie A = [aij ]i=1,m o matrice cu elementele numere pozitive. Numim
j=1,n
”transformare” ı̂nlocuirea tuturor elementelor de pe o linie sau de pe o coloană cu inversele

lor. Să se arate că putem efectua o succesiune de ”transformări” care modifică matricea

A ı̂n matricea B cu proprietatea că produsul tuturor elementelor de pe fiecare linie şi de

pe fiecare coloană este cel puţin 1.

Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 129

Soluţie. Dacă C este o matrice obţinută prin transformări din A, atunci cij = aij sau
1
cij = , deci numărul matricelor ce pot fi obţinute din A este finit (maxim 2mn ). Fie
aij
B matricea pentru care produsul tuturor elementelor este maxim (dintre toate matricele
obţinute prin transformări succesive din A). Arătăm că B are proprietatea cerută. Dacă
de exemplu, prin absurd ar exista o linie sau coloană cu produsul elementelor mai mic ca
1, facem ı̂n ea transformarea care inversează elementele acestei linii sau coloane şi obţinem
o matrice B1 ı̂n care produsul elementelor este strict mai mare (contradicţie cu alegerea
matricei B).

Problema 3.89 Fie A ∈ Mn (C) o matrice cu proprietatea

S(A) = S(A2 ) = · · · = S(An ) = 0,

unde S(Ak ) este suma tuturor elementelor matricei Ak , k = 1, n.

Să se arate că:

a) Determinantul matricei A este egal cu zero.

b) S(Ak ) = 0, pentru orice k ∈ N∗ .

c) Să se dea exemplu de matrice nenulă A cu proprietatea din enunţ.

Soluţie. Din teorema Cayley-Hamilton scriem relaţia

An − σ 1 An−1 + σ 2 An−2 − · · · + (−1)n−1 σ n−1 A + (−1)n det A · In = 0 (1)

a) Aplicăm ı̂n (2) funcţia S şi obţinem

S(An ) − σ 1 S(An−1 ) + · · · + (−1)n−1 σ n−1 S(A) + (−1)n det A · n = 0

şi din ipoteză rezultă det A = 0.

b) Înmulţim ı̂n (1) cu A şi apoi aplicăm S, obţinem S(An+1 ) = 0.
Înmulţim ı̂n (1) cu A2 şi apoi aplicăm S, obţinem S(An+2 ) = 0.
Prin inducţie rezultă S(An+k ) = 0, ∀ k ∈ N.
c) Fie x1 , x2 , . . . , xn ∈ R cu x1 + x2 + · · · + xn = 0 şi
 
x1
 x2 
X=  6= 0.
 
..
 . 
xn

Definim A = XX t şi avem

S(A) = (x1 + x2 + · · · + xn )2 = 0.

A2 = XX t XX t = (x21 + x22 + · · · + x2n )A, deci S(A2 ) = 0

Ak = (x21 + x22 + · · · + x2n )k−1 A, deci S(Ak ) = 0, k ∈ N∗ .
130

Problema 3.90 Fie U = {z ∈ C | |z| = 1} şi A, B ∈ Mn (C) astfel ca det B 6= 0,

AB = BA şi det(A + zB) ∈ U pentru orice z ∈ U . Să se arate că det B ∈ U şi An = 0.
Soluţie. Funcţia f (z) = det(A + zB) = a0 + a1 z + a2 z 2 + · · · + an z n este polinomială
de grad n (an = det B 6= 0).
Condiţia det(A + zB) ∈ U pentru orice z ∈ U se scrie f (z)(f (z)) = 1, pentru orice z
1
cu z = . Avem
z
(a0 + a1 z + a2 z 2 + · · · + an z n )(a0 + a1 z + a2 z 2 + · · · + an z n ) = 1 ⇔
(a0 + a1 z + a2 z 2 + · · · + an z n )(a0 z n + a1 z n−1 + a2 z n−2 + · · · + an ) = z n .
Ultima egalitate având loc pentru o infinitate de valori ale lui z, ea este identitate de
polinoame. Prin identificarea coeficienţilor obţinem succesiv:
a0 an = 0, an 6= 0 ⇒ a0 = 0
a1 an = 0 ⇒ a1 = 0, a2 an = 0 ⇒ a2 = 0, . . . , an−1 an = 0 ⇒ an−1 = 0 şi
an an = 1 ⇔ | det B| = 1 ⇔ det B ∈ U.
În concluzie
f (z) = an z n ⇔ det(A + zB) = det B · z n ⇔
det[B(B −1 A + zIn )] = det B · z n ⇔ det B · det(B −1 A + zIn ) = det B · z n ⇔
det(B −1 A + zIn ) = z n ⇔ h(z) = z n ,
unde h este polinomul caracteristic al matricei C = −B −1 A. Conform teoremei Cayley-
Hamilton
(−B −1 A)n = 0 ⇔ (B −1 A)n = 0 ⇔ (B −1 )n An = 0 ⇔ An = 0
Observaţie. Condiţia AB = BA este necesară după cum se vede din următorul exem-
plu:  

0 0
 0 1
1  1 ... 0
   

A= , B = 
 
. .

. .

 .   . . . .


0 1 0 1 0

AB 6= BA
n+1 n
det(A + zB) = (−1) z ; | det(A + zB)| = 1, deci |z| = 1 dar An = A 6= 0.

Problema 3.91 Fie A o matrice de ordin 2n, n ≥ 1, cu elementele numere naturale şi cu

proprietatea:

(P): pentru orice două linii Li , Lj cu i 6= j, suma lor Li +Lj conţine n elemente numere

pare şi n elemente numere impare.

a) Să se arate că pentru orice două coloane Ci şi Ci cu i 6= j, suma lor Ci + Cj conţine

n elemente numere pare şi n elemente numere impare.

b) Să se arate că pentru orice k ≥ 1 există matrice de ordin 2k cu proprietatea (P ).

Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 131

Soluţie. a) Asociem matricei A = [aij ], matricea B = [bij ] ı̂n care bij = 1 dacă aij
este număr par şi bij = −1 dacă aij este număr impar (bij = (−1)aij ).
Observăm că matricea A are proprietatea (P) dacă şi numai dacă produsul oricăror
X2n
două linii L0i şi L0j din matricea B conţine n de 1 şi n de −1, adică bik bjk = 0.
k=1
2n
X
Deoarece (bik )2 = 2n, ∀ i = 1, 2n rezultă că A are proprietatea (P) dacă şi numai dacă
k=1
B · B t = 2n · I2n . Evident avem şi B t B = 2nI2n , relaţie care reinterpretată dă aceleaşi
condiţii asupra coloanelor matricei B, respectiv asupra coloanelor matricei A.
b) Definim
   
1 1 B2k B2k
B2 = şi B2k+1 = , ∀ k ≥ 1,
−1 1 −B2k B2k

respectiv    
1 1 A2k A2k
A2 = şi A2k+1 = , ∀ k ≥ 1,
0 1 A2k A2k

unde [aij ] = [aij ] şi 1 = 0, 0 = 1.

Observaţie. Se poate pune următoarea problemă: care sunt numerele naturale n pen-
tru care există A de dimensiune 2n cu proprietatea (P)?
Nu ştim răspunsul, dar credem că sunt numai numerele de forma n = 2k , k ∈ N.

Problema 3.92 Cu numerele reale a1 , a2 , . . . , an ; b1 , b2 , . . . , bn definim matricele pătratice

de ordin n: A = [aij ], B = [bij ], unde aij = ai − bj şi


 1 dacă aij ≥ 0

bij = , i, j = 1, n.
 0 dacă aij < 0


Fie C = [cij ] o matrice cu elementele 0 sau 1 şi cu proprietatea

n
X n
X n
X n
X
bij = cij , i = 1, n şi bij = cij , j = 1, n.
j=1 j=1 i=1 i=1

a) Să se arate că

n
X
aij (bij − cij ) = 0 şi B = C.
i,j=1

b) În ce condiţii matricea B este inversabilă?

SEEMOUS, 2009

Soluţie. a)
 
n n n n n n n
!
X X X X X X X
aij (bij − cij ) = ai  bij − cij  − bj bij − cij =0
i,j=1 i=1 j=1 j=1 j=1 i=1 i=1
132

Analizăm semnul termenului

aij (bij − cij ) = (ai − bj )(bij − cij ). (1)

Dacă ai ≥ bj atunci aij ≥ 0, bij = 1 şi cij ∈ {0, 1}, deci aij (bij − cij ) ≥ 0.
Dacă ai < bj atunci aij > 0, bij = 0 şi cij ∈ {0, 1}, deci aij (bij − cij ) ≥ 0.
Din (1) şi din aij (bij − cij ) ≥ 0, ∀ i, j = 1, n rezultă aij (bij − cij ) = 0, i, j = 1, n.
Dacă aij 6= 0 ⇒ bij = cij .
Dacă bij = 0 ⇒ aij < 0 (aij 6= 0) ⇒ bij = cij = 0.
Xn X n
Deci bij ≥ cij , ∀ i, j = 1, n şi din condiţiile date bij = cij , rezultă bij =
i,j=1 i,j=1
cij , ∀ i, j = 1, n.
b) Putem considera că numerele sunt ordonate a1 ≤ a2 ≤ · · · ≤ an şi b1 ≤ b2 ≤ · · · ≤ bn ,
deoarece reordonarea numerelor a1 , a2 , . . . , an revine la permutarea liniilor matricei B iar
reordonarea numerelor b1 , b2 , . . . , bn revine la permutarea coloanelor matricei B.
Dacă există ai şi ai+1 ı̂ntre care nu se află nici un bj atunci liniile Li şi Li+1 sunt egale
(matricea B este neinversabilă). Dacă există bi şi bi+1 ı̂ntre care nu se află nici un aj atunci
coloanele ci şi ci+1 sunt egale.
În concluzie numerele b1 , b2 , . . . , bn separă numerele a1 , a2 , . . . , an . Dacă a1 este cel mai
mic număr atunci prima linie are toate elementele zero. Deci cel mai mic este b1 şi avem
condiţia b1 ≤ a1 < b2 ≤ a2 < · · · < bn ≤ an pentru care matricea B este
 
1 0 0 ... 0
 1 1 0 ... 0 
 
B= 1 1 1 ... 0   , inversabilă.
 ... ... ... ... ... 
1 1 1 ... 1

Concluzie: bi1 ≤ aj1 < bi2 ≤ aj2 < · · · < bin ≤ ajn , unde i1 , . . . , in şi j1 , . . . , jn sunt
permutări ale mulţimii {1, 2, . . . , n}.

Problema 3.93 Să se determine rangul maxim şi rangul minim al unei matrice A ∈

Mn (R) ale cărei elemente sunt numerele 1, 2, . . . , n2 .

IMC, 2007

Soluţie. Rangul maxim este n. Un exemplu este o matrice ı̂n care sub diagonală
toate numerele sunt pare, pe diagonală sunt numai numere impare iar deasupra diagonalei
celelalte elemente. Valoarea determinantului este impară (trecând ı̂n Z2 ), deci nenulă.
Rangul minim este 2: putem rearanja liniile şi coloanele astfel ca 1 = a11 < a12 < . . . <
a1n şi a11 < a21 < . . . < an1 astfel că a1n ≥ n şi an1 ≥ n, cel puţin una din inegalităţi fiind
strictă. Minorul
 
 a11 a1n 
∆=   = a11 ann − a1n an1 < 1 · n2 − n2 = 0
an1 ann 

deci ∆ 6= 0.
Matricea A = [aij ]i,j=1,n cu aij = n(i − 1) + j are rangul 2, orice linie este o combinaţie
liniară a liniilor [1, 2, . . . , n] şi [1, 1, . . . , 1].
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 133

Problema 3.94 a) Fie A ∈ Mn (R), n ≥ 2 o matrice simetrică, inversabilă, cu elemente

pozitive. Să se arate că numărul elementelor egale cu zero ı̂n matricea A−1 este cel mult

n2 − 2n.

b) Să se dea un exemplu de matrice A simetrică şi inversabilă pentru care matricea

inversă A−1 are n2 − 2n elemente egale cu zero.

IMC, 1994

Soluţie. a) Fie B = A−1 = [bij ]i,j=1,n .

Xn
Din AB = In obţinem aik bkj = 0, pentru orice i 6= j şi cum matricea A are toate
i=0
elementele pozitive rezultă că pentru orice i = 1, n fixat, există cel puţin un bkj > 0 şi un
bk0 j < 0, deci pe orice coloană a matricei B avem cel puţin două elemente nenule. În total
avem cel puţin 2n elemente nenule ı̂n A−1 , deci cel mult n2 − 2n elemente egale cu zero.
b) Luăm
 
1 1 1 ... 1
 1 2 2 ... 2 
 
A =  1 2 1 ... 1 ,
 
 . . .
 .. .. ..


1 2 1
şi prin transformări elementare ı̂n matricea A In obţinem că A−1 = B cu elementele
 

nenule: 
 2 pentru i = j = 1
bij = (−1)n pentru i = j = n
(−1)k pentru i = k, j = k + 1 sau i = k + 1, j = k.


În total B are 2n − 2 + 2 = 2n elemente nenule.

Problema 3.95 Fie A, B ∈ Mm,n (C). Să se arate că rang B ≤ rang A dacă şi numai

dacă există matricele Q ∈ Mm (C) inversabilă şi M ∈ Mn (C) astfel ca

B = QAM.

Soluţie. Evident că rang B = rang (QAM ) ≤ rang A.

Rămâne să arătăm că orice matrice B de rang ≤ rang A se poate pune sub forma
B = QAM . Fie rang A = k şi fie B o matrice de rang p ≤ k. Considerăm forma canonică
de rang a matricei B:  
Ip 0
B=
0 0
şi forma canonică a matricei A:  
Ik 0
A=
0 0
şi se verifică relaţia B = AB.
134

Cum B = Q1 BP1 , A = Q2 AP2 , cu Q1 , Q2 ∈ GLm (C), P1 , P2 ∈ GLn (C) rezultă

Q1 BP1 = Q2 AP2 B ⇔

B = (Q−1 −1
1 Q2 )A(P2 BP1 ) = QAM.

Problema 3.96 Fie G = {A1 , A2 , . . . , Ak } ⊂ Mn (R) astfel ca (G, ·) să fie un grup şi
Xk n
X
Tr (Ai ) = 0. Să se arate că Ai = 0.
i=1 i=1

Putnam

Soluţie. Pentru orice j = 1, k fixat avem:

Aj G = G ⇔ {Aj A1 , . . . , Aj Ak } = {A1 , . . . , Ak }.

Sumăm şi notăm S = A1 + . . . + Ak şi obţinem

Aj S = S, j = 1, k.

Sumăm din nou şi obţinem S 2 = kS.

Valorile proprii ale matricei S nu pot fi decât rădăcini ale polinomului x2 = kx = 0
deci λS ∈ {0, k}. Din condiţia Tr (S) = 0, suma acestor valori proprii trebuie să fie zero
deci toate valorile proprii sunt 0. Matricea S − kIn are toate valorile proprii egale cu k,
deci nenule şi atunci S − kIn este inversabilă. Din S(S − kIn ) = 0 rezultă S = 0.

Problema 3.97 Fie A ∈ GLn (C) astfel ca AA = In . Să se arate că există B ∈ GLn (C)

astfel ca A = B −1 B.

IMC, 2002

Soluţie. Vom căuta matricea B sub forma B = αA + βIn cu α, β ∈ C.

Avem:
A = B −1 B ⇔ BA = B ⇔ (αA + βIn )A = αA + βIn ⇔

αAA = βA = αA + βIn ⇔ αIn + βA = αA + βIn .

Dacă luăm β = α relaţia are loc, deci

B = αA + αIn , α ∈ C.

Mai trebuie pusă condiţia det B 6= 0.

Avem  
n α
det B = det(αA + αIn ) = α det A + In .
α
Este suficient să alegem un număr α ∈ C diferit de −λ1 , −λ2 , . . . , −λn , unde
λ1 , λ2 , . . . , λn sunt valorile proprii ale matricei A.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 135

   
 a11 a12   b1 
   
Problema 3.98 Fie matricea A =  a21 a22  şi b = 
 
 b2  un vector coloană cu
   
a31 a32 b3
proprietatea
  că ecuaţia AX = b admite o soluţie. Să se arate că există un vector coloană

 c1 
 
c=
 c2  astfel ı̂ncât ecuaţia

 
c3
 
a a b
 11 12 1 
 
 21 a22 b2  Y = c (3.1)
 a 
 
a31 a32 b3

să nu aibă nici o soluţie.

First Internet Mathematics Olympiad Ariel, 2 ianuarie 2008

Soluţie. Varianta I. Se notează cu C1 şi C2 coloanele matricei A, A = [C1 C2 ] .

Faptul că ecuaţia
 AX = b admite o soluţie este echivalent cu
x1
[C1 C2 ] = b ⇒ b = x1 C1 + x2 C2 ⇒ b ∈ Span {C1 , C2 } .
x2
3
Dar dim R Span {C1 , C2 } ≤ 2 şi rezultă că există c ∈ R \ Span {C1 , C2 } pentru care
a11 a12 b1
sistemul  a21 a22 b2  Y = c nu are soluţie.
a31 a32 b3
Varianta II. Deoarece sistemul AX = b are soluţie, rezultă că determinantul caracte-
ristic estenul, deci 
a11 a12 b1
rang  a21 a22 b2  ≤ 2.
a31 a32 b3
Conform teoremei lui Kronecker-Cappelli sistemul (3.1) este compatibil dacă şi numai
dacă rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse. Rezultă că pentru ca
sistemul  să fie incompatibil trebuie
 ca  
a11 a12 b1 c1 a11 a12 b1
rang  a21 a22 b2 c2  6= rang  a21 a22 b2  .
a31 a32 b3 c3 a31 a32 b3
Evident că se poate găsi un vector c astfel ı̂ncât să avem condiţia satisfăcută.

Problema 3.99 Fie matricele A, B ∈ Mn (R) care satisfac condiţiile:

A 6= B, AB = BA şi A2 = B 2 .

Să se demonstreze că matricea A + B este singulară.

First Internet Mathematics Olympiad Ariel, 2 ianuarie 2008

136

Soluţie. Datorită condiţiei AB = BA se poate scrie A2 −B 2 = (A − B) (A + B) = On .

Dacă A + B ar fi nesingulară, atunci există (A + B)−1 .
Se ı̂nmulţeşte relaţia A2 − B 2 = On la dreapta cu (A + B)−1 .
Rezultă că A − B = On ⇒ A = B, ı̂n contradicţie cu ipoteza.

Problema 3.100 Fie A ∈ Mn (R) şi se defineşte

1 3 1 1 1
sin A = A − A + A5 − A7 + A9 − · · · (3.2)
3! 5! 7! 9!

(a) Să se demonstreze că dacă A este o matrice simetrică, atunci toate elementele matricei

sin A aparţin intervalului [−1, 1].

(b) Este afirmaţia adevărată şi pentru matrice nesimetrice?

Second Internet Mathematics Olympiad Ariel, 19 Mai 2008

Soluţie. Dacă se consideră o normă matriceală | . |, are loc proprietatea Ak  ≤ |A|k .

 

Dar
∞ ∞ ∞
 
X (−1)n−1 2n+1  X (−1)n−1  2n+1  X (−1)n−1
A ≤ A ≤ |A|2n+1

(2n + 1)! (2n + 1)! (2n + 1)!

 
n=1 n=1 n=1

care este o serie numerică convergentă. De aici rezultă convergenţa seriei (3.2).
(a) Dacă A este simetrică, atunci matricea este ortogonal asemenea cu o matrice diag-
onală.
Fie P ∈ Mn (R), P −1 = P t , A = P DP t .
Atunci sin A = P D − 3!1 D3 + 5!1 D5 − 7!1 D7 + 9!1 D9 − ... P t = P (sin D) P t ,

 
sin λ1 0 ··· 0
 ··· sin λ2 · · · 0 
sin D =  ,
 
.. .. .. ..
 . . . . 
0 0 ··· sin λn
unde λ1 , . . . , λn sunt valorile proprii ale matricei A. Pe diagonala lui sin D elementele sunt
mai mici sau egale cu 1. Dacă un vector se ı̂nmulţeşte cu o matrice ortogonală, lungimea
vectorului nu se modifică.
Se presupune că matricea sin A ar avea un element mai mare decât 1. Prin ı̂nmulţire
matricei cu un vector al bazei canonice convenabil ales se obţine un vector de lungime mai
mare ca 1. Ceeace este ı̂ncontradicţie cu cele afirmate mai sus.
0 1
(b) Fie A = nesimetrică. Atunci
−1 0
    
0 1 0 1 −1 0
A2 = = = −I
−1 0 −1 0 0 −1
    
−1 0 0 1 0 −1
A3 = = = −A
0 −1 −1 0 1 0
A5 = A2 A3 = A
Deci sin A = A 1 + 3!1 + 5!1 + 7!1 + 9!1 + ...

care are elemente mai mari ca 1.

Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 137

Problema 3.101 Fie A ∈ M2008 (R). Toate elementele matricei sunt 0 sau 1. Se pre-

supune că orice două linii diferă ı̂ntre ele prin jumătate din poziţii. Să se demonstreze că

orice două coloane diferă ı̂ntre ele prin jumătate din poziţii.

Second Internet Mathematics Olympiad Ariel, 19 Mai 2008

Soluţie. Fără a schimba sensul problemei se poate presupune că elementele matricei
A sunt −1 şi 1. Se observă√că orice două linii din matrice sunt ortogonale. Dacă se ı̂mpart
elementele matricei prin 2008, atunci liniile matricei vor forma o bază ortonormată.
Rezultă că matricea este ortogonală, deci şi coloanele vor forma o bază ortonormată. Prin
urmare ı̂n matricea iniţială orice două coloane diferă ı̂ntre ele prin jumătate din poziţii.

Problema 3.102 Să se demonstreze că dacă X ∈ Mn (R) cu Tr X = 0, atunci există

două matrice A, B ∈ Mn (R) astfel ı̂ncât X = AB − BA.

Internet Mathematics Olympiad Individual Contest, 17 Noiembrie 2008

Soluţie. Varianta I.
Se poate considera forma Jordan a lui X. Structura lui X va fi: pe diagonala principală
şi deasupra diagonalei principale, eventual, elemente diferite de zero şi Tr X = 0.
Se consideră matricea A ca fiind matricea cu 1 deasupra diagonalei principale şi 0 ı̂n
rest. Se observă că pentru orice matrice B, produsul AB este matricea B din care s-a
tăiat linia ı̂ntâi şi s-a adăugat o linie egală cu 0; produsul BA este matricea B ı̂n care s-a
introdus o coloană nulă şi s-a tăiat ultima coloană.
Presupunem că B are pe diagonala principală elementele b1 , b2 , . . . , bn şi sub diagonala
principală c1 , c2 , . . . , cn−1 . 
b1 0 0 0 0
 c1 b2 0 0 0 
 
B=  0 c2 b3 0 0 .
 ··· ··· ··· ··· ··· 
0 0 0 cn−1 bn
AB − BA =
   
c1 b2 0 ··· 0 0 0 b1 0 ··· 0 0
 0
 c2 b3 · · · 0 0   0
  c1 b2 · · · 0 0 

= · · · · · · · · · · · · · · · · · ·  −  ··· ··· ··· ···
  ··· ··· =

 0 0 0 · · · cn−1 bn   0 0 0 ··· cn−2 bn−1 
0 0 0 ··· 0 0 0 0 0 ··· 0 cn−1
 
c1 b2 − b1 0 ··· 0 0
 0 c2 − c1 b3 − b2 · · · 0 0 
 
=  ···
 ··· ··· ··· ··· ··· .

 0 0 0 · · · cn−1 − cn−2 bn − bn−1 
0 0 0 ··· 0 −cn−1
Se observă că Tr (AB − BA) = 0 iar determinarea lui (bi )i=1,n se reduce la un sistem
de n − 1 ecuaţii cu n necunoscute care ı̂ntodeauna este compatibil (rangul matricei este
n − 1).
138

Dacă se consideră o matrice oarecare, care admite o formă Jordan şi dacă P este
matricea modală se observă că
P XP −1 = P ABP −1 − P BAP −1 = P AP −1 P BP −1 − P BP −1 P AP −1 ,

de unde rezultă concluzia.

Varianta II.
Fie subspaţiile vectoriale S = Span{AB − BA : A, B ∈ Mn (R)}, U = {X ∈ Mn (R) :
Tr (X) = 0}.
Se demonstrează că S = U şi de aici rezultă soluţia problemei propuse.
Se observă că dacă X ∈ S atunci există (Ai )i=1,k , (Bi )i=1,k ∈ Mn (R) , (ci )i=1,k ∈ R
Pk
astfel ı̂ncât X = ci (Ai Bi − Bi Ai ). Rezultă, folosind proprietăţile urmei, că
i=1
Xk k
X
Tr (X) = Tr ( ci (Ai Bi − Bi Ai )) = ci Tr (Ai Bi − Bi Ai ) = 0.
i=1 i=1

Aşadar S ⊆ U.
Pentru a arăta cealaltă incluziune se defineşte aplicaţia liniară Tr : Mn (R) → R.
Din Teorema rangului avem că dim Mn (R) = dim(Ker Tr ) + dim(rang Tr ), deci
dim(Ker Tr ) = n2 − 1.
Rezultă dim U = n2 − 1 şi dim S ≤ n2 − 1.
Se demonstrează că dim S = n2 − 1. Pentru aceasta se pune ı̂n evidenţă ı̂n S un sistem
de n2 − 1 vectori liniar independenţi.
Fie matricea Eij ∈ Mn (R) cu elementul de pe poziţia (i, j) egal cu 1 şi zero ı̂n rest.
Pentru i 6= j, Eij = Eik Ekj − Ekj Eik , deci Eij ∈ S. Pentru j > 1, E11 − Ejj = Ej1 E1j −
E1j Ej1 , deci E11 − Ejj ∈ S şi se demonstrează că sistemul de n2 − 1 vectori astfel construit
este liniar independent.

Problema 3.103 Să se găsească toate numerele naturale n astfel ı̂ncât ecuaţia

(a21 + a22 + · · · + a2n )(b21 + b22 + · · · + b2n ) − (a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn )2 = n + 1

să fie satisfăcută pentru orice numere naturale a1 , a2 , . . . , an , b1 , b2 , . . . , bn .

Third Internet Mathematics Olympiad for Students, 18 Decembrie 2008

Soluţie. Se observă
că

a21 + a22 + ... + a2n b21 + b22 + ... + b2n − (a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn )2 =


n P n n
a2i b2j − a2i b2i − (ai bj − aj bi )2 .
P P P P
= 2ai bi aj bj =
i=1 j=1 i=1 1≤i<j≤n 1≤i<j≤n
 
ai
Se consideră vectorii vi = , i = 1, n. Fiecare pereche de vectori nenuli, dacă
bi
vectorii sunt coliniari, nu contribuie la sumă, iar dacă vectorii nu sunt coliniari contribuie
printr-un număr natural pozitiv.
Dacă toţi vectorii sunt coliniari, rezultatul este zero.
Se presupune că nu toţi vectorii sunt coliniari. Se consideră un vector v0 şi k vectori
coliniari cu v0 iar n − k vectori necoliniari cu v0 . Fiecare pereche formată dintr-un vector
din cei k vectori şi un vector din cei n − k vectori contribuie la sumă cu cel puţin valoarea
1, deci suma totală va avea valoarea cel puţin k(n − k).
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 139

k(n−k) poate fi privită ca ecuaţia unei parabole ı̂n k, valorile expresiei k(n−k) trebuie
să fie pozitive, valoarea 0 este luată pentru k = 0 sau k = n. Valoarea minimă trebuie să
fie mai mare strict decât zero, ea poate fi luată pentru k = 1 sau k = n − 1. Atunci valoare
minimă este n − 1.
Se consideră cazurile:
a) k(n − k) = n − 1
Aceasta se ı̂ntâmplă dacă k = 1 şi respectiv k = n − 1. Fiecare pereche de vectori poate
influenţa suma cu valoarea 1, dacă ar influenţa cu 4 sau mai mult, suma va creşte cu 3 şi
va deveni n + 2. Astfel, deoarece răspunsul nu este n − 1 rezultă că printre cei n − 1 vectori
trebuie să existe vectori necoliniari. Atunci contribuţia celor n − 1 vectori va fi cel puţin
n − 2 şi astfel valoarea va fi măcar 2n − 3 ≤ n − 1, deci n ≤ 4.
b) k(n − k) 6= n − 1
Se consideră valori minime nenule, ele vor fi luate ı̂n k = 1 şi respectiv k = n − 1, care
contrazic k(n − k) 6= n − 1. Valorile acceptate vor fi k = 2 şi k = n − 2, valoarea minimă
fiind 2 (n − 2) . Rezultă că 2 (n − 2)
≤n  −1, deci
  n ≤ 5.
    
1 1 1 1 1
Exemplu de 5 vectori, n = 5 : , , , , .
1 1 1 2 2
Sunt trei vectori coliniari şi alţi doi vectori coliniari, toţi cei cinci vectori nefiind col-
iniari, Pastfel ı̂ncât obţinem 6 perechi necoliniare.
(ai bj − aj bi )2 = 6.
1≤i<j≤5
       
1 1 2 2
Exemplu de 4 vectori, n = 4 : , , , .
1 2 3 3
(ai bj − aj bi )2 = 5.
P
1≤i<j≤4

Problema 3.104 Fie A, B ∈ Mn (R) cu proprietatea că ABA = BAB. Să se demonstreze

că una din următoarele condiţii este satisfăcută:

(a) una dintre matrice este singulară,

(b) matricele A şi B au acelaşi determinant.

Fourth Internet Mathematics Olympiad for Students, 14 Mai 2009

Soluţie. Se aplică determinantul ambilor membri şi se obţine

(det A)2 det B = (det B)2 det A ⇔ (det A) (det B) (det A − det B) = 0,
de unde rezultă concluzia.

Problema 3.105 Fie A, B ∈ M2 (C) două matrice nenule. Să se demonstreze că există o

matrice C ∈ M2 (C) astfel ı̂ncât ACB 6= 0.

Fifth Internet Mathematics Olympiad for Students, 17 Decembrie 2009

Soluţie. Se ştie că oricărei matrice ı̂i corespunde o aplicaţie liniară. Dacă matricea
este nenulă, aplicaţia liniară nu este identic egală cu aplicaţia nulă. De asemenea, dacă
aplicaţia liniară nu este aplicaţia nulă, există cel puţin un vector care nu aparţine nucleului
aplicaţiei liniare şi imaginea aplicaţiei conţine un vector nenul.
140

Se consideră că cele trei matrice sunt matricele (de exemplu, ı̂n baza canonică) a trei
a trei aplicaţii liniare, T, P şi respectiv Q.
Se consideră vectorul w ∈ / Ker T , T (w) 6= θ. Fie v ∈ Im Q. Rezultă că există u
astfel ı̂ncât Q(u) = v. Se defineşte aplicaţia liniară P astfel ı̂ncât P (v) = w. Rezultă că
(T ◦ P ◦ Q)(u) = T (P (Q(u)) = T (P (v)) = T (w) 6= θ.

Problema 3.106 Liniile unui determinant corespunzător unei matrice pătratice de ordin

3 sunt cifrele consecutive a unor numere formate din trei cifre, toate divizibile prin 17.

Demonstraţi că determinantul se divide prin 17.

Sixth Internet Mathematics Olympiad for Students, 20 Mai 2010

Soluţie. Se presupune că ı̂n scrierea determinantului pe prima coloană este scrisă cifra
sutelor, pe a doua cifra zecilor şi pe a treia a unităţilor. Se ı̂nmulţeşte prima coloană cu
100, a doua cu 10 şi se adună la ultima coloană. Valoarea determinantului nu se schimbă
şi elementele de pe ultima coloană sunt divizibile cu 17, deci determinantul se divide prin
17.

Problema 3.107 Câte matrice pătratice de ordin doi satisfac următoarele condiţii:

(a) elementele matricelor iau valori ı̂n mulţimea {−1, 0, 1},

(b) ridicând matricea la puterea 2010! se obţine matricea identitate.

Second Team Internet Mathematical Olympiad for Students, 14 Decembrie 2010

Soluţie. Polinomul caracteristic al matricei A este x2 − (Tr A)x + det A = 0.

Din condiţia b) rezultă că det A = ±1 şi valorile proprii ale matricei A sunt rădăcinile
complexe ale lui 1. Se observă că |Tr A| ≤ 2, deoarece elementele matricei nu depăşesc
valoarea 1.
În continuare se analizează separat toate valorile posibile ale lui Tr A şi det A.
Cazul 1. |Tr A| = 2. În acest caz ambele valori proprii sunt sau 1 sau −1. Matricea este
diagonalizabilă deoarece, ı̂n caz contrar dacă se ridică matricea la puterea n ı̂n colţul din
dreapta nu se poate obţine niciodată zero. Rezultă că A = ±I2 . În acest caz există două
matrice care satisfac condiţiile problemei.
Cazul 2. Tr A = 0, det A = −1. Valorile proprii ale matricei sunt ±1. Pe diagonala
principală a matricei se pot pune:
- doi de zero,iar pe diagonala
 secundară
  obligatoriu doi de 1sau doide −1.
0 1 1 0 0 −1 1 0
A= , A2 = , A= , A2 = ,
1 0 0 1 −1 0 0 1
deci A la orice putere pară este I2 .
În acest caz sunt două matrice care satisfac condiţiile problemei.
- un 1 şi un −1. Atunci pe diagonala secundară se pot pune un 1 şi un 0, un −1 şi un
0 sau doi de 0.       
1 1 1 0 1 −1 1 0
A = , A = , A = , A = , A =
0 −1 1 −1 0 −1 −1 −1
 
1 0
.
0 −1
La fel
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 141

       
−1 1 −1 0 −1 −1 −1 0
A = , A = , A = , A = , A =
0 1 1 1 0 1 −1 1
 
−1 0
.
0 1
În toate situaţiile de mai sus A la orice putere pară este I2 .
În acest caz sunt 12 matrice.
Cazul 3. Tr A = 0, det A = 1. Valorile proprii ale matricei sunt ±i.
Dacă pe diagonala principală a matricei se pune 1 şi −1, atunci produsul elementelor
de pe diagonala secundară trebuie să fie 2, ceea ce este imposibil, conform condiţiei a).
Dacă pe diagonala principală avem 0, atunci numerele de pe diagonala secundară
 fie 1 şi −1.
trebuie să       
0 −1 4 1 0 0 1 4 1 0
A= , A = ; A= , A = ,
1 0 0 1 −1 0 0 1
deci A la orice putere multiplu de 4 este I2 .
În acest caz sunt două matrice care satisfac condiţiile problemei.
Cazul 4. Tr A = −1. Polinomul caracteristic√este x2 + x√+ det A = 0.
Dacă det A = −1 ⇒ x2 + x − 1 = 0, x1,2 = 21 5 − 12 , − 12 5 − 12 deci cazul nu se acceptă
conform observaţiei că valorile proprii ale matricei
√ A sunt rădăcinile
√ complexe ale lui 1.
Dacă det A = 1 ⇒ x2 + x + 1 = 0, x1,2 = 12 i 3 − 21 , − 12 i 3 − 12 . În acest caz matricele
se pot lua de forma       
−1 1 −1 −1 0 1 0 −1
A= , A= , A= , A= .
−1 0 1 0 −1 −1 1 −1
În toate aceste cazuri A3 = I2 . Deci sunt patru matrice.
Cazul 5. Tr A = 1. Condiţiile sunt satisfăcute de matricea −A de la cazul 4.
În toate aceste cazuri A6 = I2 . Deci sunt patru matrice.
În total sunt 2 + 12 + 2 + 4 + 4 = 24 de matrice.

Problema 3.108 Fie matricele A, B ∈ Mn (R) care satisfac condiţiile B = [bij ]i=1,m şi
j=1,n
bij = 1 ∀i = 1, n, j = 1, n, det A = det(A + B) = 1. Să se calculeze det(A + 2011B).
Seventh Internet Mathematics Olympiad for Students, 15 Mai 2011
Soluţie. Egalitatea

det(A + xB) =
P n
Q
= sgn σ (aiσ(i) + xbiσ(i) ) =
P σ∈Sn i=1

= detA + x sgn σ a2σ(2) · · · anσ(n) + · · · + a1σ(1) a2σ(2) · · · an−1σ(n−1)
σ∈Sn

rezultă din forma specială a matricei B. (det(A + xB) se descompune ca o sumă de

determinanţi şi toţi minorii de ordin mai mare sau egal cu doi formaţi cu elementele
matricei
P B sunt nuli.) Cum det A = det(A + B) = 1 rezultă că

sgn σ a2σ(2) · · · anσ(n) + · · · + a1σ(1) a2σ(2) · · · an−1σ(n−1) = 0.
σ∈Sn
De aici concluzia det(A + 2011B) = 1.

Problema 3.109 Fie A ∈ Mn (C). Dacă

n
X
|aii | > |aij | , i = 1, n,
j=1,j6=i
142

atunci să se arate că det A 6= 0.

Soluţie. Se presupune det A = 0. Rezultă că o coloană este combinaţie liniară de

celelalte coloane. Se consideră c1 v (1) + c2 v (2) + · · · + cn v (n) = 0, unde v (i) sunt vectorii-
coloană ai matricei A şi măcar un coeficient este 6= 0. Fie |ck | ≥ |ci | pentru i = 1, n.
Avem
c1 c2 (2) cn (n)
v (k) = − v (1) − v − ··· − v ,
ck ck ck
unde ı̂n dreapta, desigur, lipseşte termenul cu v (k) . În coloana k, pe linia k se află termenul
akk , pentru care avem
c1 c2 cn
akk = − ak1 − ak2 − · · · − akn
ck ck ck
de unde rezultă      
 c1   c2   cn 
|akk | ≤   |ak1 | +   |ak2 | + · · · +   |akn |
   
ck ck ck
adică
|akk | ≤ |ak1 | + |ak2 | + · · · + |akn |
unde, evident, ı̂n dreapta lipseşte termenul |akk |.
Contradicţie, deci detA 6= 0.

Problema 3.110 Fie A ∈ Mm,n (R), b ∈ Rm şi X ∈ Rn . Dintre sistemele liniare

AX = b şi (3.3)

At u = 0, bt u = c (c 6= 0) (3.4)

unul şi numai unul este compatibil.

Soluţie. În sistemul (3.3), necunoscuta este X ∈ Rn , iar ı̂n (3.4) necunoscuta este
u ∈ Rm , 0 fiind vectorul nul din Rn .
Cazul: sistemul (3.3) este incompatibil. Conform teoremei lui Kronecker-Capelli,
rezultă rang (A) < rang (Ã) unde à este matricea (A|b), obţinută din A prin adăugarea
coloanei b. Dacă rang (A) = r (r ≤ min(m, n)), rezultă că rang (Ã) = r + 1. Sistemul (3.4)
se scrie pe larg, astfel

a11 u1 + a21 u2 + · · · + am1 um = 0




 ...........................
a1n u1 + a2n u2 + · · · + amn um = 0 (3.5)



b1 u1 + b2 u2 + · · · + bm um = c
t
At

Matricea coeficienţilor acestui sistem se poate scrie ı̂n forma şi ea are rangul
bt
r + 1, fiind transpusa matricei à = (A|b). Matricea obţinută prin adăugarea coloanei
termenilor liberi (matricea extinsă) se scrie ı̂n forma
 t 
A 0
. (3.6)
bt c
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice 143

Evident, ultima ecuaţie ı̂n (3.5) nu este o consecinţă a primelor n linii, deci matricea
(3.6) are rangul mai mare decât r, adică are rangul r+1. Deci sistemul (3.4) este compatibil.
Cazul: sistemul (3.3) este compatibil. Fie X o soluţie a sa, adică AX = b. Presupunem
că şi (3.4) este compatibil şi fie u o soluţie a sa, adică At u = 0, bt u = c (c 6= 0). Au loc
relaţiile
bt u = (AX)t u = X t At u = X t 0 = 0


(3.7)
care sunt ı̂n contradicţie cu bt u 6= 0. Rezultă că dacă sistemul (3.3) este compatibil, atunci
sistemul (3.4) este incompatibil.

Problema 3.111 Fie A ∈ Mn (R) o matrice simetrică. Să se arate că suma pătratelor

valorilor proprii este egală cu suma pătratelor elementelor sale, adică

n
X n X
X n
λ2i = a2ij .
i=1 i=1 j=1

Soluţie. Numerele reale λ2i , i = 1, n, sunt valorile proprii ale matricei A2 . Dacă
n n
se notează A2 = B, rezultă λ2i = Tr (B) =
P P
bii , unde B = [bij ]i=1,m . Dar
i=1 i=1 j=1,n
n n n n P
n
a2ij , λ2i a2ij .
P P P P
bii = aij aji = deci =
j=1 j=1 i=1 i=1 j=1

Problema 3.112 Matricea A ∈ Mn (R) are valorile proprii λi 6= 0, i = 1, n. Să se arate

că
    
1
−1 1 1
det(A + A ) = λ1 + λ2 + · · · λn + .
λ1 λ2 λn
−1 −1 A2 + I −1



Soluţie. Deoarece A + A = A n rezultă că det A + A =
detA−1 det A2 + In . Se ţine seama că A2 + In = f (A), unde f (λ) = λ2 + 1. Dar valorile

proprii ale matricei A2 + In sunt λ21 + 1, λ22 + 1, . . . , λ2n + 1. În concluzie,

1
det A + A−1 = λ21 + 1 λ22 + 1 · · · λ2n + 1 =





λ λ · · · λn
1 2    
1 1 1
= λ1 + λ2 + · · · λn + .
λ1 λ2 λn

Problema 3.113 Fie A ∈ Mn (R). Să se demonstreze echivalenţa:

X t AX = 0, ∀X ∈ Rn ⇔ AT = −A.

Soluţie.
Din X t AX = 0 se obţine prin transpunere că şi X t At X = 0. Rezultă că

X t A + At X = 0, ∀X ∈ Rn ceea ce implică A + At = 0, deci At = −A. Reciproc,
ı̂n ipoteza că At = −A, adică A este antisimetrică, se obţine aii = 0 pentru i = 1, n şi
aij = −aji , pentru i, j = 1, n. Dar atunci,
n X
X n n
X n
X
X t AX = aij xi xj = aij xi xj = (aij + aji ) xi xj = 0, ∀X ∈ Rn .
i=1 j=1 i,j=1i6=j i,j=1i<j
144

n
P
Problema 3.114 Fie A ∈ Mn (C) o matrice având proprietatea că |aij | < 1 pentru
j=1
i = 1, n. Să se arate că matricele In + A şi In − A sunt inversabile.

Soluţie. Matricea In + A are elementele 1 + aii pe diagonala principală şi respectiv

aij pentru i 6= j. Pentru i fixat, au loc inegalităţile
n
X n
X
|aii | + |aij | < 1 ⇒ |aij | < 1 − |aii | ≤ |1 + aii | ,
i,j=1,j6=i i,j=1j6=i

deci elementul de pe diagonala principală are modulul mai mare decât suma modulelor
celorlalte elemente de pe linia corespunzătoare. Conform problemei 3.109, această condiţie
implică det(In + A) 6= 0.
În mod analog, det(In − A) 6= 0, deci şi det In − A2 6= 0.


Capitolul 4

Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare

Notaţii
• (V, K, ·) - grupul (V, +) este spaţiu vectorial peste corpul (K, +, ·) cu ı̂nmulţirea cu
scalari ϕ : K × V → V , ϕ(α, x) = αx, α ∈ K, x ∈ V

• L(X, Y ) - mulţimea aplicaţiilor liniare T : X → Y , unde X, Y sunt spaţii vectoriale

peste acelaşi corp

• End(V ) - mulţimea endomorfismelor spaţiului vectorial V

(End(V ) = L(V, V ))

• Aut(V ) - mulţimea automorfismelor spaţiului vectorial V (mulţimea endomorfis-

melor bijective)

• V # - dualul algebric al spaţiului vectorial V (mulţimea funcţionalelor liniare f :

V → K)

• Spec(T ) - spectrul endomorfismului T

• Span(S) - subspaţiul vectorial generat ı̂n spaţiul V de mulţimea de vectori S

• Im T - imaginea aplicaţiei liniare T : X → Y ,

Im T = {T (x) | x ∈ X}

• Ker T - nucleul aplicaţiei liniare T : X → Y ,

Ker T = {x ∈ X | T (x) = 0}

• [x]e - matricea coloană a coordonatelor vectorului x din spaţiul de dimensiune finită

V , ı̂n raport cu baza (e) = {e1 , e2 , . . . , en },
 
α1
 α2 
x = α1 e1 + α2 e2 + · · · + αn en , α1 , α2 , . . . , αn ∈ K, [x]e =  .
 
 ..


αn

145
146

• dimK V - dimensiunea spaţiului vectorial V peste corpul K

(f,e)
• MT - matricea aplicaţiei liniare T : X → Y ı̂n perechea de baze (f, e), ((f ) =
{f1 , . . . , fm } bază ı̂n Y şi (e) = {e1 , . . . , en } bază ı̂n X)
(e)
• MT - matricea endomorfismului T : X → X ı̂n baza (e) = {e1 , . . . , en }
• V1 ≤ V - V1 este subspaţiu ı̂n V
• V1 + V2 = {x1 + x2 | x1 ∈ V1 , x2 ∈ V2 } - suma subspaţiilor V1 şi V2
• V1 ⊕ V2 - suma directă a subspaţiilor V1 şi V2 (V1 ∩ V2 = {0})
0
• P (e,e ) - matricea de pasaj de la baza (e) la baza (e0 ) ı̂n spaţiul vectorial V (de
dimensiune finită)

Definiţii şi rezultate

În cele ce urmează (V, +) este un grup comutativ ale cărui elemente le numim vectori
şi (K, +, ·) este un corp comutativ ale cărui elemente le numim scalari.
• Definiţie. Tripletul (V, K, ϕ) este spaţiu vectorial (V este spaţiu vectorial peste K)
dacă funcţia ϕ : K × V → V numită ı̂nmulţire cu scalari (a vectorilor) verifică axiomele:
a) ϕ(α + β, x) = ϕ(α, x) + ϕ(β, x)
b) ϕ(α, x + y) = ϕ(α, x) + ϕ(α, y)
c) ϕ(α, ϕ(β, x)) = ϕ(αβ, x)
d) ϕ(1, x) = x
pentru orice x, y ∈ V , α, β ∈ K.
De obicei se notează ϕ(α, x) = αx, α ∈ K, x ∈ V .
• Definiţie. O mulţime de vectori V1 ⊂ V formează un subspaţiu ı̂n V dacă (V1 , +) este
subgrup ı̂n (V, +) şi tripletul (V1 , K, ϕ) este spaţiu vectorial. Se notează V1 ≤ V .
 Teoremă. V1 este subspaţiu ı̂n V dacă şi numai dacă pentru orice x, y ∈ V1 şi orice
α, β ∈ K avem: αx + βy ∈ V1 .
• Definiţie. Se numeşte subspaţiul generat de mulţimea (nevidă) de vectori S ⊂ V ,
cel mai mic subspaţiu al lui V care conţine mulţimea S. Acest subspaţiu se notează cu
Span(S).
 Teoremă. Span(S) = {α1 s1 + · · · + αn sn | n ≥ 1, α1 , . . . , αn ∈ K, s1 , . . . , sn ∈ S}.
• Definiţie. Dacă V1 şi V2 sunt subspaţii ı̂n V , atunci suma
V1 + V2 = {x1 + x2 | x1 ∈ V1 , x2 ∈ V2 }
formează un subspaţiu ı̂n V numit suma subspaţiilor V1 şi V2 .
• Definiţie. Spunem că subspaţiul V3 este suma directă a subspaţiilor V1 şi V2 dacă
V3 = V1 + V2 şi V1 ∩ V2 = {0}. Notăm V3 = V1 ⊕ V2 .
 Teoremă. Dacă V1 , V2 , V3 sunt subspaţii ı̂n V , atunci V3 = V1 ⊕ V2 dacă şi numai dacă
pentru orice x3 ∈ V3 există şi sunt unici x1 ∈ V1 şi x2 ∈ V2 astfel ca x3 = x1 + x2 . (x1
se numeşte componenta lui x3 din subspaţiul V1 iar x2 se numeşte componenta lui x3 din
subspaţiul V2 ).
• Definiţie. O mulţime de vectori (finită sau nu) S ⊂ V se numeşte mulţime liberă
(vectorii din S sunt liniar independenţi), dacă pentru orice mulţime finită s1 , s2 , . . . , sn
de vectori distincţi din S, din relaţia
α1 s1 + α2 s2 + . . . + αn sn = 0
Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare 147

cu α1 , . . . , αn ∈ K, rezultă α1 = α2 = . . . = αn = 0.
• Definiţie. O mulţime de vectori B ⊂ V se numeşte bază a spaţiului vectorial V (peste
K) dacă B este liberă (vectorii bazei sunt liniar independenţi) şi Span(B) = V (vectorii
bazei generează tot spaţiul V ).
 Teoremă. Orice spaţiu vectorial admite baze şi orice două baze sunt cardinal echiva-
lente.
• Definiţie. Dacă B este o bază ı̂n spaţiul vectorial V , atunci cardinalul mulţimii B (finit
sau infinit) se numeşte dimensiunea spaţiului V peste K şi se notează dimK V .

 Teoremă. Dacă V este un spaţiu vectorial de dimensiune finită şi

B = {b1 , b2 , . . . , bn }

este o bază a sa, atunci pentru orice x ∈ V există şi sunt unici scalarii α1 , α2 , . . . , αn ∈ K

astfel ca

x = α1 b1 + α2 b2 + . . . + αn bn .

Scalarii α1 , α2 , . . . , αn se numesc coordonatele vectorului x ı̂n baza B şi vom folosi

notaţia  
 b1 
 
b2 
 
n

[x]B =  ..  ∈ K .



 . 

 
bn

 Teoremă. Dacă V1 , V2 sunt subspaţii ı̂n V , atunci

dim(V1 + V2 ) = dim(V1 ) + dim(V2 ) − dim(V1 ∩ V2 )

(teorema dimensiunii sumei).

• Definiţie. Dacă X şi Y sunt spaţii vectoriale peste acelaşi corp K atunci o funcţie
T : X → Y se numeşte aplicaţie liniară (transformare liniară, operator liniar) dacă

T (α1 x1 + α2 x2 ) = α1 T (x1 ) + α2 T (x2 ),

pentru orice α1 , α2 ∈ K şi orice x1 , x2 ∈ X.

Mulţimea aplicaţiilor liniare de la X la Y se notează cu L(X, Y ).

 Teoremă. Dacă T : X → Y este o aplicaţie liniară atunci:

a) Ker T = {x ∈ X | T (x) = 0} este un subspaţiu ı̂n X.

b) Im T = {T (x) | x ∈ X} este un subspaţiu ı̂n Y .

c) dim X = dim(Ker T ) + dim(Im T ).
(Se presupune că dim X este finită).
148

Numărul dim(Ker T ) se numeşte defectul aplicaţiei T , iar numărul dim(Im T ) se

numeşte rangul aplicaţiei T . Această teoremă se mai numeşte şi teorema rang-defect.

 Teoremă. Dacă X, Y, Z sunt spaţii vectoriale peste acelaşi corp K, T1 , T2 ∈ L(X, Y ),

α ∈ K şi S ∈ L(Y, Z), atunci

T1 + T2 ∈ L(X, Y ), αT1 ∈ L(X, Y ),

S ◦ T1 ∈ L(X, Z) şi S ◦ (T1 + T2 ) = S ◦ T1 + S ◦ T2 .

 Teoremă. Grupul (L(X, Y ), +) este spaţiu vectorial peste K şi

dim L(X, Y ) = dim X · dim Y.

L(X) se notează End(X) şi se numeşte mulţimea endomorfismelor lui X. (End(X), +, ◦)
formează o structură algebrică de inel unitar (inelul endomorfismelor lui X).
• Definiţie. Fie (V, K, ·) un spaţiu vectorial şi T : V → V un endomorfism. Un scalar
λ ∈ K se numeşte valoare proprie pentru T dacă există un vector nenul x ∈ V astfel ca
T (x) = λx.
În acest caz vectorul x se numeşte vector propriu pentru T (corespunzător valorii
proprii λ).
Mulţimea valorilor proprii pentru T se numeşte spectrul endomorfismului T şi se
notează cu Spec(T ), iar pentru λ ∈ Spec(T ), mulţimea
Vλ = {x ∈ V | T (x) = λx}
formează un subspaţiu numit subspaţiu propriu (corespunzător valorii proprii λ).
• Definiţie. Dacă X, Y sunt spaţii vectoriale de dimensiuni finite peste corpul K, T :
X → Y o aplicaţie liniară şi (e) = {e1 , . . . , en } este o bază ı̂n X, (f ) = {f1 , . . . , fn } o bază
ı̂n Y , este unic definită matricea A ∈ Mn,m (K) prin relaţia:
   
T (e1 ) f1
..  . 
 = A  ..  .
 
 .
T (en ) fm

Matricea At ∈ Mm,n (K) se numeşte matricea aplicaţiei T ı̂n perechea de baze (f, e)
(f,e)
şi se notează cu MT .
(e)
În cazul X = Y şi (e) = (f ) matricea endomorfismului T se notează cu MT ∈ Mn (K).

 Teoremă. Pentru orice x ∈ X avem:

(f,e)
[T (x)]f = MT [x]e .
• Definiţie. Dacă (e) = {e1 , . . . , en } şi (e0 ) = {e01 , . . . , e0n } sunt baze ı̂n X, este unic
definită matricea B ∈ Mn (K) prin relaţia
 0   
e1 e1
 ..  ..  .
 . =B

. 
e0n en
Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare 149

Matricea inversabilă B t ∈ Mn (K) se numeşte matricea de pasaj de la baza (e) la

0
baza (e0 ) şi se notează B t = P (e,e ) .

 Teoremă. Pentru orice x ∈ X avem:

0
[x]e = P (e,e ) [x]e0 .

 Teoremă. Dacă T : X → Y este o aplicaţie liniară, (e), (e0 ) sunt baze ı̂n X şi (f ), (f 0 )

sunt baze ı̂n Y , atunci:

(f 0 ,e0 ) 0 ,f ) (f,e) 0
MT = P (f MT P (e,e ) .

(f,e) (f 0 ,e0 )
(Matricele A = MT , B = MT sunt echivalente:

B = QAP,

unde Q ∈ GLm (K), P ∈ GLn (K)).

 Teoremă. Dacă T : X → X este un endomorfism, (e), (e0 ) sunt două baze ı̂n X, atunci:

(e0 ) 0 (e) 0
MT = P (e ,e) MT P (e,e )

B = P −1 AP.
(Matricele A şi B sunt asemenea).
 Teoremă. Valorile proprii ale endomorfismului T : X → X coincid cu valorile proprii
ale matricei ataşate MT ı̂n orice bază.

 Teoremă. Dacă α1 , α2 ∈ K, T1 , T2 ∈ L(X, Y ), S ∈ L(Y, Z), (e), (f ), (g) sunt baze ı̂n

X, Y, Z, atunci:
(f,e) (f,e) (f,e)
Mα1 T1 +α2 T2 = α1 MT1 + α 2 MT 2

(g,e) (g,f ) (f,e)

MS◦T1 = MS MT1
• Observaţie. Problemele legate de spaţii vectoriale de dimensiuni finite şi aplicaţii
liniare ı̂ntre ele se reduc la calcul matricial.
• Definiţie. Un endomorfism T : V → V se numeşte:
- proiecţie (proiector) dacă T ◦ T = T
- simetrie (involuţie) dacă T −1 = T .

Probleme

Problema 4.1 a) Să se arate că dacă V1 şi V2 sunt subspaţii ale unui subspaţiu vectorial,

atunci V1 ∪ V2 este subspaţiu dacă şi numai dacă V1 ⊆ V2 sau V2 ⊆ V1 .

b) Să se arate că V1 + V2 = Span(V1 ∪ V2 ).

150

Soluţie. Avem: x ∈ V1 + V2 ⇔X x = x1 + x2 , x1 ∈ V1 , x2 ∈ V2 ⇒ x ∈ Span(V1 ∪ V2 ).

Dacă x ∈ Span(V1 ∪V2 ) atunci x = xi , xi ∈ V1 ∪V2 , i ∈ I. Separăm ı̂n sumă termenii din
i∈I X X X
V1 , xi , i ∈ I1 şi din V2 , xi , i ∈ I2 şi avem x = xi + xi = y1 + y2 cu y1 = xi ∈ V1
i∈I1 i∈I2 i∈I1
X
şi y2 = xi ∈ V2 , deci x ∈ V1 + V2 .
i∈I2

Problema 4.2 Fie p un număr prim. Poate fi organizat grupul (Z, +) spaţiu vectorial

peste corpul (Zp , +, ·)?

Soluţie. Să arătăm că (Z, +) nu poate fi spaţiu vectorial peste (Zp , +, ·), unde p este
un număr prim. (Se cunoaşte că dacă p este prim (Zp , +, ·) este corp.) Să presupunem
că se poate defini o operaţie externă ⊗ astfel ca (Z, +) să fie spaţiu vectorial. Aplicând
axiomele spaţiului vectorial avem
p = 1 + 1 + ··· + 1 = 1 ⊗ 1 + 1 ⊗ 1 + ··· + 1 ⊗ 1 =
= (1 + 1 + · · · + 1) ⊗ 1 = p ⊗ 1 = 0 ⊗ 1 = 0.
Deci am ajuns la contradicţie. (S-a notat x clasa de resturi modulo p a lui x ∈ Z.)

Problema 4.3 Să se arate că ı̂n spaţiul vectorial C[0, 2π] subspaţiile

V1 = Span{1, cos x, cos2 x, . . . , cosn x}

şi

V2 = Span{1, cos x, cos 2x, . . . , cos nx}

coincid.

Soluţie. Vom arăta că fiecare generator al subspaţiului V2 este ı̂n V1 şi invers. Avem
cos kx + i sin kx = (cos x + i sin x)k ,
de unde rezultă
cos kx = Ck0 cosk x − Ck2 cosk−2 x sin2 x + Ck4 cosk−4 x sin4 x − . . .
= Ck0 cosk x − Ck2 cosk−2 x(1 − cos2 x) + Ck4 cosk−4 x(1 − cos2 x)2 − . . .
= Tk (cos x) ∈ V1
unde Tk este polinom de grad k (polinomul lui Cebâşev).
Invers:
(cos x + i sin x) + (cos x − i sin x) z+z
cos x = =
2 2
1
cosk x = k (z + z)k
2
1 0 k
= k [Ck (z + z k ) + Ck1 (z k−1 z + z · z k−1 ) + Ck2 (z k−2 z 2 + z 2 · z k−2 ) + . . . ]
2
1
= k [Ck0 2 cos kx + Ck1 · 2 cos(k − 2)x + Ck2 · 2 cos(k − 4)x + . . . ] ∈ V2 .
2
Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare 151

Problema 4.4 Fie T : V → V un operator liniar pe spaţiul vectorial V de dimensiune

n > 1 cu proprietatea T n = 0 şi T n−1 6= 0. Să se arate că:

a) vectorii v0 , T (v0 ), . . . , T n−1 (v0 ) sunt liniar independenţi dacă

T n−1 (v0 ) 6= 0 (formează o bază ı̂n V ).

b) nu există un operator liniar S : V → V cu proprietatea S 2 = T .

Soluţie. a) a1 v0 + a2 T (v0 ) + · · · + an T n−1 (v0 ) = 0, ai ∈ K. Se aplică succesiv

T n−1 ⇒ a1 = 0
T n−2 ⇒ a2 = 0
...
T ⇒ an−1 = 0
⇒ an = 0

În baza v0 , T (v0 ), . . . , T n−1 (v0 ) matricea lui T este

 
0 1 0
 .. .. 
 . . 
MT =  
 .. 
 . 1 
0 0

b) Dacă ar exista S cu S 2 = T , valorile proprii ale lui S sunt toate 0 (S este nilpo-
tent). Forma canonică Jordan a lui S este formată doar din blocuri Jordan de forma
 
0 1 0
 .. .. 

 . . . Dacă JS nu este formată dintr-un singur bloc atunci J n−1 = 0 ⇒

. S
.
 
 . 1 
0 0
S n−1 = 0 ⇒ S 2(n−1) = 0 ⇒ T n−1 = 0 (contradicţie). Dacă JS este formată dintr-un
 
0 0 1 0
 .. .. .. 
 . . . 
 
2
singur bloc atunci JS = 
 . .
.. .. 1   şi rang JS2 = rang S 2 = n − 2 6= n − 1 =
 
 . .

 . 0 
0 0
rang T .

Problema 4.5 Dacă P : X → X este un operator de proiecţie, atunci:

0) Im P = Fix P , unde Im P = {P (x)| x ∈ X} este subspaţiul imagine a lui P iar

Fix P = {x ∈ X| P (x) = x} este subspaţiul punctelor fixe ale lui P .

1) Subspaţiul X este suma directă a subspaţiilor Ker P şi Im P adică X = Im P ⊕

Ker P .
152

2) Dacă X1 , X2 sunt subspaţii complementare, X = X1 ⊕ X2 , atunci există şi este

unic un operator de proiecţie P : X → X pentru care Im P = X1 şi Ker P = X2 (acest

operator se numeşte operatorul de proiecţie pe subspaţiul X1 , paralel cu subspaţiul X2 ).

3) Dacă dimensiunea spaţiului X este finită, atunci există o bază ı̂n X ı̂n raport cu

care matricea operatorului P este:

 
 Ik 0 
MP =  ,
0 0

unde k = dim(Im P ).

Soluţie. 0) Dacă x ∈ Im P , atunci există x0 ∈ X astfel ca x = P (x0 ) şi atunci

P (x) = P (P (x0 )) = (P ◦ P )(x0 ) = P (x0 ) = x deci x ∈ Fix P . Reciproc, dacă x ∈ Fix P ,
atunci x = P (x) ∈ Im P .
1) Trebuie arătat că pentru orice x ∈ X există şi sunt unice x1 ∈ Fix P şi x2 ∈ Ker P
astfel ca x = x1 + x2 .
Dacă ar exista x1 , x2 ei ar verifica relaţiile:

x = x1 + x2 , P (x1 ) = x1 şi P (x2 ) = 0.

În relaţia x = x1 + x2 aplicăm endomorfismul P şi obţinem

P (x) = P (x1 ) + P (x2 ) = x1 + 0,

deci din cele două relaţii rezultă că singurii candidaţi posibili pentru x1 şi x2 sunt x1 =
P (x) şi x2 = x − P (x). Arătăm că aceştia verifică toate condiţiile:

P (x1 ) = P (P (x)) = P (x) = x1 ,

deci x1 ∈ Fix P = Im P

P (x2 ) = P (x − P (x)) = P (x) − P (P (x)) = P (x) − P (x) = 0,

deci x2 ∈ Ker P şi evident x1 + x2 = x.

2) Deoarece orice vector x ∈ X se scrie unic sub forma x = x1 +x2 cu x1 ∈ X1 , x2 ∈ X2 .
Dacă ar exista un proiector P : X → X, am avea P (x) = P (x1 + x2 ) = P (x1 ) + P (x2 ) =
x1 + 0, deci unica definiţie posibilă a operatorului P ar fi: P (x) = x1 (componenta din X1
a vectorului x).
Arătăm că această definiţie este corectă, deci P este aplicaţie liniară,

P ◦ P = P, Fix P = X1 şi Ker P = X2 .

Avem:

P (ax + by) = P (a(x1 + x2 ) + b(y1 + y2 )) = P ((ax1 + by1 ) + (ax2 + by2 )) =

= ax1 + by1 = aP (x) + bP (y),

pentru orice a, b ∈ K, x = x1 + x2 , y = y1 + y2 ∈ X, x1 , y2 ∈ X1 şi x2 , y2 ∈ X2 .

(P ◦ P )(x) = P (P (x)) = P (x1 ) = P (x1 + 0) = x1 = P (x)

Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare 153

x ∈ Ker P ⇔ P (x) = 0 ⇔ x1 = 0 ⇔ x = x1 + x2 = x2 ∈ X2
x ∈ Fix P ⇔ P (x) = x ⇔ x1 = x1 + x2 ⇔ x2 = 0 ⇔ x = x1 ∈ X1 .
3) Deoarece subspaţiile Im P = Fix P şi Ker P sunt complementare, dacă
alegem o bază {e1 , . . . , ek } ı̂n Im P şi {ek+1 , . . . , en } o bază ı̂n Ker P , rezultă că
{e1 , . . . , ek , ek+1 , . . . , en } este bază ı̂n X, pentru care avem relaţiile

P (e1 ) = e1 = 1 · e1 + · · · + 0 · ek + 0 · ek+1 + · · · + 0 · en
...
P (ek ) = ek = 0 · e1 + · · · + 1 · ek + 0 · ek+1 + · · · + 0 · en
P (ek+1 ) = 0 = 0 · e1 + · · · + 0 · ek + 0 · ek+1 + · · · + 0 · en
...
P (en ) = 0 = 0 · e1 + · · · + 0 · ek + 0 · ek+1 + · · · + 0 · en

din care rezultă că matricea lui P ı̂n această bază este
 
(e) Ik 0
MP = .
0 0

Observaţie.

• Dacă P : X → X este o proiecţie, atunci pentru orice k ∈ N∗ avem P k = P ◦· · ·◦P =

P.

• Dacă X = X1 ⊕ X2 , P1 este operatorul de proiecţie pe X1 paralel cu X2 şi P2 este

operatorul de proiecţie pe X2 paralel cu X1 , atunci P1 + P2 = I (relaţie numită
descompunerea unităţii).

• Dacă X = C ∞ (R) este spaţiul vectorial real al funcţiilor de clasă C ∞ pe R, operatorii

Pn : X → X, n ∈ N, definiţi prin

1 0 1
Pn (f )(x) = f (x0 ) + f (x0 )(x − x0 ) + · · · + f (n) (x0 )(x − x0 )n
1! n!
sunt operatori de proiecţie care definesc polinoamele lui Taylor ataşate funcţiei f ı̂n
jurul punctului fixat x0 ∈ R.

Problema 4.6 Dacă S : X → X este un operator de simetrie, atunci:

1) X = Fix S ⊕ Inv S, unde

Fix S = {x ∈ X| S(x) = x}

şi

Inv S = {x ∈ X| S(x) = −x}.

2) Pentru orice scindare a spaţiului X sub forma X = X1 ⊕ X2 , există o unică simetrie

S : X → X astfel ca X1 = Fix S şi X2 = Inv S, numită simetrica faţă de subspaţiul X1 ,

paralelă cu subspaţiul X2 .
154

3) Dacă dimensiunea spaţiului X este finită, atunci există o bază ı̂n X faţă de care

matricea simetriei S este  

 Ik 0
MS =  .

0 −In−k

Soluţie. 1) În relaţia x = x1 + x2 cu x1 ∈ Fix S, x2 ∈ Inv S aplicăm S şi obţinem a

1 1
doua relaţie S(x) = S(x1 )+S(x2 ) = x1 −x2 şi rezultă x1 = (x+S(x)), x2 = (x−S(x)),
2 2
care verifică condiţiile S(x1 ) = x1 şi S(x2 ) = −x2 .
2) Dacă x = x1 + x2 , x1 ∈ X1 , x2 ∈ X2

S(x) = S(x1 ) + S(x2 ) = x1 − x2 ,

deci singurul mod ı̂n care s-ar putea defini S este S(x1 + x2 ) = x1 − x2 cu x1 ∈ X1 şi
x2 ∈ X2 . Se arată că S astfel definit este liniar, S ◦ S = I, Fix S = X1 şi Inv S = X2 .
3) Alegem o bază {e1 , . . . , ek } ı̂n Fix S şi o bază {ek+1 , . . . , en } ı̂n Inv S şi deoarece
X = Fix S ⊕ Inv S, ele ı̂mpreună formează o bază ı̂n X, {e1 , . . . , ek , ek+1 , . . . , en }. În
această bază matricea lui S are forma dată.

Problema 4.7 Să se arate că ı̂n spaţiul vectorial real C[0, 2π] funcţiile 1, cos x, sin x,

cos 2x, sin 2x, . . . , cos nx, sin nx sunt liniar independente.
n
X n
X
Soluţie. În combinaţia liniară ak cos kx + bk sin kx = 0 (pentru orice x),
k=0 k=1
ı̂nmulţim pe rând cu cos kx, k = 1, n şi sin kx, k − 1, n şi integrăm relaţia obţinută de
la 0 la 2π. Ţinem cont de relaţiile
Z 2π 
0, k 6= p
cos kx cos px =
0 π, k = p ≥ 1
Z 2π 
0, k 6= p
sin kx sin pxdx =
0 π, k = p ≥ 1
Z 2π
sin kx cos pxdx = 0, pentru k, p ∈ N.
0

Se obţine pe rând ak = 0, k = 1, n, bk = 0, k = 1, n şi apoi a0 = 0.

Problema 4.8 Fie R4 [X] spaţiul polinoamelor de grad ≤ 4 şi funcţia

T : R4 [X] → R4 [X], T (f )(x) = x2 f 00 (x) − 6f 0 (x) + 12f (x).

Să se arate că T este endomorfism, să se determine Ker T şi Im T .

Soluţie. Avem

T (a1 f1 + a2 f2 ) = a1 T (f1 ) + a2 T (f2 ), a1 , a2 ∈ R, f1 , f2 ∈ R4 [X].

Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare 155

T (1) = 12, T (x) = 6x, T (x2 ) = 2x2 , T (x3 ) = 0, T (x4 ) = 0.

Matricea lui T ı̂n baza canonică este
 
12 0 0 0 0
 0 6 0 0 0 
 
MT =   0 0 2 0 0 .

 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0

Im T = R2 [X], Ker T = {f = ax3 + bx4 | a, b ∈ R}.

Problema 4.9 Pentru ce valori ale lui n ∈ N, grupul (Zn , +) poate fi organizat ca spaţiu

vectorial peste corpul Zp ?

Soluţie. Dacă (Zp , ϕ) este spaţiu vectorial, deci (Zn , +) este spaţiu vectorial peste
corpul (Zp , +, ·), notăm clasele modulo n cu x şi clasele modulo p cu yb. Avem

p = ϕ(b 1, 1 + · · · + 1) = ϕ(b
1, p) = ϕ(b 1, 1) + · · · + ϕ(b
1, 1) =

1 + ··· +b
= ϕ(b 1, 1) = ϕ(b
p, 1) = ϕ(b
0, 1) = 0,
deci p = 0 (mod n), adică p este divizibil cu n, ceea ce este posibil doar pentru p = n.

Problema 4.10 Fie V spaţiul vectorial tridimensional al vectorilor liberi. Considerăm

aplicaţia A : V → V , A(u) = a × u, u ∈ V , unde a este un vector fixat.

a) Să se arate că A este o transformare liniară;

b) A păstrează unghiul vectorilor ortogonali pe a;

c) A este o transformare ortogonală a subspaţiului vectorial perpendicular pe a;

d) Să se arate că există o bază ortonormată ı̂n raport cu care A are matricea
 
 0 0 0 
 
MA =   0 0 −1  .

 
0 1 0

Soluţie. a) Rezultă din proprietăţile produsului vectorial.

b) Fie u, v doi vectori ortogonali pe a. Avem
(a × u) · (a × v) [(a × u) × a]v
cos(A(u), A(v)) = = =
ka × uk · ka × vk a2 uv
[a2 u − (a u)a]v u·v
= 2
= = cos(u, v).
a uv uv
c) Dacă u ⊥ a atunci kA(u)k = ka × uk = kuk.
d) Fie baza formată din e1 , e2 , e3 . Trebuie să avem a × e1 = 0 de unde rezultă că e1
este coliniar cu a. Luăm e1 = a. Mai trebuie să avem a × e2 = e3 , de unde rezultă că e2
este vector ortogonal pe a iar e3 un vector ortogonal pe a şi e2 .
156

Problema 4.11 Fie Pn spaţiul vectorial al polinoamelor de o variabilă, de grad ≤ n.

Definim T : Pn → Pn , T (P )(t) = P (t + a) − P (t).

a) Să se arate că T este o transformare liniară;

b) Să se determine matricea lui T ı̂n baza 1, t, . . . , tn ;

c) Să se determine Ker T .

 
0 0 ... 0 0
 a 0 ... 0 0 
 2 1

Soluţie. b) MT =  a C 2a ... 0 0 

 ... ... ... ... ... 
an Cn1 an−1 ... Cnn−1 a 0
c) Ker T = {a0 | a0 ∈ R}.

Problema 4.12 În spaţiul polinoamelor de grad ≤ n să se găsească matricea de trecere

la baza

{1, x − a, (x − a)2 , . . . , (x − a)n }

la baza

{1, x − b, (x − b)2 , . . . , (x − b)n }.

C00 C10 (a − b) C20 (a − b)2 Cn0 (a − b)n

 
...
 0 C11 C21 (a − b) ... Cn1 (a − b)n−1 
Soluţie. P = 
 ...
.
... ... ... ... 
0 0 0 ... n
Cn (−1) n

Problema 4.13 Să se determine toate polinoamele f ∈ R[x] cu proprietatea f (Z) ⊂ Z.

Soluţie. Folosim scrierea unui polinom ı̂n baza

 
x x(x − 1) x(x − 1) . . . (x − n + 1)
B = 1, , ,..., ,
1! 2! n!

deci căutăm polinoamele f de forma:

x x(x − 1) x(x − 1) . . . (x − n + 1)
f (x) = a0 + a1 + a2 + · · · + an .
1! 2! n!
Din condiţiile f (0) ∈ Z, f (1) ∈ Z, . . . , f (n) ∈ Z rezultă a0 , a1 , . . . , an ∈ Z (condiţie
necesară).
Condiţia este şi suficientă deoarece produsul a k numere ı̂ntregi consecutive, se divide
cu k!. În concluzie polinoamele căutate sunt cele care ı̂n baza B au coeficienţii numere
ı̂ntregi.

Problema 4.14 Să se determine toate funcţiile f : R → R cu proprietatea f (x + y) =

f (x) + f (y), x, y ∈ R. (Ecuaţia lui Cauchy)

Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare 157

Soluţie. Se deduce uşor că

f (nx) = nf (x), n ∈ N, x ∈ R
 
1 1
f x = f (x), n ∈ N∗ , x ∈ R,
n n
f (−x) = −f (x), x∈R
şi
f (qx) = qf (x), q ∈ Q, x ∈ R,
deci
f (q1 x1 + q2 x2 ) = q1 f (x1 ) + q2 f (x2 )
pentru q1 , q2 ∈ Q şi x1 , x2 ∈ R. Soluţiile ecuaţiei lui Cauchy sunt aplicaţii liniare (endo-
morfisme) ale spaţiului vectorial R peste corpul Q. Fie {hi | i ∈ I} o bază a lui R peste Q.
Orice număr real nenul x se exprimă ı̂n mod unic sub forma
n
X
x= qk (x)hik , cu qk (x) ∈ Q∗ .
k=1

Dacă definim ı̂n mod arbitrar f (hi ) = yi obţinem

n
X
f (x) = qk (x)yik .
k=1

Problema 4.15 a) Fie V1 , V2 două subspaţii ale spaţiului V finit dimensional, astfel ca

dim V1 = dim V2 . Să se arate că există subspaţiul V3 al lui V astfel ca V = V1 ⊕V3 = V2 ⊕V3 .

b) Câte astfel de descompuneri există pentru spaţiul vectorial tridimensional R3 ? Să

se interpreteze geometric.

Soluţie. a) Fie V1 ∩ V2 = W , unde W poate fi şi {0}.

Considerăm o bază a lui W , e1 , e2 , . . . , em . Completăm această bază până
la o bază a lui V1 şi obţinem e1 , e2 , . . . , em , fm+1 , . . . , fn şi la o bază ı̂n V2
e1 , e2 , . . . , em , gm+1 , . . . , gn . Prin urmare pentru V1 + V2 avem sistemul de generatori
e1 , e2 , . . . , em , fm+1 , . . . , fn , gm+1 , . . . , gn . Dimensiunea care formează o bază a spaţiului
V1 + V2 este 2n + m şi dacă este mai mică decât dimensiunea lui V1 , extindem baza lui
V1 +V2 la o bază a lui V prin adăugarea vectorilor h1 , h2 , . . . , hk . Subspaţiul V3 este generat
de sistemul de vectori fm+1 + gm+1 , . . . , fn + gn , h1 , h2 , . . . , hk .
b) Deosebim două cazuri:
i) dim V1 = dim V2 = 1, ı̂n acest caz V1 ∩ V2 = {0} şi vectorii f1 şi g1 care formează câte
o bază ı̂n V1 respectiv V2 nu sunt coliniari. Dimensiunea spaţiului generat de V1 şi V2 este
2 şi f1 , g1 formează o bază a acestui subspaţiu. Extindem această bază a lui R3 adăugând
un vector h1 necoplanar cu f1 , g1 . Subspaţiul V3 este un plan pentru care f1 + g1 şi h1 este
o bază.
ii) Dacă dim V1 = dim V2 = 2, adică sunt două plane, atunci V1 ∩ V2 6= {0} şi W are
dimensiunea 1. Fie e o bază ı̂n W . Dacă f1 este un vector ı̂n V1 necoliniar cu e atunci
e, f1 este o bază ı̂n V1 . Analog e, g1 este o bază ı̂n V2 . Subspaţiul generat de V1 şi V2
are dimensiunea 3 deci V3 este unidimensional şi f1 + g1 este o bază a sa şi reprezintă o
dreaptă.
158

Problema 4.16 Fie V un spaţiu vectorial n-dimensional peste Zp . Să se determine

numărul endomorfismelor lui V .

Soluţie. Considerăm o bază e1 , . . . , en ı̂n V şi T o transformare liniară, atunci matricea

2
lui T , MT ∈ Mn (Zp ) determină unic pe T iar spaţiul Mn (Zp ) are cardinalul pn .

Problema 4.17 Fie V spaţiul vectorial al matricelor din Mn (C) generat de matricele de

forma AB − BA, A, B ∈ Mn (C). Să se arate că dimC V = n2 − 1.

Soluţie. Pentru orice matrice din V , urma este 0 şi

W = {M ∈ Mn (C)| Tr M = 0} = {M ∈ Mn (C)| f (M ) = 0}

unde f : Mn (C) → C, f (M ) = Tr M este o aplicaţie liniară, deci W = Ker f , dim W =

n2 − 1 deci V ⊂ W şi dim V ≤ n2 − 1.
Pentru a arăta că dim V = n2 − 1 este suficient să găsim ı̂n V , n2 − 1 matrice inde-
pendente.
Dacă {Eij }i,j=1,n este baza canonică ı̂n spaţiul matricelor avem

Eij Ekl = δ jk Eil .

Deci Ei1 E1l = Eil , E1l Ei1 = 0 dacă i 6= l ⇒

Ei1 E1l − E1l Ei1 = Eil pentru i 6= l,

ı̂n total n2 − n matrice independente ı̂n V . Apoi

 
−1 0
 0 
Ei1 E1i − E1i Ei1 = Eii − E11 =  
 1 
0 0

ı̂n total ı̂ncă n − 1 matrice independente ı̂n V .

Problema 4.18 Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune n şi V1 , V2 două subspaţii de

dimensiune n1 şi n2 astfel ca V = V1 + V2 .

Să se arate că mulţimea endomorfismelor T : V → V cu proprietatea T (V1 ) ⊂ V1 şi

T (V2 ) ⊂ V2 formează un subspaţiu ı̂n End(V ) şi să se determine dimensiunea sa.

Soluţie. Fie V0 = V1 ∩ V2 .
{e1 , . . . , en0 } bază ı̂n V0
{e1 , . . . , en0 , fn0 +1 , . . . , fn1 } bază ı̂n V1
{e1 , . . . , en0 , gn0 +1 , . . . , gn2 } bază ı̂n V2
atunci {e1 , . . . , en0 , fn0 +1 , . . . , fn1 , gn0 +1 , . . . , gn2 } este o bază ı̂n V .
dim V0 = n0 , dim V = n1 + n2 − n0 = n.
Avem: V = V0 ⊕ W1 ⊕ W2 unde

W1 = Span{fn0 +1 , . . . , fn1 }, W2 = Span{gn0 +1 , . . . , gn2 }

Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare 159

Din T (V1 ) ⊂ V1 şi T (V2 ) ⊂ V2 ⇒ T (V0 ) ⊂ V0 , atunci T |V0 : V0 → V0 este endomorfism.

T |W1 : W1 → V1 şi T |W2 : W2 → V2

A defini T revine la a defini T0 , T1 , T2

dim{T0 | T0 ∈ End V0 } = n20

dim{T1 | T1 ∈ Hom(W1 , V1 )} = (n1 − n0 )n1

dim{T2 | T2 ∈ Hom(W2 , V2 )} = (n2 − n0 )n2
Deci dimensiunea căutată este n20 + (n1 − n0 )n1 + (n2 − n0 )n2 cu n0 = n1 + n2 + n.

Problema 4.19 În spaţiul vectorial real al şirurilor de numere reale

R∞ = {(xn )n | xn ∈ R}

se consideră subspaţiul Va,b al şirurilor date prin recurenţa

Va,b = {(xn )n | xn+1 = (a + b)xn − abxn−1 , n ∈ N∗ }.

Să se arate că dacă a 6= b atunci o bază ı̂n Va,b este formată din şirurile {(an )n , (bn )n }

cu an = an şi bn = bn , n ∈ N, iar dacă a = b atunci o bază este {(cn ), (dn )n } cu cn = an

şi dn = nan−1 , n ∈ N.

Soluţie. Şirurile (en )n cu e0 = 1, e1 = 0, en+1 = (a + b)en − aben+1 , n ∈ N∗ şi (e0n )n

cu e00 = 0, e01 = 1, e0n+1 = (a + b)e0n − abe0n−1 formează o bază ı̂n Va,b căci dacă (xn )n este
un şir arbitrar din Va,b atunci (xn )n = x0 (en )n + x1 (x0n )n (scriere unică). Spaţiul Va,b are
dimensiune 2 şi se verifică uşor că şirurile {(an )n , (bn )n } sunt liniar independente, la fel şi
şirurile {(en )n , (dn )n } ele fiind ı̂n Va,b .

Problema 4.20 Fie X un spaţiu vectorial de dimensiune n peste un corp K cu p elemente.

Să se arate că numărul bazelor lui X peste K este

N = (pn − 1)(pn − p)(pn − p2 ) . . . (pn − pn−1 ),

acelaşi cu numărul matricelor pătratice inversabile de ordin n din GLn (K).

Soluţie. Primul vector e1 dintr-o bază poate fi ales arbitrar, diferit de 0, deci ı̂n pn − 1
moduri. Subspaţiul general he1 i are p elemente, deci al doilea vector poate fi ales ı̂n pn − p
moduri. Subspaţiul he1 , e2 i = {a1 e1 + a2 e2 | a1 , a2 ∈ K} are p2 elemente. Al treilea vector
se poate alege ı̂n pn − p2 moduri şi aşa mai departe.
Dacă fixăm o bază {e1 , . . . , en } ı̂n X atunci orice altă bază {e01 , . . . , e0n } este unic
0
determinată de o matrice inversabilă P (e,e ) ∈ GLn (K).
160

Problema 4.21 Să se determine valorile proprii nenule şi vectorii proprii corespunzători

pentru endomorfismele T : C[0, 2π] → C[0, 2π]

Z 2π
T (f )(x) = sin(x + y)f (y)dy.
0

Z 2π
Soluţie. T (f )(x) = af sin x + bf cos x, unde af = cos yf (y)dy şi bf =
0
Z 2π
sin yf (y)dy, deci Im f ⊂ hsin, cosi = V .
0
Pentru valori proprii nenule, vectorii sunt ı̂n Im T , deci putem să ne restrângem la V

T : V → V.

Avem T (sin) = π cos, T (cos) = π sin, deci matricea lui T ı̂n baza {sin, cos} este
 
0 π
MT = .
π 0
 
1
Valorile proprii sunt λ1 = π, λ2 = −π iar vectorii proprii ai matricei MT sunt ,
1
 
1
, cărora le corespund vectorii (funcţiile)
−1

fπ (x) = a(sin x + cos x), a ∈ R∗

şi
f−π (x) = a(− sin x + cos x), a ∈ R∗ .

Problema 4.22 Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru endomorfismele

T : C[−1, 1] → C[−1, 1]
Z 1
T (f )(x) = (3xy + 5x2 y 2 )f (y)dy.
−1

Soluţie. Im T = Span{x, x2 }, λ = 2 este singura valoare proprie nenulă şi f (x) =

ax + bx2 , a, b ∈ R sunt vectorii proprii.

Problema 4.23 Să se arate că polinoamele lui Legrendre

1
Pn (x) = [(x2 − 1)n ](n)
2n n!

sunt vectori proprii pentru operatorul T : C ∞ [−1, 1] → C ∞ [−1, 1], definit prin relaţia:

T (f )(x) = [(x2 − 1)f 0 (x)]0 .

Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare 161

Soluţie. Notând fn (x) = (x2 − 1)n avem: (x2 − 1)fn0 (x) = 2nxfn (x). Derivând de
(n + 1) ori cu formula Leibniz-Newton:
(x2 − 1)fn(n+2) (x) + 2x(n + 1)fn(n+1) (x) + n(n + 1)f (n) n(x) =
= 2nxfn(n+1) (x) + 2n(n + 1)fn(n) (x) ⇔
(x2 − 1)fn(n+2) (x) + 2xfn(n+1) (x) = n(n + 1)fn(n) (x) ⇔
(x2 − 1)Pn00 + 2xPn0 = n(n + 1)Pn ⇔ ((x2 − 1)Pn0 )0 = n(n + 1)Pn ⇔
T (Pn ) = n(n + 1)Pn
Deci λn = n(n + 1) sunt valori proprii şi Pn vectori proprii.

Problema 4.24 Fie T : R[X] → R[X], T (f )(x) = 2xf 0 (x) − f 00 (x).

a) Să se arate că subspaţiile proprii au dimensiune 1;

b) Să se arate că λn = 2n sunt valori proprii şi polinoamele lui Hermite

2 2
Hn (x) = (−1)n ex (e−x )(n)

sunt vectori proprii.

Soluţie. a) Dacă λ este valoare proprie pentru T şi f, g vectorii proprii corespunzători,
vom arăta că f şi g sunt liniar dependenţi.
Fie    
 f (x) g(x)  0
 f (x) g(x) 
W (x) =  0 , W (x) =  00 =
f (x) g 0 (x)  f (x) g 00 (x) 
  
 
 f (x) g(x) 
= 
0 0
 = 2xW (x).
2xf (x) − λf (x) 2xg (x) − λg(x) 
 0
f
Dar W ∈ R[x], grad W 0 < grad 2xW , deci W = 0 ⇒ f g 0 − f 0 g = 0 ⇔ = 0, unde
g
g(x) 6= 0 ⇒ f (x) = cg(x) ⇒ f, g sunt liniar dependente.
2 2 2 2
b) Hn0 (x) = (−1)n (2xex (e−x )(n) + ex (−2xe−x )(n) ) =
2 2 2 2
= (−1)n ex (2x(e−x )(n) − 2(x(e−x )(n) + n(e−x )(n−1) )) = 2nHn−1 (x)
Hn00 (x) = 2nHn−1
0
(x) = 2n · 2(n − 1)Hn−2 (x)
2 2 2 2
Hn (x) = (−1)n ex (e−x )(n) = (−1)n ex (−2xe−x )(n−1) =
2 2 2
= (−1)n ex (−2)(x(e−x )(n−1) + (n − 1)(e−x )(n−2) ) =
= 2xHn−1 (x) − 2(n − 1)Hn−2 (x)
Deci T (Hn ) = 2nHn .

Problema 4.25 Fie g : (a, b) → R o funcţie de clasă C ∞ (a, b) cu derivata g 0 (x) 6= 0,

x ∈ (a, b). Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii ai operatorului T : C ∞ (a, b) →

C ∞ (a, b)
f 0 (x)
T (f )(x) = , x ∈ (a, b).
g 0 (x)
162

Soluţie. Din relaţia T (f ) = λf cu λ ∈ R şi f ∈ C ∞ (a, b) rezultă ecuaţia diferenţială

f 0 (x)
= λf (x) ⇔ f 0 (x) − λg 0 (x)f (x) = 0 ⇔
g 0 (x)

(f (x)e−λg(x) )0 = 0 ⇔ f (x)e−λg(x) = c
deci f (x) = ceλg(x) .
Toate numerele reale λ sunt valori proprii iar funcţiile fλ (x) + ceλg(x) , x ∈ (a, b) cu
c 6= 0 sunt vectori proprii corespunzători.

Problema 4.26 Fie K : [0, 1] × [0, 1] → [0, 1]


 x(1 − y), 0 ≤ x ≤ y ≤ 1

K(x, y) =
 y(1 − x), 0 ≤ y < x ≤ 1


şi operatorul T : C 0 [0, 1] → C 0 [0, 1]

Z 1
T (f )(x) = K(x, y)f (y)dy.
0

Să se arate că funcţiile fn (x) = sin(nπx), n ∈ N∗ sunt vectori proprii.

Z 1
Soluţie. T (fn )(x) = K(x, y)f (y)dy =
0
Z x Z 1
= y(1 − x)fn (y)dy + x(1 − y)fn (y)dy =
0 x
Z x Z 1 Z 1
= y sin(nπy)dy − x y sin(nπy)dy + x sin(nπy)dy =
0 0 x

sin(nπx) 1
= 2
= fn (x)
(nπ) (nπ)2
1
Deci λn = sunt valori proprii, iar fn vectori proprii.
(nπ)2

Problema 4.27 Să se determine valorile şi vectorii proprii ai endomorfismului T :

Mn (C) → Mn (C) definit prin T (A) = B, unde B = [bij ]i,j=1,n şi bij = aij + sij unde sij

este suma vecinilor lui aij ı̂n A (un element din A are 3, 5 sau 8 vecini).

Soluţie. Observaţia esenţială este că dacă considerăm matricea

 
1 1 0
 1 ... ...
 

C=  
. . . .

 . . 1 
0 1 1
Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare 163

atunci T (A) = CAC.

Deoarece C este simetrică ea este diagonalizabilă şi notând cu D forma sa Jordan
(diagonală) avem C = P DP −1 . Dacă λ ∈ C este valoare proprie pentru T şi X ∈ Mn (C),
X 6= 0 este vector propriu, atunci avem:

T (X) = λX ⇔ CXC = λX ⇔

P DP −1 XP DP −1 = λX ⇔ D(P −1 XP )D = λ(P −1 XP ) ⇔
DY D = λY, y 6= 0 ⇔ dii yij djj = λyij
pentru orice i, j = 1, n, deci λ = dii djj sunt valori proprii. Dar {djj | j = 1, n} sunt valorile
proprii ale matricei D aceleaşi ca ale matricei C care prin calcul se determină:
jπ
djj = 1 − 2 cos , j = 1, n.
n+1
Valorile proprii ale lui T sunt
  
iπ jπ
λi,j = 1 − 2 cos 1 − 2 cos , i, j = 1, n
n+1 n+1

(n2 valori proprii).

Observaţie. Se poate arăta că valorile proprii ale operatorului TA,B : Mn (C) →
Mn (C), TA,B (X) = AXB unde A, B ∈ Mn (C) sunt matrice fixate, sunt λi,j = αi β j ,
i, j = 1, n, unde α1 , . . . , αn sunt valorile proprii ale matricei A iar β 1 , . . . , β n sunt valorile
proprii ale matricei B.

Problema 4.28 Fie V un subspaţiu vectorial ı̂n M5,7 (R), care conţine matrice de rang

1, 2, 4 şi 5. Se poate ca V să nu conţină matrice de rang 3?

Putnam, 1981

Soluţie. Răspunsul este afirmativ.

Definim   

 a c 0 

b 0 0 c 

   

 
V =  b  ; a, b, c ∈ R
 
0 b 0 

  


 

b
 

care formează subspaţii ı̂n V şi conţine matricele de rang 1 (a = 1, b = c = 0), 2 (c = 1,

a = b = 0), 4 (b = 1, a = c = 0), 5 (a = b = 1, c = 0), dar nu conţine matrice de rang 3.

Problema 4.29 Fie T şi S două endomorfisme ale spaţiului vectorial de dimensiune finită

V , astfel ca V = Ker T + Ker S = Im T + Im S.

a) Să se arate că cele două sume sunt sume directe.

b) Rămâne rezultatul adevărat dacă V are dimensiune infinită?

Examen Franţa
164

Soluţie. Din teorema dimensiuni sumei avem:

dim V = dim Ker T + dim Ker S − dim(Ker T ∩ Ker S) (1)

dim V = dim Im T + dim Im S − dim(Im T ∩ Im S) (2)

Din teorema dimensiunii aplicaţiilor liniare T şi S avem:

dim V = dim Ker T + dim Im T = dim Ker S + dim Im S (3)

Din (1), (2) şi (3) rezultă:

dim(Ker T ∩ Ker S) + dim(Im T ∩ Im S) = 0

deci
Ker T ∩ Ker S = Im T ∩ Im S = {0}.
b) Afirmaţia nu rămâne adevărată.
Luăm V = {(xn )n≥1 : xn ∈ R, n ∈ N∗ } spaţiul şirurilor şi definim

T (x1 , x2 , . . . , xn , . . .) = (x3 , x4 , . . .)

S(x1 , x2 , . . . , xn , . . .) = (x1 , 0, 0, . . .)
Avem:
Im T = V şi Ker T = {(x, y, 0, 0, . . .) | x, y ∈ R}
Im S = {(x, 0, 0, . . .) | x ∈ R}, Ker S = {(0, x2 , x2 , . . .)}.
Evident că V = Im T + Im S = Ker T + Ker S, dar

Im T ∩ Im S = Im S 6= {0}, Ker T ∩ Ker S = {(0, y, 0, . . .) | y ∈ R} =

6 {0}.

Problema 4.30 Fie V un spaţiu vectorial şi T : V → V un endomorfism. Să se arate că

dim(Ker T ∩ Im T ) = dim(Im T ) − dim(Im T 2 ).

Soluţie. Fie T = T |Im T : Im T → Im T . Avem:

dim(Im T ) = dim Ker T + dim Im T

Im T = T (Im T ) = T (T (V )) = T 2 (V )
Ker T =?, x ∈ Ker T ⇔ T (x) = 0, x ∈ Im T ⇔
T (x) = 0 şi x ∈ Im T ⇔ x ∈ Ker T ∩ Im T
dim(Ker T ∩ Im T ) = dim(Im T ) − dim(Im T 2 ).

Problema 4.31 Să se determine dimensiunea maximă a unui subspaţiu V ⊂ Mn (R) cu

proprietatea că

Tr (XY ) = 0, pentru orice X, Y ∈ V.

IMC, 2005
Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare 165

Soluţie. Din implicaţia Tr (XX t ) = 0 ⇒ X = 0, rezultă că V nu conţine nici o

matrice simetrică nenulă, deci V ∩ Sn = {0}, unde Sn este subspaţiul matricelor simetrice
n(n + 1)
care are dimensiunea . Astfel că
2
n(n + 1) n(n − 1)
dim V ≤ n2 − = .
2 2
n(n − 1)
Un exemplu de subspaţiu V de dimensiune este subspaţiul matricelor strict
2
superior triunghiulare.

Problema 4.32 Fie f : Mn (R) → R o aplicaţie liniară.

a) Să se arate că există A ∈ Mn (R) astfel ca f (X) = Tr (XA).

b) Dacă ı̂n plus f (XY ) = f (Y X), pentru orice X, Y ∈ Mn (R), atunci există a ∈ R

astfel ca f (X) = aTr (X).

Soluţie. a) Fie Eij baza canonică a spaţiului Mn (R). Definim matricea A = [aij ]i,j=1,n
prin aij = f (Eji ).
b) Fie V subspaţiul matricelor cu urma zero, care este un subspaţiu de dimensiune
2
n − 1. Matricele
Eij = Eij Ejj − Ejj Eij , i 6= j
şi
Eii − Enn = Ein Eni − Eni Ein , i = 1, n − 1,
formează o bază ı̂n V , pe care funcţia f se anulează. Pe de altă parte matricea X −
1
(Tr X)In este din V , deci
n
 
1 1
f X − (Tr X)In = 0 ⇔ f (X) = f (In )Tr X.
n n

Problema 4.33 Fie A ∈ Mn (C) o matrice diagonală având polinomul caracteristic

fA (x) = (x − a1 )n1 (x − a2 )n2 . . . (x − ak )nk ,

cu a1 , a2 , . . . , ak distincte şi n1 + n2 + . . . + nk = n.

Să se determine dimensiunea spaţiului vectorial

C(A) = {B ∈ Mn (C) | AB = BA}.

IMC, 1994

Soluţie. Fie
A = [aij ]i,j=1,n , B = [bij ]i,j=1,n ,
AB = [xij ]i,j=1,n şi BA = [yij ]i,j=1,n .
166

Avem xij = aii bij şi yij = ajj bij , şi din AB = BA rezultă

(aii − ajj )bij = 0, i, j = 1, n.

Pentru aii 6= ajj rezultă bij = 0, deci rămân arbitrare ı̂n B doar elementele bij pentru
care aii = ajj .
Numărul perechilor (i, j) pentru care aii = ajj = a1 este n21 . Obţinem că

dim C(A) = n21 + n22 + · · · + n2k .

Problema 4.34 Fie V un K-spaţiu vectorial şi T : V → V un endomorfism cu propri-

etatea că vectorii x şi T (x) sunt coliniari pentru orice x ∈ V . Să se arate că există λ ∈ K

astfel ca T (x) = λx, pentru orice x ∈ V .

Examen Franţa

Soluţie. Din condiţia dată pentru orice x ∈ V există λx ∈ K (care poate depinde de
x) astfel ca T (x) = λx x.
Vom arăta că pentru orice x, y ∈ V avem λx = λy .
Fie T (x) = λx x, T (y) = λy y. Cum

T (x + y) = λ(x + y) ⇒ λx x + λy y = λ(x + y) ⇔ (λx − λ)x + (λy − λ)y = 0.

Dacă x, y sunt liniar independenţi rezultă λx = λy = λ.

Dacă x, y sunt liniar dependenţi, atunci

y = αx ⇒ T (y) = αT (x) = αλx x = λx αx = λx y, deci λx = λy .

Problema 4.35 Fie V spaţiul vectorial al şirurilor de numere reale

V = {(x1 , x2 , . . . , xn , . . .) | x1 , x2 , . . . , xn , . . . ∈ R}

şi T : V → V aplicaţia liniară definită prin

T (x1 , x2 , . . . , xn , . . .) = (x2 , x3 , . . . , xn+1 , . . .).

Să se arate că T nu este o putere, adică nu există nici o aplicaţie liniară S : V → V şi

nici un număr natural k ≥ 2 astfel ca S k = T .

Soluţie. Considerăm subspaţiul V1 ⊂ V ,

V1 = {(x1 , x2 , 0, . . . , 0, . . .) | x1 , x2 ∈ R}

care este un subspaţiu de dimensiune 2 şi observăm că V1 = Ker (T ◦ T ) (T ◦

T (x1 , x2 , . . . , xn , . . .) = (x3 , x4 , . . . , xn+2 , . . .)). Mai mult T (V1 ) ⊂ V1 şi S(V1 ) ⊂ V1 (dacă
S1 ∈ V1 şi S(S1 ) = S1 6∈ V1 ⇔ T 2 (S(S1 )) 6= 0 ⇔ S(T 2 (S1 )) 6= 0 ⇔ S(0) 6= 0 fals).
Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare 167

k
Considerăm restricţiile T , S : V1 → V1 şi va trebui să avem S = T . Baza canonică a
spaţiului V1 este formată din şirurile (1, 0, 0, . . .) şi (0, 1, 0, . . .) şi ı̂n această bază matricea
lui T este  
0 1
MT = .
0 0
Notăm cu MS matricea lui S ı̂n această bază şi dacă (MS )k = MT ⇒ (MS )2k =
(MT )2 = 0 ⇒ (MS )2 = 0 ⇒ (MS )k = 0 (k ≥ 0), fals.

Problema 4.36 Se consideră spaţiul vectorial real V = C ∞ (R) şi D : V → V operatorul

de derivare (D(f ) = f 0 ). Să se arate că nu există un operator liniar T : V → V astfel ca

T ◦ T = D.

Examen Franţa

Soluţie. Fie

V1 = Ker (D ◦ D) = {f ∈ C ∞ (R) | f 00 = 0} = {f | f (x) = a + bx, a, b ∈ R}

(polinoamele de grad ≤ 1).

Dacă ar exista T astfel ca T ◦ T = D atunci T 3 = T ◦ D = D ◦ T deci D şi T comută. În
plus V1 este invariant pentru D deci este invariant şi pentru T . Notăm cu T şi D restricţiile
4
lui T şi D la V1 , deci T : V1 → V1 , D : V1 → V1 . Avem D ◦ D = 0 ⇒ T = 0, deci T este
2
nilpotent şi cum dim V1 = 2 rezultă T = 0 ⇔ D = 0, ceea ce este fals.

Problema 4.37 Fie P1 , P2 : V → V două proiecţii ı̂n spaţiul V astfel ca

Im P1 ⊂ Ker P2 (P2 ◦ P1 = 0).

Să se arate că aplicaţia P = P1 + P2 − P1 ◦ P2 este o proiecţie şi că

Ker P = Ker P1 ∩ Ker P2 , Im P = Im P1 ⊕ Im P2 .

Examen Franţa

Soluţie. Avem

P 2 = (P1 + P2 − P1 ◦ P2 )2 = P12 + P22 + (P1 ◦ P2 )2 + P1 ◦ P2 + P2 ◦ P1

−P12 ◦ P2 − P1 ◦ P2 ◦ P2 − P2 ◦ P1 ◦ P2 − P1 ◦ P22 = P1 + P2 + P1 ◦ P2 ◦ P1 ◦ P2
+P1 ◦ P2 + 0 − P1 ◦ P2 − 0 − 0 − P1 ◦ P2 = P1 + P2 + 0 − P1 ◦ P2 = P.
Avem
P1 ◦ P = P12 = P1 ⇒ Ker P ⊂ Ker P1 ,
P2 ◦ P = P22 = P2 ⇒ Ker P ⊂ Ker P2
deci Ker P ⊂ Ker P1 ∩ Ker P2 şi evident Ker P1 ∩ Ker P2 ⊂ Ker P .
Avem evident Im P ⊂ Im P1 + Im P2 .
168

Invers: fie x ∈ Im P1 + Im P2 , x = x1 + x2 .
Avem P2 (x) = P2 (x1 ) + P2 (x2 ) = 0 + x2 = x2 şi

P (x) = P1 (x) + P2 (x) − P1 ◦ P2 (x) = x1 + P1 (x2 ) + x2 − P1 (x2 ) = x1 + x2 = x

deci x ∈ Im P . Acum deoarece Im P1 ∩ Im P2 ⊂ Ker P2 ∩ Im P2 = {0} rezultă că Im P =

Im P1 ⊕ Im P2 .

Problema 4.38 Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune finită şi T : V → V un endo-

morfism. Să se arate că afirmaţiile următoare sunt echivalente:

a) Ker T = Ker T 2

b) Im T = Im T 2

c) V = Ker T ⊕ Im T .

Examen Franţa

Soluţie. Evident avem Ker T ⊂ Ker T 2 şi Im T 2 ⊂ Im T . Din

dim(V ) = dim(Ker T ) + dim(Im T ) = dim(Ker T 2 ) + dim(Im T 2 )

rezultă că a) şi b) sunt echivalente.

a)
Arătăm a) ⇒ c): Fie x ∈ Ker T ∩ Im T ⇒ T (x) = 0 şi x = T (y), deci T 2 (y) = 0 ⇒
T (y) = 0 ⇒ x = 0, deci Ker T ∩ Im T = {0} şi atunci suma subspaţiilor Ker T şi Im T
este suma directă. În plus dim V = dim(Ker T ) + dim(Im T ), deci V = Ker T ⊕ Im T .
Arătăm implicaţia c) ⇒ b): Fie x ∈ Im T , x = T (y), y ∈ V . Scriem pe y conform
sumei directe y = y1 + y2 , cu y1 ∈ Ker T , y2 ∈ Im T şi atunci x = T (y1 ) + T (y2 ) =
0 + T (T (z2 )) ∈ Im T 2 , deci Im T ⊂ Im T 2 ⇒ Im T = Im T 2 .

Problema 4.39 Fie m, n numere naturale cu m > n > 1, A o mulţime cu n elemente şi

A1 , A2 , . . . , Am submulţimi nevide, distincte ale lui A.

Să se arate că există indici distincţi i1 , i2 , . . . , ik ∈ {1, 2, . . . , m} astfel ca

Ai1 ∆Ai2 ∆ . . . ∆Aik = ∅,

unde am notat cu X∆Y = (X ∪ Y ) \ (X ∩ Y ), diferenţa simetrică a mulţimilor X şi Y .

Soluţie. Fie A = {a1 , a2 , . . . , an } şi pentru fiecare submulţime Ai definim vectorul său
caracteristic vi = (xi1 , xi2 , . . . , xin ), unde xij = 1 dacă aj ∈ Ai şi xij = 0 dacă aj 6∈ Ai ,
i = 1, m, j = 1, n. Observăm că vectorul caracteristic al mulţimii Ai1 ∆Ai2 este suma
modulo 2 a vectorilor Vi1 şi Vi2 .
Considerăm numerele 0 şi 1 ca elemente ale corpului Z2 renotate b 0 şi b
1 iar vectorii vi
n
ca elemente ale spaţiului vectorial Z2 , care este spaţiu vectorial de dimensiune n peste
corpul Z2 . Problema astfel reformulată cere să arătăm că există vectorii caracteristici
vbi1 , vbi2 , . . . , vbik cu suma zero:

vbi1 + vbi2 + · · · + vbik = (b

0, b
0, . . . , b
0).
Spaţii vectoriale şi aplicaţii liniare 169

Având m > n vectori (caracteristici) ı̂ntr-un spaţiu vectorial de dimensiune n (Zn2 )

rezultă că ei sunt liniar dependenţi. Există deci scalarii α1 , α2 , . . . , αm ∈ {b
0, b
1} astfel ca

α1 vb1 + α2 vb2 + · · · + αm vbm = (b

0, b
0, . . . , b
0).

Dacă ı̂n relaţia de mai sus nu mai scriem coeficienţii b

0 şi rămân doar coeficienţii egali
cu 1, αi1 = αi2 = · · · = αik = 1 obţinem:
b b

vbi1 + vbi2 + · · · + vbik = (b

0, b
0, . . . , b
0),

adică
Ai1 ∆Ai2 ∆ . . . ∆Aik = ∅.
Capitolul 5

Spaţii euclidiene şi operatori

liniari

Notaţii
În cele ce urmează V este un spaţiu vectorial real sau complex (corpul scalarilor este
R sau C).

• hx, yi - produsul scalar al vectorilor x şi y

p
• kxk - norma euclidiană a vectorului x, kxk = hx, xi

• d(x, y) - distanţa (euclidiană) dintre vectorii x şi y,

d(x, y) = kx − yk

[
• (x, y) - unghiul dintre vectorii nenuli x şi y (ı̂ntr-un spaţiu euclidian real)

[ hx, yi
(x, y) = arccos
kxk · kyk

• x ⊥ y - vectorii x şi y sunt ortogonali (hx, yi = 0)

• V1⊥ - complementul ortogonal al subspaţiului V1 ≤ V ,

V1⊥ = {y ∈ V | y ⊥ x, ∀ x ∈ V1 }

• d(x, V1 ) - distanţa de la vectorul x la subspaţiul V1

d(x, V1 ) = inf d(x, x1 )

x1 ∈V1

• T ∗ - adjunctul operatorului T : X → Y

(hT (x), yi = hx, T ∗ (y)i, x ∈ X, y ∈ Y )

170
Spaţii euclidiene şi operatori liniari 171

• G(v1 , v2 , . . . , vn ) - determinantul Gram al vectorilor v1 , v2 , . . . , vn :

 
 hv1 , v1 i hv1 , v2 i . . . hv1 , vn i 
 
 hv , v i hv2 , v2 i . . . hv2 , vn i
G(v1 , v2 , . . . , vn ) =  2 1


 ... ... ... ... 

 hvk , v1 i hvk , v2 i . . . hvk , vn i 

Definiţii şi rezultate

În cele ce urmează (V, K, ·) este un spaţiu vectorial ı̂n care corpul K este R sau C.
• Definiţie. O funcţie de două variabile h·, ·i : V × V → K se numeşte produs scalar pe
V dacă verifică axiomele:
a) hx + y, zi = hx, zi + hy, zi
b) hαx, yi = αhx, yi
c) hy, xi = hx, yi
d) hx, xi = 0 şi hx, xi = 0 ⇔ x = 0
pentru orice x, y, z ∈ V şi orice α ∈ K (R sau C).
• Definiţie. O pereche (V, h·, ·i) ı̂n care V este un spaţiu vectorial real sau complex şi h·, ·i
un produs scalar pe V se numeşte spaţiu euclidian (real sau complex).
• Definiţie. O familie de vectori nenuli {vi | i ∈ I} se numeşte:
- ortogonală dacă hvi , vj i = 0, pentru  orice i 6= j
1, i = j
- ortonormată dacă hvi , vj i = δ ij =
0, i 6= j
 Teoremă. (Gram-Schmidt) Din orice mulţime de vectori liniar independenţi

{v1 , v2 , . . . , vn } se poate obţine o familie ortogonală {v10 , v20 , . . . , vn0 } şi apoi o familie

ortonormată {e1 , e2 , . . . , en }:
n−1
X hvn , v 0 i
hv2 , v10 i 0
v10 = v1 , v20 = v2 − · v1 , . . . , vn0 = vn − k
· v0
0 0
hv1 , v1 i hvk0 , vk0 i k
k=1

v10 v0
e1 = , . . . , en = n .
kv1 k kvn k
 Teoremă. Orice spaţiu euclidian admite baze ortonormate şi ı̂n raport cu o astfel de

bază {e1 , e2 , . . . , en } produsul scalar are expresia:

* n n
+ n
X X X
αi ei , β j ej = αi β j .
i=1 j=1 i=1

• Definiţie. Se spune că subspaţiile V1 şi V2 sunt ortogonale dacă

hx1 , x2 i = 0,

pentru orice x1 ∈ V1 şi x2 ∈ V2 şi se notează V1 ⊥ V2 .

 Teoremă. Dacă V1 este un subspaţiu ı̂n V , atunci mulţimea

V1⊥ = {y ∈ V | hy, x1 i = 0, ∀ x1 ∈ V1 }
172

formează un subspaţiu ı̂n V numit complementul ortogonal al subspaţiului V1 . În plus,

dacă V are dimensiune finită, atunci V = V1 ⊕ V1⊥ . (Orice vector x ∈ V se descompune
unic sub forma x = x1 + x⊥ ⊥ ⊥
1 cu x1 ∈ V1 , x1 ∈ V1 .) Vectorul x1 se numeşte proiecţia
ortogonală a lui x pe subspaţiul V1 , iar vectorul x⊥
1 se numeşte componenta ortogonală
a lui x relativă la subspaţiul V1 .

 Teoremă. Dacă v1 , v2 , . . . , vn sunt vectori liniar independenţi şi v10 , v20 , . . . , vn0 vectorii

ortogonalizaţi prin procedeul Gram-Schmidt, atunci

G(v1 , v2 , . . . , vn ) = G(v10 , v20 , . . . , vn0 ) = kv10 k2 · kv20 k2 · · · kvn0 k2 .

 Teoremă. Distanţa de la un vector x la un subspaţiu V1 este:

s
G(v1 , . . . , vk , x)
d(x, V1 ) = kx⊥
1k= ,
G(v1 , . . . , vk )

unde x1 este componenta ortogonală a lui x relativă la V1 iar {v1 , . . . , vk } este o bază a
subspaţiului V1 .
• Definiţie. Dacă (X, h·, ·iX ), (Y, h·, ·iY ) sunt spaţii euclidiene de acelaşi tip (ambele reale
sau ambele complexe) şi T : X → Y este o aplicaţie liniară (operator liniar), atunci dacă
există aplicaţia liniară T ∗ : Y → X astfel ca

hT (x), yiY = hx, T ∗ (y)iX , ∀ x ∈ X, y ∈ Y,

aceasta se numeşte adjuncta aplicaţiei T .

• Definiţie. Un endomorfism T : X → X se numeşte:
- normal dacă T ◦ T ∗ = T ∗ ◦ T
- autoadjunct (hermitian) dacă T ∗ = T
- antiautoadjunct (antihermitian) dacă T ∗ = −T
- unitar (ortogonal) dacă T ∗ = T −1 .
 Teoremă. Matricea unui operator liniar ı̂ntr-o bază ortonormată este de acelaşi tip cu
operatorul (MT ∗ = (MT )∗ ).
 Teoremă. Dacă (X, h·, ·i) este un spaţiu euclidian şi T : X → X un operator normal (ı̂n
particular autoadjunct, antiautoadjunct, unitar), atunci ı̂n X există o bază ortonormală
formată din vectori proprii pentru T . (În particular matricea lui T este diagonalizabilă
printr-o matrice de pasaj unitară).
 Teoremă. Valorile proprii ale unui operator autoadjunct sunt numere reale.
 Teoremă. Valorile proprii ale unui operator antiautoadjunct sunt numere imaginare
(complexe cu partea reală zero).
 Teoremă. Valorile proprii ale unui operator unitar au modulul 1.
Se face convenţia ca să se folosească ı̂n loc de Mn,1 (K) notaţia K n , unde K este R
sau C.
• Definiţie. Fie V un spaţiu vectorial real. O funcţie k.k : V → R este o normă pe V
dacă satisface următoarele axiome:
1◦ kXk ≥ 0, ∀X ∈ V şi kXk = 0 ⇔ X = 0 (elementul nul din V ),
2◦ kαXk = |α| · kXk, ∀α ∈ K şi ∀X ∈ V ,
3◦ kX + Y k ≤ kXk + kY k, ∀X, Y ∈ V .
• Definiţie. Un spaţiu vectorial real V pe care este definită o normă se numeşte spaţiu
vectorial normat.
Spaţii euclidiene şi operatori liniari 173

Norma vectorială k·k este o normă definită pe Rn → R+ . Pentru a deosebi normele,

atunci când se lucrează cu mai multe norme pe acelaşi spaţiu, se asociază câte un indice,
de exemplu k·k1 , k·k2 , etc.
• Definiţie. Norma vectorială maxim (sau norma l∞ ) este definită prin relaţia k·k∞ :
Rn → R+ , kXk∞ = max |xi |.
i
• Definiţie. Norma vectorială sumă (sau norma l1 ) este definită prin relaţia k·k1 : Rn →
n
P
R+ , kXk1 = |xi |.
i=1
• Definiţie. Normapvectorială euclidiană (sau norma l2 ) este definită prin relaţia k·k2 :
Rn → R+ , kXk2 = x21 + x22 + · · · + x2n .
Aceasta este o particularizare a normei
P p 1/p
n 
n
k·kp : R → R+ , kXkp = xi
i=1
• Observaţie. Dacă k·k este o normă vectorială pe Rn şi A ∈ Mn (R) este o matrice
nesingulară, atunci ρ (X) = kAXk pentru orice X ∈ Rn defineşte o nouă normă vectorială.
(Se verifică uşor cele trei axiome).
Prin acest procedeu se pot defini o infinitate de norme pe Rn , deoarece există o infini-
tate de matrice nesingulare.
• Definiţie. O funcţie |·| : Mn (R) → R se numeşte normă matriceală dacă pentru
orice A, B ∈ Mn (R) satisface următoarele axiome:
1◦ |A| ≥ 0, ∀A ∈ Mn (R) şi |A| = 0 ⇔ A = 0,
2◦ |αA| = |α| · |A|, ∀α ∈ R şi ∀A ∈ Mn (R) ,
3◦ |A + B| ≤ |A| + |B|, ∀A, B ∈ Mn (R) ,
4◦ |AB| ≤ |A| · |B|, ∀A, B ∈ Mn (R) .
Se observă că axiomele 1-3 sunt identice cu axiomele de la norma vectorială. Ultima
axiomă nu are corespondent ı̂n cazul normei vectoriale.
Proprietăţi ale normei  kmatriceale:
1. ∀A, B ∈ Mn (R) : A  ≤ |A|k , k ∈ N,

In  ≤ |In |2 ,
 2
2. |In | ≥ 1, deoarece |In | = −1 
3. ∀A ∈ Mn (R) : 1 ≤ |A| A  ,
4. ∀A ∈ Mn (R) : |A| < 1 ⇒ In − A ∈ GLn (R) .
• Definiţie. Se numeşte norma spectrală a matricei A, norma dată de formula
 
kAXk2 n
|A|s = sup ; X 6= 0, X ∈ R .
kXk2
174

Probleme

Problema 5.1 Să se arate că ı̂n spaţiul euclidian C[−1, 1] cu produsul scalar
Z 1
hf, gi = f (x)g(x)dx,
−1

pornind de la baza canonică a subspaţiului polinoamelor {1, x, x2 , . . . , xn , . . . }, prin ortogo-

nalizare Gram-Schmidt obţinem polinoamele lui Legendre

n!
{L0 , L1 , L2 , . . . , Ln , . . . } unde Ln (x) = [(x2 − 1)n ](n) .
(2n)!

Soluţie. E suficient să arătăm că Ln este polinom monic de grad n şi că hLn , Lm i = 0
pentru m 6= n. Avem
(x2 − 1)n = x2n + . . .
şi
(2n)! n
[(x2 − 1)n ](n) = (2n)(2n − 1) . . . (n + 1)xn + · · · = x + ...
n!
deci
n!
[(x2 − 1)n ](n) = xn + . . .
(2n)!
Z 1 Z 1
hLn , Lm i = Ln (x)Lm (x)dx = αn Lm (x)[(x2 − 1)n ](n) dx =
−1 −1
1 Z 1
= αn (Lm (x)[(x2 − 1)n ](n−1)  − L0m (x)[(x2 − 1)n ](n−1) dx) =

−1 −1
Z 1
= −αn L0m (x)[(x2 − 1)n ](n−1) dx,
−1

deoarece polinomul (x2 − 1)n are de n ori rădăcină pe 1 şi pe −1, deci derivatele lui până
la ordinul (n − 1) se anulează ı̂n 1 şi −1. Integrăm ı̂n continuare prin părţi de n ori şi
obţinem Z 1
±αn L(n) 2 n
m (x)(x − 1) dx
−1
(n)
care dacă m < n este egală cu 0 (Lm = 0).

Problema 5.2 În spaţiul vectorial C[0, ∞) se consideră subspaţiul polinoamelor R[x] pe

care se defineşte produsul scalar

Z ∞
hf, gi = e−x f (x)g(x)dx.
0

Să se arate că pornind de la baza canonică 1, x, x2 , . . . , xn , . . . prin procedeul Gram-

Schmidt obţinem baza L0 , L1 , L2 , . . . , Ln , . . . , unde

Ln (x) = (−1)n ex [xn e−x ](n) , n ∈ N.

Spaţii euclidiene şi operatori liniari 175

Soluţie. Este suficient să arătăm că Ln este un polinom unitar de grad n,
n−1
X
Ln (x) = xn + α i xi
i=0

şi că sistemul {L0 , L1 , . . . , Ln , . . . } este ortogonal.

Avem

[xn e−x ](n) = xn (e−x )(n) + Cn1 (xn )0 (e−x )(n−1) + Cn2 (xn )00 (e−x )(n−2) + · · · =

= xn · (−1)n e−x + αn−1 xn−1 + . . .

Deci Ln (x) = xn + . . .
Pentru ortogonalitate calculăm pentru n 6= k,
Z ∞
hLn , Lk i = e−x Lk (x) · (−1)n ex (xn e−x )(n) dx =
0
Z ∞
= (−1) n
Lk (x)(xn e−x )(n) dx
0
Integrăm prin părţi şi avem:
∞ Z ∞
n −x (n−1) 
n
hLn , Lk i = (−1) Lk (x)(x e )  − (−1)n
L0k (x)(xn e−x )(n−1) dx
0 0

dar (xn e−x )(n−1) = e−x Pn (x) unde Pn este un polinom care se anulează ı̂n x = 0 (ultimul
n−1 n (n−1) −x
termen din derivarea produsului (xn e−x ) este Cn−1 (x ) e = (n − 1)!xe−x . Produsul
−x
Lk (x)Pn (x) este un polinom şi lim e Lk (x)Pn (x) = 0 şi la fel Lk (0) · Pn (0) = 0, deci
x→∞
Z ∞
hLn , Lk i = (−1) n−1
L0k (x)(xn e−x )(n−1) dx
0

Aplicăm succesiv integrarea prin părţi şi obţinem după n paşi

Z ∞
(n)
hLk , Ln i = (−1)n−k
Lk (x)(xn e−x )dx
0

şi dacă n > k atunci (Lk )(n) = 0 (Lk este polinom de grad k), deci hLn , Lk i = 0.

Problema 5.3 Să se determine minimul funcţiei f : Rn → R

Z 2π
f (a1 , a2 , . . . , an ) = (cosn x + a1 cosn−1 x + · · · + an−1 cos x + an )2 dx.
0

Soluţie. Considerăm spaţiul euclidian C[0, 2π] cu produsul scalar

Z 2π
hf, gi = f (x)g(x)dx
0

şi avem:
f (a1 , a2 , . . . , an ) = d2 (cosn x, Span{1, cos x, . . . , cosn−1 x})
176

Dar Span{1, cos x, . . . , cosn−1 x} = Span{1, cos x, . . . , cos(n − 1)x} şi

 n
n 1 1
cos x = (z + z) = n (Cn0 (z n + z n ) + Cn1 (z n−1 · z + z · z n−1 ) + . . . ) =
2 2
1
= (C 0 · 2 cos nx + Cn1 · 2 cos(n − 2)x + . . . ),
2n n
unde z = cos x + i sin x.
Avem
d2 (cosn x, Span{1, cos x, . . . , cosn−1 x}) =
 
2 1
=d cos nx, Span{1, cos x, . . . , cos(n − 1)x} =
2n−1
 
1 1
G 1, cos x, . . . , cos(n − 1)x, n−1 cos nx 2π n· ·π
2 22(n−1) π
= = n
= n−1 .
G(1, cos x, . . . , cos(n − 1)x) 2π 4
Z 1
Problema 5.4 Să se determine A(n, k) = inf (xn − gk (x))2 dx, k < n.
gk ∈Rk [x] 0

Soluţie. Considerând spaţiul euclidian C[0, 1], infimumul căutat este pătratul distanţei
de la polinomul xn la subspaţiul polinoamelor de grad ≤ k, Rk [x].
Avem:
G(1, x, . . . , xk , xn )
d2 (xn , Rk [x]) = ,
G(1, x, . . . , xk )
ı̂n care produsul scalar este
Z 1
1
hxp , xq i = xp xq dx = .
0 p+q+1
Determinanţii ce apar sunt determinanţi Cauchy

G(1, x, . . . , xk , xn ) = det[aij ]i,j=1,k+2

unde
1
aij =
ai + bj
iar
a1 = 0, a2 = 1, . . . , ak+1 = k, ak+2 = n,
b1 = 1, b2 = 2, . . . , bk+1 = k + 1, bk+2 = n + 1
şi valoarea lui este
V (0, 1, . . . , k, n)V (1, 2, . . . , k + 1, n + 1)
∆= k+2
=
Y
(ai + bj )
i,j=1

[n(n − 1) . . . (n − k)]2 V 2 (0, 1, . . . , k)

= k+2
.
Y
(ai + bj )
i,j=1
Spaţii euclidiene şi operatori liniari 177

Determinantul de la numitor are valoarea

V 2 (0, 1, . . . , k)
k+1
.
Y
(ai + bj )
i,j=1

În concluzie
 2
n(n − 1) . . . (n − k) 1
A(n, k) = · .
(n + 1)(n + 2) . . . (n + k + 1) 2n + 1
Z 1
Problema 5.5 Să se arate că valoarea minimă a integralei (f (x))2 dx, unde f ∈ R[x]
−1
22n+1 (n!)4
este polinom monic de grad n, este .
(2n + 1)(2n!)2
Soluţie. Minimul căutat este pătratul distanţei de la polinomul xn la Rn−1 [x] ı̂n spaţiul
euclidian C[−1, 1] cu produsul scalar
Z 1
hf, gi = f (x)g(x)dx.
−1

Pentru calculul determinanţilor Gram din formula distanţei, folosim polinoamele ortogo-
nale (bază ortogonală) Legendre. Avem xn = Ln (x) + g(x) cu grad g ≤ n − 1 şi atunci:
d2 (xn , Rn−1 [x]) = d2 (Ln (x), Span{L0 , L1 , . . . , Ln−1 }) =
G(L0 , L1 , . . . , Ln−1 , Ln ) kL0 k2 kL1 k2 . . . kLn−1 k2 kLn k2
= = = kLn k2
G(L0 , L1 , . . . , Ln−1 ) kL0 k2 kL1 k2 . . . kLn−1 k2
n!
unde Ln (x) = [(x2 − 1)n ](n) şi atunci
(2n)!
Z 1
2 n!2
kLn k = [(x2 − 1)n ](n) [(x2 − 1)n ](n) dx.
(2n)!2 −1
Integrăm prin părţi şi obţinem:
1
(n!)2 (−1)n
Z
kLn k2 = (x2 − 1)n [(x2 − 1)n ](2n) dx =
((2n)!)2 −1
1
(n!)2
Z
= (−1)n (x − 1)n (x + 1)n dx.
(2n)! −1
După integrare prin părţi de n ori obţinem
(n!)2 (n!)2 1 22n+1 (n!)4
Z
2
kLn k = · (x + 1)2n dx = .
(2n)! (2n)! −1 ((2n)!)2 (2n + 1)

Problema 5.6 Să se arate că dacă A = [aij ]i,j=1,n ∈ Mn (R) este o matrice simetrică şi
n
X
aii > |aij |, atunci funcţia f : Rn × Rn → R
j=1
j6=i

n
X
f (X, Y ) = aij xi yj
i,j=1

este un produs scalar pe Rn .

178

Soluţie. Se verifică uşor relaţiile f (αX, βY ) = αβf (X, Y ), f (X, Y ) = f (Y, X) şi
f (X + Y, Z) = f (X, Z) + f (Y, Z).
Singura problemă o ridică proprietatea f (X, X) > 0, pentru X 6= 0. Avem
n
X n
X X
f (X, X) = aij xi xj = aii x2i + 2 aij xi xj >
i,j=1 i=1 i<j
 
n
X X X
>  |aij | x2i + 2 aij xi xj =
i=1 j6=i i<j
X X X X
= |aij |(x2i + x2j ) + 2 aij xi xj ≥ |aij | · 2|xi ||xj | + 2 aij xi xj =
i<j i<j i<j i<j
X
=2 (|aij ||xi ||xj | + aij xi xj ) ≥ 0
i<j

deoarece |x| ≥ x, x ∈ R.
Observaţie. Dacă A ∈ Mn (R) este matrice simetrică pozitiv definită, atunci funcţia
f : Rn × Rn → R,
n
X
f (X, Y ) = aij xi yj
i,j=1

determină pe Rn o structură de spaţiu euclidian real.

Problema 5.7 Să se determine toate aplicaţiile liniare T : R2 → R2 şi S : R3 → R3 care

transformă orice vector v ı̂ntr-un vector ortogonal. Să se determine ı̂n aceste cazuri Ker T ,

Im T , Ker S, Im S.

Soluţie. T (x, y) = (x0 , y 0 )

 0       
x x a b x
= MT = ·
y0 y c d y

T (x, y) ⊥ (x, y) ⇔ h(x, y), (x0 , y 0 )i = 0 ⇔

(ax + by)x + (cx + dy)y = 0, x, y ∈ R
x = 0 ⇒ d = 0, y = 0 ⇒ a = 0, x = y = 1 ⇒ c = −b
  
0 1
⇒ T (x, y) = b(y, −x) MT = b
−1 0
Dacă b = 0 ⇒ Ker T = R2 , Im T = {(0, 0)}.
6 0 ⇒ Ker T = {(0, 0)}, Im T = R2 .
Dacă b =
 
a1 b1 c1
S(x, y, z) = (x0 , y 0 , z 0 ), MS =  a2 b2 c2 
a3 b3 c3
 
0 −α3 α2
⇒ MS =  α 3 0 −α1  ⇒ T (v = a × v
−α2 α1 0
Spaţii euclidiene şi operatori liniari 179

unde a = α1 i + α2 j + α3 k.
Dacă a = 0 atunci S = 0.
Dacă a 6= 0 atunci Im S = planul perpendicular pe a, Ker S = dreapta determinată
de a.

Problema 5.8 Să se arate că dacă e1 , . . . , ek , f1 , . . . , fp sunt vectori independenţi ı̂ntr-un

spaţiu euclidian, ı̂ntre determinanţii Gram există relaţia

G(e1 , . . . , ek , f1 , . . . , fp ) ≤ G(e1 , . . . , ek )G(f1 , . . . , fp ).

Soluţie. Dacă Span{e1 , . . . , ek } ⊥ Span{f1 , . . . , fk } atunci matricea

 
G[e1 , . . . , ek ] 0
G[e1 , . . . , ek , f1 , . . . , fp ] =
0 G[f1 , . . . , fp ]

deci G(e1 , . . . , ek , f1 , . . . , fp ) = G(e1 , . . . , ek )G(f1 , . . . , fp ).

În general facem inducţie după numărul de vectori. Este suficient să arătăm că
G(e1 , . . . , ek , f ) ≤ G(e1 , . . . , ek )G(f ).
Notăm Vk = Span{e1 , . . . , ek } şi descompunem f sub forma f = ek+1 + gk+1 cu gk+1 ∈
Vk şi ek+1 ∈ Vk⊥ .
Avem:

G(e1 , . . . , ek , f ) = G(e1 , . . . , ek , ek+1 ) = G(e1 , . . . , ek )G(ek+1 ) =

= G(e1 , . . . , ek ) · kek+1 k2 ≤ G(e1 , . . . , ek ) · kf k2 = G(e1 , . . . , ek )G(f ).

Observaţie. G(e1 , . . . , ek ) ≤ ke1 k2 · · · kek k2 .

Problema 5.9 Să se arate că dacă ı̂n spaţiul vectorial normat (V, k · k), norma provine

dintr-un produs scalar atunci pentru orice x, y ∈ V avem inegalitatea:

kx + yk · kx − yk ≤ kxk2 + kyk2 .

În ce caz are loc egalitatea? Are loc inegalitatea pentru toate normele vectoriale?

Soluţie. Dacă norma provine dintr-un produs scalar atunci

kx + yk2 + kx − yk2 = 2(kxk2 + kyk2 ).

Înmulţind cu 2 inegalitatea dată obţinem

2kx + yk · kx − yk ≤ kx + yk2 + kx − yk2

sau
(kx + yk − kx − yk)2 ≥ 0,
inegalitate adevărată.
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă

kx + yk = kx − yk ⇔
180

kxk2 + hx, yi + hy, xi + kyk2 = kxk2 − hx, yi − hy, xi + kyk2 ⇔

hx, yi + hy, xi = 0 ⇔ hx, yi + hx, yi = 0 ⇔
Re hx, yi = 0
(ı̂ntr-un spaţiu vectorial real condiţia este x ⊥ y).
În general inegalitatea nu are loc dacă norma nu provine dintr-un produs scalar: ı̂n R2
luăm norma k(x, y)k = |x| + |y| şi considerăm vectorii x = (1, 0), y = (0, 1), x + y = (1, 1),
x − y = (1, −1) şi
kx + yk = 2, kx − yk = 2, kxk = 1, kyk = 1
şi
kx + yk · kx − yk = 4 > 2 = kxk2 + kyk2 .

Problema 5.10 Să se demonstreze că polinomul minimal al unei matrice A ∈ Mn (C)

poate fi determinat astfel (fără a găsi polinomul caracteristic şi valorile proprii): sistemului

de matrice In , A, A2 , . . . , An (liniar dependent) i se aplică procedeul de ortogonalizare

Xn
Gram-Schmidt, utilizând produsul scalar ı̂n Mn (C), hX, Y i = xij yij (cu X = [xij ]
i,j=1
şi Y = [yij ]). Dacă ı̂n sistemul ortogonalizat, la pasul k obţinem matricea 0, atunci avem

0 = Ak + (a0 In + a1 A + · · · + ak−1 Ak−1 ). Polinomul minimal al matricei A este mA =

xk + ak−1 xk−1 + · · · + a1 A + a0 In .

Soluţie. Dacă vectorii v0 , v1 , . . . , vk−1 sunt liniar independenţi iar vectorul vk este
liniar dependent de v0 , v1 , . . . , vk−1 , atunci prin ortogonalizare Gram-Schmidt obţinem
k−1
X
vectorii ortogonali nenuli w0 , w1 , . . . , wk−1 şi din wk = vk + bi wi rezultă wk ∈
i=0
Span{v0 , v1 , . . . , vk−1 } = V1 şi wk ∈ (Span{v0 , v1 , . . . , vk−1 })⊥ = V1⊥ deci wk ∈ V1 ∩ V1⊥ =
{0} adică wk = 0.
k=1
X k=1
X k−1
X
Deoarece bi wi = ai vi rezultă vk + ai vi = 0. Polinomul minimal este polino-
i=0 i=0 i=0
mul de grad k, minim cu proprietatea că matricele In , A, A2 , . . . , Ak sunt liniar dependente
(deci matricele In , A, A2 , . . . , Ak−1 sunt liniar independente).

Problema 5.11 În spaţiul vectorial R[x] se consideră produsul scalar

Z ∞
2
hf, gi = e−x f (x)g(x)dx.
−∞

Să se arate că prin ortogonalizarea bazei canonice 1, x, x2 , . . . prin procedeul Gram-

Schmidt obţinem baza ortogonală H0 , H1 , H2 , . . . , unde

(−1)n x2 −x2 (n)

Hn (x) = · e (e ) , n ∈ N.
2n
Spaţii euclidiene şi operatori liniari 181

Soluţie. Avem
(−1)n x2 2
Hn (x) = n
· e (−2xe−x )(n−1) =
2
(−1)n x2 2 2
= e (−2x(e−x )(n−1) + Cn−1
1
(−2)(e−x )n−2 ) =
2n
(−1)n−1 x2 −x2 (n−1) (−1)n−2 x2 −x2 (n−2)
= e (e ) x − e (e ) · 2(n − 1) =
2n−1 2n−2
= xHn−1 (x) − 2(n − 1)Hn−2 (x).
Prin inducţie se arată că Hn este polinom unitar de grad n.
Rămâne de arătat că hHn , Hk i = 0, pentru orice n 6= k.
Avem: Z ∞
2 (−1)n x2 −x2 n
hHn , Hk i = e−x Hk (x) · e (e ) dx =
−∞ 2n
Z ∞
2
= αn Hk (x)(e−x )(n) dx.
−∞
Integrăm prin părţi şi obţinem
∞ Z ∞
−x2 (n−1)  2
hHk , Hn i = αn Hk (x)(e )  − αn Hk0 (x)(e−x )(n−1) dx =
−∞ −∞
∞
2 ∞
 Z
2 2 2
= αn Hk (x)ex (e−x )(n−1) e−x  − αn Hk0 (x)(e−x )(n−1) dx
−∞ −∞
x2
Dar (e )(e −x2 )(n−1) este polinom (de grad (n − 1)) şi atunci
2 2 2
lim αk Hk (x)(ex (e−x )(n−1) )e−x = 0
x→±∞

şi atunci Z ∞
2
hHk , Hn i = −αn Hk0 (x)(e−x )(n−1) dx
−∞
Dacă continuăm să integrăm prin părţi, după n paşi obţinem
Z ∞
(n) 2
n
hHk , Hn i = (−1) αn Hk (x)e−x dx
−∞

(n)
şi pentru k < n avem Hk = 0 deci hHk , Hn i = 0.

Problema 5.12 Se consideră n discuri D1 , D2 , . . . , Dn ı̂n plan şi notăm ariile σ(Di ∩Dj ) =

aij . Să se arate că det[aij ]i,j=1,n ≥ 0.

n
[
Soluţie. Dacă D = Di şi notăm cu ϕi : D → {0, 1} funcţia caracteristică a mulţimii
i=1
Di , i = 1, n, atunci
Z Z
aij = ϕDi ∩Dj (x)dx = ϕi (x)ϕj (x)dx = hϕi , ϕj i,
D D

deci
det[aij ] = G(ϕ1 , ϕ2 , . . . , ϕn ) ≥ 0,
fiind un determinant Gram.
182

Problema 5.13 Să se arate că:

a) Ker (T ◦ T ∗ ) = Ker T ∗

b) Im (T ∗ ◦ T ) = Im T ∗ .

Soluţie. a) x ∈ Ker (T ◦ T ∗ ) ⇔ (T ◦ T ∗ )(x) = 0 ⇔ hx, T ◦ T ∗ (x)i = 0 ⇔

hT ∗ (x), T ∗ (x)i= 0 ⇒ T ∗ (x) = 0 ⇒ x ∈ Ker T ∗ .
Dacă x ∈ Ker T ∗ ⇒ T ∗ (x) = 0 ⇒ (T ◦ T ∗ )(x) = 0 ⇒ x ∈ Ker (T ◦ T ∗ ).
b) Im (T ◦ T ∗ ) = [Ker (T ◦ T ∗ )]⊥ = (Ker T ∗ )⊥ = ((Im T )⊥ )⊥ = Im T .

Problema 5.14 Să se arate că pentru un operator liniar T : V → V următoarele afirmaţii

sunt echivalente:

a) T este un operator unitar (T ◦ T ∗ = T ∗ ◦ T = I).

b) hT (x), T (y)i = hx, yi, x, y ∈ V .

c) kT (x)k = kxk, x ∈ V .

Soluţie. hT (x), T (y)i = hx, yi ⇔ hx, (T ∗ ◦ T )(y)i = hx, yi ⇔ T ∗ ◦ T = I deci a ⇔ b.

Punând ı̂n b) y = x obţinem c). Rămâne să arătăm că c) ⇒ b):

hT (x + y), T (x + y)i = hx + y, x + yi ⇔

hT (x), T (x)i + hT (x), T (y)i + hT (y), T (x)i + hT (y), T (y)i =

= hx, xi + hx, yi + hy, xi + hy, yi ⇔
hT (x), T (y)i + hT (x), T (y)i = hx, yi + hx, yi
Dacă ı̂n relaţia de mai sus ı̂nlocuim y cu iy obţinem:

hT (x), T (y)i − hT (x), T (y)i = hx, yi − hx, yi

din care prin adunare obţinem

hT (x), T (y)i = hx, yi.

Problema 5.15 Pe spaţiul vectorial

V = C ∞ (0, 1) = {f : (0, 1) → R | există f (n) , n ∈ N}

se consideră endomorfismele T, S : V → V definite prin:

T (f )(x) = f 0 (x) şi S(f )(x) = xf (x).

a) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru T şi S.

b) Să se arate că pentru orice n ≥ 1

T n ◦ S − S ◦ T n = n · T n−1 .
Spaţii euclidiene şi operatori liniari 183

c) Dacă V este un spaţiu de dimensiune finită peste R, să se arate că nu există endo-

morfisme A, B : V → V cu proprietatea

A ◦ B − B ◦ A = I.

Soluţie. a1 ) T (f ) = λf ⇔ f 0 −λf = 0 (f (x)e−λx )0 = 0 ⇔ f (x) = ceλx . Orice număr

real λ este valoare proprie pentru T şi orice funcţie exponenţială fλ (x) = ceλx , c 6= 0 este
vector propriu corespunzător.
a2 ) S(f ) = λf ⇔ xf (x) − λf (x) = 0 ⇔ (x − λ)f (x) = 0, x ∈ (0, 1) ⇒ f (x) = 0,
pentru orice x 6= λ şi f continuă rezultă f = 0. Deci S nu are valori şi vectori proprii.
b) Facem inducţie după n. Pentru n = 1, trebuie arătat că

(T ◦ S − S ◦ T )(f ) = f ⇔ (xf (x))0 − xf 0 (x) = f (x) ⇔

f (x) + xf 0 (x) − xf 0 (x) = f (x) adevărată.

Compunem ı̂n P (n) la stânga şi apoi la dreapta cu T

T n+1 ◦ S − T ◦ S ◦ T n = nT n

T n ◦ S ◦ T − S ◦ T n−1 = nT n
Adunăm

(T n+1 ◦ S − S ◦ T n+1 ) + T ◦ (T n−1 ◦ S − S ◦ T n−1 ) ◦ T = 2nT n ⇔

T n+1 ◦ S − S ◦ T n+1 + T ◦ (n − 1)T n−2 ◦ T = 2nT n ⇔

T n+1 ◦ S − S ◦ T n+1 = (n + 1)T n
(am demonstrat P (n + 1)).
c) Dacă V are dimensiune finită A şi B pot fi considerate matrice reale. Să arătăm că
egalitatea AB − BA = In nu este posibilă. Avem Tr (AB) = Tr (BA) deci Tr (AB − BA) =
0 6= n = Tr (In ).

Problema 5.16 Să se arate că dacă S : V → V este un operator de simetrie, atunci

Fix S ∗ = (Inv S)⊥ şi Inv S ∗ = (Fix S)⊥ , unde Inv T = {x| T (x) = −x}.

Soluţie. a) y ∈ Fix S ∗ ⇔ S ∗ (y) = y ⇔ hx, S ∗ (y)i = hx, yi, x ∈ V ⇔ hS(x), yi =

hx, yi ⇔ hS(x) − x, yi = 0 ⇔ y ⊥ S(x) − x, x ∈ V ⇔ y ⊥ Im (S − I). Arătăm
că Im (S − I) = Inv S: z ∈ Im (S − I) ⇔ z = S(x) − x ⇔ S(z) = S 2 (x) − S(x) =
x − S(x) = −z, z ∈ Inv S.
b) y ∈ Inv S ∗ ⇔ S ∗ (y) = −y ⇔ hx, S ∗ (y)i = hx, −yi, x ∈ V ⇔ hS(x), yi = −hx, yi,
x ∈ V ⇔ hS(x) + x, yi = 0, x ∈ V ⇔ y ∈ [Im (S + I)]⊥ . Arătăm că Im (S + I) = Fix S,
x ∈ Fix S ⇔ S(x) = x ⇔
 
1 1
x = (x + S(x)) ⇔ x = (I + S) x ⇒ x ∈ Im (S + I)
2 2

Dacă x ∈ Im (S + I), x = S(y) + y ⇒ S(x) = S 2 (y) + S(y) = y + S(y) = x,

184

Problema 5.17 Să se arate că un operator de proiecţie P este autoadjunct dacă şi numai

dacă Ker P ⊥ Im P .

Soluţie. Dacă P 2 = P şi P = P ∗ trebuie arătat că oricare ar fi y cu P (y) = 0 şi

oricare ar fi x avem:

hP (x), yi = 0 ⇔ hx, P ∗ (y)i = 0 ⇔ hx, P (y)i = 0 ⇔ hx, 0i = 0.

Problema 5.18 Să se arate că dacă T : X → X este un operator normal, atunci Ker T ∗ =

Ker T şi Im T ∗ = Im T .

Soluţie. Un operator normal verifică relaţia

hT (x), T (x)i = hT ∗ (x), T ∗ (x)i pentru orice x ∈ X.

Avem x ∈ Ker T ⇔ T (x) = 0 ⇔ hT (x), T (x)i = 0 ⇔ hT ∗ (x), T ∗ (x)i = 0 ⇔

T ∗ (x) = 0 ⇔ x ∈ Ker T ∗ .
Se ştie că Im T = (Ker T ∗ )⊥ şi Im T ∗ = (Ker T )⊥ .

Problema 5.19 Fie S : V → V un operator de simetrie (S 2 = I). Să se arate că

următoarele afirmaţii sunt echivalente:

a) S este autoadjunct.

b) S este unitar.

c) Fix S ⊥ Inv S.

Soluţie. a) ⇒ b) S = S ∗ , S ◦ S = I, S ∗ ◦ S ∗ = I ⇒ S ◦ S ∗ = S ∗ ◦ S = I ⇒ S
unitar.
b) ⇒ c) S unitar ⇔ hx, yi = hS(x), S(y)i.
Dacă x ∈ Fix S, y ∈ Inv S ⇒ S(x) = x, S(y) = −y, deci

hx, yi = hx, −yi = −hx, yi ⇒ hx, yi = 0.

c) ⇒ a) Dacă S este simetrie Fix S = Im (S + I) şi Inv S = Im (S − I). Trebuie arătat

că dacă hS(x) + x, S(y) − yi = 0, x, y ∈ V atunci S = S ∗ . Din relaţia anterioară obţinem:

(S + I)∗ ◦ (S − I) = 0 şi (S − I)∗ ◦ (S + I) = 0 ⇔

S ∗ ◦ S − S ∗ + S − I = 0 şi S ∗ ◦ S + S ∗ − S − I = 0
care prin scădere dau S ∗ = S.

Problema 5.20 Fie T : Cn → Cn o aplicaţie liniară cu proprietatea

hx, yi = 0 ⇒ hT (x), T (y)i = 0.

Să se arate că există un operator unitar S : Cn → Cn şi un scalar a ∈ C astfel ca

T = aS.
Spaţii euclidiene şi operatori liniari 185

Soluţie. Fie z = xkyk2 − hx, yiy. Avem

hz, yi = hx, yikyk2 − hx, yikyk2 = 0 ⇒ hT (z), T (y)i = 0 ⇔

hT (x), T (y)ikyk2 − hx, yikT (y)k2 = 0 ⇔

hT (x), T (y)ikyk2 = hx, yikT (y)k2 (1)
Schimbând x cu y rezultă

hT (y), T (x)ikxk2 = hy, xikT (x)k2 ⇔

hT (x), T (y)ikxk2 = hx, yikT (x)k2 (2)

kT (x)k kT (y)k
Din (1) şi (2) pentru hx, yi =
6 0 rezultă = .
kxk kyk
Pentru hx, yi = 0 luăm xk = ak y + y ⊥ , y 6= 0 cu (ak )k un şir cu lim ak = 0, ak 6= 0,
k→∞
k ∈ N.
Avem hxk , yi = ak hy, yi =6 0.
kT (xk )k kT (y)k kT (x)k kT (y)k
Deci = şi trecând la limită = .
kxk k kyk kxk kyk
kT (x)k kT (y)k
Deci relaţia = = a ∈ [0, ∞) este ı̂ndeplinită pentru orice x, y ∈ (Cn )∗ .
kxk kyk
Revenind ı̂n (1) ⇒ hT (x), T (y)i = a2 hx, yi, x, y ∈ Cn .
1
Dacă a = 0 luăm S = 0 şi dacă a 6= 0 luăm S = T .
a
n
X
Problema 5.21 Să se arate că o formă pătratică f = aij xi xj cu aij = aji şi aii >
i,j=1
X
|aij | (diagonal dominantă) este pozitiv definită.
j6=i

Soluţie. Pentru (x1 , . . . , xn ) 6= (0, . . . , 0) avem

 
Xn X n X
aii x2i >  |aij | x2i = (|a12 | + |a13 | + · · · + |a1n |)x21 +
i=1 i=1 j6=i

+(|a21 | + |a23 | + · · · + |a2n |)x22 + · · · + (|an1 | + |an2 | + · · · + |ann−1 |)x2n =

= |a12 |(x21 + x22 ) + |a13 |(x21 + x23 ) + · · · + |a1n |(x21 + x2n )+
+|a23 |(x22 + x23 ) + |a24 |(x22 + x24 ) + · · · + |a2n |(x22 + x2n ) + · · · +
+|an−1,n |(x2n−1 + x2n ) ≥ 2|a12 ||x1 ||x2 | + 2|a13 ||x1 ||x3 | + · · · +
+2|a1n ||x1 ||xn | + · · · + |an−1,n ||xn−1 ||xn | =
X X X
=2 |aij ||xi ||xj | = |aij ||xi ||xj | ≥ (−aij )xi xj .
i<j i6=j i6=j

Am obţinut
n
X X
aii x2i > (−aij )xi xj
i=1 i6=j
186

sau
n
X X
aii x2i + aij xi xj > 0
i=1 i6=j
sau
n
X
aij xi xj > 0.
i,j=1

Problema 5.22 Se consideră pe axa reală intervalele A1 , A2 , . . . , An şi se notează cu aij

lungimea intervalului Ai ∩ Aj , i, j = 1, n. Să se arate că forma pătratică:

n
X
f (x1 , x2 , . . . , xn ) = aij xi xj
i,j=1

este pozitiv semidefinită.

n
[
Soluţie. Notăm cu A = Ai şi pentru B ⊂ A considerăm funcţia caracteristică a
i=1
mulţimii B, ϕB : A → {0, 1}

1 dacă x ∈ B
ϕB (x) =
0 dacă x 6∈ B
Dacă B este interval atunci lungimea lui
Z Z
l(B) = ϕB (x)dx = (ϕB (x))2 dx.
A A

În plus ϕAi ∩Aj = ϕAi ϕAj şi atunci

Z
aij = ϕAi (x)ϕAj (x)dx.
A

Avem:  
n
X Z n
X
aij xi xj =  ϕAi (x)ϕAj (x)xi xj  dx
i,j=1 A i,j=1
Z
= (ϕA1 (x)x1 + ϕA2 (x)x2 + · · · + ϕAn (x)xn )2 dx ≥ 0.
A

Problema 5.23 Să se arate că dacă o matrice simetrică A = [aij ]i,j=1,n este pozitiv

definită, atunci aii ajj > a2ij , pentru orice i 6= j.

 
aii aij
Soluţie. Submatricea principală este pozitiv definită, deci determinantul
aji ajj
ei este strict pozitiv.

Problema 5.24 Să se arate că dacă matricea A ∈ Mn (R) este antisimetrică, atunci

matricele In + A şi In − A sunt inversabile iar matricea B = (In − A)(In + A)−1 este

ortogonală şi B + In este inversabilă.

Spaţii euclidiene şi operatori liniari 187

Soluţie. Dacă A + In ar fi neinversabilă ar exista un vector real nenul astfel că

AX = X ⇒ X t AX = −X t X şi transpunând relaţia avem: X t (−A)X = −X t X pe
care adunându-le obţinem:
n
X
t
0 = −X X sau 0 = − x2i adică X = 0.
i=1

Pentru a arăta că matricea B este ortogonală trebuie arătat că B t B = In ⇔

(I − A−1 )(I + A)(I − A)(I + A)−1 = In ⇔

(I + A)(I − A) = (I − A)(I + A) ⇔ I − A2 = I − A2 .
Avem:

B + In = (I − A)(I + A)−1 + (I + A)(I + A)−1 = 2(I + A)−1

1
care este inversabilă şi (B + In )−1 = (A + In ).
2

Problema 5.25 Fie A, B ∈ Mn (R) două matrice ortogonale (AAt = In şi BB t = In ).

Să se arate că dacă det A + det B = 0, atunci det(A + B) = 0.

Soluţie. det A · det(A + B) = det A · det(At + B t ) = det(In + AB t )

= det(In + BAt ) = det B · det(At + B t ) = det B · det(A + B)

= − det A · det(A + B)
⇒ 2 det A · det(A + B) = 0 ⇒ det(A + B) = 0
(det A 6= 0, = ±1).

Problema 5.26 Fie A = [aij ]i,j=1,n ∈ Mn (R) o matrice ortogonală.

 
n  n
√

X  X 
Să se arate că |aij | ≤ n n şi 
 aij  ≤ n.
i,j=1 i,j=1 

Soluţie. Avem:
n
X n
X
|aij | = 1 · |aij |
i,j=1 i,j=1

şi aplicăm inegalitatea Cauchy-Schwarz:

 2
n
X n
X n
X
 |aij | ≤ 1· |aij |2
i,j=1 i,j=1 i,j=1

 
n
X n
X n
X
2 2 2
=n  |aij | =n 1 = n2 · n = n3 .
i=1 j=1 i=1
188

Pentru a doua inegalitate, observăm că dacă notăm cu [1] matricea coloană cu toate
elementele egale cu 1 atunci
Xn
aij = h[1], A[1]i,
i,j=1

produsul scalar fiind cel obişnuit ı̂n Rn . Folosind aceeaşi inegalitate:

√ √ √
|h[1], A[1]i| ≤ k[1]k · kA[1]k = n · k[1]k = n · n = n

(A fiind ortogonală avem kAXk = kXk).

Problema 5.27 Fie A ∈ Mn (R) o matrice simetrică pentru care există k natural astfel

ca Ak = In . Să se arate că A2 = In .

Soluţie. A fiind simetrică este diagonalizabilă şi are valorile proprii reale. Din Ak = In ,
pentru orice valoare proprie λA avem λkA = 1 şi din λA ∈ R rezultă λA = ±1. Forma Jordan
a matricei A va fi  
−Ip
JA =
In−p
şi din A = P · JA · P −1 rezultă A2 = P · JA2 · P −1 = P · In · P −1 = In .

Problema 5.28 Fie A ∈ Mn (R) astfel ca A + At = In . Să se arate că det A > 0.

Concurs Rusia

Soluţie. Scriem relaţia sub forma

   t
1 1
A − In + A − In = 0,
2 2
1
deci matricea B = A − In este antisimetrică (reală) şi are valorile proprii imaginare sau
2
zero. Dacă λB = bi, b 6= 0 atunci B are valoare proprie şi pe λB = −ib (de acelaşi ordin
1 1
de multiplicitate). Valorile proprii ale matricei A sunt λA = + λB , deci λA = sau
2 2
1 1
λA = + ib şi λA = − ib.
2 2
Determinantul matricei A este produsul valorilor proprii deci
 k Y     k Y  
1 1 1 1 1 2
det A = + ib − ib = + b > 0.
2 2 2 2 4

Problema 5.29 Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune n şi V1 , V2 , V3 subspaţii ı̂n V .

Să se arate că dim V1 + dim V2 + dim V3 − dim(V1 ∩ V2 ∩ V3 ) ≤ 2n.

Soluţie. Considerăm aplicaţia liniară T : V1 × V2 × V3 → V × V

T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 − x3 , x2 − x3 )

şi avem
Ker T = {(x, x, x) | x ∈ V1 ∩ V2 ∩ V3 }
Spaţii euclidiene şi operatori liniari 189

deci dim Ker T = dim(V1 ∩ V2 ∩ V3 ).

Din teorema dimensiunii pentru aplicaţia T avem:
dim(V1 × V2 × V3 ) = dim(Ker T ) + dim(Im T ).
Dar dim(V1 × V2 × V3 ) = dim V1 + dim V2 + dim V3 şi
dim(Im T ) ≤ dim V + dim V = 2n
şi astfel avem:
dim V1 + dim V2 + dim V3 ≤ dim(V1 ∩ V2 ∩ V3 ) + 2n.

Problema 5.30 Fie (X, h·, ·i) un spaţiu euclidian de dimensiune finită şi T : X → X un

endomorfism care conservă ortogonalitatea (x ⊥ y ⇒ T (x) ⊥ T (y)). Să se arate că există

a ≥ 0 astfel ca

kT (x)k = akxk, pentru orice x ∈ X.

Soluţie. Fie {e1 , e2 , . . . , en } o bază ortonormată ı̂n X. Vectorii ei − ej şi ei + ej sunt

ortogonali pentru orice i 6= j
(hei − ej , ei + ej i = kei k2 + hei , ej i − hej , ei i − kej k2 = 1 + 0 − 0 − 1 = 0)
şi atunci
hT (ei − ej ), T (ei + ej )i = 0 ⇔ kT (ei )k2 − kT (ej )k2 = 0,
deci
kT (e1 )k = kT (e2 )k = . . . = kT (en )k = a ≥ 0.
n
X
Pentru x = αi ei avem
i=1
2 *
n n n
+
X X X
kT (x)k2 = αi T (ei ) = αi T (ei ), αj T (ej )


i=1 i=1 j=1

n X
X n n
X
= αi αj hT (ei ), T (ej )i = α2i kT (ei )k2
i=1 j=1 i=1
n
X n
X
= α2i a2 = a2 α2i = α2 kxk2 ,
i=1 i=1
deci
kT (x)k = akxk, x ∈ X.

Problema 5.31 Fie (X, h·, ·i) un spaţiu euclidian de dimensiune finită şi P : X → X un

operator de proiecţie cu proprietatea că

kP (x)k ≤ kxk, pentru orice x ∈ X.

Să se arate că P este autoadjunct.

190

Soluţie. Vom arăta mai ı̂ntâi că Im P ⊥ Ker P .

Fie x = P (z) ∈ Im P şi y ∈ Ker P .
Avem:

kP (ax + y)k2 ≤ kax + yk2 ⇔ kaP (x) + P (y)k2 ≤ kax + yk2 ⇔

a2 kP (x)k2 ≤ a2 kxk2 + 2ahx, yi + kyk2 pentru orice a ∈ R ⇔

a2 kP (z)k2 ≤ a2 kP (z)k2 + 2ahx, yi + kyk2 ⇔

2ahx, yi + kyk2 ≥ 0 pentru orice a ∈ R.

Rezultă hx, yi = 0.
Din X = Ker P ⊕ Im P rezultă că Ker P = (Im P )⊥ şi Im P = (Ker P )⊥ .
Pe de altă parte pentru orice endomorfism avem: Ker P ∗ = (Im P )⊥ şi Im P ∗ =
(Ker P )⊥ , astfel că Ker P = Ker P ∗ = V2 şi Im P = Im P ∗ = V1 , deci P şi P ∗ sunt egali
(proiecţia pe V1 paralelă cu V2 cu V1 ⊥ V2 deci o proiecţie ortogonală).

Problema 5.32 Fie (X, h·, ·i) un spaţiu euclidian şi f : X → X o funcţie cu proprietatea

hf (x), yi = hx, f (y)i, pentru orice x, y ∈ X.

Să se arate că f este un operator autoadjunct.

Soluţie. Arătăm că f este aplicaţie liniară.

Avem:
hf (ax + by), zi = hax + by, f (z)i = ahx, f (z)i + bhy, f (z)i

= ahf (x), zi + bhf (y), zi = haf (x) + bf (y), zi pentru orice x, y, z ∈ X.

Rezultă f (ax + by) = af (x) + bf (y), pentru orice x, y ∈ X, deci f este aplicaţie liniară.
Din hf (x), yi = hx, f (y)i şi hf (x), yi = hx, f ∗ (y)i rezultă

hx, f (y)i = hx, f ∗ (y)i, x, y ∈ X ⇔ hx, f (y) − f ∗ (y)i = 0

şi luând x = f (y) − f ∗ (y) rezultă

kf (y) − f ∗ (y)k2 = 0

deci
f (y) = f ∗ (y), y ∈ X ⇔ f = f ∗,

deci f este autoadjunctă.

Problema 5.33 Fie (X, h·, ·i) un spaţiu euclidian real şi f : X → X o funcţie cu propri-

etatea f (0) = 0 şi kf (x) − f (y)k = kx − yk pentru orice x, y ∈ X.

Să se arate că f este o aplicaţie liniară ortogonală.

Spaţii euclidiene şi operatori liniari 191

Soluţie. Luând y = 0 ı̂n relaţia dată obţinem kf (x)k = kxk. Avem:

kf (x) − f (y)k2 = kx − yk2 ⇔ hf (x) − f (y), f (x) − f (y)i = hx − y, x − yi ⇔
hf (x), f (x)i − hf (x), f (y)i − hf (y), f (x)i + hf (y), f (y)i
= hx, xi − hx, yi − hy, xi + hy, yi ⇔
2hf (x), f (y)i = 2hx, yi ⇔ hf (x), f (y)i = hx, yi,
deci f conservă produsul scalar.
Vom arăta că f (ax + by) = af (x) + bf (y), pentru orice x, y ∈ X şi orice a, b ∈ R.
Pentru aceasta arătăm că kf (ax + by) − af (x) − bf (y)k = 0. Avem:
kf (ax + by) − af (x) − bf (y)k2 = kf (ax + by)k2 + a2 kf (x)k2 + b2 kf (y)k2
−2ahf (ax + by), f (x)i − 2bhf (ax + by), f (y)i + 2abhf (x) + f (y)i
= kax + byk2 + a2 kxk2 + b2 kyk2 − 2ahax + by, xi − 2bhax + by, yi + 2abhx, yi
= kax + byk2 + a2 kxk2 + b2 kyk2 − 2a2 kxk2 − 2abhy, xi − 2bahx, yi − 2b2 kyk2
+2abhx, yi = kax + byk2 − a2 kxk2 − b2 kyk2 − 2abhx, yi = 0.
Din f liniară şi hf (x), f (y)i = hx, yi ⇔ hx, f ∗ ◦ f (y)i = hx, yi ⇔
hx, f ∗ ◦ f (y) − yi = 0, pentru orice x, y ∈ X,
luând x = f ∗ ◦ f (y) − y, rezultă
kf ∗ ◦ f (y) − yk2 = 0 deci f ∗ ◦ f (y) = y, y ∈ X ⇔
f ∗ ◦ f = I ⇔ f ∗ = f −1 ,
deci f este aplicaţie ortogonală.

Problema 5.34 Fie V un spaţiu euclidian real de dimensiune n şi v1 , v2 , . . . , vn , vn+1

vectori din V cu proprietatea kvi + vj k ∈ Q pentru orice i, j = 1, n + 1.

Să se arate că aceşti vectori sunt liniar dependenţi peste Q.

IMC, 2006
Soluţie. Dacă Span{v1 , v2 , . . . , vn , vn+1 } 6= V ne reducem de la n la n − 1 (inducţie).
Presupunem că v1 , v2 , . . . , vn sunt liniar independenţi peste R şi fie
vn+1 = α1 v1 + α2 v2 + . . . + αn vn ,
scrierea lui vn+1 ı̂n baza {v1 , v2 , . . . , vn }.
Din kvi + vj k2 = kvi k2 + kvj k2 + 2hvi , vj i şi din kvi + vj k ∈ Q, kvi k ∈ Q, kvj k ∈ Q
rezultă hvi , vj i ∈ Q. Înmulţind scalar pe vn+1 pe rând cu v1 , v2 , . . . , vn obţinem relaţiile
hv1 , vn+1 i = α1 hv1 , v1 i + α2 hv1 , v2 i + . . . + αn hv1 , vn i
hv2 , vn+1 i = α1 hv2 , v1 i + α2 hv2 , v2 i + . . . + αn hv2 , vn i
........................
hvn , vn+1 i = α1 hvn , v1 i + α2 hvn , v2 i + . . . + αn hvn , vn i
relaţii pe care le interpretăm ca sistem de ecuaţii cu necunoscutele α1 , α2 , . . . , αn şi
coeficienţii din Q. Determinantul sistemului este determinantul Gram G(v1 , v2 , . . . , vn )
care este nenul (vectorii v1 , v2 , . . . , vn erau liniar independenţi). Sistemul are soluţie unică
α1 , α2 , . . . , αn ∈ Q.
192

Problema 5.35 Fie A, B ∈ Mn (C) matrice unitare. Să se arate că | det(A + B)| ≤ 2n .

Soluţie. O matrice unitară este inversabilă şi are toate valorile proprii de modul 1.
Avem:
det(A + B) = det A(In + A−1 B) = det A · det(In + A−1 B).
Arătăm că matricea A−1 B este ortogonală:

(A−1 B)−1 = B −1 A,

(A−1 B)∗ = B ∗ (A−1 )∗ = B ∗ (A∗ )∗ = B ∗ · A = B −1 · A.

Dacă λ1 , λ2 , . . . , λn sunt valorile proprii ale matricei A−1 B atunci

1 + λ1 , 1 + λ2 , . . . , 1 + λn

sunt valorile proprii ale matricei In + A−1 B şi atunci

| det(In + A−1 B)| = |1 + λ1 | · |1 + λ2 | . . . |1 + λn | ≤ 2 · 2 · . . . · 2 = 2n ,

iar | det A| = 1. Obţinem | det(A + B)| ≤ 2n .

Problema 5.36 Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune n şi v1 , v2 , v3 subspaţii astfel ca

dim(V1 ) + dim(V2 ) + dim(V3 ) > 2n.

Să se arate că V1 ∩ V2 ∩ V3 6= {0}.

Examen Franţa

Soluţie. Considerăm aplicaţia liniară T : V1 × V2 × V3 → V × V

T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 − x3 , x2 − x3 )

şi avem
Ker T = {(x, x, x) | x ∈ V1 ∩ V2 ∩ V3 }.
Aplicăm teorema dimensiunii pentru aplicaţia T şi avem:

dim(V1 × V2 × V3 ) = dim(Ker T ) + dim(Im T ).

Avem
dim(V1 × V2 × V3 ) = dim V1 + dim V2 + dim V3 > 2n
şi
dim(Im T ) ≤ dim(V × V ) = 2n.
Rămâne că dim(Ker T ) > 0 deci Ker T 6= {0} ⇔ V1 ∩ V2 ∩ V3 6= {0}.

Problema 5.37 Dacă k·k este o normă pe Rn şi A ∈ Mn (R), există un număr M > 0

astfel ı̂ncât kAXk ≤ M kXk, ∀X ∈ Rn .

Spaţii euclidiene şi operatori liniari 193

Soluţie. Mulţimea S = {X : X ∈ Rn cu kXk = 1} este o mulţime compactă ı̂n Rn

(mărginită şi ı̂nchisă). Orice normă pe Rn este o funcţie continuă de cele n variabile
independente xi şi deci este mărginită pe S (teorema lui Weierstrass). Deci avem kAXk ≤
M pentru orice X ∈ S. Dacă X ∈ Rn este un vector oarecare diferit de vectorul nul, avem
kA (X/ |kXk|)k ≤ M şi deci kAXk ≤ M kXk. Altfel spus, avem kAXk / kXk ≤ M pentru
orice X 6= 0 din Rn .

Problema 5.38 Fie o normă vectorială definită pe Rn notată k·k.

Se defineşte |·| : Mn (R) → R+ prin

 
kAXk n
|A| = sup ; X 6= 0, X ∈ R . (5.1)
kXk
Să se arate că aplicaţia astfel definită este o normă matriceală. (Aceasta se numeşte norma

matriceală generată de norma vectorială k·k.)

Soluţie. Definiţia (5.1) este corectă, deoarece acest supremum nu poate fi ∞ (conform
Problemei 5.37). Prima axiomă este evident satisfăcută. Pentru cea de a doua, se scrie
 
k(αA) Xk n
|αA| = sup ; X 6= 0, X ∈ R =
kXk
 
|α| · kAXk
= sup ; X 6= 0 =
 kXk  (5.2)
kAXk
= |α| sup ; X 6= 0, X ∈ Rn =
kXk
= |α| · |A| , ∀α ∈ R şi ∀A ∈ Mn (R) .
Pentru a verifica axioma a treia, se scrie
 
k(A + B) Xk n
|A + B| = sup ; X 6= 0, X ∈ R =
 kXk 
kAX + BXk
= sup ; X 6= 0, X ∈ Rn ≤
kXk
 
kAXk + kBXk n
≤ sup ; X 6= 0, X ∈ R ≤ (5.3)
 kXk 
kAXk
≤ sup ; X 6= 0, X ∈ Rn +
kXk
 
kBXk n
+ sup ; X 6= 0, X ∈ R = kAk + kBk , ∀A, B ∈ Mn (R) .
kXk
Pentru ultima axiomă, se observă că
 
k(AB) Xk
|AB| = sup ; X 6= 0 =
kXk
 
kA (BX)k
= sup ; X 6= 0 ≤
kXk
  (5.4)
|A| · kBXk
≤ sup ; X 6= 0 =
kXk
 
kBXk
= |A| sup ; X 6= 0 = |A| · |B|
kXk
194

oricare ar fi A, B ∈ Mn (R). S-a folosit majorarea kAXk ≤ |A| · kXk pentru orice vector
X ∈ Rn , care rezultă din definiţia (5.1).
În concluzie, formula (5.1) defineşte ı̂n adevăr o normă pe Mn (R), care ı̂n acest fel
devine un spaţiu vectorial normat real.

Problema 5.39 Fie norma matriceală generată de norma vectorială maxim

 
kAXk∞ n
|A|∞ = sup ; X 6= 0, X ∈ R . (5.5)
kXk∞

Să se demonstreze că pentru orice matrice A ∈ Mn (R), această normă este dată de

formula
n
X
|A|∞ = max |aij | . (5.6)
i
j=1
n
P
Soluţie. Se notează AX = Y şi deci kAXk∞ = kY k∞ = max |yi |. Dar yi = aij xj
i j=1
n
P n
P
şi |xj | ≤ kxk∞ rezultă că |yi | ≤ kXk1 · |aij |. Se notează cu M = max |aij | şi se
j=1 i j=1
presupune că acest maxim este atins pentru valoarea k a indicelui de linie i. Din |yi | ≤
M kXk∞ , ∀i = 1, n rezultă kAXk1 ≤ M kXk1 pentru orice X ∈ Rn . Toate rapoartele
mulţimii din (5.5) sunt mărginite superior de M , care este un majorant
pentru
această

mulţime. Dacă se găseşte un vector X 6= 0, pentru care raportul AX / X are
e e e
∞ ∞
valoarea M (echivalent AX = M X ), rezultă că M este marginea superioară a
e e
∞ ∞
mulţimii de rapoarte. Acest vector este X, e = (sgn ak1 , sgn ak2 , . . . , sgn akn )T ,
e definit prin X
Pn
are elementul de pe linia k, x ek = |akj | = M şi norma |X|∞ = 1. Deci el satisface
j=1

egalitatea AX = M X şi atunci formula (5.5) este demonstrată.

e e
∞ ∞
Norma |A|∞ se numeşte uneori ”norma pe linii”, deoarece se obţine sumând valorile
absolute ale elementelor de pe fiecare linie şi luând apoi cea mai mare sumă găsită.

Problema 5.40 Fie norma matriceală generată de norma vectorială sumă

 
|kAXk|1 n
|A|1 = sup ; X 6= 0, X ∈ R , (5.7)
|kXk|1

Să se demonstreze că pentru orice matrice A ∈ Mn (R), această normă este dată de

formula
n
X
|A|1 = max |aij | . (5.8)
j
i=1

n
P n
P
Soluţie. Se notează AX = Y şi rezultă că kAXk1 = kY k1 = |yi |. Din yi = aij xj ,
i=1 j=1
Spaţii euclidiene şi operatori liniari 195

n
P
se obţine |yi | ≤ |aij | · |xj |, ∀i = 1, n şi deci
j=1
 
n n n n
!
X X X X
kAXk1 ≤  |aij | · |xj | = |aij | |xj | . (5.9)
i=1 j=1 j=1 i=1

n
P
Se notează M = max |aij |, şi se scrie
j i=1
n
X
kAXk1 ≤ M |xj | = M kXk1 , ∀X ∈ Mn,1 (R) . (5.10)
j=1

Ca şi ı̂n cazul precedent, dacă se găseşte un vector X pentru care AX = M X ,
e e e
1 1
va rezulta că M = |A|1 şi deci formula (5.8) este adevărată. Acest vector X se poate
Pn
determina astfel: dacă se admite că max |aij | se realizează pentru valoarea k a indicelui
j i=1
n
P
de coloană j, M = |aik |, se consideră vectorul X ale cărui elemente sunt egale cu zero,
i=1
ı̂n afară de cel de pe linia k, care
este
egal cu 1. El are proprietatea
că AX coincide cu
e
coloana k a matricei A, deci AX = M şi pe de altă parte X = 1. Prin urmare
e e
1 1
AX = M X .
e e
1 1

Problema 5.41 Pentru A ∈ Mn (R) se defineşte funcţia |·|2 : Mn (R) → R+ , prin

v
u n X n
uX
|A|2 = t a2ij . (5.11)
i=1 j=1

Să se arate că este o normă matriceală, dar nu este o normă generată de o normă

vectorială.

Soluţie. Primele trei axiome sunt ı̂n mod evident ı̂ndeplinite.

Demonstrăm ultima axiomă:
|AB|2 ≤ |A|2 |B|2 , ∀A, B ∈ Mn (R) . (5.12)

Se arată mai ı̂ntâi că kAXk2 ≤ |A|2 kXk2 , ∀X ∈ Rn . În adevăr, dacă AX = Y , atunci
!2
n n
aij xj şi deci yi2 =
P P
yi = aij xj . Din
j=1 j=1
    
n
X Xn n
X
yi2 ≤  a2ij   x2j  =  a2ij  kXk22 , i = 1, n. (5.13)
j=1 j=1 j=1

rezultă !
n n n
kAXk22 yi2 ≤ a2ij kXk22 =
P P P
=
i=1 i=1 j=1
! (5.14)
n P
n
a2ij kXk22 |A|22 kXk22
P
= = ·
i=1 j=1
196

adică kAXk2 ≤ |A|2 · kXk2 .

În cazul ultimei axiome, dacă v (1) , v (2) , . . . , v (n) sunt coloanele matricei B, vectorii
Av (1) , Av (2) , .. . , Av (n) sunt coloanele matricei AB, adică
AB = col Av (1) , Av (2) , . . . , Av (n) şi
2 2 2
|AB|22 = Av (1) + Av (2) + · · · + Av (n) ≤

 2 2  (5.15)
≤ |A|22 v (1) + · · · + v (n) = |A|22 · |B|22

deci (5.12) este adevărată. Funcţia astfel definită este o normă matriceală.
Demonstrăm că această normă matriceală nu este o normă generată de o normă vec-
√
torială. Fie matricea unitate In care are norma euclidiană egală cu n. Dacă ar exista o
normă vectorială k·k care să ne conducă la norma |·|2 pentru matrice, ar trebui să avem
kIn Xk
|In |2 = sup = 1, ceea ce este evident imposibil. De aici rezultă că există norme
kXk
matriceale care nu sunt generate de norme vectoriale.

Problema 5.42 Se defineşte funcţia ρ : Mn (R) → R+ , prin ρ (A) = max |aij | , ∀A ∈

i,j
Mn (R) , A = [aij ]i=1,m . Să se arate că această funcţie nu defineşte o normă pe Mn (R).
j=1,n

Soluţie. Fie A = B cu aij = bij = 1, ∀i, j = 1, n. Matricea AB are toate elementele

egale cu n. Deci ρ (A) = ρ (B) = 1, iar ρ (AB) = n şi nu are loc inegalitatea ρ (AB) ≤
ρ (A) ρ (B).

Problema 5.43 Se defineşte funcţia ρ : Mn (R) → R+ , prin

 
ρ (A) = n max |aij | , ∀A ∈ Mn (R) , A = [aij ]i=1,m .
i,j
j=1,n
Să se demonstreze că este o normă matriceală.

Soluţie. Primele trei axiome se verifică imediat. Pentru a se verifica ultima axiomă
se consideră două matrice oarecare A = [aij ]i=1,m , B = [bij ]i=1,m şi se notează C = AB.
j=1,n j=1,n
n
P
Atunci cij = aik bkj şi
k=1
n
P
|cij | ≤
|aik | · |bkj | ≤
k=1
 n
P
      (5.16)
≤ |aik | max |bkj | ≤ n max |aik | max |bkj |
k=1 j,k=1,n i,k=1,n j,k=1,n

deci   
n |cij | ≤ n max |aik | n max |bkj | , ∀i, j = 1, n (5.17)
i,k=1,n j,k=1,n

ceea ce implică ρ (AB) ≤ ρ (A) ρ (B).

Problema 5.44 Fie A ∈ Mn (R), A = [aij ]i=1,m cu valorile proprii λ1 ≤ λ2 ≤ · · · ≤ λn .

j=1,n
Să se arate că

λ1 kXk22 ≤ X T AX ≤ λn kXk22 , ∀X ∈ Rn .
Spaţii euclidiene şi operatori liniari 197

Soluţie. Deoarece n
 (i)matricea A
este simetrică, există o bază ortonormată ı̂n R , formată
din vectori proprii v , i = 1, n . Rezultă că
n

X, v (i) v (i) ,
P 
∀X ∈ Mn,1 (R) : X =
i=1
n
n 2
X, v (i) λi v (i) , X t AX = λi X, v (i) .
P  P

AX =
i=1 i=1
n 2
2
X, v (i) ≤ λn kXk22 . Din ultimele două relaţii, rezultă
P

Dar λ1 kXk ≤ λi
i=1

λ1 kXk22 ≤ X T AX ≤ λn kXk22 , ∀X ∈ Rn .

Se mai poate scrie

   
min λi kXk2 ≤ X AX ≤ max λi kXk22 ,
2 T
∀X ∈ Rn
i=1,n i=1,n

unde λi , i = 1, n sunt valorile proprii ale matricei simetrice A. Folosind majorarea obţinută
şi formula (5.1), putem obţine norma matriceală pe Mn (R), generată de norma euclidiană
a vectorilor ı̂n Rn .

Problema 5.45 Să se demonstreze că expresia normei spectrale este dată de

|A|s = max µi ,
q
i=1,n

ı̂n care µi sunt valorile proprii matricei reale simetrice B = AT A.

Soluţie. Mai ı̂ntâi, se observă că X T BX ≥ 0, ∀X ∈ Rn . În adevăr,

X T BX = X T AT A X = (AX)T (AX) = kAXk22 ≥ 0.

Conform problemei 5.44

 
T
X BX ≤ max µi kXk22 , ∀X ∈ Rn .
i=1,n

Dar avem şi µi ≥ 0 pentru i = 1, n, dacă se ţine seama de condiţia X T BX ≥ 0 pentru

√
orice X ∈ Rn . Din inegalitatea kAXk2 ≤ max µi kXk2 , ∀X ∈ Rn se deduce

kAXk2 q
≤ max µi ⇒ |A|s ≤ max µi .
q
kXk2 i=1,n i=1,n

Pentru a termina demonstraţia, rămâne să se determine un vector X 6= 0, pentru care

kAvk2
= max µi . Acest vector va fi vectorul propriu al lui B, care satisface Bv = µv,
q
kvk2 i=1,n
unde µ = max µi . În adevăr,
i=1,n

v T Bv = kAvk22 şi v T Bv = µv T v = µ kvk22

kAvk2 √
ceea ce implică = µ.
kvk2
Observaţie. De reţinut că norma euclidiană pentru vectori nu generează norma eu-
clidiană pentru matrice. Evident, are loc inegalitatea |A|s ≤ |A|2 .
198

Problema 5.46 Funcţia |·| : Mn (R) → R+ , prin

n X
X n
|A| = |aij | ,
i=1 j=1

defineşte o normă matriceală pe mulţimea Mn (R) .

Soluţie. Este suficient să se demonstreze numai că
|AB| ≤ |A| |B| , ∀A, B ∈ Mn (R) .
Se scrie  
n X n X n n X
n n
!
X  X X
|AB| = aik bkj  ≤ |aik | |bkj |
 

 
i=1 j=1 k=1 i=1 j=1 k=1
n
P
şi folosind majorarea evidentă |bkj | ≤ |bmj |, se obţine
m=1
n n n n X
n
!
X X X X
|aik | |bkj | ≤ |aik | |bmj | = |aik | |bmj | ,
k=1 k=1 m=1 k=1 m=1

deci
n P
n n P
n
 
P P
|AB| ≤ |aik | |bmj | =
i=1 j=1 k=1 m=1 !
n n  n P n
P P P
= |aik | |bmj | = |A| |B| .
i=1 k=1 j=1 m=1

Problema 5.47 Fie A ∈ Mn (R). Dacă λ este valoare proprie pentru A, rezultă |λ| ≤ |A|,

oricare ar fi norma matriceală aleasă.

Soluţie. Fie AX = λX şi C = col [X, X, . . . , X] matricea cu toate coloanele X ∈ Rn
(s-a presupus X 6= 0). Avem AX = λX, căci fiecare coloană din AC coincide cu vectorul
λX, la fel ca şi fiecare coloană din matricea λX. Deducem că |λC| = |AC| sau ı̂ncă
|λ| · |C| ≤ |A| · |C|. Simplificând cu |C| =
6 0, obţinem |λ| ≤ |A|.
n
P
Problema 5.48 Fie A ∈ Mn (C). Se notează ρi = |aij |, i = 1, n. Să se arate că
j=1j6=i
n
[
Spec (A) ⊂ {z; |z − aii | ≤ ρi } .
i=1
Soluţie. Mulţimea Di = {z; |z − aii | ≤ ρi } reprezintă un disc din planul complex, cu
centrul ı̂n aii şi de rază ρi . Acestea se numesc discurile lui Gershgorin. Fie λ un număr
n
S
complex care nu face parte din mulţimea Di . Aceasta ı̂nseamnă că avem |λ − aii | > ρi
i=1
pentru toţi i = 1, n. Dar λ − aii este elementul de pe diagonalela principală a deter-
minantului care dă valoarea polinomului caracteristic P (λ) = det (λI − A), iar condiţiile
|λ − aii | > ρi pentru i = 1, n spun că pe fiecare linie, elementul de pe diagonala principală
este mai mare ı̂n modul decât suma modulelor celorlalte elemente din linia sa. Conform
Sn
problemei 3.109, P (λ) 6= 0, deci ı̂n afara mulţimii Di nu se află nici o rădăcină a
i=1
n
S
polinomului P (λ), adică Spec (A) ⊂ Di .
i=1
Spaţii euclidiene şi operatori liniari 199

Problema 5.49 Fie A ∈ Mn (C). Se notează ρ(A) = max |λi | şi se numeşte raza spectrală
i=1,n
a matricei A. Să se demonstreze că

 
Xn
ρ(A) ≤ max  |aij | .
i=1,n
j=1

Soluţie. Fie λ ∈ Spec(A). Utilizând rezultatul problemei 5.48, există i ∈ {1, 2, ..., n}
Pn
astfel ı̂ncât |λ − aii | ≤ ρi . Dar |λ| − |aii | ≤ |λ − aii | ≤ ρi rezultă că |λ| ≤ |aij | ⇒ |λ| ≤
j=1
! !
Pn Pn
max |aij | ⇒ ρ(A) ≤ max |aij | .
i=1,n j=1 i=1,n j=1

Problema 5.50 Fie A, B ∈ Mn (R) două matrice simetrice cu valorile proprii λ1 ≤ λ2 ≤

· · · ≤ λn , respectiv µ1 ≤ µ2 ≤ · · · ≤ µn . Notăm ρi , i = 1, n valorile proprii ale matricei

A + B. Să se arate că

λ1 + µ1 ≤ ρi ≤ λn + µm , i = 1, n.
Seemous Shortlist, 2009
Soluţie. Din inegalităţile λ1 kXk22 ≤ X T AX ≤ λn kXk22 şi µ1 kXk22 ≤ X T BX ≤
µn kXk22 , valabile pentru orice X ∈ Rn , obţinem
(λ1 + µ1 ) kXk22 ≤ X T (A + B) X ≤ (λn + µn ) kXk22 .
Fie v un vector propriu al matricei A + B, corespunzător valorii proprii ρ, adică
(A + B) v = ρv şi v 6= θ. Luăm ı̂n inegalităţile precedente X = v, găsim λ1 + µ1 ≤
ρ ≤ λn + µn pentru orice valoare proprie ρ a matricei A + B.

Problema 5.51 Fie A, B ∈ Mn (R) două matrice simetrice, având valorile proprii nene-

gative. Să se arate că

det(A + B) ≥ det A + det B.

Soluţie. Păstrând notaţiile din problema precedentă, se obţine
det(A + B) = ρ1 ρ2 · · · ρn ≥ (λ1 + µ1 )(λ2 + µ2 ) · · · (λn + µn ) ≥
≥ λ1 λ2 · · · λn + µ1 µ2 · · · µn = det A + det B.
Ipoteza că valorile proprii λi şi µi , i = 1, n sunt ≥ 0 a fost esenţială ı̂n deducerea
inegalităţii enunţate care, evident că nu are loc ı̂n cazul matricelor oarecare.

Problema 5.52 Fie A, B ∈ Mn (R). Se notează, ı̂n ordine crescătoare cu λ̃i , respectiv

µ̃i , i = 1, n valorile proprii ale matricelor reale simetrice AT A sau B T B. Dacă ρ este o

valoare proprie reală a matricei AB, să se arate că

λ̃1 µ̃1 ≤ ρ2 ≤ λ̃n µ̃n .

200

Soluţie. Forma pătratică X T AT A X = kAXk22 ≥ 0, deci toate valorile proprii λ̃i

sunt ≥ 0. La fel, toate valorile proprii µ̃i sunt ≥ 0. În plus, au loc şi inegalităţile

λ̃1 kXk22 ≤ kAXk22 ≤ λ̃n kXk22 , µ̃1 kXk22 ≤ kBXk22 ≤ µ̃n kXk22 , X ∈ Rn .

Fie v un vector propriu pentru AB, corespunzător valorii proprii reale ρ, adică
(AB) v = ρv, v 6= 0. Atunci

k(AB) vk22 = kA (Bv)k22 ≤ λ̃n kBvk22 ≤ λ̃n µ̃n kvk22

care implică ρ2 kvk2 ≤ λ̃n µ̃n kvk2 , deci ρ2 ≤ λ̃n µ̃n . Asemănător, se găseşte şi inegalitatea
λ̃1 µ̃1 ≤ ρ2 .

Problema 5.53 Fie A, B ∈ Mn (R) două matrice simetrice cu AB = BA şi având

valorile proprii λi , respectiv µi . Atunci rezultă

     
min λ2i min µ2i ≤ ρ2j ≤ max λ2i max µ2i , j = 1, n
i=1,n i=1,n i=1,n i=1,n

pentru toate valorile proprii ρj ale matricei AB.

Soluţie. În adevăr, ı̂n acest caz AB este simetrică, deci are toate valorile proprii ρj
reale, AT A = A2 , B T B = B 2 , λ̃i = λ2i , µ̃i = µ2i , i = 1, n. Dar λ̃i şi µ̃i , i = 1, n nu mai
sunt, ı̂n general, numerotate ı̂n ordinea crescătoare. Putem scrie şi altfel
     
 
min |λi | min |µi | ≤ ρj  ≤ max |λi | max |µi | , j = 1, n.
i=1,n i=1,n i=1,n i=1,n

Problema 5.54 Fie A ∈ Mn (R) o matrice care satisface condiţia X t AX ≥ 0, ∀X ∈ Rn .

Dacă ε > 0, să se arate că A + εIn este inversabilă.

Soluţie. Condiţia X t AX ≥ 0 se mai scrie ca hAX, Xi ≥ 0, ∀X ∈ Rn . Fie

(A + εIn ) X = 0 (vectorul nul din Rn ). Atunci

h(A + εIn ) X, (A + εIn ) Xi = hAX, AXi + 2ε hAX, Xi + ε2 hX, Xi = 0.

Deoarece cei trei termeni sunt nenegativi şi au suma zero, rezultă că toţi sunt egali cu
zero. Din hX, Xi = 0 ⇒ X = 0, aşa ı̂ncât sistemul algebric (A + εIn ) X = 0 are numai
soluţia banală X = 0 (x1 = x2 = · · · = xn = 0), ceea ce implică det (A + εIn ) 6= 0, deci
matricea A + εIn este inversabilă.

Problema 5.55 Fie A ∈ Mn (R) o matrice antisimetrică. Să se arate că

(a) In + A şi In − A sunt inversabile;

(b) B = (In − A) (In + A)−1 este ortogonală şi B + In este inversabilă .

Soluţie. (a) Varianta I.

Valorile proprii ale lui A, matrice antisimetrică, sunt de forma forma βi, cu β ∈ R.
Valorile proprii ale matricelor In ±A sunt de forma 1±βi 6= 0, deci In ±A sunt inversabile.
Spaţii euclidiene şi operatori liniari 201

Varianta II.
Dacă In + A ar fi inversabilă ar exista un vector nenul astfel ı̂ncât AX = X ⇒
X t AX = X t X şi transpunând relaţia obţinem X t (−A) X = X t X ⇒ X t X = −X t X pe
care adunându-le obţinem
n
0 = X t X sau 0 = x2i ⇒ X = 0.
P
i=1
 t
(b) B = (In + A)−1 (In − A)t = (In − A)−1 (In + A), deci
T

B T B = (In − A)−1 (In + A) (In − A) (In + A)−1 =

= (In − A)−1 (In − A) (In + A) (In + A)−1 = In ,
adică B este ortogonală.
B + In = (In − A) (In + A)−1 + (In + A) (In + A)−1 = 2 (In + A)−1
care este inversabilă. Rezultă că
1
(B + In )−1 = (In + A) .
2

Problema 5.56 Fie A∈Mn (R), cu proprietăţile

(a) In + A şi In − A sunt inversabile;

(b) B = (In − A) (In + A)−1 este ortogonală.

Să se arate că A este antisimetrică.

Soluţie. Fie un element u ∈ Rn şi notăm X = (In + A) u, deci u = (In + A)−1 X.

Atunci
BX = (In − A) (In + A)−1 X = (In − A) u = u − Au. Deoarece B este ortogonală,
avem hBX, BXi = hX, Xi, ∀x ∈ Rn . Deci, rezultă

hu − Au, u − Aui = hu + Au, u + Aui ,

sau echivalent

kuk2 − 2 hAu, ui + kAuk2 = kuk2 + 2 hAu, ui + kAuk2 .

În concluzie, hAu, ui = ut Au = 0, ∀u ∈ Rn şi matricea A este antisimetrică (conform

problemei 3.113).

Problema 5.57 Fie A, D∈Mn (R) , AD = DA şi D = diag [λ1 , λ2 , . . . , λn ] cu λi 6= λj

pentru i 6= j. Să se arate că A este o matrice diagonală.

n
P
Soluţie. Fie i 6= j o pereche de indici; ı̂n AD pe locul (i, j) avem elementul aik dkj =
k=1
n
P
aij djj = λj aij . În DA, pe locul (i, j) avem elementul dik akj = dii aij = λi aij . Din
k=1
(λj − λi ) aij = 0 ⇒ aij = 0 pentru i 6= j. Deci A este o matrice diagonală.

Problema 5.58 Fie A,B∈Mn (R) două matrice simetrice, cel puţin una dintre ele având

valorile proprii diferite ı̂ntre ele. Să se arate echivalenţa afirmaţiilor

202

(a) AB = BA;

(b) există o matrice ortogonală C, astfel ı̂ncât C −1 AC şi C −1 BC sunt amândouă

matrice diagonale.

Soluţie. (a) ⇒ (b) Se presupune că AB = BA. Deoarece există C matrice ortogonală,
astfel ı̂ncât. C −1 AC = diag [λ1 , λ2 , . . . , λn ], ı̂n care λi sunt valorile proprii ale matricei A,
distincte (λi 6= λj dacă i 6= j). Matricele C −1 AC şi C −1 BC comută ı̂ntre ele, căci

C −1 AC C −1 BC = C −1 (AB) C = C −1 (BA) C = C −1 BC C −1 AC

şi prima este o matrice diagonală, cu elemente diferite pe diagonala principală. Rezultă că
şi a doua matrice este de tip diagonal (conform problemei 5.57).
Reciproc, dacă are loc (b), matricele C −1 AC şi C −1 BC sunt permutabile, fiind
amândouă de tip diagonal. Avem

C −1 AC C −1 BC = C −1 BC C −1 AC

sau C −1 (AB) C = C −1 (BA) C,

de unde găsim AB = BA. Deci (b) ⇒ (a).
Observaţie. Mai interesantă este implicaţia (a) ⇒ (b). Aceasta spune că este suficient
să găsim o bază ortonormată formată din vectori proprii v (i) ai matricei cu valori proprii
(1) (2) (n)

distincte, pentru ca notând X = CY , unde am notat C = col v , v , ..., v să aducem
simultan la forma canonică cele două forme pătratice f (X) = X t AX şi g(X) = X t BX,
ţinând seama şi de condiţia C −1 = C t .

Problema 5.59 Fie A∈Mn (C) o matrice cu valori diferite ı̂ntre ele şi fie C o matrice

diagonalizabilă. Să se arate că toate soluţiile ecuaţiei B 2 = A sunt date de formula
h p p p i
B = Cdiag ± λ1 , ± λ2 , · · · ± λn C −1 ,

ı̂n care λi , i = 1, n sunt valorile proprii ale matricei A.

√ √ √ 
Soluţie. Se notează A = Cdiag λ1 , λ2 , . . . , λn C −1 . Pentru orice matrice B de
forma dată, are loc B 2 = Cdiag [λ1 , λ2 , . . . , λn ] C −1 = A.
Reciproc: dacă B 2 = A, matricele A şi B comută la ı̂nmulţire şi atunci comută şi
C AC cu C −1 BC. Dar C −1 AC este o matrice diagonală, cu elementele de pe diagonala
−1

principală diferite ı̂ntre ele (λi 6= λj pentru i 6= j) şi atunci C −1 BC este tot o matrice
diagonală: C −1 BC = diag [µ1 , µ2 , . . . , µn ]. De aici, rezultă
B = Cdiag [µ1 , µ2 , . . . , µn ] C −1 şi

B 2 = Cdiag µ21 , µ22 , . . . , µ2n C −1 = A,



de unde µ21 = λ1 , µ22 = λ2 , . . . , µ2n = λn . Prin urmare, B este de forma enunţată.

Capitolul 6

Geometrie vectorială şi analitică

Notaţii
• R2 - planul punctual euclidian
~ 2 - planul vectorial euclidian
• R

• R3 - spaţiul punctual euclidian

~ 3 - spaţiul vectorial euclidian
• R

• A, B, C, . . . -puncte ı̂n R2 sau ı̂n R3

• (AB) - dreapta determinată de punctele A şi B

• (D), (D1 ), . . . - drepte ı̂n R2 sau ı̂n R3

• [A, B] - segment orientat

• |AB| - lungimea segmentului [AB]

• AB, a - vector liber

• ||a||, ||AB||, d(A, B) - lungimea (norma) unui vector

• ao - versorul vectorului a
~ 3,
• {ī, j̄, k̄} este baza ortonormată canonică ı̂n R
{ī, j̄} este baza ortonormată canonică ı̂n R~2

~3
• {O; ī, j̄, k̄} este reperul cartezian canonic ı̂n R
{O; ī, j̄} este reperul cartezian canonic ı̂n R~2

• ha, bi sau a · b - produsul scalar al vectorilor a şi b

• a × b - produsul vectorial al vectorilor a şi b

• (a, b, c) -produsul mixt al vectorilor a, b şi c

203
204

 
 (ā, ā) (ā, b̄) (ā, c̄) 
 
• G =  (b̄, ā) (b̄, b̄) (b̄, c̄)  - determinantul Gram al vectorilor a, b şi c
 (c̄, c̄) (c̄, b̄) (c̄, c̄) 

Definiţii şi rezultate

Geometrie vectorială
Modelul algebric al geometriei euclidiene a planului şi spaţiului ı̂l reprezintă spaţiile
vectoriale euclidiene.
• Definiţie. Numim plan euclidian un spaţiu euclidian real de dimensiune doi. Modelul
algebric al planului euclidian este R2 = {(x, y)| x ∈ R, x ∈ R} ca spaţiu vectorial real ı̂n
care produsul scalar este h(x1 , y1 ), (x2 , y2 )i = x1 x2 + y1 y2 .
Baza E = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} este baza canonică care este ortonormată. Dacă
notăm vectorii e1 = ~i, e2 = ~j atunci obţinem modelul vectorial al planului euclidian
~ 2 = {v = x · i + y · j| x ∈ R, y ∈ R}, iar produsul scalar devine v 1 · v 2 = x1 x2 + y1 y2 dacă
R
v 1 = x1 · i + y1 · j, v 2 = x2 · i + y2 · j. Astfel vom privi planul euclidian ı̂n două moduri:
R2 = {(x, y)| x, y ∈ R}, elementele sale le numim puncte şi notăm M (x, y) (punctul M
de coordonate x şi y) şi R~ 2 = {x · i + y · j| x, y ∈ R}, elementele sale le numim vectori pe
care ı̂i reprezentăm prin săgeţi ce pornesc din origine.
• Definiţie. Între R2 şi R~ 2 este evidentă bijecţia

M (x, y) 7→ rM = x · i + y · j,
unde vectorul rM se numeşte vectorul de poziţie al punctului M . Invers,

v = x · i + y · j 7→ Mv (x, y)

punctul Mv ı̂l numim vârful vectorului v.

~ 2.
Vectorii {i, j} formează o bază ortonormată ı̂n R
• Definiţie. Suma a doi vectori este definită algebric prin

v 1 + v 2 = (x1 + x2 ) · i + (y1 + y2 ) · j, dacă v 1,2 = x1,2 · i + y1,2 · j,

operaţie care geometric revine la regula paralelogramului.

• Definiţie. Numim segment orientat ı̂n planul R2 orice pereche de puncte şi ı̂l notăm cu
[A, B], se figurează printr-o săgeată de la A la B.
Oricărui segment orientat [A, B] ı̂i asociem vectorul AB definit prin
AB = rB − rA .
Analog se defineşte spaţiul punctual euclidian R3 = {(x, y, z)| x, y, z ∈ R} şi spaţiul
vectorial euclidian R~ 3 = {v = x · i + y · j + z · k| x, y, z ∈ R}.
În continuare vom lucra doar ı̂n spaţiul R3 sau R ~ 3 , reducerea la plan fiind evidentă.

Operaţii cu vectori
• Definiţie. Adunarea vectorilor: Dacă vectorii v 1 şi v 2 sunt daţi de

v 1 = x1 · i + y1 · j + z1 · k, v 2 = x2 · i + y2 · j + z2 · k,

atunci suma celor doi vectori este

v 1 + v 2 = (x1 + x2 ) · i + (y1 + y2 ) · j + (z1 + z2 ) · k.

Geometrie vectorială şi analitică 205

• Definiţie. Produsul vectorilor cu scalari:

~ 3 , atunci
Dacă a ∈ R şi v = x · i + y · j + z · k ∈ R
~ 3.
a · v = (a · x) · i + (a · y) · j + (a · z) · k ∈ R
Observaţii.
~3 → R
• Funcţia Tv0 : R ~ 3 , Tv = v 0 + v se numeşte translaţie de vector v 0 (fixat).
0

~3 → R
• Funcţia Oa : R ~ 3 , Oa (v) = a · v, unde a ∈ R, a > 0 se numeşte omotetie de
raport a.
• Doi vectori nenuli v 1 şi v 2 sunt coliniari (au aceeaşi direcţie) dacă există t ∈ R astfel
ca v 1 = t · v 2 . Dacă t > 0 spunem că vectorii au acelaşi sens.
• Definiţie. Produsul scalar: Dacă vectorii v 1 şi v 2 sunt daţi de
v 1 = x1 · i + y1 · j + z1 · k, v 2 = x2 · i + y2 · j + z2 · k,
atunci produsul scalar al celor doi vectori este
v 1 · v 2 = x1 · x2 + y1 · y2 + z1 · z2 ∈ R.
~ 3 , R, ·) este spaţiu euclidian real de dimensiune 3 cu baza
Observaţie. Tripletul (R
ortonormată {i, j, k}.
• Definiţie. Norma unui vector: v = x · i + y · j + z · k ∈ R ~3
√ p
kvk = v · v = x2 + y 2 + z 2
(reprezintă geometric lungimea unui vector, vectorii bazei au lungimea 1 (sunt versori)).
• Definiţie. Unghiul dintre doi vectori nenuli: v 1 , v 2 ∈ R~ 3 , v 1 6= 0, v 2 6= 0
v1 · v2 v1 · v2
cos(v\
1, v2) = sau (v\
1 , v 2 ) = arccos
kv 1 k · kv 2 k kv 1 k · kv 2 k
Observaţie. Vectorii v 1 şi v 2 sunt ortogonali dacă şi numai dacă au produsul scalar
egal cu 0, deci v 1 ⊥ v 2 ⇔ v 1 · v 2 = 0.
• Definiţie. Produsul vectorial: Dacă v 1 = x1 · i + y1 · j + z1 · k, v 2 = x2 · i + y2 · j + z2 · k
definim  
 i j k 
 
v 1 × v 2 =  x1 y1 z1  =
 x 2 y2 z2 
     
 y1 z1   z1 x 1   x1 y1 
=   ·i+   ·j+
 ·k =
y2 z2  z2 x 2  x2 y2 
= (y1 z2 − z1 y2 ) · i + (z1 x2 + x1 z2 ) · j + (x1 y2 − y1 x2 ) · k.
Observaţii.
• Avem v 1 × v 2 = 0 ⇔ v 1 şi v 2 sunt coliniari.
• Dacă v 1 , v 2 sunt necoliniari şi v = v 1 × v 2 atunci:
kv 1 × v 2 k = kv 1 k · kv 2 k sin(v\
1 , v 2 ) = aria paralelogramului construit pe vectorii v 1 şi
v2.
 y1 z1 2  z1 x1 2  x1 y1 2
     
 y2 z2  +  z2 x2  +  x2 y2  =
     

= (x21 + y12 + z12 )(x22 + y22 + z22 ) − (x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 )2 .

206

• Folosind determinantul Gram avem:

 
 v1 · v1 v1 · v2 
G(v 1 , v 2 ) =   = kv1 k2 · kv2 k − (v 1 · v 2 )2 = kv 1 × v 2 k2
v2 · v1 v2 · v2 

• v ⊥ v 1 , v ⊥ v 2 (v este ortogonal pe planul vectorilor v 1 şi v 2 ).

• Triedrul {v 1 , v 2 , v} are orientarea pozitivă (la fel ca triedrul {i, j, k}).

3
• Definiţie. Produsul mixt (triplul produs scalar) Dacă v 1 , v 2 , v 3 ∈ R , atunci definim
produsul mixt al lor prin
 

 x1 y1 z1 
(v 1 , v 2 , v 3 ) = v 1 · (v 2 × v 3 ) =  x2 y2 z2 
 x3 y3 z3 

Observaţii.
• Avem (v 1 , v 2 , v 3 ) = 0 ⇔ v 1 se află ı̂n planul determinat de v 2 şi v 3 ⇔ v 1 , v 2 , v 3
sunt coplanari.

• (v σ1 , v σ2 , v σ3 ) = (sgn σ)(v 1 , v 2 , v 3 ), σ ∈ S3 .

• (a1 · v 1 , a2 · v 2 , a3 · v 3 ) = (a1 · a2 · a3 ) · (v 1 , v 2 , v 3 )

• (v 1 + v 01 , v 2 , v 3 ) = (v 1 , v 2 , v 3 ) + (v 01 , v 2 , v 3 )
   
 x1 y1 z1   x1 x2 x3 
   
• (v 1 , v 2 , v 3 )2 =  x2 y2 z2  ·  y1 y2 y3  =
 x3 y3 z3   z1 z2 z3 
 
 v1 · v1 v1 · v2 v1 · v3 
 
=  v 2 · v 1 v 2 · v 2 v 2 · v 3  = G(v 1 , v 2 , v 3 )
 v3 · v1 v3 · v2 v3 · v3 

• |(v 1 , v 2 , v 3 )| = volumul paralelipipedului construit pe vectorii v 1 , v 2 , v 3 .

• Definiţie. Dublul produs vectorial a trei vectori
 
 v2 v 3 
v 1 × (v 2 × v 3 ) =  = (v 1 · v 3 ) · v 2 − (v 1 · v 2 ) · v 3
v1 · v2 v1 · v3 

(formula lui Gibbs).

Dreapta ı̂n spaţiu

~ 3 , orice varietate liniară de dimensiune
• Definiţie. Se numeşte dreaptă ı̂n spaţiul R3 sau R
1, din acest spaţiu vectorial.

Ecuaţii ale dreptei

(D1) r = rA + t · d, t∈R

este ecuaţia vectorială a dreptei ce trece prin punctul A şi este paralelă cu vectorul d 6= 0
numit vector director.
Geometrie vectorială şi analitică 207

(D2) r = (1 − t)rA + trB , t∈R

este ecuaţia vectorială a dreptei ce trece prin punctele A şi B (vectorul director este
d = AB).
Observaţii.

• Pentru fiecare valoare atribuită parametrului t ∈ R, obţinem câte un punct pe

dreapta AB. Pentru t = 0 obţinem punctul A, pentru t = 1 punctul B, iar pen-
1
tru t = obţinem mijlocul segmentului [AB], pentru t ∈ (0, 1) obţinem puncte de
2
pe segmentul (A, B), pentru t > 1 puncte de pe semidreapta cu originea ı̂n B situată
de partea opusă punctului B iar pentru t < 0 obţinem punctele de pe semidreapta
cu originea ı̂n A situată de partea opusă punctului B.

• Ecuaţia r = (1 − t)rA + t · rB , t ≥ 0 reprezintă ecuaţia traiectoriei unui punct ce se

mişcă rectiliniu şi uniform pe dreapta AB cu viteza v = AB.

x − xA y − yA z − zA
(D3) = =
α β γ
sunt ecuaţiile dreptei ce trece prin A şi are parametrii directori α, β, γ sub formă normală.
(Prin convenţie se admite că unii din numitorii α, β sau γ să fie egali cu 0 dar nu toţi. În
acest caz numărătorii corespunzători sunt 0.)

x − xA y − yB z − zA
(D4) = =
xB − xA yB − yA z B − zA
sunt ecuaţiile dreptei ce trece prin A şi B, sub formă normală.

Planul ı̂n spaţiu

~ 3 orice varietate liniară de dimensiune 2,
• Definiţie. Se numeşte plan ı̂n spaţiu R3 sau R
din acest spaţiu vectorial.

Ecuaţii ale planului

(P 1) r = rA + t · d1 + s · d2 , t ∈ R, s ∈ R

este ecuaţia vectorială a planului ce trece prin punctul A şi este paralel cu vectorii necol-
iniari d1 şi d2 (d1 × d2 6= 0).

(P 2) r = rA + t · AB + s · AC = α · rA + β · rB + γ · rC , α, β, γ ∈ R, α + β + γ = 1

este ecuaţia vectorială a planului ce trece prin punctele necoliniare A, B, C ı̂n coordonate
barimetrice (α, β, γ).
Observaţii.
• Un punct M se află ı̂n planul determinat de punctele A, B şi C dacă vectorul său de
poziţie rM este combinaţie afină a vectorilor de poziţie rA , rB şi rC .
208

• Punctele M din interiorul triunghiului ABC sunt caracterizate prin

rM = α · rA + β · rB + γ · rC

cu α + β + γ = 1 şi α > 0, β > 0, γ > 0 deci vectorul de poziţie rM este combinaţie

convexă a vectorilor de poziţie rA , rB şi rC .

• Dacă M ∈ Int(4ABC) şi rM = α · rA + β · rB + γ · rC atunci notând σ(ABC) aria

triunghiului ABC avem:
α β γ
= =
σ(M BC) σ(M CA) σ(M AB)

(P 3) (r − rA , d1 , d2 ) = 0, d1 × d2 6= 0

este ecuaţia planului ce trece prin A şi este paralel cu vectorii d1 şi d2 sub formă de produx
mixt.

 
 x − xA y − yA z − zA 
 
(P 4)  α1 β1 γ1 =0
 
 α2 β2 γ2 

este ecuaţia planului ce trece prin A şi este paralel cu vectorii

d1 = α1 · i + β 1 · j + γ 1 · k şi d2 = α2 · i + β 2 · j + γ 2 · k
 
α1 β 1 γ 1
(rang = 2).
α1 β 2 γ 2

 

 x y z 1 

 xA yA zA 1 
(P 5)  =0

 x B yB zB 1 

 x C yC zC 1 

este ecuaţia planului ce trece prin punctele A, B, C sub formă de determinant. (Condiţia
de necoliniaritate a punctelor A, B, C este AB × AC 6= 0.)

x y z
(P 6) + + −1=0
α β γ
este ecuaţia planului prin tăieturi (dacă planul P nu este paralel cu nici unul din planele
de coordonate (cu nici una din axele de coordonate) atunci el taie cele trei axe ı̂n trei
puncte A(α, 0, 0), B(0, β, 0), C(0, 0, γ), α, β, γ sunt numitorii din ecuaţia prin tăieturi).

(P 7) ax + by + cz + d = 0; a2 + b2 + c2 6= 0

este ecuaţia generală a planului (ecuaţia implicită a planului) (vectorul n = a·i+b·j+c·k 6=

0 este vectorul director al normalei la plan, a, b, c fiind parametrii directori ai normalei la
plan).
Geometrie vectorială şi analitică 209

(P 8) a(x − xA ) + b(y − yA ) + c(z − zA ) = 0, a2 + b2 + c2 6= 0

este ecuaţia implicită a planului ce trece prin A şi este perpendicular pe vectorul n =
a · i + b · j + c · k.

(P 9) (r − rA ) · n = 0, n 6= 0

este ecuaţia planului ce trece prin A şi este perpendicular pe n sub formă de produs scalar.

Dreapta ca intersecţie de plane

Dacă L1 şi L2 sunt varietăţi liniare şi L1 ∩ L2 6= ∅ atunci L1 ∩ L2 este varietate liniară
având subspaţiul director VL1 ∩VL2 . Dacă P1 şi P2 sunt plane distincte, neparalele (vectorii
directori ai normalelor n1 şi n2 sunt necoliniari, atunci P1 ∩ P2 este o dreaptă D).

  
a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0 a1 b1 c1
(D5) rang =2
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0 a2 b2 c2

ecuaţiile dreptei ca intersecţie de plane sau ecuaţiile implicite ale dreptei.

Fascicule de plane
• Definiţie. Mulţimea tuturor planelor din spaţiu, paralele cu un plan dat P : ax + by +
cz + d = 0 se numeşte fasciculul de plane paralele (a2 + b2 + c2 6= 0).
Fasciculul de plane paralele are ecuaţia

Pλ : ax + by + cz = λ, λ∈R

(orice plan paralel cu P este unul din planele Pλ , λ ∈ R).

• Definiţie. Mulţimea tuturor planelor care conţin o dreaptă fixată D se numeşte fascicul
de plane ce trec prin axa D.
Dacă scriem dreapta D (axa fasciculului)sub formă implicită

p1 : a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0
D:
p2 : a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0

fasciculul de plane are ecuaţia

Pα,β : αp1 + βp2 = 0.

Observaţie. În general se preferă folosirea unui singur parametru (de exemplu dacă
β
α 6= 0 notăm λ = − ) şi obţinem fasciculul:
α
Pλ : p1 − λp2 = 0,

care conţine toate planele ce conţin dreapta D cu excepţia planului p2 .

210

Perpendiculara comună pe două drepte neparalele

Dacă
D1 : r = r1 + t · d1 , t∈R
şi
D2 : r = r2 + s · d2 , s∈R
sunt două drepte neparalele (d1 × d2 6= 0) atunci există o unică dreaptă D care se sprijină
pe D1 şi D2 (D ∩ D1 6= ∅, D ∩ D2 6= ∅) şi este perpendiculară pe D1 şi D2 (D ⊥ D1 ,
D ⊥ D2 ).
Dreptele D şi D1 determină un plan P1 ce trece printr-un punct M1 ∈ D1 şi este paralel
cu vectorii d1 şi d = d1 × d2 . La fel D şi D2 determină un plan P2 ce trece printr-un punct
M2 ∈ D2 şi este paralel cu vectorii d2 şi d. Obţinem D = P1 ∩ P2 , deci

(r − r1 , d1 , d) = 0
D:
(r − r2 , d2 , d) = 0

care este ecuaţia implicită a perpendicularei comune.

Relaţii metrice
• Definiţie. Distanţa ı̂ntre două puncte
p
d(A, B) = kABk = (xA − xB )2 + (yA − yB )2 + (zB − zA )2

• Definiţie. Aria unui triunghi

1 1
q
σ(4ABC) = kAB × ACk = G(AB, AC)
2 2
• Definiţie. Volumul unui tetraedru
1 1
q
VABCD = |(AB, AC, AD)| = G(AB, AC, AD) =
6 6
 
 x A yA zA 1 
 
1  xB yB zB 1 
= | |
6  xC yC zC 1 
 x D yD z D 1 

• Definiţie. Distanţa de la un punct la o dreaptă

D : r = r0 + td, t ∈ R, M ∈ R3
s
G(rM − r0 , d) k(rM − r0 ) × dk
d(M, D) = =
G(d) kdk
• Definiţie. Distanţa de la un punct la un plan

P : r = r0 + td1 + sd2 , t ∈ R, s ∈ R, M ∈ R3
s
G(rM − r0 , d1 , d2 ) |(rM − r0 , d1 , d2 )|
d(M, P ) = =
G(d1 , d2 ) kd1 × d2 k
Geometrie vectorială şi analitică 211

Dacă P : ax + by + cz + d = 0 atunci

(axM + byM + czM + d)

d(M, P ) = √
a2 + b2 + c2

• Definiţie. Distanţa dintre două drepte

D1 : r = r1 + td1 , D2 : r = r2 + sd2 , t ∈ R, s ∈ R

Dacă d1 kd2 atunci

s
G(r2 − r1 , d1 )
d(D1 , D2 ) =
G(d1 )

Dacă d1 × d2 6= 0
s
G(r2 − r1 , d1 , d2 ) |(r2 − r1 , d1 , d2 )|
d(D1 , D2 ) = =
G(d1 , d2 ) kd1 × d2 k

• Definiţie. Unghiul dintre un plan şi o dreaptă

D : r = r0 + td, t∈R

P : (r − r1 ) · n = 0

\ π \
(D, P ) = − (d, n)
2

\ d·n
sin (D, P) =
kdk · knk
• Definiţie. Unghiul diedru dintre două plane

P1 : (r − r1 ) · n1 = 0

P2 : (r − r2 ) · n2 = 0

P
\ 1 , P2 = n
\ 1 , n2

\ n1 · n2
cos (P 1 , P2 ) =
kn1 k · kn2 k

Probleme

Problema 6.1 Fie A şi B două puncte fixe ı̂n plan şi a, b două numere reale a, b ∈ (0, 1).

Pentru fiecare punct M din plan, nesituat pe dreapta AB, se consideră punctele P ∈ [AM ]
AP BN
astfel ca = a şi N ∈ [BM ] astfel ca = b.
AM BM
Să se determine locul geometric al punctelor M pentru care AN = BP .
212

Soluţie
rP = (1 − a)rA + arM , rN = (1 − b)rB + brM
|AN | = |BP | ⇔ |rN − rA | = |rP − rB | ⇔
|(1 − b)rB + brM − rA | = |(1 − a)rA + arM − rB | ⇔
   

rM − 1 1 1 
− rB + rA 
 a b b a
    = ⇔

r M − 1 1  b
1 − r A + r B 

 a a
|rM − rA0 | a A0 M a
= ⇔ = (1)
|rM − rB 0 | b B0M b
A0 B
 
1 1 1
r A0 = 1− rB + rA , A0 ∈ AB, =
b b AB b
0
 
1 1 AB 1
rB0 = 1− rA + rB , B 0 ∈ AB, =
a a AB a
Din (1) pentru a = b ⇒ locul geometric este mediatoarea segmentului A0 B 0 .
Pentru a 6= b ⇒ locul geometric este un cerc (Apollonius).

Problema 6.2 Segmentele [X1 , Y1 ] şi [X2 , Y2 ] alunecă respectiv pe dreptele d1 şi d2 . Dacă

P este mijlocul lui X1 X2 şi Q mijlocul lui Y1 Y2 să se arate că:

a) Segmentul P Q are lungime constantă.

b) Dacă cele două segmente se mişcă cu viteze constante v 1 şi v 2 atunci punctele P şi

Q se mişcă cu viteze constante şi egale.

Soluţie.
a) Fixăm O un punct ı̂n plan ca origine a vectorilor şi notăm OX = rX . Avem:
1 1
rP = (rX1 + rX2 ), rQ = (rY1 + rY2 )
2 2
1
⇒ P Q = rQ − rP = [(rY1 − rX1 ) + (rY2 − rX2 )]
2
1
= [X1 Y1 + X2 Y2 ] = constant
2
(când [X1 , Y1 ] şi [X2 , Y2 ] alunecă vectorii X1 Y1 şi X2 Y2 sunt constanţi).
Din P Q = constant ⇒ |P Q| = constant.
b) Dacă poziţia iniţia pentru [X1 , Y1 ] este [A1 , B1 ] şi pentru [X2 , Y2 ] este [A2 , B2 ], după
timpul t poziţia lui [A1 , B1 ] este [X1 , Y1 ] dată de

rX1 = rA1 + tv 1 , rY1 = rB1 + tv 1

iar pentru [X2 , Y2 ]

rX2 = rA2 + tv 2 , rY2 = rB2 + tv 2
Avem:
1 v1 + v2
rP = (rA1 + rA2 ) + t ·
2 2
Geometrie vectorială şi analitică 213

1 v1 + v2
rQ = (rB1 + rB2 ) + t ·
2 2
Punctele P şi Q se deplasează cu viteza
v1 + v2
v=
2

Problema 6.3 Pe laturile AB şi AC ale triunghiului ABC se iau punctele variabile M şi

N astfel ca BM = CN . Să se determine locurile geometrice ale mijlocului P al segmentului

M N ı̂n cazurile

a) M şi N sunt de aceeaşi parte a lui BC

b) M şi N sunt ı̂n semiplane opuse faţă de BC.

Soluţie. Dacă alegem originea reperului plan ı̂n A şi notăm AB = b şi AC = c atunci
avem:
b c
a) rM = b − t · , rN = c − t · (kbk = b, kck = c) deci
b c
 
b+c b c
rP = −t + , t∈R
2 b c

b c b c
Cum şi sunt vectori de mărime 1 (egale) rezultă că + dă direcţia bisectoarei din
b c b c
A (interioară). Locul geometric este dreapta ce trece prin mijlocul lui BC şi este paralelă
cu bisectoarea interioară a unghiului A.
b c
b) rM = b − t · , rN = c + t ·
b c
 
b+c b c
rP = −t − , t∈R
2 b c

Locul geometric este dreapta ce trece prin mijlocul lui BC şi e paralelă cu bisectoarea
exterioară a unghiului A.

Problema 6.4 Fie ABC un triunghi de laturi BC = a, CA = b, AB = c. Pentru fiecare

dreaptă (d) notăm cu dA , dB , dC distanţele de la A, B, C la (d) şi considerăm expresia

E(d) = ad2A + bd2B + cd2C .

Să se arate că dacă E(d) este minimă atunci (d) trece prin centrul cercului ı̂nscris ı̂n

triunghi.

Soluţie. Notăm cu A1 , B1 , C1 , I1 proiecţiile lui A, B, C, I pe d şi cu A0 , B 0 , C 0 proiecţiile

punctelor A, B, C pe (d0 ). Avem:

AA21 − AA02 = (AA21 + I1 A21 ) − (AA02 + IA02 ) = AI12 − AI 2

214

şi analog pentru AB1 , AC1 şi rezultă

E(d) = a · AA21 + b · BB12 + c · CC12 = a · AA02 + b · BB 02 + c · CC 02

+(a · I1 A2 + b · I1 B 2 + c · I1 C 2 ) − (a · IA2 + b · IB 2 + c · IC 2 ) = E(d0 ) + S(I1 ) − S(I),

unde S(M ) = a · M A2 + b · M B 2 + c · M C 2 . Calculăm

S(M ) = a · M A2 + b · M B 2 + c · M C 2

= a(OA − OM )2 + b(OB − OM )2 + c(OC − OM )2

2 2 2 2
= a · OA + b · OB + c · OC + (a + b + c)OM − 2OM (a · OA + b · OM + c · OC)
 
2 a · OA + b · OB + c · OC 2
= (a + b + c) OM − 2OM · + OI
a+b+c
2 2 2 2
−(a + b + c)OI + a · OA + b · OB + c · OC ,
unde
a · OA + b · OB + c · OC
OI =
a+b+c
Luăm O = I şi rezultă

S(M ) = (a + b + c)IM 2 + a · IA2 + b · IB 2 + c · IC 2 (∗)

În (∗) pentru M = I1 , S(I1 ) = (a + b + c)I1 I 2 + S(I), deci:

E(d) − E(d0 ) = S(I1 ) − S(I) = (a + b + c)I1 I 2 ≥ 0

cu egalitate pentru I = I1 .
Observaţie. Esenţial am folosit relaţia
a · OA + b · OB + c · OC
OI =
a+b+c
Pentru determinarea minimului luăm O = I (arA + brB + crc = 0)

d : αx + y = 0
a(αxA + yA )2 b(αxB + yB )2 c(αx2c + yc2 )
E(d) = f (α) = + +
α2 + 1 α2 + 1 α2 + 1
1
= [α2 (ax2A + bx2B + cx2C ) + 2α(axA yA + bxB yB + cxc yc ) + ayA
2 2
+ byB 2
+ cyC ]
α2 + 1
∆
Emin = −
4a
1
= 2 [(ax2A + bx2B + cx2C )(ayA
2 2
+ byB + cyC2
) − (axA yA + bxB yB + cxC + yC )2 ]
α +1

Problema 6.5 Fie ABCD un patrulater convex. Să se determine locul geometric al

punctelor X din planul patrulaterului, care verifică relaţiile:

XA2 + XB 2 + CD2 = XB 2 + XC 2 + DA2

= XC 2 + XD2 + AB 2 = XD2 + XA2 + BC 2 .

Geometrie vectorială şi analitică 215

Soluţie.
2 2 2
CD2 = CD = (XD − XC)2 = XD + XC − 2XD · XC

şi analoagele pentru DA2 , AB 2 , BC 2 .

2 2 2 2
Înlocuim ı̂n relaţiile date şi scădem suma XA +XB +XC +XD şi obţinem relaţiile
(1) (2) (3)
XC · XD = XD · XA = XA · XB = XB · XC.

Din (1) rezultă

XD · (XC − XA) = 0 ⇔ XD · AC = 0 ⇔ XD ⊥ AC (4)

Din (3) rezultă

XB · (XC − XA) = 0 ⇔ XB · AC = 0 ⇔ XB ⊥ AC (5)

Din (2) rezultă

XA · (XD − XB) = 0 ⇔ XA · BD = 0 ⇔ XA ⊥ BD. (6)

Analog

XC · XD = XB · XC ⇔ XC · (XD − XB) = 0 ⇔ XC ⊥ BD (7)

Din (4) şi (5) rezultă BD ⊥ AC şi X ∈ BD.

Din (6) şi (7) rezultă AC ⊥ BD şi X ∈ AC.
În concluzie dacă diagonalele AC şi BD nu sunt perpendiculare atunci nu există puncte
X (mulţimea lor este vidă). Dacă AC ⊥ BD singurul punct care verifică condiţiile este
X = AC ∩ BD.

Problema 6.6 Pe laturile patrulaterului ABCD se consideră punctele Mi ∈ AB, Ni ∈

DC, Pj ∈ AD, Qj ∈ BC astfel ca

AMi DNi i APj BQj j

= = , = = , i = 0, n, j = 0, m
AB DC n AD BC m

Notăm cu Xij = Mi Ni ∩ Pj Qj şi cu Sij , aria patrulaterului cu vârfurile Xi,j , Xi+1,j ,

Xi+1,j+1 , Xi,j+1 . Să se arate că Si+k,j+p + Si−k,j−p = 2Si,j .

Soluţie.

Lema 1. Dacă M ∈ AB, N ∈ CD, P ∈ AD, Q ∈ BC astfel ca

AM DN AP BQ
= = x şi = = y,
AB DC AD BC

atunci notând R = M N ∩ P Q, avem:

PR MR
= x şi = y.
PQ MN
216

Demonstraţie. rM = (1 − x)rA + xrB , rN = (1 − x)rB + xrC , rP = (1 − y)rA + yrD ,

rQ = (1 − y)rB + yrC .
P R1
Punctul R1 ∈ P Q pentru care = x are vectorul de poziţie
PQ
rR1 = (1 − x)rP + xrQ
= (1 − x)(1 − y)rA + x(1 − y)rB + xyrC + (1 − x)yrD .
MR
Punctul R2 ∈ M N pentru care = y are vectorul de poziţie
MN
rR2 = (1 − y)rM + yrN
= (1 − x)(1 − y)rA + x(1 − y)rB + xyrC + (1 − x)yrD = rR2
Deci R1 = R2 = R.

Lema 2. Dacă M1 , M2 ∈ AB şi N1 , N2 ∈ CD astfel ca

AM1 = M1 M2 = M2 B şi DN1 = N1 N2 = N2 C,

atunci

aria(AM1 N1 D) + aria(M2 BCN2 ) = 2aria(M1 M2 N2 N1 ).

Demonstraţie.
σ(AN1 M1 ) = σ(M1 M2 N1 ), σ(N1 N2 M2 ) = σ(N2 CM2 )
1 1
σ(ADN1 ) = σ(ADC), σ(M2 CB) = σ(ABC)
3 3
2 1
⇒ σ(AM2 CN1 ) = σ(ABCD), ⇒ σ(M1 M2 N2 N1 ) = σ(ABCD)
3 3
Lema 3. Dacă AM = M B, DN = N C, AP = P D şi BQ = QC; R = M N ∩ P Q şi

S1 = aria(DP RM ), S2 = aria(N RQC), S3 = aria(P AM R), S4 = aria(M BQR), atunci

S2 − S1 = S4 − S3 şi S3 − S1 = S4 − S2 .
Demonstraţie. Patrulaterul M QN P este paralelogram.
1 1
S2 − S1 = aria(N QC) − aria(N DP ) = aria(BCD) − aria(ADC)
4 4
1 1
S4 − S3 = aria(BQM ) − aria(AP M ) = aria(ABC) − aria(ADB)
4 4
S2 − S1 = S4 − S3 ⇔ aria(BCD) + aria(ADB) = aria(ABC) + aria(ADC)
⇔ aria(ABCD) = aria(ABCD)
Folosind cele trei leme facem următorul raţionament.
Din lema 1 rezultă că punctele Xi0 ,j , j = 0, m sunt echidistante şi la fel punctele Xi,j0 ,
i = 1, n. Din lema 2, rezultă că ariile Si0 ,j , j = 0, m sunt ı̂n progresie aritmetică cu raţiile
rj . Din lema 3 raţiile rj sunt egale ı̂ntre ele, rj = r, j = 1, m.
Analog pe coloane ariile sunt ı̂n progresie aritmetică cu aceeaşi raţie r0 , deci Si,j =
a + (i − 1)r + (j − 1)r0 şi relaţia din enunţ se verifică.
Geometrie vectorială şi analitică 217

Problema 6.7 Fie ABCDE un pentagon convex şi O un punct interior astfel ca

OA ∩ DC = A0 , BO ∩ DE = B 0 , CO ∩ AE = C 0 ,

DO ∩ AB = D0 şi EO ∩ BC = E 0 .

Să se arate că dacă A0 , B 0 , C 0 , D0 sunt mijloacele laturilor pe care se află, atunci E 0

este mijlocul lui BC.

c+d 0
Soluţie. Notăm OA = a, OB = b, OC = c, OD = d, OE = e. Vectorii = OA
2
şi a sunt coliniari deci:
a × (c + d) = 0
şi analog
b × (d + e) = 0, c × (e + a) = 0, d × (a + b) = 0
din care ar trebui să obţinem
(b + c) × e = 0.
Avem:
a×c+a×d=0 (1)
b×d+b×c=0 (2)
c×e+c×a=0 (3)
d×a+d×b=0 (4)
şi dorim să rezulte
(2,3) (1,4)
b×e+c×e=0 ⇔ b×d+c×a=0 ⇔ a×d+d×a=0

care este evidentă.

Problema 6.8 Fie A1 A2 A3 A4 un tetraedru ı̂n spaţiu. Pentru fiecare permutare a

vârfurilor Aσ(1) , Aσ(2) , Aσ(3) , Aσ(4) , fiecărui punct M din spaţiu ı̂i ataşăm punctul obţinut

prin simetrie succesivă faţă de Aσ(1) , Aσ(2) , Aσ(3) , Aσ(4) , notat cu Mσ . Să se arate că

pentru cele 24 de permutări se obţin doar şase puncte distincte, care formează 3 segmente

cu mijlocul M .

Soluţie. Compunerea a două simetrii centrale este o translaţie.

SA1 ◦ SA2 = T2A2 A1 ,

compunerea a două translaţii dă o translaţie

Tv1 ◦ Tv2 = Tv1 +v2 .

Obţinem
rMσ = 2(rσ(A2 ) + rσ(A4 ) − rσ(A1 ) − rσ(A3 ) ) + rM ,
218

trebuie să alegem două semne ” + ” şi două ” − ” din patru semne, ceea ce se poate face
ı̂n C42 = 6 moduri. Cele şase puncte sunt date de

rM1 = 2(rA1 + rA2 − rA3 − rA4 ) + rM

rM2 = 2(rA3 + rA4 − rA1 − rA2 ) + rM

rM3 = 2(rA1 + rA3 − rA2 − rA4 ) + rM
rM4 = 2(rA2 + rA4 − rA1 − rA3 ) + rM
rM5 = 2(rA1 + rA4 − rA2 − rA3 ) + rM
rM6 = 2(rA2 + rA3 − rA1 − rA4 ) + rM
M1 M2 , M3 M4 , M5 M6 au mijlocul M .

Problema 6.9 Fie A1 A2 A3 A4 un tetraedru şi M un punct ı̂n spaţiu. Notăm Bij mijlocul

laturii Ai Aj şi Mij simetricul punctului M faţă de Bkl (mijlocul laturii opuse laturii Ai Aj ).

Să se arate că cele şase drepte Aij Mij sunt concurente.

Soluţie. Avem
1
rBij = (rAi + rAj )
2
rMij = 2rBkl − rM = rAk + rAl − rM
Un punct de pe dreapta Bij Mij are vectorul de poziţie de forma

r = (1 − t)rBij + t · rMij , t∈R

sau
1
r = (1 − t) (rAi + rAj ) + t[(rAk + rAl ) − rM ],
2
1
pentru t = obţinem punctul I dat de
3
1 1 4 1
rI = (rA1 + rA2 rA3 rA4 ) − rM = rG − rM
3 3 3 3
care nu depinde de i şi j.
G este centru de greutate dat de
1
rG = (rA1 + rA2 + rA3 + rA4 ).
4
Punctul de concurenţă I se găseşte pe semidreapta M G şi
MI 4
= .
MG 3

Problema 6.10 Fie A1 A2 A3 A4 un tetraedru şi M un punct ı̂n spaţiu. Notăm cu G1

centrul de greutate al feţei A2 A3 A4 şi analog se definesc G2 , G3 , G4 . Dacă Mi este simetricul

lui M faţă de Gi , i = 1, 4 să se arate că dreptele A1 M1 , A2 M2 , A3 M3 şi A4 M4 sunt

concurente.
Geometrie vectorială şi analitică 219

Soluţie. Avem:
1
rG1 = (rA2 + rA3 + rA4 )
3
2
rM1 = 2rG1 − rM = (rA2 + rA3 + rA4 ) − rM
3
Un punct de pe dreapta M1 A1 are vectorul de poziţie de forma

r = (1 − t)rM1 + trA1 , t ∈ R.

2
Pentru t = obţinem punctul I de vector de poziţie:
5
2 3 8 3
rI = (rA1 + rA2 + rA3 + rA4 ) − rM = rG − rM .
5 5 5 5
Punctul de intersecţie se află pe semidreapta M G şi

IG 3
= .
GM 5

Problema 6.11 Fie ABCDA0 B 0 C 0 D0 un paralelipiped şi M un punct ı̂n spaţiu.

Să se arate că:

a) Dreptele ce unesc vârfurile cu simetricele lui M faţă de vârfurile opuse, sunt con-

curente.

b) Dreptele ce unesc mijloacele muchiilor cu simetricele lui M faţă de mijloacele muchi-

ilor opuse, sunt concurente.

c) Dreptele ce unesc centrele feţelor cu simetricele lui M faţă de centrele feţelor opuse,

sunt concurente.

Soluţie. a) Simetricul lui M faţă de A este A1 cu vectorul de poziţie rA1 = 2rA − rM .

Un punct de pe dreapta A1 C 0 are vectorul de poziţie de forma:

r = (1 − t)rC 0 + trA1 = (1 − t)rC 0 + 2trA − trA1 , t ∈ R.

1
Pentru t = obţinem punctul I de vector de poziţie:
3
2 1 4 1
rI = (rA + rC 0 ) − rM = rO − rM
3 3 3 3
unde O este centrul paralelipipedului (intersecţia diagonalelor)

rA + rC 0 rB + rB0 r C + r A0 rD + rB0
rO = = = = .
2 2 2 2
Punctul I nu depinde de vârfuri, deci este acelaşi pentru orice alte perechi de vârfuri
opuse.
IO 1
I se găseşte pe semidreapta M O cu = .
OM 3
220

b) Simetricul lui M faţă de mijlocul muchiei AB este P cu

rP = rA + rB − rM ,

rC 0 + rD0
mijlocul muchiei C 0 D0 este Q cu vectorul de poziţie . Un punct de pe dreapta
2
QP are vectorul de poziţie de forma:

rC 0 + rD0
r = (1 − t) + t(rA + rB − rM ).
2
1
Pentru t = obţinem
3
1 1
rJ = (rA + rB + rC 0 + rD0 ) − rM
3 3
 
2 rA + rC 0 rB + rB0 1 4 1
= + − rM = rO − rM
3 2 2 3 3 3
Deci dreptele sunt concurente ı̂n acelaşi punct ca cele de la punctul a) al problemei.
c) Centrul feţei ABCD are vectorul de poziţie

1 1 1
rG = (rA + rB + rC + rD ) = (rA + rC ) = (rB + rD )
4 2 2
Simetricul lui M faţă de G este G1 cu vectorul de poziţie

rG1 = 2rG − rM = rA + rC − rM

Un punct de pe dreapta G0 G1 (G0 este centrul feţei A0 B 0 C 0 D0 ) este de forma:

r = (1 − t)rG0 + trG , t∈R

Deci
r A0 + r C 0
r = (1 − t) + t(rA + rC − rM )
2
1
Pentru t = obţinem punctul K de vector de poziţie
3
1 1
rK = (rA + rC + rA0 + rC 0 ) − rM
3 3
 
2 rA + rC 0 r C + r A0 1 4 1
= + − rM = rO − rM .
3 2 2 3 3 3
Punctul K coincide cu punctele I şi J de la a) şi b).
În concluzie toate dreptele de la punctele a), b), c) sunt concurente ı̂n acelaşi punct
având vectorul de poziţie
4 1
rI = rO − rM .
3 3
Punctul I se găseşte pe semidreapta (M O, dincolo de O şi este precizat prin raportul
OI 1
= .
OM 3
Geometrie vectorială şi analitică 221

Problema 6.12 În tetraedrul OABC notăm ∠BOC = α, ∠COA = β and ∠AOB = γ.

Fie σ unghiul diedru dintre planele (OAB) şi (OAC), iar τ unghiul diedru dintre planele

(OBA) şi (OBC). Să se arate că

γ > β cos σ + α cos τ .

IMC, 2002

Soluţie. Putem considera |OA| = |OB| = |OC| = 1. Intersectând sfera unitate cen-
trată ı̂n O cu interioarele unghiurilor ∠AOB, ∠BOC şi ∠COA, obţinem sectoare de cerc
_ _ _
AOB, BOC, COA de arii 21 γ, 1
2α şi respectiv, 21 β.
_ _
În continuare, proiectăm sectoarele AOC şi COB pe planul (OAB). Notăm cu C 0
proiecţia punctului C şi cu A0 şi B 0 simetricele punctelor A şi B faţă de centrul O. Fiind
proiecţie, |OC 0 | < 1.
_ _
Proiecţiile arcelor de cerc AC şi BC sunt porţiuni din elipsele ce au axa mare AA0 ,
respectiv BB 0 (elipsele sunt degenerate când σ sau τ sunt unghiuri drepte). Cele două
elipse se intersectează după 4 puncte.
_ _
Proiecţiile sectoarelor de cerc AOC şi COB au ariile 12 α · cos τ şi respectiv, 12 β · cos σ.
_
Suma celor două proiecţii este inclusă ı̂n sectorul de cerc AOB şi ı̂n consecinţă, obţinem
inegalitatea cerută.
Observaţie. Sunt trei cazuri diferite de discutat ı̂n funcţie de semnele lui cos σ şi cos τ .

Problema 6.13 Fie V ABC un tetraedru. Prin centrul de greutate G al feţei ABC ducem

un plan care taie muchiile V A, V B, V C ı̂n M , N , P . Să se arate că ı̂ntre volumele

tetraedrelor are loc inegalitatea:

V(V ABC) ≤ V(V M N P ).

Soluţie. Fie u1 , u2 , u3 versorii vectorilor V A, V B, V C şi

V A = a · u1 , V B = b · u2 , V C = c · u3 .

Volumul tetraedrului V ABC se exprimă folosind produsul mixt

1 1
V(V ABC) = |(a · u1 , b · u2 , c · u3 )| = abc|(u1 , u2 , u3 )|.
6 6
Dacă V M = α · u1 , V N = β · u2 , V P = γ · u3 , ecuaţia planului (M N P ) este
x y z
+ + =1
α β γ
 
a b c
şi din G , , ∈ (M N P ) rezultă legătura
3 3 3
a b c
+ + =3
α β γ
222

iar
1
V(V M N P ) = αβγ|(u1 , u2 , u3 )|
6
Avem
V(V ABC) abc
=
V(V M N P ) αβγ
Trebuie arătat că dacă α, β, γ, a, b, c sunt pozitive şi
a b c
+ + =3
α β γ
atunci
abc
≤0
αβγ
Din
a b c
+ +
s
3 a b c α β γ
· · ≤ = 1,
α β γ 3
deci
abc
≤ 1.
αβγ
Observaţie. Dacă prin centrul de greutate al tetraedrului V ABC se duce un plan ce
taie muchiile V A1 V B1 V C ı̂n A1 , B1 , C1 atunci
27
V(V A1 B1 C1 ) ≥ V(V ABC).
64

Problema 6.14 Pe muchiile AB, AC şi AD ale tetraedrului ABCD se iau punctele

M, N, P astfel ca:
BM CN DP
+ + =1
MA NA PA
Să se arate că planele (M N P ) trec printr-un punct fix.

Soluţie. Dacă notăm

AB = b, AC = c, AD = d,
AM = αb, BM = βc, CM = γd
un punct din planul (M N P ) are vectorul de poziţie de forma:
r = xαb + yβc + zγd cu x + y + z = 1.
Condiţia din enunţ se scrie
1−α 1−β 1−γ 1 1 1
+ + =1 ⇔ + + = 4.
α β γ α β γ
1 1 1
Dacă luăm x = ,y= ,z= , x + y + z = 1 deci punctul de vector de poziţie:
4α 4β 4γ
b+c+d
r=
4
se află ı̂n planul (M N P ). Punctul fix este centrul de greutate al tetraedrului.
Geometrie vectorială şi analitică 223

Problema 6.15 Fie ABCD un tetraedru. Notăm A1 simetricul lui A faţă de B, B1

simetricul lui B faţă de C, C1 simetricul lui C faţă de D şi cu D1 simetricul lui D faţă de

A.

a) Să se arate că tetraedrele ABCD şi A1 B1 C1 D1 au acelaşi centru de greutate.

b) Să se arate că ı̂ntre volumele lor există relaţia

V(A1 B1 C1 D1 ) = 15V(ABCD).

c) Dacă se şterge toată figura şi se reţin doar punctele A1 , B1 , C1 , D1 să se determine

geometric punctele iniţiale A, B, C, D.

Soluţie. a) Dacă notăm cu rA , rB , rC , rD vectorii de poziţie ai vârfurilor avem:

rA1 = 2rB − rA , rB1 = 2rC − rB , rC1 = 2rD − rB , rD1 = 2rA − rB (∗)

Avem:
1
rG = (rA + rB + rC + rD )
4
şi
1
rG1 = (rA1 + rB1 + rC1 + rD1 ) = rG ,
4
deci G = G1 .
b) Calculăm volumele cu ajutorul produsului mixt:
1
V(A1 B1 C1 D1 ) = |(A1 B1 , A1 C1 , A1 D1 )|
6
1
= |(2rC − 3rB + rA , 2rD − 2rB − rC + rA , 3rA − 2rB − rD )|
6
ı̂n care putem considera rA = 0 (alegem originea spaţiului ı̂n A). Obţinem
1
V(A1 B1 C1 D1 ) = |(2rC , 2rD , −2rB ) + (2rC , −2rB , −rD ) + (−3rB , −rC , −rD )|
6
1
= | − 8(rB , rC , rD ) − 4(rB , rC , rD ) − 3(rB , rC , rD )|
6
1
= · 15|(rB , rC , rD )| = 15V(ABCD).
6
c) Din relaţiile (∗) obţinem:
1
rA = (4rA1 + 8rB1 + rC1 + 2rD1 )
15
   
4 1 2 1 1 2 4 1
= rA + r B1 + rC1 + rD1 = rM + rN ,
5 3 1 3 5 3 3 5 5
unde
1 2 1 2
r M = r A1 + r B 1 , rN = rC1 + rD1 .
3 3 3 3
224

B1 M 1
Punctul M se află pe segmentul A1 B1 astfel ca = , punctul N se află pe
B 1 A1 3
D1 N 1
segmentul C1 D1 astfel ca = , deci ele se determină din A1 , B1 , C1 , D1 . Punctul
D1 C1 3
AN 1
A se află pe segmentul M N astfel ca = , deci A se poate determina (construi
MN 5
geometric). Analog se determină punctele B, C, D.

Problema 6.16 Se consideră pentagonul convex ABCDE şi se notează cu M , N , P , Q,

R mijloacele laturilor AB, BC, CD, DE şi EA, iar cu A1 , B1 , C1 , D1 , E1 mijloacele

segmentelor N Q, P R, QM , RN şi M P .

Să se arate că:

a) AA1 + BB1 + CC1 + DD1 + EE1 = 0;

1
b) raportul ariilor pentagoanelor A1 B1 C1 D1 E1 şi ABCDE este ;
16
c) dreptele AA1 , BB1 , CC1 , DD1 sunt concurente;

d) Dacă se şterge toată figura şi se reţin doar punctele A1 , B1 , C1 , D1 , E1 să se recon-

struiască punctele A, B, C, D, E.

Soluţie. Notăm cu rX vectorul de poziţie al punctului X (rX = OX) şi avem:

1 1
rM = (rA + rB ), rM = (rB + rC ),
2 2
1 1
rP = (rC + rD ), rQ = (rD + rA ),
2 2
1
rR = (rE + rA )
2
1 1
rA1 = (rN + rQ ) = (rB + rC + rD + rE )
2 4
1 1
rB1 = (rP + rR ) = (rC + rD + rE + rA )
2 4
1 1
rC1 = (rQ + rM ) = (rD + rE + rA + rB )
2 4
1 1
rD1 = (rR + rN ) = (rE + rA + rB + rC )
2 4
1 1
rE1 = (rM + rP ) = (rA + rB + rC + rD )
2 4
a) AA1 = rA1 − rA , . . . ⇒ AA1 + BB1 + CC1 + DD1 + EE1 = 0 ⇔

rA1 + rB1 + rC1 + rD1 + rE1 = rA + rB + rC + rD + rE

relaţie ce este verificată.

b) Avem
1 1
A1 B1 = rB1 − rA1 = (rA − rB ) = BA,
4 4
Geometrie vectorială şi analitică 225

1
deci A1 B1 kAB şi A1 B1 = AB. Analog B1 C1 kBC, C1 D1 kCD, D1 E1 kDE, E1 A1 kAE şi
4
1 1 1 1
B1 C1 = BC, C1 D1 = CD, D1 E1 = DE, E1 A1 = AE.
4 4 4 4
1
Pentagoanele ABCDE şi A1 B1 C1 D1 E1 sunt asemenea cu raportul laturilor deci
 2 4
1 1
raportul ariilor este = .
4 16
A1 B 1 1
c) Patrulaterul ABA1 B1 este trapez cu raportul laturilor opuse = . Dacă
AB 4
notăm cu G intersecţia dreptelor AA1 şi BB1 , avem că
A1 G B1 G 1
= = .
GA GB 4
Folosind trapezele BCB1 C1 , CDC1 D1 , DED1 E1 , EAE1 A1 se arată că şi dreptele CC1 ,
DD1 şi EE1 trec prin G.
d) Punctul G este centrul de greutate al pentagoanelor ABCDE şi A1 B1 C1 D1 E1 . El
se determină astfel: notăm cu S mijlocul lui A1 B1 , cu T mijlocul segmentului D1 E1 şi cu
X mijlocul lui ST . Punctul G se află pe segmentul C1 X determinat de raportul
GC1 4
= .
C1 X 5
După ce am determinat pe G folosind doar A1 , B1 , C1 , D1 , E1 luăm A pe dreapta GA1 ,
astfel ca
GA1 1
=
GA 4
şi analog determinăm B, C, D, E.

→
− →
− →
− →
−
Problema 6.17 Fie R 3 = {→ −
v = x i + y j + z k | x, y, z ∈ R} spaţiul vectorial euclidian
→
− →
− →
−
şi →
−
a ∈ R 3 un vector nenul fixat. Definim T : R 3 → R 3 ,

→
−
T (→
−
v)=→
−
a ×→
−
v, →
−
v ∈ R 3.

a) Să se arate că T este o aplicaţie liniară şi să se determine Ker T şi Im T .

b) Să se arate că pentru orice →

−
v 1, →
−
v 2 ∈ Im T avem:

→
−
v\ →
− →
−\ → −
1 , v 2 = T ( v 1 ), T ( v 2 ).

→
− →
−
c) Să se determine toate aplicaţiile liniare S : R 3 → R 3 cu proprietatea S(→
−
v)⊥→
−
v,
→
−
pentru orice →
−v ∈ R 3.

Soluţie. a) T (α1 →
−
v 1 , α2 →
−
v 2 ) = α1 T (→
−
v 1 ) + α2 T (→
−
v 2 ).
→
−
T ( v ) = 0 ⇔ a şi v sunt coliniari, deci Ker T = {t→
→
− →
− →
− −
a | t ∈ R} (dreapta suport a
→
−
vectorului a ).
Arătăm că Im T = {→ −a }⊥ (planul dus prin origine, perpendicular pe → −a ).
226

Evident (→
−a ×→−
v)⊥→ −a deci Im T ⊂ {→ −a }⊥ şi pe de altă parte dim Ker T = 1 şi dim Ker T =
3 − 1 = 2 = dim{ a } deci Im T = {→
→
− ⊥ −a }⊥ .
b) Arătăm că dacă v 1 · a = v 2 · →
→
− →
− →
− −
a = 0 atunci
→
−
v1·→ −
v2 T (→
−
v 1 ) · T (→
−
v 2)
= .
k→−
v k · k→
−
v k
1 2kT (→
−
v )k · kT (→
1
−
v )k 2

Avem:
T (→
−
v 1 ) · T (→
−
v 2 ) = (→
−
a ×→ −v 1 ) · (→
−
a ×→ −
v 2 ) = (→
−
a ×→ −
v 1, →
−
a ,→
−
v 2)
 →
−
a →
−
v1

= (→
−
a ,→
−v 2, →
−
a ×→ −v 1) = →−
a · (→
−
v 2 × (→ −a ×→−v 1 )) = →
−  
a ·  →
−v2· a v2·→
→
− →
− − 
v1 

=→−a · ((→
−v ·→
1
−v )·→ 2
−a ) = (→
−
v ·→1
−v ) · k→
2
−
a k2
kT (→
−
v 1 )k = k→
−
a ×→
−
v 1 k = k→
−
a k · k→
−
v 1 k sin(→
−
a\,→
−
v 1 ) = k→
−
a k · k→
−
v 1k
şi atunci
T (→−
v 1 ) · T (→
−
v 2) (→−
v1·→ −
v 2 ) · k→
−
a k2 →
−
v1·→ −
v2
→
− →
− = →
− →
− →
− = .
kT ( v 1 )k · kT ( v 2 )k k v 1k · k v 2k · k a k 2 k v 1 k · k→
→
− −
v 2k
c) Fie T (→
−
v)=→ −
w , unde
→
− →
− →
− →
− →
− →
− →
−
v =x i +y j +zk, → −
w = x0 i + y 0 j + z 0 k .
→
− → − → −
Dacă matricea lui T ı̂n baza canonică { i , j , k } este
 
a1 b1 c1
MT =  a2 b2 c2  ∈ M3 (R)
a3 b3 c3
avem:
x0 = a1 x + b1 y + c1 z, y 0 = a2 x + b2 y + c2 z, z 0 = a3 x + b3 y + c3 z
şi condiţia T (→
−
v)·→ −v = 0 devine:
(a1 x + b1 y + c1 z)x + (a2 x + b2 y + c2 z)y + (a3 x + b3 y + c3 z)z = 0, ∀x, y, z ∈ R ⇔
a1 x2 + b2 y 2 + c3 z 2 + (b1 + a2 )xy + (c1 + a3 )xz + (c2 + b3 )yz = 0
deci a1 = b2 = c3 = 0 şi b1 + a2 = c1 + a3 = c2 + b3 = 0 deci matrica MT este de forma
 
0 −α3 α2
MT =  α 3 0 −α1 
−α2 α1 0
şi
→
− →
− →
− →
− →
− →
−
T (x i + y j + z k ) = (α2 y + α2 z) i + (α3 x − α1 z) j + (−α2 x + α1 y) k = →
−
a ×→
−
v
→
− →
− →
− − →
− →
− →
−
unde →
−
a = α1 i + α2 j + α3 k , → v =x i +y j +zk
 →
 −i → − → − 
j k  → − →
− →
−
→
− →
− 
a × v =  α1 α2 α3  = i (α2 z − α3 y) + j (α3 x − α1 z) + k (α1 y − α2 x)

 x y z 
deci singurele astfel de aplicaţii liniare sunt de forma
T (→
−
v)=→
−
a ×→
−
v.
Geometrie vectorială şi analitică 227

Problema 6.18 În interiorul pătratului de latură 1 construim cercuri având suma

circumferinţelor egală cu dublul perimetrului pătratului. Să se arate că există o infini-

tate de drepte care să taie cel puţin trei cercuri.

SEEMOUS, 2010

Soluţie. Notăm n numărul de cercuri, cu ri şi respectiv di , raza şi respectiv diametrul
cercului i. Din ipoteză avem condiţia
n
X n
X
8= 2πri = π di
i=1 i=1

unde di este un diametru, care evident este mai mic decât 1. Urmează că
n
8 X
= di ≤ n
π
i=1

deci n ≥ 2, 54.
Dacă două dintre cercuri sunt secante, rezultă că unind de exemplu mijlocul coardei
comune cu centrul celui de al treilea cerc, avem o direcţie si totodată o infinitate de drepte
paralele cu ea, care intersectează cele 3 cercuri.
Cazul cel mai general este al cercurilor care nu au puncte comune. Deoarece suma di-
ametrelelor este mai mare decât 2 proiectând diametrele pe o latură a pătratului acoperim
de două ori latura , iar restul diametrelor se proiectează pe segmente ce se vor suprapune
peste segmentele din cele două şiruri anterioare. Deci există cel puţin 3 diametre ale căror
proiecţii se suprapun şi care dau soluţia problemei.

Problema 6.19 Pentru orice x ∈ [0, 1] şi y ∈ [0, 1] considerăm pe laturile AB, DC, BC

şi AD punctele M (x), N (x), P (y), Q(y) astfel ca:

AM DN BP AQ
= = x şi = = y.
AB DC BC AD

a) Să se arate că dreptele M N şi P Q sunt concurente.

b) Să se arate că dreptele M (x)N (x), x ∈ [0, 1] generează aceeaşi suprafaţă ca dreptele

P (y)Q(y), y ∈ [0, 1].

c) Dacă notăm
       
1 1 2 2
M1 = M , N1 = N , M2 = M , N2 = N ,
3 3 3 3
       
1 1 2 2
P1 = P , Q1 = Q , P2 = P , Q2 = Q ,
3 3 3 3
M1 N1 ∩ P1 Q1 = A1 , M2 N2 ∩ P1 Q1 = B1 ,

M2 N2 ∩ P2 Q2 = C1 , M1 N1 ∩ P2 Q2 = D2 ,
228

să se arate că

1
V(A1 B1 C1 D1 ) = V(ABCD).
81
Soluţie. a) rM = (1 − x)rA + xrB , rN = (1 − x)rD + xrC ,
rP = (1 − y)rB + yrC , rQ = (1 − y)rA + yrD .
M I1
Punctul I1 aflat pe M N astfel ca = y are vectorul de poziţie
MN
rI1 = (1 − y)rM + yrM = (1 − x)(1 − y)rA + (1 − y)xrB + xyrC + y(1 − x)rD .
I2 Q
Punctul I2 aflat pe P Q astfel ca = x are vectorul de poziţie
QP
rI2 = (1 − x)rQ + xrP = rI1
deci I1 = I2 = M N ∩ P Q.
b) Dreptele M N şi P Q generează suprafaţa pe care se află punctul I = I1 = I1 , ecuaţia
ei este
S : r(x, y) = (1 − x)(1 − y)rA + x(1 − y)rB + xyrC + (1 − x)yrD , x, y ∈ [0, 1].
c) Avem:  
1 1 1
r A1 = r , = (4rA + 2rB + rC + 2rD )
3 3 9
 
2 1 1
rB1 = r , = (2rA + 4rB + 2rC + rD )
3 3 9
 
2 2 1
rC1 = r , = (rA + 2rB + 4rC + 2rD )
3 3 9
 
1 2 1
rD1 = r , = (2rA + rB + 2rC + 4rD )
3 3 9
Calculăm volumele folosind produse mixte şi pentru simplificarea calculelor alegem
originea ı̂n A deci rA = 0.
Avem:
1
V(A1 B1 C1 D1 ) = |(A1 B1 , A1 C1 , A1 D1 )|
6
1
= |(rB1 − rA1 , rC1 − rA1 , rD1 − rA1 )|
6
1
= 3 |(2rB + rC − rD , 3rC , −rB + rC + 2rD )|
9 ·6
1
= 3 |(12(rB , rC , rD ) + 3(rD , rC , rB )|
9 ·6
1 1 1 1
= 3 · 9|(rB , rC , rD )| = · |(rB , rC , rD )| = V(ABCD).
9 ·6 81 6 81

Problema 6.20 Fie [A1 A2 . . . A2n A2n+1 ] un poligon cu număr impar de laturi. Numim

ı̂nălţime orice dreaptă ce trece printr-un vârf Ak şi este perpendiculară pe latura opusă

An+k An+k+1 . Să se arate că dacă 2n dintre ı̂nălţimi sunt concurente, atunci toate ı̂nălţimile

sunt concurente.
Geometrie vectorială şi analitică 229

Soluţie. Alegem ı̂n planul poligonului un reper cu originea ı̂n H (intersecţia ı̂nălţimilor
din A1 , A2 , . . . , A2n ) şi notăm

HA1 = a1 , HA2 = a2 , . . . , HA2n = a2n şi HA2n+1 = a2n+1 .

Condiţia HA1 ⊥ An+1 An+2 se scrie a1 (an+2 − an+1 ) = 0 sau a1 · an+1 = a1 · an+2 .
Analog din HA2 ⊥ An+2 An+3 , . . . , HA2n ⊥ An−1 An obţinem sistemul de relaţii:

(1) : a1 · an+1 = a1 · an+2 ,

(2) : a2 · an+2 = a2 · an+2 , . . .
(n) : an · a2n = an · a2n+1 ,
(n + 1) : an+1 · a2n+1 = an+1 · a1 ,
(n + 2) : an+2 · a1 = an+2 · a2 , . . . ,
(2n) : a2n · an−1 = a2n · a1

Dacă adunăm toate relaţiile, termenii din stânga ai egalităţilor (1), (2), . . . , (n) se reduc
cu termenii din dreapta ai relaţiilor (n + 1), (n + 2), . . . , (2n), iar termenii din stânga ai
egalităţilor (n + 2), . . . , (2n) se reduc la cei din dreapta din egalităţile (1), . . . , (n − 1).
Rămâne ı̂n dreapta an+1 · a2n+1 din (n + 1) şi ı̂n stânga rămâne termenul an · a2n+1 din
(n), deci an · a2n+1 = an+1 · a2n+1 ⇔ a2n+1 (an+1 − an ) = 0 ⇔ HA2n+1 ⊥ An An+1 .

Problema 6.21 Să se arate că dacă ı̂ntr-un poligon [A1 A2 . . . A2n A2n+1 ], 2n dintre me-

diane sunt concurente, atunci toate medianele sunt concurente (numim mediană dreapta

ce uneşte un vârf Ak cu mijlocul laturii opuse An+k An+k+1 ).

Soluţie. Alegem un reper cu originea ı̂n G, intersecţia medianelor din A1 , A2 , . . . , A2n

şi notăm GA1 = a1 , GA2 = a2 , . . . , GA2n = a2n şi GA2n+1 = a2n+1 şi
cu B1 , B2 , . . . , B2n , B2n+1 mijloacele laturilor opuse vârfurilor A1 , A2 , . . . , A2n , A2n+1 .
Condiţia că punctele Ak , G, Bk sunt coliniare se scrie:

1
ak × (an+k + an+k+1 ) = 0, k = 1, 2n.
2
Obţinem sistemul de relaţii:

(1) : a1 × (an+1 + an+2 ) = 0,

(2) : a2 × (an+2 + an+3 ) = 0, . . . ,
(n) : an × (a2n + a2n+1 ) = 0,
(n + 1) : an+1 × (a2n+1 + a1 ) = 0,
(n + 2) : an+2 × (a1 + a2 ) = 0, . . . ,
(2n) : a2n × (an−1 + an ) = 0.

Dacă adunăm toate aceste relaţii şi reducem doi câte doi termeni rămâne

an × a2n+1 + an+1 × a2n+1 = 0 ⇔ a2n+1 × (an + an+1 ) = 0,

deci punctele A2n+1 , G şi B2n+1 sunt coliniare.

230

Problema 6.22 Fie 0 < α < 1 şi Pk un poligon convex [A1 A2 · · · An ]. Se consideră

punctele B1 , B2 , . . . , Bn pe laturile (A1 A2 ), (A2 A3 ), . . . şi respectiv, (An A1 ) astfel ı̂ncât

A1 B1 A2 B 2 An B n
= = ··· = = α.
A1 A2 A2 A3 An A1

Vom nota cu Pk+1 poligonul astfel obţinut [B1 , B2 , · · · , Bn ].

Dându-se un poligon convex P0 , se construieşte ı̂n maniera de mai sus un şir de

poligoane P0 , P1 , P2 , . . . .

Demonstraţi că există un singur punct ı̂n interiorul tuturor poligoanelor Pk , pentru

orice k = 0, 1, 2, . . . .

SEEMOUS, 2008

Soluţie. Fie O centrul de greutate al poligonului [A1 A2 · · · An ]. Cum

−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
OB1 + OB2 + · · · + OBn = OA1 + OA2 + · · · + OAn = 0̄,

O aparţine fiecărui poligon P0 , P1 , P2 , . . . .

−−→ −−→ −−→
Fie R = max{||OA1 ||, ||OA2 ||, . . . , ||OAn ||} astfel ı̂ncât Pk este ı̂nscris ı̂n discul de
rază R centrat ı̂n O. Fie C1 , C2 , . . . , Cn vârfurile poligonului Pk+n . Este uşor de arătat că
n n
−−→ X −−→ X
OC1 = β i OAi unde β i > 0 şi β i = 1.
i=1 i=1
−−→ −−→ −−→
Fie λ = min β i . Întrucât OA1 + OA2 + · · · + OAn = 0̄, obţinem
i=1,2,..,n
 
n n−1 n
−−→ X −−−−→ X −−−−→ X
|OC1 | =  (β i − λ)OAi+1  ≤ (β i − λ)|OAi+1 | ≤ R (β i − λ) = R(1 − nλ).

 
i=1 i=1 i=1

Aceasta ı̂nseamnă că Pk+n se află ı̂nscris ı̂n discul de rază R(1 − nλ) şi centrat ı̂n O.
Continuând ı̂n acelaşi mod deducem că poligonul Pk+mn este ı̂nscris ı̂n discul de rază
R(1 − nλ)m şi centrat ı̂n O, prin urmare O este unicul punct comun al poligoanelor P0 ,
P1 , P2 , . . . .
Observaţie. Pentru α = 12 poligoanele interioare se construiesc cu vârfurile ı̂n mi-
jloacele poligonului din exterior.

Problema 6.23 Fie A1 , A2 , . . . , An puncte ı̂n spaţiu şi a1 , a2 , . . . , an ∈ R cu a1 + a2 +

· · · + an = 1. Dacă notăm cu r1 , r2 , . . . , rn vectorii de poziţie ai punctelor A1 , A2 , . . . , An

şi cu A0 punctul cu vectorul de poziţie

r0 = a1 r1 + a2 r2 + · · · + an rn

să se arate că:

Xn
a) ak (M A2k − r2k ) = M A20 − r20
k=1
Geometrie vectorială şi analitică 231

b) Să se afle locul geometric al punctelor M din spaţiu pentru care

n
X
ak M A2k = a2 (constantă).
k=1

c) Să se determine valoarea minimă a sumei

n
X
S(M ) = ak · M A2k
k=1

când M parcurge spaţiul.

Soluţie.
n
X n
X
ak (M A2k − r2k ) = ak ((rk − r)2 − r2k )
k=1 k=1
n
X n
X n
X
= ak (r2 − 2r · rk ) = r2 ak − 2r ak rk
k=1 k=1 k=1
2 2
= r − 2r · r0 = (r − r0 ) − r20 = M A20 − r20 .
b) Din a) rezultă
n
X n
X
ak M A2k = ak r2k − r20 + M A20 = a2
k=1 k=1

n
X
⇒ M A20 = a2 − ak r2k + r20 = C = constant
k=1

În funcţie de mărimea C locul geometric este:

sferă dacă C > 0
punct dacă C = 0
mulţimea vidă dacă C < 0.
c) Minimul se atinge ı̂n M = A0 şi este
n
X
Smin = ak r2k − r20 .
k=1

Problema 6.24 Fie D o dreaptă şi P un punct ı̂n spaţiu astfel ca distanţa de la P la D

este r > 0. Notăm cu S mulţimea punctelor X din spaţiu pentru care d(X, D) ≥ 2d(X, P ).

Să se determine volumul corpului S.

IMC, 2009

Soluţie. Alegem un sistem de coordonate ı̂n spaţiu astfel ca dreapta D să fie axa Oz
iar punctul P să se afle pe axa Ox, P (r, 0, 0). Pentru un punct X(x, y, z) avem:
p p
d(X, D) = x2 + y 2 şi d(X, P ) = (x − r)2 + y 2 + z 2 .

Obţinem condiţia:
x2 + y 2 ≥ 4((x − r)2 + y 2 + z 2 ) ⇔
232

4 2
 
4
3x2 − 8rx + 4r2 + 3y 2 + 4z 2 ≤ 0 ⇔ 3 x − r + 3y 2 + 4z 2 ≤ r2 ⇔
3 3

4 2
 
x− r
3 y2 z2
 2 +  2 +  2 ≤ 1
2 2 1
r r √ r
3 3 3
Astfel corpul S este un elipsoid cu semiaxele

2 2 1
a = r, b = r, c= √ r
3 3 3

al cărui volum este

4πabc 16πr3
= √ .
3 27 3

Problema 6.25 Se consideră familia de plane:

Pt : 2x cos t + 2y sin t − z = 0, t ∈ [0, 2π].

a) Să se arate că există sfere care sunt tangente la toate planele din familie.

b) Să se determine locul geometric al centrelor acestor sfere.

c) Să se scrie ecuaţia conului cu vârful ı̂n origine circumscris unei astfel de sfere.

Soluţie. a) Pentru a exista o astfel de sferă (de centru M (u, v, w) şi rază λ > 0) va
trebui ca distanţa de la M la fiecare plan din familie să fie λ, deci

2u cos t + 2v sin t − w
√ = ±λ, pentru orice t ∈ [0, 2π) ⇔
5
√
2u cos t + 2v sin t + (−w ∓ 5λ) = 0, pentru orice t ∈ [0, 2π) ⇒

u = v = 0 şi w = ±5λ.
√
Deci o astfel de sferă este de exemplu de centru M0 (0, 0, 5) şi rază R0 = 5.
b) Pentru λ ∈ [0, ∞) ⇒ M ∈ Oz deci locul este axa Oz.
c) Fie sfera de la a)
√
σ : x2 + y 2 + (z − 5λ)2 = λ2

şi o dreaptă ce trece prin origine şi un punct de pe sferă, de ecuaţii


 x = tX
d: y = tY
z = tZ


√
cu d ∩ σ = 1 ⇔ ecuaţia (tX)2 + (tY )2 + (tZ − 5)2 = λ2 are o singură soluţie ⇔ ∆ =
0 ⇔ 4X 2 + 4Y 2 − Z 2 = 0.
Geometrie vectorială şi analitică 233

Problema 6.26 Fie n ≥ 1 un număr natural şi curba plană:

Cn : |x|n + |y|n = 1.

Pentru fiecare punct M ∈ Cn notăm cu XM şi YM proiecţiile lui M pe axele Ox şi Oy

şi cu TM funcţiile din interiorul şi de pe laturile triunghiului OXM YM . Să se arate că:

[ n n
TM = {(x, y) ∈ R2 | |x| n+1 + |y| n+1 ≤ 1}.
M ∈Cn

Soluţia 1. Datorită simetriei curbei Cn este suficient să ne restrângem la primul cadran
(x ≥ 0, y ≥ 0). Pentru un punct M (α, β) ∈ Cn dreapta XM YM are ecuaţia
x y
dα,β : + − 1 = 0.
α β
[
Un punct P (x, y) ∈ TM dacă şi numai dacă există (α, β) astfel ca:
M ∈Cn

x y
+ − 1 ≤ 0, αn + β n = 1.
α β

Avem:
x y  x n  x n
+ − 1 ≤ 0 ⇔ yn ≤ β n 1 − = (1 − αn ) 1 − = fx (α).
α β α α

Considerăm funcţia
 x n
fx : [0, 1] → R, fx (α) = (1 − α) 1 −
α
şi determinăm valoarea maximă, ceea ce se poate face ı̂n două moduri:
 x n−1 1 n+1 √
a) fx0 (α) = −n 1 − · 2 (α − x) care are ı̂n α = n+1 x un punct de maxim
α α
ı̂n care se ia valoarea maximă
√
fx,max = (1 − n+1 xn )n+1 .

b) Folosim inegalitatea
v v
un+1 un+1
uY uY
n+1
t (1 − a ) ≤ 1 − n+1
i
t a i
i=1 i=1

(care rezultă din inegalitatea mediilor) şi o aplicăm pentru a1 = αn , a2 = . . . = an+1 =

x
1 − şi obţinem
α √
fx (α) ≤ (1 − n+1 xn )n+1 .
În concluzie: √ n n
y n ≤ (1 − n+1
xn )n+1 ⇔ x n+1 + y n+1 ≤ 1.
234

n n
Soluţia 2. Curba C : |x| n+1 + |y| n+1 = 1 fiind concavă ı̂n cadranul I, punctele situate
sub ea este reuniunea triunghiurilor determinate de axe şi de tangentele la curba C. Tan-
1 1 1 1
genta ı̂n Q(α1 , β 1 ) ∈ C taie axele ı̂n X(α1n+1 , 0) şi Y (0, β 1n+1 ) deci punctul M (α1n+1 , β 1n+1 )
se află pe curba
1 1
Cn ((α1n+1 )n + (β 1n+1 )n = 1)
şi atunci X = XM , Y = YM deci triunghiurile OXY[ şi OXM YM coincid.
Soluţia 3. Curba ce delimitează reuniunea TM este ı̂nfăşurătoarea familiei de
M ∈Cr
drepte ( x y
dα,β : + −1=0
α β
αn + β n = 1
Dacă notăm
x y
F (x, y, α) = + −1
α β
şi considerăm β ca funcţie implicită de α din relaţia αn + β n = 1, curba ı̂nfăşurătoare
verifică sistemul de relaţii: 
 F (x, y, α) = 0
 ∂F (x, y, α) = 0
∂α
Avem:  x y
 + −1=0
 α β



 − x − y · β0 = 0


α2 β 2

nαn−1 + nβ n−1 β 0 = 0






α + βn = 1
 n

şi obţinem:
x = αn+1 , y = β n+1
sau √ √ n n
α= n+1
x, β= n+1
y şi 1 = αn + β n = x n+1 + y n+1 .

Problema 6.27 Fie d1 şi d2 două drepte ı̂n spaţiu şi notăm cu T1 şi T2 operatorii de

proiecţie ortogonală pe d1 , respectiv d2 . Pentru un punct arbitrar X ∈ R3 definim şirurile

(An )n≥1 , (Bn )n≥1 prin

An = (T1 ◦ T2 )n (X) şi Bn = (T2 ◦ T1 )n (X), n ≥ 1.

Să se arate că şirurile sunt convergente şi dacă notăm

A = lim An , B = lim Bn ,
n→∞ n→∞

atunci distanţa dintre dreptele d1 şi d2 este distanţa ı̂ntre punctele A şi B.
Geometrie vectorială şi analitică 235

Soluţie. Dacă dreptele d1 şi d2 sunt paralele sau perpendiculare, şirurile sunt constante
şi problema este evidentă.
În cazul general alegem un sistem de coordonate convenabil astfel ca

z=d
d1 = Ox şi d2 :
y = mx

şi atunci avem:

T1 (x, y, z) = (x, 0, 0), pentru orice (x, y, z) ∈ R3

şi pentru a găsi T2 (x, y, z) = (X, Y, Z) intersecţia d2 cu un plan perpendicular pe d2 ce

trece prin (x, y, z), deci obţinem sistemul:

X − x + m(Y − y) = 0, Y = mX, Z=d

cu soluţia
my + x m2 y + mx
X= , Y = , Z = d.
1 + m2 1 + m2
Avem:  
a + mb
(T1 ◦ T2 )(a, b, c) = , 0, 0 ,
1 + m2
 
a
(T1 ◦ T2 )n (a, b, c) = , 0, 0 , n≥2
(1 + m2 )m
 
a am
(T2 ◦ T1 )(a, b, c) = , ,d
1 + m2 1 + m2
  n 
n a m
(T2 ◦ T1 ) (a, b, c) = ,a , d , n ≥ 2.
(1 + m2 )n 1 + m2
Avem
lim An = (0, 0, 0) = A, lim Bn = (0, 0, d) = B
n→∞ n→∞

şi perpendiculara comună dreptelor d1 şi d2 este chiar dreapta AB, deci

d(A, B) = d(d1 , d2 ).

Problema 6.28 Numim parabolă standard graficul polinomului de gradul al doilea

y = x2 + ax + b având coeficientul dominant egal cu 1. Trei parabole standard având

vârfurile V1 , V2 , V3 se intersectează două câte două ı̂n punctele A1 , A2 , A3 . Fie s(A) simet-

ricul punctului A faţă de axa Ox.

Arătaţi că parabolele standard cu vârfurile ı̂n s(A1 ), s(A2 ), s(A3 ) se intersectează două

câte două ı̂n punctele s(V1 ), s(V2 ), s(V3 ).

IMC, 2002
236

Soluţie. Mai ı̂ntâi arătăm că o parabolă standard cu vârful V conţine punctul A dacă
şi numai dacă parabola standard cu vârful ı̂n s(A) conţine punctul s(V ).
Fie A(a, b) şi V (v, w). Ecuaţia prabolei standard cu vârful V (v, w) este y = (x−v)2 +w,
iar ea conţine punctul A dacă şi numai dacă b = (a − v)2 + w. Analog, ecuaţia prabolei
standard cu vârful ı̂n s(A) = (a, −b) este y = (x − a)2 − b. Aceasta conţine punctul
s(V ) = (v, −w) dacă şi numai dacă −w = (v − a)2 − b. Cele două condiţii sunt echivalente.
Să presupunem că parabolele standard cu vârfurile ı̂n V1 şi V2 , V1 şi V3 şi respectiv, V2
şi V3 se intersectează ı̂n A3 , A2 şi respectiv, A1 . Atunci, ı̂n conformitate cu ce am arătat
mai sus, parabolele standard cu vârfurile ı̂n s(A1 ) şi s(A2 ), s(A1 ) şi s(A3 ), respectiv s(A2 )
şi s(A3 ) se intersectează două câte două ı̂n punctele V3 , V2 şi respectiv V1 deoarece ele
conţin două câte două aceste puncte.

Problema 6.29 Se dau două elipse diferite astfel ı̂ncât acestea au unul din focare comun.

Demonstraţi că elipsele se intersectează ı̂n cel mult două puncte.

IMC, 2008

Soluţie. Folosim definiţia elipsei ca loc geometric al punctelor pentru care raportul
dintre distanţa la un punct fix (focar) şi distanţa la o dreaptă fixă (directoare) este sub-
unitar (e < 1).
Aşadar, dacă un punct M aparţine ambelor elipse, având focarul comun F, excen-
tricităţile e1 , e2 şi directoarele l1 , l2 , atunci avem

e1 d(M, l1 ) = |M F | = e2 d(M, l2 ).

Considerăm M (x, y) şi dreptele l1 : a1 X +b1 Y +c1 = 0 respectiv, l2 : a2 X +b2 Y +c2 =

0. Ecuaţia e1 d(M, l1 ) = e2 d(M, l2 ) devine atunci

|a1 x + b1 y + c1 | |a2 x + b2 y + c2 |
e1 p = e2 p ,
2
2
a1 + b1 a2 2 + b2 2
adică
Ax + By + C = 0,
unde
A = √ e12a1 ± √ e22a2
a1 +b1 2 a2 +b2 2
B= √ e1 b1 2 ± √ e22b2
a1 2 +b1 a2 +b2 2
C= √ e1 c1 2 ± √ e2 c2 2 .
a1 2 +b1 a2 2 +b2

Deci toate punctele M ce satisfac relaţia de mai sus sunt situate pe dreapta Ax + By +
C = 0. Cum intersecţia dintre o dreaptă şi o elipsă este dată de cel mult două puncte,
obţinem concluzia problemei.

Problema 6.30 În interiorul unei sfere de rază R şi centru O se consideră un punct fix

A, iar pe sferă punctele variabile X, Y, Z astfel ca AX ⊥ AY , AY ⊥ AZ, AZ ⊥ AX. Să

se determine locul geometric al vârfului M , opus lui A ı̂n paralelipipedul cu muchiile AX,

AY , AZ.
Geometrie vectorială şi analitică 237

Soluţie. Arătăm că distanţa OM este constantă. Avem:

OM = OA + AM = OA + AX + AY + AZ
2 2 2 2 2
OM = OA + 2OA(AX + AY + AZ) + AX + AY + AZ
2
= OA + 2OA(OX − OA + OY − OA + OZ − OA)
2
= (OX − OA)2 + (OY − OA ) + (OZ − OA)2
2 2
= OX + OY − 2OA = 3R2 − 2OA2 = constant.
Locul este o sferă cu centrul O.

Problema 6.31 Fie n ≥ 4 şi M o mulţime finită cu n puncte din R3 , oricare 4 puncte

din mulţime fiind necoplanare. Presupunem că punctele sunt colorate ı̂n alb şi negru aşa

ı̂ncât orice sfera care intersectează mulţimea M ı̂n cel puţin 4 puncte are proprietatea că

exact jumătate din punctele din intersecţia cu M sunt albe.

Arătaţi că toate punctele din mulţimea M sunt situate pe o aceeaşi sferă.

IMC, 2004

Soluţie. Definim funcţia


−1, dacă X este alb
f : M −→ {−1, 1}, f (X) =
1, dacă X este negru.
X
Condiţia din enunţ devine f (X) = 0 pentru orice sferă S care trece prin cel puţin 4
X∈S
puncte ale lui M. Pentru oricare 3 puncte A, B, C din M, notăm cu S(S, B, C) mulţimea
tuturor sferelor ce trec prin A, B, C şi prin cel puţin un alt punct din M, iar |S(A, B, C)|
numărul acestor sfere.
Avem
X X
X
0= f (X) = (|S(A, B, C)| − 1) f (A) + f (B) + f (C) + f (X)
S∈S(A,B,C) X∈S X∈M

ı̂ntrucât valorile lui A, B, C apar de |S(A, B, C)| ori fiecare şi celelalte valori apar numai
o dată.
Dacă avem 3 puncte A, B, C aşa ı̂ncât |S(A, B, C)| = 1, demonstraţia este terminată.
Dacă X|S(A, B, C)| > 1 pentru oricare puncte distincte A, B, C din M, vom arăta mai
ı̂ntâi că f (X) = 0.
X∈M X
Presupunem că f (X) > 0. Din relaţia de mai sus rezultă că f (A) + f (B) +
X∈M
f (C) X
< 0 şi sumând după toate 3
Xcele Cn alegeri posibile ale tripletei (A, B, C), obţinem
Cn3 f (X) < 0, adică f (X) < 0 (contrazice presupunerea făcută). Acelaşi
X∈M X∈M X
raţionament se aplică ı̂n cazul când presupunem f (X) < 0.
X∈M
238

X
Acum, din f (X) = 0 şi relaţia iniţială, rezultă f (A)+f (B)+f (C) = 0 pentru orice
X∈M
puncte distincte A, B, C din M. Considerând un alt punct D ∈ M, au loc următoarele
egalităţi:
f (A) + f (B) + f (C) = 0
f (A) + f (B) + f (D) = 0
f (A) + f (C) + f (D) = 0
f (B) + f (C) + f (D) = 0
ce conduc la f (A) = f (B) = f (C) = f (D) = 0, ceea ce contrazice definirea funcţiei f.

Problema 6.32 Să se determine numărul maxim de puncte de pe sfera de rază 1 din Rn
√
astfel ı̂ncât distanţa dintre oricare două puncte să fie strict mai mare decât 2.

IMC, 2001
Soluţie. Sfera unitate din Rn este definită de
n
X
Sn−1 = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn | x2k = 1 .


k=1

Distanţa dintre punctele şi Y (y1 , . . . , yn ) este dată:

n
X
d2 (X, Y ) = (xk − yk )2 .
k=1

Avem √
d(X, Y ) > 2 ⇐⇒ d2 (X, Y ) > 2

n
X n
X n
X
⇐⇒ x2k + yk2 + 2 xk yk > 2
k=1 k=1 k=1

n
X
⇐⇒ xk yk < 0.
k=1

Ţinând cont de simetria sferei, presupunem că A1 (−1, 0, . . . , 0).

Xn
Pentru X = A1 , xk yk < 0 rezultă y1 > 0, ∀Y ∈ Mn .
k=1
Fie X(x1 , X̄), Y (y1 , Ȳ ) ∈ Mn \ {A1 }, X̄, Ȳ ∈ Rn−1 .
Obţinem
n
X n−1
X n−1
X
xk yk < 0 =⇒ x1 y1 + x̄k ȳk < 0 ⇐⇒ x0k yk0 < 0,
k=1 k=1 k=1

unde
x̄k ȳk
x0k = q , yk0 = q .
Σx̄2k Σȳk2
Aşadar
n
X
(x01 , . . . , x0n−1 ), (y10 , . . . , yn−1
0
) ∈ Sn−2 şi xk yk < 0.
k=1
Geometrie vectorială şi analitică 239

Dacă an este numărul punctelor căutate ı̂n Rn avem că an ≤ 1 + an−1 şi a1 = 2 implică
an ≤ n + 1.
Arătăm că an = n + 1, dând exemplu o mulţime Mn cu n + 1 elemente satisfăcând
condiţiile problemei:

A1 (−1, 0, 0, 0, . . . , 0, 0)
A2 ( n1 , −c1 , 0, 0, . . . , 0, 0)
A3 ( n1 , n−1
1
ċ1 , −c2 , 0, . . . , 0, 0)
1 1 1
A4 ( n , n−1 ċ1 , n−2 ċ2 , −c3 , . . . , 0, 0)
····································
An−1 ( n1 , n−1
1 1
ċ1 , n−2 1
ċ2 , n−3 ċ3 , . . . , −cn−2 , 0)
1
An ( n , n−1 ċ1 , n−2 ċ2 , n−3 ċ3 , . . . , 12 ċn−2 , −cn−1 )
1 1 1
1
An+1 ( n1 , n−1 1
ċ1 , n−2 1
ċ2 , n−3 ċ3 , . . . , 12 ċn−2 , cn−1 )

unde s  
1 1
ck = 1+ 1+ , k = 1, n − 1.
n n−k+1
n n
X 1 X
Avem xk yk = − < 0 şi x2k = 1, ∀X, Y ∈ {A1 , A2 , . . . , An+1 }.
n
k=1 k=1
Aceste puncte se află pe sfera unitate din Rn şi distanţa dintre oricare două puncte
este egală cu
√ 1 √
r
d = 2 1 + > 2.
n
Observaţie. Pentru n = 2, punctele formează un triunghi echilateral ı̂n cercul unitate;
pentru n = 3 cele 4 puncte sunt vârfurile unui tetraedru regulat iar ı̂n Rn punctele formează
un simplex regulat n-dimensional.

Problema 6.33 Fie A, B, C, D patru sfere distincte ı̂n spaţiu. Presupunem că sferele A şi

B se intersectează după un cerc ce este conţinut ı̂n planul P, sferele B şi C se intersectează

după un cerc ce este conţinut ı̂n planul Q, sferele C şi D se intersectează după un cerc ce

este conţinut ı̂n planul S iar sferele D şi A se intersectează după un cerc ce este conţinut

ı̂n planul T. Demonstraţi că planele P , Q, S şi T sunt paralele cu o aceeaşi dreaptă sau

se intersectează toate ı̂ntr-un punct.

SEEMOUS Shortlist, 2008 şi Ariel Internet Math. Olympiad, 2009

Soluţie. Ţinând cont de faptul că ı̂n ecuaţia unei sfere termenii de gradul al doilea sunt
doar x2 + y 2 + z 2 , ecuaţiile celor 4 sfere diferă doar prin partea lor liniară. Avem cele patru
ecuaţii:
A : a(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0,
B : b(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0,
C : c(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + a3 x + b3 y + c3 z + d3 = 0,
D : d(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + a4 x + b4 y + c4 z + d4 = 0.
Prin urmare, diferenţa a două polinoame sferice de mai sus este liniară, deci reprezintă
ecuaţia unui plan, planul ce conţine cercul de intersecţie al celor două sfere. Deci planele
240

din enunţ au ecuaţiile:

P : (a1 − a2 )x + (b1 − b2 )y + (c1 − c2 )z + (d1 − d2 ) = 0,
Q: (a2 − a3 )x + (b2 − b3 )y + (c2 − c3 )z + (d2 − d3 ) = 0,
S: (a3 − a4 )x + (b3 − b4 )y + (c3 − c4 )z + (d3 − d4 ) = 0,
T : (a4 − a1 )x + (b4 − b1 )y + (c4 − c1 )z + (d4 − d1 ) = 0,

unde N̄P ((a1 −a2 ), (b1 −b2 ), (c1 −c2 )), N̄Q ((a2 −a3 ), (b2 −b3 ), (c2 −c3 )), N̄S ((a3 −a4 ), (b3 −
b4 ), (c3 − c4 )) şi N̄T ((a4 − a1 ), (b4 − b1 ), (c4 − c1 )) sunt normalele celor 4 plane.
Observăm că N̄P + N̄Q + N̄S + N̄T = 0̄.
Avem 2 cazuri:
Dacă trei dintre normale sunt liniar dependente (coplanare), rezultă că şi cea de-a patra
este ı̂n acelaşi plan cu ele (fiind opusul sumei celor trei). În acest caz toate normalele sunt
perpendiculare pe normala planului din care fac parte, N̄ . În consecinţă, cele 4 plane sunt
paralele cu N̄ .
Dacă trei dintre normale sunt liniar independente (necoplanare), cele trei plane au un
punct comun. Coordonatele acestui punct verifică sistemul liniar format cu ecuaţiile celor
trei plane. Cum cel de-al patrulea plan are ecuaţia dată de combinaţia liniară a primelor
3 plane, coordonatele punctului comun o verifică şi pe aceasta. Prin urmare, toate cele 4
plane se intersectează ı̂n acelaşi punct.

Problema 6.34 Punctele mobile A, B, C se află pe un elipsoid de centru O astfel ca

OA, OB, OC sunt două câte două perpendiculare. Fie H ortocentrul triunghiului ABC.

Să se determine locul geometric al punctelor H.

Soluţie. Folosind Teorema celor trei perpendiculare ı̂n tetraedrul OABC rezultă că
OH este perpendiculară pe planul (ABC). Ne raportăm la reperul ortogonal OABC.
Ecuaţia prin tăieturi a planului (ABC) este:
x y z
+ + − 1 = 0.
|OA| |OB| |OC|
1 1 1
Notând m = |OA| , n= |OB| şi p = |OC| rezultă

1
|OH| = p .
m + n2 + p 2
2

Ecuaţia elipsoidului este dată de

mx2 + ny 2 + pz 2 + 2axy + 2bxz + 2cyz = 1

iar matricea ataşată formei pătratice este

 2 
m a b
A =  a n2 c  .
b c p2
1
Observăm că |OH| = √Tr A
. Cum urma matricei A, Tr A este suma valorilor proprii
ale formei pătratice care depinde numai de elipsoid (nu şi de poziţia reperului, Tr A fiind
invariant ortogonal), obţinem că |OH| = constant = R. Cum OH parcurge toate direcţiile
posibile prin rotirea reperului, rezultă că locul geometric căutat este sfera centrată ı̂n
origine şi de rază R.
Geometrie vectorială şi analitică 241

Problema 6.35 a) Să se arate că suprafaţa S ⊂ R3 , de ecuaţie

S : 4(x2 + z 2 ) − y 2 − 10xz + 36 = 0

este o suprafaţă riglată şi o suprafaţă de rotaţie.

b) Să se determine toate suprafeţele care sunt ı̂n acelaşi timp suprafeţe riglate şi

suprafeţe de rotaţie.

Soluţie. a) S este o cuadrică. Matricea formei pătratice este

 
4 0 −5
A =  0 −1 0 
−5 0 4
cu valorile proprii λ1 = λ2 = −1 şi λ3 = 9. Vectorii proprii sunt
     
1 0 1
1 1
X1 = √  0  , X2 =  1  , X3 = √  0  .
2 1 0 2 −1

Cu schimbarea de variabile
      
x u 1 √0 1 u
 y  = P  v  = √1  0 2 0  v 
z w 2 1 0 −1 w
obţinem suprafaţa
S : u2 + v 2 − 9w2 − 36 = 0
care este hiperboloid cu o pânză (suprafaţă riglată).
Suprafaţa se obţine de exemplu rotind hiperbola

H : v 2 − 9w2 − 36 = 0, u = 0

ı̂n jurul axei Oz 0 .

b) S fiind suprafaţă riglată, prin orice punct de pe S trece o dreaptă inclusă ı̂n S.
S fiind suprafaţă de rotaţie, prin orice punct de pe S trece un cerc cu centrul pe axa
de rotaţie, perpendicular pe axa de rotaţie şi situat ı̂n ı̂ntregime ı̂n S.
Luând toate cercurile ce trec prin punctele unei generatoare obţinem suprafaţa obţinută
prin rotaţia dreptei ı̂n jurul axei. În concluzie suprafeţele sunt cele obţinute prin rotaţia
unei drepte ı̂n jurul altei drepte.
Putem obţine:
1. Plan (dacă D ⊥ D0 ).
2. Cilindru (dacă DkD0 ).
3. Con (dacă D ∩ D0 = un punct).
4. Hiperboloid cu o pânză (dacă D şi D0 sunt necoplanare şi neperpendiculare).

Problema 6.36 Fie σ un elipsoid sau un hiperboloid şi D o dreaptă ı̂n spaţiu. Notăm cu

S suprafaţa cilindrică cu generatoarea paralelă cu D şi tangentă la σ. Notăm cu C curba

punctelor de tangenţă dintre generatoare şi σ. Să se arate că C este o curbă plană.
242

Soluţie. Putem schimba sistemul de coordonate astfel ca ecuaţia elipsoidului sau hiper-
boloidului să fie sub formă redusă
S : ax2 + by 2 + cz 2 = 1.
Un punct (x, y, z) ∈ σ este punct de pe curba de tangenţă dacă normala la suprafaţa
σ ı̂n acest punct este perpendiculară pe generatoare, deci dacă vectorii ∇F şi d sunt
perpendiculari, unde
F (x, y, z) = ax2 + by 2 + cz 2 − 1 şi d = αi + βj + γk
este vectorul director al generatoarei (al dreptei D). Obţinem pentru curba de tangenţă
ecuaţiile implicite (
F (x, y, z) = 0
C:
d · V F = 0.
A doua ecuaţie este
2αax + 2βby + 2γcz = 0
care reprezintă ecuaţia unui plan (ce trece prin origine) şi curba C se află ı̂n acest plan.
Curba are originea ca centru de simetrie.

Problema 6.37 Fie σ un elipsoid sau hiperboloid şi V un punct ı̂n spaţiu. Notăm cu S

suprafaţa conică generată de dreptele ce trec prin V şi care sunt tangente la S (dacă există

astfel de drepte) şi cu C curba punctelor de tangenţă ale generatoarelor cu suprafaţa σ.

Să se arate că C este o curbă plană.

Soluţie. Alegem ı̂n spaţiu un sistem de coordonate ı̂n care suprafaţa σ are ecuaţia
redusă
σ : ax2 + by 2 + cz 2 = 1.
Un punct M (x, y, z) de pe suprafaţa σ se află pe curba C dacă normala ı̂n M la
suprafaţa σ este perpendiculară pe vectorul V M . Vectorul normal la σ ı̂n M este
∂F ∂F ∂F
∇F = i+ j+ k
∂x ∂y ∂z
unde
F (x, y, z) = ax2 + by 2 + cz 2 − 1
iar vectorul
V M = (x − a)i + (y − b)j + (z − c)k,
unde a, b, c sunt coordonatele lui V . Astfel curba C are ecuaţiile

 F (x, y, z) = 0

C: ∂F ∂F ∂F
 (x − a)
 + (y − b) + (z − c) =0
∂x ∂y ∂z
sau
ax2 + by 2 + cz 2 − 1 = 0
(
C:
(x − a)2ax + (y − b)2by + (z − c)2cz = 0.
Dacă din relaţia a doua scădem prima ı̂nmulţită cu 2 obţinem relaţia
a2 x + b2 y + c2 z = 1
care este ecuaţia unui plan ı̂n care se găseşte curba C.
Capitolul 7

Şiruri şi serii numerice

Definiţii şi rezultate

Teorema Stolz-Cesaro 1. Fie (an )n≥0 , (bn )n≥0 două şiruri de numere reale cu pro-

prietăţile următoare:

1) (bn )n≥0 este strict monoton şi nemărginit;

an+1 − an
2) există lim = l, l ∈ R.
n→∞ bn+1 − bn
an
Atunci lim = l.
n→∞ bn

Teorema Stolz-Cesaro 2. Fie (an )n≥0 , (bn )n≥0 două şiruri de numere reale cu pro-

prietăţile următoare:

1) lim an = lim bn = 0;
n→∞ n→∞

2) şirul (bn )n≥0 este strict monoton;

an+1 − an
3) există lim = l, l ∈ R.
n→∞ bn+1 − bn
an
Atunci lim = l.
n→∞ bn

Corolar. Fie (an )n≥0 un şir de numere pozitive cu proprietatea că există
an+1 √
lim = l, l ∈ R. Atunci lim n an = l.
n→∞ an n→∞
an+1
Teoremă. Fie (an )n≥1 un şir de numere pozitive cu proprietatea că există lim =
n→∞ an
l. Atunci, dacă l < 1 ⇒ lim an = 0, iar dacă l > 1 ⇒ lim an = ∞.
n→∞ n→∞

∞
X n
X
• Fie an o serie de numere reale. Şirul (sn )n≥1 , unde sn = ak , se numeşte şirul
n=1 k=1
sumelor parţiale ale seriei.

243
244

• Dacă există limita şirului (sn )n≥1 , atunci ea se numeşte suma seriei.

• Dacă şirul sumelor parţiale este convergent şi lim sn = s, atunci se spune că seria
n→∞
∞
X ∞
X
an este convergentă şi se scrie an = s.
n=1 n=1

∞
X ∞
X
• Dacă seria |an | este convergentă se spune că seria an este absolut conver-
n=1 n=1
gentă.

• O serie care este convergentă, dar nu este absolut convergentă se numeşte serie
semiconvergentă.

∞
X
Observaţii. a) Dintr-o serie dată an se pot obţine alte serii, prin schimbarea ordinei
n=1
∞
X ∞
X
termenilor ( aσ(n) , σ : N∗ → N∗ bijectivă) sau prin asocierea unor termeni ( (af (n)+1 +
n=1 n=1
af (n)+2 + · · · + af (n+1) ), unde f : N∗ → N∗ este o funcţie strict crescătoare). În general,
aceste transformări pot schimba suma seriei şi chiar natura seriilor.
În cazul seriilor absolut convergente avem:
Teoremă. Dacă ı̂ntr-o serie absolut convergentă schimbăm ordinea termenilor sau asociem
secvenţe de termeni, seria obţinută are aceeaşi sumă cu seria iniţială.
În cazul seriilor semiconvergente situaţia este complet diferită după cum arată
următoarea:
Teoremă (Riemann). Într-o serie semiconvergentă se poate schimba ordinea termenilor
ı̂n aşa fel ı̂ncât seria să fie divergentă sau să fie convergentă cu suma un număr real ar-
bitrar.
∞
X
b) Pentru fiecare număr natural m ∈ N∗ definim seria rest de ordin m prin Rm = an .
n=m
∞
X
Seria an are aceeaşi natură cu orice serie rest a ei.
n=1
∞
X
c) Dacă seria an este convergentă, atunci şirul (an )n este convergent la zero.
n=1
Un criteriu de divergenţă este următorul:
∞
X
C0. Dacă şirul (an )n nu converge la zero, atunci seria an este divergentă.
n=1

Seria geometrică
∞
X
Dacă q este un număr real, atunci seria q n se numeşte seria geometrică de raţie q.
n=0
∞
X 1
Pentru q ∈ (−1, 1) seria geometrică este convergentă şi suma ei este qn = .
1−q
n=0
Pentru q ≥ 1 seria este divergentă şi are suma ∞.
Pentru q ≤ −1 seria este divergentă şi nu are sumă.
Şiruri şi serii numerice 245

Seria armonică generalizată

∞
X 1
Dacă α este un număr real, atunci seria se numeşte serie armonică generalizată
nα
n=1
de exponent α.
∞ ∞
X 1 X 1
Pentru α > 1 seria armonică α
este convergentă şi suma ei se notează =
n nα
n=1 n=1
ζ(α). Funcţia ζ : (1, ∞) → R se numeşte funcţia ”zeta” a lui Riemann. Pentru α ≤ 1 seria
∞
X 1
armonică este divergentă şi are suma ∞.
nα
n=1

Criterii generale de convergenţă

∞
X
C1. (Criteriul general al lui Cauchy) Seria an este convergentă dacă şi numai
n=1
dacă, pentru orice ε > 0 există un rang N (ε) ∈ N astfel ca pentru orice n ≥ N (ε) şi orice
p ≥ 1 să avem:
|an+1 + an+2 + · · · + an+p | < ε.
∞
X
C2. (Criteriul lui Abel-Dirichlet) Dacă seria an are şirul sumelor parţiale
n=1
∞
X
mărginit, iar şirul (bn )n este descrescător la zero, atunci seria an bn este convergentă.
n=1
∞
X
C3. (Criteriul lui Abel) Dacă seria an este convergentă iar şirul (bn )n este
n=1
∞
X
monoton şi mărginit, atunci seria an bn este convergentă.
n=1
C4. (Criteriul lui Leibniz) Dacă şirul (bn )n≥1 este monoton şi convergent la zero,
∞
X
atunci seria (−1)n bn este convergentă.
n=1

Criterii de convergenţă pentru serii cu termeni pozitivi

În următoarele criterii (C4-C10) termenii seriilor care apar sunt strict pozitivi.

A. Criterii intrinseci
C4. Criteriul raportului (d’Alembert)
an+1
a) Dacă există q ∈ (0, 1) şi N ∈ N∗ astfel ca ≤ q pentru orice n > N , atunci seria
an
∞
X
an este convergentă.
n=1
∞
an+1 X
b) Dacă există N ∈ N∗ astfel ca ≥ 1 pentru orice n > N , atunci seria an
an
n=1
este divergentă.
246

an+1
C4’. Dacă există limita lim = l atunci:
n→∞ an
X∞
a) pentru l ∈ [0, 1) seria an este convergentă;
n=1
X
b) pentru l ∈ (1, ∞) seria an este divergentă;
n≥1
c) pentru l = 1 criteriul este ineficient.

C5. Criteriul radicalului (Cauchy)

√
a) Dacă există q ∈ (0, 1) şi N ∈ N∗ astfel ca n an ≤ q pentru orice n > N , atunci seria
∞
X
an este convergentă.
n=1 √
b) Dacă există o infinitate de termeni pentru care n a ≥ 1 atunci seria este divergentă.
n

√
C5’. Dacă există lim n an = l atunci:
n→∞
∞
X
a) pentru l ∈ [0, 1) seria an este convergentă;
n=1
X
b) pentru l ∈ (1, ∞) seria an este divergentă;
n≥1
c) pentru l = 1 criteriul este ineficient.

C6. Criteriul Raabe-Duhamel

a) Dacă există un număr real c > 1 şi un număr natural N ∈ N∗ astfel ca
 
an
n −1 ≥ c, pentru orice n ≥ N,
an+1

∞
X
atunci seria an este convergentă.
n=1
b) Dacă există un număr natural N pentru care
 
an
n −1 ≤ 1, pentru orice n ≥ N,
an+1
X
atunci seria an este divergentă.
n≥1  
an
C6’. Dacă există limita lim n −1 = l atunci:
n→∞ an+1
∞
X
a) pentru l > 1 seria an este convergentă;
n=1
X
b) pentru l < 1 seria an este divergentă;
n≥1
c) pentru l = 1 criteriul este ineficient.
Observaţie. În general criteriul Raabe-Duhamel se aplică la serii la care criteriul
raportului sau radicalului este ineficient.

C7. Criteriul condensării (Cauchy)

Şiruri şi serii numerice 247

∞
X ∞
X
Dacă şirul (an )n este descrescător, atunci seriile an şi 2n a2n au aceeaşi natură
n=1 n=1
(sunt simultan convergente sau divergente).

B. Criterii de comparaţie
C8. Dacă există N ∈ N∗ astfel ca 0 < an ≤ bn pentru orice n > N , atunci:
∞
X ∞
X
a) Dacă seria an este divergentă, atunci seria bn este divergentă.
n=1 n=1
X∞ X∞
b) Dacă seria bn este convergentă, atunci seria an este convergentă.
n=1 n=1
an+1 bn+1
C9. Dacă există N ∈ N∗ astfel ca ≤ pentru orice n > N , atunci:
an bn
∞
X X∞
a) Dacă seria an este divergentă, atunci seria bn este divergentă.
n=1 n=1
X∞ X∞
b) Dacă seria bn este convergentă, atunci seria an este convergentă.
n=1 n=1
an
C10. Dacă există lim = l atunci:
bn
n→∞
X∞ ∞
X
a) pentru l ∈ (0, ∞) seriile an şi bn au aceeaşi natură;
n=1 n=1
b) pentru l = 0 avem implicaţiile:
X∞ ∞
X
an divergentă ⇒ bn divergentă;
n=1 n=1
X∞ X∞
bn convergentă ⇒ an convergentă;
n=1 n=1
c) pentru l = ∞ avem implicaţiile:
X∞ X∞
bn divergentă ⇒ an divergentă;
n=1 n=1
X∞ X∞
an convergentă ⇒ bn convergentă.
n=1 n=1
∞
X
Observaţie. În general pentru a decide natura unei serii an prin criteriul C10 se
n=1
folosesc pentru comparaţie serii armonice generalizate. Se obţine criteriul 10’.
C10’. Dacă există α ∈ R astfel ca

lim nα an = l ∈ (0, ∞)
n→∞

atunci:
∞
X
a) pentru α > 1 seria an este convergentă;
n=1
X∞
b) pentru α ≤ 1 seria an este divergentă.
n=1
248

Produsul Cauchy a două serii

∞
X ∞
X ∞
X
Definiţie. Dacă an şi bn sunt două serii, atunci seria cn cu termenul general
n=1 n=1 n=1
cn = a1 bn + a2 bn−1 + a3 bn−2 + · · · + an b1 ,
n ≥ 1, se numeşte produsul Cauchy al celor două
serii.
Observaţie. În general produsul Cauchy a două serii convergente nu este neapărat o
(−1)n−1
serie convergentă (an = bn = √ ).
n
∞
X ∞
X
Teoremă (Mertens). Dacă seriile an şi bn sunt convergente, iar una din ele
n=1 n=1
∞
X
este absolut convergentă, atunci produsul lor Cauchy cn este o serie convergentă şi
n=1
∞
X ∞
X ∞
X
dacă an = A, bn = B, atunci cn = AB.
n=1 n=1 n=1

Şiruri. Probleme

Problema 7.1 Fie I ⊆ R şi f : I → I. Definim şirul (an )n≥0 prin relaţia an+1 = f (an ),

n ≥ 0, a0 ∈ I. Să se arate că:

1) Dacă f este crescătoare, atunci (an )n≥0 este monoton;

2) Dacă f este descrescătoare, atunci şirurile (a2n )n≥0 , (a2n+1 )n≥0 sunt monotone şi

au monotonii diferite.

Soluţie. 1) Dacă a0 ≤ a1 rezultă că f (a0 ) ≤ f (a1 ), adică a1 ≤ a2 şi apoi prin inducţie
se arată că an ≤ an+1 pentru orice n ≥ 0. Dacă a0 ≥ a1 rezultă analog că şirul este
descrescător.
2) Avem
a2n+1 = f (a2n+1 ) = (f ◦ f )(a2n ), n ≥ 0

şi
a2n+2 = f (a2n+1 ) = (f ◦ f )(a2n ), n ≥ 0.

Cum g = f ◦ f este crescătoare, din punctul 1) rezultă că (a2n )n≥0 şi (a2n+1 )n≥0 sunt
şiruri monotone. Dacă presupunem că (a2n )n≥0 este crescător, din relaţia a2n ≤ a2n+2
obţinem f (a2n ) ≥ f (a2n+1 ) echivalent cu a2n+1 ≥ a2n+3 , n ≥ 0, ceea ce arată că (a2n+1 )n≥0
este descrescător. Presupunerea că (a2n )n≥0 este descrescător conduce ı̂n mod analog la
faptul că (a2n+1 )n≥0 este crescător. Deci şirurile (a2n )n≥0 şi (a2n+1 )n≥0 au monotonii
diferite.

 
1 1 1
Problema 7.2 a) Să se arate că lim + + ··· + = ln 2;
n→∞ n + 1 n+2
 2n
1 1 1
b) Să se calculeze lim n + + ··· + − ln 2 .
n→∞ n+1 n+2 2n
Şiruri şi serii numerice 249

1 1
Soluţie. a) Fie cn = 1 + + · · · + − ln n, n ≥ 0. Avem
2 n
1 1 1
xn = + + ··· + − ln 2 = (c2n − cn ) + ln 2n − ln n =
n+1 n+2 2n
= c2n − cn + ln 2,
de unde obţinem lim xn = ln 2.
n→∞
1 1 1
+ + ··· + − ln 2
b) Fie yn = n + 1 n + 2 2n , n ≥ 1,
1
n
1 1 1 1
an = + + ··· + − ln 2, bn = .
n+1 n+2 2n n
Condiţiile celei de-a doua teoreme a lui Stolz-Cesaro sunt ı̂ndeplinite şi avem
1 1 1
an+1 − an − + + 1
lim lim n + 1 2n + 1 2n + 2 = −
n→∞ bn+1 − bn n→∞ 1 1 4
−
n+1 n
1
de unde rezultă că lim yn = − .
n→∞ 4

Problema 7.3 Fie f : [1, ∞) → R o funcţie descrescătoare şi mărginită inferior. Să se

arate că şirul (an )n≥1 de termen general

Z n
an = f (1) + f (2) + · · · + f (n) − f (x)dx
1

este convergent.

Soluţie. Studiem monotonia lui (an )n≥1 . Avem

Z n+1 Z n
an+1 − an = f (n + 1) − f (x)dx + f (x)dx =
1 1
Z n+1 Z n+1
= f (n + 1) − f (x)dx = (f (n + 1) − f (x))dx ≤ 0,
n n
ţinând seama că f este descrescătoare. Rezultă că şirul (an )n≥1 este descrescător. Demon-
străm că şirul este mărginit inferior. Avem
 Z 2   Z 3 
an = f (1) − f (x)dx + f (2) − f (x)dx + · · · +
1 2
 Z n 
+ f (n − 1) − f (x)dx + f (n) =
n−1
Z 2 Z 3
= (f (1) − f (x))dx + (f (2) − f (x))dx + · · · +
1 2
250

Z n
+ (f (n − 1) − f (x))dx + f (n),
n−1

de unde rezultă că (an )n≥1 este mărginit inferior, ţinând seama de monotonia lui f şi
de faptul că f este mărginită inferior. Prin urmare şirul (an )n≥1 este convergent, fiind
monoton şi mărginit.
1
Observaţie. Pentru funcţia f : [1, ∞) → R, f (x) = , rezultă imediat că şirul (cn )n≥1 ,
x
1 1
cn = 1 + + · · · + − ln n
2 n
este convergent.

√ √
Problema 7.4 Să se calculeze lim [(n + 1) n+1 n + 1 − n n n].
n→∞

1
Soluţie. Considerăm funcţia f : [n, n + 1] → R, n ∈ N∗ , f (x) = x1+ x , căreia ı̂i aplicăm
teorema lui Lagrange. Rezultă că există cn ∈ (n, n + 1) astfel ca
1
 
cn 1 ln cn
f (n + 1) − f (n) = cn +1− .
cn cn

Din cn > n rezultă că lim cn = ∞ şi ı̂n continuare

n→∞

lim [f (n + 1) − f (n)] = 1.
n→∞

Problema 7.5 Demonstraţi că dacă sin x 6= 0, atunci şirul (sin nx)n≥0 nu are limită.

Soluţie. Să presupunem că şirul (sin nx)n≥0 este convergent. Din

sin(n + 1)x − sin(n − 1)x

cos nx =
2 sin x
rezultă că lim cos nx = 0.
n→∞
Ţinând seama de relaţia

cos(n + 1)x − cos(n − 1)x

sin nx =
2 sin x
deducem că lim sin nx = 0, prin urmare lim (sin2 nx+cos2 nx) = 0, contradicţie. Rezultă
n→∞ n→∞
că şirul (sin nx)n≥0 este divergent.

Problema 7.6 Să se determine cel mai mic număr real pozitiv x pentru care şirul (an )n≥1 ,
1 n+x
 
an = 1 + este descrescător.
n


1
Soluţie. Considerăm funcţia f : [1, ∞) → R, f (t) = (t + x) ln 1 + , t ≥ 1. Evident
t
an = ef (n) , n ≥ 1. Avem  
0 1 t+x
f (t) = ln 1 + − ,
t t(1 + t)
Şiruri şi serii numerice 251

t(2x − 1) + x
f 00 (t) = .
t2 (1 + t)2
1
Dacă x ≥ rezultă f 00 (t) ≥ 0 pentru orice t ≥ 1, deci f 0 este strict crescătoare
2
pe [1, ∞). Cum lim f 0 (t) = 0 rezultă f 0 (t) < 0, t ≥ 1, deci f este descrescătoare pe
t→∞
1 1
[1, ∞). Rezultă că (an )n≥1 este un şir descrescător pentru x ≥ . Dacă x < , atunci
2 2
00 x
ecuaţia f (t) = 0 are rădăcina t0 = şi f (t) ≤ 0 pentru t ≥ t0 . Rezultă că f 0
00
1 − 2x
este descrescătoare pe [t0 , ∞) şi cum lim f 0 (t) = 0 avem f 0 (t) > 0 pentru t ≥ t0 . Prin
t→∞
urmare şirul (an ) este crescător pentru n > t0 . Cel mai mic număr pentru care (an )n≥1
1
este descrescător este x = .
2

Problema 7.7 Să se arate că dacă lim ann = a, lim bnn = b, a, b > 0, atunci pentru orice
n→∞ n→∞

p ≥ 0, q ≥ 0 cu p + q = 1, are loc relaţia

lim (pan + qbn )n = ap bq .

n→∞

Soluţie. Arătăm mai ı̂ntâi că lim an = 1 şi lim bn = 1. De aici deducem că
n→∞ n→∞
lim (pan + qbn ) = 1.
n→∞
Apoi avem
lim n(an − 1) = ln a, lim n(bn − 1) = ln b
n→∞ n→∞
şi ı̂n continuare
lim n(pan +qbn −1)
lim (pan + qbn )n = en→∞ =
n→∞
lim [pn(an −1)+qn(bn −1)]
= en→∞ = ep ln a+q ln b = ap bq .
 1 1 1 1

Problema 7.8 Să se calculeze lim e1+ 2 +···+ n+1 − e1+ 2 +···+ n .
n→∞

1 1
Soluţie. Fie cn = 1 + 2 + ··· + n − ln n. Avem
1 1 1 1 1 1
 1 
xn = e1+ 2 +···+ n+1 − e1+ 2 +···+ n = e1+ 2 +···+ n e n+1 − 1 =
1
cn +ln n
 1 n  e n+1 − 1
=e e n+1 − 1 = ecn ·
· .
n+1 1
n+1
c
Rezultă că lim xn = e , unde c este constanta lui Euler.
n→∞

Problema 7.9 Să se arate că următoarele şiruri sunt convergente, folosind problema 7.3.
1 1
a) an = 1 + + · · · + − ln n;
2 n
1 1 1
b) an = + + ··· + − ln(ln n);
2 ln 2 3 ln 3 n ln n
1 1 1
c) an = 1 + α + · · · + α − n1−α , α ∈ (0, 1);
2 n 1−α
1 1
d) an = 1 + α + · · · + α , α > 1.
2 n
252

1
Soluţie. a) Se ia f (x) = ;
x
1
b) f (x) = ;
x ln x
1
c) f (x) = α ;
x
1
d) f (x) = α .
x

Problema 7.10 Să se calculeze limitele următoarelor şiruri:

 
1 1 1
a) an = 1 + + ··· + , n ≥ 2;
ln n 2 n 
1 1 1 1
b) an = + + ··· + , n ≥ 3;
ln(ln n)
 2 ln 2 3 ln 3  n ln n
1 1 1
c) an = 1−α 1 + α + · · · + α , α ∈ (0, 1).
n 2 n
Soluţie. Se utilizează prima teoremă a lui Stolz-Cesaro obţinându-se:
a) lim an = 1;
n→∞
b) lim an = 1;
n→∞
1
c) lim an = .
n→∞ 1−α

Problema 7.11 Dacă notăm cu a limitele şirurilor de la exerciţiul 7.9 să se calculeze

limitele următoare:
 
1 1
a) lim n 1 + + · · · + − ln n − a ;
n→∞
2 n 
1 1 1
b) lim n ln n + + ··· + − ln(ln n) − a ;
n→∞
 2 ln 2 3 ln 3 n ln n 
α 1 1 1 1−α
c) lim n 1 + α + · · · + α − n − a , α ∈ (0, 1);
n→∞
 2 n 1 −α
1 1
d) lim nα−1 1 + α + · · · + α − a , α > 1.
n→∞ 2 n
Soluţie. Se aplică a doua teoremă a lui Stolz-Cesaro.
1 1 1
a) xn = 1 + + · · · + − ln n − a, yn = , n ≥ 1. Avem
2 n n
1
xn xn+1 − xn − ln(n + 1) + ln n
lim = lim = lim n + 1 =
n→∞ yn n→∞ yn+1 − yn n→∞ 1 1
−
n+1 n
1 1 1 1
− ln(x + 1) + ln x − 2
− +
(x + 1) x+1 x 1
lim x + 1
= x→∞ = x→∞
lim = ;
1 1 1 1 2
x∈R − x∈R − 2
+ 2
x+1 x (x + 1) x
b) Se obţine limita 1;
c) Aplicând teorema a doua a lui Cesaro-Stolz obţinem
 
α 1 1 1 1−α
lim n 1 + α + · · · + α − n −a =
n→∞ 2 n 1−α
Şiruri şi serii numerice 253

1 1
− [(n + 1)1−α − n1−α ]
(n + 1)α 1 − α
= lim =
n→∞ 1 1
−
(n + 1)α nα
n+1 α
   
1 − α − (n + 1) − n
n
= lim =
n→∞ nα − (n + 1)α
(1 − α)
nα
(1 − α)x − (1 + x) + (1 + x)α 1
= lim α
=
x→0
x∈R
x[1 − (1 + x) ](1 − α) 2
aplicând regula lui l’Hospital de două ori;
1
d) Se obţine limita .
1−α

Problema 7.12 Să se arate că dacă p, q ∈ N∗ , p < q, au loc relaţiile:

qn
X 1 q
a) lim = ln ;
n→∞ k p
k=pn
qn
1 X 1 q
b) lim = ln ;
n→∞ n k p
k=pn
nq
1 X 1
c) lim = q − p;
n→∞ ln n k
k=n p
qn  
X 1 ln q
d) lim = ln ;
n→∞
n
k ln k ln p
k=p
nq
X 1 q
e) lim = ln ;
n→∞ k ln k p
k=np

Soluţie. Fie (an )n≥1 un şir de numere reale, sn = a1 + a2 + · · · + an , n ≥ 1 şi (bn )n≥1
un şir cu proprietatea că şirul (sn − bn )n≥1 este convergent. Dacă (pn )n≥1 , (qn )n≥1 sunt
două şiruri de numere naturale, pn ≤ qn pentru n ≥ 1, atunci
qn
X
ak = sqn − spn + apn = (sqn − bqn ) − (spn − bpn ) + (bqn − bpn ) + apn .
k=pn

De aici obţinem
qn
X
lim ak = lim [(bqn − bpn ) + apn ]
n→∞ n→∞
k=pn

ı̂n ipoteza că limita din dreapta există.

a) pn = pn, qn = qn, bn = ln n,
 
1 q
lim ln qn − ln pn + = ln .
n→∞ pn p
1
b) pn = pn , qn = q n , ak = , bn = ln n.
k
Pentru c), d), e) procedăm analog.
254

Problema 7.13 Fie (an )n≥1 şi (bn )n≥1 două şiruri de numere ı̂ntregi cu proprietatea

0 < an ≤ bn , n ≥ 1. Să se arate că

bn
an Y 1
lim e k = 1.
n→∞ bn
k=an
 
bn bn
an Y 1 X 1
Soluţie. ln  e =
k + ln an − ln bn =
bn k
k=an k=an

bn an
! !
X 1 X 1 1
= − ln bn − − ln an + → c − c + 0 = 0.
k k an
k=1 k=1

Problema 7.14 Demonstraţi că

" r #
√
q
lim 1000 1 + 2 + · · · + n = 1757.
n→∞

Soluţie. Considerăm şirurile (an )n≥5 , (bn )n≥5 ,

s r
r
√ √
q q
an = 1 + 2 + · · · + n, bn = 1 + 2 + · · · + n + 2n.

Se arată uşor că (an ) este crescător, iar (bn ) este descrescător şi an < bn , n ≥ 5, prin
urmare
1, 7575 < a6 < lim an < b6 = 1, 7579,
n→∞
deci " r #
√
q
lim 1000 1 + 2 + · · · + n = 1757.
n→∞

Problema 7.15 Fie a, b > 0 şi (xn )n≥1 , (yn )n≥1 două şiruri de numere reale cu pro-

prietăţile:
xn yn
lim = A, lim = B, A, B ∈ R.
n→∞ na n→∞ nb
Să se calculeze

(x1 + x2 + · · · + xn )(y1 + y2 + · · · + yn )
lim .
n→∞ n(x1 y1 + x2 y2 + · · · + xn yn )
x1 + · · · + xn y1 + · · · + yn
(x1 + · · · + xn )(y1 + · · · + yn ) ·
Soluţie. = na+1 nb+1 şi
n(x1 y1 + · · · + xn yn ) x1 y1 + · · · + xn yn
na+b+1
x1 + · · · + xn xn+1 A
lim a+1
= lim a+1 a+1
= ,
n→∞ n n→∞ (n + 1) −n a+1
y1 + · · · + yn B
lim b+1
= ,
n→∞ n b+1
Şiruri şi serii numerice 255

x1 y1 + · · · + xn yn xn+1 yn+1
lim = lim =
n→∞ na+b+1 n→∞ (n + 1)a+b+1 − na+b+1

xn+1 yn+1
·
(n + 1)a (n + 1)b AB
= lim a+b+1 a+b+1
= .
n→∞ (n + 1) −n a+b+1
(n + 1)a+b
a+b+1
Limita cerută este egală cu .
(a + 1)(b + 1)

Problema 7.16 (Transformarea Toeplitz) Fie {cn,k : 1 ≤ k ≤ n, n ≥ 1} un şir dublu

de numere reale cu proprietăţile:

i) lim cn,k = 0 pentru orice k ∈ N∗ ;

n→∞
n
X
ii) lim cn,k = 1;
n→∞
k=1
n
X
iii) există c > 0 astfel ca |cn,k | ≤ c pentru orice n ≥ 1.
k=1
Atunci pentru orice şir convergent de numere reale (an )n≥1 , şirul (bn )n≥1 definit prin
n
X
bn = cn,k ak , n ≥ 1, este convergent şi lim bn = lim an .
n→∞ n→∞
k=1

Soluţie. Dacă an = a pentru orice n ≥ 1, atunci din ii) avem

n
X
lim bn = a lim cn,k = a.
n→∞ n→∞
k=1

Astfel este suficient să considerăm cazul când şirul (an )n≥1 converge la zero. Pentru
m > 1 şi n ≥ m avem
 
Xn  m−1 n
 X X
(1) |bn − 0| =  cn,k ak  ≤ |cn,k | · |ak | + |cn,k | · |ak |

 
k=1 k=1 k=m

ε
Fie ε > 0. Din lim an = 0 rezultă că există n1 ∈ N astfel ca |an | < pentru n ≥ n1 .
n→∞ 2c
Şirul (an )n≥1 este mărginit şi presupunem că |an | ≤ D, pentru orice n ≥ 1. Din i) rezultă
că există n2 ∈ N astfel ca pentru n ≥ n2

1 −1
nX
ε
|cn,k | < .
2D
k=1

Punând m = n1 ı̂n (1), obţinem

1 −1
nX n
ε X ε ε
|bn | ≤ D |cn,k | + |cn,k | < + = ε
2c 2 2
k=1 k=n1

pentru n ≥ max{n1 , n2 }. Prin urmare lim bn = 0.

n→∞
256

Problema 7.17 Să se demonstreze că dacă ı̂n exerciţiul precedent cnk > 0, 1 ≤ k ≤

n, ∀n ≥ 1, atunci pentru orice şir (xn ) cu limita ∞, rezultă că şi transformata sa Toeplitz,

(yn ), are limita ∞.

Soluţie. Fie (xn ) cu xn → ∞; se poate presupune ca toţi termenii termenii şirului (xn )
n
X
sunt strict pozitivi. Fie C > 0; din condiţia lim cnk = 1, rezultă că există N1 ∈ N
n→∞
k=1
astfel ı̂ncât:
n
X 1
cnk > , ∀n ≥ N1 .
2
k=1
Şirul (xn ) fiind nemărginit, există N2 ∈ N astfel ı̂ncât xn ≥ 2C, ∀n ≥ N2 . Fie N3 =
max{N1 , N2 }; atunci, pentru orice n ≥ N3 , avem:
n
X N3
X n
X
cnk xk = cnk xk + cnk xk ≥
k=1 k=1 k=N3

N3
X
≥ cnk xk + C > C,
k=1
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Problema 7.18 Demonstraţi că dacă lim an = a, a ∈ R, atunci

n→∞

na1 + (n − 1)a2 + · · · + an a
lim 2
= .
n→∞ n 2
2(n − k + 1)
Soluţie. Se aplică teorema lui Toeplitz cu cn,k = sau se aplică teorema
n2
Stolz-Cesaro de două ori.

Problema 7.19 Dacă lim an = a, lim bn = b, a, b ∈ R, atunci

n→∞ n→∞
a1 bn + a2 bn−1 + · · · + an b1
lim = ab.
n→∞ n
bn−k+1
Soluţie. Dacă b 6= 0, luăm cn,k = ı̂n teorema lui Toeplitz.
nb
1 + bn−k+1
Dacă b = 0, punând cn,k = , avem
n
a1 (1 + bn ) + a2 (1 + bn−1 ) + · · · + an (1 + b1 )
lim =a
n→∞ n
a1 + · · · + an
şi ţinând seama că lim = a rezultă concluzia.
n→∞ n

Problema 7.20 Presupunem că lim an = a, a ∈ R. Să se calculeze:

a n→∞
n an−1 a1 
a) lim + + · · · + n−1 ;
n→∞  1 2 2 
a1 a2 am
b) lim + + ··· + ;
n→∞ 1 · 2 2·3 n(n + 1) 
a an−1 a1
n
c) lim − + · · · + (−1)n−1 n−1 .
n→∞ 1 2 2
Şiruri şi serii numerice 257

Soluţie. Se obţin, aplicând teorema lui Toeplitz, rezultatele:

2
a) 2a; b) a; c) a.
3

Problema 7.21 Determinaţi mulţimea punctelor limită ale şirului (an )n≥1 , unde:
[1 − (−1)n ] · 2n + 1
a) an = ;
2n+ 3
 nπ n
b) an = cos ;
3
2 2

2n 2n
c) an = − .
7 7

1 2n+1 + 1
Soluţie. a) a2n = , a2n+1 = . Avem lim a2n = 0 şi lim a2n+1 = 2,
2n + 3 2n + 3 n→∞ n→∞
deci L(an ) = {0, 2};
b) L(an ) = {−1, 0, 1};
2 2
c) a7k = 0, a7k+1 = , . . . , a7k+6 = . Se obţine
7 7
 
1 2 4
L(an ) = 0, , , .
7 7 7

Problema 7.22 Fie (an )n≥1 un şir de numere reale cu proprietatea că lim (an+1 − an ) =
n→∞

0. Arătaţi că mulţimea punctelor limită ale lui (an )n≥1 este un interval ı̂nchis.

Soluţie. Fie a < b puncte limită ale şirului (an )n≥1 şi c ∈ (a, b). Vom construi prin
recurenţă un subşir (ank )k≥1 având limita c. Presupunând (ank )k≥1 ales, fie n0 ∈ N astfel
1
ca |an+1 − an | < , pentru n ≥ n0 . Din faptul că a, b sunt puncte limită ale lui (an )n≥1 ,
k
rezultă că există p, q ∈ N, p, q > max{n0 , nk } cu proprietatea că ap < c < aq . Notăm cu
nk+1 cel mai mare indice cuprins ı̂ntre p şi q astfel ca c < ank+1 + 1. Rezultă că
1
|ank+1 − c| ≤ |ank+1 − ank+1 +1 | ≤ .
k
Această construcţie arată că mulţimea punctelor limită ale lui (an )n≥1 este un interval.
Fie a o extremitate a acestui interval. Există deci un şir (xn )n≥1 format din puncte limită
pentru şirul (an )n≥1 astfel ca lim xn = a. Este suficient să alegem un subşir (ank )k≥1
n→∞
1
astfel ca |ank − xk | ≤ . Avem lim ank = a, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
k n→∞

Problema 7.23 Fie f : R → R o funcţie periodică cu perioada T > 0, continuă ı̂n punctul

x ∈ R. Fie (Sn )n≥1 un şir satisfăcând condiţiile:

(i) lim Sn = ∞;
n→∞

(ii) lim (Sn+1 − Sn ) = 0.

n→∞

Atunci f (x) este un punct limită al şirului (f (Sn ))n≥1 .

Soluţie. Deoarece f este continuă ı̂n x, există δ 1 > 0 astfel ı̂ncât |t − x| < δ 1 implică
|f (t)−f (x)| < 1. Cum lim (Sn+1 −Sn ) = 0, există N1 ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ N1
n→∞
258

să avem |Sn+1 − Sn | < δ 1 . Fie k1 ∈ N cu proprietatea că x + k1 T ≥ SN1 . Din (i) rezultă că
există n1 ∈ N, n1 ≥ N1 , astfel ı̂ncât Sn1 ≤ x + k1 T < Sn1 +1 . Avem că |x + k1 T − Sn1 | < δ 1
şi atunci |(Sn1 − k1 T ) − x| < δ 1 , de unde |f (Sn1 ) − f (x)| = |f (Sn1 − k1 T ) − f (x)| < 1.
Deoarece f este continuă ı̂n x, există δ 2 > 0 astfel ı̂ncât |t − x| < δ 2 implică |f (t) −
f (x)| < 12 . Cum lim (Sn+1 − Sn ) = 0, există N2 ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ N2
n→∞
să avem |Sn+1 − Sn | < δ 2 . Fie k2 ∈ N cu proprietatea că x + k2 T ≥ Smax(N2 ,n1 +1) . Din
(i) rezultă că există n2 ∈ N, n2 ≥ max(N2 , n1 + 1), astfel ı̂ncât Sn2 ≤ x + k2 T < Sn2 +1 .
Avem că |x + k2 T − Sn2 | < δ 1 şi atunci |(Sn2 − k2 T ) − x| < δ 2 , de unde |f (Sn2 ) − f (x)| =
|f (Sn2 − k2 T ) − f (x)| < 12 .
Continuând procedeul de mai sus vom obţine un şir strict crescător (np )p≥1 care are
proprietatea că |f (Snp ) − f (x)| < p1 şi trecând la limită obţinem lim |f (Snp ) − f (x)| = 0,
p→∞
deci şirul (f (Snp ))p≥1 converge la f (x).

1 1 1
Problema 7.24 Fie En = 1 + + + · · · + , n ≥ 1.
1! 2! n!
Demonstraţi că:
1
a) 0 < e − En < , n ≥ 1;
n · n!
b) e 6∈ Q;

c) lim (n!e − [n!e]) = 0.

n→∞

1 1 1
Soluţie. a) Em+n − En = + + ··· + <
(n + 1)! (n + n)! (n + m)!
 
1 1 1 1 1 n+2
< 1+ + 2
+ ··· + m−1
< ·
(n + 1)! n + 2 (n + 2) (n + 2) (n + 1)! n + 1

Fixând n şi făcând m → ∞ obţinem

1 n+2 1
e − En ≤ · < .
(n + 1)! n + 1 n · n!

p 1
b) Să presupunem că e = ∈ Q, p, q ∈ N, q 6= 0. Avem 0 < e − Eq < şi ı̂nmulţind
q q · q!
1
cu q! obţinem 0 < p(q − 1)! − q!Eq < , contradicţie, pentru că (p(q − 1)! − q!Eq ) ∈ Z.
q
c) Din punctul a) rezultă că pentru orice n ≥ 1 există θn ∈]0, 1[ astfel ca

θn
e = En + ,
n · n!
deci  
θn
[n!e] = n!En + = n!En ,
n
deci
lim (n!e − [n!e]) = 0.
n→∞

Problema 7.25 Să se arate că lim n sin(2πen!) = 2π.

n→∞
Şiruri şi serii numerice 259

Soluţie. Din problema 7.24 a) rezultă că pentru orice n ∈ N există θn+1 ∈ (0, 1) astfel
ca
θn+1
e = En+1 + .
(n + 1)(n + 1)!
Avem    
θn+1
xn = n sin(2πen!) = n sin 2π En+1 + n! =
(n + 1)(n + 1)!
     
1 θn+1 1 θn+1
n sin 2π En + + n! = n sin 2πEn n! + +
(n + 1)! (n + 1)(n + 1)! n + 1 (n + 1)2
şi cum n!En ∈ N obţinem
h i
1 θn+1
 
1 θn+1
 sin 2π( (n+1)! + (n+1) 2 ) 
n nθn+1

xn = n sin 2π + = 2π + ,
(n + 1)! (n + 1)2
 
1
2π (n+1)! θn+1
+ (n+1) n + 1 (n + 1)2
2

deci lim = 2π.

n→∞

Problema 7.26 Fie (an )n≥1 un şir de numere reale cu proprietăţile: 0 < an ≤ 1 pentru

orice n ≥ 1 şi lim (a1 + a2 + · · · + an ) = ∞.

n→∞

a) Să se arate că pentru orice l ∈ [1, ∞) ∪ {∞} există o funcţie strict crescătoare

L : N∗ → N∗ astfel ca
a1 + a2 + · · · + aL(n+1)
lim = l.
n→∞ a1 + a2 + · · · + aL(n)

1
b) Să se determine funcţia L pentru an = √ , n ≥ 1.
n
Soluţie. a) Fie sk = a1 + · · · + ak , k ≥ 1. Intervalele [sk , sk+1 ), k ≥ 1, determină o
partiţie a intervalului [a1 , ∞).
1. Dacă l > 1, atunci pentru orice n ≥ 1 există un unic k ∈ N∗ astfel ca ln ∈ [sk , sk+1 )
şi definim funcţia L(n) = k, deci ln ∈ [sL(n) , sL(n)+1 ). Cum ln+1 − ln > 1 > aL(n)+1 rezultă
sL(n+1) ≥ sL(n)+1 şi atunci L(n + 1) > L(n), deci L este funcţie strict crescătoare.
Avem:
sL(n) ≤ ln < sL(n)+1 = sL(n) + aL(n)+1 < sL(n) + 1
sL(n+1) ≤ ln+1 < sL(n+1)+1
din care deducem
ln+1 sL(n+1) ln+1
< < ,
ln sL(n) ln − 1
sL(n+1)
de unde obţinem lim = 1.
n→∞ sL(n)
2. Dacă l = 1, alegem L(n) = n şi obţinem
sn+1 an+1
lim = 1 + lim = 1.
n→∞ sn n→∞ sn
3. Dacă l = ∞ alegem L(n) astfel ca nn ∈ [sL(n) , sL(n)+1 ) şi avem
sL(n+1) (n + 1)n+1 − 1
≥ → ∞.
sL(n) nn
260

1 1 √
b) Şirul (an )n≥1 , an = 1 + √ + · · · + √ − 2 n este convergent. Avem
2 n
√
sL(n+1) aL(n+1) + 2 aL(n+1)
= √ ,
sL(n) aL(n) + 2 aL(n)
√
sL(n+1) aL(n+1)
lim = lim √ .
n→∞ sL(n) n→∞ aL(n)
Pentru l = 1 alegem L(n) = n.
Pentru l > 1 alegem L(n) = [l2n ].
Pentru l > 1 alegem L(n) = nn .

Problema 7.27 Fie a şi b două numere reale astfel ı̂ncât 0 < a < b. Definim şirurile:

√ 1
a1 = ab, b1 = (a + b)
2
p 1
a2 = a1 b1 , b2 = (a1 + b1 )
2

.........
p 1
an = an−1 bn−1 , bn = (an−1 + bn−1 ).
2
Să se arate că şirurile an si bn sunt convergente şi au aceeaşi limită (numită media

aritmetico-geometrică a numerelor a şi b).

Soluţie. Evident, din inegalitatea mediilor rezultă an ≤ bn , ∀n ∈ N şi a < a1 < b1 < b.
Vom arăta că şirul (an ) este crescător, iar şirul bn este descrescător. Avem:
p an (bn − an )
an+1 − an = an bn − an = √ > 0, ∀n ∈ N,
an bn + an

an + bn an − bn
bn+1 − bn = − bn = < 0, ∀n ∈ N.
2 2
Rezultă că şirurile sunt convergente; dacă notăm L1 = lim an şi L2 = lim bn , atunci,
n→∞ n→∞
trecând la limită ı̂n relaţia an+1 = 21 (an + bn ), rezultă L1 = L2 .

Problema 7.28 Fie (xn ) un şir de numere reale astfel ı̂ncât există L ∈ R cu proprietatea:

lim (2xn+1 − xn ) = L
n→∞

Să se demonstreze că lim xn = L.

n→∞

Soluţia 1. Fie ε > 0; din ipoteză, există N (ε) astfel ı̂ncât:

L − ε < 2xn+1 − xn < L + ε, ∀n ≥ N (ε).

Şiruri şi serii numerice 261

Fie n ≥ N (ε) fixat şi fie k ∈ N; ı̂nsumând inegalităţile:

L − ε < 2xn+1 − xn < L + ε, ∀n ≥ N (ε).

2(L − ε) < 4xn+2 − 2xn+1 < 2(L + ε)

......................
2k−1 (L − ε) < 2k xn+k − 2k−1 xn+k−1 < 2k−1 (L + ε),
Obţinem:

(1 + 2 + ... + 2k−1 )(L − ε) < 2k xn+k − xn < (1 + 2 + ... + 2k−1 )(L + ε),

sau, echivalent (ı̂mpuarţind la 2k ):

   
1 − 2−k (L − ε) < xn+k − 2−k xn < 1 − 2−k (L + ε).

Alegem acum k astfel ı̂ncât:

|2−k xn | < ε şi |2−k (L ± ε)| < ε.

Atunci, pentru orice p ≥ n + k (aleşi ca mai sus), rezultă:

L − 3ε < xm < L + 3ε,

ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Soluţia 2. Scriem

2n+1 xn+1 − 2n xn
L = lim (2xn+1 − xn ) = lim .
n→∞ n→∞ 2n+1 − 2n
Din teorema Cesaro-Stolz
2n+1 xn+1 − 2n xn 2n xn
lim n+1 n
= lim = lim xn ,
n→∞ 2 −2 n→∞ 2n n→∞

deci lim xn = L.
n→∞

Problema 7.29 Fie a şi b două numere pozitive. Să se calculeze limita şirului (xn ) definit

de relaţia:
p √
xn+1 = a + bxn , ∀n ≥ 1, x1 = a.

În particular, să se calculeze:

s r
√
q
lim 1+ 1 + 1 + · · · + 1, (n radicali).
n→∞

Soluţie. Demonstrăm prin inducţie faptul că (xn ) este mărginit, mai precis:
√
b + b2 + 4a
0 < xn < , ∀n ≥ 1,
2
262

√
b+ b2 +4a
numărul 2 fiind soluţia pozitivă a ecuaţiei x2 − bx − a = 0. Evident, x1 = a <
√ √
b+ b2 +4a b+ b2 +4a
2 ; presupunând că xn < 2 , rezultă
s √ √
p b+ b2 + 4a b+ b2 + 4a
xn+1 = a + bxn < a+b· = .
2 2

Demonstrăm că xn este strict crescător; este evident că:

√ √
q
x2 = a + b a > a = x1 .

Relaţia xn+1 > xn √ este echivalentă cu x2n − bxn − a < 0. Ultima inegalitate este adevărată
b+ b2 +4a
deorece xn ∈ (0, 2 ).
Şirul (xn ) este√deci convergent şi prin trecere la limită ı̂n relaţia de recurenţă, rezultă
b + b2 + 4a
lim xn = .
n→∞ 2

Problema 7.30 Să se demonstreze formula lui Ramanujan:

s r
√
q
1 + 2 1 + 3 1 + 4 1 + ... = 3

Soluţie. Fie şirul de funcţii

√ q p
f1 (x) = 1 + x, f2 (x) = 1+x 1 + (x + 1), . . . ,
s r q p
fn (x) = 1+x 1 + (x + 1) 1 + · · · + (x + n − 2) 1 + (x + n − 1) (n radicali)

Vom demonstra că şirul (fn (x)) converge pentru orice x ≥ 1. Fie x ≥ 1, fixat; evident,
(fn (x)) este crescător. Arătăm ı̂n continuare că este mărginit. Evident:
s r
√
q
fn (x) ≥ x x . . . x ≥ x

Pentru orice n ∈ N∗ şi x ≥ 1, avem:

s r q p
fn (x) ≤ (x + 1) (x + 2) (x + 3) . . . (x + n) ≤

s r s r
√
q p q
≤ 2x 3x 4x . . . (n + 1)x ≤ 2x 4x 8x . . . 2n x =
Pn k Pn 1
=2 k=1 2k
x k=1 2k
≤ 4x.
Fie f (x) = lim fn (x); din inegalitatea f (x) ≥ x, rezultă f (x) ≥ 2−1 (x + 1) şi deci:
n→∞

1
(x + 1) ≤ f (x) ≤ 4x, ∀x ≥ 1.
2
Şiruri şi serii numerice 263

Înlocuind x cu x + 1, rezultă:

1
(x + 2) ≤ f (x + 1) ≤ 4(x + 1), ∀x ≥ 1.
2

Trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţa şi apoi ridicând la pătrat, obţinem:

(f (x))2 = 1 + xf (x + 1)

Din dubla inegalitate de mai sus rezultă

1
x (x + 2) + 1 ≤ (f (x))2 ≤ 4x(x + 1) + 1
2

După calcule simple, obţinem:

1
2− 2 (x + 1) ≤ f (x) ≤ 2(x + 1)

Repetăm procedeul anterior, i.e. scriem inegalitatea anterioară pentru x+1, apoi ı̂nmulţim
cu x şi adunăm 1:
1
2− 2 x(x + 2) + 1 ≤ (f (x))2 ≤ 2x(x + 2) + 1

şi după calcule rezultă:

1 1
2− 22 (x + 1) ≤ f (x) ≤ 2 2 (x + 1)

Iterând de n ori, rezultă:

1 1
2− 2n (x + 1) ≤ f (x) ≤ 2 2n−1 (x + 1), ∀n = 1, 2, 3 . . .

Trecând la limită (n → ∞)
r obţinem f (x) = x + 1. În particular, pentru x = 2, se obţine
√
q p
formula lui Ramanujan: 1 + 2 1 + 3 1 + 4 1 + . . . = 3.

n    
X 2k + 1
Problema 7.31 Să se calculeze limita şirului: k ln −1 .
2k − 1
k=1

Soluţie. Termenul general se scrie:

n 
(2n + 1)n
  
X 2k + 1
k ln − 1 = ln =
2k − 1 1 · 3 · 5 · · · (2n − 1) · en
k=1

n
(2n)n

2n + 1
= ln + ln =
2n 1 · 3 · 5 · · · (2n − 1) · en
n
4n · nn · n!

2n + 1
= ln + ln
2n (2n)! · en

Primul termen tinde la 21 ; ı̂n al doilea termen ı̂nlocuim n! şi (2n)! cu expresiile core-
√
spunzătoare din formula lui Stirling. În final obţinem limita 12 − ln 2.
264

Serii. Probleme
Să se determine sumele seriilor:
∞
X (a + 1)(a + 2) . . . (a + n)
Problema 7.32 , a > 0, b > a + 1.
(b + 1)(b + 2) . . . (b + n)
n=1

Soluţie. Avem
(a + 1) . . . (a + n) a+n
an = = an−1 ,
(b + 1) . . . (b + n) b+n
din care rezultă
an−1 (a + n) = an (b + n)
sau
an−1 (a + n) = an [(a + n + 1) + (b − a − 1)],
deci
an−1 (a + n) − an (a + n + 1) = (b − a − 1)an .
Suma primilor termeni ai seriei este
n n
X 1 X
Sn = ak = (f (n − 1) − f (n)) =
b−a−1
k=1 k=1

1 1
= (f (0) − f (n)) = (a0 · a − an (a + n + 1)) =
b−a−1 b−a−1
 2 
1 a (a + 2) . . . (a + n + 1)
= − (a + 1) .
b−a−1 b (b + 1) . . . (b + n)
Deci
a2 (a + 2) . . . (a + n + 1)
lim Sn = − (a + 1) lim .
n→∞ b(b − a − 1) n→∞ (b + 1) . . . (b + n)
Ultima limită o determinăm astfel:
(a + 2) . . . (a + n + 1)
=
(b + 1) . . . (b + n)
1
=    <
b−a−1 b−a−1 b−a−1
1+ 1+ ... 1 +
a+2 a+2 a+n+1
1
< =
b−a−1 b−a−1 b−a−1
+ + ··· +
a+2 a+3 a+n+1
1 1
= ·
b−a−1 1 1 1
+ + ··· +
a+2 a+3 a+n+1
∞
X 1
care are limita zero căci seria este divergentă (comparând-o cu seria armonică).
a+n
n=2
Deci
∞
X a2
an = .
b(b − a − 1)
n=1
Şiruri şi serii numerice 265

∞
X 1
Problema 7.33 n .
X
n=1
k3
k=1
n n
X n2 (n + 1)2 X 4
Soluţie. k3 = . Avem Sn = =
4 p (p + 1)2
2
k=1 p=1
n    
X 1 1 1 1
=4 −2 − + 2+ =
p p−1 p (p + 1)2
p=1
    
1 1 1 1
= −8 1 − +4 1+ + 2 1 + 2 + ··· + 2
n+1 (n + 1)2 2 n
 
1 1 4
lim Sn = −4 + 8 lim 1 + 2 + · · · + 2 = −4 + π 2
n→∞ n→∞ 2 n 3
∞
X 1 π2
(suma seriei este ).
n2 6
n=1
∞ 
a + 2n
X 
Problema 7.34 , a ∈ R.
2n+1
n=1

Soluţie. Este cunoscută identitatea:

 
1
a+ = [2a] − [a], a ∈ R.
2
Avem
a + 2n
  h i h
a a i
an = = − ,
2n+1 2n 2n+1
Xn h a i
Sn = ak = [a] − n+1
2
k=1
şi 
[a], dacă a ≥ 0
Sn =
[a] + 1, dacă a < 0.
∞
X 1 a n π
n
 o
Problema 7.35 tg , a ∈ R \ 2 + kπ | k, n ∈ Z .
2n 2n 2
n=1

Soluţie. Avem identitatea tg x = ctg x − 2ctg 2x şi

1 a 1  a a 
an = n tg n = n ctg n − 2ctg n−1 =
2 2 2 2 2
1 a 1 a
= n ctg n − n−1 ctg n−1 .
2 2 2 2
n
X 1 a
Sn = ak = n ctg n − ctg a,
2 2
k=1
1
n 1
lim Sn = −ctg a + lim 2 a = −ctg a + .
n→∞ n→∞
tg n a
2
266

∞
X cos3 3n a
Problema 7.36 (−1)n , a ∈ R.
3n
n=0

Soluţie. Avem identitatea 4 cos3 x = cos 3x + 3 cos x din care:

cos3 3n a 1 cos 3n+1 a cos 3n a
 
= + n−1
3n 4 3n 3
Suma primilor n termeni este
cos 3n+1 a
 
1
Sn = 3 cos a + (−1)n
4 3n
şi
3
lim Sn = cos a,
n→∞ 4
care este suma seriei.
∞
X 2n
Problema 7.37 arctg .
1 + 22n+1
n=0

Soluţie.
x
arctg 2x = arctg x + arctg ,
1 + 2x2
din care
2n
arctg = arctg 2n+1 − arctg 2n .
1 + 22n+1
n
X
Sn = (arctg 2k+1 − arctg 2k ) = arctg 2n+1 − arctg 1 = arctg 2n+1
k=0
π π π
lim Sn = − = .
n→∞ 2 4 4
∞
X 3
Problema 7.38 arctg .
n2 −n−1
n=3

Soluţie. Avem identitatea:

a+b

 arctg 1 − ab , dacă ab < 1



arctg a + arctg b =
 π + arctg a + b , dacă ab > 1



1 − ab
3 3
an = arctg 2 = arctg 2
=
n −n−1 1+n −n−2
(n + 1) − (n − 2)
= arctg = arctg (n + 1) − arctg (n − 2).
1 + (n + 1)(n − 2)
Xn
Sn = (arctg (k + 1) − arctg (k − 2)) =
k=3
= arctg (n + 1) + arctg n + arctg (n − 1) − arctg 1 − arctg 2 − arctg 3.
π π
lim Sn = 3 − − (arctg 2 + arctg 3) =
n→∞ 2 2
 
π π 2+3 π π π π
= 3 − − π + arctg =3 − −π+ =
2 4 1−2·3 2 4 4 2
Şiruri şi serii numerice 267

∞
X (−1)n+1
Problema 7.39 .
n
n=1
   
1 1 1 1 1
Soluţie. S2n = 1 + + · · · + −2 + + ··· + =
2 2n 2 4 2n
   
1 1 1 1
= 1 + + ··· + − ln 2n − 1 + + · · · + − ln n + ln 2n − ln n =
2 2n 2 n

= c2n − cn + ln 2,
1 1
unde cn = 1 + + · · · + . Şirul (cn )n este convergent la constanta lui Euler c şi atunci
2 n
lim S2n = c − c + ln 2 = ln 2
n→∞

Analog
1
S2n+1 = S2n + → ln 2
2n + 1
deci
∞
X (−1)n+1
= ln 2.
n
n=1

1 1 1 1 2 1
Problema 7.40 1 + + ··· + − − − ··· − + +
3 2p − 1 2 4 2q 2p + 1
1 1 1 1 1
+ + ··· + − − − ··· − + ...,
2p + 3 4p − 1 2q + 2 2q + 4 4q

unde p, q ∈ N.

Soluţie. Notăm cu S(p, q) suma seriei,

1 1 1 1
an = 1 + + · · · + şi cn = 1 + + · · · + − ln n,
2 n 2 n
şirul (cn )n fiind convergent la constanta lui Euler c. Suma primilor n(p + q) termeni ai
seriei este
1 1 1 2
Sn (p + q) = 1 + + ··· + + + ··· + −
3 2p − 1 2p + 1 2np − 1
 
1 1 1 1 1
− + + ··· + + + ··· + =
2 4 2q 2q + 2 2nq
 
1 1 1 1
= a2np − + + ··· + + ··· + −
2 4 2p 2np
 
1 1 1 1 1
− 1 + + ··· + + + ··· + =
2 2 q q+1 nq
1 1 1 1
= a2np − anp − anq = c2np + ln(2np) − (cnp + ln(np)) − (cnq + ln(nq)) =
2 2 2 2
1 1 1 4n p 2 2
= c2np − cnp − cnq + ln .
2 2 2 npnq
268

Trecând la limită obţinem:

1 1 1 4p 1 4p
S(p, q) = c − c − c + ln = ln
2 2 2 q 2 q

Observaţie. 1) Dacă q = 4p, atunci S(p, q) = 0, de exemplu

1 1 1 1 1 1 1 1 1
1− − − − + − − − − + · · · = 0.
2 4 6 8 3 10 12 14 16

Cum { 4p ∗ ∗ 4p ∗
q | p, q ∈ N } = Q+ , mulţimea {ln q | p, q ∈ N } este densă ı̂n R, deci pentru
∗
orice l ∈ R şi pentru orice ε > 0 se poate alege p, q ∈ N astfel ca l − ε < S(p, q) < l + ε.
2) În seria semiconvergentă
X (−1)n+1
n
n≥1

s-a permutat ordinea termenilor astfel ı̂ncât s-a obţinut o serie convergentă, dar cu o altă
sumă. Astfel s-a exemplificat teorema lui Riemann referitoare la serii semiconvergente.

∞
X ln n
Problema 7.41 (−1)n .
n
n=1

Soluţie. Şirul cu termenul general

ln 2 ln 3 ln n ln2 n
xn = + + ··· + −
2 3 n 2
este convergent şi notăm limita sa cu l. Avem:
2n
X ln k
S2n = (−1)k =
k
k=1

ln 1 ln 2 ln 3 ln 4 ln(2n − 1) ln 2n
=− + − + − ··· − + =
1 2 3 4 2n − 1 2n
 
ln 1 ln 2 ln 3 ln 4 ln(2n − 1) ln(2n)
=− + + + + ··· + + +
1 2 3 4 2n − 1 2n
 
ln 2 ln 4 ln(2n)
+2 + + ··· + =
2 4 2n
(ln 2)2
 
1 1
= −x2n + xn + ln 2 1 + + · · · + − ln n −
2 n 2
(ln 2)2
 
ln 2
lim S2n = −l + l + ln 2 · c − = ln 2 c −
n→∞ 2 2
 
1 1
unde c = lim 1 + + · · · + − ln n este constanta lui Euler.
n→∞ 2 n
∞  
X 1 1 1
Problema 7.42 (−1)n−1 1 + + ··· + .
n+1 2 n
n=1
Şiruri şi serii numerice 269

∞  
X 2 1 1
Soluţie. Arătăm că seria (−1)n−1 1+ + ··· + este produsul Cauchy
n+1 2 n
n=1
∞
X 1
al seriei (−1)n−1 cu ea ı̂nsăşi. Termenul general al produsului este
n
n=1
 
n−1 1 1 1
cn = (−1) + + ··· +
1 · n 2(n − 1) n·1
dar  
1 1 1 1
= + ,
k(n + 1 − k) n+1 k n−k+1
deci  
2 n 1 1
cn = (−1) 1 + + ··· + .
n+1 2 n
1 1
+ ··· +
1+
Deoarece seria produs este o serie alternantă iar şirul 2 n este descrescător
n+1
spre zero, conform criteriului lui Leibniz, seria produs este convergentă şi atunci suma ei
este !2
∞
X 1
S= (−1)n−1 = (ln 2)2 .
n
n=1

∞
X (−1)n
Problema 7.43 , unde F0 = F1 = 1, Fn+1 = Fn + Fn−1 , n ≥ 1 (şirul lui
F F
n=0 n n+1
Fibonacci).
 
1 1
Soluţie. Pentru matricea A = ,
1 0
 
Fn+1 Fn
An+1 = An + An−1 şi An+1 = ,
Fn Fn−1

det(An+1 ) = (det A)n+1 ,

deci
Fn−1 Fn+1 − Fn2 = (−1)n+1 , n ≥ 1.
Suma primilor n termeni ai seriei este
n n
X (−1)k X Fk−1 Fk+1 − Fk2
Sn = =1− =
Fk Fk+1 Fk Fk+1
k=0 k=1

n  
X Fk−1 Fk F0 Fn Fn
=1− − =1− + =
Fk Fk+1 F1 Fn+1 Fn+1
k=1
√ !n+1 √ !n+1
 
1  1+ 5 1− 5
din expresia lui Fn = √ −  rezultă
5 2 2
√
2 5−1
lim Sn = √ = .
n→∞ 1+ 5 2
270

Problema 7.44 Fie Fn şirul lui Fibonacci: F0 = F1 = 1, Fn+1 = Fn + Fn−1 , ∀n ≥ 1 şi fie
X (−1)n
σ n = nk=0 Fk2 . Să se calculeze suma seriei:
P
.
σn
n≥0

Soluţie. Vom presupune cunoscute relaţiile (se pot demonstra prin inducţie):
√ !n+1 √ !n+1
 
1 1+ 5 1− 5
Fn = √  −  , ∀n ≥ 0 (1)
5 2 2

Fn−1 Fn+1 − Fn2 = (−1)n+1 , ∀n ≥ 1. (2)

Din definiţia lui Fk rezultă:

Fk+1 Fk = Fk2 + Fk−1 Fk , ∀k ≥ 1.

Însumând egalităţile de mai sus pentru k = 1, 2, . . . , n, obţinem

σ n = Fn+1 Fn , ∀n ≥ 0. (3)

Din relaţiile (2) şi (3) obţinem:

n n
X Fk−1 Fk+1 − F 2
X (−1)k X
n (−1)k k
Sn = = =1− =
σk Fk Fk+1 Fk Fk+1
k=0 k=0 k=1

n  
X Fk−1 Fk Fn
=1− − = .
Fk Fk+1 Fn+1
k=1

Aplicând acum (1), obţinem suma seriei:

X (−1)n 2
= √ .
σn 1+ 5
n≥0

∞
X 1
Problema 7.45 arctg , unde (Fn )n este şirul lui Fibonacci.
F2n
n=1

Soluţie. Din problema anterioară avem relaţia

Fn−1 Fn+1 − Fn2 = (−1)n+1

ı̂n care ı̂nlocuim unul din Fn cu Fn+1 − Fn−1 şi obţinem:

Fn−1 Fn+1 − Fn (Fn+1 − Fn−1 ) = (−1)n+1

sau
Fn−1 (Fn+1 + Fn ) − Fn Fn+1 = (−1)n+1
sau
Fn−1 Fn+2 − Fn Fn+1 = (−1)n+1
Avem
1 1 F2n+2 − F2n+1
arctg − arctg = arctg =
F2n+1 F2n+2 F2n+1 F2n+2 + 1
Şiruri şi serii numerice 271

F2n 1
= arctg = arctg ,
F2n F2n+3 F2n+3
deci
1 1 1
arctg − arctg = arctg
F2n+1 F2n+3 F2n+2
Adunând relaţiile de la n = 1 obţinem:
n+1
X 1 1 1
arctg = arctg − arctg
F2k F1 F2n+3
k=1

Trecând la limită rezultă

∞
X 1 1 π
arctg = arctg = .
F2n F1 4
n=1

Problema 7.46 Fie (xn )n un şir de numere reale astfel ı̂ncât există P ∈ (0, ∞) ∪ {∞} cu

proprietatea:

lim ((x1 + 1)(x2 + 1) · · · (xn + 1)) = P.

n→∞
X xn
Să se calculeze suma seriei .
(x1 + 1)(x2 + 1) · · · (xn + 1)
n≥1

Soluţie. Descompunem termenul general al seriei:

xn xn + 1 − 1
= =
(x1 + 1)(x2 + 1) · · · (xn + 1) (x1 + 1)(x2 + 1) · · · (xn + 1)

1 1
= − .
(x1 + 1)(x2 + 1) · · · (xn−1 + 1) (x1 + 1)(x2 + 1) · · · (xn + 1)
Rezultă pentru şirul sumelor parţiale al seriei date formula:
1
Sn = 1 − ,
(x1 + 1)(x2 + 1) · · · (xn + 1)

deci suma seriei este 1 − P −1 (cu convenţia ∞−1 = 0).

X  a n
Problema 7.47 Să se studieze convergenţa seriei n! , a > 0.
n
n≥1

Soluţie. Se aplică criteriul raportului:

 n
xn+1 n a
lim = lim a =
n→∞ xn n→∞ n+1 e

Dacă a < e, atunci seria este convergentă; dacă a > e, atunci seria este divergentă. Pentru
a = e, aplicăm criteriul lui Raabe-Duhamel:

n+1 n 1
    
xn
lim n − 1 = lim n −1 =
n→∞ xn+1 n→∞ n e
272

n 1 n


−e
 
1 1 1 1+ n
=n 1+ −1 = lim 1 .
n e e n→∞ n
Ultima limită se calculează aplicând regula lui L’Hopital:
1 1
(1 + x) x − e (1 + x) x −1 [x − (1 + x) ln(1 + x)] e
lim = lim 2
=− ;
x→0 x x→0 x 2
rezultă că seria este divergentă.

X 1
Problema 7.48 Să se studieze convergenţa seriei , p > 0, q > 0.
np lnq n
n≥2

Soluţie. Dacă p > 1, se aplică criteriul comparaţiei: seria converge pentru orice q > 0
deoarece
1 1
p q ≤ p.
n ln n n
Dacă p = 1, se aplică criteriul integral: seria converge dacă şi numai dacă q > 1.
Dacă p < 1 se aplică criteriul de condensare: seria are aceeaşi natură cu seria cu termenul
1
general nq 2n(p−1) lnq 2
, care este divergentă pentru orice q > 0 (se poate aplica criteriul
raportului).

P an
Problema 7.49 Fie (an )n un şir de numere reale şi fie, pentru orice x ∈ R, seria n≥1 nx .

Să se demonstreze că dacă seria dată converge pentru x = x0 , atunci ea converge pentru

orice x ≥ x0 .

Soluţie. Vom aplica criteriul lui Abel; seria dată se scrie:

X an X an 1
x
= x
· x−x
n n 0 n 0
n≥1 n≥1

1 P an
Şirul nx−x0
este monoton (descrescător) şi mărginit, iar seria n≥1 nx0 este convergentă.

Problema 7.50 În seria convergentă:

X (−1)n+1 1 1 1
=1− + − + ···
n 2 3 4
n≥1

să se permute ordinea termenilor astfel ı̂ncât să se obţină o serie convergentă, dar cu o

altă sumă.
P (−1)n+1
Soluţie. Seria n≥1 n este convergentă şi suma sa este ln 2. Fie deci:

1 1 1
1− + − + · · · = ln 2
2 3 4
Înmulţind egalitatea de mai sus cu 12 , rezultă:
1 1 1 1 1
− + − + · · · = ln 2
2 4 6 8 2
Şiruri şi serii numerice 273

Însumăm acum cele două egalităţi grupând termenii astfel:

     
1 1 1 1 1 1 1 1 1
1+ − + + + − − + + − + + +
2 2 3 4 4 5 6 6 7
   
1 1 1 1 1 1 3
+ − − + + − + + · · · = ln 2.
8 8 9 10 10 11 2
Seria de mai sus este (după efectuarea calculelor din paranteze):

1 1 1 1 1 1 1 3
1+ − + + − + + − · · · = ln 2,
3 2 5 7 4 9 11 2
şi este o permutare a seriei iniţiale.
Observaţie. Soluţia problemei se poate obţine folosind cazul particular al problemei
7.40 pentru p = 2, q = 1.

Problema 7.51 Să se precizeze natura seriilor:

∞
X nn−2
a)
en n!
n=1
∞
X nn
b) .
en n!
n=1

1 n−2
 
1
1+
an+1 n e (n + 1)2 bn+1
Soluţie. a) = < 2 = =
an e

1 1 bn
e 1+ n 2
n
∞ 1
P
Folosind criteriul de comparaţie C9 pentru seria convergentă 2
, rezultă că seria
n=1 n
este convergentă.
1 n 1 n
   
1+ 1+ 1
an+1 n n
b) = > = n+1.
an e 1 n+1
 1
1+ n
n
∞
X 1
Folosind criteriul de comparaţie C9 pentru seria divergentă rezultă că seria este
n
n=1
divergentă.

∞
X
Problema 7.52 Fie an o serie convergentă cu termeni pozitivi. Să se arate că seria
n=1
∞
X √
n
a1 a2 . . . an este convergentă şi are loc inegalitatea:
n=1

∞ ∞
X √ X
n
a1 a2 . . . an < e an
n=1 n=1

(T. Carleman)
274

Soluţie. (G. Polya) Definim numerele c1 , c2 , . . . , cn , . . . prin relaţiile c1 c2 . . . cn = (n +

1)n pentru orice n ∈ N∗ . Avem
∞ ∞ √
n a c · a c ···a c
X √ X 1 1 2 2 n n
(∗)
n
a1 a2 . . . an = ≤
n+1
n=1 n=1

∞ ∞ n
!
X a1 c1 + a2 c2 + · · · + an cn X 1 X (∗∗)
≤ = (ak ck ) ≤
n(n + 1) n(n + 1)
n=1 n=1 k=1
∞ ∞ ∞ ∞  
X X 1 X X 1 1
= (ak ck ) = (ak ck ) − =
n(n + 1) n n+1
k=1 n=k k=1 n=k
∞ ∞ ∞
1 X (k + 1)k 1 X 1 k (∗∗∗)
X  
= ak ck = ak k−1 · = ak 1 + <
k k k k
k=1 k=1 k=1
∞
X ∞
X
< ak e = e ak .
k=1 k=1

În (∗) s-a folosit inegalitatea mediilor.

În (∗∗) s-a folosit egalitatea:
∞ n ∞ ∞
! !
X X X X
an bk = bk an
n=1 k=1 k=1 n=k

1 k
 
În (∗ ∗ ∗) s-a folosit faptul că şirul ek = 1 + este crescător cu limita e, deci
k
ek < e, k ∈ N.

Problema 7.53 Fie (n )n un şir astfel ı̂ncât n ∈ {−1, 0, 1}, ∀n = 1, 2, . . . şi fie şirul
r q √
xn = 1 2 + 2 2 + · · · + n 2.

(a) Să se demonstreze egalitatea:

n
!
π X 1 2 · · · k
xn = 2 sin , ∀n = 1, 2, . . .
4 2k−1
k=1

(b) Să se demonstreze că şirul (xn ) este convergent.

G. Polya, G. Szegö

Soluţie. (a) Dacă 1 = 0, atunci relaţia este evident adevărată. Presupunem de aici
inainte că 1 6= 0. Demonstrăm egalitatea prin inducţie; dacă n = 1, egalitatea este
verificată. Presupunem acum adevărată relaţia:
n
!
π X 1 2 · · · k
xn = 2 sin .
4 2k−1
k=1
Şiruri şi serii numerice 275

Calculăm, aplicând ipoteza de inducţie:

r n+1
!
2
q √ π X 2 3 · · · k
xn+1 − 2 = 2 2 + 3 2 + · · · + n+1 2 = 2 sin =
4 2k−2
k=2

n+1 n+1
! !
π π X 2 3 · · · k π X 1 2 · · · k
= −2 cos + = −2 cos ,
2 2 2k−1 2 2k−1
k=2 k=1
ultima egalitate fiind evidentă pentru 1 = 1; dacă 1 = −1, atunci egalitatea rezultă din
paritatea funcţiei cosinus. Evident, ipoteza de inducţie
√ a fost aplicată ı̂n ipoteza 2 6= 0,
altfel egalitatea cerută se verifică imediat: xn = ± 2. Rezultă deci:
n+1
!
π X 1 2 · · · k
x2n+1 − 2 = 4 sin2 − 2,
4 2k−1
k=1

şi ı̂n concluzie

n+1
!
π X 1 2 · · · k
xn+1 = 2 sin .
4 2k−1
k=1

(b) Din relaţia demonstrată la punctul (a), notând cu S suma seriei (convergente)
n
X 1 2 · · · k π 
, rezultă lim x n = 2 sin S .
2k−1 n→∞ 4
k=1

Problema 7.54 Se consideră şirul (an )n definit prin relaţia de recurenţă an+1 = ln(1 +

an ), n ≥ 1 şi a1 = 1.

a) Să se arate că lim an = 0.

n→∞
∞
X
b) Să se arate că seria an este divergentă.
n=1
∞
X
c) Să se arate că seria a2n este convergentă.
n=1

Soluţie. a) Prin inducţie se arată că an > 0, n ∈ N∗ şi din inegalitatea ln(1 + x) ≤
x rezultă că şirul (an )n este descrescător (şi mărginit de zero) deci convergent. Dacă
lim an = l atunci din relaţia de recurenţă rezultă l = ln(1 + l) cu singura soluţie l = 0.
n→∞
∞ ∞
X X 1
b) Comparăm seria an cu seria . Avem
n
n=1 n=1

an n n+1−n
lim = lim = lim =
n→∞ 1 n→∞ 1 n→∞ 1 1
−
n an an+1 an

an an+1 an ln(1 + an ) x ln(1 + x)

= lim = lim = lim =
n→∞ an − an+1 n→∞ an − ln(1 + an ) x→0 x − ln(1 + x)

ln(1 + x)
x2 x2 2x
= lim x = lim = lim =
x→0 x − ln(1 + x) x→0 x − ln(1 + x) x→0 1
1−
1+x
276

= lim 2(1 + x) = 2 ∈ (0, ∞),

x→0

deci seriile au aceeaşi natură (divergente).

∞
X 1
c) Aplicăm criteriul comparaţiei comparând cu seria . Avem:
n2
n=1

a2n
lim = lim (nan )2 = 4 ∈ (0, ∞),
n→∞ 1 n→∞
n 2

deci ambele serii sunt convergente.

∞
X
Problema 7.55 Fie seria convergentă cu termeni pozitivi an . Să se arate că dacă
n=1
există limita lim nan , atunci ea este egală cu zero.
n→∞

Soluţie. Fie l = lim nan , l ≥ 0. Dacă presupunem l > 0, atunci avem

n→∞

an
lim =l>0
n→∞ 1
n
X X1
deci seriile an şi au aceeaşi natură, deci ambele divergente, contradicţie.
n
∞
X
Problema 7.56 Să se arate că dacă şirul (an )n este descrescător la zero şi seria an
n=1
este convergentă, atunci

lim nan = 0.
n→∞

Soluţie. Fie
xn = a1 + a2 + · · · + an − nan , n ≥ 1.
Şirul (xn )n este majorat de (Sn )n , şirul sumelor parţiale ale seriei date, deci este mărginit.
Avem
xn+1 − xn = n(an − an+1 ) ≥ 0,
deci şirul (xn )n este crecător.
În concluzie şirul xn = Sn − nan este convergent. Rezultă că şirul (nan )n este convergent
şi conform problemei 7.55 obţinem că lim nan = 0.
n→∞

∞
X ∞
X
Problema 7.57 Să se arate că dacă seriile a2n şi b2n sunt convergente, atunci seriile
n=1 n=1
∞
X ∞
X
an bn şi (an + bn )2 sunt convergente.
n=1 n=1

Soluţie. Avem
n
!2 n n
X X X
|ak bk | ≤ a2k b2k
k=1 k=1 k=1
Şiruri şi serii numerice 277

sau v
n
X
u n n
uX 2 X
|ak bk | ≤ t ak b2k
k=1 k=1 k=1

din care rezultă v

∞
X
u∞ ∞
uX 2 X
|ak bk | ≤ t ak b2k
k=1 k=1 k=1

Avem: !1/2 !1/2 !1/2

n
X n
X n
X
(ak + bk )2 ≤ a2k b2k
k=1 k=1 k=1

din care
∞
X ∞
X ∞
X
(ak + bk )2 ≤ a2k b2k .
k=1 k=1 k=1

(S-au folosit inegalităţile Cauchy-Schwartz şi Minkowski.)

∞ ∞
X X an
Problema 7.58 Să se arate că dacă seria a2n este convergentă, atunci seria
n
n=1 n=1
este convergentă.

1
Soluţie. Luăm ı̂n exerciţiul anterior bn = .
n
∞
X cos n
Problema 7.59 Să se arate că seria este convergentă, dar nu este absolut con-
n
n=1
vergentă.
∞
1 X
Soluţie. Dacă luăm an = cos n şi bn = , şirul sumelor parţiale ale seriei an este
n
n=1
mărginit, iar şirul (bn )n este descrescător la zero, deci conform criteriului lui Abel seria
este convergentă.
∞
X | cos n|
Pentru seria valorilor absolute , considerăm funcţia
n
n=1

f (x) = | cos x| + | cos(x + 1)|, f : R → [0, ∞),

care este continuă şi are un minim diferit de zero, deci f (x) ≥ m > 0, ∀ x ∈ R (ı̂şi atinge
minimul pe intervalul [0, 2π]). Avem:

| cos 1| | cos 2| | cos 3| | cos 4| | cos(2n − 1)| | cos 2n|

+ + + + ··· + + ≥
1 2 3 4 2n − 1 2n

| cos 1| + | cos 2| | cos 3| + | cos 4| | cos(2n − 1)| + | cos 2n|

≥ + + ··· + ≥
2 4 2n
 
m m m m 1 1
≥ + + ··· + = 1 + + ··· + ,
2 4 2n 2 2 n
deci şirul sumelor parţiale are limita ∞.
278

∞
X
Problema 7.60 Fie an o serie divergentă cu termeni pozitivi şi (Sn )n şirul sumelor
n=1
parţiale. Să se arate că:
∞
X an
a) Seria este divergentă.
S
n=1 n
∞
X an
b) Seria este convergentă pentru α > 0.
S 1+α
n=1 n

Soluţie. a) Avem:

an+1 an+2 an+p an+1 + · · · + an+p Sn+p − Sn

+ + ··· + ≥ = .
Sn+1 Sn+2 Sn+p Sn+p Sn+p

Dar
Sn+p − Sn
lim = 1 6= 0,
p→∞Sn+p
X an
deci şirul sumelor parţiale ale seriei este divergent conform criteriului general al
Sn
lui Cauchy (C1).
ln Sn−1 ln Sn
b) Considerăm diferenţa: α − α pentru care aplicăm teorema lui Lagrange şi
Sn−1 Sn
avem:
ln Sn ln Sn−1
− α = (Sn − Sn−1 )f 0 (αn ), αn ∈ (Sn−1 , Sn )
Snα Sn−1
ln x
şi f (x) = α+1 .
x
Avem:
ln Sn−1 ln Sn α ln Sn−1 − 1
α − α = (Sn − Sn−1 ) >
Sn−1 Sn Snα+1
Sn − Sn−1 an
> α+1 = α+1
Sn Sn
pentru n suficient de mare deci
an ln Sn−1 ln Sn
α+1 < S α − α , n ∈ N.
Sn n−1 Sn
X an X  ln Sn−1 ln Sn  ln SN −1
< α − α = α
n≥N n
S α+1 n≥N Sn−1 Sn SN −1
X an
deci restul de ordin N al seriei este mărginit, deci convergent.
Snα+1
∞
X n
X
Problema 7.61 Fie seria convergentă an şi Sn = ak . Să se arate că pentru orice
n=0 k=0
∞
X
a ∈ (−1, 1) seria Sn an este convergentă şi
n=0

∞ ∞
X 1 X
Sn an = an an .
1−a
n=0 n=0
Şiruri şi serii numerice 279

∞
X ∞
X ∞
X
Soluţie. Seria Sn an este produsul Cauchy al seriilor an şi an an , ambele
n=0 n=0 n=0
1
convergente, iar suma primei serii este .
1−a
∞
Y
Problema 7.62 Fie (an )n un şir cu termeni reali pozitivi. Să se arate că produsul (1+
n=1
∞
X
an ) este convergent dacă şi numai dacă seria an este convergentă.
n=1

Soluţie. Avem inegalităţile

a1 + a2 + · · · + an ≤ (1 + a1 )(1 + a2 ) · · · (1 + an )

şi
(1 + a1 )(1 + a2 ) · · · (1 + an ) ≤ ea1 +a2 +···+an ,
(ex ≥ 1 + x, x ≥ 0).

Problema 7.63 Fie (εn )n un şir cu termenii εn ∈ {−1, 1}, n ∈ N. Să se arate că suma
∞
X εn
seriei este un număr iraţional.
n!
n=0

Soluţie. Prin absurd presupunem că

∞
X εn p
= ∈ Q.
n! q
n=0

Înmulţim cu q! şi obţinem

q ∞
X q!εn X q!εn
(q − 1)! · p = +
n! n!
n=0 n=q+1

∞
X q!εn
Cum prima sumă este număr ı̂ntreg rezultă că ar fi număr ı̂ntreg.
n!
n=q+1
Avem:
 
 ∞  ∞
 X q!εn  X q! 1 1 1
 ≤ ≤ + + + ··· =
n=q+1 n!  n=q+1 n!
  q + 1 (q + 1)(q + 2) (q + 1)(a + 2)2

1 1 q+2 3
= · = ≤ .
q+1 1 (q + 1)2 4
1−
q+2
Rămâne de arătat doar că suma nu poate fi egală cu zero.
Dar:    
 ∞   ∞ 
 X εn q!   1 X q!  1 1
 ≥ − > − ≥ 0.
n=q+1 n!   q + 1 n=q+2 n!  q + 1 q(q + 1)
  

Observaţie. În particular rezultă că e 6∈ Q.

280

Problema 7.64 Se consideră şirul (an )n definit prin relaţia de recurenţă

an+1 = arctg an , n ≥ 1 şi a1 = 1.

a) Să se arate că lim an = 0.

n→∞
√ q
b) Să se arate că lim nan = 23 .
n→∞
∞
X
c) Să se studieze convergenţa seriei aαn , α ∈ R.
n=1

Soluţie. a) Se arată imediat că şirul (an )n este strict descrescător şi mărginit inferior
de 0. Fie a = lim an . Trecând la limită relaţia de recurenţă obţinem a = arctg a, deci
n→∞
a = 0.
√ r
n 1 1
b) Fie xn = nan = 1 . Cum şirul ( a2 ) este strict crescător şi lim a2 = ∞ putem
a2
n n→∞ n
n
aplica Stolz-Cesaro şi obţinem:
a2n −arctg2 an
lim n1 = lim (n+1)−n
1
− 1
= lim 1
1
− 12
= lim (n+1)−n
1
− 12
= lim 2 2 =
n→∞ a2 n→∞ a2 a2 n→∞ a2 an n→∞ 2
arctg an an n→∞ an arctg an
n n+1 n n+1
2 2
an −arctg an
lim a4n
lim ( )2 = lim an +arctga
an n
lim an −arctga
a3n
n
= 2 lim x−arctgx
x3
= 2
şi
n→∞ n→∞ arctgan
n→∞ an n→∞ x→0 3
√ q
de aici avem lim nan = 23 .
n→∞
∞
aα
X
c) Din lim 1
n
= ( 23 )α rezultă, pe baza criteriului comparaţiei C10’, că seria aαn
n→∞ α
n2 n=1
∞
X 1
are aceeaşi natură cu seria α , deci este convergentă dacă şi numai dacă α > 2.
n=1
n2
∞
X
Problema 7.65 Fie an o serie divergentă cu termeni pozitivi şi a1 > 1.
n=1
Să se arate că:
∞
X an+1
a) Seria este divergentă.
S ln Sn
n=1 n
∞
X an
b) Seria 2 este convergentă, unde Sn = a1 + a2 + · · · + an .
n=1
S n ln Sn

∞ ∞
X an+1 X Sn+1 − Sn
Soluţie. a) =
S ln Sn Sn ln Sn
n=1 n n=1
Se aplică teorema lui Lagrange funcţiei f (x) = ln ln x pe intervalele [Sn , Sn+1 ] şi avem
n
X ak+1
= ln ln Sn − ln ln S1 → ∞
Sk ln Sk
k=1
1
b) Se aplică teorema lui Lagrange funcţiei f (x) = − .
ln x
∞
X
Problema 7.66 Fie an o serie divergentă cu termeni pozitivi astfel ca lim an = 0.
n→∞
n=1
Să se arate că şirul ({Sn })n∈N∗ este dens ı̂n [0, 1], unde Sn = a1 + a2 + · · · + an şi {x} este

partea fracţionară a lui x.

Şiruri şi serii numerice 281

Soluţie. Dacă 0 < a < b < 1 şi b − a = ε, există Nε ∈ N astfel ca an < ε, n > N (ε).
Fie SNε = m + bN , m ∈ Z, bN ∈ [0, 1). Dacă bN ∈ (a, b) am terminat. Dacă bN < a
mai adăugăm un număr minim de termeni din serie până intrăm ı̂n intervalul (a, b). Dacă
bN > b, mai adăugăm un număr minim de termeni până ajungem la m+1+α cu α ∈ (a, b).
∞
X 1
Problema 7.67 Fie (pn )n∈N∗ şirul numerelor prime. Să se arate că seria este
pn
n=1
divergentă.

Soluţie. Dacă seria ar fi convergentă, atunci ar exista N ∈ N astfel ca

∞
X 1 1
< .
pn 2
n=N +1

Orice număr de forma 1 + kp1 p2 . . . pN = 1 + kP este un produs de numere prime

(eventual cu exponenţi) care nu fac parte din numerele p1 , p2 , . . . , pN . Mulţimea numerelor
1
de forma ı̂n care M este format doar cu numerele prime pN +1 , pN +2 , . . . este
M
 
1 1 1
, , ,...
pn1 pn1 pn2 pn1 pn2 . . . pn3
suma lor fiind !m
∞ ∞ ∞  m
X X 1 X 1
< =1
pn 2
m=1 n=N +1 m=1

şi atunci
∞
X 1
<1
1 + kP
k=1
∞
X 1
deci seria ar fi convergentă, contradicţie.
1 + kP
k=1

X sin nx
Problema 7.68 Să se studieze convergenţa seriei , x ∈ R.
n
n≥1
X sin nx
Generalizare la seria , x ∈ R, α ∈ R.
nα
n≥1

Soluţie. Fie xn = sinnnx . Dacă x = kπ, k ∈ Z, atunci xn = 0, ∀n ∈ N; presupunem ı̂n

continuare că x 6= kπ, k ∈ Z. Arătăm mai ı̂ntâi că seria nu este absolut convergentă:

| sin(nx)| sin2 (nx) 1 − cos(2nx)

|xn | = ≥ = , ∀n ∈ N ? .
n n 2n
Deci, presupunând prin absurd că seria dată ar fi absolut convergentă, ar rezulta (cu
criteriul de comparaţie) că şi seria n≥1 1−cos(2nx) ar fi convergentă. Seria n≥1 cos(2nx)
P P
2n 2n
1
este convergentă (criteriul lui Dirichlet): fie an = 2n şi un = cos(2nx). Atunci (an ) este
descrescător la 0, iar (un ) are şirul sumelor parţiale mărginit:
  
n   sin(nx) cos(n + 1)x 
≤ 1 .
X
cos(2nx) = 
 

  sin x  | sin x|
k=1
282

P 1
Rezultă că şi seria n≥1 2n ar trebui să fie convergentă, fiind suma a două serii conver-
gente, contradicţie.
Seria n≥1 sinnnx este convergentă (ca mai sus, cu criteriul lui Dirichlet).
P

X √ 1
Problema 7.69 Să se studieze convergenţa seriei (−1)n n
n sin .
n
n≥1

Soluţie. Seria nu este absolut convergentă (se compară la limită cu seria armonică).
√
Seria este alternată; vom demonstra că şirul an = n n sin n1 este descrescător la 0, deci
seria converge.
Evident an → 0; pentru a arăta că an este descrescător (ı̂ncepând de la un rang), fie
1
funcţia f (x) = x x sin x1 . Calculăm
 
0 1
−2 1 1
f (x) = x x (1 − ln x) sin − cos .
x x
Pentru a studia semnul derivatei (pentru x ”mare”), calculăm:

1 1 sin 1 1 − ln x
lim (1 − ln x) sin − cos = −1 + lim 1 x · = −1,
x→∞ x x x→∞
x
x

deci f 0 (x) < 0 pentru x suficient de mare, deci şirul an este descrescător.

Problema 7.70 Fie α, β, γ trei numere strict pozitive. Folosind criteriul lui Gauss, să se

studieze convergenţa seriei:

X α(α + 1) · · · (α + n − 1) β(β + 1) · · · (β + n − 1)
· .
n! γ(γ + 1) · · · (γ + n − 1)
n≥1

Soluţie. Criteriul lui Gauss: dacă (an )n este un şir de numere strict pozitive, astfel
ı̂ncât există λ > 1, µ ∈ R şi un şir (θn )n astfel ı̂ncât
an+1 µ θn
= 1 − − λ,
an n n
X
atunci seria an converge dacă µ > 1 şi diverge dacă µ ≤ 1.
n≥1
Aplicănd criteriul lui Gauss seriei date, obţinem:
an+1 n2 + (α + β)n + α β 1 + γ − α − β γ − αβ
= 2
=1− −
an n + (1 + γ)n + γ n n2
Rezultă că dacă γ > α + β atunci seria dată converge, iar dacă γ ≤ α + β atunci seria
diverge.

Problema 7.71 Să se dea un exemplu de două şiruri (an )n şi (bn )n astfel ı̂ncât:

limn→∞ abnn = 1, dar seriile n an şi n bn să aibă naturi diferite.

P P

(−1)n (−1)n 1
Soluţie. Fie, de exemplu, an = n şi bn = n + n ln n . A doua serie este divergentă
(criteriul integral).
Şiruri şi serii numerice 283

P
Problema 7.72 Fie (an )n şi (bn )n două şiruri reale astfel ı̂ncât seria n≥1 (bn − bn+1 )
P
este absolut convergentă şi seria n≥1 an este convergentă.
P
Să se demonstreze că seria n≥1 an bn este convergentă.

Soluţie. Facem mai ı̂ntâi următoarea observaţie generală. Pentru orice şiruri de numere
(xn )n şi (yn )n are loc următoarea identitate (”sumare prin părţi”):
n
X n−1
X
xk yk = (x1 + x2 + · · · + xk )(yk − yk+1 ) + (x1 + x2 + · · · + xn )yn
k=1 k=1

Fie An = nk=1 ak şi Sn = nk=1 ak bk sumele parţiale asociate seriilor n an şi respectiv
P P P
P
n an bn . Însumând prin părţi, obţinem:
n
X n−1
X
Sn = ak bk = Ak (bk − bk+1 ) + An bn
k=1 k=1
P
Demonstraţia se ı̂ncheie dacă arătăm
P că seria n An (bn − bn+1 ) şi şirul (An bn )n sunt
convergente. Din convergenţa seriei n (bn − bn+1 ) rezultă convergenţa şirului
P (bn )n şi deci
(An bn )n este convergent. Şirul An este mărginit
P şi din faptul că seria n≥1 (bn − bn+1 )
este absolut convergentă rezultă că seria n An (bn − bn+1 ) este absolut convergentă, ceea
ce ı̂ncheie demonstraţia. P
Observaţie. În ultima implicaţie ar fi fost suficient ca seria n≥1 (bn − bn+1 ) să fie
(doar) convergentă?

Problema 7.73 Să se calcuze sumele următoarelor serii:

X n
X
(i) cn , unde cn = xk y n−k , |x| < 1, |y| < 1.
n≥0 k=0
n
X X 1
(ii) cn , unde cn = .
(n − k + 1)!k(k + 1)
n≥1 k=1

Soluţie. Vom aplica

 teorema
 lui Mertens
 pentru produsul Cauchy a două serii.
X X X
(i) Evident, cn =  xn   y n  = (1 − x)−1 (1 − y)−1 .
n≥0 n≥0 n≥0
X 1 X 1
(ii) Seria dată este produsul seriilor şi . Prima serie are suma 1, iar a
n(n + 1) n!
n≥1 n≥1
doua e − 1, deci răspunsul este e − 1.

Produse infinite
Fie (an )n un şir de numere reale strict pozitive.
Y n
Y
Produsul infinit an se numeşte convergent dacă lim ak există şi este nenulă, sau,
n→∞
n≥1 k=1
X
echivalent, dacă seria ln an este convergentă. Este uşor de observat că o conditi̧e nece-
n≥1
Y
sară (dar nu şi suficientă) pentru convergenţa produsului infinit an este an → 1.
n≥1
284

Dăm ı̂n continuare o listă

 cu câteva formule-produs uzuale:
Y x2 Y x
sin x = x 1− 2 2 =x cos n
π n 2
n≥1 n≥1
Y x2

sinh x = x 1+ 2 2
π n
n≥1 !
Y x2
cos x = 1− 2
n≥1
π (n − 21 )2
!
Y x2
cos x = 1− 2
n≥1
π (n + 21 )2

Produse. Probleme

Problema 7.74 Să se calculeze produsele:

Y (−1)n
(i) a n , a > 0.
n≥1
Y e n1
(ii) .
n≥1
1 + n1
n
Y (−1)k Pn (−1)k
Soluţie. (i) lim a k = lim a k=1 k = a− ln 2 .
n→∞ n→∞
k=1
n 1 n 1
P n 1 P
Y ek e k=1 k e k=1 k n
(ii) lim 1 = lim = lim · =
n→∞ 1 + n→∞ n + 1 n→∞ n n+1
k=1 k
n Pn 1
= lim · e k=1 k −ln n = ec , unde c este constanta lui Euler.
n→∞ n + 1

Problema 7.75 Fie (an )n un şir cu termeni strict pozitivi. Atunci:

Y X
(i) produsul infinit (1 + an ) converge dacă şi numai dacă seria an converge.
n≥1 n≥1
Y X
(ii) produsul infinit (1 − an ) converge dacă şi numai dacă seria an converge (cu
n≥1 n≥1
ipoteza suplimentară an 6= 1, ∀n).
Soluţie. (i) Deoarece an > 0 şi din inegalitatea 1 + x ≤ ex , ∀x ≥ 0, rezultă:
n
X n
Y Pn
ak
ak ≤ (1 + ak ) ≤ e k=1 ,
k=1 k=1

ceea ce demonstrează prima afirmaţie.

X
(ii) Presupunem mai ı̂ntâi că seria an converge. Rezultă că restul seriei tinde la 0, deci
n≥1
X
există m ∈ N suficient de mare (fixat de aici ı̂nainte) astfel ı̂ncât ak < 2−1 . Rezultă
k≥m
(pentru n > m) inegalitatea:
n n
Y X 1
(1 − ak ) ≥ 1 − ak > .
2
k=m k=m
Şiruri şi serii numerice 285

Yn n
Y
Dacă notăm Pn = (1 − ak ), atunci din relaţia Pn = Pm−1 (1 − ak ), rezultă că şirul
  k=1 k=m
Pn
este descrescător şi minorat de 2 , deci are o limită P ∈ [2−1 , 1]. Rezultă că
−1
Pm−1 n
Y
Pn este convergent la o limită nenulă, deci produsul infinit (1 − an ) converge.
n≥1
X
Pentru a demonstra reciproca, presupunem că seria an este divergentă (are suma ∞).
n≥1
Putem presupune că an → 0 (altfel 1 − an 6→ 1) şi deci există m ∈ N astfel ı̂ncât an ∈
[0, 1), n ≥ m.
Din inegalitatea 1 − x ≤ e−x , x ∈ [0, 1), rezultă:
n
Y Pn
0≤ (1 − ak ) ≤ e− k=m ak
→ 0 (pentru n → ∞),
k=m

ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

∞
X 1
Problema 7.76 Notăm cu ζ(p) = , p > 1 funcţia lui Euler şi cu
np
n=1

n
!
X 1
c = lim − ln n
n→∞ k
k=1

constanta lui Euler.

Să se arate că

∞
X (−1)p c √
ζ(p) = 1 + − ln 2π.
p+1 2
p=2

Concurs Ukraina

Soluţie. Pentru x ∈ (0, 1) considerăm funcţia

∞
X (−1)p
f (x) = xp .
p+1
p=2

Avem:
∞ ∞ Z x
1 X (−1)p p+1 1X p
f (x) = x = (−1) tp dt
x p+1 x 0
p=2 p=2
 
∞
1 x X 1 x
Z Z  
p 1
= (−t) − 1 + t dt =
 − 1 − t dt
x 0 x 0 1+t
p=0

t2 x x2
   
1 1 x ln(1 + x)
= ln(1 + t) − t +  = ln(1 + x) − x + = −1 + + .
x 2 0 x 2 2 x
Acum suma cerută o exprimă cu funcţia f :
∞ ∞ ∞ m ∞
X (−1)p X (−1)p X 1 X (−1)p X 1
S= ζ(p) = = lim
p+1 p+1 np m→∞ p+1 np
p=2 p=2 n=1 p=2 n=1
286

∞ X
m ∞ ∞ ∞
(−1)p X X (−1)p  
X X 1
= lim = = f
m→∞ (p + 1)np (p + 1)np n
n=1 p=2 n=1 p=2 n=1
∞   
X 1 1
= −1 + + n ln 1 +
2n n
n=1
∞    X ∞     
1 X 1 1 1 1
= − ln 1 + + n+ ln 1 + −1
2 n n 2 n
n=1 n=1
m  ∞  1 !
n + 1 n+ 2 1
 X 
1 X 1
= lim − ln(n + 1) + ln n + ln ·
2 m→∞ n n e
n=1 n=1
n  1 !
k + 1 n+ 2 1
  
1 1 1 Y
= lim 1 + + . . . + − ln(m + 1) + lim ln ·
2 m→∞ 2 m m→∞ k e
k=1
√
1 (n + 1)m n + 1
= e + ln lim
2 m→∞ (n + 1)!en
√
1 (n + 1)n n + 1 1 e 1 √
= e + ln lim √ = e + ln √ = 1 + e − ln 2π
2 n→∞ nn 2πn 2 2π 2
Capitolul 8

Calcul diferenţial pentru funcţii de

o variabilă reală

Definiţii şi rezultate

Definiţie. Funcţia f : D → R se numeşte uniform continuă pe D dacă pentru orice
ε > 0 există δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi x0 , x00 ∈ D cu |x0 −x00 | < δ, avem |f (x0 )−f (x00 )| <
ε.
Teorema lui Fermat. Dacă x0 este punct de extrem (local) pentru funcţia f : I → IR,
I ⊂ IR interval, dacă x0 este punct interior pentru I şi dacă funcţia f este derivabilă ı̂n
x0 , atunci f 0 (x0 ) = 0.
Teoremă. Fie f : I → R o funcţie derivabilă pe intervalul I. Atunci funcţia f 0 : I → R
are proprietatea Darboux.
Teorema lui Rolle. Fie f : [a, b] → R continuă pe [a, b] şi derivabilă pe (a, b) astfel
ı̂ncât f (a) = f (b). Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f 0 (c) = 0.
Teorema lui Lagrange. Fie f : [a, b] → R. Dacă f este continuă pe [a, b] şi derivabilă
pe (a, b), atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât

f (b) − f (a) = f 0 (c)(b − a).

Teorema lui Cauchy. Fie f : [a, b] → R, g : [a, b] → R două funcţii care ı̂ndeplinesc
condiţiile: f, g sunt continue pe [a, b], f, g sunt derivabile pe (a, b), g 0 (x) 6= 0 pentru orice
x ∈ (a, b). Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f (b) − f (a) f 0 (c)
= 0 .
g(b) − g(a) g (c)
Formula lui Taylor cu rest Peano. Fie I un interval deschis şi f : I → R o funcţie
de n ori derivabilă ı̂n x0 ∈ I. Atunci există o funcţie ω : I → R astfel ı̂ncât
f 0 (x0 ) f 00 (x0 )
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 + . . .
1! 2!
f n (x0 )
+ (x − x0 )n + ω(x)(x − x0 )n , ∀x ∈ I.
n!

287
288

şi
lim ω(x) = 0
x→x0

Notaţie. În cele ce urmează vom folosi notaţia o(f ) pentru a desemna o funcţie g
g(x)
(definită ı̂ntr–o vecinătate a lui 0), care are proprietatea că lim = 0.
x→0 f (x)

În cazul particular x0 = 0 se obţine formula lui MacLaurin:

f 0 (0) f 00 (0) 2 f (n) (0) n

(∗) f (x) = f (0) + x+ x + ... + x + o(xn )
1! 2! n!
Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange. Fie I interval deschis şi f : I → R de
n + 1 ori derivabilă pe I. Atunci pentru x0 şi x ∈ I există c ı̂ntre x şi x0 astfel ı̂ncât

f 0 (x0 ) f (n) (x0 )

f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + . . . + (x − x0 )n +
1! n!
f (n+1) (c)
+ (x − x0 )n+1 .
(n + 1)!

În cazul particular x0 = 0, se obţine formula lui MacLaurin :

f 0 (0) f 00 (0) 2 f (n) (0) n f (n+1) (c) n+1

f (x) = f (0) + x+ x + ... + x + x .
1! 2! n! (n + 1)!

Probleme
 
1
Problema 8.1 Se consideră funcţia f : R \ {0} → R f (x) := x . Precizaţi disconti-
x
nuităţile funcţiei f şi calculaţi lim f (x).
x→0

 i
1 1
Soluţie. Se explicitează: pe fiecare interval n+1 , n
avem f (x) = nx. Limitele laterale
 i
ı̂n n1 sunt 1 = f ( n1 ) resp. n−1 n . Analog, pe fiecare interval − 1
n , − 1
n+1 avem f (x) =
−(n + 1)x. Pe (−∞, −1) funcţia este −x, iar pe (1, ∞) este 0. Din cele de mai sus rezultă
1
că limita ı̂n 0 există şi este 1. Punctele de discontinuitate sunt de forma , k ∈ Z
k

Problema 8.2 f : R → R o funcţie continuă, periodică de perioadă 1, adică f (x + 1) =

f (x), ∀x ∈ R.

(i) Să se arate că f este mărginită şi ı̂şi atinge marginile.

(ii) Să se arate că există x0 ∈ R pentru care f (x0 + π) = f (x0 ).

Soluţie. (i) Se restrânge la [0, 1], valorile ı̂n rest fiind aceleaşi.
(ii) Fie g(x) := f (x + π) − f (x). Dacă xm resp. xM denotă puncte ı̂n care f ı̂şi
atinge minimul, resp, maximul, avem g(xm ) = f (xm + π) − f (xm ) ≥ 0 iar g(xM ) =
f (xM +π)−f (xM ) ≤ 0, de unde existenţa unui punct x0 , ı̂ntre xm şi xM , ı̂n care g(x0 ) = 0.
Calcul diferenţial pentru funcţii de o variabilă reală 289

Problema 8.3 Funcţia F : (0, ∞) → R este continuă şi lim F (x + n) = 0 pentru fiecare
n→∞

x > 0. Rezultă că lim F (x) = 0?

x→∞

Soluţie. Nu. Se construieşte un contraexemplu astfel: fie f0 (x) := 1 − 2|x − 12 |; apoi

fk este definită astfel: fk (x) := f0 (kx) pentru x ∈ (0, k1 ) şi fk (x) := 0 pentru x ≥ k1 . În
sfârşit: g(x) = fk (x − k) pentru x ∈ [k, k + 1]. Funcţia g este bine definită şi continuă.
1
Deoarece g(k + 2k ) = 1, pentru fiecare k, urmează că lim g(x) nu este 0. Pe de altă parte,
x→∞
pentru orice x ∈ N avem g(x + n) = 0. Dacă x = [x] + {x}, atunci, pentru k suficient de
mare astfel ı̂ncât {x} > k1 avem g(x + k) = 0.

Problema 8.4 Fie f : R → R o funcţie reală. Analizaţi dacă următoarele afirmaţii sunt

adevărate şi justificaţi.

(a) Dacă f este continuă şi Im(f ) = {y ∈ R| ∃x ∈ R, f (x) = y}, atunci f este

monotonă.

(b) Dacă f este monotonă şi Im(f ) = R, atunci f este continuă.

(c) Dacă f este monotonă şi f este continuă, atunci Im(f ) = R.

Soluţie. (a) Nu este adevărată. Considerăm funcţia f (x) = x3 − x, care este continuă,
Im(f ) = R, dar de exemplu f (0) = 0, f ( 12 ) = − 38 şi f (1) = 0; de aceea f (0) > f ( 12 ), f ( 12 ) <
f (1) şi f nu este monotonă.
(b) Este adevărată. Presupunem pentru ı̂nceput că f este nedescrescătoare. Pentru un
număr arbitrar a există limitele laterale b := lim f (x) şi c := lim f (x) şi b ≤ c. Dacă cele
x%a x&a
două limite sunt egale, atunci funcţia este continuă ı̂n a. În caz contrar, dacă b < c, avem
f (x) ≤ b, ∀x < a şi and f (x) ≥ c, ∀x > a şi de aceea Im(f ) ⊂ (−∞, b) ∪ (c, ∞) ∪ {f (a)} nu
reprezintă toată mulţimea R. Pentru cazul funcţiei necrescătoare se aplică raţionamentul
funcţiei g(x) = −f (x).
π π
(c) Fals. Funcţia f (x) = arctg x este monotonă şi continuă, dar Im(f ) = (− , ) 6= R.
2 2

Problema 8.5 Să se determine toate funcţiile continue f : R → R cu proprietatea că

oricare ar fi x, y ∈ R cu x − y ∈ Q, are loc f (x) − f (y) ∈ Q.

Soluţie. Pentru fiecare r ∈ Q, funcţia x 7→ f (x + r) − f (x) este continuă şi are

numai valori raţionale. Deci este constantă. Să definim atunci g(r) := f (x + r) − f (x).
Prin recurenţă f (nr) = f (0) + ng(r), ∀n ∈ N. Deoarece f (0) − f (−r) = g(r), formula
se extinde la numere ı̂ntregi: f (kr) = f (0) + kg(r), ∀k ∈ Z. Luând r = n1 , se găseşte
f (1) = f (0) + ng( n1 ). De fapt: g(r) = rg(1), ∀r ∈ Q. Adică f (r) = f (0) + rg(1), ∀r ∈ Q.
Deoarece f este continuă, urmează că f (x) = ax + b, ∀x ∈ R, cu a ∈ Q. Reciproc, orice
asemenea funcţie convine.

Problema 8.6 Se dă funcţia f : R → R. Să se arate că f este monotonă dacă şi numai

dacă pentru orice interval I ⊆ R, f −1 (I) este interval.

( f −1 (A) = {x ∈ R |f (x) ∈ A}.)

290

Soluţie. Presupunem că f este crescătoare. Fie I un interval x, x0 ∈ f −1 (I) cu x ≤ x0 ;

există deci y, y 0 ∈ I cu y ≤ y 0 astfel ca f (x) = y, f (x0 ) = y 0 . Pentru a arăta că f −1 (I)
este un interval, fie x00 ∈ [x, x00 ], din x ≤ x00 ≤ x0 rezultă f (x) ≤ f (x00 ) ≤ f (x0 ) şi deoarece
I este interval, avem f (x00 ) ∈ I, deci x00 ∈ f −1 (I).
Reciproc. Presupunem că f nu este monotonă. Există deci x1 , x2 , cu x1 < x2 astfel
ca f (x1 ) ≥ f (x2 ) şi x3 < x4 astfel ca f (x3 ) ≤ f (x4 ). sau f (x1 ) ≥ f (x2 ), f (x3 ) ≥ f (x2 ).
Comparând cele 4 valori se poate obţine următoarea condiţie echivalentă. Există x1 < x2 <
x3 astfel ca f (x1 ) ≤ f (x2 ) şi f (x3 ) ≤ f (x2 ). Fie a = min(f (x1 ), f (x3 )) şi b = f (x2 ). Atunci
rezultă că f −1 {[a, b)} nu este interval, deoarece x1 , x3 ∈ f −1 [a, b), dar x2 ∈ / f −1 [a, b).

Problema 8.7 Fie C ⊂ R o mulţime nevidă, ı̂nchisă, mărginită şi f : C → C o funcţie

nedescrescătoare. Arătaţi că există un punct p ∈ C astfel ca f (p) = p.

Soluţie. Presupunem că f (x) 6= x, ∀x ∈ C. Fie [a, b] cel mai mic interval ı̂nchis
care conţine C. Deoarece C este ı̂nchisă a, b ∈ C. Din ipoteză f (a) > a şi f (b) < b. Fie
p = sup{x ∈ C : f (x) > x}. Deoarece C este ı̂nchisă şi f este continuă f (p) ≥ p şi astfel
f (p) > p. Pentru orice x > p, x ∈ C avem f (x) < x. De aceea f (f (p)) < f (p), ceea ce
contrazice faptul că f este nedescrescătoare.

Problema 8.8 Fie f : [0, 1] → [0, 1] cu proprietatea că există c ∈ [0, 1) astfel ca

|f (x) − f (y)| ≤ c|x − y|, ∀x, y ∈ [0, 1] (8.1)

Arătaţi că şirul definit

x0 ∈ [0, 1], xn+1 = f (xn ) (8.2)

este convergent la x ∈ [0, 1] şi acesta este unicul punct din interval cu proprietatea f (x) = x

(punct fix). Arătaţi că are loc

cn
|x − xn | ≤ |x0 − x1 |.
1−c
Soluţie. Mai ı̂ntâi din condiţia (8.1) deducem că funcţia f este continuă. Fixăm x0 ∈
1
[0, 1]. Pentru orice ε > 0, există δ = ε astfel ca dacă |x − x0 | < δ să rezulte
c
|f (x) − f (x0 )| ≤ c|x − x0 | < ε.

Unicitatea. Presupunem că ar exista două puncte x1 , x2 , x1 6= x2 . Atunci are loc

|x1 − x2 | = |f (x1 ) − f (x2 )| ≤ c|x1 − x2 | < |x1 − x2 |.

Pentru convergenţă se arată că xn este şir Cauchy. Evaluăm pentru ı̂nceput, folosind (8.1)

|xn+1 − xn | ≤ cn |x0 − x1 |
Calcul diferenţial pentru funcţii de o variabilă reală 291

Apoi

|xn+p − xn | ≤ |xn+p − xn+p−1 | + |xn+p−1 − xn+p−2 | + · · · + |xn+1 − xn | ≤

≤ (cn+p−1 + · · · + cn )|x0 − x1 | =
1 − cp cn
= cn |x0 − x1 | ≤ |x0 − x1 |.
1−c 1−c
Folosind ultima relaţie, rezultă că este şir Cauchy. Trecând la limită pentru p → ∞ de-
ducem
cn
|xn − x0 | ≤ |x0 − x1 |.
1−c

Problema 8.9 Fie f : R −→ R o functie continua, cu proprietatea ca exista C > 0 astfel

incat

|f (x) − f (y)| ≥ C |x − y| , ∀x, y ∈ R

Să se arate că funcţia f este surjectivă.

Soluţie. Evident functia este injectiva. Fiind si continua, este strict monotona. Astfel,
imaginea este un interval. Daca ar fi majorat (minorat se discuta la fel) cu marginea
superioara M < ∞, atunci ar exista un şir xn cu f (xn ) −→ M . Din ipoteza, ar urma ca
sirul (xn ) este sir Cauchy, deci convergent xn −→ x, adica M = f (x)

Problema 8.10 Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă, atunci f este uniform continuă.

Soluţie. Prin reducere la absurd: faptul că f nu ar fi uniform continuă pe [a, b] se

traduce prin
∃ε0 > 0 astfel ı̂ncât ∀n ∈ N, ∃x0n , x00n ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
1
(∗) |x0n − x00n | < dar |f (x0n ) − f (x00n )| ≥ ε0 .
n
Pe baza lemei lui Cesaro, putem extrage un subşir (x0nk )k , care să fie convergent. Notăm
limita cu x0 ∈ [a, b]. Datorită (∗), subşirul (x00nk )k va avea aceeaşi limită. Dar

0 < ε0 ≤ |f (x0nk ) − f (x00nk )| −→ 0

ceea ce constituie contradicţia căutată.

Problema 8.11 Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă, cu f (0) = f (1) = 0. Pentru ce

valori λ ∈ (0, 1) există x ∈ [0, 1] astfel ı̂ncât f (x + λ) = f (x)?

Soluţie. Se arată că orice λ = n1 , n ≥ 2 convine. Se consideră funcţia g : [0, 1−λ] → R,

g(x) := f (x + λ) − f (x). Deoarece

g(0) + g(λ) + g(2λ) + . . . + g((n − 1)λ) = 0

Rezultă că se produce cel puţin o schimbare de semn ı̂n şirul g(0), g(λ), g(2λ), . . ., g((n −
1)λ). Deci există x pentru care g(x) = 0.
292

Dacă λ nu este de forma n1 , atunci se construieşte funcţia h(x) := 1 − cos 2πx

λ .
Această funcţie este continuă iar h(0) = 0. Este evident periodică, de perioadă λ. Mai mult
h(x) = 0 ⇔
x = k.λ, cu k ı̂ntreg. Deci H := h(1) 6= 0. Fie atunci f (x) := h(x) − Hx =
2πx 2π



1 − cos λ − 1 − cos λ x. Funcţia f are proprietăţile cerute, dar:

f (x + λ) − f (x) = (h(x + λ) − H.(x + λ)) − (h(x) − H.x) = −H.λ 6= 0

Problema 8.12 Dacă f este derivabilă, atunci f este convexă dacă şi numai dacă f 0 este

crescătoare.

Soluţie. Fie x1 < x2 ∈ I. Dacă f 0 este crescătoare, să definim funcţia

f (x2 ) − f (x1 )
g(x) := f (x) − f (x1 ) − (x − x1 )
x2 − x1

Deoarece g(x1 ) = g(x2 ) = 0 şi g 0 este crescătoare, urmează că există un punct c ∈ (x1 , x2 )
astfel ı̂ncăit g 0 (x) ≤ 0, ∀ x ∈ (x1 , c) şi g 0 (x) ≥ 0, ∀ x ∈ (c, x2 ). Rezultă g(x) ≤ 0,
∀x ∈ (x1 , x2 ).
Reciproc, dacă f este convexă, iar x1 < x2 ∈ I, atunci pentru orice x ∈ (x1 , x2 ) avem:

f (x) − f (x1 ) f (x2 ) − f (x1 ) f (x) − f (x2 )

≤ ≤
x − x1 x2 − x1 x − x2

de unde, prin trecere la limită, se obţine f 0 (x1 ) ≤ f 0 (x2 ).

Problema 8.13 Găsiţi numărul de extreme locale ale funcţiei g(x) = f (f (x)), dacă

f (x) = x3 − 3x + 1.

Soluţie. Derivata funcţiei este

g 0 = f 0 (f (x))f 0 (x) = 3(f 2 (x) − 1)3(x2 − 1) =

= 9(x3 − 3x)(x3 − 3x + 2)(x2 − 1).

√
Rădăcinile derivatei, care verifică condiţia de extrem sunt 0, −2, ±1, ± 3. Există deci 6
puncte de extrem.

Problema 8.14 Fie f : R → R o funcţie de două ori derivabilă care verifică

f 00 (x) + f 0 (x) = f (x), ∀x ∈ [0, 1]

şi astfel ca f (0) = f (1) = 0. Arătaţi că f (x) = 0, ∀x ∈ [0, 1]

Soluţie. Din teorema lui Rolle, există c ∈ (0, 1) astfel ca f 0 (c) = 0. Dacă presupunem
că c este un punct de maxim ar urma ca f (c) > 0, iar din ipoteză f 00 (c) = f (c) > 0 ar fi
imposibil, deoarece funcţia ar rezulta convexă ı̂n jurul punctului de maxim. Dacă f (c) < 0
ar urma f 00 (c) < 0 situaţie iar imposibilă. Analog dacă c ar fi punct de minim.
Calcul diferenţial pentru funcţii de o variabilă reală 293

Problema 8.15 Calculând ı̂n două moduri derivatele de ordin p, 1 ≤ p ≤ n ale funcţiei
n
X
(1 − ex )n , să se deducă valoarea sumei (−1)k Cnk k p .
k=0

n
X
Soluţie. Pe de o parte, deoarece (1 − ex )n = (−1)k Cnk ekx , rezultă că derivata de
k=0
n
X
ordin p este (−1)k Cnk k p ekx . Sumele cerute se obţin deci pentru x = 0.
k=0
Pe de altă parte, se arată prin recurenţă că derivata de ordin p ( pentru 1 ≤ p ≤ n)
p
apk (ex )k (1 − ex )n−k , unde app = (−1)p Apn (aranjamente).
X
este:
k=1
În adevăr, cazul p = 1 este imediat; iar prin derivare ı̂ncă odată, se obţine:
p p
apk k(ex )k−1 (1 apk (ex )k (−1)k ex (n − k)(1 − ex )n−k−1
X X
x n−k
−e ) +
k=1 k=1

Regrupând termenii, găsim:

p
ap1 (ex )(1 apk k + apk−1 (k − 1 − n) (ex )k (1 − ex )n−k +
X
x n−1
 
−e ) +
k=2

+app (p − n)(−ex )p+1 (1 − ex )n−p−1

ceea ce arată că ap+1 p
p+1 = ap (p − n). Verificarea este astfel ı̂ncheiată.
Pe baza acestei formule, valoarea derivatei de ordin p ı̂n x = 0 este: 0, dacă 1 ≤ p < n;
iar pentru p = n rămâne ann = (−1)n Ann = (−1)n n!.

Problema 8.16 Un segment de lungime 1 se mişcă astfel ı̂ncât capetele rămân pe axele

de coordonate. În timp ce se mişcă ı̂n plan, segmentul schimbă culoarea părţii mărginite

de el la stânga şi axe. Găsiţi ecuaţia curbei care separă partea din plan ı̂n care culoarea

s-a schimbat, de partea din plan ı̂n care culoarea ră mâne aceeaşi.

Soluţie. Răspunsul este o parte a curbei a x2/3 + y 2/3 = 1 (astroida). Evident pentru
x ∈ [0, 1] ordonata punctului corespunzător de pe curbă va fi egală cu cea mai mare
valoare a ordonatelor punctelor de pe segment, pentru √ x fixat. Să examinăm poziţia ı̂n
care unul dintre capete este A(t, 0) şi celalalt B(0, 1 − t2 ), t ∈ [0, 1]. Fie y(x, t) ordonata
punctelor de pe segmentul de extremităţi aA şi B, corespunzător abscisei x. y = y(x) =
max{y(x, t)}, t ∈ p [x, 1]. (Poziţia segmentului ı̂n care t < x nu trebuie examinată). Astfel,
y(x; t) = (1 − x/t) 1 − t2 ) şi

xp x t x − t3
y0 = 1 − t 2 − (1 − ) √ = √ .
t2 t 1 − t2 t2 1 − t2
√
Derivata se anulează ı̂n t = 3 x care este punct de maxim, de unde urmează
√  3/2
y(x, 3
x) = 1 − x2/3 .
294

Problema 8.17 Dată funcţia

p
f (x) = (1 + tg(2x))(1 + tg(4x))(1 + tg(6x)) · · · (1 + tg(32x))

calculaţi f 0 (0).

Soluţie. Notăm u(x) = (1 + tg(2x))(1 + tg(4x))(1 + tg(6x)) · · · (1 + tg(32x)) şi avem

u0 (x)
u(0) = 1. Observăm că f 0 (x) = p , iar u0 este o sumă de 16 termeni, fiecare fiind
2 u(x)
2k
produs de 15 factori care apar ı̂n scrierea lui u şi un factor de forma (1+tg2kx)0 = .
cos2 2kx
Fiecare termen are ı̂n x = 0 valoarea 2k, k = 1, · · · , 16, iar
16
0 u0 (0) 1X
f (0) = p = 2k = 136.
2 u(0) 2
k=1

1
Problema 8.18 Fie f : R → R, f (x) = x2 +1
. Găsiţi f (6) (0) .

Soluţie. Răspunsul este -720. Din formula lui MacLaurin:

f 0 (0) f 00 (0) 2 f (6) (0) 6
f (x) = f (0) + x+ x + ... + x + o(x6 ).
1! 2! 6!
Pe de altă parte seria geometrică cu raţia x2 este
1
= 1 − x2 + x4 − x6 + · · · .
x2 +1
Din unicitate rezultă afirmaţia.

Problema 8.19 O particulă se mişcă de-a lungul unei drepte. Direcţia mişcarii se poate

schimba, dar acceleraţia ı̂n orice moment nu depăşeşte 1 m/sec ı̂n valoare absolută. După

o secundă de la ı̂nceputul mişcării particula se ı̂ntoarce ı̂n punctul de pornire. Arătaţi că

viteza la 0,5 sec de la ı̂nceputul mişcării nu este mai mare ca 0,25 m/sec.

Soluţie. În calculele următoare se subı̂nţelege că timpul se măsoară ı̂n secunde, iar
distanţele ı̂n metri. Fie v(t) viteza, iar a(t) acceleraţia particulei la momentul t. Din enunţ
Z 1
0
avem |a(t)| = |v (t)| ≤ 1 şi v(t)dt = 0. Să estimăm v(0, 5).
0
 Z 1 
 
|v(0, 5)| = |v(0, 5) − 0| = v(0, 5) −
 v(t)dt =
0
1 1
 Z Z  Z 1 
   
v(0, 5)
 dt − v(t)dt =  (v(0, 5) − v(t))dt .
 
0 0 0
Folosind teorema lui Lagrange v(0, 5) − v(t) = 0
v (c)(0, 5 − t), c ∈ (0, 5, t). Astfel
 Z 1  Z 1
|v 0 (c)(0, 5 − t)|dt =
 
|v(0, 5)| = v(0, 5) −
 v(t)dt ≤
0 0
Z 1 Z 1
0
|v (c)||(0, 5 − t)|dt ≤ |(0, 5 − t)|dt = 1/4.
0 0
Calcul diferenţial pentru funcţii de o variabilă reală 295

Problema 8.20 Fie Pn (x) un polinom de grad par n (n > 1), care are coeficientul domi-

nant pozitiv şi fie Pn (x) > Pn00 (x), ∀x ∈ R. Arătaţi că Pn (x) > 0, ∀x ∈ R.

Soluţie. Să observăm că dacă Pn are grad par, lim Pn (x) = ∞. De aceea există
x→±∞
x0 punct de minim absolut pentru polinom, ı̂n care Pn0 (x0 )
= 0 şi Pn00 (x0 ) ≥ 0. Folosind
ipoteza avem
Pn (x) ≥ Pn (x0 ) > Pn00 (x0 ) ≥ 0, ∀x.

Problema 8.21 Arătaţi că pentru orice polinom p(x) de grad n > 1 şi orice punct Q,

numărul tangentelor la graficul lui p(x) care trec prin Q nu depăşeşte n.

Soluţie. Derivata funcţiei p(x) = a0 + a1 x + · · · + an xn este p0 (x) = a1 + 2a2 x +

· · · + nan xn−1 . Ecuaţia tangentei ı̂n punctul (x0 , p(x0 )) este y − y(x0 ) = p0 (x)(x − x0 ).
Presupunem că Q are coordonatele (a, b) şi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia tangentei obţinem

b − (a0 + a1 x0 + · · · + an xn0 ) = (a1 + 2a2 x0 + · · · + nan x0n−1 )(a − x0 ).

Dacă n > 1, coeficientii lui xn0 din cei doi membrii ai relaţiei nu pot fi egali şi egalitatea
conduce la o ecuaţie algebrică de ordin n; urmează că este imposibil să găsim un număr
de soluţii mai mare ca n.

Problema 8.22 Arătaţi că are loc identitatea:

2 arccos x = arccos(2x2 − 1), 0 ≤ x ≤ 1.

Soluţie. Fie f (x) = 2 arccos x − arccos(2x2 − 1) 0 ≤ x ≤ 1. Funcţia este continuă pe

[0, 1], derivabilă pe (0, 1) şi se verifică imediat că

2 2x
f 0 (x) = − √ + √ .
1−x 2 |x| 1 − x2
Deci f 0 (x) = 0, x ∈ (0, 1). Deci f este o constantă, iar din faptul că f (0) = 0 şi continuitate
rezultă afirmaţia.

Problema 8.23 Fie f o funcţie derivabilă pe (a, b) cu derivata continuă, cu proprietăţile

lim f (x) = ∞, lim f (x) = −∞ şi f 0 (x) + f 2 (x) ≥ −1, ∀x ∈ (a, b). Arătaţi că b − a ≥ π
x&a x%b
şi daţi un exemplu pentru care b − a = π.

Soluţie. Din inegalitate deducem

d f 0 (x)
(arctg f (x) + x) = + 1 ≥ 0 ∀x ∈ (a, b)
dx 1 + f 2 (x)

urmează că arctg f(x) + x este nedescrescătoare pe interval şi folosind limitele obţinem
π/2+a ≤ −π/2+b, de unde b−a ≥ π. Egalitatea are loc pentru f (x) = ctg x, a = 0, b = π.
296

Problema 8.24 Fie f o funcţie de două ori diferenţiabilă , cu derivata a doua continuă
f (x)
pe (0, ∞), astfel ca lim f 0 (x) = −∞ şi lim f 00 (x) = ∞. Arătaţi că lim 0 = 0.
x&0 x&0 x&0 f (x)

Soluţie. Deoarece f 0 tinde la −∞ şi f 00 tinde la ∞, când x tinde la 0 prin valori

mai mari, există un interval (0, r) astfel ca f 0 (x) < 0 şi f 00 (x) > 0, ∀x ∈ (0, r). Deci
f este descrescătoare şi f 0 este crescătoare pe (0, r). Din teorema de medie, pentru orice
0 < x < x0 < r avem
f (x) − f (x0 ) = f 0 (ξ)(x − x0 ) > 0
pentru un ξ ∈ (x, x0 ). Folosind faptul că f 0 este crescătoare, f 0 (x) < f 0 (ξ) < 0, obţinem

f 0 (ξ) f (x) − f (x0 )

x − x0 < 0
(x − x0 ) = < 0.
f (x) f 0 (x)
Luând limita când x & 0 obţinem

f (x) f (x)
−x0 ≤ lim inf 0
≤ lim sup 0 ≤ 0.
x&0 f (x) x&0 f (x)

f (x)
Deoarece acest lucru are loc pentru orice x0 ∈ (0, r) deducem că exsită lim şi
s→0 f 0 (x)
valoarea ei este 0.

Problema 8.25 Fie f : [0, 1] → R o funcţie derivabilă, cu f (0) = 0. Dacă există M ≥ 0

astfel ı̂ncât |f 0 (x)| ≤ M |f (x)|, pentru orice x ∈ [0, 1], atunci f este identic nulă.

Soluţie. Definind g : [0, 1] → R prin g(x) := f 2 (x), obţinem o funcţie pozitivă,

M
derivabilă pe [0, 1], care satisface g(0) = 0 şi |g 0 (x)| ≤ |g(x)|, pentru orice x ∈ [0, 1]. Fie
2
M M
− x 0
− x 0 M
mai departe h : [0, 1] → R, h(x) := e 2 g(x). Deoarece h (x) = e 2 [g (x) − g(x)],
0
2
ipoteza arată că h (x) ≤ 0. Deci funcţia h rezultă descrescătoare, pozitivă şi h(0) = 0. De
aici concluzia.

Problema 8.26 Există funcţii continuu diferenţiabile f : R → R astfel ca pentru orice

x ∈ R să avem f (x) > 0 şi f 0 (x) = f (f (x))?

Soluţie. Presupunem că ar exista o astfel de funcţie. Deoarece f 0 (x) = f (f (x)) > 0,
funcţia este strict crescătoare. Din f (x) > 0 deducem f (f (x)) > f (0), ∀x. Deci f 0 (x) >
f (0) şi pentru orice x < 0 avem f (x) < f (0) + xf (0) = (1 + x)f (0). Deci dacă x ≤ −1
rezultă f (x) ≤ 0, contrazicând proprietatea f (x) > 0. Concluzia este că astfel de funcţii
nu există.

Problema 8.27 Funcţia f : R → R este de două ori diferenţiabilă şi satisface f (0) =

2, f 0 (0) = −2 şi f (1) = 1. Arătaţi că există un număr real ξ ∈ (0, 1), astfel ca

f (ξ)f 0 (ξ) + f 00 (ξ) = 0.

Calcul diferenţial pentru funcţii de o variabilă reală 297

Soluţie. Definim funcţia g(x) := 12 f 2 (x) + f 0 (x). Deoarece g(0) = 0 şi and f (x)f 0 (x) +
f 00 (x)
= g 0 (x) este suficient să arătăm că există un număr real 0 < η ≤ 1 astfel ca g(η) = 0.
x 1
a) Dacă f nu se anulează niciodată, fie h(x) := − . Deoarece h(0) = h(1) = − 21 ,
2 f (x)
există un număr real 0 < η < 1 pentru care h0 (η) = 0. Dar g = f 2 h0 şi afirmaţia rezultă.
b) Dacă f are cel puţin un zero, fie z1 cel mai mic şi z2 cel mai mare, care există
deoarece mulţimea zerourilor este ı̂nchisă. Are loc 0 < z1 ≤ z2 < 1. Funcţia f este
pozitvă pe intervalele [0, z1 ) şi (z2 , 1], ceea ce implică f 0 (z1 ) ≤ 0 şi f 0 (z2 ) ≥ 0. Atunci
g(z1 ) = f 0 (z1 ) ≤ 0 şi g(z2 ) = f 0 (z2 ) ≥ 0, şi există numărul real η ∈ [z1 , z2 ] pentru care
g(η) = 0.
2
Observăm că pentru funcţia f (x) = condiţiile au loc şi f f 0 + f 00 este constant
x+1
egală cu 0.

Problema 8.28 Dacă x, y > 0 arătaţi că xy + y x > 1.

Soluţie. Dacă x sau y sunt ≥ 1 afirmaţia este evidentă. Presupunem 0 < x ≤ 1, 0 <
y ≤ 1. Putem nota y = kx, 0 < k < 1 şi considerăm funcţia

f (x) = xkx + (kx)x .

1
Se poate arăta că xx are valoarea minimă a = e− e şi deoarece pentru x ∈ (0, 1] are loc
x
k ≥ k funcţia de mai sus poate fi minorată

f (x) ≥ ak + ka, k ∈ (0, 1].

Derivata funcţiei h(k) = ak + ak este pozitivă, deci h este crescă toare şi urmează că
h(k) > 1, de unde rezultă afirmaţia.

Problema 8.29 Fie f : (0, 1) → R o funcţie de două ori derivabilă cu derivata a doua

continuă, astfel ca |f 00 (x) + 2xf 0 (x) + (x2 + 1)f (x)| ≤ 1, ∀x. Arătaţi că lim f (x) = 0.
x→∞

Soluţie. Fie g(x) = f 0 (x)+xf (x); atunci f 00 (x)+2xf 0 (x)+(x2 +1)f (x) = g 0 (x)+xg(x).
Arătăm mai ı̂ntâi că dacă h este continuu diferenţiabilă şi satisface faptul că h0 (x) + xh(x)
este mărginită atunci lim h(x) = 0. Fie M marginea superioară pentru |h0 (x) + xh(x)| şi
x→∞
2 /2
fie p(x) = h(x)ex . Atunci
2 /2 2 /2
|p0 (x)| = |h0 (x) + xh(x)|ex ≤ M ex
şi  
 p(x) 
|h(x)| =  x2 /2  =

e
 p(0) + 0 p  |p(0)| + M 0x ex /2 dx
 Rx 0 R 2

= ≤
 
ex2 /2 ex2 /2
Rx 2
x2 /2 0 et /2 dt
Deoarece lim e = ∞ rezultă, dacă folosim regula lui l’Hopital, că lim = 0;
x→∞ x→∞ ex2 /2
aceasta implică lim h(x) = 0.
x→∞
298

Aplicând acest rezultat pentru h = g, apoi pentru h = f , rezultă afirmaţia problemei.

Problema 8.30 Presupunem că funcţiile diferenţiabile a, b, f, g : R → R satisfac

f (x) ≥ 0, f 0 (x) ≥ 0, g(x) > 0, g 0 (x) > 0, ∀x ∈ R,

lim a(x) = A > 0, lim b(x) = B > 0, lim f (x) = lim g(x) = ∞.
x→∞ x→∞ x→∞ x→∞

şi
f 0 (x) f (x)
+ a(x) = b(x).
g 0 (x) g(x)
f (x) B
Arătaţi că lim = .
x→∞ g(x) A+1
Soluţie. Fie 0 < ε < A un număr real oarecare. Pentru x suficient de mare f (x) >
0, g(x) > 0, |a(x) − A| < ε, |b(x) − B| < ε

f 0 (x) f (x) f 0 (x) f (x)

B − ε < b(x) = 0
+ a(x) < 0
+ (A + ε) <
g (x) g(x) g (x) g(x)

(A + ε)(A + 1) f 0 (x)(g(x))A + Af (x)(g(x))A−1 g 0 (x)

< =
A (A + 1)(g(x))A g 0 (x)

(A + ε)(A + 1) (f (x)(g(x))A )0
= .
A ((g(x))A+1 )0
Din inegalitatea de mai sus deducem

(f (x)(g(x))A )0 A(B − ε)
A+1 0
> .
((g(x)) ) (A + ε)(A + 1)

În mod similar se obţine, pentru x suficient de mare

(f (x)(g(x))A )0 A(B + ε)
A+1 0
< .
((g(x)) ) (A − ε)(A + 1)
Dacă ε → 0, avem

(f (x)(g(x))A )0 B
lim A+1 0
= .
x→∞ ((g(x)) ) A+1
Aplicând regula lui l’Hopital deducem

f (x) f (x)(g(x))A B
lim = lim = .
x→∞ g(x) x→∞ (g(x))A+1 A+1

Problema 8.31 Presupunem că f : R → R este o funcţie de două ori diferenţiabilă care

satisface f (0) = 1, f 0 (0) = 0 şi care pentru orice x ∈ [0, ∞) are proprietatea

f 00 (x) − 5f 0 (x) + 6f (x) ≥ 0.

Calcul diferenţial pentru funcţii de o variabilă reală 299

Arătaţi că pentru orice x ∈ [0, ∞), are loc

f (x) ≥ 3e2x − 2e3x .

IMC, 2009

Soluţie. Avem f 00 (x) − 2f 0 (x) − 3(f 0 (x) − 2f (x)) ≥ 0, ∀x ∈ [0, ∞).

Fie g(x) = f 0 (x) − 2f (x), x ∈ [0, ∞). Rezultă că

g 0 (x) − 3g(x) ≥ 0, ∀x ∈ [0, ∞),

de unde urmează că

(g(x)e−3x )0 ≥ 0 ∀x ∈ [0, ∞),
de unde
g(x)e−3x ≥ g(0) = −2, ∀x ∈ [0, ∞),
sau echivalent
f 0 (x) − 2f (x) ≥ −2e3x , ∀x ∈ [0, ∞).
Analog obţinem
(f (x)e−2x )0 ≥ −2ex , ∀x ∈ [0, ∞),
sau echivalent
(f (x)e−2x + 2ex )0 ≥ 0, ∀x ∈ [0, ∞).
Rezultă că
f (x)e−2x + 2ex ≥ f (0) + 2 = 3, ∀x ∈ [0, ∞)
sau echivalent
f (x) ≥ 3e2x − 2e3x , ∀x ∈ [0, ∞).

Problema 8.32 Comparaţi tg (sin x) şi sin(tg x) pentru x ∈ (0, π/2).

Soluţie. Fie f (x) = tg (sin x) − sin(tg x). Atunci

cos x cos(tg x) cos3 x − cos(tg x) cos2 (sin x)

f 0 (x) = − = .
cos2 (sin x) cos2 x cosx cos2 (tg x)

Fie 0 < x < arctg π/2. Din concavitatea funcţiei cosinus pe (0, π/2), rezultă că

p
3 cos(tg x) + 2 cos(sin x) tg x + 2 sin x
cos(tg x) cos2 (sin x) < ≤ cos < cos x.
3 3
Ultima inegalitate rezultă din
 0   r
tg x + 2 sin x 1 1 3 1
= + 2 cos x ≥ cos x cos x = 1.
3 3 cos2 x cos2 x
De aici deducem că
cos3 x − cos(tg x) cos2 (sin x) > 0.
Rezultă că f 0 (x) > 0 şi deci f creşte pe intervalul [0, arctgπ/2].
Urmează să mai observăm că folosind şi faptul că 4 + π 2 < 16 avem
300

π/2
tg[sin(arctg π/2)] = tg > tg π/4 = 1.
1 + π 2 /4
Aceasta implică faptul că dacă x ∈ [arctg π/2, π/2] atunci tg(sin x) > 1 de unde
obţinem că f (x) > 0.

Problema 8.33 Fie f : (−1, 1) → [0, ∞) o funcţie de trei ori derivabilă, cu f (0) = 0. Să
p p
se discute derivabilitatea ı̂n 0 a funcţiilor f (x) şi 3 f (x).

Soluţie. Funcţia f fiind pozitivă şi f (0) = 0, rezultă că 0 este punct de minim, deci
f 00 (0) 2
f 0 (0) = 0. Astfel: f (x) = x + o(x2 ). Obţinem că există derivatele laterale ı̂n 0
p 2
pentru f (x):
p r r
f (x) f 00 (0) f 00 (0)
lim = lim + o(1) =
x→0 x x→0 2 2
x>0 x>0
r
f 00 (0)
. În concluzie, dacă f 00 (0) = 0, atunci f (x)
p
Analog, derivata la stânga este −
2
este derivabilă ı̂n 0, cu derivata egală cu 0.
f 00 (0) 2 f 000 (0) 3
x + o(x3 ) şi se
p
Pentru funcţia 3 f (x) se foloseşte scrierea f (x) = x +
2 3!
caută eventuala limită ı̂n 0 pentru
r
00 f 000 (0)
3 f (0)
x−1 + + o(1)
2 6
Pentru existenţa derivatei, condiţia f 00 (0) = 0 este necesară. Reciproc, 00
r dacă f (0) = 0,
000
3 f (0)
p
atunci funcţia 3 f (x) este derivabilă ı̂n 0, iar valoarea derivatei este .
6

Problema 8.34 Să se calculeze:

 x 2x
xx −
lim 2
 x sin 2x .
x→0,x>0
xsin x −
2

Soluţie. Folosind scrierea uv = ev ln u se obţin dezvoltările cu rest Peano:

xx = 1 + x ln x + o(x ln x)
 x 2x x
= 1 + 2x ln + o(x ln x)
2 2
xsin x = 1 + x ln x + o(x ln x)
 x sin 2x x
= 1 + 2x ln + o(x ln x)
2 2
ceea ce arată că limita căutată este 1.
Calcul diferenţial pentru funcţii de o variabilă reală 301

Problema 8.35 Se consideră funcţia f : (0, ∞) → R

C
f (x) = − e−ax , a > 0.
x

Arătaţi că nu există nici un C ∈ R astfel ca

(−1)k f (k) (x) ≥ 0, ∀k ∈ N, x ∈ (0, ∞).

Soluţie. Derivata de ordin k a funcţiei este
 
(k) k Ck! k −ax
f (x) = (−1) −a e .
xk+1
Dacă ı̂nmulţim cu (−1)k avem
Ck!
(−1)k f (x)(k) = − ak e−ax
xk+1
iar aceasta este pozitivă. Deducem
ak k+1 −ax
C≥ x e , x > 0. (8.3)
k!
Studiem variaţia funcţiei g(x) = xk+1 e−ax . Din tabloul de variaţie deducem că funcţia
g are un punct de maxim ı̂n x = − k+1 a . Avem atunci

ak k + 1 ak k + 1 k+1 −a k+1
 
C ≥ g( )= e a =
k! a k! a
(k + 1)k+1 e−(k+1)
= .
k! a
Pe baza formulei lui Stirling membrul din dreapta relaţiei de mai sus poate fi minorat cu

(k + 1)k+1 1 1 k+1
√ k k
= √ (1 + )k √ xk → 1, dacă k → ∞
2πk( e ) xk ae k+1 ae 2π k k
expresie care tinde la ∞, pentru k → ∞. Deci inegalitatea (8.3) nu mai este posibilă.

Problema 8.36 Fie f : [0, ∞) −→ R o funcţie de două ori derivabilă pe [0, ∞). Dacă
√
|f (x)| ≤ A şi |f 00 (x)| ≤ B, pentru orice x ∈ [0, ∞), atunci |f 0 (x)| ≤ 2 AB, pentru orice

x ∈ [0, ∞).
Soluţie. Pentru x ∈ (0, ∞) fixat, pentru fiecare h > 0, există θ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
h2 00
f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) + f (x + θh)
2
De aici:
f (x + h) − f (x) h 00
f 0 (x) = − f (x + θh)
h 2
deci:
2A hB
|f 0 (x)| ≤ +
h 2
r
A
Scriind această inegalitate pentru h := 2 , se obţine rezultatul.
B
302

Problema 8.37 Fie f : (a, b) → R o funcţie de două ori continuu derivabilă. Arătaţi că

pentru orice x ∈ (a, b) are loc

f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
lim = f 00 (x).
h→0 h2
Soluţie. Folosim formula lui Taylor pentru h > 0. Există z ∈ (x, x+h) şi u ∈ (x−h, h)
astfel ca

f 00 (z) 2
f (x + h) − f (x) = f 0 (x)h + h
2
f 00 (u) 2
f (x − h) − f (x) = −f 0 (x)h + h .
2
Dacă adunăm cele două relaţii şi ı̂mpărţim la h2 trecem la limită şi obţinem
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h) f 00 (z) + f 00 (u)
lim = lim = f 00 (x).
h→0 h2 h→0 2

Problema 8.38 Fie f : [a, b] → R de două ori continuu derivabilă pe (a, b). Arătaţi că

pentru orice x ∈ [a, b] există ξ ∈ (a, b) astfel ca

f (b) − f (a) 1
f (x) − f (a) − (x − a) = (x − a)(x − b)f 00 (ξ).
b−a 2
Soluţie. Dacă x = a sau x = b relaţia este evidentă.
Definim funcţia h : [a, b] → R
(
f (x)−f (a)
(x−a) x 6= a
h(x) = 0
.
f (a) x=a
Funcţia h este continuu pe [a, b], derivabilă pentru x ∈ (a, b) iar

(x − a)f 0 (x) − (f (x) − f (a))

h0 (x) = , ∀x ∈ (a, b).
(x − a)2
Deci pentru orice x ∈ (a, b) există ξ 1 ∈ (x, b) astfel ca

h(x) − h(b) = h0 (ξ 1 )(x − b). (8.4)

Aplicăm dezvoltarea funcţiei f ı̂n y ∈ (a, b) cu rest Lgrange. Există ξ 2 ∈ (a, y) astfel
ca
(a − y)2 00
f (a) = f (y) + (a − y)f 0 (y) + f (ξ 2 ). (8.5)
2
Fie x ∈ (a, b) şi ξ 1 ∈ (x, b) care verifică (8.4). Fie ξ 2 ∈ (a, ξ 1 ) ales ı̂n (8.5) pentru
y = ξ 1 . Astfel avem
f (x)−f (a)
0 h(x) − h(b) x−a − f (b)−f
b−a
(a)
h (ξ 1 ) = = =
x−b x−b
Calcul diferenţial pentru funcţii de o variabilă reală 303

(f (x) − f (a)) − f (b)−f

b−a
(a)
(x − a)
.
(x − a)(x − b)
Dar, dacă folosim (8.5)

(ξ 1 − a)f 0 (ξ 1 ) − (f (ξ 1 ) − f (a)) f 00 (ξ 2 )
h0 (ξ 1 ) = = ,
(ξ 1 − a)2 2

de unde deducem afirmaţia problemei.

Problema 8.39 Fie I ⊆ IR un interval deschis cu 0 ∈ I şi f : I → IR o funcţie continuă,

cu f (0) = 0, derivabilă (la dreapta) ı̂n 0. Atunci:

n  
X k 1
lim f = fd0 (0)
n→∞ n2 2
k=1

Caz particular: Să se calculeze

n r !
X k
lim 1+ 2 −1
n→∞ n
k=1

Soluţie. Din definiţia derivatei la dreapta deducem că: pentru orice ε > 0 există nε
astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε şi 1 ≤ k ≤ n:
 
k
f
n2
fd0 (0) − ε < < fd0 (0) + ε
k
n2
Prin sumare rezultă:
n
fd0 (0) − ε n(n + 1) X fd0 (0) + ε n(n + 1)
 
k
< f <
n2 2 n2 n2 2
k=1

f 0 (0)
deci limita există şi este egală cu d .
2
Observaţie. Şirul dat nu este reductibil la o sumă integrală.

Problema 8.40 Fie f : (0, ∞) → R o funcţie derivabilă. Presupunem că există

lim f (x) + f 0 (x) = l ∈ R

x→∞

Să se arate că lim f (x) = l şi lim f 0 (x) = 0.

x→∞ x→∞

g(x)
Soluţie. Considerând funcţia g(x) := f (x)ex , scriem f (x) = şi aplicăm regula lui
ex
g 0 (x)
l’Hôpital (generalizată!). Deoarece = f (x) + f 0 (x) → l, deducem că şi f (x) → l.
ex
304

Problema 8.41 Fie f : R → R o funcţie cu derivata de ordin doi continuă. Dacă f (x +

0
y)f (x − y) ≤ f 2 (x), oricare ar fi x, y ∈ R, să se arate că f (x)f 00 (x) ≤ f 2 (x) pentru orice

x∈R

Soluţie. Pentru x ∈ R definim g : R → R prin g(y) := f (x + y)f (x − y) − f 2 (x).

Urmează că
g 0 (y) = f 0 (x + y)f (x − y) − f (x + y)f 0 (x − y)
g 00 (y) = f 00 (x + y)f (x − y) − 2f 0 (x + y)f 0 (x − y) + f (x + y)f 00 (x − y)
0
În particular: g(0) = g 0 (0) = 0 şi g 00 (0) = 2[f (x)f 00 (x) − f 2 (x)]. Ipoteza arată acum că
g(y) ≤ g(0) = 0, pentru orice y ∈ R. Deci y = 0 este un punct de maxim, ı̂n care g 00 (0) ≤ 0
ı̂n mod necesar, deci concluzia.

Problema 8.42 Fie I ⊆ R un interval. Fie f : I → R o funcţie oarecare. Să se arate că

f are o mulţime cel mult numărabilă de extreme stricte.

Soluţie. Pentru fiecare subinterval [a, b] ⊆ (0, 1) există c ∈ (a, b) ı̂n care f ı̂şi atinge
maximul absolut. Fiind şi punct de minim local, urmează că f este constantă pe o
vecinătate a punctului c. Să notăm

α := inf{x ∈ [a, b] | f (x) = f (c)}

Avem α < c; dacă am presupune a < α prin acelaşi raţionament s–ar găsi puncte x < α
cu f (x) = f (c). Considerând analog sup{x ∈ [a, b] | f (x) = f (c)}, rezultă f constantă pe
fiecare subinterval.

Problema 8.43 Fie I ⊆ R un interval. Fie f : I −→ R o funcţie cu derivate laterale ı̂n

fiecare punct. Să se arate că f are derivată pe I, cu excepţia eventuală a unei mulţimi cel

mult numărabile.

Soluţie. Să notăm, pentru fiecare r ∈ Q:

Ar := {x ∈ I | fs0 (x) < r < fd0 (x)}

Este suficient să arătăm că fiecare Ar este o mulţime cel mult numărabilă. Considerăm
funcţia g(x) := f (x) − rx; deci gs0 (x) < 0 < gd0 (x) ı̂n fiecare x ∈ Ar . Dar această relaţie
implică faptul că x este punct de minim strict pentru g, de unde concluzia.

Problema 8.44 Fie f : [a, b] −→ R o funcţie continuă pe [a, b], derivabilă ı̂n punctele a

şi b; f 0 (a) < 0, f 0 (b) > 0. Să se arate că există c ∈ (a, b) punct de minim pentru f .

Soluţie. f fiind funcţie continuă pe [a, b], există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (c) = inf f (x).
x∈[a,b]
6 a şi c 6= b. Ipoteza că f 0 (a) < 0 arată că există ε > 0 astfel ı̂ncât
Avem de arătat că c =
f (x) < f (a), pentru orice x ∈ (a, a + ε). De aici urmează că c 6= a. Analog se arată şi
c 6= b.
Calcul diferenţial pentru funcţii de o variabilă reală 305

Problema 8.45 Fie f : R −→ R o funcţie de două ori derivabilă. Dacă f (x) ≥ 0 şi

f 00 (x) ≤ 0, pentru orice x ∈ R, atunci f este constantă.

Soluţie. f0 este descrescătoare, deci există A := lim f 0 (x) ∈ (−∞, ∞] şi

x→−∞
B := lim f 0 (x) ∈ [−∞, ∞) iar A ≥ B. Analizăm pe rând cazurile:
x→∞
I. A > 0; există a ∈ R astfel ı̂ncât f 0 (x) ≥ A2 , pentru orice x ∈ (−∞, a]. Astfel
A Aa Ax
f (a) − f (x) = f 0 (ξ)(a − x) ≥ (a − x), de unde f (x) ≤ f (a) − + −→ −∞, ceea
2 2 2
ce contrazice f ≥ 0.
II. A ≤ 0. Dacă B = 0, se obţine concluzia: dacă B < 0, se repetă raţionamentul:
B
există b ∈ R astfel ı̂ncât f 0 (x) ≤ , pentru orice x ∈ [b, ∞), de unde:
2
B
f (x) − f (b) = f 0 (ξ)(x − b) ≤ (x − b)
2
Bb Bx
deci f (x) ≤ f (b) − + −→ −∞, din nou contradicţie.
2 2

Problema 8.46 Fie f : [0, 1] −→ R o funcţie de două ori derivabilă, care verifică f 00 (x) +

2f 0 (x) + f (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ (0, 1) şi f (0) = f (1) = 0. Atunci f (x) ≤ 0, pentru

orice x ∈ [0, 1].

Soluţie. Se consideră funcţia g(x) := ex f (x). Atunci g 00 (x) ≥ 0 asigură concluzia.

Problema 8.47 Fie f : [a, b] −→ R o funcţie cu derivata de ordin doi continuă pe [a, b],

satisfăcând f (a) = f (b) = 0. Notăm M := sup |f 00 (x)|.

x∈[a,b]
(i) Să se arate că, oricare ar fi x ∈ [a, b], au loc inegalităţile:

M (b − a)
(∗) |f 0 (x)| ≤
2
M (x − a)(b − x)
(∗∗) |f (x)| ≤
2
(ii) Dacă există x0 ∈ [a, b] (resp. (a, b)) astfel ı̂ncât (∗) (resp. (∗∗)) să devină egalitate
M (x − a)(b − x)
pentru x = x0 , atunci f este una din funcţiile ± .
2
Soluţie. (i) Pentru fiecare x ∈ (a, b) fixat, considerăm funcţia g : [a, b] −→ R,

A(t − a)(t − b)
g(t) := f (t) −
2
2f (x)
ı̂n care A := . Avem g(a) = g(x) = g(b) = 0, deci există c0 , c00 ∈ (a, b) astfel
(x − a)(x − b)
ı̂ncât g 0 (c0 ) = g 0 (c00 ) = 0. Există deci c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât g 00 (c) = 0. Aceasta revine la
(x − a)(x − b) 00
f (x) = f (c), de unde rezultă (∗∗).
2
306

Prin trecere la limită, se obţine (∗), pentru x = a şi x = b. Pentru a demon-

stra (∗) ı̂n restul cazurilor, considerăm x ∈ (a, b] fixat şi funcţia h : [a, b] −→ R,
f (x)(t − a)
h(t) := f (t) − . Deoarece h(a) = h(x) = 0 şi h00 = f 00 , rezultă că putem
x−a
M
aplica cele de mai sus funcţiei h, pe intervalul [a, x]. Deducem că |h0 (x)| ≤ (x − a).
2
f (x)
Însă h0 (x) = f 0 (x) − , de unde
x−a

|f (x)| M M (x − a)(b − x) M (b − a)
|f 0 (x)| ≤ |h0 (x)| + ≤ (x − a) + =
x−a 2 2(x − a) 2

(ii) Observăm că, dacă se realizează egalitate ı̂n (∗), pentru un x0 ∈ (a, b), atunci
se realizează egalitate ı̂n acelaşi punct şi ı̂n (∗∗). Fie deci x ∈ (a, b), astfel ı̂ncât (∗∗)
M (x − a)(x − b)
devine egalitate. Definim funcţia u : [a, b] −→ R, u(x) := f (x) − . Deci
2
u(a) = u(b) = 0; u(x) ≥ 0, pentru orice x ∈ [a, b]; u00 (x) ≤ 0, pentru orice x ∈ (a, b). În
plus, x0 fiind punct de minim pentru u, deducem că u0 (x0 ) = 0. u0 fiind descrescătoare,
rezultă că u0 (x) ≤ 0, pentru orice x ∈ [x0 , b], deci u este descrescătoare pe acest interval.
Dar u(x0 ) = 0 arată că u ≡ 0 pe acest interval. Analog se arată că u ≡ 0 pe [a, x0 ]. În
sfârşit, dacă (∗) devine egalitate pentru x0 = a sau b, atunci, cu aceleaşi notaţii ca mai
sus, rezultă direct u0 (a) = 0 şi deci concluzia.

Problema 8.48 (i) Să se arate că există o unică funcţie f : [0, ∞) −→ R astfel ı̂ncât,

pentru fiecare x ∈ [0, ∞) să avem f 3 (x) + xf (x) = 1. Să se arate că f este derivabilă, iar
f (x)
f 0 (x) = − , pentru orice x ∈ [0, ∞).
x + 3f 2 (x)
(ii) Să se arate că există o unică funcţie f : R −→ R, care are proprietăţile: x3 −

f 3 (x) + xf (x) = 0, pentru orice x ∈ R şi f (x) > 0, pentru orice x > 0. Să se demonstreze

că această funcţie este derivabilă pe R \ {0}.

1 − y3
Soluţie. (i) Considerăm funcţia g : (0, 1] −→ [0, ∞), g(y) = . Deoarece
y
1
lim g(y) = ∞, g(1) = 0, g 0 (y) = − − 2y, rezultă că g este bijecţie. Inversa ei f (x) = y
y→0 y2
verifică exact relaţia propusă. Conform unor rezultate cunoscute, f este continuă, deriv-
abilă, iar derivata se calculează după formula:

1 1 f (x)
f 0 (x) = = =−
g 0 (f (x)) 1 x + 3f 2 (x)
− − 2f (x)
f 2 (x)

(ii) Fie funcţia g : R → R, g(y) = −y 3 + xy + x3 . Pentru x < 0, g este strict de-

screscătoare pe R şi lim g(y) = ∞, lim g(y) = −∞, deci există y ∈ R unic astfel ı̂ncât
x→−∞ x→∞
g(y) = 0.
Pentru x = 0, evident y = 0 este singura rădăcină a ecuaţiei g(y) = 0.
Pentru x > 0 ecuaţia g(y) = 0 are o singură rădăcină y > 0 (şi eventual altele negative).
Aceasta arată existenţa şi unicitatea funcţiei f , cu proprietăţile din enunţ.
Calcul diferenţial pentru funcţii de o variabilă reală 307

Fie x0 ∈ R. Scăzând membru cu membru formulele pentru x şi x0 , găsim:

(x − x0 )(x2 + xx0 + x20 + f (x0 )) =

= (f (x) − f (x0 ))(f 2 (x)f (x)f (x0 ) + f 2 (x0 ) − x)

Pentru x0 < 0, această relaţie arată continuitatea funcţiei f ı̂n x0 . Pentru x0 > 0, este
necesar să observăm, pe baza şirului lui Rolle, că f 2 (x) > x; deci şi ı̂n acest caz rezultă
continuitatea funcţiei f ı̂n x0 . Acum putem trece la limită ı̂n egalitatea:

f (x) − f (x0 ) x2 + xx0 + x20 + f (x0 )

= 2
x − x0 f (x)f (x)f (x0 ) + f 2 (x0 ) − x

de unde deducem că f este derivabilă ı̂n x0 6= 0 şi:

3x20 + f (x0 )
f 0 (x0 ) =
3f 2 (x0 ) − x0
Capitolul 9

Calcul integral pentru funcţii de o

variabilă reală

Definiţii şi rezultate

1. Integrala ı̂n sensul lui Riemann

Fie f : [a, b] → R, a, b ∈ R, o funcţie şi d = {x0 , x1 , . . . , xn }, a = x0 < x1 < x2 < . . . <
xn = b o diviziune a intervalului [a, b].
Numărul real ν(d) := max (xi − xi−1 ) se numeşte norma diviziunii d, iar numărul
1≤i≤n
real σ d (f ) definit prin
n
X
σ d (f ) := f (ξ i )(xi − xi−1 ), ξ i ∈ [xi−1 , xi ]
i=1

se numeşte sumă Riemann asociată funcţiei f , diviziunii d şi punctelor intermediare

ξ1, ξ2, . . . , ξn.
Funcţia f se numeşte integrabilă Riemann pe [a, b] dacă există un număr real I astfel
ca pentru orice ε > 0 există un număr δ(ε) > 0 cu proprietatea că pentru orice diviziune
d a lui [a, b] cu ν(d) < δ(ε) şi orice alegere a punctelor intermediare ξ i , 1 ≤ i ≤ n, avem
|σ d (f ) − I| < ε.
Z b
Numărul I se notează f (x)dx şi se numeşte integrala lui f pe [a, b].
a
Numim lungimea unui interval deschis şi mărginit I = (a, b) numărul real
m(I) := b − a.
O mulţime A ⊆ R se numeşte de măsură Lebesgue nulă sau neglijabilă dacă pentru
orice ε > 0 există un şir de intervale (In )n≥1 cu proprietatea că
∞
[ ∞
X
A⊆ In şi m(In ) < ε.
n=1 n=1

308
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 309

O mulţime cel mult numărabilă de numere reale este neglijabilă.

Teoremă. (Lebesgue) O funcţie f : [a, b] → R este integrabilă Riemann pe [a, b] dacă
şi numai dacă este mărginită şi mulţimea punctelor sale de discontinuitate este neglijabilă.
Din teorema lui Lebesgue rezultă imediat că funcţiile f : [a, b] → R care au o mulţime
de discontinuităţi cel mult numărabilă şi sunt mărginite sunt integrabile. De asemenea
funcţiile monotone f : [a, b] → R sunt integrabile. Are loc de asemenea următorul rezultat.
Dacă f : [a, b] → [c, d] este funcţie integrabilă Riemann şi g : [c, d] → R este o funcţie
continuă, atunci g ◦ f : [a, b] → R este o funcţie integrabilă Riemann.
Un rezultat util ı̂n rezolvarea problemelor de calcul integral este următorul.

Teoremă. (Teorema de medie) Dacă f : [a, b] → R este o funcţie continuă şi

g : [a, b] → [0, ∞) este o funcţie integrabilă, atunci există c ∈ [a, b] astfel ca

Z b Z b
f (x)g(x)dx = f (c) g(x)dx.
a a

2. Integrale improprii
Fie I ⊆ R un interval. O funcţie f : I → R se numeşte local integrabilă (l.i.) pe I
dacă este integrabilă pe orice interval compact inclus ı̂n I.
Fie f : [a, b) → R, a ∈ R, b ∈ R o funcţie l.i. pe [a, b). Definim F : [a, b) → R prin
Z x
F (x) = f (t)dt, ∀ x ∈ [a, b).
a

Funcţia f se numeşte integrabilă impropriu pe [a, b) dacă lim F (x) există şi este
x→b
x<b
Z b
finită. În cest caz se spune căf (x)dx este convergentă. Perechea de funcţii (f, F )
a Z b
se numeşte integrala improprie a lui f pe [a, b) şi se notează f (x)dx. Notăm de
Rb a
asemenea lim F (x) =: a f (x)dx dacă limita din membrul stâng există.
x→b
x<b
Analog se defineşte integrala improprie pentru funcţii definite pe intervale de forma
(a, b], a ∈ R, b ∈ R.
Menţionăm câteva criterii de convergenţă pentru integrale improprii.
C1. Fie f, g : [a, b) → R local integrabile pe [a, b), a ∈ R, b ∈ R astfel ca g(x) > 0 pe
f (x)
[a, b) şi lim = l, l ∈ R. Atunci:
x%b g(x)
Z b Z b
i) Dacă l 6= 0 ⇒ f (x)dx şi g(x)dx au aceeaşi natură.
Z ba a Z b
ii) Dacă l = 0 şi g(x)dx este convergentă ⇒ f (x)dx este absolut convergentă.
a a
C2. Fie f : [a, ∞) → R local integrabilă pe [a, ∞) astfel ca

lim xα f (x) = l, l ∈ R.
x→∞
Z ∞
i) Dacă α > 1 ⇒ f (x)dx este absolut convergentă.
a Z ∞
ii) Dacă α ≤ 1 şi l 6= 0 ⇒ f (x)dx este divergentă.
a
310

C3. Fie f : [a, b) → R, a, b ∈ R, local integrabilă pe [a, b) astfel ca

lim (b − x)α f (x) = l, l ∈ R.

x%b

Z b
i) Dacă α < 1 ⇒ f (x)dx este absolut convergentă.
a Z b
ii) Dacă α ≥ 1 şi l 6= 0 ⇒ f (x)dx este divergentă.
a
Z ∞ ∞
X
C4. Fie f : [0, +∞) → R+ o funcţie descrescătoare. Atunci f (x)dx şi f (x) au
0 n=0
aceeaşi natură.
C5. (Abel-Dirichlet) Fie f, g : [a, b) → R, a ∈ R, b ∈ R, f continuă şi g monotonă
pe [a, b). Dacă:
i) lim g(x) = 0
x%b Z x
ii) Funcţia F (x) = f (t)dt, x ∈ [a, b) este mărginită, atunci
a

Z b
f (x)g(x)dx
a

este convergentă.
Fie f : (a, b) → R, a, b ∈ R local integrabilă pe (a, b). Definim
Z y
F (x, y) = f (t)dt
x

pentru orice x, y ∈ (a, b). Funcţia f se numeşte integrabilă impropriu pe (a, b) dacă
Z b
lim F (x, y) există şi este finită. Se arată că
x→a
f (x)dx este convergentă dacă şi numai
y→b a
Z c Z b
dacă există c ∈ R, a < c < b, astfel ca integralele f (x)dx şi f (x)dx să fie conver-
a c
gente. În acest caz avem
Z b Z c Z b
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx.
a a c

3. Integrale cu parametru
Fie I un interval cu capetele a, b ∈ R şi f : I × [c, d] → R, c, d ∈ R, o funcţie cu
proprietatea că este integrabilă pe I pentru orice y ∈ [c, d].
Funcţia F : [c, d] → R
Z b
F (y) = f (x, y)dx
a

se numeşte integrală cu parametru. Dacă I = [a, b], a, b ∈ R, avem o integrală proprie

cu parametru, ı̂n caz contrar ea numindu-se integrală improprie cu parametru.
Integralele proprii cu parametru au proprietăţile următoare.
1) Dacă f este continuă pe [a, b] × [c, d] ⇒ F continuă pe [c, d].
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 311

∂f
2) Dacă f este continuă pe [a, b] × [c, d] şi există şi este continuă pe [a, b] × [c, d],
∂y
atunci F este derivabilă pe [c, d] şi are loc relaţia
Z b
0 ∂f
F (y) = (x, y)dx.
a ∂y

3) Dacă f este continuă pe [a, b] × [c, d], atunci

Z b Z d  Z d Z b 
f (x, y)dy dx = f (x, y)dx dy.
a c c a

Fie α, β : [c, d] → [a, b] două funcţii de clasă C 1 , f : [a, b]×[c, d] → R o funcţie continuă
∂f
cu proprietatea că este continuă pe [a, b]×[c, d]. Atunci integrala cu parametru cu limite
∂y
variabile I : [c, d] → R, definită prin
Z β(y)
I(y) = f (x, y)dx
α(y)

este derivabilă pe [c, d] şi are loc formula lui Leibniz:

Z β(y)
0 ∂f
I (y) = (x, y)dx + f (β(y), y)β 0 (y) − f (α(y), y)α0 (y), ∀ y ∈ [c, d].
α(y) ∂y

4. Funcţiile Beta şi Gamma ale lui Euler

Funcţiile B : (0, ∞) × (0, ∞) → R, Γ : (0, ∞) → R se definesc prin
Z 1
B(a, b) = xa−1 (1 − x)b−1 dx, a, b ∈ (0, ∞)
0
Z ∞
Γ(a) = xa−1 e−x dx, a ∈ (0, ∞)
0

Au loc relaţiile:
1) B(a, b) = B(a, b), a, b > 0;
b−1
2) B(a, b) = B(a, b − 1), a > 0, b > 1;
a+b−1
Z ∞
xa−1
B(a, b) = dx, a, b > 0;
0 (1 + x)a+b
3) Γ(a + 1) = aΓ(a), a ∈ (0, ∞);
4) Γ(n + 1) = n!, n ∈ N;
Γ(a)Γ(b)
5) B(a, b) = , a, b > 0;
Γ(a + b)
√
 
1
6) Γ = π;
2
π
7) Γ(a)Γ(1 − a) = , a ∈ (0, 1).
sin(aπ)
n!
8) Γ(a) = lim na · , a > 0.
n→∞ a(a + 1) . . . (a + n)
312

Probleme
Z π
2
Problema 9.1 Fie In = sinn xdx, n ∈ N.
0
n−1
a) Să se arate că In = In−2 , n ≥ 2, şi să se calculeze In .
n
b) Să se demonstreze formula lui Wallis
 2
1 2 · 4 . . . 2n
π = lim .
n→∞ n 1 · 3 . . . (2n − 1)
Z π
2
Soluţie. a) In = sinn−1 x(− cos x)0 dx
0

π Z π
2 2
= − sinn−1 x cos x + (n − 1) sinn−2 x cos2 xdx
0 0
Z π
2
= (n − 1) sinn−2 x(1 − sin2 x)dx = (n − 1)In−2 − (n − 1)In
0
de unde rezultă relaţia din enunţ. Din relaţia de recurenţă se obţine

1 · 3 . . . (2k − 1) π


 · , n = 2k

 2 · 4 . . . 2k 2
In =

 2 · 4 . . . (2k − 2)

 , n = 2k − 1.
1 · 3 . . . (2k − 1)

b) Are loc relaţia evidentă

h πi
sin2n+1 x ≤ sin2n x ≤ sin2n−1 x, x ∈ 0, , n ∈ N∗ ,
2
h πi
care integrată pe 0, conduce la inegalitatea
2
I2n+1 ≤ I2n ≤ I2n−1

de unde ı̂mpărţind cu I2n+1 obţinem

 2
1 · 3 . . . (2n − 1) 2n + 1 2n + 1
1≤ · ·π ≤
2 · 4 . . . 2n 2 2n
sau  2
2 · 4 . . . 2n 1 2n + 1
π≤ · ≤π .
1 · 3 . . . (2n − 1) n 2n
Trecând la limită ı̂n relaţia de mai sus obţinem formula lui Wallis.

Problema 9.2 (Formula lui Stirling) Să se arate că pentru orice n ∈ N∗ , există θn ∈

(0, 1) astfel ca
√  n n θn
n! = 2πn e 12n .
e
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 313

n!en
Soluţie. Considerăm şirul (an )n≥1 , an = 1 , n ≥ 1. Demonstrăm că şirul (an )n≥1
nn+ 2
este descrescător. Avem
 1
1 n+ 2

an 1
= 1+ , n ≥ 1.
an+1 e n

Din dezvoltările ı̂n serie de puteri

x2 x3
ln(1 + x) = x − + − ...
2 3
, |x| < 1
x2 x3
ln(1 − x) = −x − − − ...
2 3
obţinem  
1+x 1 2 1 4
ln = 2x 1 + x + x + . . . , |x| < 1.
1−x 3 5
1
Punând x = , n ∈ N∗ , ı̂n relaţia de mai sus avem
2n + 1
   
1 1 1 1 1 1
n+ ln 1 + =1+ · + · + ...
2 n 3 (2n + 1)2 5 (2n + 1)4

de unde deducem
     
1 1 1 1 1
1< n+ ln 1 + <1+ + + ... ⇔
2 n 3 (2n + 1)2 (2n + 1)4
   
1 1 1
1< n+ ln n + <1+ ⇔
2 n 12n(n + 1)
 1
1 n+ 2

1
1+
e< 1+ < e 12n(n+1) ⇔
n
an 1
1< < e 12n(n+1) (1)
an+1
Rezultă că (an )n≥1 este descrescător şi fiind mărginit inferior este convergent. Fie
lim an = a. Din relaţia (1) obţinem
n→∞

1 1
− 12(n+1)
an e− 12n < an+1 e , n ≥ 1,
1
deci şirul (an e− 12n )n≥1 este crescător şi are limita a.
Prin urmare are loc relaţia
1
a < an < a 12n , ∀ n ≥ 1

deci există θn ∈ (0, 1) astfel ca

θn
an = ae 12n , n ≥ 1. (2)
√
Demonstrăm ı̂n continuare că a = 2π.
314

Din formula lui Wallis rezultă că şirul (bn )n≥1

1 2 · 4 . . . 2n 1 22n (n!)2
bn = √ · =√ · (3)
n 1 · 3 . . . (2n − 1) n (2n)!
√
este convergent şi are limita π.
Din relaţia (2) obţinem
 n n √ θn
n! = a n · e 12n , θn ∈ (0, 1) (4)
e
 2n
2n √ θ 2n
(2n)! = a 2n · e 24n , θ2n ∈ (0, 1)
e
care ı̂nlocuite ı̂n (3) conduc la
a θn θ2n
bn = √ e 6n − 24n .
2
√ √
Rezultă că a = lim 2bn = 2π. Înlocuind ı̂n (4) obţinem
n→∞

√  n n θ
n
n! = 2nπ .
e 12n

Problema 9.3 (Formula lui Taylor) Fie f : [a, b] → R o funcţie de (n+1) ori derivabilă

pe [a, b] cu f (n+1) integrabilă pe [a, b]. Atunci pentru orice x ∈ [a, b] avem:

f 0 (a) f 00 (a) f (n) (a)

f (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + · · · + (x − a)n + Rn (x)
1! 2! n!

unde
x
(x − t)n
Z
Rn (x) = f (n+1) (t) dt.
a n!
Z x Z x
Soluţie. f (x) − f (a) = f 0 (t)dt = (t − x)0 f 0 (t)dt
a a
x Z x
0
= (t − x)f (t) − f 00 (t)(t − x)dt

a a
0x
(t − x)2
Z 
0 00
= f (a)(x − a) − f (t) dt
a 2
Z x
0 00 (t − x)2 x (t − x)2
= f (a)(x − a) − f (t)  + f 000 (t) dt
2 a a 2
f 00 (a)
Z x
0 (t − x)2
= f (a)(x − a) + 2
(x − a) + f 000 (t) dt
2! a 2
Continuând să integrăm prin părţi obţinem

f 0 (a) f (n) (a) x

(x − t)n
Z
f (x) = f (a) + (x − a) + · · · + (x − a)n + f (n+1) (t) dt.
1! n! a n!
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 315

Problema 9.4 (A doua teoremă de medie) Fie f : [a, b] → R o funcţie de clasă C 1 ,

pozitivă, descrescătoare, şi g : [a, b] → R o funcţie continuă. Atunci există c ∈ [a, b] astfel

ca
Z b Z c
f (x)g(x)dx = f (a) g(x)dx.
a a
Z x
Soluţie. Fie G(x) = g(t)dt, x ∈ [a, b]. Avem conform formulei de integrare prin
a
părţi
Z b Z b
f (x)g(x)dx = f (b)G(b) − f 0 (x)G(x)dx
a a
Funcţia G fiind continuă pe [a, b] este mărginită şi ı̂şi atinge marginile. Fie m =
min G(x), M = max G(x). Cum f este descrescătoare rezultă că f 0 este negativă pe
a≤x≤b a≤x≤b
[a, b] şi avem
Z b Z b
f (x)g(x)dx ≤ f (b)G(b) + M (−f 0 (x))dx
a a
= f (b)G(b) + M (f (a) − f (b))
≤ M f (a)
Analog se demonstrează că
Z b
f (x)g(x)dx ≥ mf (a)
a

Întrucât G este continuă pe [a, b], are proprietatea lui Darboux, prin urmare există
c ∈ [a, b] astfel ca
Z b Z c
f (x)g(x)dx = f (a) g(x)dx.
a a

Problema 9.5 (Formula lui Bonnet-Weierstrass) Fie f : [a, b] → R o funcţie de clasă

C 1 , descrescătoare, şi g : [a, b] → R o funcţie continuă. Atunci există c ∈ [a, b] astfel ca

Z b Z c Z b
f (x)g(x)dx = f (a) g(x)dx + f (b) g(x)dx.
a a c

Soluţie. Fie h(x) = f (x) − f (b), x ∈ [a, b]. Funcţia h este monoton descrescătoare şi
h(x) ≥ 0, ∀ x ∈ [a, b]. Atunci, pe baza problemei 9.4 rezultă că există c ∈ [a, b] astfel ca
Z b Z c
g(x)h(x)dx = h(a) g(x)dx
a a
sau Z b Z c
g(x)(f (x) − f (b))dx = (f (a) − f (b)) g(x)dx.
a a
Prin urmare
Z b Z b Z c
f (x)g(x)dx = f (b) g(x)dx + (f (a) − f (b)) g(x)dx
a a a
Z c Z b
= f (a) g(x)dx + f (b) g(x)dx.
a c
316

Problema 9.6 (Lema lui Gronwall) Fie f, g : [a, b] → R funcţii continue astfel ca

g(x) ≥ 0 pentru orice x ∈ [a, b]. Dacă y : [a, b] → R este o funcţie continuă cu proprietatea
Z x
y(x) ≤ f (x) + g(t)y(t)dt, ∀ x ∈ [a, b]
a

atunci
Z x Rx
g(s)ds
y(x) ≤ f (x) + f (t)g(t)e a dt.
a
Z x
Soluţie. Fie u(x) = g(t)y(t)dt, x ∈ [a, b]. Înmulţind relaţia din ipoteză cu g(x) se
a
obţine
u0 (x) − g(x)u(x) ≤ f (x)g(x), x ∈ [a, b]
Rx
Înmulţind ultima relaţie cu − a g(t)dt obţinem
 Rx 0 Rx
u(x)e− a g(t)dt ≤ f (x)g(x)e− a g(t)dt

care integrată pe intervalul [a, x] devine

Rx Z x Rt
−
u(x)e a g(t)dt
≤ f (t)g(t)e− a g(s)ds
dt
a

de unde obţinem Z x Rt
g(s)ds
u(x) ≤ f (t)g(t)e a dt, x ∈ [a, b]
a
Rezultă Z x Rt
g(s)ds
y(x) ≤ f (x) + u(x) ≤ f (x) + f (t)g(t)e x dt.
a

Problema 9.7 (Integrala Poisson) Utilizând relaţia

n−1
Y 
2n 2 2 kπ
X − 1 = (X − 1) X − 2X cos +1
n
k=1

să se demonstreze că valoarea integralei

Z π
I(a) = ln(a2 − 2a cos x + 1)dx, a ∈ R \ {−1, 1}
0

este 0 dacă |a| < 1 şi 2π ln |a| dacă |a| > 1.

Soluţie. Fie f (x) = ln(x2 − 2a cos x + 1), x ∈ [0, π] şi fie

n−1  
πX kπ
In (a) = f .
n n
k=0

Avem evident lim In (a) = I(a).

n→∞
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 317

Pe de altă parte avem

n−1  
πX 2 kπ
In (a) = ln a − 2a cos +1
n n
k=0
π π a2n − 1
= ln(a − 1)2 + ln 2
n n a −1
Dacă |a| < 1 avem lim a2n = 0, deci I(a) = 0. Dacă |a| > 1 avem

π π 1 − a−2n 2n − 2
In (a) = ln(a − 1)2 + ln + π ln |a|
n n 1 − a−2 n
de unde obţinem lim In (a) = 2π ln |a|.
n→∞

Problema 9.8 (Formula lui Gauss) Fie a > b > 0 şi

Z π/2
dx
G(a, b) = p
0 a cos x + b2 sin2 x
2 2

Definim şirurile (an )n≥0 , (bn )n≥0 prin relaţiile de recurenţă

an−1 + bn−1 p
an = , bn = an−1 bn−1 , a0 = a, b0 = b.
2

a) Să se demonstreze că şirurile (an )n≥0 , (bn )n≥0 sunt convergente şi lim an =
n→∞

lim bn =: µ(a, b).

n→∞
Z π/2
dx
b) G(a, b) = p , ∀ n ≥ 0.
0 a2n cos2 x + b2n sin2 x
π
c) G(a, b) = .
2µ(a, b)

a0 + b0 √
Soluţie. a) Avem a1 = , b1 = a0 b0 de unde obţinem
2
b0 < b1 < a1 < a0

Prin inducţie se demonstrează că

b0 < b1 < · · · < bn < an < an−1 < · · · < a0

de unde rezultă că (an )n≥0 , (bn )n≥0 sunt monotone şi mărginite.
an−1 + bn−1
Fie lim an = l1 , lim bn = l2 , l1 , l2 ∈ R. Din relaţia an = , prin trecere la
n→∞ n→∞ 2
limită, obţinem l1 = l2 =: µ(a, b).
b) Facem schimbarea de variabilă
2a sin t h πi
sin x = , t ∈ 0, (1)
a + b + (a − b) sin2 t 2
obţinem
a + b − (a − b) sin2 t
cos xdx = 2a cos tdt.
[a + b + (a − b) sin2 t]2
318

Din relaţia (1) se obţine

p
(a + b)2 − (a − b)2 sin2 t
cos x = cos t
a + b + (a − b) sin2 t
de unde rezultă
(a + b) − (a − b) sin2 t dt
dx = 2a 2 ·p
a + b + (a − b) sin t (a + b)2 − (a − b)2 sin2 t
Avem de asemenea
p a + b − (a − b) sin2 t
a2 cos2 x + b2 sin2 x = a
a + b + (a − b) sin2 t
şi ı̂n continuare
dx dt
p == s
a2 cos2 x + b2 sin2 x a+b 2

cos2 t + ab sin2 t
2

a+b √
Ţinând seama că a1 = şi b1 = ab rezultă
2
Z π/2
dt
G(a, b) = q
0 a21 cos2 t + b21 sin2 t

Aplicând ı̂n mod repetat raţionamentul anterior, obţinem:

Z π/2
dt
G(a, b) = p , ∀ n ≥ 0.
0 a2n cos2 t + b2n sin2 t

c) Au loc relaţiile
π π
≤ G(a, b) ≤ , n≥1
2an 2bn
de unde făcând n → ∞ obţinem
π
G(a, b) = .
2µ(a, b)

Problema 9.9 Fie f ∈ C 1 [a, b]. Fie şirul (un )n≥1 definit prin
b n  
b−aX b−a
Z
un = f (x)dx − f a+k
a n n
k=1

a−b
Demonstraţi că lim nun = (f (b) − f (a)).
n→∞ 2
b−a
Soluţie. Fie xn = a + k , 0 ≤ k ≤ n. Avem
n
k−1 Z
X xk+1 n
X
un = f (x)dx − (xk+1 − xk )f (xk )
k=0 xk k=1
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 319

Fie F o primitivă a funcţiei f . Atunci

n−1
X n
X
un = (F (xk+1 ) − F (xk )) − (xk+1 − xk )f (xk )
k=0 k=1

n−1
X b−a
= F (x1 ) − F (x0 ) + (F (xk+1 ) − F (xk ) − (xk+1 − xk )F 0 (xk )) − f (b).
n
k=1

Aplicând formula lui Taylor funcţiei F pe intervalul [xk , xk+1 ] rezultă că există ξ k ∈
(xk , xk+1 ) astfel ca
n
X (xk+1 − xk )2 b−a
un = F (x1 ) − F (x0 ) + f 0 (ξ k ) − f (b)
2 n
k=1

b−a
Ţinând seama că n = avem
xk+1 − xk

n−1
F (x1 ) − F (x0 ) b − a X
nun = (b − a) + (xk+1 − xk )f 0 (ξ k ) − (b − a)f (b).
x1 − x0 2
k=1

De asemenea
F (x1 ) − F (x0 )
lim = F 0 (x0 ) = f (x0 ) = f (a)
n→∞ x1 − x0
şi
n−1
X Z b
0
lim (xk+1 − xk )f (ξ k ) = f 0 (t)dt = f (b) − f (a).
n→∞ a
k=1

Prin urmare
b−a
lim nun = (b − a)f (a) + (f (b) − f (a)) − (b − a)f (b)
n→∞ 2
a−b
= (f (b) − f (a)).
2

Problema 9.10 Să se determine a, b ∈ R astfel ca pentru orice n ∈ N∗ să aibă loc

egalitatea
Z π
1
(ax + bx2 ) cos nxdx = .
0 n2
∞
X 1 π2
Să se deducă de aici că = .
n2 6
n=1

1
Soluţie. Integrând prin părţi se găseşte a = −1, b = . Rezultă că
2π
n Z π n
X
X 1 1 2
sn = = x − x cos kxdx.
k2 0 2π
k=1 k=1
320

Avem
(2n + 1)x x
n sin − sin
2 2
X
cos kx = x
k=1 2 sin
2
 x x
sin nx + − sin
= 2 2
x
2 sin
2
1  x 
= sin nxctg + cos nx − 1
2 2
Fie funcţiile f, g : [0, π] → R,
1 2
f (x) = x −x
2π
( x
f (x)ctg , x ∈ (0, π]
g(x) = 2
−2, x=0
Se arată uşor că g este de clasă C 1 [0, π]. Se obţine
Z π Z π Z π  
1 1 2
sn = g(x) sin nxdx + f (x) cos nxdx − x − x dx (1)
2 0 0 0 2π
Pentru funcţia h ∈ C 1 [a, b] avem
Z b Z b
h(x) sin nxdx = lim h(x) cos nxdx = 0.
a n→∞ a

Într-adevăr, integrând prin părţi obţinem

Z b
h(b) sin nb − h(a) sin na 1 b 0
Z
h(x) cos nxdx = − h (x) sin nxdx
a n n a
Cum h şi h0 sunt mărginite pe [a, b] rezultă că
Z b
lim h(x) cos nxdx = 0
n→∞ a

π2
Trecând acum la limită ı̂n (1) obţinem lim sn = .
n→∞ 6

Problema 9.11 Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă cu proprietatea

Z 1 Z 1
f (x)dx = xf (x)dx = 1.
0 0
Z 1
Să se arate că f 2 (x)dx ≥ 4.
0

Soluţie. Se caută o funcţie de forma f (x) = ax + b, a, b ∈ R, care verifică relaţiile din

enunţ. Prin identificare se obţine f (x) = 6x − 2. Avem
Z 1 Z 1
2
(f (x) − (6x − 2)) dx = f 2 (x)dx − 4 ≥ 0.
0 0

Egalitatea se obţine pentru f (x) = 6x − 2.

Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 321

Z π Z π
2 2
Problema 9.12 Fie In = cosn x sin nx, Jn = cosn x cos nxdx, n ∈ N.
0 0
a) Să se arate că:
1
2In = + In−1 ,
n
n ≥ 1.
1
In = In−1 ,
2
b) Să se deducă de aici că

2 22 2n
 
1
+ + ··· +
2n+1 1 2 n

π
In = .
2n+1
Soluţie. a) Integrând prin părţi avem
Z π
1 2
In = − cosn x(cos nx)0 dx
n 0
π Z π
1 2 1 2
= − cosn x cos nx − n cosn−1 x sin x cos nxdx
n 0 n 0
Z π
1 2
= − cosn−1 x sin x cos nxdx.
n 0
Adunând această relaţie cu cea iniţială obţinem
Z π/2 Z π/2
1
2In = + cosn x sin nxdx − cosn−1 x sin x cos nxdx
n 0 0
Z π/2
1
= + cosn−1 x(sin nx cos x − cos nx sin x)dx
n 0
Z π/2
1 1
= + cosn−1 x sin(n − 1)xdx = + In−1 .
n 0 n
Analog se demonstrează cealaltă recurenţă.
1
b) Relaţia 2In = + In−1 se scrie sub forma echivalentă
n
2n−1
2n In = 2n−1 In−1 + , n ≥ 1.
n
1
Însumând relaţiile anterioare de la 1 la n se obţine relaţia cerută. Din In = In−1
2
1
rezultă că (In )n≥1 este o progresie geometrică cu raţia , deci
2
1 π
In = I0 = n+1 .
2n 2
Z 1
arctg x
Problema 9.13 Să se calculeze dx.
0 1+x
322

Soluţie. Avem
Z 1 Z 1
arctg x
I= dx = arctg x(ln(1 + x))0 dx
0 1+x 0

1 Z 1 Z 1
ln(1 + x) π ln(1 + x)
= arctg x ln(1 + x) − dx = ln 2 − dx.

0 1+x 2 4 1 + x2
0 0

În ultima integrală facem substituţia x = tg t obţinând

Z 1 Z π/4
ln(1 + x)
J= dx = ln(1 + tg t)dt
0 1 + x2 0

π π
ı̂n care se face substituţia − t = u. Se obţine J = ln 2 = I.
4 8

Problema 9.14 Fie f : R → R o funcţie continuă şi periodică de perioadă T > 0.

Să se demonstreze relaţiile:

Z a+T Z T
a) f (x)dx = f (x)dx, ∀ a ∈ R;
Za a+nT 0 Z
T
b) f (x)dx = n f (x)dx, ∀ a ∈ R, ∀ a ∈ N.
a 0 Z 2003π
Aplicaţie. Să se calculeze arcsin(sin x)dx.
0
Z a+T
Soluţie. a) Fie g : R → R, g(a) = f (x)dx. Avem g 0 (a) = 0 de unde rezultă
a
g(a) = g(0).
Z a+nT Z a+T Z a+2T
b) f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx + . . .
a a a+T
Z a+nT Z a+T Z T
+ f (x)dx = n f (x)dx = n f (x)dx.
a+(n−1)T a 0

Z 2003π
Aplicaţie. arcsin(sin x)dx
0
Z π Z 2003π
= arcsin(sin x)dx + arcsin(sin x)dx
0 π
Z π Z π+1001·2π
= arcsin(sin x)dx + arcsin(sin x)dx
0 π
Z π Z 2π
= arcsin(sin x)dx + 1001 arcsin(sin x)dx
0 0
Z π Z π
= arcsin(sin x)dx + 1001 arcsin(sin x)dx
0 −π
π π/2 π
π2
Z Z Z
= arcsin(sin x)dx = xdx + (π − x)dx = .
0 0 π/2 4
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 323

Problema 9.15 Fie f : R → R o funcţie continuă şi periodică de perioadă T > 0.

Să se arate că

1 x 1 T
Z Z
a) lim f (t)dt = f (t)dt.
x→∞ x 0 T 0
Z b Z T
b−a
b) lim f (xt)dx = f (t)dt.
t→∞ a T 0

Soluţie. a) Fie x = kn T + an , kn ∈ N, an ∈ [0, T ), x > 0. Avem

1 x
Z Z kn T +an
1
f (t)dt = f (t)dt
x 0 kn T + an 0
Z an Z kn T +an 
1
= f (t)dt + f (t)dt
k n T + an 0 an
Z an Z T 
1
= f (t)dt + kn f (t)dt
k n T + an 0 0
Z an Z T
1 kn
= f (t)dt + f (t)dt.
kn T + an 0 k n T + an 0

Z bn → ∞ se obţine relaţia cerută.

Făcând
b) În f (xt)dx se face substituţia xt = u.
a

Problema 9.16 Fie f ∈ C 3 [−1, 1] cu proprietatea f (−1) = f (0) = f (1) = 0.

Să se arate că

Z 1
1
|f (x)|dx ≤ max |f 000 (x)|.
−1 12 −1≤x≤1

Lemă. Fie f ∈ C 2 [a, b] astfel ı̂ncât f (a) = f (b) = 0. Demonstrăm că pentru orice

x ∈ [a, b], există cx ∈ (a, b) astfel ı̂ncât

(x − a)(x − b) 00
f (x) = f (cx ).
2

Generalizare. Fie f ∈ C p [a, b], p ≥ 2 astfel ı̂ncât există α1 = a < α2 < . . . < αp = b
cu f (αj ) = 0, j = 1, p. Atunci pentru orice x ∈ [a, b], există cx ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
p
Y f (p) (cx )
f (x) = (x − αj ) .
p!
j=1

Demonstraţie. fie x ∈ (a, b) fixat şi A astfel ı̂ncât ϕ : [a, b] → R,

(t − a)(t − b)
ϕ(t) = f (t) − A
2
să se anuleze ı̂n x.
Avem ϕ(a) = ϕ(x) = ϕ(b) = 0. Din teorema lui Rolle rezultă că există x1 , x2 ,
a < x1 < x < x2 < b astfel ı̂ncât ϕ0 (x1 ) = ϕ0 (x2 ) = 0 ⇒ ∃ cx ∈ (x1 , x2 ) astfel ı̂ncât
324

ϕ00 (cx ) = 0 ⇒ A = f 00 (cx ). Dacă x = a sau x = b atunci cx este arbitrar.

Soluţie. Folosind generalizarea lemei anterioare se arată că pentru orice x ∈ [a, b]
există cx ı̂ntre a şi b astfel ca
1
f (x) = x(x − 1)(x + 1)f 000 (cx ).
6
Z 1
1 1
Z
|f (x)|dx ≤ |x(1 − x2 )|dx · sup |f 000 (x)|
−1 6 −1 |x|≤1
Z 1
1 1
= x(1 − x3 )dx · sup |f 000 (x)| = sup |f 000 (x)|.
3 0 |x|≤1 12 |x|≤1

Z 1 Z 1
Problema 9.17 Fie f ∈ C 1 [0, 1] astfel ı̂ncât f (x)dx = xf (x)dx = 1.
0 0
Să se arate că
Z 1
(f 0 (x))2 dx ≥ 30.
0

Soluţie. Integrând prin părţi obţinem:

Z 1 1 Z 1 Z 1
0
1= f (x)dx = xf (x) − xf (x)dx = f (1) − xf 0 (x)dx

0 0 0 0

1 2 0 x2 1 1 Z 1 1 1 2 0
Z  Z
x 1
1= f (x)dx = f (x) − x2 f 0 (x)dx = f (1) − x f (x)dx.

0 2 2 0 2 0 2 2 0
Eliminând f (1) din relaţiile anterioare rezultă
Z 1
1= (x − x2 )f 0 (x)dx.
0

Inegalitatea Cauchy-Schwartz conduce la

Z 1 2 Z 1 Z 1
2 0
1= (x − x )f (x)dx ≤ 2 2
(x − x ) dx (f 0 (x))2 dx.
0 0 0
Z 1 1 Z
1
Cum (x − x2 )2 dx =
rezultă (f 0 (x))2 dx ≥ 30.
0 30 0
Egalitatea are loc pentru f 0 (x) = λ(x − x2 ), de unde obţinem
 2
x3

x
f (x) = λ − + µ, λ, µ ∈ R.
2 3
3
Înlocuind ı̂n relaţiile din enunţ obţinem λ = 30, µ = − .
2

Problema 9.18 Fie f : [0, 1] → R o funcţie având derivata de ordinul doi integrabilă. Să

se demonstreze că
n !
1
f 0 (1) − f 0 (0)

2k − 1
Z
1X
lim n2 f (x)dx − f = .
n→∞ 0 n 2n 24
k=1
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 325

Soluţie. Notăm
1 n  
2k − 1
Z
1X
rn = f (x)dx − f .
0 n 2n
k=1

Avem
n Z k/n   
X 2k − 1
rn = f (x) − f dx.
(k−1)/n 2n
k=1

Fie
mk = inf f 00 (x), Mk = sup f 00 (x),
x∈[(k−1)/n,k/n] x∈[(k−1)/n,k/n]

k ∈ {0, 1, . . . , n − 1}. Conform formulei lui Taylor, avem:

2k − 1 2 00
       
2k − 1 2k − 1 2k − 1 1
f (x) − f = x− f0 + x− f (ξ k ),
2n 2n 2n 2 2n

x, ξ k ∈ [(k − 1)/n, k/n]. Folosind

k/n  
2k − 1
Z
x− dx = 0,
(k−1)/n 2n

k/n  2
2k − 1
Z
1
x− dx =
(k−1)/n 2n 12n3
obţinem
n n
1 1X 1 1X
mk ≤ nrn ≤ Mk ,
24n n 24n n
k=1 k=1

de unde
1
f 0 (1) − f 0 (0)
Z
1
lim n rn = 2
f 00 (x)dx = .
n→∞ 24 0 24

Problema 9.19 Fie g : R → R de perioadă T > 0 şi f : [0, T ] → R funcţii integrabile. Să

se demonstreze că
Z T Z T Z T
1
lim f (x)g(nx)dx = f (x)dx g(x)dx.
n→∞ 0 T 0 0

Soluţie. Pentru ı̂nceput presupunem g ≥ 0. Notăm:

mk = inf f (x), Mk = sup f (x),

x∈[k T ,(k+1) T
n] x∈[k T ,(k+1) T
n n n]

k ∈ {0, 1, . . . , n − 1}. Avem:

Z T Z nT  
1 t
f (x)g(nx)dx = f g(t)dt
0 n 0 n

n−1 Z (k+1)T   n−1 Z (k+1)T

1X t 1X
= f g(t)dt = fk g(t)dt
n kT n n kT
k=0 k=0
326

n−1 T n−1
1 T
Z Z
1X T X
= fk g(t)dt = g(t)dt · fk
n 0 T 0 n
k=0 k=0

1 T
Z Z T
→ g(t)dt f (t)dt,
T 0 0
deoarece fk ∈ [mk , Mk ], k ∈ {0, 1, . . . , n − 1}.
În cazul ı̂n care funcţia g nu este pozitivă, fiind integrabilă, există o constantă M > 0
astfel ı̂ncât g + M > 0.
Conform celor deja demonstrate, avem:
Z T
1 T
Z Z T
lim f (t)(g(nt) + M )dx = (g(t) + M )dt f (t)dt,
n→∞ 0 T 0 0

de unde Z T Z T Z T
1
lim f (t)g(nt)dx = g(t)dt f (t)dt.
n→∞ 0 T 0 0

Problema 9.20 Fie f : [0, 1] → R o funcţie cu derivata continuă şi pozitivă. Fie cn ∈

0, n1 , n ∈ N∗ , astfel ca


Z 1/n
1
f (x)dx = f (cn ).
0 n
Să se arate că
1
lim ncn = .
n→∞ 2
Soluţie.
cn − 0
lim ncn = lim n (f (cn ) − f (0))
n→∞ f (cn ) − f (0)
n→∞
Z 1/n
1 t
Z
1 1
= 0 lim n2 (f (x) − f (0))dx = 0 lim 2 (f (x) − f (0))dx
f (0) n→∞ 0 f (0) t→0 t 0
1 f (t) − f (0) f 0 (0) 1
= 0
lim = 0
= .
f (0) t→0 2t 2f (0) 2

Problema 9.21 Dacă f : [0, 1] → [0, 1] este o funcţie continuă atunci

Z 1 2 Z 1
f (x)dx ≤2 xf (x)dx.
0 0

Soluţie. Considerăm funcţia

Z t 2 Z t
F (t) = f (x)dx −2 xf (x)dx.
0 0

Avem Z t Z t
F 0 (t) = 2f (t) f (x)dx − 2tf (t) = 2f (t) (f (x) − 1) dx ≤ 0.
0 0 | {z }
≤0

Rezultă că F este descrescătoare, deci

F (1) ≤ F (0) = 0,
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 327

adică 2
Z 1 Z 1
f (x)dx ≤2 xf (x)dx.
0 0

Problema 9.22 Fie f : [a, b] → R continuă pe [a, b] şi derivabilă pe (a, b), astfel ca

f (a) = f (b) = 0. Să se arate că există c ∈ (a, b) astfel ca

Z b
0 4
|f (c)| ≥ f (x)dx.
(b − a)2 a
Soluţie. Admitem că
Z b
0 4
|f (x)| < f (x)dx, ∀ x ∈ (a, b).
(b − a)2 a
Avem   Z b
 f (x) − f (a)  4
  = |f 0 (ξ)| < f (x)dx, ∀ x ∈ (a, b),
 x−a  (b − a)2 a
de unde
b
4(x − a)
Z
|f (x)| < f (x)dx, ∀ x ∈ (a, b).
(b − a)2 a
Analog
b
4(b − x)
Z
|f (x)| < f (x)dx, ∀ x ∈ (a, b).
(b − a)2 a
Avem: Z b Z (a+b)/2 Z b
|f (x)|dx = |f (x)|dx + |f (x)|dx
a a (a+b)/2
!Z
Z (a+b)/2 Z b b
4
< (x − a)dx + (b − x)dx f (x)dx,
(b − a)2 a (a+b)/2 a

deci Z b Z b
|f (x)|dx < f (x)dx.
a a
Rezultă că există c ∈ (a, b) astfel ca
Z b
0 4
|f (c)| ≥ f (x)dx.
(b − a)2 a

Problema 9.23 Fie f : (1, 2) → R continuă. Să se arate că

Z x2
lim f (t)dt = lim (x − 1)f (x) ln 2.
x→1+ x x→1+

Soluţie. Aplicând teorema de medie pe intervalul [x, x2 ] putem scrie:

Z x2 Z x2
1
lim f (t)dt = lim f (t)(t − 1) · dt
x→1+ x x→1+ x t−1
Z x2
1
= lim (c − 1)f (c) dt
x→1+ x t−1
(vezi x < c < x2 ),
= lim (c − 1)f (c) ln 2 = ln 2 lim (x − 1)f (x).
x→1+ x→1+
328

Problema 9.24 Să se demonstreze relaţia

Z 1 ∞
X
x−x dx = n−n .
0 n=1

Soluţie. Pentru x ∈ (0, 1] are loc relaţia

∞
X xn lnn x
x−x = e−x ln x = 1 + (−1)n .
n!
n=1

1
Seria converge uniform pe (0, 1] deoarece sup{|x ln x| : x ∈ (0, 1]} = şi seria
e
∞
X 1 1  n
este convergentă (criteriul de convergenţă uniformă a lui Weierstrass). Avem:
n! e
n=1

1 ∞ 1
(−1)n
Z X Z
x−x dx = 1 + xn lnn xdx.
0 n! 0
n=1
Z 1
Fie In = xn lnn xdx. Substituţia x = e−t conduce la
0
Z ∞
In = (−1) n
e−(n+1)t tn dt.
0

Notând (n + 1)t = u obţinem

Z ∞ ∞
un (−1)n
Z
du
In = (−1) n
e−u · · = e−u un du
0 (n + 1)n n + 1 (n + 1)n+1 0

(−1)n (−1)n
= · Γ(n + 1) = · n!.
(n + 1)n+1 (n + 1)n+1
Rezultă Z 1 ∞
X ∞
X
−x −(n+1)
x dx = (n + 1) = n−n .
0 n=0 n=1

Problema 9.25 Fie M = {f ∈ C 1 [0, 1] | f (1) = 1, f (0) = 0} şi funcţia

Z 1
J : M → R, J(f ) = (1 + x2 )(f 0 (x))2 dx.
0

Să se determine min J(f ).

f ∈M

Vojtech Jarnik, 2009

1
Z 
0
 
Soluţie. 1 = |f (1) − f (0)| =  f (x)dx
0

Z 1 2 Z 1 2
0
p
2 0 1
1= f (x)dx = ( 1 + x f (x)) √ dx
0 0 1 + x2
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 329

Z 1 Z 1 Z 1
C−B−S
0 1 π
≤ 2
(1 + x )(f (x)) dx 2
dx = (1 + x2 )(f 0 (x))2 dx ·
0 0 1 + x2 0 4
Z 1
4
⇒ (1 + x2 )(f 0 (x))2 dx ≥
0 π
4
Luând f0 (x) = arctg x avem
π
4 1
f0 (0) = 0, f0 (1) = 1 şi f00 (x) = · ,
π 1 + x2
Z 1  2  2 Z 1  2
4 1 4 1 4 π 4
J(f0 ) = (1 + x2 ) · dx = dx = · = ,
0 π (1 + x2 )2 π 0 1 + x 2 π 4 π
deci
4
min J(f ) = J(f0 ) = .
f ∈M π

Problema 9.26 Să se determine funcţiile f : [0, 1] → (0, ∞) de clasă C 1 care verifică

relaţiile:
Z 1 Z 1
1
f (1) = ef (0) şi (f 0 (x))2 dx + dx ≤ 2.
0 0 (f (x))2

Putnam
Z 1 2
0 1
Soluţie. 0 ≤ f (x) − dx
0 f (x)
1 1
f 0 (x) 1
Z Z Z
dx
= (f 0 (x))2 dx − 2 dx +
0 0 f (x) 0 (f (x))2
1 f (1)
≤ 2 − 2 ln f (x) = 2 − 2 ln =0

0 f (0)
Rezultă
1
f 0 (x) −
= 0, ∀ x ∈ [0, 1] ⇔
f (x)
√
(f 2 (x))0 = 2 ⇒ f 2 (x) = 2x + c ⇒ f (x) = 2x + c, c > 0
2
şi revenind la f (1) = f (0) · e rezultă c = şi
e2 −1
r
2
f (x) = 2x + , x ∈ [0, 1].
e2 −1

Problema 9.27 Fie f : [0, 1] → [0, 1] o funcţie continuă. Să se arate că ecuaţia
Z x
2x − f (t)dt = 1
0

are o singură soluţie ı̂n [0, 1].

Putnam
330

Z x
Soluţie. Fie g(x) = 2x− f (t)dt−1, funcţie care este derivabilă şi g 0 (x) = 2−f (x) ≥
0
2 − 1 = 1, deci g este strict crescătoare şi atunci ecuaţia dată are cel mult o soluţie. Avem
g(0) = −1 < 0 şi
Z 1 Z 1
g(1) = 2 − f (t)dt − 1 = 1 − f (t)dt ≥ 0
0 0
deci ecuaţia g(x) = 0 are o soluţie unică.
1 1
π2 ln(1 − x3 )
Z Z
ln(1 + x)
Problema 9.28 Ştiind că dx = să se calculeze dx.
0 x 12 0 x
Putnam
1
ln(1 − xk ) 1 1 ln(1 − t)
Z Z
1
Soluţie. Fie Ik = dx = dt = I1 .
0 x k 0 t k
Apoi Z 1
ln(1 + x) 1
I= dx = I2 − I1 = − I1
0 x 2
1 2 π2
I3 = I1 = − I = −
3 3 18

Problema 9.29 Fie f ∈ C[0, 1] astfel ca xf (y) + yf (x) ≤ 1, pentru orice x, y ∈ [0, 1].
Z 1
π
Să se arate că f (x)dx ≤ .
0 4
Putnam

Soluţie. Avem
π π
Z 1 Z
2
Z
2
I= f (x)dx = f (sin t) cos tdt = f (cos t) sin tdt ⇒
0 0 0
Z π Z π
2 2 π
2I = (f (sin t) cos t + f (cos t) sin t)dt ≤ 1 · dt = .
0 0 2
 Z π Z π 
Problema 9.30 Fie M f ∈ C[0, π] | f (x) sin xdx = f (x) cos xdx = 1 .
0 0
Z π
Să se determine min (f (x))2 dx.
f ∈M 0

Putnam

Soluţie. Căutăm o funcţie f0 (x) = a sin x + b cos x, x ∈ [0, π] care verifică relaţiile din
enunţ. Se obţine:
2
f0 (x) = (sin x + cos x) ∈ M.
π
Avem: Z π
0≤ (f (x) − f0 (x))2 dx
0
Z π Z π Z π
= (f (x))2 dx − 2 f0 (x)f (x)dx + (f0 (x))2 dx ⇒
0 0 0
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 331

Z π Z π Z π
2
(f (x)) dx ≥ 2 f0 (x)f (x)dx − (f0 (x))2 dx
0 0 0
Z π
8 4 4
= − = = (f0 (x))2 dx.
π π π 0
4
Minimul este şi se atinge pentru f = f0 .
π

Problema 9.31 Fie f : [0, 1] → R o funcţie de clasă C 1 . Să se arate că

  Z 1
1 1 0
Z
1
f ≤ |f (x)|dx + |f (x)|dx.
2 0 2 0

Putnam

Soluţie. Avem:
Z 1 1 Z 1 Z 1
0
xf (x)dx = xf (x) − f (x)dx = f (1) − f (x)dx

0 0 0 0

şi Z 1  
1
f 0 (x)dx = f (1) − f .
1 2
2

Astfel   Z 1 Z 1 Z 1
1 0 0
f = xf (x)dx − f (x)dx + f (x)dx
2 0 1
0
2
Z 1 Z 1 Z 1
2
= xf 0 (x)dx + (x − 1)f 0 (x)dx + f (x)dx
1
0 2
0

şi
1
1 1
   Z Z Z
f 1  ≤
2
0 0
 
|xf (x)|dx + |(x − 1)f (x)|dx + |f (x)|dx
 2  0 1
0
2
1
Z 1 Z Z 1
1 2 1
≤ |f (x)|dx + |f 0 (x)|dx + |f 0 (x)|dx
0 2 0 2 1
2
Z 1 Z 1
1
= |f (x)|dx + |f 0 (x)|dx.
0 2 0

Problema 9.32 Să se arate că nu există funcţia derivabilă f : R → R astfel ca

|f (x)| < 2x şi f (x)f 0 (x) ≥ sin x, pentru orice x ∈ R.

Soluţie. Avem:
Z x Z x
2 2 0
(f (x)) − (f (0)) = 2f (t)f (t)dt ≥ 2 sin tdt = 2(1 − cos x).
0 0

Pentru x = π rezultă (f (π))2 ≥ 4 ı̂n contradicţie cu |f (π)| < 2.

3
x2 (1 − x)xn
Z
Problema 9.33 Să se arate că lim dx = 0.
n→∞ 0 1 + x2n
332

3
 Z 3 2
x2 (1 − x)xn  x |1 − x|xn
Z

Soluţie.  dx ≤ dx
0 1 + x2n 
0 1 + x2n

1 3 1 3
x2 (1 − x)xn x2 (x − 1)xn xn
Z Z Z Z
n
= dx + dx ≤ x dx + 18 dx
0 1 + x2n 1 1 + x2n 0 1 x2n

1 18 18
= + − n−1 → 0.
n+1 n−1 3 (n − 1)

Problema 9.34 Fie f1 , f2 , f3 , f4 ∈ R[x]. Atunci

Z x Z x Z x Z x
F (x) = f1 (t)f3 (t)dt f2 (t)f4 (t)dt − f1 (t)f4 (t)dt f2 (t)f3 (t)dt
1 1 1 1

este un polinom divizibil cu (x − 1)4 .

Putnam, 1946

Soluţie. F (1) = 0,
Z x Z x
0
F (x) = f1 (x)f3 (x) f2 f4 dt + f2 (x)f4 (x) f1 f3
1 1

Z x Z x
−f1 (x)f4 (x) f2 f3 − f2 (x)f4 (x) f1 f4
1 1

F 0 (1) = 0
Z x Z x
00 0 0
F (1) = (f1 f3 ) +f1 f2 f3 f4 + (f2 f4 ) +f2 f4 f1 f3 − . . .
1 1
Z x Z x Z x Z x
0 0 0 0
= (f1 f3 ) f2 f4 + (f2 f4 ) f1 f3 − (f1 f4 ) f2 f3 − (f2 f3 ) f1 f4
1 1 1 1
Z x
F 000 (x) = (f1 f2 )00 f2 f4 + (f1 f2 )0 (f2 f2 ) + . . . =
1

0
( f1 f3 ) f2 f4 + (f2 f4 )0 (f1 f3 ) − (f1 f4 )0 (f2 f3 ) − (f1 f4 )(f2 f3 )0

⇒ [(f1 f2 )(f3 f4 )]0 − [(f1 f4 )(f2 f3 )]0 = 0

Problema 9.35 Fie f : [0, π] → R continuă astfel ca:

Z π Z π
f (x) cos xdx = f (x) sin xdx = 0.
0 0

Să se arate că ecuaţia f (x) = 0 are cel puţin două rădăcini ı̂n intervalul (0, π).

Putnam, 1963
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 333

Z π
Soluţie. Din f (x) sin xdx = 0 şi sin x ≥ 0, ∀ x ∈ [0, π] rezultă că funcţia f ı̂şi
0
schimbă semnul pe [0, π], deci există x1 ∈ [0, π] astfel ca f (x1 ) = 0. Dacă ı̂n x1 ar fi
singura schimbare de semn, la fel ca funcţia sin(x − x1 ), atunci
Z π
f (x) sin(x − x1 )dx 6= 0 ⇔
0
Z π  Z π 
f (x) sin xdx cos x1 − f (x) cos xdx sin x1 6= 0 fals
0 0
| {z } | {z }
=0 =0

rezultă că există x1 6= x2 ı̂n care f schimbă semnul, deci f (x1 ) = f (x2 ) = 0.

Problema 9.36 Fie f : [0, 1] → [0, ∞) crescătoare. Atunci

Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
2 2
xf (x)dx f (x)dx ≥ f (x)dx xf (x)dx.
0 0 0 0

Putnam, 1957
Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
2
Soluţie. xf (x)dx f (y)dy − xf (x)dx f 2 (y)dy ≥ 0 ⇔
0 0 0 0
Z 1Z 1
I =: f (x)f (y)x(f (x) − f (y))dxdy ≥ 0.
0 0

Schimbând x cu y ı̂n relaţia anterioară obţinem

Z 1Z 1
I= f (x)f (y)y(f (y) − f (x))dxdy,
0 0

deci Z 1Z 1
2I = f (x)f (y)(x − y)(f (x) − f (y))dxdy ≥ 0.
0 0

Cum f este crescătoare rezultă că (x − y)|f (x) − f (y)| ≥ 0 pentru orice x, y ∈ [0, 1]. Prin
urmare I ≥ 0.

Problema 9.37 Fie f : [−1, 1] → R de două ori derivabilă astfel ı̂ncât

|f (x)| ≤ 1, ∀ x ∈ [0, 1], |f 00 (x)| ≤ 1, ∀ x ∈ [0, 1].

Să se arate că |f 0 (x)| ≤ 2, ∀ x ∈ [0, 1].

Putnam, 1962

Soluţie. Conform formulei lui Taylor avem:

1
f (1) = f (x) + (1 − x)f 0 (x) + (1 − x)2 f 00 (ξ), ξ ∈ (x, 1)
2
334

1
f (−1) = f (x) + (−1 − x)f 0 (x) + (−1 − x)2 f 00 (η), η ∈ (−1, x)
2
1 1
⇒ f (1) − f (−1) = 2f 0 (x) + (1 − x)2 f 00 (ξ) − (1 + x)2 f 00 (η)
2 2
1 1
⇒ 2(f 0 (x)) ≤ |f (1)| + |f (−1)| + (1 − x)2 |f 00 (ξ)| + (1 + x)2 |f 00 (η)|
2 2
1 1
≤ 2 + (1 − x)2 + (1 + x)2 = 3 + x2 ≤ 4 ⇒ |f 0 (x)| ≤ 2.
2 2

Problema 9.38 Să se determine maximul expresiei

Z 1 Z 1
2
x f (x)dx − x(f (x))2 dx pentru f ∈ C[0, 1].
0 0

Putnam, 2006
Z 1 Z 1
2
Soluţie. x f (x)dx − x(f (x))2 dx
0 0

Z 1 3  Z 1 3
x x 2
 x 1
= − x f (x) − dx ≤ dx =
0 4 2 0 4 16
x
cu egalitate pentru f (x) = , x ∈ [0, 1].
2
Z 1 Z 1 2 Z 1 Z 1 2
Problema 9.39 f (x, y)dx dy + f (x, y)dy dx
0 0 0 0

Z 1Z 1 2 Z 1Z 1
≤ f (x, y)dxdy + (f (x, y))2 dxdy.
0 0 0 0

Putnam, 2004

Soluţie. Inegalitatea este echivalentă cu

Z 1Z 1Z 1Z 1
(F (x, y, z, t))2 dxdydzdt ≥ 0
0 0 0 0

unde
F (x, y, z, t) = f (x, y) + f (z, t) − f (x, t) − f (z, y), x, y, z, t ∈ [0, 1].

Problema 9.40 Să se determine f : (0, ∞) → (0, ∞) pentru care

 
10 x
f = , x ∈ (0, ∞).
x f (x)

Putnam, 2005
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 335

Soluţie. Avem
1
f 0 (x) =
  , x ∈ (0, ∞)
1
xf
x
     
1 1 0 1 0 1
f − f f
x x x 1 x
f 00 (x) = −   =−  +  
1 1 1
x2 f 2 x2 f x3 f 2
x x x
x
f 0 (x) f (x) 0 f 0 (x) (f 0 (x))2
=− + (f (x))2 = − + ⇒
x x x f (x)

xf (x)f 00 (x) + f (x)f 0 (x) = x(f 0 (x))2 |: (f (x))2

f 0 (x) xf 00 (x) x(f 0 (x))2

⇒ + − ⇒
f (x) f (x) (f (x))2

xf (x) 0
 0
xf 0 (x)

=0 ⇒ =c ⇒
f (x) f (x)
f 0 (x) c
= ⇒ f (x) = dxc
f (x) x
1
Revenind: d2 c = 1, deci f (x) = dx d2 , d ∈ (0, ∞).

Problema 9.41 Fie f ∈ C 1 [0, 1] cu f (0) = 0, 0 ≤ f 0 (x) ≤ 1, ∀ x ∈ (0, 1). Să se arate că
Z 1 2 Z 1
f (x)dx ≥ (f (x))3 dx.
0 0

Când are loc egalitatea?

Putnam, 1973
Z t
Soluţie. Fie G(t) = 2 f (x)dx − (f (t))2
0

G(0) = 0, G0 (t) = 2f (t)(1 − f 0 (t)) ≥ 0

⇒ G(t) ≥ 0 şi f (t)G(t) ≥ 0.

Z t 2 Z t
Fie H(t) = f (x)dx − (f (x))3 dx, t ∈ [0, 1]. Avem:
0 0

H(0) = 0, H 0 (t) = f (t)G(t) ≥ 0.

Rezultă H(t) ≥ 0, deci H(1) ≥ 0, q.e.d.

Egalitatea are loc numai pentru f (t)G(t) = H 0 (t) = 0, ∀ t ∈ [0, 1].
Obţinem f (x) = x.
336

Problema 9.42 Fie f : [0, 1] → R continuă astfel ca

Z 1 Z 1 Z 1
f (x)dx = xf (x)dx = . . . = xn−1 f (x)dx = 0
0 0 0

şi
Z 1
xn f (x)dx = 1.
0

Să se arate că există a ∈ [0, 1] astfel ca |f (a)| ≥ 2n (n + 1).

Putnam, 1972

Soluţie. Din condiţiile date rezultă

1 n
Z 1 
x− f (x)dx = 1.
0 2

Dacă prin absurd |f (x)| < 2n (n + 1), ∀ x ∈ [0, 1] rezultă

1 n 1 n
Z 1  Z 1 
n
 
1≤  x − |f (x)|dx < 2 (n + 1) x − dx
0
 2 0
 2

1 n+1
 
x−
1 n
Z 1  1
n n 2
= 2 (n + 1) · 2 x− dx = 2 (n + 1) · 2 ·

2 n+1
1
1
2 2

1
= 2n+1 · = 1, contradicţie.
2n+1

Problema 9.43 Fie f : R → R o funcţie aditivă (f (x + y) = f (x) + f (y), ∀ x, y ∈ R)

şi integrabilă pe orice interval compact din R. Să se arate că există a ∈ R astfel ı̂ncât

f (x) = ax, ∀ x ∈ R.
Z x Z x Z x
Soluţie. f (t + y)dt = f (t)dt + f (y)dt ⇔
0 0 0
Z x Z x
xf (y) = f (t + y)dt − f (t)dt
0 0
Z x+y Z x
= f (t)dt − f (t)dt
y 0
Z x+y Z x Z y
= f (t)dt − f (t)dt − f (t)dt
|0 0
{z 0
}
ϕ(x,y)

ϕ(x, y) = ϕ(y, x) ⇒ xf (y) = yf (x), ∀ x, y ∈ R

f (x) f (1)
⇒ = = f (1), ∀ x ∈ R ⇒ f (x) = xf (1), ∀ x ∈ R.
x 1
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 337

Problema 9.44 Fie f : [0, 1] → R continuă. Să se arate că

Z 1 Z 1  Z 1
f (t)dt dx = tf (t)dt.
0 x 0

Iran

Soluţie. În prima integrală integrăm prin părţi

Z 1 Z 1  Z 1
f (t)dt dx = x0 (F (1) − f (x))dx
0 x 0
Z 1 1 Z 1 Z 1
x= f (t)dt − x(−f (x))dx = xf (x)dx.

x 0 0 0

Problema 9.45 Fie f : [0, ∞) → R o funcţie continuă cu lim f (x) = 1.

x→∞
Z 1
Să se calculeze lim f (nx)dx.
n→∞ 0

Iran

Soluţie. Vom calcula

Z 1 Z t
1
lim f (tx)dx = lim f (u)du
t→∞ 0 t→∞ t 0

F (t) − F (0)
= lim = lim f (t) = 1,
t→∞ t t→∞
unde Z t
F (t) = f (u)du, t ∈ [0, 1].
0
Z 1
Problema 9.46 Fie f : [0, 1] → [0, ∞) astfel ı̂ncât f (x)dx = 1.
0
Să se arate că
Z 1 Z 1 2
1
x− tf (t)dt f (x)dx ≤ .
0 0 4

Iran

Soluţie. Vom arăta că pentru orice α ∈ R avem:

Z 1 Z 1
(x − α)2 f (x)dx ≥ (x − β)2 f (x)dx
0 0
Z 1
unde β = xf (x)dx.
0
Avem: Z 1 Z 1
2
(x − α) f (x)dx = ((x − β) + (β − α))2 f (x)dx
0 0
Z 1 Z 1 Z 1
= (x − β)2 f (x)dx + (β − α)2 f (x)dx + 2(β − α) (x − β)f (x)dx
0 0 0
338

Z 1 Z 1
2 2
= (x − β) f (x)dx + (β − α) ≥ (x − β)2 f (x)dx.
0 0
1
Pentru α = obţinem:
2
Z 1 Z 1 2 Z 1
2 1 1 1
(x − β) f (x)dx ≤ x− f (x)dx ≤ f (x)dx = .
0 0 2 0 4 4
Z ∞
x
Problema 9.47 Să se calculeze dx.
0 1 + ex
x
Soluţie. Fie f (x) = , x ∈ [0, ∞). Cum lim x2 f (x) = 0 rezultă că integrala
1 + ex x→∞
este convergentă.
∞ Z ∞ Z ∞
xe−x
Z
x
I:= dx = dx = − x(ln(1 + e−x ))0 dx
0 1 + ex 0 1 + e−x 0
∞ Z ∞
−x 
= −x ln(1 + e ) + ln(1 + e−x )dx
0 0
Z ∞
−x
= ln(1 + e )dx.
0

Punând e−x = t obţinem

Z 1 Z 1
t2

ln(1 + t) t
I= dt = 1 − + − . . . dt
0 t 0 2 3
1 1
= 1 − 2 + 2 − ...
2 3
1 1 π2
Din relaţia 1 + + + . . . = obţinem
22 32 6
1 1 π2
1− + − . . . = .
22 32 12
Z ∞
Problema 9.48 Fie f : [0, ∞) → R o funcţie continuă cu proprietatea că f (x)dx
0
este convergentă. Să se arate că
Z n
1
lim xf (x)dx = 0.
n→∞ n 0
Z ∞
Soluţie. Fie f (x)dx = I, I ∈ R. Avem:
0
Z x
 Z x 0
Z x x f (t)dt x f (t)dt
0 0
I = lim f (t)dt = lim = lim
x→∞ 0 x→∞ x x→∞ (x)0
Z x 
= lim f (t)dt + xf (x) = I + lim xf (x).
x→∞ 0 x→∞

Rezultă că lim xf (x) = 0. Evident

x→∞
Z n
1
lim xf (x)dx = lim nf (n) = 0.
n→∞ n 0 n→∞
Calcul integral pentru funcţii de o variabilă reală 339

Problema 9.49 Fie M = {f | f ∈ C 2 [0, 1], f (0) = f (1) = 0, f 0 (0) = 1}.

Să se determine
Z 1
min (f 00 (x))2 dx
f ∈M 0

şi funcţiile pentru care se atinge minimul.

Soluţie. Fie f ∈ M . Are loc relaţia

Z 1 1 Z 1
(1 − x)f 00 (x)dx = (1 − x)f 0 (x) + f 0 (x)dx = −1.

0 0 0

Din inegalitatea lui Cauchy-Schwartz obţinem:

Z 1 2 Z 1 Z 1
00
(1 − x)f (x)dx ≤ (1 − x)2 dx · (f 00 (x))2 dx (1)
0 0 0

de unde rezultă că Z 1

(f 00 (x))2 dx ≥ 3.
0

În (1) egalitatea are loc pentru f 00 (x) = λ(1 − x), λ ∈ R. Punând condiţia ca f ∈ M
rezultă
1
f (x) = (x3 − 3x2 + 2x), x ∈ [0, 1].
2

Problema 9.50 Fie f ∈ C[a, b] astfel ca

Z b
xn f (x)dx = 0
a

pentru orice n ∈ N. Să se arate că f este identic nulă.

Z b
Soluţie. Din relaţia xn f (x)dx = 0 rezultă că pentru orice funcţie polinomială P
a
are loc relaţia Z b
f (x)P (x)dx = 0.
a
Din teorema lui Weierstrass rezultă că există un şir de funcţii polinomiale (Pn )n≥1
care este uniform convergent la f pe intervalul [a, b]. Cum f este mărginită rezultă că
Pn · f ⇒ f 2 pe [a, b]. Avem:
Z b Z b
2
f (x)dx = lim Pn (x)f (x)dx = 0,
a n→∞ a

de unde rezultă că f (x) = 0 pentru orice x ∈ [a, b].

Problema 9.51 Fie f ∈ C 1 [a, b], f 0 (a) 6= 0. Pentru orice x ∈ (a, b] fie θ(x) ∈ [a, x] astfel

ca
Z x
f (t)dt = (x − a)f (θ(x)).
a
θ(x) − a
Să se calculeze lim .
x→a x−a
340

Soluţie. Existenţa lui θ(x) rezultă din teorema de medie. Avem evident lim θ(x) = a.
x→a

θ(x) − a θ(x) − a f (θ(x)) − f (a)

lim = lim ·
x→a x−a x→a f (θ(x)) − f (a) x−a
Z x
1
f (t)dt − f (a)
θ(x) − a x−a a
= lim · lim
x→a f (θ(x)) − f (a) x→a x−a
Z x
f (t)dt − f (a)(x − a)
1
= 0 · lim a
f (a) x→a (x − a)2
1 f (x) − f (a) 1 1 1
= · lim = 0 · · f 0 (a) = .
f 0 (a) x→a 2(x − a) f (a) 2 2
Observaţie. Din f 0 (a) 6= 0 rezultă că există o vecinătate a lui a unde f este strict
monotonă, prin urmare f (θ(x)) − f (a) 6= 0 pentru x suficient de apropiat de a.
Capitolul 10

Funcţii de mai multe variabile

reale

Definiţii şi rezultate

Fie Rn = R × R × · · · × R, x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn , y = (y1 , . . . , yn ) ∈ Rn şi λ ∈ R.
Operaţiile + : Rn × Rn → Rn , · : R × Rn → Rn date de
x + y = (x1 + y1 , . . . , xn + yn )
(1)
λx = (λx1 , . . . , λxn )
determină pe Rn o structură de spaţiu vectorial peste R.
Aplicaţia h·, ·i : Rn × Rn → R,
n
X
hx, yi = x i yi (2)
i=1

este un produs scalar pe Rn . Aceasta determină pe Rn aplicaţiile k · k : Rn → R, d :

Rn × Rn → R definite prin v
u n
p uX 2
kxk = hx, xi = t xi (3)
i=1
v
u n
uX
d(x, y) = kx − yk = t (xi − yi )2 (4)
i=1

numite norma, respectiv distanţa euclidiană pe Rn .

Spaţiul vectorial Rn ı̂nzestrat cu produsul scalar definit prin relaţia (1) se numeşte
spaţiul euclidian Rn .
Fie (xp )p≥1 , xp = (x1p , x2p , . . . , xnp ), un şir din Rn şi a = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ Rn . Şirul
(xp )p≥1 se numeşte convergent cu limita a dacă pentru orice ε > 0 există pε ∈ N astfel ca
pentru orice p ≥ pε să avem
kxp − ak < ε. (5)

341
342

În acest caz notăm lim xp = a sau xp → a ı̂n Rn . Are loc relaţia
p→∞

xp → a ı̂n Rn ⇔ x1p → a1 , . . . , xnp → an ı̂n R.

Şirul (xp )p≥1 se numeşte fundamental sau şir Cauchy dacă pentru orice ε > 0 există
pε ∈ N astfel ca pentru orice p, q ≥ pε să aibă loc relaţia kxp − xq k < ε.
Spaţiul metric (Rp , d) este complet, i.e. orice şir din Rp este convergent dacă şi numai
dacă este fundamental.

Mulţimi remarcabile din Rn

Fie a ∈ Rn , r ∈ R, r ≥ 0.
B(a, r) = {x ∈ Rn | kx − ak < r} se numeşte bila deschisă de centru a şi rază r
B(a, r) = {x ∈ Rn | kx − ak ≤ r} se numeşte bila ı̂nchisă de centru a şi rază r
S(a, r) = {x ∈ Rn | kx − ak = r} se numeşte sfera de centru a şi rază r.
O mulţime V ⊆ Rn se numeşte vecinătate a lui a dacă există B(a, r) ⊆ V . Notăm
cu V(a) mulţimea vecinătăţilor lui a. O mulţime G ⊆ Rn se numeşte deschisă dacă este
vecinătate pentru orice punct al său. Mulţimea vidă se consideră deschisă. O mulţime
F ⊆ Rn se numeşte ı̂nchisă dacă CRn F = Rn \ F este mulţime deschisă.
Fie A ⊆ Rn . Punctul a ∈ Rn se numeşte:
- punct interior al lui A dacă există B(a, r) ⊆ A
- punct aderent al lui A dacă pentru orice V ∈ V(a) ⇒ V ∩ A 6= ∅
- punct de acumulare al lui A dacă pentru orice V ∈ V(a) ⇒
V ∩ (A \ {a}) 6= ∅
- punct izolat al lui A dacă există V ∈ V(a) astfel ca V ∩ A = {a}
- punct frontieră al lui A dacă V ∩ A 6= ∅ şi V ∩ (Rn \ A) 6= ∅.
Notăm prin intA, A, A0 , izA, frA mulţimea punctelor interioare, aderente, de acumu-
lare, izolate respectiv frontieră ale lui A.
Mulţimea A se numeşte mărginită dacă există M > 0 astfel ca kxk ≤ M pentru orice
x ∈ A.
Mulţimea A se numeşte densă ı̂n Rn dacă A = Rn .
Au loc relaţiile:
a ∈ A ⇔ ∃ (xp )p≥1 ı̂n A cu lim xp = a;
p→∞
0
a ∈ A ⇔ ∃ (xp )p≥1 ı̂n A \ {a} cu lim xp = a;
p→∞

A este ı̂nchisă ⇔ orice şir convergent din A are limita ı̂n A.

Mulţimea A se numeşte compactă dacă din orice şir de puncte din A se poate extrage
un subşir convergent la un element din A. Are loc caracterizarea:

A este compactă ⇔ A este ı̂nchisă şi mărginită.

Mulţimea A se numeşte conexă dacă nu există două submulţimi deschise şi nevide ale
lui Rn astfel ca A ⊆ U ∪ V , A ∩ U 6= ∅, A ∩ V 6= ∅ şi A ∩ U ∩ V = ∅.
Intuitiv o mulţime conexă e formată dintr-o singură ”bucată”.
Mulţimea A se numeşte conexă prin arce dacă pentru orice puncte a, b ∈ A există
un arc continuu cu capetele a şi b conţinut ı̂n A. Orice mulţime conexă prin arce e conexă.
Are loc următorul rezultat:
O mulţime deschisă A ⊆ Rn este conexă dacă şi numai dacă pentru orice a, b ∈ A
există o linie poligonală cu capetele ı̂n a şi b conţinută ı̂n A.
Funcţii de mai multe variabile reale 343

Mulţimea A se numeşte convexă dacă pentru orice a, b ∈ A segmentul cu capetele a

şi b este conţinut ı̂n A.

Funcţii continue
Fie f : A → Rm , A ⊆ Rn şi a ∈ A.
Funcţia f se numeşte continuă ı̂n a dacă pentru orice V ∈ V(f (a)) există U ∈ V(a)
astfel ca f (x) ∈ V pentru orice x ∈ U ∩ A.

Teoremă. Următoarele relaţii sunt echivalente:

1) f este continuă ı̂n a.

2) Pentru orice ε > 0, există δ ε > 0 astfel ca kf (x) − f (a)k < ε pentru orice x ∈ A cu

kx − ak < δ ε .

3) Pentru orice şir (xp )p≥1 din A cu lim xp = a ⇒ lim f (x) = f (a).
p→∞ p→∞
Funcţia f se numeşte continuă pe B ⊆ A dacă este continuă ı̂n fiecare punct al lui B.
Definiţie. Funcţia f se numeşte uniform continuă pe A dacă pentru orice ε > 0
există δ ε > 0 astfel ca pentru orice x, y ∈ A cu kx − yk < δ ε să avem kf (x) − f (y)k < ε.
Dacă f este funcţie Lipschitz, i.e. ∃ L ≥ 0 astfel ca

kf (x) − f (y)k ≤ Lkx − yk, ∀ x, y ∈ A

atunci f este uniform continuă pe A.

Teoremă. (Weiertrass) Fie A ⊆ Rn o mulţime compactă şi f : A → R o funcţie
continuă pe A. Atunci f este mărginită şi ı̂şi atinge marginile.
Teoremă. Fie A ⊆ Rn o mulţime compactă şi f : A → Rn o funcţie continuă. Atunci
f este uniform continuă.
Teoremă. (Darboux) Fie A ⊆ Rn o mulţime conexă şi f : A → R o funcţie continuă
cu proprietatea că există a, b ∈ A astfel ca f (a) < 0 şi f (b) > 0. Atunci există c ∈ A astfel
ca f (c) = 0.

Derivate parţiale
Fie A ⊆ Rn o mulţime nevidă, a = (a1 , . . . , an ) ∈ intA şi f : A → R o funcţie care
depinde de x = (x1 , . . . , xn ) ∈ A. Spunem că f este derivabilă parţial ı̂n raport cu
variabila xk , 1 ≤ k ≤ n, ı̂n punctul a dacă
f (a1 , . . . , ak−1 , xk , ak+1 , . . . , an ) − f (a1 , . . . , an )
lim
xk →ak xk − ak
∂f
există şi este finită. Valoarea limitei anterioare se notează cu fx0 k (a) sau (a) şi se
∂xk
numeşte derivată parţială a lui f ı̂n raport cu xk ı̂n punctul a. Funcţia f se numeşte
derivabilă ı̂n raport cu xk , 1 ≤ k ≤ n, pe o mulţime B ⊆ A, dacă fx0 k (x) există şi este
finită pentru orice x ∈ B.
Derivatele de ordin superior se definesc prin

∂2f
 
00 0 0 ∂ ∂
fxk xi = (fxk )xi sau =
∂xk ∂xi ∂xk ∂xi
344

∂2f ∂2f
1 ≤ i, k ≤ n. Se notează fx00i xi = fx002 sau = .
i ∂xi ∂xi ∂x2i
În general pentru α = (α1 , . . . , αn ) ∈ Nn se definesc analog

|α| ∂ |α| f
fxα1 ...xαn sau
1 n ∂xα1 1. . . ∂xαnn

unde |α| = α1 + α2 + · · · + αn .
Teoremă. (Schwarz) Dacă f : A ⊆ Rn → R admite derivatele parţiale fx00k xi şi fx00i xk
pe o vecinătate V a punctului a ∈ intA şi acestea sunt continue ı̂n a, atunci fx00k xi (a) =
fx00i xk (a).

Teoremă. (Derivata funcţiilor compuse) Fie D ⊆ Rm şi A ⊆ Rn mulţimi deschise

şi u = (u1 , . . . , un ) : D → A cu proprietatea că u1 , . . . , un admit derivate parţiale ı̂n raport

cu variabila xk , 1 ≤ k ≤ m pe D. Dacă f ∈ C 1 (A), atunci funcţia compusă F : D → R

F (x) = f (u1 (x), . . . , un (x))

admite derivate parţiale ı̂n raport cu xk pe D şi

∂F ∂f ∂u1 ∂f ∂u2 ∂f ∂um

= · + · + ··· + · .
∂xk ∂u1 ∂xk ∂u2 ∂xk ∂um ∂xk

Fie A ⊆ Rn , a ∈ intA, s ∈ Rn , ksk = 1. Spunem că f este derivabilă pe direcţia s

ı̂n punctul a dacă
f (a + ts) − f (a)
lim
t→0 t
df
există şi este finită. Ea se notează cu (a) şi se numeşte derivata lui f pe direcţia s
ds
ı̂n punctul a.

Teoremă. Dacă f : A → R, A ⊆ Rn are derivate parţiale de ordinul unu continue pe o

vecinătate a lui a ∈ intA, atunci ea este derivabilă pe orice direcţie s = (s1 , . . . , sn ) ∈ Rn ,

ksk = 1 şi are loc relaţia

df
(a) = fx0 1 (a)s1 + fx0 2 (a)s2 + · · · + fx0 n (a)sn .
ds

Prin introducerea operatorului gradient notat prin grad sau ∇ şi definit prin
 
1 n ∂f ∂f ∂f
∇ : C (A) → C(A, R ), ∇f = , ,..., ,
∂x1 ∂x2 ∂xn

unde A ⊆ Rn este o mulţime deschisă, derivată pe direcţia s se poate exprima prin

df
(a) = h∇f (a), si.
ds
Funcţii de mai multe variabile reale 345

Diferenţiala unei funcţii

Fie f : I → R, I ⊆ R, o funcţie derivabilă ı̂n punctul a ∈ intI. Relaţia

f (x) − f (a)
lim = f 0 (a)
x→a x−a
se poate scrie sub forma echivalentă

f (x) − f (a) − f 0 (a)(x − a)

lim = 0. (1)
x→a x−a
Fie T : R → R funcţia liniară definită prin T (h) = f 0 (a)h. Relaţia (1) se scrie ı̂n mod
echivalent
f (x) − f (a) − T (x − a)
lim =0 (2)
x→a x−a
prin urmare derivabilitatea lui f ı̂n a implică existenţa unei aplicaţii liniare T astfel ca (2)
să aibă loc. De aici se poate deduce relaţia

f (x) − f (a) ∼
= T (x − a)

pe o vecinătate a lui a, deci variaţia lui f ı̂n jurul lui a poate fi aproximată printr-o funcţie
liniară.
Funcţia f se numeşte diferenţiabilă ı̂n a dacă există T : R → R, liniară astfel ca
relaţia (2) să aibă loc. Se arată că aplicaţia T este unică. Ea se numeşte diferenţiala lui f
ı̂n punctul a şi se notează cu df (a). Funcţia f este diferenţiabilă ı̂n a dacă şi numai dacă
este derivabilă ı̂n a. Avem
T (h) = df (a)(h) = f 0 (a)h.
Cum diferenţiala aplicaţiei identice 1R : R → R, 1R (x) = x, pentru orice x ∈ R este
d1R (x)(h) = h, se notează ı̂n mod tradiţional h = dx. Deci:

df (x)(dx) = f 0 (x)dx.

Fie f : A → Rm , A ⊆ Rn , a ∈ intA. Funcţia f se numeşte diferenţiabilă ı̂n a ∈ intA,

dacă există T : Rn → Rm liniară astfel ca
f (x) − f (a) − T (x − a)
lim = 0. (3)
x→a kx − ak

Aplicaţia T din (3) se numeşte diferenţiala lui f ı̂n a şi se notează cu df (a). Dacă
f = (f1 , . . . , fm ), atunci f este diferenţiabilă ı̂n a dacă şi numai dacă f1 , . . . , fm sunt
diferenţiabile ı̂n a şi ı̂n acest caz

df (a) = (df1 (a), df2 (a), . . . , dfm (a)).

Teoremă. Fie f : A → R, A ⊆ Rn , diferenţiabilă ı̂n a ∈ intA. Atunci:

i) f este continuă ı̂n a;

ii) f este derivabilă pe orice direcţie s ∈ Rn , ksk = 1 şi are loc relaţia

df
(a) = df (a)(s).
ds
346

Teoremă. Fie f : A → R, A ⊆ Rn , diferenţiabilă ı̂n a ∈ intA. Atunci

df (a)(h) = fx0 1 (a)h1 + fx0 2 (a)h2 + · · · + fx0 n (a)hn .

Notând hk = dxk , 1 ≤ k ≤ n, avem

df (a)(dx) = fx0 1 (a)dx1 + fx0 2 (a)dx2 + · · · + fx0 n (a)dxn .

Teoremă. Dacă A ⊆ Rn este o mulţime deschisă şi f ∈ C 1 (A), atunci f este

diferenţiabilă pe A.

Teoremă. (Diferenţiala funcţiilor compuse) Fie f : A → B, g : B → Rp , A ⊆ Rn ,

B ⊆ Rm . Dacă f este diferenţiabilă ı̂n a ∈ intA şi g este diferenţiabilă ı̂n b = f (a) ∈ intB,

atunci g ◦ f : A → Rp este diferenţiabilă ı̂n a şi are loc relaţia

d(g ◦ f )(a) = dg(b) ◦ df (a).

Teoremă. (Teorema de medie) Fie A ⊆ Rn o mulţime deschisă şi convexă şi f :

A → R o funcţie diferenţiabilă pe A şi a, b ∈ A. Atunci există c pe segmentul [a, b] astfel

ca

f (b) − f (a) = df (c)(b − a).

Teoremă. Fie A ⊆ Rn o mulţime deschisă şi conexă. Dacă f : A → R este

diferenţiabilă pe A şi df (x) = 0 pentru orice x ∈ A, atunci f este constantă pe A.
Calculul diferenţialei se poate face şi prin utilizarea regulilor de diferenţiere. Dacă
f, g : A → R sunt diferenţiabile ı̂n a ∈ intA, atunci

d(f + g)(a) = df (a) + dg(a)

d(λf )(a) = λdf (a), λ∈R

d(f g)(a) = f (a)dg(a) + g(a)df (a)
 
f g(a)df (a) − f (a)dg(a)
d (a) = , g(a) 6= 0.
g g 2 (a)
Pentru o funcţie f ∈ C p (A), A ⊆ Rm fiind o mulţime deschisă, se defineşte diferenţiala
de ordinul n, 1 ≤ n ≤ p, a lui f prin
 n
n ∂ ∂
d f (x) = dx1 + · · · + dxm f (x) =
∂x1 ∂xm
X n! ∂ k1 +···+km f
= (x)dxk11 . . . dxkmm .
k1 !k2 ! . . . km ! ∂xk11 . . . ∂xkmm
k1 +···+km =n
Funcţii de mai multe variabile reale 347

Pentru n = 2 se obţine formula

n
X ∂ 2 f (x) X ∂ 2 f (x)
d2 f (x) = dx2k + 2 dxk dxj .
∂x2k ∂xk ∂xj
k=1 1≤j<k≤n

Teoremă. (Formula lui Taylor) Fie A ⊆ Rn o mulţime deschisă şi convexă, f ∈

C m+1 (A) şi a ∈ A. Atunci pentru orice x ∈ A există ξ pe segmentul [a, x] astfel ca

df (a)(x − a) dm f (a)(x − a) dm+1 f (ξ)(x − a)

f (x) = f (a) + + ··· + + .
1! m! (m + 1)!

Teoremă. (Teorema funcţiilor implicite) Fie A ⊆ Rn × Rm o mulţime deschisă şi

f : A → Rm , f = (f1 , f2 , . . . , fm ) şi (x0 , y0 ) ∈ A, x0 ∈ Rn , y0 ∈ Rm . Dacă sunt ı̂ndeplinite

condiţiile:

1) f (x0 , y0 ) = 0;

2) f ∈ C 1 (A);
D(f1 , . . . , fm )
3) (x0 , y0 ) 6= 0
D(y1 , . . . , ym )
atunci există o vecinătate deschisă U a lui x0 ı̂n Rn , o vecinătate deschisă V a lui y0 ı̂n

Rm şi o funcţie ϕ : U → V astfel ca

a) ϕ(x0 ) = y0 ;

b) f (x, ϕ(x)) = 0, ∀ x ∈ U ;
c) ϕ este diferenţiabilă pe U .

Extremele funcţiilor de mai multe variabile

Extreme locale
Fie f : D → R, D ⊆ Rn . Punctul a ∈ D se numeşte punct de minim (maxim) local al
funcţiei f dacă există o vecinătate V a lui a astfel ca
f (a) ≤ f (x) (f (a) ≥ f (x)), pentru orice x ∈ V ∩ D.
Punctul a ∈ D se numeşte punct de minim (maxim) global al lui f dacă f (a) ≤ f (x)
(f (a) ≥ f (x)) pentru orice x ∈ D.
Punctele de minim sau maxim local (global) se numesc puncte de extrem local (global)
ale lui f .
Teoremă. (Fermat) Dacă a ∈ intD este punct de extrem local al lui f şi f este
diferenţiabilă ı̂n a, atunci df (a) = 0.
Punctele a ∈ D ı̂n care df (a) = 0 se numesc puncte staţionare ale lui f . Rezultă că un
punct a ∈ D este staţionar dacă şi numai dacă
fx0 1 (a) = 0, fx0 2 (a) = 0, . . . , fx0 n (a) = 0.
Pentru a decide care din punctele staţionare sunt puncte de extrem local se poate folosi
următorul rezultat:
348

Teoremă. Fie D ⊆ Rn o mulţime deschisă, f ∈ C 2 (D) şi a ∈ D un punct staţionar

al lui f . Au loc:

a) Dacă diferenţiala de ordinul al doilea d2 f (a) este pozitiv definită, atunci a este punct

de minim local al lui f ;

b) Dacă d2 f (a) este negativ definită, atunci a este punct de maxim local al lui f ;
c) Dacă d2 f (a) este nedefinită, atunci a nu este punct de extrem local al lui f .
Prezentăm mai ı̂n detaliu cazul funcţiilor de două variabile reale. Fie D ⊆ R2 o mulţime
deschisă, f ∈ C 2 (D) şi (x0 , y0 ) un punct staţionar al lui f . Atunci

d2 f (x0 , y0 ) = pdx2 + 2qdxdy + dy 2 ,

unde p = fx002 (x0 , y0 ), q = fxy00

(x0 , y0 ), r = fy002 (x0 , y0 ). Notăm δ := q 2 − pr. Au loc:
1) Dacă δ > 0 atunci (x0 , y0 ) nu este punct de extrem local al lui f ,
2) Dacă δ < 0 şi p > 0 atunci (x0 , y0 ) este punct de minim local al funcţiei f ,
3) Dacă δ < 0 şi p < 0 atunci (x0 , y0 ) este punct de maxim local al funcţiei f .
Revenind la cazul general, reamintim un rezultat din algebră. Fie ϕ : Rn → R o
formă pătratică şi A matricea sa. Notăm cu λ1 , λ2 , . . . , λn valorile proprii ale lui A şi cu
∆1 , ∆2 , . . . , ∆n minorii săi principali.

Teoremă. (Sylvester) Au loc echivalenţele:

1) ϕ este pozitiv definită ⇔ λ1 > 0, λ2 > 0, . . . , λn > 0 ⇔

∆1 > 0, ∆2 > 0, . . . , ∆n > 0

2) ϕ este negativ definită ⇔ λ1 < 0, λ2 < 0, . . . , λn < 0 ⇔

∆1 < 0, ∆2 > 0, ∆3 < 0, . . . , (−1)n ∆n > 0

3) ϕ este nedefinită ⇔ A are două valori proprii de semne contrare.

Extreme condiţionate
Fie D ⊆ Rn o mulţime nevidă, f : D → R şi g1 , g2 , . . . , gm : D → R m funcţii date
(cu m < n). Fie

C = {x ∈ D | g1 (x) = 0, . . . , gm (x) = 0}, x = (x1 , . . . , xn ).

Un punct a ∈ C se numeşte punct de extrem local condiţionat dacă a este punct de extrem
local pentru funcţia f |C (restricţia lui f la C). Relaţiile

g1 (x) = 0, g2 (x) = 0, . . . , gm (x) = 0

se mai numesc legături, din această cauză extremele condiţionate se mai numesc extreme
cu legături.
Fie G = (g1 , . . . , gn ) : D → Rm şi L : D × Rm → R, definită prin

L(x, λ) = f (x) + λ1 g1 (x) + · · · + λm gm (x), λ = (λ1 , . . . , λm ) ∈ Rm .

Teoremă. Presupunem că D este mulţime deschisă şi f, g1 , . . . , gm ∈ C 1 (D). Dacă

a ∈ C este punct de extrem local condiţionat al lui f şi matricea jacobiană JG verifică
Funcţii de mai multe variabile reale 349

relaţia rang JG (a) = m, atunci există λ0 = (λ01 , λ02 , . . . , λ0m ) ∈ Rm astfel ca


 L0 (a, λ0 ) = 0, 1 ≤ k ≤ n

xk

 gj (a) = 0, 1≤j≤m


Funcţia L se numeşte Lagrangeanul lui f iar λ01 , λ02 , . . . , λ0m se numesc multiplicatorii
lui Lagrange.
Observaţie. Dacă a este punct de extrem local condiţionat, atunci (a, λ0 ) este punct
staţionar al lui L.
Are loc următorul rezultat:

Teoremă. Presupunem că D este mulţime deschisă, f, g1 , . . . , gm ∈ C 1 (D) şi (a, λ0 ) ∈

C × Rm este un punct staţionar al lui L. Dacă pentru orice h ∈ Rn \ {0} cu proprietatea

dG(a)(h) = 0 avem

d2 L(a, λ0 )(h) > 0 (d2 L(a, λ0 )(h) < 0),

atunci a este punct de minim (maxim) local condiţionat al lui f .

Probleme

Problema 10.1 Fie m, n ∈ N∗ şi f : R2 → R definită prin

xm y n


 , (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x2 − xy + y 2

 0, (x, y) = (0, 0)

Să se studieze continuitatea, existenţa derivatelor parţiale de ordinul I, derivabilitatea

pe o direcţie şi diferenţiabilitatea lui f ı̂n punctul (0, 0).

Soluţie.
Continuitatea: dacă m = n = 1, considerând dreapta y = λx, λ ∈ R, avem
λ
lim f (x, λx) = ,
x→0 1 − λ + λ2
care depinde de λ, deci lim f (x, y) nu există. Dacă m + n > 2 avem
(x,y)→(0,0)

|xm y n | |xm y n |
|f (x, y)| = ≤ = |x|m−1 |y|n−1
x2 − xy + y 2 xy
pentru (x, y) 6= (0, 0), de unde rezultă
lim f (x, y) = 0 = f (0, 0).
(x,y)→(0,0)

Deci f este continuă ı̂n (0, 0) dacă şi numai dacă m + n > 2.
Derivabilitatea ı̂n raport cu x şi y:
f (x, 0) − f (0, 0) 0
lim = lim = 0
x→0 x−0 x→0 x
350

şi
f (0, y) − f (0, 0) 0
lim = lim = 0,
y→0 y−0 y→0 y

deci fx0 (0, 0) = fy0 (0, 0) = 0.

Derivabilitatea pe o direcţie: fie s = (u, v) ∈ R2 cu u2 + v 2 = 1, uv 6= 0. Avem

f ((0, 0) + t(u, v)) − f (0, 0) tm+n um v n

lim = lim 3 2 =
t→0 t t→0 t (u − uv + v 2 )

um v n
= lim tm+n−3 = lim tm+n−3 f (u, v).
t→0 u2 − uv + v 2 t→0
df
Dacă m + n > 3 rezultă că (0, 0) = 0 pentru orice s.
ds
df
Dacă m + n = 3 rezultă că (0, 0) = f (u, v).
ds
Dacă m + n < 3, rezultă m = n = 1 şi f nu este derivabilă pe nici o direcţie s.
Diferenţiabilitatea ı̂n (0, 0): dacă m = n = 1, f nu este diferenţiabilă ı̂n (0, 0), deoarece
nu este continuă ı̂n (0, 0). Pentru m + n ≥ 3, cum fx0 (0, 0) = fy0 (0, 0) = 0, dacă f ar fi
diferenţiabilă ı̂n (0, 0) ar trebui ca

df (0, 0)(h, k) = fx0 (0, 0)h + fy0 (0, 0)k = 0.

Relaţia
f (x, y) − f (0, 0) − T (x − 0, y − 0)
lim p =0 ⇔
(x,y)→(0,0) x2 + y 2
xm y n
lim p =0
(x,y)→(0,0) (x2 − xy + y 2 ) x2 + y 2

este verificată dacă şi numai dacă m + n > 3 (pentru m + n = 3 se consideră limita pe
dreapta y = λx). Deci f este diferenţiabilă ı̂n (0, 0) dacă şi numai dacă m + n > 3.

Problema 10.2 Fie f : R2 → R definită prin

1

 (x2 + y 2 ) sin p
 , (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x + y2
2

 0, (x, y) = (0, 0).

Demonstraţi că f este diferenţiabilă ı̂n (0, 0), dar fx0 şi fy0 nu sunt continue ı̂n (0, 0).

Soluţie. Avem
f (x, 0) − f (0, 0) 1
fx0 (0, 0) = lim = lim |x| sin =0
x→0 x x→0 |x|
şi analog
f (0, y) − f (0, 0) 1
fy0 (0, 0) = lim = lim |y| sin = 0.
y→0 y y→0 |y|
Vom arăta că df (0, 0) = 0. Într-adevăr, avem

f (x, y) − f (0, 0) − df (0, 0)(x − 0, y − 0)

lim p =
(x,y)→(0,0) x2 + y 2
Funcţii de mai multe variabile reale 351

p 1
= lim x2 + y 2 sin p = 0.
(x,y)→(0,0) x + y2
2

Pentru (x, y) 6= (0, 0) avem

1 x 1
fx0 (x, y) = 2x sin p −p cos p
x2 + y2 2
x +y 2 x + y2
2

1 y 1
fy0 (x, y) = 2y sin p −p cos p .
2
x +y 2 2
x +y 2 x + y2
2

Cum  
1 1
lim fx0 ,0 = lim ( sin 2nπ − cos 2nπ) = −1
n→∞ 2nπ n→∞ nπ
şi  
1
lim f 0 0, =0
n→∞ x 2nπ
rezultă că lim fx0 (x, y) nu există, deci fx0 este discontinuă ı̂n (0, 0). Prin simetrie
(x,y)→(0,0)
rezultă că şi fy0 este discontinuă
ı̂n (0, 0).
Observaţie. Continuitatea derivatelor parţiale ı̂ntr-un punct nu este o condiţie nece-
sară pentru diferenţiabilitatea funcţiei ı̂n acel punct.

Problema 10.3 Să se arate că funcţia f : R2 → R


 |x|a sin y , x 6= 0

f (x, y) = x
 0,

x=0

este diferenţiabilă pentru orice a > 1.

Soluţie. Funcţia f este diferenţiabilă ı̂n (x0 , y0 ) dacă şi numai dacă există derivatele
∂f ∂f
parţiale (x0 , y0 ), (x0 , y0 ) şi ı̂n plus
∂x ∂y
∂f ∂f
f (x, y) − f (x0 , y0 ) − (x0 , y0 )(x − x0 ) − (x0 , y0 )(y − y0 )
∂x ∂y
lim p = 0.
(x,y)→(x0 ,y0 ) (x − x0 )2 + (y − y0 )2

Funcţia f are derivate parţiale continue pe mulţimea R2 − {(0, b)| b ∈ R}, deci este
diferenţiabilă ı̂n aceste puncte. Rămâne de studiat diferenţiabilitatea ı̂n punctele de forma
(0, b), b ∈ R.
În (0, 0) avem:
∂f f (x, 0) − f (0, 0)
(0, 0) = lim = 0,
∂x x→0 x
∂f f (0, y) − f (0, 0)
(0, 0) = lim =0
∂y y→0 y
şi |f (x, y)| ≤ |x|a , deci

|f (x, y)| |x|

lim p = lim p |x|a−1 ≤
(x,y)→(0,0) 2
x +y 2 (x,y)→(0,0) x2 + y 2
352

≤ lim |x|a−1 = 0,
(x,y)→(0,0)

deci există diferenţiala ı̂n (0, 0) şi este egală cu zero.

În (0, b) cu b 6= 0,

∂f f (x, b) − f (0, b) b
(0, b) = lim = lim xa−1 sin = 0
∂x x→0 x x→0 x
∂f
(0, b) = 0,
∂y
iar  
f (x, y) − f (0, b) − ∂f (0, b)x − ∂f (0, b)(y − b) = |f (x, y)| ≤ |x|a
 
 ∂x ∂y 
şi
|f (x, y)| |x|
lim p ≤ lim p |x|a−1 ≤
(x,y)→(0,0) 2
x + (y − b) 2 (x,y)→(0,0) 2
x + (y − b)2

≤ lim |x|a−1 = 0, deci df (0, b) = 0.

(x,y)→(0,0)

Problema 10.4 Fie f : D → R, D ⊆ R2 şi (x0 , y0 ) ∈ intD. Să se arate că dacă f are

derivate parţiale ı̂ntr-o vecinătate V a lui (x0 , y0 ) şi dacă una din ele este continuă ı̂n

(x0 , y0 ), atunci f este diferenţiabilă ı̂n (x0 , y0 ).

Soluţie. Să presupunem că fx0 este continuă ı̂n (x0 , y0 ). Pentru orice (x, y) ∈ V ∩ D
avem:
f (x, y) − f (x0 , y0 ) = f (x, y) − f (x0 , y) + f (x0 , y) − f (x0 , y0 ).
Conform teoremei lui Lagrange există c1 ı̂ntre x0 şi x astfel ca

f (x, y) − f (x0 , y) = (x − x0 )fx0 (c1 , y).

Cum fy0 (x0 , y0 ) există rezultă că

f (x0 , y) − f (x0 , y0 )
lim − fy0 (x0 , y0 ) = 0
y→y0 y − y0
deci
f (x0 , y) − f (x0 , y0 ) = (y − y0 )(fy0 (x0 , y0 ) + ω 2 (x0 , y))
cu lim ω 2 (x0 , y) = 0.
y→y0
Din continuitatea lui fx0 ı̂n (x0 , y0 ) rezultă că

fx0 (c1 , y) = fx0 (x0 , y0 ) + ω 1 (x, y)

cu lim ω 1 (x, y) = 0.
(x,y)→(x0 ,y0 )
Rezultă că are loc relaţia

f (x, y) − f (x0 , y0 ) = (x − x0 )fx0 (x0 , y0 ) + (y − y0 )fy0 (x0 , y0 )+

+ω 1 (x, y)(x − x0 ) + ω 2 (x0 , y)(y − y0 )

pentru (x, y) ∈ V ∩ D, ceea ce arată că f este diferenţiabilă ı̂n (x0 , y0 ).
Funcţii de mai multe variabile reale 353

Problema 10.5 Fie g : R → R o funcţie derivabilă pe R, satisfăcând condiţiile g(0) = 0

şi g 0 (0) 6= 0. Definim funcţia f : R2 → R prin relaţia

2 2
 g(xy) x − y , (x, y) 6= (0, 0)


f (x, y) = x2 + y 2

 0, (x, y) = (0, 0)

a) Să se studieze existenţa derivatelor parţiale de ordinul I şi diferenţiabilitatea lui f

ı̂n (0, 0).

00 (0, 0) 6= f 00 (0, 0).
b) Să se arate că fxy yx

f (x, 0) − f (0, 0) 0
Soluţie. a) fx0 (0, 0) = lim = lim = 0 şi analog fy0 (0, 0) = 0. Demon-
x→0 x x→0 x
străm că f este diferenţiabilă ı̂n (0, 0) şi T = df (0, 0) = 0. Avem

f (x, y) − f (0, 0) − T (x − 0, y − 0)
lim p =
(x,y)→(0,0) x2 + y 2

g(xy) x2 − y 2
= lim · 2 =
x2 + y 2 x + y 2
p
(x,y)→(0,0)

g(xy) − g(0) xy x2 − y 2
= lim ·p · 2 =
(x,y)→(0,0) xy x2 + y 2 x + y 2
xy x2 − y 2
= g 0 (0) lim · 2 = 0,
x2 + y 2 x + y 2
p
(x,y)→(0,0)

deoarece  
2 − y2 
 2
 x − y2 

 xy x |x|
· = p ·   |y| ≤ |y|,
 
 x2 + y 2 x2 + y 2  x2 + y 2 |x2 {z+ y2 
p
| {z } }
≤1 ≤1

pentru (x, y) 6= (0, 0).

b) Avem
x2 − y 2 4xy 2
fx0 (x, y) = yg 0 (xy) + g(xy)
x2 + y 2 (x2 + y 2 )2
şi
x2 − y 2 4x2 y
fy0 (x, y) = xg 0 (xy) − g(xy) .
x2 + y 2 (x2 + y 2 )2
Obţinem
00 fx0 (0, y) − f 0 (0, 0)
fxy (0, 0) = (fx0 )0y (0, 0) = lim =
y→0 y
−yg 0 (0)
= lim = −g 0 (0)
y→0 y
şi
00
fy0 (x, 0) − fy0 (0, 0) xg 0 (0)
fyx (0, 0) = (fy0 )0x (0, 0) = lim = lim = g 0 (0).
x→0 x x→0 x
354

Problema 10.6 Se dă funcţia f : R2 → R definită prin

x2
  
2
 y ln 1 +
 , y 6= 0
f (x, y) = y2

 0, y=0

Să se arate că derivatele mixte de ordinul doi ale lui f nu sunt continue ı̂n origine şi
00 (0, 0) = f 00 (0, 0).
totuşi fxy yx

Soluţie. În punctele de forma (x, y) cu y 6= 0 avem

2xy 2 x2 2x2 y
 
0 0
fx (x, y) = 2 şi fy (x, y) = 2y ln 1 + −
x + y2 y2 x2 + y 2

iar ı̂n punctele de forma (x0 , 0) avem

f (x, 0) − f (x0 , 0) 0
fx0 (x0 , 0) = lim = lim =0
x→x0 x − x0 x→x0 x − x0

x20
 
0 f (x0 , y) − f (x0 , 0)
fy (x0 , 0) = lim = lim y ln 1 + 2 = 0.
y→0 y y→0 y
Se obţine de asemenea

4x3 y

, y 6= 0

00
fxy (x, y) = (x2 + y 2 )2
0, y=0


şi
4x3 y

, y 6= 0

00
fyx (x, y) = (x2 + y 2 )2
0, y=0


00 = f 00 . Calculând limitele pe dreapta y = λx se obţin rezultatele

deci fxy yx

00 00 4λ
lim fxy (x, λx) = lim fyx (x, λx) = ,
x→0 x→0 (1 + λ2 )2
00 şi f 00 nu au limită ı̂n (0, 0), deci sunt discontinue ı̂n (0, 0).
de unde rezultă că funcţiile fxy yx
Observaţie. Continuitatea derivatelor parţiale mixte de ordinul II din teorema lui
Schwarz nu este o condiţie necesară pentru egalitatea lor.

Problema 10.7 Fie g : [0, +∞) → R şi f : Rn → R, f (x) = g(kxk) pentru orice x ∈ Rn .

Să se arate că următoarele afirmaţii sunt echivalente:

i) f este o funcţie de clasă C 1 ;

ii) g este o funcţie de clasă C 1 şi g 0 (0) = 0.

Soluţie. ”i) ⇒ ii)” Presupunem că f este de clasă C 1 şi fie u ∈ Rn , kuk = 1. Pentru
orice t ≥ 0 avem
f (tu) = g(ktuk) = g(t)
Funcţii de mai multe variabile reale 355

şi ţinând seama că f ∈ C 1 (Rn ) rezultă că g ∈ C 1 ([0, ∞)). Avem de asemenea relaţia

f (t(−u)) = g(k − tuk) = g(| − t| · kuk) = g(t)

pentru orice t ≥ 0. Deci pentru orice t ≥ 0 avem:

g(t) = f (tu) = f (−tu).

Notând u = (u1 , u2 , . . . , un ) şi derivând relaţia anterioară avem

g 0 (t) = u1 fx0 1 (tu) + · · · + un fx0 n (tu) = −u1 fx0 1 (−tu) − · · · − un fx0 n (−tu)

de unde rezultă

g 0 (0) = u1 fx0 1 (0) + · · · + un fx0 n (0) = −u1 fx0 1 (0) − · · · − un fx0 n (0)

ceea ce este echivalent cu g 0 (0) = 0.

”ii) ⇒ i)” Cum norma euclidiană a lui Rn este de clasă C 1 pe Rn \ {0} rezultă că f
este de clasă C 1 pe Rn \ {0}. Demonstrăm că fx0 k (0) = 0 pentru 1 ≤ k ≤ n. Avem:
 
 f (0, . . . , 0, xk , 0, . . . , 0) − f (0, . . . , 0) 
lim   = lim |g(|xk |) − g(0)| =
xk →0  xk  xk →0 |xk |

= |g 0 (0)| = 0 pentru 1 ≤ k ≤ n.
De asemenea pentru x ∈ Rn , x 6= 0, avem
xk
fx0 k (x) = g 0 (kxk) , 1 ≤ k ≤ n.
kxk

Rezultă că
|xk |
|fx0 k (x)| = |g 0 (kxk)| ≤ |g 0 (kxk)|
kxk
şi ţinând seama de faptul că lim g 0 (kxk) = g 0 (0) = 0 obţinem
x→0

lim fx0 k (x) = 0 = fx0 k (0), 1 ≤ k ≤ n.

x→0

Deci f ∈ C 1 (Rn ).

Problema 10.8 Fie f : R3 → R o funcţie definită prin relaţia

sin(akxk)


 , x 6= 0
f (x) = kxk

 a, x=0

unde a ∈ R. Să se arate că f ∈ C 2 (R3 ) şi ∆f + a2 f = 0.

sin(at)
Soluţie. Fie g : R → R, g(t) = pentru t 6= 0 şi g(0) = a. Se verifică imediat că
∞
t
g este o funcţie de clasă C (R), dezvoltând funcţia sin(at) ı̂n serie de puteri ale lui t, şi
că g 0 (0) = 0. Cum f (x) = g(kxk) pentru orice x ∈ R3 rezultă din problema 10.7 că f este
de clasă C 1 (R3 ) şi fx0 k (0) = 0, 1 ≤ k ≤ 3.
356

Printr-un raţionament analog celui din problema 10.7 se arată ı̂n continuare că f ∈
C 2 (R3 ). Avem
x2 kxk2 − x2k
fx002 (x) = g 00 (kxk) k 2 + g 0 (kxk)
k kxk kxk3
pentru 1 ≤ k ≤ 3 de unde rezultă
2
∆f = g 00 (kxk) + g 0 (kxk) = −a2 f.
kxk

Problema 10.9 Fie K ⊆ Rn o mulţime nevidă cu proprietatea că pentru orice x ∈ K

şi orice t > 0 avem tx ∈ K. Fie de asemenea f : K → R o funcţie omogenă de gradul p,

p ∈ R, adică având proprietatea

f (tx) = tp f (x)

pentru orice x ∈ K şi orice t > 0.

a) Să se arate că dacă f ∈ C 1 (K), atunci

∂f ∂f
x1 (x) + · · · + xn (x) = pf (x), ∀ x ∈ K.
∂x1 ∂xn

b) Să se arate că dacă f ∈ C 2 (K), atunci

 (2)
∂ ∂
x1 + · · · + xn f (x) = p(p − 1)f (x), ∀ x ∈ K.
∂x1 ∂xn

(Identităţile lui Euler pentru funcţii omogene.)

Soluţie. a) Derivând relaţia

f ( tx1 , tx2 , . . . , txn ) = tp f (x), x = (x1 , . . . , xn ) ∈ K,

|{z} |{z} |{z}
u1 u2 un

ı̂n raport cu t obţinem

∂f du1 ∂f dun
(tx) + ··· + (tx) = ptp−1 f (x)
∂u1 dt ∂un dt
sau
∂f ∂f
x1 (tx) + · · · + xn (tx) = ptp−1 f (x).
∂u1 ∂un
Punând ı̂n ultima relaţie t = 1 obţinem
∂f ∂f
x1 (x) + · · · + xn (x) = pf (x).
∂x1 ∂xn

b) Derivăm relaţia de la punctul a) ı̂n raport cu x1 , x2 , . . . , xn obţinem succesiv

∂f ∂2f ∂2f ∂2f ∂f

+ x1 2 + x2 + · · · + xn =p
∂x1 ∂x1 ∂x1 ∂x2 ∂x1 ∂xn ∂x1
Funcţii de mai multe variabile reale 357

∂2f ∂f ∂2f ∂2f ∂f

x1 + + x2 2 + · · · + xn =p
∂x2 ∂x1 ∂x2 ∂x2 ∂x2 ∂xn ∂x2
......
∂2f ∂f ∂2f ∂f
x1 + ··· + + xn 2 = p .
∂xn ∂x1 ∂xn ∂xn ∂xn
Înmulţind relaţiile anterioare cu x1 , x2 , . . . , xn şi adunându-le obţinem
n n n
X ∂2f X ∂2f X ∂f X ∂f
x2k 2 +2 xk xj + xk =p xk
∂xk ∂xk ∂xj ∂xk ∂xk
k=1 1≤k<j≤n k=1 k=1

n
X ∂f
şi ı̂nlocuind xk = pf obţinem
∂xk
k=1

∂ (2)
 
∂
x1 + · · · + xn f = p(p − 1)f.
∂x1 ∂xn

∂ m+n f
Problema 10.10 Să se calculeze şi diferenţiala de ordinul n pentru funcţia:
∂xm ∂y n

f (x, y) = (x2 + y 2 )ex+y , (x, y) ∈ R2 .

Soluţie. Aplicând formula lui Leibniz avem

∂mf 0 x+y 2
= Cm e (x + y 2 ) + Cm
1 x+y
e 2 x+y
· 2x + Cm e ·2=
∂xm
= ex+y (x2 + y 2 + 2mx + m2 − m)
∂ m+n f
= Cn0 ex+y (x2 + y 2 + 2mx + m2 − m) + Cn1 ex+y · 2y + Cn2 ex+y · 2 =
∂xm ∂y n
= ex+y (x2 + y 2 + 2mx + 2ny + m2 + n2 − m − n).
Înlocuind derivatele parţiale ı̂n formula
 n
n ∂ ∂
d f= dx + dy f
∂x ∂y
se obţine diferenţiala de ordinul n a lui f .

y2
Problema 10.11 a) Să se arate că derivata funcţiei f : R∗ × R → R, f (x, y) = ı̂n
x
orice punct al elipsei 2x2 + y 2 = 1 pe direcţia normalei la elipsă este egală cu zero.
1
b) Să se calculeze derivata funcţiei f (x, y, z) = p , pe direcţia gradientului
x + y2 + z2
2

său.

Soluţie. a) Fie (x0 , y0 ) un punct al elipsei 2x2 + y 2 = 1. Tangenta la elipsa ı̂n (x0 , y0 )
are ecuaţia 2xx0 + yy0 = 1, deci versorul normalei la elipsă este s = (s1 , s2 ) unde
2x0 y0
s1 = p 2 , s2 = p 2 .
4x0 + y02 4x0 + y02
358

Aplicând formula derivatei pe direcţie avem

df
(x0 , y0 ) = fx0 (x0 , y0 )s1 + fy0 (x0 , y0 )s2 =
ds

y02 2x0 2y0 y

=− 2 ·p 2 + · p 0 = 0.
x0 4x0 + y02 x0 4x20 + y02
b) Fie punctul Mp(x, y, z), diferit de originea O.
Notăm prin r = x2 + y 2 + z 2 . Avem
 x y z
gradf = − 3 , − 3 , − 3
r r r
 x y z
iar versorul său este s = − , − , − . Obţinem
r r r
df 1
(M ) = fx0 (M )s1 + fy0 (M )s2 + fz0 (M )s3 = 2 .
ds r

Problema 10.12 Să se arate că ecuaţia xey + yex = 1 defineşte o funcţie implicită

y = f (x)

ı̂ntr-o vecinătate a punctului (0, 1). Să se determine primii trei termeni din dezvoltarea lui

f după formula lui Taylor ı̂n punctul 0.

Soluţie. Fie F : R2 → R, F (x, y) = xey +yex −1. Cum F este de clasă C ∞ , F (0, 1) = 0
şi Fy0 (0, 1) = 1 6= 0 rezultă că ecuaţia F (x, y) = 0 defineşte o funcţie y = f (x) de clasă C ∞
ı̂ntr-o vecinătate a lui (0, 1). Derivând ecuaţia F (x, y) = 0 ı̂n care y = f (x) obţinem:

ey + xy 0 ey + y 0 ex + yex = 0

şi punând x = 0, y = 1 rezultă y 0 (0) = −1 − e. Derivând din nou obţinem

2y 0 ey + xy 00 ey + x(y 0 )2 ey + y 00 ex + 2y 0 ex + yex = 0

şi punând din nou x = 0, y = 1 rezultă

y 00 (0) = 2e2 + 4e + 1.

În sfârşit derivând din nou ultima relaţie şi punând x = 0, y = 1 se obţine

y 000 (0) = −9e3 − 24e2 − 15e − 1.

Dezvoltarea cerută este

f 0 (0) f 00 (0) 2 f 000 (0) 3
f (x) = f (0) + x+ x + x + R3 (x)
1! 2! 3!
   
2 1 2 3 3 2 5 1
f (x) = 1 − (1 + e)x + e + 2e + x − e + 4e + e + x3 + R3 (x).
2 2 2 6
Funcţii de mai multe variabile reale 359

Problema 10.13 Considerăm sistemul de ecuaţii





 3x + y − z + u4 = 0

 x − y + 2z + u = 0


 2x + 2y − 3z + 2u = 0


a) Demonstraţi că sistemul dat defineşte pe x, y, u ca funcţii de z satisfăcând condiţiile

x(0) = y(0) = u(0) = 0 pe un interval de forma ] − ε, ε[ cu ε > 0.

b) Demonstraţi că nu există nici un interval de forma ] − δ, δ[ cu δ > 0 pe care sistemul

dat să definească pe x, y, z ca funcţii de u.

Soluţie. a) Fie F1 , F2 , F3 : R4 → R,

F1 (x, y, z, u) = 3x + y − z + u4 ,

F2 (x, y, z, u) = x − y + 2z + u,
F3 (x, y, z, u) = 2x + 2y − 3z + 2u.
Avem
3 1 4u3 
 

D(F1 , F2 , F3 ) 
(0, 0, 0, 0) =  1 −1 1  (0, 0, 0, 0) =
D(x, y, u)  2 2 2 
 
 3 1 0 
 
=  1 −1 1  = −12 6= 0

 2 2 2 
de unde rezultă pe baza teoremei funcţiilor implicite că există o vecinătate U a lui 0 şi o
vecinătate V a punctului (0, 0, 0) şi o unică funcţie vectorială F = (f1 , f2 , f3 ) : U → V
definită de sistemul dat şi care satisface condiţia F (0) = (0, 0, 0). Din faptul că U ∈ VR (0)
rezultă că există ε > 0 astfel ca ] − ε, ε[⊂ U . Cum F1 , F2 , F3 sunt de clasă C ∞ pe ] − ε, ε[
rezultă că şi funcţia F este de clasă C ∞ pe ] − ε, ε[.
b) Presupunem că există δ > 0 astfel ca sistemul dat să definească pe x, y, z ca funcţii
de u pe intervalul ] − δ, δ[. Scăzând ecuaţiile 2√ şi 3 ale sistemului din √ prima ecuaţie se
obţine u4 − 3u = 0, de unde rezultă că u ∈ {0, 3 3}, deci ] − δ, δ[⊆ {0, 3 3}, contradicţie.

Problema 10.14 Să se transforme ecuaţia (1 − x2 )y 00 − xy 0 + ω 2 y = 0 prin schimbarea

de variabilă x = cos t.
z 0 (t)
Soluţie. Fie z(t) = y(cos t). Avem z 0 (t) = −y 0 (cos t) sin t de unde y 0 (cos t) = − .
sin t
Derivând din nou această relaţie se obţine
z 00 (t) sin t − z 0 (t) cos t
−y 00 (cos t) sin t = −
sin2 t
z 00 (t) sin t − z 0 (t) cos t
y 00 (cos t) = .
sin3 t
Înlocuind ı̂n ecuaţie se obţine z 00 (t) + ω 2 z(t) = 0.
360

Problema 10.15 Să se transforme ecuaţia y 00 − y 0 2 + 2xy 0 3 = 0 schimbând rolul vari-

abilelor.

Soluţie. Avem din formula de derivare a funcţiei inverse

1
y 0 (x) = , y = y(x).
x0 (y)
Derivând din nou această relaţie ı̂n raport cu x se obţine
x00 (y)y 0 x00 (y)
y 00 (x) = − 0 2
=− 0 .
(x (y)) (x (y))3

Înlocuind ı̂n ecuaţia dată, obţinem ecuaţia:

x00 + x0 − 2x = 0.

Problema 10.16 Se dă ecuaţia cu derivate parţiale

azx002 + 2bzxy
00
+ czy002 = 0

unde a, b, c ∈ R şi ac − b2 < 0. Să se afle α, β ∈ R astfel ca prin schimbarea de variabile


 u = x + αy


 v = x + βz


00 = 0. Să se rezolve ecuaţia dată.

ecuaţia să devină wuv

Soluţie. Fie z(x, y) = w(x + αy, x + βy). Avem

zx0 = wu0 u0x + wv0 vx0 = wu0 + wv0

zy0 = wu0 u0y + wv0 vy0 = αwu0 + βwv0

zx002 = wu002 u0x + wuv
00 0 00 0
vx + wuv ux + wv002 vx0 = wu002 + 2wuv
00
+ wv002
00
zxy = wu002 u0y + wuv
00 0 00 0
vy + wuv uy + wv002 vy0 = αwu002 + (α + β)wuv
00
+ βwv002
zy002 = α(wu002 u0y + wuv
00 0 00 0
vy ) + β(wuv uy + wv002 vy0 ) = α2 wu002 + 2αβwuv
00
+ β 2 wv002 .
Înlocuind ı̂n ecuaţia dată se obţine

(a + 2bα + cα2 )wu002 + (2a + 2b(α + β) + cα2 )wuv

00
+ (a + 2bβ + cβ 2 )wv002 = 0.

Rezultă că α şi β trebuie să fie rădăcini ale ecuaţiei

cγ 2 + 2bγ + a = 0.
00 = 0 cu soluţia
Pentru aceste valori ecuaţia devine wuv

w(u, v) = ϕ(u) + ψ(v)

unde ϕ, ψ sunt funcţii arbitrare de clasă C 2 . Soluţie ecuaţiei date este

z(x, y) = ϕ(x + γ 1 y) + ψ(x + γ 2 y).

Funcţii de mai multe variabile reale 361

Problema 10.17 Să se transforme ecuaţia lui Laplace

∆z = zx002 + zy002 = 0

trecând la coordonate polare.

Soluţie. Fie 
x = r cos t
y = r sin t
şi fie funcţia w definită prin

w(r, t) = z(r cos t, r sin t).

Din formula de derivare a funcţiilor compuse avem

wr0 = zx0 cos t + zy0 sin t

wt0 = −zx0 r sin t + zy0 r cos t.

Derivând din nou aceste relaţii obţinem:

wr002 = zx002 cos2 t + 2zxy

00
sin t cos t + zy002 sin2 t

wt002 = zx002 cos2 t − 2zxy

00 2
r sin t cos t + zy002 r2 cos2 t − zx0 r cos t − zy0 r sin t
de unde se obţine
1 00 1
wr002 + 2
wt2 + wr0 = 0.
r r

Problema 10.18 Să se rezolve ecuaţia zx002 + 2zxy

00 + z 00 = 0 cu schimbarea de variabile şi
y2

de funcţie 



 u=x+y

 v =x−y


 w = xy − z.


Soluţie. Fie
w(x + y, x − y) = xy − z(x, y)
sau echivalent
u2 − v 2
 
u+v u−v
w(u, v) = −z , .
2 2 2
Avem:
z(x, y) = xy − w(x + y, x − y)
de unde obţinem
zx0 = y − wu0 u0x − wv0 vx0 = y − wu0 − wv0
zy0 = x − wu0 u0y − wv0 vy0 = x − wu0 + wv0
şi ı̂n continuare
zx002 = −wu002 − 2wuv
00
− wv002
362

00
zxy = 1 − wu002 − wv002
zy002 = −wu002 + 2wuv
00
− wv002 .

Înlocuind ı̂n ecuaţia iniţială obţinem

−wu002 − 2wuv
00
− wv002 + 2 − 2wu002 + 2wv002 − wu002 + 2wuv
00
− wv002 = 0

ceea ce este echivalent cu

1
wu002 = .
2
Integrând succesiv ı̂n raport cu u se obţine
1
wu0 = u + ϕ(v)
2
1
w = u2 + ϕ(v)u + ψ(v).
4
Revenind la variabilele x şi y se obţine soluţia

(x − y)2
z(x, y) = − − (x + y)ϕ(x − y) − ψ(x − y)
4
unde ϕ şi ψ sunt funcţii arbitrare de clasă C 2 .

Problema 10.19 Să se arate că funcţia f : R2 → R definită prin


1
 xy sin
 , (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x + y2
2

 0, (x, y) = (0, 0)

este diferenţiabilă pe R2 , dar nu este de clasă C 1 .

Soluţie. Avem fx0 (0, 0) = fy0 (0, 0) = 0, iar pentru (x, y) 6= (0, 0)

1 2x2 y 1
fx0 (x, y) = y sin − cos 2
x2 + y 2 (x2 + y 2 )2 x + y2

1 2xy 2 1
fy0 (x, y) = x sin − cos 2 .
x2 + y 2 (x2 + y 2 )2 x + y2
Se arată că lim fx0 (x, y) nu există şi că df (0, 0) = 0.
(x,y)→(0,0)

Problema 10.20 Să se determine funcţiile f de clasă C 2 de forma:

a) f (x, y) = ϕ(x2 + y 2 );

b) f (x, y) = ϕ(y 2 − x2 );
y
c) f (x, y) = ϕ
x
unde ϕ ∈ C 2 (R), care verifică ecuaţia lui Laplace.
Funcţii de mai multe variabile reale 363

Soluţie. a) Se obţine ∆f = 4uϕ00 (u) + 4ϕ0 (u), u(x, y) = x2 + y 2 . Notând ϕ0 (u) = ψ(u)
se obţine uψ 0 (u) + ψ(u) = 0 ceea ce se scrie (uψ(u))0 = 0 de unde rezultă că uψ(u) = C1 ,
C1
C1 ∈ R. Deci ϕ0 (u) = cu soluţia
u
ϕ(u) = C1 ln |u| + C2 , C2 ∈ R.

Prin urmare
f (x, y) = C1 ln(x2 + y 2 ) + C2 , (x, y) ∈ R2 \ {(0, 0)}.
b) Procedeu analog. Se obţine f (x, y) = C1 (y 2 − x2 ) + C2 .
x2 + y 2 00 y y
c) ∆f = 4
ϕ (u) + 2 3 ϕ0 (u) = 0, u(x, y) = .
x x x
Se obţine ecuaţia

(1 + u2 )ψ 0 (u) + 2uψ(u) = 0, ψ(u) = ϕ0 (u) ⇒

C1
((1 + u2 )ψ(u))0 = 0 ⇔ ψ(u) = ⇒
1 + u2
ϕ(u) = C1 arctg u + C2 , C1 , C2 ∈ R.
y
Deci f (x, y) = C1 arctg + C2 , x 6= 0.
x

Problema 10.21 Să se determine funcţia f ∈ C 2 (R2 ), care satisface relaţia

a2 fx002 − b2 fy002 = 0, ab 6= 0,

efectuând schimbarea de variabile


 u = bx + ay


 v = bx − ay


00 = 0, de unde rezultă
Soluţie. Punând g(bx + ay, bx − ay) = f (x, y) se obţine guv
g(u, v) = ϕ(u) + ψ(v), adică

f (x, y) = ϕ(bx + ay) + ψ(bx − ay),

cu ϕ, ψ funcţii de clasă C 2 (R).

Problema 10.22 Să se arate că funcţia f : Rn → R, definită prin

1

 kxk2 sin
 , x 6= 0
f (x) = kxk

 0, x=0

unde k · k este norma euclidiană din Rn , este diferenţiabilă pe Rn , dar nu este de clasă C 1 .

Soluţie. Se arată că fx0 k (0) = 0, 1 ≤ k ≤ n şi df (0) = 0.

364

Problema 10.23 Fie D o submulţime nevidă, deschisă şi conexă a lui Rm şi f : D → Rn

o funcţie cu proprietatea că există α > 1 şi L > 0 astfel ca

kf (x) − f (y)k ≤ Lkx − ykα

pentru orice x, y ∈ D. Să se arate că f este constantă.

Soluţie. Vom demonstra că f este diferenţiabilă pe D şi că df (x) = 0 pentru orice
x ∈ D. Fie x0 ∈ D. Avem

kf (x) − f (x0 )k
≤ Lkx − x0 kα−1 , ∀ x ∈ D \ {x0 }.
kx − x0 k

f (x) − f (x0 )
De aici rezultă că lim = 0, deci df (x0 ) = 0. Cum D este conexă rezultă
x→x0 kx − x0 k
că f este constantă pe D.

Problema 10.24 Fie D ⊆ Rm o mulţime nevidă, deschisă şi convexă. Să se arate că dacă

f : D → R este diferenţiabilă pe D şi are derivate parţiale mărginite pe D, atunci f este

uniform continuă pe D.

Soluţie. Fie M > 0 astfel ca |fx0 k (x)| ≤ M pentru orice x ∈ D şi orice k, 1 ≤ k ≤ m.
Fie x, y ∈ D. Din teorema de medie rezultă că

f (x) − f (y) = df (c)(x − y), c = x + θ(y − x), 0 < θ < 1.

Avem  
Xn 
0
|f (x) − f (y)| =  fxk (c)(xk − yk ) ≤
 
 
k=1
n
X n
X
≤ |fx0 k (c)| · |xk − yk | ≤ M |xk − yk | ≤
k=1 k=1

≤ mM kx − yk, x = (x1 , . . . , xm ), y = (y1 , . . . , ym ).

Rezultă că f este lipschitziană, deci este uniform continuă.

Problema 10.25 Fie f : D → R, D ⊆ R2 şi (x0 , y0 ) ∈ intD. Presupunem că există

o vecinătate V ⊆ D a lui (x0 , y0 ) astfel ı̂ncât f să fie continuă ı̂n (x0 , y0 ) şi să admită

derivate parţiale de ordinul unu pe V \ {(x0 , y0 )} cu proprietatea

lim fx0 (x, y) = a, lim fy0 (x, y) = b, a, b ∈ R.

(x,y)→(x0 ,y0 ) (x,y)→(x0 ,y0 )

Să se arate că f este diferenţiabilă ı̂n (x0 , y0 ).

Funcţii de mai multe variabile reale 365

Soluţie. Există o bilă deschisă B cu centrul ı̂n (x0 , y0 ) astfel ca B ⊆ V ∩ D. Pentru

(x, y) ∈ B avem

|f (x, y) − f (x0 , y0 ) − a(x − x0 ) − b(y − y0 )| = |f (x, y) − f (x, y0 )+

+f (x, y0 ) − f (x0 , y0 ) − a(x − x0 ) − b(y − y0 )| = |(y − y0 )fy0 (x, c2 )+

+(x − x0 )fx0 (c1 , y0 ) − a(x − x0 ) − b(y − y0 )| ≤

≤ |x − x0 | · |fx0 (c1 , y0 ) − a| + |y − y0 | · |fx0 (x, c2 ) − b|

unde c1 , c2 sunt punctele intermediare din teorema lui Lagrange aplicată funcţiilor f (·, y0 )
şi f (x, ·). p
Rezultă, notând ρ = (x − x0 )2 + (y − y0 )2 , că

|f (x, y) − f (x0 , y0 ) − a(x − x0 ) − b(y − y0 )| |x − x0 | 0

≤ |fx (c1 , y0 ) − a|+
ρ ρ

|y − y0 | 0
+ |fx (x, c2 ) − b|, pentru (x, y) 6= (x0 , y0 ).
ρ
|x − x0 | |y − y0 |
Cum ≤ 1, ≤ 1 rezultă că membrul drept tinde la 0 când (x, y) →
ρ ρ
(x0 , y0 ), deci f este diferenţiabilă ı̂n (x0 , y0 ) şi

df (x0 , y0 )(h, k) = ah + bk.

Problema 10.26 Să se arate că funcţia f : Rn → B(0, 1), unde B(0, 1) este bila deschisă

din Rn definită prin relaţia

x
f (x) = p ,
1 + kxk2
pentru orice x ∈ Rn este o bijecţie de clasă C 1 cu inversa de clasă C 1 (difeomorfism sau

transformare regulată).

Soluţie. Evident f ∈ C 1 (Rn , Rn ). Se găseşte f −1 : B(0, 1) → Rn ,

x
f −1 (x) = p , x ∈ B(0, 1)
1 − kxk2

care este de clasă C 1 .

Problema 10.27 Fie f : R → R o funcţie de clasă C 2 şi F : R2 → R

f (x) − f (y)


 , x 6= y
F (x, y) = x−y
 f 0 (x),

x = y.

Să se arate că F este funcţie de clasă C 1 .

366

Soluţie. Pentru x 6= y avem

f 0 (x)(x − y) − f (x) + f (y)
Fx0 (x, y) = .
(x − y)2
Fie a ∈ R. Avem
F (x, a) − F (a, a)
Fx0 (a, a) = lim
x→a x−a
0
f (x) − f (a) − (x − a)f (a) H f 0 (x) − f 0 (a) 1
= lim = lim = f 00 (a).
x→a (x − a)2 x→a 2(x − a) 2
Arătăm că Fx0 este continuă ı̂n (a, a) ceea ce revine la a arăta că
1
lim Fx0 (x, y) = f 00 (a).
(x,y)→(a,a) 2
Din formula lui Taylor aplicată funcţiei f obţinem
(y − x)2 00
f (y) − f (x) = (y − x)f 0 (x) + f (x + θ(y − x))
2
cu 0 < θ < 1, prin urmare
(y − x)2 f 00 (x + θ(y − x)) 1
Fx0 (x, y) = 2
= f 00 (x + θ(y − x))
2(x − y) 2
şi de aici rezultă imediat că
1
lim Fx0 (x, y) = f 00 (a).
(x,y)→(a,a) 2
Demonstraţia este analoagă pentru existenţa şi continuitatea lui Fy0 .

Problema 10.28 Se consideră funcţia f : R2 → R de clasă C 1 care satisface relaţia

∂f ∂f
(x, y) + (x, y) = f (x, y), ∀ (x, y) ∈ R.
∂x ∂y

1. Să se arate că funcţia g : R2 → R definită prin g(x, y) = f (x, x + y) satisface relaţia

∂g
(x, y) = g(x, y), ∀ (x, y) ∈ R2 .
∂x

2. Să se arate că există o funcţie ϕ : R → R de clasă C 1 astfel ca

f (x, y) = ϕ(y − x)ex , ∀ (x, y) ∈ R2 .

Soluţie. 1. Fie x = u, x + y = v. Avem

∂g ∂f ∂f
(x, y) = (u, v) + (u, v) = f (u, v) = g(x, y).
∂x ∂u ∂v
∂g
2. Relaţia (x, y) − g(x, y) = 0, (x, y) ∈ R2 este echivalentă cu
∂x
∂
(g(x, y)e−x ) = 0
∂x
Funcţii de mai multe variabile reale 367

de unde rezultă că

g(x, y)e−x = ϕ(y) ⇔ g(x, y) = ϕ(y)ex
sau, ţinând seama de definiţia lui g,

f (x, y) = ϕ(y − x)ex , ∀ (x, y) ∈ R2

unde ϕ ∈ C 1 (R).

Problema 10.29 Fie D ⊆ Rn o mulţime deschisă şi f : D → Rm o funcţie diferenţiabilă

cu proprietatea că există M > 0 astfel ca

kf (x) − f (y)k ≤ M kx − yk, ∀ x, y ∈ D.

Să se arate că kdf (x)k ≤ M, ∀ x ∈ A.

Soluţie. Fie a ∈ D arbitrar şi T = df (a). Demonstrăm că kT k ≤ M . Din

diferenţiabilitatea lui f ı̂n a rezultă că există o funcţie ω : D → Rn astfel ca

f (x) − f (a) = T (x − a) + kx − akω(x)

cu lim ω(x) = 0. Fie s ∈ Rm , ksk = 1. Cum D este deschisă rezultă că există δ > 0 astfel
x→a
ca
a + ts ∈ D, ∀ t ∈ (0, δ).
Avem
f (a + ts) − f (a) = tT (s) + tω(a + ts), t ∈ (0, δ).
Obţinem:

tkT (s)k = kf (a + ts) − f (a) − t(a + ts)k

≤ kf (a + ts) − f (a)k + tkω(a + ts)k
≤ t(M + kω(a + ts)k).

Făcând acum t → 0 ı̂n relaţia

kT (s)k ≤ M + kω(a + ts)k

rezultă că kT k ≤ M .

Problema 10.30 Fie B = {x ∈ Rn | kxk < 1} bila unitate din Rn şi fie f : B → B o

funcţie continuă cu proprietatea kf (x)k < kxk pentru orice x ∈ B, x 6= 0.

Să se demonstreze că şirul (xm )m≥0 definit prin relaţia

xm+1 = f (xm ), m ≥ 0, x0 ∈ B, x0 6= 0n ,

are limita 0n . (k · k notează norma euclidiană din Rn , iar 0n vectorul nul din Rn ).
368

Berkeley, 1991

Soluţie. Din continuitata lui f şi din relaţia kf (x)k < kxk, x ∈ B, x 6= 0n , rezultă că
f (0n ) = 0n . Dacă există k ∈ N astfel ca xk = 0n rezultă că xm = 0n pentru orice m ≥ k,
deci lim xm = 0n . Să presupunem că xk 6= 0n pentru orice k ∈ N.
m→∞
Fie (tm )m≥0 şirul de numere reale dat prin tm = kxm k, m ≥ 0. Din relaţia kf (xm )k <
kxm k rezultă că (tm )m≥0 este strict descrescător şi fiind mărginit inferior de 0 este con-
vergent.
Fie lim tm = t. Vom arăta că t = 0. Să presupunem că t > 0. Şirul (xm )m≥0 fiind
m→∞
mărginit are un subşir convergent (xmj )j≥0 ,

lim xmj = x, x ∈ B.
j→∞

Avem kxk = lim kxmj k = t, deci kf (x)k < t. Din continuitatea lui f obţinem
j→∞

f (x) = lim f (xmj ) = lim xmj +1

j→∞ j→∞

şi kxmj +1 k ≥ t pentru orice j ∈ N, contradicţie.

Problema 10.31 Să se demonstreze inegalitatea

2 −y 2 1
|(x + y)e−x | ≤ √ , ∀ (x, y) ∈ R2 .
e

Soluţia 1. Trecând la coordonate polare

x = r cos t, y = r sin t, r ≥ 0, t ∈ [0, 2π],

inegalitatea devine:
2 1
|r(cos t + sin t)e−r | ≤ √
e
sau echivalent  √  π  −r2  1
r 2 cos t − e ≤ √ .

4 e
2
Considerăm funcţia f (r) = re−r , r ∈ [0, ∞). Avem
2
f 0 (r) = e−r (1 − 2r2 ).
√
0 2
Rădăcina ecuaţiei f (r) = 0 este r = . Cum lim f (r) = f (0) = 0 rezultă că
2 r→∞
√ ! √
2 2 −1
0 ≤ f (r) ≤ f = e 2.
2 2

Ţinând seama că √  π  √

 2 cos t −  ≤ 2, t ∈ [0, 2π]

4
rezultă inegalitatea din enunţ.
1 1
Egalitatea are loc pentru x = y = şi x = y = − .
2 2
Funcţii de mai multe variabile reale 369

Soluţia 2. Determinăm extremele globale ale funcţiei

2 −y 2
f : R2 → R, f (x, y) = (x + y)e−x .

Considerăm compactul D(0, r) = {(x, y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ r2 }, r > 1 şi determinăm

extremele lui f pe D(0, r). Avem
2 −y 2 2 2
fx0 (x, y) = e−x (1 − 2x(x + y)), fy0 (x, y) = e−x −y (1 − 2y(x + y)).
   
1 1 1 1
Punctele staţionare ale lui f sunt , , − ,− care sunt puncte de extrem
2 2 2 2
local    
1 1 1 1 1 1
f , = √ , f − ,− = −√ .
2 2 e 2 2 e
Determinăm extremele pe frontiera lui D(0, r) deci pentru x2 + y 2 = r2 . Avem
2
f (x, y) = (x + y)e−r .

Fie
2
L(x, y; λ) = (x + y)e−r − λ(x2 + y 2 − r2 ), λ ∈ R.
Punctele staţionare condiţionate se obţin din sistemul

L0x = 0, L0y = 0, x2 + y 2 = 0.

Rezultă √
r 2
x=y=± .
2
Cum √ √ !
r 2 r 2 √ 2 1
f , = r 2e−r ≤ √
2 2 e
rezultă că
1
max |f (x, y)| = √ .
R2 e

Problema 10.32 Să se arate că pentru orice x, y ∈ [0, ∞) are loc inegalitatea

x2 + y 2
≤ ex+y−2 .
4
Berkeley, 1993
h πi
Soluţie. Fie x = r cos t, y = r sin t, r ≥ 0, t ∈ 0, . Inegalitatea este echivalentă cu
2
r2
≤ er(cos t+sin t)−2 .
4
Fie ı̂n continuare r fixat. Avem
√
2 sin(t+ π4 )−2
er(cos t+sin t)−2 = er ≥ er−2 .

r2
Inegalitatea are loc dacă arătăm că er−2 ≥ .
4
370

r2
Fie f : [0, ∞) → R, f (r) = er−2 − . Avem
4
r 1
f 0 (r) = er−2 − şi f 00 (r) = er−2 − .
2 2
Ecuaţia f 00 (r) = 0 are soluţia unică r0 = 2 − ln 2. Cum f 0 este strict descrescătoare pe
[0, r0 ] şi strict crescătoare pe [r0 , +∞),

ln 2 − 1
f 0 (0) = e−2 > 0, f 0 (r0 ) = < 0, lim f 0 (r) = +∞
2 r→∞

rezultă că ecuaţia f 0 (r) = 0 are două rădăcini r1 ∈ [0, r0 ) şi r2 = 2 ∈ (r0 , +∞). Ţinând
seama de semnul lui f 0 rezultă că min f (r) = 0 = f (2). În inegalitatea iniţială egalitatea
are loc ı̂n punctele (0, 2), (2, 0).

Problema 10.33 Fie f : R2 → R o funcţie de clasă C 2 cu proprietatea că

fx002 (x, y) + fy002 (x, y) > 0, ∀ (x, y) ∈ R2 .

Să se arate că f nu admite maxime locale.

Berkeley, 1998

Soluţie. Să presupunem că f admite un maxim local ı̂n punctul (x0 , y0 ) ∈ R2 . Atunci
d2 f (x0 , y0 ) este negativ semidefinită, adică

fx002 (x0 , y0 )u2 + 2fxy

00
(x0 , y0 )uv + fy002 (x0 , y0 )v 2 ≤ 0

pentru orice (u, v) ∈ R2 . Pentru (u, v) = (1, 0) obţinem fx002 (x0 , y0 ) ≤ 0, iar pentru (u, v) =
(0, 1) obţinem fy002 (x0 , y0 ) ≤ 0, deci

fx002 (x0 , y0 ) + fy002 (x0 , y0 ) ≤ 0

contradicţie.

Problema 10.34 Fie a, b, c, d, e, f, g ∈ R cu proprietatea b2 − 4ac < 0 şi fie M mulţimea

perechilor (x, y) ∈ R2 cu proprietatea

ax2 + bxy + cy 2 + dx3 + ex2 y + f xy 2 + gy 3 = 0.

Demonstraţi că există un număr r > 0 cu proprietatea că ı̂n mulţimea

D = {(x, y) ∈ R2 | 0 < x2 + y 2 < r2 }

nu există nici un punct din M .

Putnam, 1970
Funcţii de mai multe variabile reale 371

Soluţie. Evident M 6= ∅ deoarece (0, 0) ∈ M .

Fie F (x, y) = ax2 + bxy + cy 2 + dx3 + ex2 y + f xy 2 + gy 3 pentru (x, y) ∈ R2 . Vom arăta
că F admite un extrem local ı̂n punctul (0, 0). Avem

Fx0 (x, y) = 2ax + by + 3dx2 + 2exy + f y 2

Fy0 (x, y) = bx + 2cy + ex2 + 2f xy + 3gy 2 .

Evident (0, 0) este punct staţionar al lui F .
Pe de altă parte fx002 (0, 0) = 2a, fxy
00 (0, 0) = b şi f 00 (0, 0) = 2c, deci:
y2

d2 f (0, 0)(h, k) = 2ah2 + 2bhk + 2ck 2 , (h, k) ∈ R2 .

Condiţia b2 − 4ac < 0 implică şi a 6= 0, deci (0, 0) este punct de extrem local al lui F .
Atunci există o bilă B(0, r) astfel ca

F (x, y) > 0 sau F (x, y) < 0 ı̂n B(a, r) \ {(0, 0)}.

În concluzie D = B(a, r) \ {(0, 0)}.

Problema 10.35 Fie B = {(x, y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ 1} şi f : B → R o funcţie de clasă

C 1 cu proprietatea |f (x, y)| ≤ 1 pentru orice (x, y) ∈ B. Să se arate că există un punct

(x0 , y0 ) interior lui B astfel ca

 2  2
∂f ∂f
(x0 , y0 ) + (x0 , y0 ) ≤ 16.
∂x ∂y
Putnam, 1967

Soluţie. Fie g : B → R, g(x, y) = f (x, y) + 2(x2 + y 2 ) pentru orice (x, y) ∈ B. Pentru

(x, y) cu proprietatea x2 + y 2 = 1 avem g(x, y) ≥ 1 iar g(0, 0) = f (0, 0) ≤ 1. Cum g
este continuă pe compactul B ea este mărginită şi ı̂şi atinge marginile pe B. Atunci g
este constantă sau ı̂şi atinge minimul ı̂ntr-un punct interior (x0 , y0 ) a lui B. Dacă g este
constantă atunci evident
f (x, y) = 1 − 2(x2 + y 2 )
şi  2  2
∂f ∂f
(x, y) + (x, y) = 16(x2 + y 2 ) ≤ 16.
∂x ∂y
Dacă g ı̂şi atinge minimul ı̂n (x0 , y0 ) atunci
∂g ∂g
(x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) = 0
∂x ∂y
iar
∂f ∂g
(x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) − 4x0 = −4x0
∂x ∂x
∂f ∂g
(x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) − 4y0 = −4y0 .
∂y ∂y
Obţinem  2  2
∂f ∂f
(x0 , y0 ) + (x0 , y0 ) = 4(x20 + y02 ) < 16.
∂x ∂y
Capitolul 11

Şiruri şi serii de funcţii: serii

Taylor, serii Fourier

Definiţii şi rezultate

Şiruri de funcţii
În cele ce urmează (X, d) va desemna un spaţiu metric.
• Definiţie. Fie A ⊂ (X, d) şi F(A) := {f | f : A → R}. Se numeşte şir de funcţii din
F(A) o aplicaţie g : N → F(A), g(n) = fn .
Notaţie: (fn )n∈N sau (fn ).
Dacă (fn ) este un şir de funcţii şi x ∈ A, atunci (fn (x))n∈N formează un şir nu-
meric. Dacă şirul (fn (x)) este convergent vom spune că x este un punct de convergenţă al
şirului (fn ). Totalitatea punctelor de convergenţă ale şirului (fn ) formează mulţimea de
convergenţă a şirului (fn ).
• Definiţie. Fie A ⊂ (X, d) şi fn , f : A → R. Vom spune că şirul de funcţii (fn ) converge
punctual sau simplu la f pe mulţimea A dacă şirul numeric (fn (x)) converge la f (x)
s s
pentru orice x ∈ A. Vom nota acest lucru prin fn → f sau fn → f.
A
Folosind scrierea analitică a convergenţei unui şir numeric, putem da o formulare
echivalentă. Aşadar, şirul de funcţii (fn ) converge punctual la f pe mulţimea A dacă

∀x ∈ A, ∀ε > 0, ∃nx,ε ∈ N, ∀n ≥ nx,ε : |fn (x) − f (x)| < ε.

În general, convergenţa punctuală nu conservă proprietăţile şirului de funcţii. Acesta

este principalul motiv pentru introducerea conceptului de convergenţă uniformă.
• Definiţie. Fie A ⊂ (X, d) şi fn , f : A → R. Vom spune că şirul de funcţii (fn ) converge
uniform la f pe mulţimea A dacă

∀ε > 0, ∃nε ∈ N, ∀n ≥ nε , ∀x ∈ A : |fn (x) − f (x)| < ε.

u u
Vom nota acest lucru prin fn → f sau fn → f.
A

372
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 373

Se observă cu uşurinţă faptul că dacă un şir de funcţii (fn ) converge uniform la f pe
o mulţime A, atunci (fn ) converge punctual la f pe A.
Prezentăm ı̂n continuare criterii care asigură convergenţa uniformă.
 Teoremă. (criteriul cu supremum) Fie A ⊂ (X, d) şi fn , f : A → R. Şirul (fn ) converge
uniform la f dacă şi numai dacă
 
lim sup |fn (x) − f (x)| = 0.
n→∞ x∈A

Un alt criteriu, de tip Cauchy, este prezentat ı̂n următoarea teoremă.

 Teoremă. (criteriul Cauchy) Fie A ⊂ (X, d) şi fn , f : A → R. Şirul (fn ) converge
uniform la f dacă şi numai dacă

∀ε > 0, ∃nε ∈ N, ∀n, m ≥ nε , ∀x ∈ A : |fn (x) − fm (x)| < ε. (11.1)

Dacă un şir (fn ) satisface condiţia (11.1), se va numi şir uniform fundamental sau
uniform Cauchy.
Un alt criteriu ı̂l reprezintă cel al majorării.
 Teoremă. (criteriul majorării) Fie A ⊂ (X, d) şi fn , f : A → R. Dacă există un şir de
numere pozitive (an ) convergent la 0, astfel ı̂ncât

|fn (x) − f (x)| < an , ∀n ∈ N, ∀x ∈ A,

u
atunci fn → f.
A
Deşi, după cum se poate observa din exemple simple, convergenţa punctuală nu antre-
nează convergenţa uniformă, ı̂n anumite condiţii speciale acest lucru are loc.
 Teoremă. (prima teoremă a lui Dini) Fie A ⊂ (X, d) o mulţime compactă. Dacă
(fn ) este un şir de funcţii continue pe A astfel ı̂ncât, pentru orice x ∈ A, şirul numeric
(fn (x)) este (des)crescător, iar (fn ) converge punctual pe A la o funcţie continuă f, atunci
u
fn → f.
A
 Teoremă. (a doua teoremă a lui Dini) Fie fn : [a, b] → R un şir de funcţii
(des)crescătoare pe [a, b] astfel ı̂ncât (fn ) converge punctual pe [a, b] la o funcţie continuă
u
f, atunci fn → f.
[a,b]

În continuare vom prezenta principalele proprietăţi ale şirurilor uniform convergente,
legate, după cum spuneam mai sus, de transferul unor proprietăţi ale termenilor şirului
către funcţia limită.
 Teoremă. (transfer de mărginire) Fie A ⊂ (X, d) şi fn : A → R. Dacă fn este
u
mărginită pe A pentru orice n ∈ N şi fn → f, atunci f este mărginită pe A.
A
 Teoremă. (transfer de existenţă a limitei ı̂ntr-un punct) Fie A ⊂ (X, d) şi fn : A → R
u
astfel ı̂ncât fn → f. Dacă x este punct de acumulare pentru A şi ∃ lim fn (x) pentru
A x→x
fiecare n ∈ N, atunci ∃ lim f (x) şi, ı̂n plus,
x→x
 
lim f (x) = lim lim fn (x) .
x→x n→∞ x→x

u
 Teoremă. (transfer de continuitate) Fie A ⊂ (X, d) şi fn : A → R astfel ı̂ncât fn → f .
A
Dacă funcţiile fn sunt continue ı̂n x ∈ A (respectiv pe A), atunci f este continuă ı̂n x
(respectiv pe A).
374

 Teoremă. (transfer de integrabilitate) Fie fn : [a, b] → R integrabile Riemann pe [a, b]

u
astfel ı̂ncât fn → f. Atunci f este integrabilă Riemann pe [a, b] şi
[a,b]

Zb Zb
lim fn (x)dx = f (x)dx.
n→∞
a a

 Teoremă. (transfer de derivabilitate) Fie I un interval mărginit din R şi fn : I → R un

şir de funcţii derivabile pe I. Dacă există x ∈ I astfel ı̂ncât şirul (fn (x)) să fie convergent
u
şi există g : I → R astfel ı̂ncât fn0 → g, atunci:
I
u
(i) există o funcţie f : I → R astfel ı̂ncât fn → f ,
I
(ii) f este derivabilă pe I, iar derivata sa este g, adică
 0
lim fn = lim fn0 .
n→∞ n→∞

Observaţie. Remarcăm faptul că uniforma convergenţă oferă condiţii suficiente

pentru transferul unor proprietăţi, nu ı̂nsă şi necesare. Exemplu: fn : [0, 1] → R,
nx s u
fn (x) = 2 2
. Atunci fn → 0, ı̂nsă fn 6→ 0. Totuşi, atât fn , cât şi f, sunt
1+n x [0,1] [0,1]
continue pe [0, 1] (deci mărginite, integrabile). De asemenea, fie şirul gn : [0, 1] → R,
ln(1 + n4 x2 ) s s
gn (x) = . Se arată că gn → 0, gn0 → 0, adică (gn ) se poate deriva termen cu
2n [0,1] [0,1]
u
termen. Totuşi, gn0 6→ 0.
[0,1]

Serii de funcţii
∞
P
• Definiţie. Fie A ⊂ (X, d) şi fn : A → R un şir de funcţii. Spunem că seria fn este
n=1
n
P
convergentă punctual pe mulţimea A dacă şirul sumelor parţiale (Sn ), cu Sn := fk ,
k=1
s
este convergent punctual pe mulţimea A. Dacă Sn → f, atunci f se numeşte suma seriei
A
∞
P
de funcţii fn ı̂n sensul convergenţei punctuale şi vom nota acest lucru prin
n=1

∞ ∞
s s
X X
fn = f sau fn = f.
A
n=1 n=1

∞
P ∞
P
Dacă seria |fn | este convergentă punctual pe mulţimea A, spunem că seria fn
n=1 n=1
este absolut convergentă pe A.
∞
P
Mulţimea tuturor punctelor din A ı̂n care seria fn converge punctual se numeşte
n=1
∞
P
mulţimea de convergenţă a seriei fn .
n=1
∞
P
• Definiţie. Fie A ⊂ (X, d) ş i fn : A → R un şir de funcţii. Spunem că seria fn este
n=1
convergent ă uniform pe mulţimea A dacă şirul sumelor parţiale (Sn ) este convergent
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 375

∞
u P
uniform pe mulţimea A. Dacă Sn → f, atunci f se numeşte suma seriei de funcţii fn
A n=1
ı̂n sensul convergenţei uniforme şi vom nota acest lucru prin
∞ ∞
u u
X X
fn = f sau fn = f.
A
n=1 n=1

Prezentăm ı̂n continuare criterii care asigură convergenţa uniformă a unei serii de
funcţii.
P∞
 Teoremă. (criteriul lui Cauchy) Fie A ⊂ (X, d) şi fn : A → R. Seria de funcţii fn
n=1
converge uniform pe A dacă şi numai dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N, ∀n ≥ nε , ∀p ∈ N, ∀x ∈ A : |fn+1 (x) + · · · + fn+p (x)| < ε.

 Teoremă. (criteriul lui Weierstrass) Fie A ⊂ (X, d) şi fn : A → R. Dacă există o serie
P∞
numerică convergentă cu termeni pozitivi an astfel ı̂ncât
n=1

|fn (x)| ≤ an , ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ A,
∞
P
atunci seria fn este uniform şi absolut convergentă pe A.
n=1
Vom da ı̂n continuare două criterii de convergenţă uniformă neabsolută. Prezentăm
mai ı̂ntâi definiţia uniformei mărginiri a unui şir de funcţii.
• Definiţie. Fie A ⊂ (X, d) şi fn : A → R. Şirul (fn ) se numeşte uniform mărginit (pe
A) dacă există M ∈ R astfel ı̂ncât
|fn (x)| ≤ M, ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ A.
∞
P
 Teoremă. (criteriul lui Abel) Fie A ⊂ (X, d) şi fn , gn : A → R. Dacă seria fn este
n=1
uniform convergentă pe A iar şirul (gn ) este uniform mărginit şi monoton pentru fiecare
P∞
x ∈ A, atunci seria fn gn este uniform convergentă pe A.
n=1
∞
P
 Teoremă. (criteriul lui Dirichlet) Fie A ⊂ (X, d) şi fn , gn : A → R. Dacă seria fn
n=1
are şirul sumelor parţiale uniform mărginit iar şirul (gn ) este uniform descrescător (pentru
P∞
orice x ∈ A) şi convergent uniform la 0, atunci seria fn gn este uniform convergentă
n=1
pe A.
O aplicaţie directă a criteriului lui Dirichlet o reprezintă criteriul lui Leibniz.
 Teoremă. (criteriul lui Leibniz) Fie A ⊂ (X, d) şi fn : A → R. Dacă şirul (fn )
este uniform descrescător (pentru orice x ∈ A) şi convergent uniform la 0, atunci seria
∞
(−1)n fn este uniform convergentă pe A.
P
n=1
De asemenea, drept consecinţă a primei teoreme a lui Dini de la şiruri de funcţii,
obţinem următorul rezultat:
 Teoremă. (criteriul lui Dini) Fie A ⊂ (X, d) o mulţime compactă şi fn : A → R un şir
∞
P
de funcţii continue cu proprietatea că fn ≥ 0 pe A. Dacă fn converge punctual pe A
n=1
∞
P u
la funcţia continuă f, atunci fn = f.
n=1 A
376

În continuare, vom prezenta cele mai importante proprietăţi ale seriilor uniform con-
vergente.
∞
P u
 Teoremă. (transfer de mărginire) Fie A ⊂ (X, d) şi fn : A → R. Dacă fn = f şi
n=1 A
fn sunt funcţii mărginite pe A, atunci f este mărginită pe A.
 Teoremă. (transfer de existenţă a limitei ı̂ntr-un punct) Fie A ⊂ (X, d) şi fn , f : A → R
∞
P u
astfel ı̂ncât fn = f. Dacă x este un punct de acumulare al mulţimii A şi ∃ lim fn (x)
n=1 A x→x
pentru orice n ∈ N∗ , atunci ∃ lim f (x) şi, ı̂n plus,
x→x
∞ 
X 
lim f (x) = lim fn (x) .
x→x x→x
n=1

 Teoremă. (transfer de continuitate) Fie A ⊂ (X, d) şi fn , f : A → R astfel ı̂ncât

∞
P u
fn = f. Dacă funcţiile fn sunt continue ı̂ntr-un punct x ∈ A (respectiv pe A), atunci
n=1 A
f este continuă ı̂n x (respectiv pe A).
 Teoremă. (transfer de integrabilitate) Fie fn : [a, b] → R integrabile Riemann pe [a, b]
∞
P u
astfel ı̂ncât fn = f. Atunci f este integrabilă Riemann pe [a, b] şi
n=1 [a,b]
b
Zb

∞
X Z
 fn (x)dx = f (x)dx.
n=1 a a

 Teoremă. (transfer de derivabilitate) Fie I un interval mărginit din R şi fn : I → R

∞
P
un şir de funcţii derivabile pe I. Dacă există x ∈ I astfel ı̂ncât seria fn (x) să fie
n=1
∞
u
fn0 =
P
convergentă şi există g : I → R astfel ı̂ncât g, atunci:
n=1 I
∞
P u
(i) există o funcţie f : I → R astfel ı̂ncât fn = f ,
n=1 I
(ii) f este derivabilă pe I, iar derivata sa este g, adică
∞
!0 ∞
X X
fn = fn0 .
n=1 n=1

Serii de puteri
• Definiţie. Numim serie de puteri o serie de forma
a0 + a1 x + a2 x2 + · · · + an xn + · · · ,
unde (an ) este un şir numeric. Numerele an se numesc coeficienţii seriei.
Seriile de puteri sunt de fapt serii de funcţii, funcţiile având o formă particulară:
fn (x) = an xn . Este de aşteptat ca seriile de puteri să aibă proprietăţi speciale, având ı̂n
vedere proprietăţile funcţiilor polinomiale. Observăm mai ı̂ntâi că orice serie de puteri are
ca punct de convergenţă originea.
 Teoremă. (prima teoremă a lui Abel) Dacă o serie de puteri converge ı̂ntr-un punct
x0 6= 0, atunci seria este absolut convergentă ı̂n orice punct x cu |x| < |x0 |. Dacă o serie
de puteri diverge ı̂ntr-un punct x1 , atunci seria diverge ı̂n orice punct x cu |x| ≥ |x1 |.
Observaţie. Analizând teorema anterioară observăm că există:
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 377

∞
n!xn ;
P
• Serii convergente doar ı̂n origine:
n=0

∞ 1
xn ;
P
• Serii convergente pentru orice x real:
n=0 n!

• Serii de puteri pentru care există r > 0 astfel ı̂ncât seria converge ı̂n orice x cu
|x| < r şi diverge pentru orice x cu |x| > r. Acest r este de fapt
∞
( )
X
r = sup |x| : an xn < ∞
n=0

şi se numeşte raza de convergenţă a seriei.

∞ p
an xn şi ρ = lim sup
P n
 Teoremă. Fie seria |an |. Atunci raza de convergenţă a seriei
n=0 n→∞
1 1 1
este r = (cu convenţiile = 0, = ∞).
ρ ∞ 0
∞ p 1
an xn . Dacă există lim n |an | = ρ, atunci r = este raza de
P
 Corolar. Fie seria
n=0   n→∞ ρ
 an+1  1
convergenţă a seriei. Dacă există lim   = ρ, atunci r = este raza de convergenţă
n→∞ an  ρ
a seriei.
Prezentăm ı̂n continuare rezultate privind convergenţa uniformă a seriilor de puteri.
∞
an xn având raza de convergenţă r > 0. Atunci seria
P
 Teoremă. Fie seria de puteri
n=0
este uniform convergentă pe orice interval [−ρ, ρ] ⊂ (−r, r).
 Teoremă. Funcţia sumă a unei serii de puteri având raza de convergenţă r > 0 este
continuă pe (−r, r).
∞
an xn având raza de
P
 Teoremă. (a doua teoremă a lui Abel) Fie seria de puteri
n=0
convergenţă r > 0. Dacă seria converge ı̂n r sau −r, atunci suma sa este continuă ı̂n r,
respectiv −r.
∞ ∞ ∞ an n+1
an xn , (n + 1)an+1 xn ,
P P P
 Teoremă. Seriile de puteri x au aceeaşi rază
n=0 n=0 n=0 n + 1
de convergenţă.
∞
an xn are raza de convergenţă r > 0 şi suma f pe (−r, r),
P
 Teoremă. Dacă seria
n=0
atunci
Zx ∞
X an n+1
f (t)dt = x , pentru |x| < r,
n+1
0 n=0

adică orice serie de puteri poate fi integrată termen cu termen pe orice interval [0, x], unde
x ∈ (−r, r).
∞
an xn are raza de convergenţă r > 0 şi suma f pe
P
 Teoremă. Dacă seria de puteri
n=0
(−r, r), atunci f este derivabilă pe (−r, r) şi

f 0 (x) = a1 + 2a2 x + 3a3 x2 + · · · + nan xn−1 + . . . pentru orice x ∈ (−r, r),

378

adică seria de puteri poate fi derivată termen cu termen pe intervalul deschis de

convergenţă.
Mai mult, f este de clasă C ∞ pe (−r, r),
∞
X
(k)
f (x) = n(n − 1) . . . (n − k + 1)an xn−k , pentru orice x ∈ (−r, r)
n=k

şi f (k) (0) = k!ak , k = 0, 1, 2 . . .

Cu acest rezultat se poate demonstra unicitatea seriilor de puteri:
∞ ∞
an xn şi bn xn au aceeaşi rază de convergenţă
P P
 Teoremă. Dacă seriile de puteri
n=0 n=0
şi aceeaşi sumă pe intervalul de convergenţă, atunci an = bn , ∀n ∈ N.
Prezentăm ı̂n continuare un rezultat legat de operaţii cu serii de puteri. Considerăm
∞ ∞
an xn şi bn xn şi numărul real λ ∈ R. Se pot construi următoarele
P P
două serii de puteri
n=0 n=0
serii:

• seria sumă: (a0 + b0 ) + (a1 + b1 )x + · · · + (an + bn )xn + · · · ;

• seria produs a unei serii cu un scalar: λa0 + λa1 x + · · · + λan xn + · · · ;

∞ n
cn xn , unde cn =
P P
• produsul Cauchy a două serii: ak bn−k , ∀n ∈ N.
n=0 k=0

∞ ∞
an xn , bn xn având razele de convergenţă r1 ,
P P
 Teoremă. Fie două serii de puteri
n=0 n=0
respectiv r2 şi numărul real λ ∈ R. Atunci:
(i) Raza de convergenţă a seriei sumă este cel puţin egală cu min{r1 , r2 } şi
∞
X ∞
X ∞
X
n n
(an + bn )x = an x + bn xn .
n=0 n=0 n=0

∞ ∞
(λan )xn este egală cu cea a seriei an xn pentru
P P
(ii) Raza de convergenţă a seriei
n=0 n=0
orice λ 6= 0 şi
∞
X ∞
X
(λan )xn = λ an xn .
n=0 n=0

(iii) Seria produs Cauchy are raza de convergenţă r ≥ min{r1 , r2 }. În plus, suma
seriei produs este egală cu produsul sumelor celor două serii pe intersecţia mulţimilor lor
de convergenţă.
S-a observat mai sus că, având dată o serie de puteri, se pot obţine unele informaţii
privind continuitatea, derivabilitatea sau integrabilitatea sumei sale. În practică problema
se pune de multe ori invers: având o funcţie pe un interval, ı̂n ce condiţii poate fi scrisă
aceasta ca suma unei serii de puteri pe acel interval, sau pe o submulţime a sa? Conform
celor arătate, suma f a unei serii de puteri poate fi scrisă sub forma
∞
X f (n) (0)
f (x) = xn .
n!
n=0
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 379

Vom prezenta ı̂n continuare un exemplu de serie de puteri cu importanţă ı̂n practică.
Fie α ∈ R. Seria de puteri

α α(α − 1) 2 α(α − 1) . . . (α − n + 1) n
1+ x+ x + ··· + x + ···
1! 2! n!

se numeşte serie binomială.

Suma acestei serii este f (x) = (1 + x)α . Atribuind diferite valori particulare pentru α
se obţin sumele unor importante serii de puteri.

1. Pentru α = −1 se obţin sumele seriilor geometrice

1
= 1 − x + x2 − x3 + · · · + (−1)n xn + · · · ∀x ∈ (−1, 1)
1+x

1
= 1 + x + x2 + x3 + · · · + xn + · · · ∀x ∈ (−1, 1)
1−x

1
2. Pentru α = 2 avem, ∀x ∈ (−1, 1)

√ 1 1 (2n − 3)!! n
1+x=1+ x− 2 x2 + · · · + (−1)n−1 n x + ···
2 · 1! 2 · 2! 2 · n!

3. Pentru α = − 12 obţinem, ∀x ∈ (−1, 1)

1 1 1·3 2 (2n − 1)!! n

√ =1− x+ 2 x + · · · + (−1)n−1 n x + ···
1+x 2 · 1! 2 · 2! 2 · n!

4. Trecând ı̂n prima serie pe x ı̂n x2 obţinem, ∀x ∈ (−1, 1)

1
= 1 − x2 + x4 − x6 + · · · + (−1)n x2n + · · ·
1 + x2

5. Prin integrare termen cu termen a seriei de mai sus avem, ∀x ∈ (−1, 1)

x3 x5 x7 x2n+1
arctg x = x − + − + · · · + (−1)n + ···
3 5 7 2n + 1

6. Trecând pe x ı̂n x2 ı̂n seria 3 şi integrând obţinem, ∀x ∈ (−1, 1)

p x3 (2n − 1)!! 2n+1

ln(x + 1 + x2 ) = x − + · · · + (−1)n x + ···
3 · 2 · 1! (2n)!!

7. În aceeaşi serie 3, trecând pe x ı̂n −x2 şi integrând apoi termen cu termen obţinem,
∀x ∈ (−1, 1)

x3 1·3 5 (2n − 1)!!

arcsin x = x + + x + ··· + x2n+1 + · · ·
3·2 5·4·2 (2n + 1)(2n)!!
380

Probleme

Problema 11.1 Să se studieze convergenţa simplă şi uniformă a seriilor de funcţii pe

mulţimile indicate:
∞ π 
− arctg(n2 (1 + x2 )) , x ∈ R.
P
(i)
n=1 2
P∞ ln(1 + nx)
(ii) , x ≥ 2.
n=1 nxn
∞ 2
n2 x2 e−n |x| , x ∈ R.
P
(iii)
n=1

1 π
Soluţie. (i) Din identitatea arctg x + arctg = , rezultă:
x 2
π  1
2 2 
 − arctg(n (1 + x )) = arctg 2 ≤

2 n (1 + x2 )
1 1
≤ 2 2
≤ 2 , ∀x ∈ R.
n (1 + x ) n
∞
P 1
Seria n2
este convergentă, deci ı̂n baza criteriului lui Weierstrass, seria dată este uniform
n=1
convergentă pe R.
(ii) şi (iii) Analog, cu acelaşi criteriu:
 
 ln(1 + nx) 
  ≤ 1 ≤ 1 , ∀x ≥ 2
 nx n  xn−1 2n−1
 2
 4
sup n2 x2 e−n |x|  = 2 2 .
 
x∈R n e

Problema 11.2 Să se studieze convergenţa simplă şi uniformă pe R a seriilor de funcţii:
∞ ∞
X (−1)n−1 X (−1)n−1 x2
şi .
x2 + n2 (1 + x2 )n
n=1 n=1

Ce se poate spune despre absolut convergenţa lor?

Soluţie. Ambele serii converg simplu (pentru x ∈ R fixat se aplică criteriul lui Leib-
niz). Pentru a demonstra convergenţa uniformă, demonstrăm că resturile celor două serii
converg uniform la 0. Fie Rn (x)şi respectiv Tn (x) resturile de ordin n ale celor două serii.
Atunci:
1 1
|Rn (x)| ≤ 2 ≤ , ∀x ∈ R,
x +n+1 n+1

x2 x2 1
|Tn (x)| ≤ 2 n+1
= 1 2 2 4 2n+2
≤ , ∀x 6= 0.
(1 + x ) 1 + Cn+1 x + Cn+1 x + · · · + x n+1

Evident Tn (0) = 0, deci seriile sunt uniform convergente.

În ceea ce priveşte convergenţa absolută, prima serie nu converge nici simplu: ı̂n x = 0
∞
P x2
se obţine seria armonică. Seria 2 n
este punctual convergentă (serie geometrică
n=1 (1 + x )
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 381

cu raţie subunitară), dar nu este uniform convergentă; dacă notăm restul de ordinul n cu
Pn , pentru x 6= 0, avem:

x2 x2
Pn (x) = + + ···
(1 + x2 )n+1 (1 + x2 )n+2
x2 1 + x2 1
= 2 n+1
· 2
= → 1 pentru x → 0.
(1 + x ) x (1 + x2 )n

ne−x + xe−n
Problema 11.3 Fie şirul un : [0, ∞) → R, un (x) = , n ∈ N şi fie An =
x+n
R1
un (x)dx, ∀n ∈ N∗ . Să se studieze convergenţa şirului un şi să se calculeze lim An .
0 n→∞

Soluţie. Fie x ≥ 0, fixat.

ne−x + xe−n
lim un (x) = lim = e−x ,
n→∞ n→∞ x+n
deci un converge punctual la f (x) = e−x , ∀x ≥ 0.
Evaluăm ı̂n continuare
 
n
gn (x) = |un (x) − f (x)| = 1 − |e−n − e−x |, ∀ x > 0, ∀ n ∈ N∗ .
n+x
Dacă x ∈ (n, ∞) atunci:

e−x < e−n ⇒ |e−n − e−x | < e−n ⇒ gn (x) < e−n → 0.

Dacă x ∈ [0, n] atunci

e−x ≥ e−n ⇒ |e−n − e−x | ≤ |e−n | + |e−x | =

= e−n + e−x ≤ 2e−x ,

deci
2xe−x
g(x) ≤ , ∀ x ∈ [0, n].
x+n
2xe−x
Studiem acum variaţia funcţiei [0, 1] 3 x 7→ .
x+n
0
2xe−x e−x

=2 · (−x2 − nx + n),
x+n (x + n)2

2xe−x  √
n2 +4n−n
 √
n2 +4n−n

deci funcţia este crescătoare pe 0, 2 şi descrescătoare pe 2 ,n ,
x+n
deci
8n − √ 2n
gn (x) ≤ √ · e n2 +4n+n → 0.
( n2 + 4n + n)2
Deci un converge uniform la f .
Şirul se poate integra termen cu termen:

Z1 Z1
e−1
lim An = f (x)dx = e−x dx = .
n→∞ e
0 0
382

n−1
P1 i


Problema 11.4 Fie fn (x) = f x+ n , unde f este o funcţie continuă pe R. Să se
i=0 n
arate că (fn ) converge uniform pe orice interval compact din R.

Soluţie. Fie [a, b] ⊂ R şi x ∈ [a, b]. Evaluăm diferenţa

i+1
x+1 x+ n
Z n−1   n−1
X Z
X 1 i
fn (x) − f (t)dt = f x+ − f (t)dt.
n n
x i=0 i=0
x+ ni

Cum funcţia f este continuă pe R, aplicăm o teoremă de medie pe fiecare subinterval

de forma x + ni , x + i+1 n − 1 pentru a găsi c = cx,i,n ∈ x + ni , x + i+1
 

n , i = 0, n astfel
x+ i+1
R n 1
ı̂ncât f (t)dt = f (cx,i,n ). Atunci
x+ ni
n
 x+1

 Z  n−1    
  X1  i 
fn (x) − f (t)dt ≤ f x + − f (cx,i,n ) .
 i=0 n n
   

x

Cum f este continuă pe [a, b], este uniform continuă pe acest interval (ı̂n baza teoremei lui
Cantor). Atunci, pentru orice ε > 0 oarecare fixat, ∃δ = δ ε > 0 astfel ı̂ncât |f (x) − f (x0 )| <
ε pentru orice x, x0 ∈ [a, b] cu proprietatea că |x − x0 | < δ. Fie acum nε ∈ N astfel ı̂ncât
1 i x + i − cx,i,n  < 1 < δ,
 
n < δ pentru toţi n ≥ n ε . Atunci, deoarece x + n , cx,i,n ∈ [a, b] şi n n
obţinem că f x + ni − f (cx,i,n ) < ε, de unde



 x+1

 Z  n−1
  X1
fn (x) − f (t)dt ≤ ε = ε.
 n
 
x i=0

x+1
u R
În concluzie, fn → g, unde g(x) = f (t)dt.
[a,b] x

Problema 11.5 Fie şirul fn : 0, π2 → R, definit prin relaţia de recurenţă:

 

f1 (x) = x, fn+1 (x) = sin (fn−1 (x)) .

Să se studieze convergenţa punctuală şi uniformă.

Soluţie. Fie x ∈ 0, π2 fixat. Şirul fn (x) este descrescător:

 

fn+1 (x) = sin (fn (x)) ≤ fn (x), ∀ n ∈ N

şi mărginit:
0 ≤ fn (x) ≤ x, ∀n ∈ N.
Deci şirul
 fπn este punctual convergent.
Fie f : 0, 2 → R, f (x) = lim fn (x). Trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă, se obţine:
n→∞
f (x) = sin (f (x)) , ∀x ∈ 0, π2 . Se demonstrează simplu că singura soluţie a ecuaţiei
t = sin t este t = 0, deci funcţia f este constantă zero.
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 383

Studiem acum convergenţa uniformă; pentru aceasta, trebuie calculat sup |fn (x)|.
x∈[0, π2 ]
Demonstrăm ı̂n continuare că funţia fn este crescătoare pentru orice n ∈ N şi deci supre-
mumul de mai sus este fn ( π2). Şirul fn ( π2 ) converge la zero (deoarece s-a demonstrat mai
sus că lim fn (x) = 0, ∀ x ∈ 0, π2 ) şi deci fn este uniform convergent.

n→∞
Demonstraţia faptului că fn sunt funcţii crescătoare se face prin inducţie: f1 este
crescătoare; presupunem că fk sunt crescătoare pentru orice 1 ≤ k ≤ n şi demonstrăm că
fn+1 este crescătoare. Fie 0 ≤ x < y ≤ π2 ; atunci:

fn+1 (x) = sin (fn (x)) ≤ sin (fn (y)) = fn+1 (y),

deci fn+1 este funcţie crescătoare, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Problema 11.6 Considerăm şirul de funcţii Pn : [0, 1] → R definit prin:

P0 (x) = 0,
1
Pn+1 (x) = Pn (x) + (x − Pn2 (x)), dacă n ∈ N∗ .
2

Studiaţi convergenţa uniformă a şirului (Pn ) pe [0, 1].

Soluţie. Se verifică imediat, prin inducţie, că aplicaţiile Pn sunt polinomiale, deci
continue. În continuare, vom arăta inductiv că
√
(An ) : 0 ≤ Pn (x) ≤ x, ∀n ∈ N, ∀x ∈ [0, 1].

Afirmaţia este evident adevărată pentru n = 0. Presupunem acum că (Ak ) este adevărată.
Atunci, deoarece x ≥ Pk2 (x) şi Pk (x) ≥ 0, obţinem Pk+1 (x) ≥ 0, ∀x ∈ [0, 1]. De asemenea,
observăm că
√ √ 1 √
 


x − Pk+1 (x) = x − Pk (x) 1 − ( x + Pk (x)) .
2
√ √ √
Cum x + Pk (x) ≤ 2 x ≤ 2, deducem că Pk+1 (x) ≤ x, ∀x ∈ [0, 1].
Folosind acum (An ), se observă că pentru orice x ∈ [0, 1] fixat, şirul (Pn (x)) este
√
crescător. Cum, pentru orice x ∈ [0, 1], (Pn (x)) este majorat de x, obţinem că (Pn (x))
este convergent. Notăm această limită cu f (x). Atunci, f (x) va satisface pentru orice
x ∈ [0, 1] relaţia
1
f (x) = f (x) + (x − f 2 (x)). (11.2)
2
√ √
Cum 0 ≤ f (x) ≤ x, avem din (11.2) că f (x) = x, ∀x ∈ [0, 1]. Evident, f este continuă.
u
Aplicând acum prima teoremă a lui Dini se obţine că Pn → f.
[0,1]

Problema 11.7 1) Fie şirul de funcţii fn : R+ → R+ dat prin:


 1 − x n , dacă x ∈ [0, n]


n
fn (x) =
 0,

dacă x > n.

u
Arătaţi că fn → f, unde f este funcţia x 7→ e−x .
R+
384

2) Arătaţi că
√
Z∞ Zn  n
−t2 t2
I= e dt = lim 1− dt.
n→∞ n
0 0
Deduceţi de aici valoarea lui I.

Soluţie. 1) Se observă că, pentru orice n ∈ N∗ , funcţia fn este continuă, descrescătoare

şi cu valori pozitive. Fixăm acum x ∈ R+ . Găsim atunci n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât n0 ≥ x. Se
observă că, pentru orice n ≥ n0 ,
 x n
fn (x) = 1 − ,
n
deci şirul (fn (x))n≥n0 este convergent la e−x . Cum şirurile (fn (x))n≥1 şi (fn (x))n≥n0 au
aceeaşi natură, eventual aceeaşi limită ı̂n caz de convergenţă, deducem că (fn ) converge
punctual pe R+ la f. Fie A ∈ R∗+ fixat. Folosind a doua teoremă a lui Dini obţinem că
u
fn → f. Utilizând inegalitatea
[0,A]

ln(1 + x) ≤ x, ∀x > −1, (11.3)

deducem că
0 ≤ fn (x) ≤ f (x), ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ R+ .
Fixăm acum ε > 0. Există atunci A > 0 astfel ı̂ncât e−x < ε, ∀x ≥ A. Aşadar,

sup |f (x) − fn (x)| = sup (f (x) − fn (x))

x∈[A,∞) x∈[A,∞)

≤ sup f (x) ≤ ε. (11.4)

x∈[A,∞)

De asemenea, folosind convergenţa uniformă a lui (fn ) pe [0, A] (criteriul cu supremum),

avem că !
lim sup |f (x) − fn (x)| = 0,
n→∞ x∈[0,A]

deci există n1 ∈ N astfel ı̂ncât, pentru orice n ≥ n1 ,

sup |f (x) − fn (x)| < ε. (11.5)

x∈[0,A]

În concluzie, folosind (11.4) şi (11.5), pentru orice ε > 0, există n1 ∈ N astfel ı̂ncât, pentru
orice n ≥ n1 , sup |f (x) − fn (x)| < 2ε. Deci,
x∈R+
!
lim sup |f (x) − fn (x)| = 0.
n→∞ x∈R+

u
Folosind din nou criteriul cu supremum, fn → f.
R+
2
2) Folosind punctul 1), g(x) = e−x este limita uniformă pe R+ a şirului (gn )n∈N∗ de
aplicaţii continue de la R+ ı̂n R+ definit prin:
(  2 n
 √
1 − xn , dacă x ∈ [0, n]
gn (x) = √
0, dacă x > n.
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 385

De asemenea, ştim că 0 ≤ gn (x) ≤ g(x), ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ R+ .

Se verifică uşor convergenţa integralelor improprii
√
+∞ +∞ Zn  n
x2
Z Z
I= g(x)dx şi In = gn (x)dx = 1− dx.
n
0 0 0

Pentru orice A ∈ R∗+ , putem scrie

ZA +∞
Z
0 ≤ I − In ≤ (g(x) − gn (x)) dx + g(x)dx. (11.6)
0 A

+∞
g(x)dx este convergentă, există A ∈ R∗+ astfel ı̂ncât
R
Fixăm acum ε > 0. Cum
0
+∞
R
g(x)dx < ε. De asemenea, folosind convergenţa uniformă a şirului (gn ) pe [0, A],
A
aplicând transferul de integrabilitate, avem că
ZA
lim (g(x) − gn (x)) dx = 0.
n→∞
0

RA
Aşadar, există n2 ∈ N astfel ı̂ncât, pentru orice n ≥ n2 , (g(x) − gn (x)) dx ≤ ε. În
0
concluzie, deducem din (11.6) că In → I.
π
t √ R2
Făcând schimbarea de variabilă √ → 7 u, observăm că In = n sin2n+1 udu. Folosind
n 0
faptul că
π
Z2
2 · 4 · · · · · (2n)
sin2n+1 udu = ,
1 · 3 · · · · · (2n + 1)
0
√
π
avem din formula lui Wallis că I = lim In = .
n→∞ 2
 n  n
n−1 n
 
1 2
Problema 11.8 Studiaţi existenţa limitei şirului xn = + +· · ·+ .
n n n
Soluţie. Fie uk : N∗ → R+ dat prin

n
1 − nk , dacă k ∈ 1, n − 1

uk (n) =
0, dacă k ≥ n.
Remarcăm că
∞
X
xn = uk (n).
k=1

De asemenea, pentru orice k ∈ N∗

fixat, lim uk (n) = e−k . Folosind acum (11.3), avem şi
  n→∞
k
că n ln 1 − ≤ −k, ∀k ∈ 1, n − 1, de unde
n

0 ≤ uk (n) ≤ e−n , ∀k ∈ N∗ , ∀n ∈ N∗ .
386

∞
e−n este evident convergentă, aplicăm criteriul lui Weierstrass şi obţinem că
P
Cum
n=1
∞
uk converge uniform pe N∗ . Cum +∞ este (singurul) punct de acumulare al mulţimii
P
k=1
N∗ , aplicăm acum transferul de existenţă al limitei şi deducem că ∃ lim xn şi
n→∞

∞ ∞ ∞
X X X 1
lim xn = lim uk (n) = lim uk (n) = e−k = .
n→∞ n→∞ n→∞ e−1
k=1 k=1 k=1

∞ x2 + n
(−1)n
P
Problema 11.9 Fie seria de funcţii , x ∈R.
n=1 n2
(a) Să se studieze convergenţa punctuală pentru orice x ∈ R şi convergenţa uniformă

pe orice interval [a, b]. Este seria uniform convergentă pe R?

(b) Să se studieze absolut convergenţa pentru orice x ∈ R.

(c) Să se studieze continuitatea sumei seriei (acolo unde ea există).

(d) Se poate deriva seria termen cu termen ?

∞ x2 ∞ 1
(−1)n (−1)n sunt ambele con-
P P
Soluţie. (a) Fie x ∈ R; seriile numerice 2
şi
n=1 n n=1 n
vergente, deci seria dată este punctual convergentă pentru orice x ∈ R.
∞ x2
(−1)n 2 este uni-
P
Studiem acum convergenţa uniformă pe intervalul [a, b]. Seria
n=1 n
form convergentă pe [a, b]; pentru aceasta, aplicăm criteriul lui Weierstrass de convergenţă
uniformă:
2 2
 
(−1)n x  ≤ b , ∀x ∈ [a, b],

 n2  n2
P∞ 1
iar seria numerică 2
este convergentă.
n=1 n
P∞ (−1)n
Seria nu este uniform convergentă pe R; pentru aceasta, fie A suma seriei 2
şi B
n=1 n
∞ (−1)n
. Evident, seria dată converge punctual la funcţia f (x) = Ax2 + B.
P
suma seriei
n=1 n
n x2 + k
(−1)k
P
Fie sn (x) = . Calculăm:
k=1 k2
 
n
X
2(−1)k 
lim sup |f (x) − sn (x)| = lim sup x  − A  = ∞,

n→∞ x∈R n→∞ x∈R  k2 
k=1

deci seria nu converge uniform pe R la f .

P∞ x2 + n
(b) Seria nu converge absolut pentru niciun x ∈ R deoarece seria 2
este
n=1 n
divergentă (se poate compara cu seria armonică).
(c) Evident, funcţia f (suma seriei) este continuă pe R (deşi seria nu converge uniform
pe R).
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 387

(d) Seria nu verifică ipotezele teoremei de derivare termen pe R; seria derivatelor este
∞ 2x
(−1)n 2 , serie care nu este uniform convergentă pe R:
P
n=1 n
 
n
 X (−1)k 
lim sup  2x − 2Ax  = ∞.
 
n→∞ x∈R  k 2 
k=1

Totuşi, seria derivatelor converge uniform pe orice compact din R. Seria dată se poate
deriva termen cu termen, egalitatea
 0
X (−1)n X (−1)n X (−1)n
x2 +  = 2x ,∀x ∈ R
n2 n n2
n≥1 n≥1 n≥1

fiind adevărată.

∞ nxn + x
P
Problema 11.10 Fie seria 2
.
n=1 n + 1
(a) Pentru ce valori ale lui x ∈ R seria converge ?

(b) Să se studieze convergenţa uniformă.

(c) Se poate deriva seria termen cu termen ?

Soluţie. (a) Fie x ∈ (−1, 1), fixat. Descompunem seria:

∞ ∞ ∞
X nxn + x X 1 X n
=x + xn .
n2 + 1 2
n +1 n2 + 1
n=1 n=1 n=1

Prima serie este convergentă pentru orice x ∈ R. A doua serie converge absolut dacă
x ∈ (−1, 1); pentru demonstraţie se poate aplica criteriul raportului:
 n+1 
 (n+1)2 +1 xn+1 
 
lim  n ·  = |x| < 1.
n→∞ 
n2 +1
xn 

Dacă x = −1, seria converge (cele două serii de mai sus sunt convergente) dar nu converge
absolut.
Dacă x = 1, seria este divergentă (se poate compara cu seria armonică).
Dacă |x| > 1, seria diverge (se poate aplica criteriul necesar).
În concluzie, seria converge dacă şi numai dacă x ∈ [−1, 1).
(b) Aplicând criteriul lui Weierstrass, seria converge absolut şi uniform pe orice com-
pact [−r, r] ⊂ (−1, 1):
∞  ∞
 nxn + x  X nrn + r

X
 ≤ , ∀ |x| ≤ r,
 n2 + 1  n2 + 1
n=1 n=1

ultima serie (numerică) fiind convergentă.

(c) Seria derivatelor este:
∞  ∞ 
nxn + x 0 n2
 
X X
n−1 1
= x + =
n2 + 1 n2 + 1 n2 + 1
n=1 n=1
388

∞ ∞
X n2
X 1
= + xn−1 .
n2 + 1 n2 + 1
n=1 n=1
Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [−r, r] ⊂ (−1, 1), deci seria se poate
deriva termen cu termen.

∞ sin(2n x)
P
Problema 11.11 Fie seria , x ∈ R.
n=1 2n
(i) Să se demostreze că seria converge absolut şi uniform.

(ii) Să se studieze derivabilitatea sumei seriei ı̂n 0.

Soluţie. (i) Evident.

π k
(ii) Fie f suma seriei şi fie xm =
2 π

2m+1 ; deoarece sin(2 xm ) = 0, ∀k ≥ m + 1, aplicând
inegalitatea sin x ≥ π x, ∀x ∈ 0, 2 , rezultă:
m m
X sin(2k xm ) X 2 2k xm 2
f (xm ) = ≥ · k = mxm .
2k π 2 π
k=1 k=1
Funcţia nu este derivabilă ı̂n 0:
f (xm ) − f (0) 2
≥ m −→ ∞, pentru m → ∞.
xm π
P∞ x4n
Problema 11.12 Să se calculeze suma seriei şi să se generalizeze rezultatul la
n=0 (4n)!
∞
1
p ∈ N∗ fixat.
P
seria (pn)! ,
n=0

∞
P 1 4n
Soluţie. Seria de puteri (4n)! x are raza de convergenţă ∞. Notând cu f suma se-
n=0
riei, problema revine la a calcula f (1). Pentru aceasta, vom obţine (prin derivări succesive)
o ecuaţie diferenţială satisfacută de funcţia f . Avem:

∞
X 1
f (4) (x) = (4n)(4n − 1)(4n − 2)(4n − 3) x4n−4
(4n)!
n=1
∞
X 1
= x4n−4 = f (x).
(4n − 4)!
n=1

Deci f este soluţia problemei Cauchy:

f (4) = f, f (0) = 1, f 0 (0) = f 00 (0) = f 000 (0) = 0.

Polinomul caracteristic este λ4 − 1, iar rădăcinile sunt rădăcinile de ordinul 4 ale unităţii,
kπ
ζ k = ei 2 , k = 0, 1, 2, 3. Rezultă

f (x) = c1 eζ 1 x + c2 eζ 2 x + c3 eζ 3 x + c4 eζ 4 x ,

constantele c1 , c2 , c3 , c4 satisfacând sistemul:

c1 ζ 1 + c2 ζ 2 + c3 ζ 3 + c4 ζ 4 = 1,
c1 ζ m m m m
1 + c2 ζ 2 + c3 ζ 3 + c4 ζ 4 = 0, ∀m = 2, 3, 4.
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 389

1
Rezultă imediat c1 = c2 = c3 = c4 = 4 şi deci

1  ζ1x  1
e + eζ 2 x + eζ 3 x + eζ 4 x = ex + e−x + 2 cos x .


f (x) =
4 4
∞ x4n
este 14 (e + e−1 + 2 cos 1).
P
În concluzie, suma seriei
n=0 (4n)!
Printr-un raţionament analog (cu ζ 1 , ζ 2 , . . ., ζ p rădăcinile de ordinul p ale unităţii), se
obţine:
∞ p ∞ p
X 1 pn 1 X ζkx X 1 1 X ζk
x = e şi = e .
(pn)! p (pn)! p
n=0 k=1 n=0 k=1

Problema 11.13 Fie a şi b două numere reale astfel ı̂ncât a < b şi fie f0 : [a, b] → R o

funcţie continuă. Fie şirul de funcţii fn : [a, b] → R definit prin:

Z x
fn+1 (x) = fn (t)dt.
a

∞
P
Să se studieze convergenţa şi să se calculeze suma seriei fn .
n=1

Soluţie. Vom demonstra mai ı̂ntâi că seria converge absolut şi uniform pe [a, b].
Fie M ≥ 0 astfel ı̂ncât sup |f0 (x)| ≤ M . Se demonstrează simplu prin inducţie inegali-
x∈[a,b]
tatea:
(x − a)n
|f (x)| ≤ M , ∀x ∈ [a, b].
n!
Rezultă deci:
(b − a)n
sup |f (x)| ≤ M .
x∈[a,b] n!
∞ n ∞
M (b−a)
P P
Seria n! este convergentă, deci seria fn converge absolut şi uniform pe [a, b].
n=1 n=1
Rezultă că funcţia sumă S este continuă.
∞
fn0 este uniform convergentă. Este suficient să
P
Demonstrăm acum că seria derivatelor
n=1
0
observăm că fn+1 = fn , deci se poate repeta raţionamentul anterior. Rezultă că seria
P∞
fn se poate deriva termen cu termen:
n=1

∞
X ∞
X
S0 = fn0 = fn = f0 + S.
n=1 n=0

Problema Cauchy S 0 = f0 + S, S(a) = 0, are soluţia

Z x 
S(x) = ex f0 (t)e−t dt , x ∈ [a, b],
a

ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

390

Problema 11.14 (Teorema lui Abel) Fie (an )n un şir de numere reale astfel ı̂ncât seria
∞ ∞
an xn are raza de convergenţă R ∈ (0, ∞). Presupunem că seria an R n
P P
de puteri
n=0 n=0
∞
xn
P
este convergentă. Să se demonstreze că seria an este uniform convergentă pe [0, R]
n=0
şi
∞
X ∞
X
lim an xn = an Rn .
n→∞
n=0 n=0

∞
an xn tinde uniform la 0 pe [0, R].
P
Soluţie. Vom demonstra că restul seriei
n=0
∞
an R n :
P
Fie, pentru orice K natural, restul de ordinul K al seriei
n=0

∞
X
QK = an Rn −→ 0 pentru K → ∞.
n=K

Pentru orice x ∈ [0, R) avem:

∞
X  x n ∞
X  x n
QK = an Rn = (Qn − Qn+1 ) =
R R
n=K n=K
X∞  x n ∞
X  x n
= Qn − Qn+1 =
R R
n=K n=K
cele două serii de mai sus converg
X∞  x n ∞
X  x n−1
= Qn − Qn =
R R
n=K n=K+1
 x K ∞   
X x n  x n−1
= QK + Qn − .
R R R
n=K+1

Fie ε > 0; atunci există un rang m0 astfel ı̂ncât |Qn | ≤ ε, ∀n ≥ m0 . Rezultă că pentru
∞
an xn evaluarea:
P
orice K ≥ m0 şi x ∈ [0, R), avem pentru restul de ordinul K al seriei
n=0
 
X  X  x n  x n−1 
≤ε+ε x
 K
n
 
 a n x ≤ ε + ε 
 R − ≤ 2ε.

n≥K
 R  R
 n≥K+1

Evaluarea de mai sus este adevărată şi pentru x = R, (prin alegerea lui m0 ) şi deci seria
∞
an xn converge uniform pe [0, R]. Fie f suma seriei; atunci f este funcţie continuă pe
P
n=0
[0, R] şi deci lim f (x) = f (R), ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
x→R

Problema 11.15 a) Fie (an )n∈N un şir crescător de numere reale strict pozitive, cu limita

∞. Arătaţi că funcţia f : R∗+ → R, dată prin

∞
X
f (x) = (−1)n e−an x
n=0
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 391

este bine definită şi continuă.

∞
R P∞ (−1)n
b) Arătaţi că f (x)dx este convergentă, având valoarea . Cazuri particulare:
0 n=0 an
i) an = n + 1; ii) an = 2n + 1.

∞
Soluţie. a) Fie un : R∗+ → R, un (x) = e−an x . Considerăm aşadar seria (−1)n un .
P
n=0
Fie x ∈ R∗+ arbitrar. Şirul (un (x)) este descrescător la 0, deci seria numerică
∞
(−1)n un (x) este convergentă conform criteriului Leibniz pentru serii numerice. Aşadar,
P
n=0
∞
(−1)n un converge punctual pe R∗+ . Notăm suma sa cu f. De asemenea, folosind mono-
P
n=0
tonia şirului (un (x)), se arată că f (x) ≥ 0 şi că pentru orice n ∈ N

∞
 
X 
 (−1)k uk (x) ≤ un (x). (11.7)
 
 
k=n

Fie acum α ∈ R∗+ fixat. Cum

 −a x
e n − 0 = e−an x ≤ e−an α ,

∀x ∈ [α, ∞)

u
şi cum lim e−an α = 0, avem aplicând criteriul majorării că (un ) −→ 0. Remarcând şi că
n→∞ [α,∞)
(un ) este uniform descrescător la 0, putem folosi criteriul lui Leibniz pentru serii de funcţii
∞
(−1)n un converge uniform pe [α, ∞) la f . Cum funcţiile (−1)n un
P
pentru a deduce că
n=0
sunt continue, avem că f e continuă pe [α, ∞). Folosind acum că α este arbitrar, avem că
f e continuă pe R∗+ .
b) Fie n ∈ N. Pentru orice x ∈ R+ avem că

Zx
1
e−an t dt = 1 − e−an x .


an
0

∞ 1
e−an t dt este convergentă la
R
Cum an > 0, rezultă că integrala . Folosind (11.7) cu
0 an
n = 0, avem că

0 ≤ f (x) = |f (x)| ≤ e−a0 x , ∀x ∈ R∗+ .

Deducem de aici că f, prelugită prin continuitate cu f (0) = 0, admite pe [0, ∞) o integrală
improprie convergentă. De asemenea, folosind iarăşi (11.7), avem că pentru orice n ∈ N∗

 
 n−1
X 
f (x) − (−1)n uk (x) ≤ e−an x .
 
 
k=0
392

De aici, cum toate integralele care apar sunt convergente,

∞  ∞
Z∞

Z n−1
X (−1)k  Z n−1
X 
k
 
 f (x)dx −  =  f (x)dx − (−1) uk (x)dx 
 ak   

0 k=0 0 k=0 0

∞ 
n−1
Z ! 
X
k
 
=  f (x) − (−1) uk (x) dx

0 k=0 
Z∞ 
n−1
X


≤ f (x) − (−1)k uk (x) dx
 
 
0 k=0
Z∞
1
≤ e−an x dx = .
an
0

∞
R P∞ (−1)n
Trecând la limită pentru n → ∞ ı̂n relaţia de mai sus, obţinem că f (x)dx = .
0 n=0 an
Ne ocupăm acum de cele două cazuri particulare specificate.
i) Dacă an = n + 1, atunci
∞
X e−x
f (x) = (−1)n e−(n+1)x = .
1 + e−x
n=0

∞
R e−x P∞ (−1)n
Cum −x
dx = ln 2, regăsim egalitatea cunoscută: ln 2 = .
0 1+e n=0 n + 1
ii) Dacă an = 2n + 1,
∞
X e−x
f (x) = (−1)n e−(2n+1)x = .
1 + e−2x
n=0

∞
R e−x π π ∞ (−1)n
P
Cum dx = , regăsim o altă egalitate cunoscută: = .
0 1 + e−2x 4 4 n=0 2n + 1

xn
Problema 11.16 Fie şirul de funcţii fn : R2 → R dat prin fn (x, y) = .
1 + y 2n
∞
 
1) Determinaţi Ω = (x, y) ∈ R2 |
P
fn (x, y) este convergentă .
n=0
∞
fn (x, y) =: f (x, y) este de clasă C 1 pe Ω.
P
2) Arătaţi că suma seriei
n=0

Soluţie. Se observă cu uşurinţă faptul că funcţiile fn sunt de clasă C ∞ pe R2 .

P∞ xn
Fixăm y ∈ R. Atunci 2n
este o serie de puteri, având raza de convergenţă
n=0 1 + y
∞
ry = max{1, y 2 }. Cum pentru x = ±ry , termenul general al seriei numerice
P
fn (x, y) nu
n=0
converge la 0, rezultă că

Ω = (x, y) ∈ R2 | |x| < max{1, y 2 } .



Remarcăm că Ω este o mulţime deschisă.

Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 393

Considerăm pe R2 norma maxim k(x, y)k∞ = max{|x| , |y|} şi bila ı̂nchisă asociată de
centru (x0 , y0 ) şi rază r > 0 : Br (x0 , y0 ) = {(x, y) ∈ R2 : max{|x − x0 | , |y − y0 |} ≤ r}.
Vom nota cu α := sup |x| şi β := inf |y| . Atunci
(x,y)∈Br (x0 ,y0 ) (x,y)∈Br (x0 ,y0 )

α = max{|x0 − r| , |x0 + r|} şi (11.8)


0, dacă |y0 | ≤ r
β=
min{|y0 − r| , |y0 + r|}, dacă |y0 | > r.

Dacă (x0 , y0 ) ∈ Ω, găsim r > 0 astfel ı̂ncât Br (x0 , y0 ) ⊂ Ω, deoarece Ω este deschisă. În
acest caz, avem ı̂n plus că |α| < 1 dacă |y0 | ≤ 1.
a) Continuitatea lui f : Ω → R. Fie (x0 , y0 ) ∈ Ω. Există atunci Br (x0 , y0 ) ⊂ Ω. Folosind
(11.8), deducem că pentru orice n ∈ N

αn
sup |fn (x, y)| ≤ .
(x,y)∈Br (x0 ,y0 ) 1 + β 2n

∞
P αn
Cum (α, β) ∈ Br (x0 , y0 ) ⊂ Ω, avem că seria 2n converge, de unde aplicând cri-
n=0 1 + β
∞
P
teriul lui Weierstrass obţinem că fn (x, y) converge uniform pe Br (x0 , y0 ) la f. Deducem
n=0
că f este continuă pe Br (x0 , y0 ), deci ı̂n (x0 , y0 ). De aici, f este continuă pe Ω.
∂f
b) Existenţa şi continuitatea lui : Ω → R. Pentru y ∈ R fixat, seria de puteri
n
∂x
∞
P x ∂f
2n
poate fi derivată termen cu termen pe intervalul (−ry , ry ). Există aşadar :
n=0 1 + y ∂x
∂f P∞ nxn−1 ∂f
Ω → R, (x, y) = 2n
. Raţionând ca la punctul a), se arată că este continuă
∂x n=1 1 + y ∂x
pe Ω.
∂f
c) Existenţa şi continuitatea lui : Ω → R. Pentru orice n ∈ N, considerăm aplicaţiile
∂y
∂fn ∂fn −2nxn y 2n−1 ∞ ∂f
n
: R2 → R,
P
(x, y) = 2n 2
. Pentru y ∈ R fixat, (x, y) este o serie
∂y ∂y (1 + y ) n=1 ∂y
∞ ∂f
 
1 n
de puteri având raza de convergenţă ry0 = max y 2 , 2 . Deducem că
P
converge
y n=1 ∂y
punctual pe
  
0 2 2 1
Ω = (x, y) ∈ R : |x| < max y , 2 .
y

Vom studia comportarea acestei serii pe Ω ⊂ Ω0 .

Fie (x0 , y0 ) ∈ Ω şi r > 0 astfel ı̂ncât Br (x0 , y0 ) ⊂ Ω. Considerăm următoarele cazuri:
(i) |y0 | < 1. Notăm B1 := {(x, y) ∈ Br (x0 , y0 ) : |y| ≤ 1}. Atunci, pentru orice n ∈ N∗ ,
 
 ∂fn
(x, y) ≤ 2nαn .

sup  
(x,y)∈B1 ∂y

∞
2nαn este convergentă, de unde avem folosind criteriul
P
Cum ı̂n acest caz α < 1, avem că
n=1
∞ ∂f
P n
lui Weierstrass că converge uniform pe B1 .
n=1 ∂y
394

(ii) |y0 | = 1. Notăm B2 := (x, y) ∈ Br (x0 , y0 ) : y ∈ 21 , 23 . Atunci, folosind variaţia

  
u
funcţiei u 7→ de la R+ la R, deducem că pentru orice (x, y) ∈ B2
(1 + u2 )

|y|2n−1 1 1
≤ ≤ .
(1 + y 2n )2 4 |y| 2
De aici, pentru orice n ∈ N∗ ,
 
 ∂fn
(x, y) ≤ nαn .

sup  
(x,y)∈B2 ∂y

∞ ∂f
P n
Din nou, α < 1, deci converge uniform pe B2 .
n=1 ∂y
(iii) |y0 | > 1. Alegem r ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât Br (x0 , y0 ) ⊂ Ω. Notăm B3 :=
{(x, y) ∈ Br (x0 , y0 ) : |y| ≥ 1} . Atunci, cum |y0 | > 1 > r, avem că β > 0. De aseme-
u
nea, folosind faptul că funcţia u 7→ este descrescătoare pentru u ≥ 1, obţinem că
(1 + u2 )
pentru orice (x, y) ∈ B3 ,

|y|2n−1 1 y 2n 1 β 2n
= · ≤ · .
(1 + y 2n )2 |y| (1 + y 2n )2 β (1 + β 2n )2

De aici, pentru orice n ∈ N∗ ,

 2nαn β 2n−1
 
 ∂fn
sup   (x, y) ≤ .
(x,y)∈B3 ∂y (1 + β 2n )2
∞ ∂f
n
Cum (α, β) ∈ Ω ⊂ Ω0 , seria
P
converge uniform pe B3 .
n=1 ∂y
Revenind, pentru orice (x0 , y0 ) ∈ Ω, ı̂n toate cele trei cazuri considerate, există s ∈
∞ ∂f
P n
(0, r) astfel ı̂ncât (x0 , ·) converge uniform pe Is := (y0 − s, y0 + s). Cum seria
n=1 ∂y
∞ ∂f ∞ ∂f
P P n
fn (x0 , ·) converge punctual pe Is , deducem existenţa lui (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ).
n=0 ∂y n=1 ∂y
De asemenea, analizând cazurile de mai sus, pentru orice (x0 , y0 ) ∈ Ω, există r > 0 şi
∞ ∂f
P n
B ∈ {B1 , B2 , B3 } astfel ı̂ncât (x0 , y0 ) ∈ B ⊂ Br (x0 , y0 ) ⊂ Ω şi converge uniform
n=1 ∂y
∂fn ∂f
pe B. Cum toate aplicaţiile sunt continue ı̂n (x0 , y0 ), deducem că este continuă
∂y ∂y
ı̂n (x0 , y0 ).

Serii Fourier

Serii Fourier ı̂n spaţii Hilbert

p h·, ·i : X × X → R un produs scalar. Atunci aplicaţia

Fie X un spaţiu liniar real şi
k·k : X → R dată prin kxk := hx, xi, ∀x ∈ X defineşte o normă pe X. De asemenea,
aplicaţia d : X × X → R dată prin d(x, y) := kx − yk , ∀x, y ∈ X defineşte o metrică pe X.
Spaţiul cu produs scalar (X, h·, ·i) se numeşte spaţiu Hilbert dacă este complet ı̂n raport
cu metrica indusă de normă, adică dacă orice şir Cauchy de puncte din X este convergent
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 395

la un element din X. Spaţiile Hilbert reprezintă generalizări (posibil infinit dimensionale)

ale spaţiilor euclidiene. Un exemplu de spaţiu Hilbert infinit dimensional ı̂l reprezintă
∞
( )
X
`2 := (xn )n∈N ⊂ R | x2n < ∞ ,
n=0

spaţiul şirurilor de pătrat sumabil, ı̂n raport cu produsul scalar h·, ·i : `2 × `2 → R dat prin
∞
X
hx, yi := xn yn , x = (xn ), y = (yn ) ∈ `2 .
n=0

Fie (X, h·, ·i) un spaţiu cu produs scalar. Doi vectori x, y ∈ X se numesc ortogonali
dacă hx, yi = 0, iar acest lucru se mai notează şi x ⊥ y. De asemenea, pentru x ∈ X,
A ⊂ X, vom nota x ⊥ A dacă x ⊥ y, ∀y ∈ A.
Definiţie. Un sistem ortonormat ı̂n X este un şir de vectori (en )n∈N ⊂ X cu propri-
1, dacă n = m
etatea că hen , em i = δ nm = .
0, dacă n 6= m
Cu alte cuvinte, sistemul (en )n∈N este şi ortogonal, adică en ⊥ em , ∀n 6= m. În
particular, acesta este şi liniar independent. În continuare, vom nota cu (en )n∈N un sistem
ortonormat ı̂n spaţiul cu produs scalar (X, h·, ·i).
Definiţie. Pentru orice x ∈ X şi n ∈ N, notăm cu cn := hx, en i şi numim numerele cn
∞
P
coeficienţii Fourier asociaţi lui x, iar seria cn en o numim seria Fourier asociată lui
n=0
x ı̂n raport cu sistemul ortonormat (en )n∈N .
O primă problemă care apare este aceea a convergenţei seriei Fourier asociate unui
vector x ∈ X. Are loc următoarea teoremă.
 Teoremă. Fie (X, h·, ·i) un spaţiu cu produs scalar, x ∈ X, (cn )n∈N şirul coeficienţilor
Fourier asociat lui x ı̂n raport cu sistemul ortonormat (en )n∈N şi (αn )n∈N ⊂ R un şir
arbitrar de numere reale.
Atunci:
Pn n
P
(i) x −
ck ek ≤ x −

, ∀n ∈ N;
αk ek
k=0 k=0
∞
|cn |2 2
P
(ii) ≤ kxk (inegalitatea lui Bessel);
n=0
(iii) lim cn = 0.
n→∞
Definiţie. Sistemul ortonormat (en )n∈N se numeşte total dacă ∀x ∈ X \{0}, ∃n ∈ N astfel
ı̂ncât hx, en i =
6 0. Sistemele ortonormate totale se mai numesc şi baze ortonormate.
Cu alte cuvinte, (en ) este total dacă din x ⊥ en , ∀n ∈ N rezultă x = 0. Următorul
rezultat face legătura ı̂ntre sistemele ortonormate totale şi convergenţa seriilor Fourier ı̂n
spaţii Hilbert.
 Teoremă. Fie X un spaţiu Hilbert şi (en )n∈N un sistem ortonormat ı̂n X. Următoarele
afirmaţii sunt echivalente:
(i) Sistemul ortonormat (en ) este total;
(ii) ∀x ∈ X, seria Fourier asociată lui x converge la x;
∞
(iii) ∀x ∈ X, kxk2 = |cn |2 (egalitatea lui Parseval-Liapunov);
P
n=0
(iv) Aplicaţia ϕ : X → `2 , definită prin ϕ(x) := (cn ), unde (cn ) este şirul coeficienţilor
Fourier asociat lui x, este un izomorfism de spaţii normate.
Un alt exemplu important de spaţiu Hilbert este L2 [a, b]. Deoarece nu putem intra ı̂n
toate detaliile de ordin tehnic ce implică noţiuni legate de integrabilitatea ı̂n sens Lebesgue,
396

precizăm doar faptul că orice funcţie integrabilă Riemann pe intervalul compact [a, b]
este integrabilă ı̂n sens Lebesgue pe [a, b], iar valorile celor două integrale coincid. Mai
mult, L2 [a, b] este format din clasele de echivalenţă de funcţii de pătrat integrabil ı̂n sens
Lebesgue, egale aproape peste tot (adică egale cu excepţia unor mulţimi de puncte de
măsură Lebesgue nulă; de exemplu, două mulţimi care diferă printr-o mulţime cel mult
numărabilă de puncte sunt egale aproape peste tot). Teoria seriilor Fourier clasice admite
o dezvoltare
 foarte naturală ı̂n L2 [−π, π], spaţiu Hilbert ı̂n
 care sistemul trigonometric cla-
1 1 1 1 1
sic √2π , √π cos x, √π sin x, . . . , √π cos nx, √π sin nx, . . . este un sistem ortonormat total,
deci toate rezultatele din teorema de mai sus sunt adevărate.

Serii Fourier clasice

O serie de forma
∞
a0 X  nπx nπx 
+ an cos + bn sin , (11.9)
2 l l
n=1

unde a0 , an , bn ∈ R (n = 1, 2, . . . ) şi l > 0 se numeşte serie trigonometrică de perioadă

2l.
 Teoremă. Dacă presupunem că seria (11.9) converge uniform pe intervalul [−l, l] către
s, atunci s este continuă pe [−l, l], iar coeficienţii seriei (11.9) sunt daţi de formulele

Zl
1 nπx
an = s(x) cos dx, pentru n ∈ N, (11.10)
l l
−l
Zl
1 nπx
bn = s(x) sin dx, pentru n ∈ N∗ . (11.11)
l l
−l

În mod evident, ı̂n locul intervalului [−l, l] putem considera orice alt interval de lungime
2l.
Fie acum f : R → R o funcţie periodică de perioadă 2l, integrabilă ı̂n sens propriu
sau absolut integrabilă ı̂n sens impropriu pe [−l, l]. Numerele an şi bn date de formulele
(11.10) şi (11.11), ı̂n care ı̂l ı̂nlocuim pe s cu f, se numesc coeficienţii Fourier ai funcţiei
f, iar seria trigonometrică de perioadă 2l formată cu aceşti coeficienţi se numeşte seria
Fourier asociată funcţiei f. Notăm uneori seria Fourier asociată funcţiei f prin
∞
a0 X  nπx nπx 
f (x) ∼ + an cos + bn sin .
2 l l
n=1

Funcţia este dezvoltabilă ı̂n serie Fourier pe mulţimea A ⊂ R dacă seria Fourier
asociată converge pe această mulţime către f. Datorită periodicităţii lui f, coeficienţii săi
Fourier nu depind de intervalul de lungime 2l pe care se calculează formulele ce ne dau
aceşti coeficienţi. Mai remarcăm faptul că, pentru a studia posibilitatea dezvoltării ı̂n serie
Fourier pe R, este suficient să facem acest studiu pe [−l, l].
Dăm ı̂n continuare câteva criterii utile pentru a studia posibilitatea dezvoltării ı̂n serie
Fourier.
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 397

 Teoremă. (Criteriul lui Dirichlet) Dacă funcţia f este monotonă pe porţiuni ı̂n in-
tervalul [−l, l] şi are ı̂n acest interval cel mult un număr finit de puncte de discontinui-
tate de speţa I, atunci seria Fourier asociată converge ı̂n fiecare punct x0 ∈ [−l, l] către
f (x0 + 0) + f (x0 − 0)
.
2
 Teoremă Dacă funcţia f este derivabilă sau derivabilă pe porţiuni ı̂n intervalul
[−l, l], atunci seria Fourier asociată converge ı̂n fiecare punct x0 ∈ [−l, l] către
f (x0 + 0) + f (x0 − 0)
.
2
În cazul funcţiilor neperiodice, definite de exemplu
 pe un interval [−l, l], se consideră
f (x), dacă x ∈ (−l, l]
o funcţie ajutătoare f˜ : R → R, dată prin f˜(x) := pe intervalul
f (l), dacă x = −l
[−l, l] şi prelungită prin periodicitate. Seria Fourier ataşată lui f˜ se va numi seria Fourier
ataşată lui f pe [−l, l]. Convergenţa acestei serii revine la ı̂ndeplinirea de către f a unui
f (−l + 0) + f (l − 0)
criteriu ı̂n acest sens pe [−l, l]. În punctele ±l, suma acestei serii va fi .
2
Dacă funcţia f : [−l, l] → R este pară, atunci coeficienţii Fourier au valorile:

Zl
2 nπx
an = f (x) cos dx, pentru n ∈ N, bn = 0, pentru n ∈ N∗ , (11.12)
l l
0

adică seria Fourier asociată ei pe intervalul [−l, l] conţine numai cosinusuri. Dacă funcţia
f : [−l, l] → R este impară, atunci coeficienţii Fourier au valorile:

Zl
2 nπx
an = 0, pentru n ∈ N, bn = bn = f (x) sin dx, pentru n ∈ N∗ , (11.13)
l l
0

adică seria Fourier asociată ei pe intervalul [−l, l] conţine numai sinusuri.

Dacă o funcţie f este definită numai pe intervalul [0, l] şi ı̂ndeplineşte condiţiile de
dezvoltare ı̂n serie Fourier ı̂n interiorul acestui interval, cerându-se dezvoltarea ei numai
ı̂n serie de cosinusuri sau sinusuri, se folosesc următoarele funcţii ajutătoare:

f (x), dacă x ∈ [0, l]
f1 (x) = şi
f (−x), dacă x ∈ [−l, 0)

f (x), dacă x ∈ [0, l]
f2 (x) = .
−f (−x), dacă x ∈ [−l, 0)

Egalitatea lui Parseval-Liapunov, valabilă, după cum am văzut mai sus, ı̂n spaţii
Hilbert generale, are următoarea formă particulară.
 Teoremă. (Egalitatea Parseval-Liapunov) Dacă funcţia f : [−l, l] → R este integrabilă
ı̂n sens propriu sau de pătrat integrabilă ı̂n sens impropriu pe [−l, l], atunci coeficienţii
Fourier asociaţi verifică egalitatea

∞ Zl
a20 X 2 1
+ (an + b2n ) = f 2 (x)dx. (11.14)
2 l
n=1 −l

Are loc de asemenea următorul rezultat.

398

 Teoremă. Dacă şirurile (an ) şi (bn ) formate cu coeficienţii seriei (11.9) sunt monotone
şi converg la 0, atunci seria este convergentă pentru orice x 6= 2kl, k ∈ Z şi uniform
convergentă ı̂n orice interval compact care nu conţine puncte de acestă formă.
Prezentăm mai jos câteva teoreme legate de derivarea şi integrarea termen cu termen
a seriilor Fourier.
 Teoremă. Fie f o funcţie continuă de perioadă 2l admiţând o derivată absolut inte-
grabilă (care poate să nu existe ı̂ntr-un număr finit de puncte dintr-un interval de lungime
egală cu perioada). Atunci seria Fourier a lui f 0 poate fi obţinută din seria Fourier a lui
f prin derivare termen cu termen.
 Teoremă. Fie f o funcţie continuă definită pe [−l, l] şi admiţând o derivată absolut
integrabilă (care poate să nu existe ı̂ntr-un număr finit de puncte dintr-un interval de
lungime 2l). Atunci
∞
0 c Xh nπx nπx i
f (x) ∼ + (nbn + (−1)n c) cos − nan sin ,
2 l l
n=1

unde an şi bn sunt coeficienţii Fourier ai funcţiei f, iar constanta c este dată de una din
egalităţile:

f (l) − f (−l)
c = sau
l
lim (−1)n+1 nbn dacă această limită există.

c =
n→∞

Teorema anterioară presupune continuitatea lui f şi existenţa unei derivate absolut
integrabile. În aplicaţii se pot ı̂ntâlni cazuri ı̂n care cunoaştem numai seria Fourier a lui f.
Atunci problema devine mai dificilă: trebuie să deducem după seria Fourier dacă funcţia
este derivabilă şi derivata integrabilă şi, dacă răspunsul este afirmativ, să formăm seria
Fourier a acestei derivate. Teorema următoare contribuie la rezolvarea acestei probleme.
 Teoremă. Fie seria (11.9). Dacă seria
∞
c Xh nπx nπx i
+ (nbn + (−1)n c) cos − nan sin (11.15)
2 l l
n=1

unde c = limn→∞ (−1)n+1 nbn este seria Fourier a unei anumite funcţii absolut integra-
 

bile ϕ, atunci seria (11.9) este seria Fourier a funcţiei

Zx ∞
a0 X
f (x) = ϕ(x)dx + + an
2
0 n=1

continuă pentru x ∈ (−l, l). În plus, (11.15) este convergentă către f şi avem f 0 (x) = ϕ(x)
ı̂n orice punct de continuitate a lui ϕ.
Pentru funcţiile pare, respectiv impare, posibilitatea derivării termen cu termen ia
următoarele forme particulare.
 Teoremă. Dacă funcţia f este continuă pe [0, l], admite o derivată absolut integrabilă şi
este dezvoltabilă ı̂n serie Fourier de cosinusuri sau de sinusuri, atunci seria cosinusurilor
poate fi derivată ı̂ntotdeauna termen cu termen, iar acest lucru este valabil şi pentru seria
de sinusuri dacă f (0) = f (l) = 0.
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 399

 Teoremă. Fie f o funcţie continuă pe [0, l], cu derivata absolut integrabilă (care poate
să nu existe ı̂n anumite puncte) şi dezvoltabilă ı̂n serie Fourier de sinusuri

∞
X nπx
f (x) = bn sin , x ∈ (0, l).
l
n=1

Atunci
∞
0 c X nπx
f (x) ∼ + [nbn − d + (c + d)(−1)n ] cos ,
2 l
n=1

unde:

2(f (l) − f (0)) 2

c = , d = f (0) sau
l l
c = − lim [2nb2n ] , d = lim [(2n + 1)b2n+1 − c] dacă aceste limite există.
n→∞ n→∞

 Teoremă. (Integrarea termen cu termen) Dacă funcţia f : [−l, l] → R este integrabilă

ı̂n sens propriu sau absolut integrabilă ı̂n sens impropriu pe intervalul [−l, l] iar seria
trigonometrică (11.9) este seria Fourier asociată ei, atunci pentru orice interval [x0 , x00 ] ⊂
[−l, l] avem
Zx00 Zx00 x00 
∞ Z 
a0 X nπt nπt
f (t)dt = + an cos + bn sin dt.
2 l l
x0 x0 n=1 x0

Pentru a studia convergenţa uniformă a seriilor Fourier, se aplică de obicei următoarele

criterii.
 Teoremă. (Criteriul Dirichlet-Jordan) Dacă funcţia f : [−l, l] → R este continuă şi
cu variaţie mărginită pe [−l, l] şi satisface condiţia f (−l) = f (l), atunci seria Fourier
asociată ei converge uniform către f pe acest interval.
 Corolar. Dacă funcţia f : [−l, l] → R este derivabilă cu derivata integrabilă pe [−l, l]
şi satisface condiţia f (−l) = f (l), atunci seria Fourier asociată ei converge absolut şi
uniform către f pe acest interval.

Probleme

Problema 11.17 Să se determine:

(a) Seria Fourier asociată funcţiei f : R → R, f (x) = x sin x pe intervalul [0, π];

(b) Seria Fourier numai de cosinusuri şi seria Fourier numai de sinusuri asociate funcţiei

f pe acelaşi interval;

(c) Mulţimea pe care fiecare din aceste trei serii converge către f.

Soluţie. Deoarece funcţia este continuă pe R, ea este integrabilă pe orice interval

compact, deci are sens problema determinării seriei Fourier asociate ei pe un interval.
400

(a) Avem
Zπ
2
an = x sin x cos 2nx dx =
π
0
Zπ
1 2
= x[sin(2n + 1)x − sin(2n − 1)x] dx = − , n∈N
π 4n2 − 1
0

şi
Zπ
2
bn = x sin x sin 2nx dx =
π
0
Zπ
1 16n
= x[cos(2n − 1)x − cos(2n + 1)x] dx = − , n ∈ N∗ .
π π(4n2 − 1)2
0

Atunci seria Fourier asociată funcţiei f pe [0, π] este

∞  
2X π 8n
1− cos 2nx + sin 2nx . (11.16)
π 4n2 − 1 (4n2 − 1)2
n=1

(b) Pentru a determina coeficienţii Fourier ai seriei numai de cosinusuri asociate funcţiei
f pe [0, π] vom aplica formulele coeficienţilor Fourier, ı̂n care luăm l = π. Avem
Zπ Zπ
2 1
an = x sin x cos nx dx = x[sin(n + 1)x − sin(n − 1)x] dx.
π π
0 0

2 1
Integrând prin părţi, obţinem an = (−1)n+1 , pentru n = 0, 2, 3, . . . , şi a1 = − .
n2 − 1 2
Prin urmare, seria cerută este
∞
X (−1)n+1
1
1 − cos x + 2 cos nx. (11.17)
2 n2 − 1
n=2

Asemănător, pentru seria numai de sinusuri corespunzătoare funcţiei f pe [0, π] obţinem

16k
bn = − , dacă n = 2k şi bn = 0, dacă n = 2k + 1. Atunci seria cerută este
π(4k 2 − 1)
∞
π 16 X k
sin x − 2
sin 2kx. (11.18)
2 π (4k − 1)
n=1

(c) Funcţia considerată verifică condiţiile Dirichlet-Jordan pe [−π, π] şi este pară. Rezultă
atunci că seria (11.17) converge uniform către f pe acest interval. Dar funcţia f verifică
condiţiile Corolarului de mai sus pe [0, π], deci seriile (11.16) şi (11.18) converg uniform
pe acest interval către f .
Deoarece funcţiile care apar ı̂n seria (11.16) sunt periodice de perioadă π, rezultă că
această serie defineşte pe R o funcţie periodică de perioadă π, către care seria converge
uniform pe R. În virtutea parităţii lui f deducem că şi seria (11.16) converge uniform către
f pe intervalul [−π, π]. Aceste trei serii mai converg către f şi ı̂n punctele de forma kπ cu
k ∈ Z, deoarece ı̂n aceste puncte valoarea 0 a funcţiei se repetă periodic. Aşadar, seriile
(11.16) şi (11.17) converg către f pe mulţimea [−π, π] ∪ {kπ | k ∈ Z}, iar seria (11.18) pe
mulţimea [0, π] ∪ {kπ | k ∈ Z}.
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 401

Problema 11.18 1) Verificaţi:

∞
2 π2 X cos nx
x = + 4 (−1)n , ∀x ∈ [−π, π], (11.19)
3 n2
n=1
∞
X sin nx
x = 2 (−1)n+1 , ∀x ∈ (−π, π). (11.20)
n
n=1

2) Fie a ∈ R∗+ . Arătaţi că există o aplicaţie f : [−π, π] → R, de clasă C 2 , astfel

∞ cos nx
(−1)2 2
P
ı̂ncât: f (x) = . Formaţi o ecuaţie diferenţială satisfăcută de f, şi deduceţi
n=1 n + a2
expresia lui f (x).
∞ n sin nx
(−1)n 2
P
3) Existenţa şi calculul lui , x ∈ (−π, π).
n=1 n + a2

Soluţie. 1) Fie g : R → R, de perioadă 2π, definită prin g(x) = x2 pentru x ∈ [−π, π].
Conform Criteriului Dirichlet-Jordan, seria Fourier asociată converge uniform către g pe
R. Cum g este pară, seria Fourier va fi numai de cosinusuri. Folosind formulele pentru
4(−1)n
coeficienţii Fourier an şi bn , obţinem a0 = 2π 3 şi a n = , n = 1, 2, . . . , de unde se
n2
deduce (11.19).
Fie acum h : R → R, de perioadă 2π, dată prin h(x) = x dacă x ∈ (−π, π) şi h(π) = 0.
Cum h este local integrabilă pe R, iar pentru orice x 6= (2k + 1)π, k ∈ Z, f este derivabilă,
seria sa Fourier converge şi are drept sumă h. Seria Fourier va fi numai de sinusuri, iar
2(−1)n
bn = , n = 1, 2, . . . , de unde deducem (11.20).
n2
2) Avem  
(−1)n cos nx  ≤ 1
 
2 2
, ∀x ∈ R.
 n +a  n + a2
2

∞
P 1
Cum 2 2
converge, deducem că f există ca fiind suma unei serii de funcţii uniform
n=1 n + a
convergente pe [−π, π], şi că f este continuă pe [−π, π].
x2 π 2
Fie u : [−π, π] → R definită prin f (x) = − + a2 u(x), adică
4 12
∞
X cos nx
u(x) = un (x), unde u(x) = (−1)n+1 .
n2 (n2 + a2 )
n=1
∞ ∞ ∞
u0n , u00n converg uniform pe [−π, π], ceea ce
P P P
Se verifică faptul că seriile un ,
n=1 n=1 n=1
antrenează faptul că u este de clasă C 2 , precum şi relaţiile:
∞
0
X sin nx
u (x) = (−1)n ;
n(n2 + a2 )
n=1
∞
X cos(nx)
u00 (x) = (−1)n = f (x).
n2 + a2
n=1

Rezultă că f este de clasă C 2 , şi că f este soluţia pe [−π, π] a ecuaţiei diferenţiale
1
y 00 − a2 y = . (11.21)
2
402

1
O soluţie particulară a ecuaţiei (11.21) este x 7→ − . Ţinând cont de paritatea
2a2
lui f, deducem că există o constantă A astfel ı̂ncât, pentru orice x ∈ [−π, π], f (x) =
1 π
A ch ax − 2 . Cum u0 (π) = 0, deducem că f 0 (π) = . Totodată, f 0 (π) = Aa sh aπ. De
2a 2
π
aici, A = şi
2a sh aπ
∞
X cos nx π ch ax 1
(−1)n 2 2
= − 2 , ∀x ∈ (−π, π).
n +a a sh aπ 2a
n=1

x
3) Rezultă că f 0 (x) = π sh ax
2 sh aπ . Pe de altă parte, f 0 (x) = + a2 u0 (x). Restrângându-ne
2
la (−π, π) şi folosind 2), avem
∞  
n+1 sin nx 1
X
0
f (x) = (−1) 1− .
n n + a2
2
n=1

În final,
∞
X n sin nx π sh ax
(−1)n+1 2 2
= .
n +a 2 sh aπ
n=1

Problema 11.19 Să se demonstreze că, pentru orice x ∈ − π4 , π4 , are loc egalitatea:
 

4 √
sec x = ln(1 + 2)
π
∞ 2n−1
" #
8X √ X (−1)k+1 π
+ ln(1 + 2) + 2 sin(2k + 1) cos 4nx.
π 2k + 1 4
n=1 k=0

Soluţie. Funcţia f : − π4 , π4 → R, f (x) = sec x este pară şi verifică toate condiţiile
 

din criteriul lui Dirichlet, decieste dezvoltabilă ı̂n serie Fourier numai de cosinusuri pe
acest interval. Avem
π π
Z4 Z4
8 8
a0 = sec x dx, an = sec x cos 4nx dx, ∀n ∈ N.
π π
0 0

8 √
Folosind schimbarea de variabilă tg x = t, deducem a0 = ln(1 + 2). Pentru calculul lui
π
an , folosim identitatea

cos 4nx cos 4(n − 1)x

= 2 cos(4n − 1)x − 2 cos(4n − 3)x + ,
cos x cos x
de unde deducem că
 
16 1 π 1 π
an = sin(4n − 1) − sin(4n − 3) + an−1 .
π 4n − 1 4 4n − 3 4

P (−1)k+1
16 2n−1 π
Adunând aceste relaţii, obţinem că an = sin(2k + 1) + a0 . De aici, con-
π k=0 2k + 1 4
cluzia.
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 403

1
Problema 11.20 1. Să se arate că funcţia f (x) = este dezvoltabilă ı̂n serie
2 + cos x
Fourier convergentă pe toată axa reală şi să se deducă această dezvoltare.
Rπ cos nx
2. Deduceţi valoarea integralei dx.
0 2 + cos x

Soluţie. 1. Funcţia f verifică condiţiile criteriului Dirichlet. Se observă că f este o

funcţie pară, de perioadă 2π. În consecinţă, funcţia f este dezvoltabilă ı̂n serie Fourier
decosinusuri pe toată axa reală.
Fie
∞
a0 X
f (x) = + an cos nx. (11.22)
2
n=1
Avem
Zπ √
2 dx 2 3
a0 = = .
π 2 + cos x 3
0

Înmulţind ambii membri ai relaţiei (11.22) cu 2(2 + cos x) obţinem

∞
X ∞
X
2 = 2a0 + a0 cos x + 4 an cos nx + 2an cos x cos nx
n=1 n=1
X∞ X∞
= 2a0 + a0 cos x + 4 an cos nx + an [cos(n + 1)x + cos(n − 1)x.
n=1 n=1

Cum funcţia g(x) = 2 este pară, este dezvoltabilă ı̂n serie Fourier de cosinusuri pe toată
axa reală. Ţinând seama de egalitatea a două serii Fourier, avem

2 = 2a0 + a1
0 = a0 + 4a1 + a2
0 = 4ak + ak+1 + ak−1 , k = 1, 2, . . .
√ √
2 3 6−4 3
Şirul (an ) verifică deci recurenţa liniară ak = −4ak−1 −ak−2 , cu a0 = şi a1 = .
√ 3 3
2 3 √
Se deduce că ak = ( 3 − 2)k , k = 1, 2, . . .
3
Deci √ √ ∞
3 2 3X √
f (x) = + ( 3 − 2)n cos nx.
3 3
n=1
√
2 Rπ cos nx Rπ cos nx 3 √
2. Deoarece an = dx, rezultă că dx = π( 3 − 2)n .
π 0 2 + cos x 0 2 + cos x 3

Problema 11.21 (Formula lui Poisson) Să se arate că funcţia f : R → R, f (x) = 1 −

2α cos x + α2 , unde |α| =

6 1, este strict pozitivă pentru orice x ∈ R, iar funcţia

1 − α2
g : R → R, g(x) = , |α| < 1
1 − 2α cos x + α2

este dezvoltabilă ı̂n serie Fourier pe R; să se determine apoi dezvoltarea funcţiei g.
404

Soluţie. Folosind inegalitatea

1 − 2α cos x + α2 ≥ (1 − |α|2 ), ∀x ∈ R,
şi faptul că |α| 6= 1, obţinem că f > 0 pe R. Funcţia g este periodică de perioadă 2π,
derivabilă cu derivata continuă pe R. În consecinţă, verifică condiţiile din criteriul lui
Dirichlet, deci este dezvoltabilă ı̂n serie Fourier pe R. Seria Fourier converge chiar uniform
pe R către g. Cum g este pară, seria Fourier asociată ei va fi numai de cosinusuri:
∞
a0 X
g(x) = + an cos nx. (11.23)
2
n=1

Întrucât integralele care apar ı̂n calculul coeficienţilor Fourier implică unele calcule destul
de complicate, vom evita acest calcul, după cum se va vedea ı̂n continuare. Amplificăm
relaţia (11.23) cu 2(1 − 2α cos x + α2 ), şi obţinem
∞
X
2 2 2
2(1 − α ) = a0 (1 − 2α cos x + α ) + 2(1 + α ) an cos nx
n=1
∞
X
−2α an [cos(n + 1)x − cos(n − 1)x].
n=1

De aici deducem
∞
X
2(1 − α2 ) = a0 (1 + α2 ) − 2αa1 + 2 [(1 + α2 )an − αan−1 − αan+1 ] cos nx. (11.24)
n=1

Funcţia constantă h(x) = 2(1 − α2 )

poate fi considerată ca fiind periodică de perioadă
2π, pară, deci dezvoltabilă ı̂n serie de cosinusuri pe R ı̂n mod unic. Deci, (11.24) e chiar
dezvoltarea funcţiei h ı̂n serie Fourier pe R. Dar această funcţie are toţi coeficienţii Fourier
nuli, ı̂n afară de primul care este 4(1 − α2 ). Prin urmare,
a0 (1 + α2 ) − 2αa1 = 4(1 − α2 ) şi (11.25)
2 ∗
(1 + α )an − αan−1 − αan+1 = 0, ∀n ∈ N .
Coeficientul a0 al funcţiei g se calculează direct, fiind
Zπ
2 1 − α2
a0 = dx = 2.
π 1 − 2α cos x + α2
0

Folosind (11.25), deducem că a1 = 2α şi, prin recurenţă, an = 2αn . În concluzie,
∞
1 − α2 X
= 1 + 2 αn cos nx, ∀x ∈ R. (11.26)
1 − 2α cos x + α2
n=1

Ultima formulă se mai numeşte formula lui Poisson.

Problema 11.22 (Integrala Poisson) Fie α ∈ (0, 1), f o funcţie continuă de perioadă 2π,

an şi bn coeficienţii săi Fourier. Notăm prin

∞
a0 X n
f (x, r) = + α (an cos nx + bn sin nx) .
2
n=1
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 405

Să se arate că seria

∞
a0 X n
+ α (an cos nx + bn sin nx) (11.27)
2
n=1
este absolut convergentă şi că are loc relaţia
Zπ
1 1 − α2
f (x, r) = f (t) dt.
2π 1 − 2α cos(t − x) + α2
−π

(f (x, r) poartă numele de integrala lui Poisson).

Soluţie. Deoarece an , bn → 0, şirurile (an ) şi (bn ) sunt mărginite. Există atunci M > 0
astfel ı̂ncât, pentru orice n ∈ N, |an | ≤ M şi |bn | ≤ M. Cum

|αn (an cos nx + bn sin nx)| ≤ 2M αn

şi cum α ∈ (0, 1), conform criteriului Weierstrass, rezultă convergenţa uniformă a seriei
(11.27).
Ţinând acum cont de formulele lui an şi bn , obţinem
Zπ ∞ Z π
1 1X n
f (x, r) = f (t)dt + α f (t) cos n(t − x)dt. (11.28)
2π π
−π n=1 −π

1 P ∞
Dar cum seria + αn cos n(t−x) este absolut şi uniform convergentă, putem integra
2 n=1
termen cu termen relaţia (11.28) şi obţinem
Zπ " ∞
#
1 1 X n
f (x, r) = f (t) + α cos n(t − x) dt.
π 2
−π n=1

Folosind şi identitatea (11.26) de la problema anterioară, deducem concluzia.

Problema 11.23 Fie (gn ) un şir de funcţii reale definit pe R prin:





 n, dacă x = 2kπ, k ∈ Z

gn (x) = (−1)n−1 n, dacă x = (2k + 1)π, k ∈ Z

 sin nx


 , dacă x 6∈ πZ.
sin x
∞
αn gn , unde |α| < 1, converge uniform pe R către o funcţie continuă
P
Să se arate că seria
n=1
şi să se determine această funcţie.

Soluţie. Se observă că funcţiile gn sunt continue pe R. Cum

gn (x) = 2 cos(n − 1)x + gn−2 (x), ∀x ∈ R, ∀n ≥ 3, (11.29)

rezultă că |gn (x)| ≤ n, ∀x ∈ R, ∀n ∈ N. Atunci |αn gn | ≤ n |α|n , ∀x ∈ R, ∀n ∈ N. Cum

∞ ∞
n |α|n este evident convergentă, conform criteriului lui Weierstrass, seria αn gn
P P
seria
n=1 n=1
406

converge uniform pe R. În baza transferului de continuitate, suma ei este continuă. În
virtutea relaţiei (11.29), avem
∞
X ∞
X ∞
X
n n
α gn (x) = 2 α cos(n − 1)x + αn gn−2 (x), ∀x ∈ R, (11.30)
n=3 n=3 n=3

iar seriile din membrul drept sunt de asemenea uniform convergente pe R. Însă αg1 = α
şi α2 g2 = 2α2 cos x. Folosind aceste relaţii şi (11.30), obţinem
∞
X ∞
X ∞
X
n n 2
α gn (x) = α + 2α α cos nx + α αn gn (x), ∀x ∈ R,
n=1 n=1 n=1

de unde
∞ ∞
X α 2α X n
αn gn (x) = 2
+ α cos nx, ∀x ∈ R.
1−α 1 − α2
n=1 n=1
α
Folosind şi relaţia (11.26), obţinem că funcţia sumă cerută este .
1 − 2α cos x + α2

Problema 11.24 Fie f şi F două funcţii la pătrat integrabile definite pe [−l, l] şi
∞
a0 X nπx nπx
f (x) ∼ + (an cos + bn sin ),
2 l l
n=1
∞
A0 X nπx nπx
F (x) ∼ + (An cos + Bn sin )
2 l l
n=1

seriile Fourier ataşate lor. Să se arate că

Zl ∞
1 a0 A0 X
f (x)F (x)dx = + (an An + bn Bn ).
l 2
−l n=1

Soluţie. Seriile Fourier ataşate funcţiilor f + F şi f − F sunt

∞
a0 + A0 X nπx nπx
f (x) + F (x) ∼ + [(an + An ) cos + (bn + Bn ) sin ],
2 l l
n=1
∞
a0 − A0 X nπx nπx
f (x) − F (x) ∼ + [(an − An ) cos + (bn − Bn ) sin ].
2 l l
n=1

Deoarece f şi F sunt funcţii la pătrat integrabile, f + F şi f − F sunt la pătrat integrabile.
Egalitatea lui Parseval ne conduce la
Zl ∞
1 2 (a0 + A0 )2 X
[f (x) + F (x)] dx = + [(an + An )2 + (bn + Bn )2 ],
l 2
−l n=1

Zl ∞
1 (a0 − A0 )2 X
[f (x) − F (x)]2 dx = + [(an − An )2 + (bn − Bn )2 ].
l 2
−l n=1

Scăzând ultimele egalităţi, obţinem egalitatea cerută.

Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 407

Problema 11.25 Fie α ∈ (0, 1) şi f : R → R periodică de perioadă 2π, cu

sh x
f (x) = dacă x ∈ (−π, π) \ {0}, f (0) = f (π) = 0.
|x|α
∞
P
1) Arătaţi că seria Fourier asociată lui f este de forma bn sin nx, şi că bn =
  n=1
1
O .
n1−α
2) Studiaţi convergenţa seriei Fourier de mai sus.

Soluţie. 1) Deoarece f este periodică de perioadă 2π este local integrabilă pe R, deci

seria sa Fourier există. În plus, deoarece f este impară, seria Fourier va fi o serie numai
de sinusuri. Avem
Zπ
2 sin nt
bn = sh t α dt, ∀n ∈ N∗ .
π t
0

π Rπ Rt sin nu
Putem scrie: bn = lim sh t · ϕ0 (t)dt, unde ϕ este aplicaţia de clasă C 1 : t 7→ α
du.
2 x→0+ x π u
Integrând prin părţi obţinem, pentru orice x ∈ (0, π] :
Zπ π Zπ
0

sh t · ϕ (t)dt = sh t · ϕ(t) − ch t · ϕ(t)dt.
x
x x

R0 sin nu
Cum α
du, α < 1 converge, deducem că
π u

Zπ
2
bn = ch t · (−ϕ(t))dt.
π
0

1 nπ
R sin v
Făcând schimbarea de variabilă v = nu, avem: −ϕ(t) = dv. Aplicaţia con-
n1−α nt v α
Rx sin v
tinuă ψ : x 7→ α
dv din R∗+ ı̂n R se poate prelungi prin continuitate la R+ .
1 v
∞
R sin v
Folosind convergenţa integralei α
dv, ea admite o limită finită la ∞. Există deci
1 v
M = sup |ψ(x)| . Deducem atunci că
x∈R+
π 
Z
2 1
|bn | = ·  ch t · (ψ(nπ) − ψ(nt))dt
π n1−α
0
2 1
≤ · 2M · sh π · 1−α .
π n
2) Pentru orice x0 6∈ πZ, f este derivabilă ı̂n x0 . Atunci seria Fourier asociată lui
f converge ı̂n x0 , având drept sumă f (x0 ). Pentru x0 ∈ πZ, seria Fourier este vizibil
convergentă ı̂n x0 , cu suma 0, iar ı̂n punctele de acest tip f (x0 ) = 0. În concluzie, seria
Fourier asociată lui f converge simplu pe R, având drept sumă f.
408

Problema 11.26 Fie (bn )n∈N∗ un şir descrescător de numere reale, cu limita 0; acestui
∞
P
şir ı̂i asociem seria trigonometrică fn , unde fn (x) = bn sin nx.
n=1
1) Arătaţi că seria converge simplu pe R, şi uniform pe orice interval compact din R

care nu conţine multipli de 2π.

2) Stabiliţi echivalenţa următoarelor afirmaţii:

∞
P
(i) fn converge uniform pe R;
n=1
(ii) bn = O n1 ı̂n vecinătatea lui ∞.


∞
3) Presupunem că bn = O n1 ı̂n vecinătatea lui ∞. Arătaţi că suma seriei

P
fn este
n=1
mărginită şi local integrabilă pe R; găsiţi seria Fourier asociată funcţiei sumă.
∞
P
Soluţie. 1) (a) Pentru toţi x ∈ πZ, seria numerică fn (x), nulă, este convergentă.
n=1
n
sin kx, n ∈ N∗ , x ∈ R. Atunci (folosind transformarea lui Abel) putem
P
Notăm Sn (x) :=
k=1
scrie pentru orice n, p ∈ N
s
X s
X
fn+k (x) = (bn+k − bn+k+1 )Sn+k (x) − bn+1 Sn (x) + bn+p+1 Sn+p (x).
k=1 k=1
(n+1)x
sin nx
2 sin 2
Folosind formula clasică Sn (x) = , dacă x 6∈ 2πZ, obţinem că |Sn (x)| ≤
sin x2
1
sin x  , ∀n ∈ N, ∀x 6∈ 2πZ. Ţinând cont şi de faptul că bn+k − bn+k+1 ≥ 0, obţinem că
 
2
pentru orice x ∈ R \ 2πZ
 s  s
X  X
 fn+k (x) ≤ (bn+k − bn+k+1 ) |Sn+k (x)| + bn+1 |Sn (x)| + bn+p+1 |Sn+p (x)|
 
 
k=1 k=1
2b
≤  n+1
sin x  , ∀n, p ∈ N. (11.31)

2
∞
P
Deci, seria numerică fn (x) satisface criteriul lui Cauchy, deci este convergentă.
n=1
∞
P
În concluzie, fn este convergentă punctual pe R. Fie f suma sa. Se observă că f
n=1
este periodică de perioadă 2π şi impară.
(b) Periodicitatea lui f permite reducerea problemei la a arăta convergenţa uniformă a
P∞
lui fn pe un interval de forma [α, 2π − α], cu α ∈ (0, π). Avem, ı̂n virtutea monotoniei
n=1
funcţiei sin pe intervalul α2 , π − α2 ,
 
 p 
X  2b
n+1
sup  fn+k (x) ≤ α .
 
x∈[α,2π−α]   sin 2
k=1
∞
P
Cum lim bn = 0, fn verifică criteriul lui Cauchy de convergenţă uniformă pe [α, 2π−α],
n→∞ n=1
deci converge uniform pe acest interval.
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 409

Mai remarcăm, ı̂n virtutea transferului de continuitate, că f este continuă pe R \ 2πZ.
De asemenea, folosind inegalitatea sin x2 ≥ πx pentru x ∈ [0, π], majorarea (11.31) arată
că
∞
 
 X  2πb
n+1
f (x) ≤ , ∀n ∈ N, ∀x ∈ (0, π]. (11.32)
 
k
x

 
k=n+1
∞
P
2) (i) ⇒ (ii) : Prin ipoteză, fn converge uniform pe R. Avem, ı̂n particular,
n=1
 !
2n
 X 
lim sup  bk sin kx = 0,
 
n→∞ x∈R  
k=n+1

de unde
2n
!
X kπ
lim bk sin = 0.
n→∞ 4n
k=n+1

Cum, pentru orice număr natural din intervalul [n + 1, 2n], avem că
π kπ
0 ≤ b2n sin ≤ bk sin ,
4 4n
rezultă că lim (nb2n ) = 0. Cum 0 ≤ b2n+1 ≤ b2n , avem şi că lim (nb2n+1 ) = 0. Deducem
n→∞ n→∞
de aici că lim (nbn ) = 0.
n→∞
(ii) ⇒ (i) : Prin ipoteză, lim (nbn ) = 0.
n→∞
Fie ε > 0. Există atunci n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât 0 ≤ nbn ≤ ε, pentru orice n ≥ n0 .
π
Considerăm x ∈ (0, π] şi n ≥ n0 . Notând cu p partea ı̂ntreagă a lui , putem scrie:
x
 n+p−1  
∞  ∞
 
X  X  X 
 fk (x) ≤ |fk (x)| +  fk (x) .
  
 
k=n k=n k=n+p 
π
Majorând |sin kx| prin kx, x prin p, şi kbk prin ε, obţinem
n+p−1 n+p−1 n+p−1 n+p−1
X X X X π
|fk (x)| = bk |sin kx| ≤ bk kx ≤ ε = πε.
p
k=n k=n k=n k=n
hπ i
π
Folosind acum (11.32), şi majorând x prin n + p = n + , obţinem că
x
 
 ∞
 X 
 2πbn+p
 fk (x) ≤ ≤ 2(n + p)bn+p ≤ 2ε.

k=n+p

 x

În concluzie, pentru orice x ∈ (0, π], avem

∞
 
X 
 fk (x) ≤ (π + 2)ε.
 
 
k=n

Cum această inegalitate este satisfăcută ı̂n mod trivial ı̂n punctul 0, folosind de asemenea
∞
P
paritatea şi periodicitatea, este satisfăcută ı̂n orice x ∈ R. Rezultă cu seria fn converge
n=1
uniform pe R.
410

3) Aplicăm concluzia de la punctul 2). Ştim că ∃M > 0 astfel ı̂ncât, pentru orice
π
n ∈ N∗ , nbn ≤ M. Fie x ∈ (0, π]. Notând iarăşi cu p partea ı̂ntreagă a lui , avem că
x
 
s  ∞ 
X  X 
|f (x)| ≤ |fk (x)| +  fk (x) .
k=1 k=p+1 
π
Majorând din nou |sin kx| prin kx, x prin p, şi kbk prin M, obţinem că
s
X
|fk (x)| ≤ πM.
k=1

Folosind din nou (11.32), şi majorând πx prin p + 1, avem

 
 X∞ 
  2πbp+1
 fk (x) ≤ ≤ 2(p + 1)bp+1 ≤ 2M.

k=p+1  x

Inegalitatea |f (x)| ≤ (π + 2)M este deci adevărată pentru orice x ∈ (0, π]; cum este
evident satisfăcută ı̂n x = 0, este adevărată pe R ı̂n virtutea parităţii şi a periodicităţii lui
f. Aplicaţia f : R → R este deci mărginită.
Restricţia lui f la intevalul [0, 2π] este mărginită şi are cel mult două puncte de dis-
continuitate (0 şi 2π); ea este deci integrabilă; rezultă că f este local integrabilă şi că este
dezvoltabilă ı̂n serie Fourier. Seria Fourier asociată va fi o serie numai de sinusuri, pe care
∞
cn sin nx. Calculăm cm pentru fiecare m ∈ N∗ fixat. Avem
P
o vom nota
n=1

Zπ Zπ ∞
!
π X
cm = f (t) sin mt dt = gn (t) dt,
2
0 0 n=1

∞
P
unde gn (t) = bn sin nt sin mt. Este evident că gn este convergentă simplu pe [0, π] şi are
n=1
ca sumă funcţia x 7→ f (x) sin mx. Vom arăta că această convergenţă este uniformă.
∞
P P∞
Studiem Tn (x) := gk (x) = sin mx · fk (x). Tn (0) = 0 e trivial. Pentru x ∈
k=n+1 k=n+1
(0, π] folosim (11.32) şi obţinem
∞
 
 X  2πbn+1
|Tn (x)| = |sin mx|  fk (x) ≤ mx · = 2πmbn+1 .
 
  x
k=n+1

Rezultă sup |Tn (x)| ≤ 2πmbn+1 . Dar bn+1 → 0.

x∈[0,π]
Folosind acum convergenţa uniformă, putem scrie
π 
∞ Z
π X
cm =  bn sin nx sin mx dx .
2
n=1 0

Rπ
Cum sin nx sin mx dx = δ mn π2 , rezultă că bm = cm .
0
∞
P
Seria Fourier asocită lui f este deci fn .
n=1
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 411

∞
1 1
p ∈ N∗ . Arătaţi că Γp ∈ Q∗+ .
P
Problema 11.27 Fie Γp := π 2p n2p
,
n=1

Soluţie. Fie f2k−1 , f2k , p ∈ N∗ , periodice de perioadă 2π de la R la R, definite prin

f2k−1 (x) = x2k−1 , dacă x ∈ (−π, π), f2k−1 (π) = 0,
f2k (x) = x2k , dacă x ∈ (−π, π].
Aceste funcţii sunt local integrabile şi admit (respectiv) dezvoltările ı̂n serii Fourier
∞ ∞
X ak0 X k
bkn sin nx şi + an cos nx.
2
n=1 n=1

Folosind formulele lui bkn şi akn , obţinem (prin integrare prin părţi) că, pentru orice n ∈ N∗ ,
2π 2k 2k(2k + 1) k
bk+1
n = (−1)n+1 − bn ,
n n2
2k k
akn = − b .
n n
2
Prin calcul direct, găsim că b1n = (−1)n+1 . Prin recurenţă după k ∈ N∗ , se deduce că
n
există β k,l ∈ Z şi αk,l ∈ Z, independente de n, astfel ı̂ncât
k−1 k−1
X π 2l X π 2l
(−1)n bkn = β k,l 2k−1−2l
; (−1)n akn = αk,l ,
n n2k−2l
l=0 l=0

2π 2k
pentru orice n, k ∈ N∗ . De asemenea, obţinem direct că ak0 = .
2k + 1
Pentru k ∈ N∗ fixat, avem, din formula lui Parseval:
∞ Zπ
1X k 2 1 π 4k−2
(bn ) = t4k−2 dt = , (11.33)
2 π 4k − 1
n=1 0
∞
1X π 4k
1
(akn )2 = − (ak0 )2 .
2 4k + 1 4
n=1

Pentru k = 1, deducem că

1 1
şi Γ2 = .
Γ1 = (11.34)
6 90
2
Pentru k ≥ 2, avem, notând Λk = {0, 1, . . . , k − 1} :
∞ ∞
X X 0
X 1
(bkn )2 = β k,l β k,l0 π 2(l+l ) .
n4k−2−2(l+l0 )
n=1 (l,l0 )∈Λk n=1

Din (11.33) şi din definiţia lui Γp , avem că

X
β k,l β k,l0 Γ2k−1−(l+l0 ) ∈ Q.
(l,l0 )∈Λk

În acelaşi mod X

αk,l αk,l0 Γ2k−(l+l0 ) ∈ Q.
(l,l0 )∈Λk

Folosind (11.34), deducem prin recurenţă că Γp ∈ Q∗+ , ∀p ∈ N∗ .

412

Problema 11.28 (Teorema lui Riemann) 1) Fie f : [a, b] → R o funcţie integrabilă ı̂n

sens propriu sau absolut integrabilă ı̂n sens impropriu pe intervalul compact [a, b]. Să se

arate că:
Zb Zb
lim f (x) sin tx dx = 0 şi lim f (x) cos tx dx = 0.
t→∞ t→∞
a a

2) Fie g : [−l, l] → R, integrabilă ı̂n sens propriu sau absolut integrabilă ı̂n sens

impropriu pe [−l, l]. Arătaţi că an şi bn , coeficienţii Fourier corespunzători lui g, satisfac

lim an = lim bn = 0. Deduceţi un criteriu necesar pentru ca o serie trigonometrică să

n→∞ n→∞

fie serie Fourier.

Soluţie. 1) Observăm că, pentru orice interval compact [c, d], avem
d 
Z   
 sin tx dx =  cos tc − cos td  ≤ 2 .
   
 |t| (11.35)


 
 t
c

Presupunem mai ı̂ntâi că funcţia f este integrabilă ı̂n sens propriu pe [a, b]. Fie a = x0 <
x1 < · · · < xn−1 < xn = b o diviziune a intervalului [a, b]; notăm mi = inf f (x),
x∈[a,b]
Mi = sup f (x) şi ω i = Mi − mi . Atunci, ţinând seama şi de (11.35), avem
x∈[a,b]

b   x 
Z  n−1 Zi+1 
  X 
 f (x) sin tx dx =  f (x) sin tx dx
  
   i=0 
a x
 x i xi+1

n−1 Zi+1 n−1
X Z 
X 
= 
 [f (x) − mi ] sin tx dx + mi sin tx dx
 i=0 i=0 
xi xi
n−1 n−1
X 2 X
≤ ω i (xi − xi−1 ) + |mi | .
|t|
i=0 i=0

Cum f este integrabilă pe [a, b], obţinem din criteriul lui Darboux că pentru orice ε > 0,
există δ ε > 0 astfel ı̂ncât, pentru orice diviziune cu norma mai mică decât δ ε , diferenţa
sumelor Darboux este mai mică decât 2ε . Presupunem că norma diviziunii alese de noi este
n−1 4 n−1
ω i (xi − xi−1 ) < 2ε . Notăm tε =
P P
mai mică decât δ ε , şi obţinem deci că |mi | . Atunci
i=0 ε i=0

n−1
2X ε
|mi | < , ∀t > tε .
t 2
i=0
 
Rb  Rb
Aşadar, ∀ε > 0, ∃tε ∈ R, ∀t > tε :  f (x) sin tx dx < ε. Deci, lim f (x) sin tx dx = 0.
 
a  t→∞ a

Să presupunem acum că f este absolut integrabilă ı̂n sens impropriu pe [a, b]. Cum
|f (x) sin tx| ≤ |f (x)| , ∀x ∈ [a, b], ∀t ∈ R, folosind criteriul comparaţiei, deducem că in-
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 413

Rb
tegrala f (x) sin tx dx este absolut convergentă ı̂n sens impropriu pe [a, b]. Pentru a re-
a
b−0
R
zolva problema, este suficient să considerăm cazul ı̂n care aceasta este de tipul f (x)dx,
a
celelalte cazuri rezolvându-se analog. Întrucât integrala considerată este convergentă,
∀ε > 0, ∃η = η ε ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
b 
Z 
 f (x) sin tx dx < ε , ∀t ∈ R.
 
  2
 
η

Dar
 η cum pe intervalul
 compact [a, η] ştim din demonstraţia anterioară că ∃tε ∈ R, ∀t > tε :
R  ε
 f (x) sin tx dx < , rezultă că ∀ε > 0, ∃η = η ε ∈ (a, b), ∃tε ∈ R, ∀t > tε
  2
a
b  η  b 
Z  Z  Z 
     
 f (x) sin tx dx ≤  f (x) sin tx dx +  f (x) sin tx dx < ε.
     
     
a a η

Rb
De aici, lim f (x) sin tx dx = 0. Pentru cealaltă integrală, demonstraţiile sunt complet
t→∞ a
analoage.
2) Folosind punctul 1), deducem imediat că an → 0, bn → 0. Să remarcăm faptul că
acest lucru reiese şi din inegalitatea lui Bessel sau din egalitatea lui Parseval, dar numai
pentru funcţiile de pătrat integrabil ı̂n sens impropriu sau integrabile ı̂n sens propriu. După
1
cum se poate vedea examinând funcţia g : [0, 1] → R, g(x) = √ , dacă x ∈ (0, 1], şi g(0) =
x
0, nu orice funcţie de pătrat integrabil ı̂n sens impropriu este integrabilă ı̂n sens impropriu.
1 + h2 (x)
Reciproca este adevărată, după cum ne arată inegalitatea |h(x)| ≤ , ∀x ∈ [a, b].
2
În concluzie, un criteriu necesar ca o serie trigonometrică să fie serie Fourier este ca şirurile
(an ) şi (bn ) formate din coeficienţii ei să conveargă la 0.

Problema 11.29 1) (Nucleele Dirichlet şi Fejér) Fie seria divergentă

∞
1 X
+ cos nx. (11.36)
2
n=1

Calculaţi sumele
n
1 X s0 (x) + s1 (x) + · · · + sn (x)
sn+1 (x) = + cos kx şi σ n+1 (x) = .
2 n+1
k=1

Funcţia sn+1 (x) se numeşte nucleul lui Dirichlet, iar funcţia σ n+1 (x) se numeşte nucleul

lui Fejér.

Arătaţi că pentru orice x 6= 2kπ, seria (11.36) este (C, 1)− sumabilă către 0. Verificaţi că
Zπ Zπ
1 1
sn+1 (t)dt = σ n+1 (t)dt = 1.
π π
−π −π
414

(O serie se numeşte (C, 1)−sumabilă dacă şirul mediilor aritmetice ale sumelor sale

parţiale este convergent.)

2) Fie seria
∞
X
sin nx. (11.37)
n=1

1
2, dacă x 6= 2kπ


Arătaţi că este (C, 1)−sumabilă, cu (C, 1)−suma = .
 0, dacă x = 2kπ.


sin(n + 12 )x
Soluţie. 1) Se obţine sn+1 (x) = şi
2 sin x2
 
1 1 x 3x 1
σ n+1 (x) = · sin + sin + · · · + sin(n + )x
n + 1 2 sin x2 2 2 2
1 sin2 (n + 21 )x
= .
n + 1 2 sin2 x2

Pentru orice x 6= 2kπ avem lim σ n+1 (x) = 0. Verificarea integralelor rezultă direct.
n→∞
2) Se obţine
n
cos x2 − cos n + 1


X
2 x
Sn (x) = sin kx = ,
2 sin x2
k=1

S1 (x) + S2 (x) + · · · + Sn (x) 1 x 1 sin(n + 1)x − sin x

= ctg − ,
n 2 2 n 4 sin2 x2
de unde concluzia.

Problema 11.30 (Integralele Dirichlet şi Fejér) Fie f : [−π, π] → R o funcţie periodică

de perioadă 2π. Notăm cu s suma seriei Fourier asociate lui f, iar cu sn suma parţială
n
a0 X
sn (x) = + (ak cos kx + bk sin kx) .
2
k=1

Arătaţi că
Zπ
sin n + 21 u


1
sn (x) = [f (x + u) + f (x − u)]du, (11.38)
2π sin u2
0
s0 (x) + s1 (x) + · · · + sn−1 (x)
σ n (x) =
n
Zπ
1 sin2 nu
2
= [f (x + u) + f (x − u)]du. (11.39)
2nπ sin2 u2
0

Calculaţi apoi diferenţele sn (x) − s(x) şi σ n (x) − s(x).

Integralele (11.38) şi (11.39) se numesc, respectiv, integralele Dirichlet şi Fejér.
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 415

Soluţie. Folosind expresiile integrale ale coeficienţilor ak şi bk , precum şi problema
anterioară, obţinem
Zπ " n
#
1 1 X
sn (x) = f (u) · + cos k(u − x) du
π 2
−π k=1
Zπ
1 sin(2n + 1) u−x
2
= f (u) · u−x du.
π 2 sin 2
−π

Cum ı̂n integrala precedentă funcţiile de u care apar sunt periodice de perioadă 2π, valoarea
integralei nu se modifică dacă schimbăm intervalul de integrare ı̂n [x − π, x + π]. Atunci,
folosind şi schimbarea de variabilă t = u − x, obţinem
x+π Zπ
sin(2n + 1) u−x sin(n + 12 )t
Z
1 2 1
sn (x) = f (u) · u−x du = f (x + t) ·
dt
π 2 sin 2 π 2 sin 2t
x−π −π
0 π

1 1
sin(n + 2 )t sin(n + 2 )t
Z Z
1
= f (x + t) · t dt + f (x + t) · dt
π 2 sin 2 2 sin 2t
−π 0
Zπ
1 sin(n + 12 )t
= [f (x + t) + f (x − t)] · dt,
π 2 sin 2t
0
adică (11.38) este arătată.
Pentru calculul lui σ n (t), ţinem seama de (11.38), de proprietatea de aditivitate a
integralei şi de formula (folosită mai sus)
x 3x 1 sin2 (n + 21 )x
sin + sin + · · · + sin(n + )x = .
2 2 2 2 sin2 x2
Dacă f ≡ 1 ı̂n (11.38), atunci toţi coeficienţii Fourier asociaţi ei sunt 0, ı̂n afară de a0 ,
care este 2. Prin urmare, suma parţială de rang n asociată ei este identic egală cu 1. Din
2 Rπ sin(n + 12 )t
relaţia (11.38) deducem atunci că dt = 1. De aici, folosind aceeaşi relaţie,
π 0 2 sin 2t
obţinem
Zπ
1 sin(n + 12 )t
sn (x) − s(x) = [f (x + t) + f (x − t) − 2s(x)] · dt. (11.40)
π 2 sin 2t
0
Cu un calcul similar care porneşte de la formula (11.39), şi folosind identitatea
π sin2 nt
1 2
R
2πn 2 t dt = 1, obţinem
0 sin 2
Zπ
1 sin2 nt
2
σ n (x) − s(x) = [f (x + t) + f (x − t) − 2s(x)] · dt. (11.41)
2nπ 2 sin2 2t
0

Problema 11.31 Fie f ca ı̂n problema anterioară. Folosind formula integralei Dirichlet,

să se arate că dacă f este mărginită, există A, M > 0 astfel ı̂ncât are loc evaluarea Lebesgue
 n

a 
 0 X
 + (ak cos kx + bk sin kx) < AM ln n.

2 
k=1
416

Soluţie. Deoarece f este mărginită, există M > 0 astfel ı̂ncât |f (x)| ≤ M, ∀x ∈ [−π, π].
x
În formula (11.38) folosim această inegalitate, precum şi faptul că sin x2 ≥ , ∀x ∈ [−π, π].
π
Obţinem succesiv

Zπ  Zπ 
sin n + 12 u sin n + 21 u



M
|sn (x)| ≤ du ≤ M du
π sin u2 u
0 0
(n+ 21 )π
|sin t|
Z
M
= dt.
n + 12 t
0

|sin t| |sin t| |sin t| 1

Cum ≤ 1, dacă x ∈ (0, 1], lim = 1, şi cum ≤ , dacă x > 1, avem
t t→0+ t t t
1
Z1 (n+
Z 2 )π    
dt 1
|sn (x)| ≤ M dt + M = M 1 + ln n + t ≤ M (1 + ln n + ln 2π).
t 2
0 1

1 + ln 2π
Fie A > 1 + . Atunci 1 + ln n + ln 2π < A ln n. De aici, concluzia.
ln 2

Problema 11.32 (Teorema localizării) Să se arate că, dată o funcţie absolut integra-

bilă f, comportarea seriei Fourier asociată lui f, ı̂ntr-un punct x0 , depinde exclusiv de

comportarea funcţiei f ı̂ntr-o vecinătate a acestui punct.

Soluţie. Fie δ ∈ (0, π). Considerăm funcţia g : [x0 − π, x0 + π] → R, dată prin


f (x), dacă x ∈ (x0 − δ, x0 + δ)
g(x) =
0, dacă x ∈ [x0 − π, x0 − δ) ∪ (x0 + δ, x0 + π].

Folosind (11.38), obţinem succesiv sumele parţiale pentru f şi pentru g

Zπ
sin n + 12 u


1
sn (x0 ) = [f (x0 + u) + f (x0 − u)]du
2π sin u2
0
Zπ
sin n + 12 u


1
Sn (x0 ) = [g(x0 + u) + g(x0 − u)]du
2π sin u2
0
Zδ
sin n + 12 u


1
= [f (x0 + u) + f (x0 − u)]du.
2π sin u2
0

Atunci, diferenţa acestora este

Zπ
sin n + 12 u


1
sn (x0 ) − Sn (x0 ) = [f (x0 + u) + f (x0 − u)]du.
2π sin u2
δ
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 417

1
Cum funcţia [f (x0 + u) + f (x0 − u)] este absolut integrabilă pe [δ, π], rezultă ı̂n
sin u2
baza teoremei lui Riemann (vezi Problema 11.28) că

lim (sn (x0 ) − Sn (x0 )) = 0.

n→∞

De aici, se deduce faptul că pentru δ > 0 arbitrar de mic, comportarea sumelor sn (x0 )
depinde de comportarea funcţiei f ı̂n intervalul (x0 − δ, x0 + δ), şi nu de valorile din
exteriorul acestui interval.

Problema 11.33 (Criteriul lui Dini) Fie f : R → R o funcţie periodică de perioadă 2π şi

integrabilă ı̂n sens propriu sau absolut integrabilă ı̂n sens impropriu pe intervalul [−π, π],

x0 un punct din acest interval unde f are limite laterale finite şi

f (x0 + 0) + f (x0 − 0)
s0 = .
2

Să se arate că dacă există un număr a ∈ (0, π] astfel ı̂ncât integrala
Za
|f (x0 + t) + f (x0 − t) − 2s0 |
dt
t
0

să fie convergentă, atunci seria Fourier asociată funcţiei f converge ı̂n punctul x0 către s0 .

f (x0 + t) + f (x0 − t) − 2s0

Soluţie. Fie funcţia h : [0, π] → R, h(t) = , dacă t ∈ (0, π],
2 sin 2t
t
h(0) = 0. Atunci, cum lim 2 sin t = 1, rezultă că pentru ε = 1, ∃δ > 0, ∀t a.ı̂. |t| < δ :
   t→0  2
 t  t 
 2 sin t − 1 < 1, sau  2 sin t  < 2. Fie acum t ∈ (0, min{δ, π}) . Avem

2 2
 
 f (x0 + t) + f (x0 − t) − 2s0 t 
|h(t)| =  ·
t 2 sin 2t 
2 |f (x0 + t) + f (x0 − t) − 2s0 |
< .
t
Rπ
Ţinând seama de ipoteză, deducem că h(x)dx este absolut convergentă. Atunci, ı̂n vir-
0
tutea Teoremei lui Riemann şi relaţiei (11.40), avem
Zπ
1 1
lim (sn (x0 ) − s0 ) = lim h(t) sin(n + )tdt = 0,
n→∞ n→∞ π 2
0

de unde concluzia.
Să mai observăm doar că dacă f este continuă ı̂n x0 , atunci s0 = f (x0 ).

Problema 11.34 (Criteriul lui Lipschitz) Fie f : R → R o funcţie periodică de perioadă

2π, integrabilă ı̂n sens propriu sau absolut integrabilă ı̂n sens impropriu pe intervalul
418

[−π, π] şi x0 ∈ R. Dacă ı̂n punctul x0 funcţia f este continuă şi dacă există constantele

pozitive M, α şi δ astfel ı̂ncât, pentru orice t ∈ (0, δ),

|f (x0 ± t) − f (x0 )| ≤ M tα ,

atunci seria Fourier asociată lui f converge ı̂n punctul x0 către f (x0 ).

Soluţie. Notăm g(t) := f (x0 + t) + f (x0 − t) − 2f (x0 ). Atunci

Zδ Zδ Zδ
|g(t)| |f (x0 + t) − f (x0 )| |f (x0 − t) − f (x0 )|
dt ≤ dt + dt
t t t
0 0 0
Zδ
2M δ α
≤ 2M tα−1 dt = .
α
0

Rδ |g(t)|
Rezultă că t dt este convergentă şi deci, ı̂n baza criteriului lui Dini (Problema 11.33),
0
concluzia.

Problema 11.35 (Teorema lui Fejér) Fie f ca ı̂n Problema 11.30. Presupunem că

Zπ
1 sin2 nu2
lim [f (x + u) + f (x − u) − 2s(x)]du = 0.
n→∞ 2nπ sin2 u2
0

Să se arate că seria Fourier asociată lui f este (C, 1)−sumabilă către s(x).

Dacă, ı̂n plus, f este mărginită, atunci seria Fourier asociată lui f este (C, 1)−sumabilă
f (x + 0) + f (x − 0)
către ı̂n punctele x ı̂n care limitele laterale ale funcţiei sunt finite, şi
2
(C, 1)−sumabilă către f (x) ı̂n punctele x ı̂n care f este continuă.

Soluţie. Prima parte rezultă direct din formula (11.41) şi din definiţia
(C, 1)−sumabilităţii.
Pentru partea a doua, demonstraţia este asemănătoare cu cea a Criteriului Dini. Notăm
ϕ(u) := f (x + u) + f (x − u) − 2s(x). Fie x un punct ı̂n care f are limitele laterale finite.
f (x + 0) + f (x − 0)
Punând s(x) = , constatăm că lim ϕ(u) = 0. Atunci, ∀ε > 0, ∃δ =
2 u→0
δ ε ∈ (0, π), ∀u a.ı̂. u ≤ δ : |ϕ(u)| < ε. Fixând δ, avem (din (11.41))

Zδ Zπ
1 sin2 nu
2 1 sin2 nu
2
σ n (x) − s(x) = · ϕ(u) · 2 u du + 2nπ · ϕ(u) · du.
2nπ 2 sin 2 2 sin2 u2
0 δ

Notând cu I1 şi I2 cele două integrale de mai sus, folosind faptul că |ϕ(u)| ≤ M pe (δ, π),
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 419

1 Rπ sin2 nu
2
şi totodată egalitatea du = 1, avem
2πn 0 sin2 u2

Zδ Zπ
1 sin2 nu
2 ε sin2 nu
2 ε
|I1 | ≤ 2 u |ϕ(u)| du ≤ 2πn 2 u du = 2 ,
2πn sin 2 sin 2
0 0
Zπ Zπ
1 sin2 nu
2 M M
|I2 | ≤ 2 u |ϕ(u)| du ≤ . du = .
2πn sin 2 2πn sin2 2δ 2n sin2 2δ
δ 0

Din aceste două relaţii, deducem că, pentru n suficient de mare,

|σ n (x) − s(x)| ≤ ε.

De aici, concluzia.

Problema 11.36 Să se arate că funcţia f : R → R dată prin


 ln cos x  , dacă x 6= (2k + 1)π, k ∈ Z
  
2
f (x) =
 0, dacă x = (2k + 1)π, k ∈ Z


este dezvoltabilă ı̂n serie Fourier pe R \ {(2k + 1)π | k ∈ Z} şi să se determine această

dezvoltare.

Soluţie. Funcţia f este periodică de perioadă 2π şi pară, deci este suficient să studiem
problema pe [0, π]. Cum f este nemărginită pe acest interval, trebuie arătat mai ı̂ntâi că f
este absolut integrabilă ı̂n sens impropriu pe [0, π]. Cum f este continuă pe orice interval
de forma [0, x], cu x ∈ [0, π), ea este integrabilă
√ Riemann pe acest interval. Mai observăm,
aplicând regula lui l’Hospital, că lim π − x |f (x)| = 0, de unde, ı̂n virtutea criteriului
x→π −
ı̂n α, f este absolut integrabilă pe [0, π], deci ı̂i putem determina coeficienţii Fourier. Fie
x0 ∈ [0, π) şi fie un interval compact [x0 − α, x0 + α] ⊂ (−π, π). Cum f este derivabilă
cu derivata continuă pe (−π, π), rezultă că f este lipschitziană pe [x0 − α, x0 + α]. Prin
urmare, f verifică toate condiţiile din Criteriul lui Lipschitz (Problema 11.34), deci seria
Fourier asociată ei converge ı̂n punctul x0 către f (x0 ). De aici, cum x0 a fost ales arbitrar
din [0, π), folosind paritatea şi periodicitatea funcţiei f, rezultă că este dezvoltabilă ı̂n serie
Fourier numai de cosinusuri pe R \ {(2k + 1)π | k ∈ Z}. În plus,
Zπ Zπ
 
π
2 2 sin nx x  1 x
an = f (x) cos nx dx =  ln cos  + sin nx tg dx .
π π n 2 0 2n 2
0 0

Folosind faptul că lim sin nx ln cos x2 = 0, făcând schimbarea de variabilă x = π − y şi
x→π
ţinı̂nd cont de formulele
     
y 1 1 1
sin ny cos = sin n + y + sin n − y ,
2 2 2 2
n
sin n + 12 x − sin x2


X
cos kx = ,
2 sin x2
k=1
420

avem
π
Zπ

n n−1
! !
(−1)n+1
Z
1 X 1 X
an =  + cos ky dy + + cos ky dy 
nπ 2 2
0 k=1 0 k=1

(−1)n+1
= .
n
De aici,
∞
a0 X (−1)n+1
f (x) = + cos nx, ∀x 6= (2k + 1)π, k ∈ Z.
2 n
n=1

P∞ (−1)n+1
Pentru x = 0 ı̂n relaţia de mai sus, obţinem a0 = −2 = −2 ln 2. În punctele
n=1 n
de forma (2k + 1)π, k ∈ Z seria din membrul drept este divergentă, deci egalitatea nu are
loc.

Problema 11.37 (Hurwitz) Fie Γ mulţimea tuturor curbelor simple şi ı̂nchise care au

aceeaşi lungime l. Presupunând că ecuaţiile lor parametrice pot fi scrise sub forma seriilor

Fourier
∞  
a0 X 2nπ 2nπ
x = x(s) = + an cos s + bn sin s ,
2 l l
n=1
∞  
α0 X 2nπ 2nπ
y = y(s) = + αn cos s + β n sin s ,
2 l l
n=1

unde s este chiar arcul de curbă (0 ≤ s < l), să se arate că dintre toate curbele familiei Γ

cercul este curba care ı̂nchide aria maximă.

Soluţie. Fie γ ∈ Γ. Lungimea sa l şi aria A a mulţimii pe care o mărgineşte sunt date
de formulele

Z Zl p
l = ds = [x0 (t)]2 + [y 0 (t)]2 dt,
γ 0
I Zl
1
x(t) · y 0 (t) − y(t) · x0 (t) dt.


A = xdy − ydx =
2
γ 0

Derivatele x0 (t) şi y 0 (t) sunt date de formulele

∞  
0 2π X 2nπ 2nπ
x (t) = −nan sin t + nbn cos t ,
l l l
n=1
∞  
2π X 2nπ 2nπ
y 0 (t) = −nαn sin t + nβ n cos t .
l l l
n=1
Şiruri şi serii de funcţii: serii Taylor, serii Fourier 421

Dar, (folosind eventual faptul că aplicaţia h·, ·i : L2 [0, l] × L2 [0, l] → R, hf, gi :=
1
Rl
l f (t)g(t)dt este un produs scalar pe spaţiul liniar al claselor de funcţii de pătrat integrabil
0
ı̂n sens Lebesgue pe [0, l]), se poate deduce că

Zl
l= [x0 (t)]2 + [y 0 (t)]2 dt.
0

Folosind acum formula lui Parseval şi cea dată de Problema 11.24, obţinem din for-
mulele lungimii şi ariei de mai sus că
∞
2π 2 X 2 2
n an + b2n + α2n + β 2n ,


l =
l
n=1
∞
X
A = π n (an β n − αn bn ) .
n=1

Calculăm diferenţa dintre aria cercului de lungime l şi aria A mărginită de o curbă de
aceeaşi lungime cu cercul. Avem
∞ ∞
l2 πX 2 2 X
n an + b2n + α2n + β 2n − π


−A = n (an β n − αn bn )
4π 2
n=1 n=1
∞
π X
= [(nan − β n )2 + (nbn + αn )2 + (n2 − 1)(α2n + β 2n )] ≥ 0.
2
n=1

l2
Diferenţa − A se anulează când a1 = β 1 , b1 = −α1 , an = bn = αn = β n = 0, n =
4π
2, 3, . . . . În acest caz aria mărginită de curba γ devine maximă, iar ecuaţiile parametrice
ale acestei curbe sunt
a0 2π 2π
x = x(s) = + a1 cos s + b1 sin s,
2 l l
α0 2π 2π
y = y(s) = − b1 cos s + a1 sin s,
2 l l
 a0 2  α 0 2
ceea ce reprezintă cercul de ecuaţie implicită x − + y− = 2(a21 + b21 ).
2 2
Capitolul 12

Funcţii complexe

Definiţii şi rezultate

Numere complexe
Se notează C mulţimea numerelor complexe z = x + iy, unde x, y ∈ R iar i2 = −1.
x = Re z şi y = Im z se numesc, respectiv partea reală şi partea imaginară a numărului
complex z.
Definiţii. Fie z = x + iy un număr complex. Se notează
z = x − iy
şi se numeşte conjugatul numărului complex z. Au loc relaţiile:
z+z z−z
Re z = ; Im z =
2 2i
p
Se notează |z| = (x2 + y 2 şi se numeşte modulul numărului complex z.
Definiţie şi teoremă. Fie z ∈ C, z 6= 0. Există şi este unic θ ∈ (−π, π], numit
argumentul numărului complex z şi notat arg z, astfel ı̂ncât:
Re z Im z
cos θ = ; sin θ =
|z| |z|
Intervalul (−π, π] se poate ı̂nlocui cu [0, 2π) sau cu orice alt interval de lungime 2π.
O expresie explicită a argumentului este:
( y
2arctg , x + |z| =
6 0
arg z = x + |z|
π, x + |z| = 0
Scrierea z = |z| (cos θ + i sin θ) poartă numele de forma trigonometrică a numărului
z ∈ C \ {0}. Orice alegere θ = arg z + 2kπ, k ∈ Z convine). Deoarece
(cos θ + i sin θ)(cos ϕ + i sin ϕ) = cos(θ + ϕ) + i sin(θ + ϕ)
deducem formula lui Moivre:
(cos θ + i sin θ)n = cos nθ + i sin nθ, ∀n ∈ Z

422
Funcţii complexe 423

1.3. Observaţie. Identificând R cu o dreaptă (raportată la un reper), urmează că

C = R × R se identifică cu un plan (raportat la un reper).
Aşadar, z 7→ (−z) reprezintă simetria faţă de punctul O; z 7→ z reprezintă simetria faţă
de axa Ox; z 7→ z + a reprezintă translaţia de vector a (a ∈ C); z 7→ ρz (ρ > 0) reprezintă
omotetia de centru O şi de raport ρ; z 7→ az (a ∈ C, |a| = 1) reprezintă rotaţia de centru
1 z 1
O şi de unghi arg a. În sfârşit, deoarece = 2 urmează că z 7→ reprezintă inversiunea
z |z| z
de pol O şi de putere 1, urmată de simetria faţă de axa Ox.
În unele aplicaţii, este comod să introducem un punct, notat ∞ 6∈ C. Nu vom defini
operaţii algebrice pe mulţimea C ∪ {∞} (care va fi numită planul complex extins). Şirul
1
(zn )n din C are limita ∞ dacă şi numai dacă |zn | → +∞. Evident: zn → ∞ ⇔ → 0.
zn

Transformări omografice
Definiţie. Cu fiecare numere a, b, c, d ∈ C, verificând ad − bc 6= 0, asociem funcţia
f : C ∪ {∞} → C ∪ {∞}, definită astfel:
dacă c 6= 0, atunci
 az + b
 , z ∈ C \ {−d/c}
cz + d

f (z) = ∞, z = −d/c


a/c, z=∞
respectiv, dacă c = 0
az + b
(
, z∈C
f (z) = d
∞, z=∞
d
Funcţiile de această formă sunt numite transformări omografice, iar z = − se
c
numeşte polul transformării.
Observaţii. Este evident că transformările omografice sunt funcţii continue. Cerinţa
ca ad − bc 6= 0 este echivalentă cu faptul că f este neconstantă.
Fiecare transformare omografică este funcţie olomorfă ı̂n C \ {−d/c} (respectiv ı̂n C,
dacă c = 0), iar:
ad − bc
f 0 (z) = 6= 0
(cz + d)2

În particular, transformările omografice păstrează unghiurile, ı̂n afara polului.

Propoziţie. Mulţimea transformărilor omografice formează grup faţă de compunerea
funcţiilor.
Propoziţie. Fiecare transformare omografică apare ca o compunere de următoarele
tipuri: (i) z 7→ z + a (translaţie); (ii) z 7→ az (a 6= 0, rotaţie ı̂n jurul originii, de unghi
arg a şi omotetie de centru 0 şi de raport |a|); (iii) z 7→ z −1 (inversiune de pol 0 şi de
putere 1, urmată de simetrie faţă de axa Ox).
Propoziţie. Fiind date două triplete (z1 , z2 , z3 ), (w1 , w2 , w3 ) din C ∪ {∞}, formate
din puncte distincte două câte două, există şi este unică o transformare omografică f ,
astfel ı̂ncât f (zk ) = wk , k = 1, 2, 3.
Lemă. Fiecare transformare omografică, diferită de identitate, are cel mult două
puncte fixe.
Propoziţie. Transformările omografice aplică: cercurile şi dreptele care trec prin polul
transformării ı̂n drepte; iar cercurile şi dreptele care nu trec prin pol ı̂n cercuri.
424

Propoziţie. Fie γ 1 , γ 2 două cercuri sau drepte. Există transformări omografice care
să aplice γ 1 pe γ 2 .

Probleme
z
Problema 12.1 Fie f : C → C definită prin f (z) = . Să se arate că f stabileşte
1 + |z|
o bijecţie ı̂ntre C şi o mulţime ∆, care se va determina. Să se scrie explicit inversa sa.

z |w|
Soluţie. Din ecuaţia f (z) = w, adică = w se deduce: |z| = dacă
1 + |z| 1 − |w|
w
şi numai dacă |w| < 1. Revenind ı̂n ecuaţia iniţială, se obţine z = . Aşadar
1 − |w|
w
∆ = {w ∈ C| |w| < 1} iar f −1 (w) = .
1 − |w|

Problema 12.2 Fie z1 , z2 , . . . , zn ∈ C. Să se arate că că există J ⊆ {1, 2, . . . , n}, astfel

ı̂ncât  
X  n
  1 X
 zj  ≥ √
 |zk |
 j∈J  4 2 k=1


Berkeley, 1990

Soluţie. Se partiţionează mulţimea {1, 2, . . . , n} ı̂n patru submulţimi, după cum zj se

află ı̂n unul din cele patru cadrane determinate de cele două bisectoare. Va exista deci cel
puţin o parte, din cele patru, pe care o notăm cu J, pentru care:
n
X 1X
|zj | ≥ |zj |
4
j∈J j=1

Din faptul că toate numerele zj aparţin unui acelaşi cadran are loc una din ine-
galităţile: |Re zj | ≥ √12 |zj | sau |Im zj | ≥ √12 |zj |. Mai departe, avem de asemenea
   
X  X X  X
   

 Re zj  =
 |Re zj | sau  Im zj  = |Im zj |. Inegalitatea cerută se deduce acum,
 j∈J  j∈J  j∈J  j∈J
observând că:      
     
X   X  X 

 z j
 ≥
 
 Re z j
 =
 
 Re z j


 j∈J   j∈J   j∈J 
sau      
     
X   X  X 

 z j
 ≥
 
Im z j
 =
 
 Im z j


 j∈J   j∈J   j∈J 

Problema 12.3 Fie a, b, c ∈ C necoliniare. Dacă (zn )n este un şir de numere complexe,

având proprietatea că fiecare din şirurile: (|zn − a|)n ; (|zn − b|)n ; (|zn − c|)n converg,

atunci (zn )n este convergent.

Funcţii complexe 425

Soluţia 1. Şirul (zn )n rezultă mărginit. Dacă nu ar fi convergent, ar avea cel puţin
două subşiruri convergente, cu limite distincte, fie acestea z 6= z 0 . Ar urma: |z −a| = |z 0 −a|
şi analoagele. Adică a, b, c s-ar afla pe mediatoarea segmentului determinat de z şi z 0 , ı̂n
contradicţie cu ipoteza de necoliniaritate.

Soluţia 2. Se obţine prin calcul efectiv. Să notăm:

an = |zn − a|; bn = |zn − b|; cn = |zn − c|

şi:
A = lim an ; B = lim bn ; C = lim cn
n→+∞ n→+∞ n→+∞

Avem:
 zn zn − azn − azn = a2n − |a|2


z z − bzn − bzn = b2n − |b|2

 n n
zn zn − czn − czn = c2n − |c|2
Considerat ca sistem liniar de trei ecuaţii cu necunoscutele: zn zn , zn , zn , soluţia este unică,
deoarece ipoteza de necoliniaritate asigură exact că determinantul sistemului este nenul.
Se obţine:
 1 a2n − |a|2 −a 
 
 
 1 b2n − |b|2 −b 
 
 1 c2 − |c|2 −c 
n
zn =  
 1 −a −a 
 
 1 −b −b 
 
 1 −c −c 

de unde rezultă că şirul (zn )n este convergent şi are limita:
 1 A2 − |a|2 −a 
 
 
 1 B 2 − |b|2 −b 
 
 1 C 2 − |c|2 −c 
 
 1 −a −a 
 
 1 −b −b 
 
 1 −c −c 

Observaţii. Între A, B, C există o relaţie, care se obţine scriind că soluţia zn zn a

sistemului este produsul soluţiilor zn şi zn .
Geometric, |zn − a| → A ı̂nseamnă că şirul (zn )n are toate punctele de acumulare pe
cercul de centru a şi de rază A. Cercurile de centre a, b, c nu pot avea mai mult decât un
punct comun, tocmai datorită ipotezei de necoliniaritate.

Problema 12.4 Să se arate că proiecţia stereografică, definită prin:

x1 + ix2
(x1 , x2 , x3 ) 7→ dacă x3 6= 1
1 − x3

stabileşte o bijecţie bicontinuă ı̂ntre planul complex extins C ∪ {∞} şi sfera unitate din R3 .

Să se arate că acestă corespondenţă transformă orice cerc de pe sferă ı̂ntr–un cerc sau

ı̂ntr-o dreaptă din plan.

426

Soluţie. Notăm cu S sfera unitate din R3 , de ecuaţie x21 + x22 + x23 = 1. Fie P ∈ S
punctul de coordonate (0, 0, 1) (“polul nord”)
Pentru un punct oarecare M ∈ S \{P }, de coordonate (x1 , x2 , x3 ), dreapta determinată
de punctele P şi M are ecuaţia
X Y Z −1
= =
x1 x2 x3 − 1
 
x1 x2
deci intersectează planul x3 = 0 ı̂n punctul , , 0 . Vom defini deci aplicaţia
1 − x3 1 − x3
φ : S → C ∪ {∞} prin

 x1 + ix2
, dacă x3 6= 1
φ(x1 , x2 , x3 ) = 1 − x3
 ∞ , dacă x = 1 3

Prin calcul sau geometric, se constată că φ este o bijecţie. Inversa este ψ : C ∪ {∞} → S
definită astfel:
|z|2 − 1
 
z+z z−z
ψ(z) = , , ; ψ(∞) = (0, 0, 1)
1 + |z|2 i(1 + |z|2 ) |z|2 + 1
Deoarece
 x1 + i.x2 2
 
1 + x3
lim  1 − x3  =
  lim = +∞
x3 → 1 x3 → 1 1 − x3
(x1 , x2 , x3 ) ∈ S (x1 , x2 , x3 ) ∈ S

iar
|z|2 − 1
 
z+z z−z
lim , , = (0, 0, 1)
z→∞ 1 + |z|2 i(1 + |z|2 ) |z|2 + 1
rezultă că φ este continuă.
Geometric este evident că orice cerc de pe sferă, ce trece prin P , este transformat
ı̂ntr–o dreaptă din plan şi reciproc. Scriind ecuaţia unui cerc de pe sferă ca intersecţia cu
planul
α1 x1 + α2 x2 + α3 x3 = α0 , unde α21 + α22 + α23 = 1 şi 0 ≤ α0 < 1
urmează că imaginea ı̂n plan are ecuaţia:

α1 (z + z) − i.α2 (z − z) + α3 (|z|2 − 1) = α0 (|z|2 + 1)

ceea ce reprezintă un cerc sau o dreaptă, după cum α0 6= α3 sau nu. Reciproc, dat fiind
un cerc sau o dreaptă din plan, de ecuaţie Azz + Bz + Bz + C = 0, coeficienţii αk se
determină unic, cu proprietăţile

α21 + α22 + α23 = 1 şi 0 ≤ α0 < 1

Problema 12.5 Fie z1 , z2 , z3 , z4 ∈ C ∪ {∞} patru puncte distincte. Notăm:

z1 − z2 z 3 − z2
(z1 , z2 , z3 , z4 ) = :
z1 − z4 z 3 − z4

(numit biraportul celor patru puncte).

Funcţii complexe 427

(i) Să se verifice că, pentru orice transformare omografică f , are loc:

(f (z1 ), f (z2 ), f (z3 ), f (z4 )) = (z1 , z2 , z3 , z4 )

(ii) Fie z1 , z2 , z3 , z4 ∈ C ∪ {∞} respectiv w1 , w2 , w3 , w4 ∈ C ∪ {∞} puncte distincte. Să

se arate că există o transformare omografică f astfel ı̂ncât f (zk ) = wk , ∀k = 1, 4 dacă şi

numai dacă : (z1 , z2 , z3 , z4 ) = (w1 , w2 , w3 , w4 ).

(iii) Fie f o transformare omografică cu f 3 6= I. Să se arate că biraportul

(z, f (z), f 2 (z), f 3 (z)) nu depinde de z (dacă z nu este punct fix pentru f ).

Soluţie. (i) Fie g (unica) transformare omografică, care duce (f (z2 ), f (z3 ), f (z4 )) ı̂n
(0, 1, ∞). Se ştie că:
g(z) = (z, f (z2 ), f (z3 ), f (z4 ))
deci:
g(f (z)) = (f (z), f (z2 ), f (z3 ), f (z4 ))
Pe de altă parte, g ◦ f este transformarea omografică, care duce (z2 , z3 , z4 ) ı̂n (0, 1, ∞).
Aşadar:

(g ◦ f )(z) = (z, z2 , z3 , z4 )
adică tocmai concluzia.
(ii) O implicaţie a fost demonstrată mai sus. Reciproc, dacă birapoartele sunt egale,
să notăm f1 , f2 transformările omografice care duc, (z2 , z3 , z4 ), respectiv (w2 , w3 , w4 ) ı̂n
(0, 1, ∞). Atunci:

f1 (z1 ) = (f1 (z1 ), 0, 1, ∞) = (f1 (z1 ), f1 (z2 ), f1 (z3 ), f1 (z4 )) =

= (z1 , z2 , z3 , z4 ) = (w1 , w2 , w3 , w4 ) = (f2 (w1 ), f2 (w2 ), f2 (w3 ), f2 (w4 )) =
= (f2 (w1 ), 0, 1, ∞) = f2 (w1 )
Rezultă că f = f2−1 ◦ f1 convine.
(iii) Să presupunem că f are două puncte fixe distincte z1 , z2 ∈ C ∪ {∞}. Fie z, w ∈
C ∪ {∞}, diferite de z1 şi de z2 . Există transformarea omografică g, care are z1 şi z2 puncte
fixe, iar g(z) = w. g comută cu f , deci:

(z, f (z), f 2 (z), f 3 (z)) = (g(z), g(f (z)), g(f 2 (z)), g(f 3 (z))) =

= (w, f (w), f 2 (w), f 3 (w))

Cazul când punctele fixe sunt confundate se justifică analog.
Observaţie. Se observă că funcţia considerată este continuă de z. Dacă şirul (f n (z))n
are limită, deducem concluzia. Valoarea constantă este:
1
bc − ad
1+
(a + d)2
şi se obţine pentru z = ∞.
428

Problema 12.6 Punctele distincte z1 , z2 , z3 , z4 ∈ C ∪ {∞} sunt coliniare sau conciclice

dacă şi numai dacă (z1 , z2 , z3 , z4 ) ∈ R.

Soluţie. Fie f transformarea omografică având proprietatea că duce (z2 , z3 , z4 ) ı̂n
(0, 1, ∞), adică f (z) = (z, z2 , z3 , z4 ) = (f (z), 0, 1, ∞). Urmează că z1 , z2 , z3 , z4 sunt col-
iniare sau conciclice ⇐⇒ f (z1 ), 0, 1, ∞ sunt coliniare sau conciclice ⇐⇒ f (z1 ) ∈ R ⇐⇒
(z1 , z2 , z3 , z4 ) ∈ R.
Observaţii. Condiţia de coliniaritate se obţine luând z4 = ∞. Deci z1 , z2 , z3 sunt
z 1 − z2
coliniare dacă şi numai dacă ∈ R.
z 1 − z3
Condiţia (z1 , z2 , z3 , z4 ) > 0 revine la faptul că z1 , z2 se află pe acelaşi arc determinat
de z3 , z4 .

Problema 12.7 Fie b ∈ R şi P un polinom cu toate rădăcinile reale. Se defineşte polino-

mul Q prin:

Q(z) = P (z + ib) + P (z − ib)

Să se arate că şi Q are toate rădăcinile reale

Soluţie. Cazul b = 0 fiind banal, putem presupune b > 0. Notând xk ∈ R rădăcinile

lui P , se scrie P (z) = A(z − x1 ) . . . (z − xn ) de unde
Q(z) = A [(z + ib − x1 ) . . . (z + ib − xn ) + (z − ib − x1 ) . . . (z − ib − xn )]
Dacă z = xk + ib, atunci z + ib − xj = 2ib + xk − xj 6= 0, deci ı̂n acest caz Q(z) 6= 0. În
rest:
 
z + ib − x1 z + ib − xn
Q(z) = A(z − ib − x1 ) . . . (z − ib − xn ) ··· +1
z − ib − x1 z − ib − xn
Notând ak = xk − ib, constatăm că Im ak = −b < 0.
Un calcul direct arată că:
 z − a 2
 
−4(Im z)(Im a)
z − a − 1 =
 
|z − a|2
Deci, pentru fiecare k = 1, n şi pentru Im z > 0:
 
 z + ib − xk 
 z − ib − xk  > 1
 

ceea ce arată că şi ı̂n acest caz Q(z) 6= 0. Analog se raţionează dacă Im z < 0. Rămâne
deci singura posibilitate: Q(z) = 0 =⇒ z ∈ R.

Problema 12.8 Fie D ⊆ C deschis, nevid, f : D → C o funcţie olomorfă cu proprietatea

că f 0 (z) 6= 0, ∀z ∈ D şi care verifică relaţia:

f 000 (z) 3 f 00 (z) 2

 
− = 0, ∀z ∈ D
f 0 (z) 2 f 0 (z)
Să arate că f este o transformare omografică.
Funcţii complexe 429

Soluţie. Punând φ = f 0 , ecuaţia devine:

 2
φ00 3 φ0
− =0
φ 2 φ

φ0
Punând = g (corect definită, datorită ipotezei), se obţine φ00 = g 0 .φ + g.φ0 , deci ecuaţia
φ
devine 2g 0 = g 2 . Această ecuaţie admite evident soluţia g ≡ 0, care conduce la f (z) =
1
az + b. În rest, notând g = (cu excepţia unor puncte izolate), ecuaţia devine h0 = − 21 .
h
Acest caz conduce la
φ0 (z) 1
= 1
φ(z) −2z + a
de unde se obţine uşor concluzia.
Observaţie. Expresia:

f 000 (z) 3 f 00 (z) 2

 
Sf (z) = 0 −
f (z) 2 f 0 (z)
se numeşte derivata Schwarziană a funcţiei f . Se verifică imediat că orice transformare
omografică f satisface Sf ≡ 0.

Problema 12.9 Fie f o transformare omografică. Să se arate că, dacă f admite ı̂n C

două puncte fixe distincte (notate z1 , z2 ), atunci există α ∈ C, α 6= 0 astfel ı̂ncât:

f (z) − z1 z − z1
=α
f (z) − z2 z − z2

Dacă f admite ı̂n C puncte fixe confundate (notate z0 ), atunci există β ∈ C astfel ı̂ncât

1 1
= +β
f (z) − z0 z − z0

Să se formuleze şi să se justifice rezultatele corespunzătoare pentru restul cazurilor.

Utilizând acest rezultat, să se arate că, dacă f admite ı̂n C două puncte fixe distincte,

atunci şirul (zn )n , definit prin recurenţă astfel: z0 ∈ C, zn+1 = f (zn ) are limită, ı̂n afara
ad − bc
cazului ı̂n care ∈ (1/4, +∞].
(a + d)2

az + b
Soluţie. Punctele fixe ale transformării omografice f (z) = fiind rădăcinile
cz + d
ecuaţiei cz 2 + (d − a)z − b = 0 distingem cazurile:
1) c = d − a = −b = 0; ı̂n acest caz f (z) = z, ∀z ∈ C ∪ {∞} şi orice punct este fix.
2) c = d − a = 0; b 6= 0. Se obţin translaţiile f (z) = z + β. Se poate admite, prin
convenţie, că ∞ este punct fix dublu.
3) c = 0, d − a 6= 0. Există un singur punct fix z0 ∈ C, al doilea fiind ∞. Scriind
f (z) = αz + β, f (z0 ) = z0 = αz0 + β, obţinem scrierea:

f (z) − z0 = α(z − z0 )
430

( cu α 6= 0). Este vorba deci de rotaţii şi omotetii ı̂n jurul punctului fix z0 .
4) c 6= 0. Aici distingem două subcazuri, după cum ecuaţia are rădăcini distincte sau
nu.
(i) Dacă ∆ = (d − a)2 + 4bc = 0, fie z0 unicul punct fix (dublu). Atunci:

1 1 1 1
− = − =
f (z) − z0 z − z0 az + b az0 + b z − z0
−
cz + d cz0 + d

c(cz0 + d)z + cdz0 + d2 − ad + bc

=
(ad − bc)(z − z0 )
este constant, deoarece:

(−z0 )c(cz0 + d) − (cdz0 + d2 − ad + bc) = 0

a−d
folosind faptul că z0 = .
2c
(ii) Dacă ∆ 6= 0, fie z1 6= z2 ∈ C rădăcinile ecuaţiei. În loc să verificăm prin calcul că

f (z) − z1 z − z1
:
f (z) − z2 z − z2

este constant, să observăm că f este (unica) transformare omografică care aplică zk ı̂n zk
pentru k = 1, 2 iar f (∞) = a/c. Astfel, f are forma:

f (z) − z1 f (∞) − z1 z − z1
: =
f (z) − z2 f (∞) − z2 z − z2

f (∞) − z1
deci α = .
f (∞) − z2
Pentru studiul şirului, să notăm cu l1 , l2 cele două puncte fixe. Din relaţia:

f (z) − l1 z − l1
=α
f (z) − l2 z − l2

deducem că:
zn − l1 z0 − l1
= αn
zn − l2 z0 − l2
de unde:
l1 (z0 − l2 ) − αn l2 (z0 − l1 )
zn =
(z0 − l2 ) − αn (z0 − l1 )
Acest şir este convergent dacă şi numai dacă |α| =
6 1, condiţie echivalentă cu cea din enunţ.

Problema 12.10 (Teorema lui Lucas) Fie P o funcţie polinom. Să se arate că

rădăcinile lui P 0 se găsesc ı̂n cel mai mic poligon convex, ce conţine rădăcinile lui P .

Soluţie. Fiecare poligon convex este intersecţia unui număr finit de semi-plane. Este
deci suficient să arătăm că, dacă toate rădăcinile lui P , să le notăm z1 , . . . , zn , se află
ı̂ntr-un anumit semi-plan, atunci P 0 nu se anulează ı̂n nici un punct din celălalt semi-plan.
Este convenabil să descriem semi-planul prin {z ∈ C| Im a(z − b) ≤ 0}, cu a, b ∈ C, a 6= 0.
Funcţii complexe 431

Presupunem deci că Im a(zk − b) ≤ 0, ∀k = 1, n. Fie z din celălalt semi-plan, adică

Im a(z − b) > 0. Deoarece:
n
P 0 (z) X 1
=
P (z) z − zk
k=1

deducem:
n n
P 0 (z) X 1 X 1
Im = Im = Im a(z − zk ) =
aP (z) a(z − zk ) |a(z − zk )|2
k=1 k=1

n
X 1
=− [Im a(z − b) − Im a(zk − b)] < 0
|a(z − zk )|2
k=1

În particular P 0 (z) 6= 0.

Observaţie. Analizând calculul făcut, constatăm că rădăcinile lui P 0 se află chiar ı̂n
interiorul poligonului, cu excepţia următoarelor situaţii:
(i) P are rădăcini multiple.
(ii) P are toate rădăcinile coliniare.

Problema 12.11 Un polinom cu coeficienţi reali se numeşte stabil dacă toate rădăcinile

sale au partea reală negativă.

a) Dacă P este stabil, atunci şi P 0 este stabil.

b) (i) Dacă P (X) = X 2 + aX + b atunci P este stabil dacă şi numai dacă a > 0 şi

b > 0.

(ii) Dacă P (X) = X 3 + aX 2 + bX + c atunci P este stabil dacă şi numai dacă a >

0, b > 0, c > 0 şi a.b > c.

(iii) Dacă P (X) = X 4 + aX 3 + bX 2 + cX + d atunci P este stabil dacă şi numai dacă

a > 0, b > 0, c > 0, d > 0 şi abc > a2 d + c2 .

c) Fie P (X) = an X n + an−1 X n−1 + . . . + a1 X + a0 un polinom cu coeficienţi reali. Să

se arate că, dacă P este stabil, atunci ak ak+3 < ak+1 ak+2 , pentru orice k = 0, 1, . . . , n − 3.

IMC, 2003

Soluţie a) Consecinţă a teoremei lui Lucas.

b) (i) Dacă P are rădăcini reale, condiţia este ca ambele să fie negative, ceea ce este
echivalent cu a > 0 şi b > 0. Dacă P are rădăcini nereale, fie acestea z1 şi z2 , atunci
b = z1 z2 > 0 iar −a = z1 + z2 = 2Re z1 < 0.
(ii) P admite cel puţin o rădăcină reală, fie aceasta x1 . Scriind:

P (X) = (X − x1 )(X 2 + pX + q)

deducem că P este stabil dacă şi numai dacă x1 < 0, p > 0, q > 0. Însă a = p − x1 ; b =
q − px1 ; c = −qx1 . Echivalenţa cu proprietăţile din enunţ este acum imediată.
432

(iii) În acest caz scriem

P (X) = (X 2 + pX + q)(X 2 + rX + s),

deci condiţia este p > 0, q > 0, r > 0, s > 0. Pe de altă parte, a = p + r; b = s + pr + q;

c = ps + qr; d = qs. Ţinând seama că

abc − a2 d − c2 = pr (q − s)2 + (p + r)(ps + qr)

 

echivalenţa cu proprietăţile din enunţ rezultă din nou cu uşurinţă.

c) Scriem descompunerea polinomului P :
Y Y
P (X) = (ki X + li ) (pj X 2 + qj X + rj )
i j

unde ki , li , pj , qj , rj ∈ R. Din ipoteză, pentru fiecare i, ki şi li au acelaşi semn; iar pentru
fiecare j, pj , qj , rj au de asemenea acelaşi semn. Înmulţind eventual P cu −1, putem
presupune că are toţi coeficienţii pozitivi. Pentru simplificarea notaţiilor, extindem şirul
coeficienţilor astfel: an+1 = an+2 = . . . = 0 şi a−1 = a−2 = ... = 0. Demonstraţia se
face prin inducţie, pentru −1 ≤ k ≤ n − 2. Cazurile n = 2, 3 au fost deja verificate. Fie
n ≥ 3 şi să presupunem că afirmaţia este valabilă pentru toate valorile mai mici ale lui n.
Să considerăm un factor al lui P , de forma X 2 + pX + q unde p şi q sunt numere reale
pozitive. Adică P (X) = (X 2 + pX + q)(bn−2 X n−2 + ... + b1 X + b0 ) = (X 2 + pX + q)Q(X).
Toate rădăcinile polinomului Q au partea reală negativă, deci conform ipotezei inductive
avem bk+1 bk+2 < bk bk+3 , ∀ − 1 ≤ k ≤ n − 4. Definind analog bn−1 = bn = ... = 0 şi
b−1 = b−2 = ... = 0 , inegalitatea precedentă are loc pentru toate valorile lui k. Să arătăm
acum ak+1 ak+2 > ak ak+3 . Pentru k = −1 sau k = n − 2 este evident, deoarece ak+1 ak+2
este pozitiv iar ak ak+3 = 0. Mai departe, presupunem 0 ≤ k ≤ n − 3. Dar

ak+1 ak+2 − ak ak+3 = (qbk+1 + pbk + bk−1 )(qbk+2 + pbk+1 + bk )−

−(qbk + pbk−1 + bk−2 )(qbk+3 + pbk+2 + bk+1 ) = (bk−1 bk − bk−2 bk+1 )+

+p(b2k − bk−2 bk+2 ) + q(bk−1 bk+2 − bk−2 bk+3 ) + p2 (bk bk+1 − bk−1 bk+2 )+
+q 2 (bk+1 bk+2 − bk bk+3 ) + pq(b2k+1 − bk−1 bk+3 )
Arătăm acum că fiecare din cei şase termeni este pozitiv, iar cel puţin unul este strict
pozitiv. Din ipoteza inductivă p2 (bk bk+1 − bk−1 bk+2 ) > 0 iar bk−1 bk − bk−2 bk+1 ≥ 0 şi
q 2 (bk+1 bk+2 − bk bk+3 ) ≥ 0. Pentru a confirma semnul expresiei p(b2k − bk−2 bk+2 ) scriem
bk−1 (b2k − bk−2 bk+2 ) = bk−2 (bk bk+1 − bk−1 bk+2 ) + bk (bk−1 bk − bk−2 bk+1 ) ≥ 0. If bk−1 > 0 se
obţine b2k −bk−2 bk+2 ≥ 0. Dacă nu, din bk−1 = 0 rezultă fie bk−2 = 0 sau bk+2 = 0. In ambele
cazuri b2k −bk−2 bk+2 = b2k ≥ 0. Deci, p(b2k −bk−2 bk+2 ) ≥ 0. Similar, pq(b2k+1 −bk−1 bk+3 ) ≥ 0.
Semnul expresiei q(bk−1 bk+2 − bk−2 bk+3 ) se verifică analog. Considerăm bk+1 (bk−1 bk+2 −
bk−2 bk+3 ) = bk−1 (bk+1 bk+2 − bk bk+3 ) + bk+3 (bk−1 bk − bk−2 bk+1 ) ≥ 0. Discutăm din nou
cazurile: bk+1 > 0, când putem ı̂mpărţi prin bk+1 . Altfel, fie bk−2 = 0 sau bk+3 = 0. In
ambele cazuri, obţinem bk−1 bk+2 − bk−2 bk+3 ≥ 0, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Problema 12.12 Pentru n ≥ 1 notăm:

z2 zn
 
En (z) = (1 − z) exp z + + ... +
2 n

Să se arate că |1 − En (z)| ≤ |z|n+1 , ∀|z| < 1

Funcţii complexe 433

Demonstraţie. Considerăm dezvoltarea ı̂n serie de puteri:

∞
X
En (z) = 1 + ak z k
k=1

Prin derivare, se obţine:

∞
z2 zn
  X
−z n exp z + + ... + = kak z k−1
2 n
k=1

Identificând coeficienţii, deducem că a1 = a2 = . . . = an = 0 iar an+k ≤ 0, ∀k ≥ 1. Pe de

altă parte
X∞
0 = En (1) = 1 + an+k
k=1

conduce la:
∞
X ∞
X
|an+k | = − an+k = 1
k=1 k=1

În concluzie, dacă |z| ≤ 1, obţinem:

∞ ∞
   
X  X 
|1 − En (z)| =  an+k z n+k  = |z|n+1  an+k z k−1  ≤
   
   
k=1 k=1

∞
X
n+1
≤ |z| |an+k | = |z|n+1
k=1

Problema 12.13 Să se justifice că există o funcţie olomorfă ı̂n mulţimea U := {z ∈
z
C||z| > 4} a cărei derivată este .
(z − 1)(z − 2)(z − 3)
z2
Există o funcţie olomorfă ı̂n U a cărei derivată este ?
(z − 1)(z − 2)(z − 3)

Berkeley, 1978

Soluţie. Deoarece dacă G(z) := F z1 atunci G0 (z) = − z12 F 0 z1 , prima chestiune

revine la a găsi o funcţie G, olomorfă ı̂n discul centrat ı̂n 0 şi de rază 14 , astfel ı̂ncât

1
G0 (z) =
(1 − z)(1 − 2z)(1 − 3z)

O asemenea funcţie există, orice funcţie olomorfă ı̂ntr-un disc admiţând primitive.
1
La a doua ı̂ntrebare răspunsul este negativ, căci z(1−z)(1−2z)(1−3z) nu este olomorfă ı̂n
disc.

Problema 12.14 Fie f : C → C o funcţie olomorfă, cu proprietatea |f (z)| = | sin z|. Să

se arate că există o constantă C de modul 1 astfel ı̂ncât f (z) = C sin z, ∀z ∈ C.

434

f (z)
Soluţie. Funcţia este olomorfă ı̂n mulţimea deschisă şi conexă D := C \ {kπ|k ∈
  sin z
 f (z) 
Z} . Deoarece  sin z  = 1, ∀z ∈ D, concluzia rezultă din următorul rezultat general:
Fie D ⊆ C deschis conex, iar f : D → C o funcţie olomorfă. Dacă |f | este constantă ı̂n
D, atunci funcţia f este constantă ı̂n D.
Demonstraţie. Dacă |f | = 0, atunci f = 0 ı̂n D. Fie deci |f |2 = u2 + v 2 = C 6= 0.
Deducem:
∂u ∂v

 u
 +v = 0
∂x ∂x
∂u ∂v
 u
 +v = 0
∂y ∂y
Folosind condiţiile Cauchy–Riemann, se obţine:
∂u ∂u

 u
 −v = 0
∂x ∂y
∂u ∂u
 u
 +v = 0
∂y ∂x
∂u
De unde (u2 + v 2 ) = 0 şi deci concluzia.
∂x
La acelaşi rezultat se ajunge cu mai puţine calcule, dacă folosim o transformare omo-
z−C
grafică T , care aplică cercul |z| = C pe axa reală (de ex. T z := i z+C ). Astfel, funcţia
olomorfă T ◦ f ia numai valori reale. Având partea imaginară identic 0, condiţiile Cauchy
–Riemann asigură că partea reală este constantă.
f (z)
Observaţie. De fapt, funcţia este olomorfă ı̂n C, deoarece f (kπ) = 0, ceea ce
sin z
arată că fiecare punct kπ este o singularitate aparentă. Astfel, această funcţie olomorfă
este şi măginită ı̂n C iar concluzia rezultă pe baza teoremei lui Liouville.

Problema 12.15 Pentru fiecare număr complex z 6∈ {0, 1} definim

X 1
f (z) :=
(log z)4

suma fiind extinsă la toate ramurile logaritmului. Să se arate că

z 3 + 4z 2 + z
f (z) =
6(z − 1)4

∀z 6∈ {0, 1}.

IMC, 2004

Soluţia 1. Este vorba despre seria

X 1
(ln |z| + i arg z + 2kπi)4
k∈Z

cu arg z ∈ (−π, π]. Seria modulelor este

X 1
((ln |z|)2 + (arg z + 2kπ)2 )2
k∈Z
Funcţii complexe 435

Această serie este evident convergentă, deci ı̂n seria iniţială nu contează ordinea de sumare.
De asemenea, seria este uniform convergentă pe compacte din C \ {0, 1}. In adevăr, pentru
fiecare compact din C \ {0, 1}, există 0 < α < 1 < A < +∞ pentru care z ∈ K ⇒
α ≤ |z| ≤ A. Pentru orice k 6= 0, putem majora temenul general cu
1
(C 2 + (2|k| − 1)2 )2
unde C := min (− ln α, ln A).
Având ı̂n vedere că la traversarea semiaxei negative, determinările se permută ciclic,
deducem că suma seriei este chiar funcţie olomorfă ı̂n C \ {0, 1}.
Studiem natura singularităţilor izolate 1, 0 şi ∞.
Observăm că 1 este pol de ordin 4: ı̂n afară de termenul corespunzător lui k = 0, toţi
sunt funcţii olomorfe ı̂n discul centrat ı̂n 1 şi de rază 1.
Pentru ∞ observăm următoarea majorare, pentru |z| > 1:

1 X (2k+1)π
Z
X 1 dt
2 2 2
≤ 2 2 2
=
((ln |z|) + (arg z + 2kπ) ) 2π (2k−1)π ((ln |z|) + t )
k∈Z k∈Z
Z ∞ Z ∞
1 dt 1 dt C
= 2 2 2
= ≤
2π −∞ ((ln |z|) + t ) 2π(ln |z|)3 −∞
2
(1 + t )2 (ln |z|)3
De aici rezultă că lim f (z) = 0 astfel că ∞ este o singularitate aparentă pentru f , cu
z→∞
valoarea 0.
Pentru z = 0 este suficient să observăm că fiecare determinare pentru log z1 este o altă
determinare pentru (− log z). Adică are loc relaţia f (1/z) = f (z), ceea ce arată că z = 0
este de asemenea o singularitate aparentă pentru f , cu valoarea 0.
Astfel f este funcţie meromorfă ı̂n planul complex extins, deci este o funcţie raţională.
P (z)
Având doar pol de ordin 4 ı̂n z = 1, deducem că există P polinom astfel ı̂ncât f (z) = (z−1) 4.

Deoarece ∞ este singularitate aparentă cu valoarea 0, rezultă că P este polinom de grad
< 4. z = 0 fiind de asemenea singularitate aparentă cu valoarea 0, rezultă că termenul liber
al lui P este 0. Tinând cont şi de relaţia f (1/z) = f (z), deducem că P (z) = az 3 + bz 2 + az.
Pentru a determina valorile a = 1/6, b = 2/3 există mai multe posibilităţi.
Prima posibilitate este să dăm valori; pentru z = −1 scriem
∞
X 1 X 1 1
f (−1) = 4
= 2π −4 4
=
((2k − 1)π) (2n − 1) 48
k∈Z n=1

de unde 2a − b = −1/3; să observăm că putem calcula

lim (z − 1)4 f (z) = 1

z→1

de unde 2a + b = 1.
Cu mai multe calcule, putem determina partea principală a dezvoltării Laurent pentru
f ı̂n z = 1. Folosind scrierea
w2 w3 w4
ln(1 + w) = w − + − + ...
2 3 4
1
deducem partea principală pentru (ln(1+w))4
ca fiind

7 1
w−4 + 2w−3 + w−2 + w−1
6 6
436

iar aceasta este şi partea principală pentru f (1 + w). Astfel

1 + 2(z − 1) + 76 (z − 1)2 + 16 (z − 1)3 z 3 + 4z 2 + z
f (z) = =
(z − 1)4 6(z − 1)4
O altă posibilitate este să observăm că are loc relaţia f (z) + f (−z) = 16f (z 2 ): de-
terminările pentru log(z 2 ) = log((−z)2 ) sunt 2 log(z) şi 2 log(−z). Din această observaţie
obţinem b = 4a.
O cale complet diferită, care sugerează şi o a doua soluţie, este să plecăm de la
X 1
g(z) :=
(log z)2
Ca mai sus, obţinem
dλz
g(z) =
(z − 1)2
iar λ = 1 se găseşte uşor cu una din metodele deja utilizate. Mai departe se derivează de
două ori.
Soluţia 2. Pornim de la dezvoltarea cotangentei ı̂n fracţii simple
∞  
1 X 1 1
cotg w = + +
w w + nπ w − nπ
n=1

care se poate scrie

∞  
1 w 1 X 1 1
cotg = + +
2i 2i w w + 2nπi w − 2nπi
n=1

Inlocuind w = ln |z| + i. arg z avem

ln z
1 ln z 1 e2i 2i + 1 1 1
cotg = i ln z = +
2i 2i 2i e2i 2i − 1 2 z−1
Aici definiţia sumării este esenţială!
Prin derivări succesive, deducem:
 0
X 1 1 1 z
= −z + =
(log z)2 2 z−1 (z − 1)2
X 1 z2 + z
=
(log z)3 2(z − 1)2
X 1 z 3 + 4z 2 + z
=
(log z)4 6(z − 1)4

Problema 12.16 Fie p(z) = a0 + a1 z + a2 z 2 + . . . + an z n un polinom cu coeficienţi

complecşi. Fie (ck )k=0,...,n un şir convex (adică 2ck ≤ ck−1 + ck+1 pentru fiecare k =

1, 2, ..., n − 1) şi 1 = c0 ≥ c1 ≥ . . . ≥ cn ≥ 0. Definim polinomul q(z) = c0 a0 + c1 a1 z +

c2 a2 z 2 + . . . + cn an z n . Să se arate că

max |q(z)| ≤ max |p(z)|

|z|≤1 |z|≤1
Funcţii complexe 437

IMC, 2009

Soluţie. Din principiul de maxim, avem

Mp := max |p(z)| = max |p(z)|

|z|=1 |z|≤1

Avem de arătat că Mq ≤ Mp . Observăm pentru ı̂nceput că putem presupune cn = 0.

In adevăr, dacă cn = 1, atunci p = q şi afirmaţia este banală. In rest, q(z) = cn p(z) +
n
X cj − cn cj − cn
(1 − cn )r(z), unde r(z) = aj z j . Şirul c0j := satisface condiţiile şi ı̂n plus
1 − cn 1 − cn
j=0
c0n = 0. Iar dacă ştim că Mr ≤ Mp , atunci rezultă

Mq = |q(z0 )| ≤ cn |p(z0 )| + (1 − cn )|r(z0 )| ≤ cn Mp + (1 − cn )Mr ≤ Mp

Revenim la demonstraţie, ı̂n cazul cn = 0. Pe baza formulei lui Cauchy:

Z Z
1 p(z) 1
aj = dz = p(z)z −j |dz|
2πi |z|=1 z j+1 2π |z|=1

Folosind această formulă, putem exprima polinomul q astfel:

n Z !
X
2πq(w) = cj p(z)z −j |dz| wj
j=0 |z|=1

Adunând expresii similare, dar care sunt 0 datorită olomorfiei, pentru −n ≤ j ≤ −1,
obţinem ı̂n continuare:
 
n n
Z ! Z
X X w
2πq(w) = c|j| p(z)z −j |dz| wj =  c|j| ( )j  p(z)|dz|
|z|=1 |z|=1 z
j=−n j=−n

Să introducem notaţia

n
X n
X
K(u) := c|j| uj = c0 + cj Re uj
j=−n j=1

Pentru a termina demonstraţia, arătăm că funcţia K ia numai valori pozitive. Pentru
aceasta, se verifică prin inducţie scrierea
n
X
K(u) = dk Fk (u)
k=1

unde dk := ck−1 − 2ck + ck+1 ≥ 0 iar

k−1
X
Fk (u) := (k − |j|)uj
j=−k+1

In sfârşit, scrierea
 2
Fk (u) = (1 + u + . . . + uk−1 )(1 + u−1 + . . . + u−(k−1) ) = 1 + u + . . . + uk−1  ≥ 0
 
438

arată că Fk ≥ 0, deci K ≥ 0.

Deoarece avem
Z Z
|K(u)||du| = K(u)|du| = 2πc0 = 2π
|z|=1 |z|=1

putem finaliza:
Z  Z
 w  w
2π|q(w)| =  K p(z)|dz| ≤ |K ||p(z)||dz| ≤
 
 |z|=1 z  |z|=1 z
Z
≤ Mp |K(u)||du| = 2πMq
|z|=1

Problema 12.17 Notăm D = C \ {z ∈ C | Re z = 0, |Im z| ≥ 1 } şi definim f : D → C

prin:
1 1 + iz
f (z) = ln
2i 1 − iz

(determinarea principală).
1
(i) Să se verifice că funcţia f este olomorfă ı̂n D iar f 0 (z) = , ∀z ∈ D.
z2 +1
(ii) Dacă x ∈ R, atunci f (x) = arctg x.

(iii) Notăm D1 = {w ∈ C | Re w ∈ (−π/2, π/2)}. Să se arate că f = ( tg |D1 )−1

Observaţie. Aceste proprietăţi justifică definirea funcţiei arctg ca f de mai sus.

Soluţie. (i) Pentru ca f să fie definită şi olomorfă, se impun condiţiile: z 6= −i şi
1 + iz
6∈ (−∞, 0], care sunt echivalente cu z ∈ D.
1 − iz
1 + iz 0
 

1 1 − iz 1
f 0 (z) = =
2i 1 + iz 1 + z2
1 − iz
 
 1 + ix 
(ii) Deoarece   = 1, deducem că:
1 − ix 
   
1 1 + ix 1  1 + ix  1 + ix 1 1 + ix
f (x) = ln = ln 
  + i arg = arg
2i 1 − ix 2i 1 − ix  1 − ix 2 1 − ix

1 + ix 1 − x2 2x
Dacă notăm θ = arg , atunci θ ∈ (−π, π), cos θ = 2
, sin θ = , de unde
1 − ix 1+x 1 + x2
sin θ
θ/2 ∈ (−π/2, π/2) şi tg θ/2 = = x, adică exact θ/2 = arctg x.
1 + cos θ
1 + iz
(iii) Dacă z ∈ D, s-a observat că 6∈ (−∞, 0], deci
1 − iz
1 1 + iz
Re f (z) = arg ∈ (−π/2, π/2)
2 1 − iz
Funcţii complexe 439

adică f (z) ∈ D1 , ∀z ∈ D. Astfel, putem calcula:

1 + iz
e2if (z) − 1 −1
tg f (z) = = 1 − iz  = z, ∀z ∈ D
i(e2if (z) + 1) 1 + iz
i +1
1 − iz
1−y
Reciproc, ecuaţia tg w = iy (y ∈ R) conduce la e2iw = . Dacă |y| ≥ 1, atunci
1+y
1−y
≤ 0, ceea ce arată că w ∈ D1 =⇒ tg w ∈ D. Astfel, pentru w ∈ D1 putem calcula:
1+y
1 1 + itg w 1 cos w + i sin w 1
f (tg w) = ln = ln = ln e2iw = w
2i 1 − itg w 2i cos w + i sin w 2i

Problema 12.18 Să se calculeze

Z 2π
cos2n xdx
0

eix + e−ix
Soluţie. Folosind cos x = găsim:
2
Z 2π Z 2π
−2n
2n
cos xdx = 2 (eix + e−ix )2n dx =
0 0

Z 2n
2π X
−2n k i(2n−2k)x
=2 C2n e dx = 22n−1 πC2n
n
0 k=0

Problema 12.19 Să se găsească toate funcţiile f , definite şi continue ı̂n mulţimea |z| ≤ 2,

olomorfe ı̂n mulţimea |z| < 2 şi care verifică relaţia:

Z
1 1 dζ
(ζ + )f (ζ) = z, ∀|z| < 2
2πi |ζ|=2 ζ (ζ − z)2

Soluţie. Descompunând ı̂n fracţii simple (sau cu teorema reziduurilor) relaţia din
enunţ se scrie:
f (0) 1 1
2
+ (1 − 2 )f (z) + (z + )f 0 (z) = z
z z z
sau:  0  2 0
1 z f (0)
(z + )f (z) = +
z 2 z
de unde:
1 z 2 f (0)
(z + )f (z) = + +C
z 2 z
deci:
z 3 + 2Cz + 2f (0)
f (z) =
2(z 2 + 1)
Punând condiţia de olomorfie (∀|z| < 2), se obţine f (0) = i( 12 − C), de unde C = 1
2 şi
f (0) = 0. Deci f (z) = z, ∀|z| ≤ 2 este singura funcţie care convine.
440

Problema 12.20 Fie dezvoltarea ı̂n serie de puteri

∞
X
z
ln(1 + e ) = an z n
n=0

(i) Să se afle raza de convergenţă a seriei de puteri.

(ii) Să se arate că a0 = ln 2; a1 = 1/2 iar a2n+1 = 0, ∀n ≥ 1.

(iii) Să se stabilească o formulă de recurenţă pentru coeficienţii a2n .

Soluţie. (i) ln(1 + ez ) este funcţie olomorfă ı̂n C, mai puţin semi-dreptele {Re z >
0, Im z = (2k + 1)π}. Deducem că raza de convergenţă a seriei de puteri este π.
ez
(ii) Prin derivare, se obţine funcţia , care este pară, cu valoarea ı̂n 0 egală cu 21 .
1 + ez
Sau, se poate folosi identitatea: ln(1 + ez ) − ln(1 + e−z ) = z.
(iii) Relaţia de recurenţă se stabileşte, identificând ı̂n expresia derivatei:
∞
ez X
= nan z n−1 , ∀|z| < π
1 + ez
n=1

adică:
∞ ∞ ∞
X zn X zn X
= (2 + )( nan z n−1 ), ∀|z| < π
n! n!
n=0 n=1 n=1

de unde a2 = 1/8 iar

n−1 n−2 1 1
2na2n + a2n−2 + a2n−4 + . . . + a2 =
2! 4! (2n − 2)! 4(2n − 1)!

Problema 12.21 Fie f : C → C o funcţie olomorfă, cu proprietatea că există n ∈ N,

astfel ı̂ncât: f (z.e2πi/n ) = f (z), ∀z ∈ C. Să se arate că există o funcţie olomorfă g : C → C,

astfel ı̂ncât f (z) = g(z n ), ∀z ∈ C

∞
X
Soluţie. Deoarece f (z) = am z m , ipoteza arată că:
m=0

∞
X
2πi/n
f (z) = f (ze )= am z m e2mπi/n
m=0

Identificând coeficienţii, se obţine că am 6= 0 dacă şi numai dacă n divide m, adică f (z) =
X∞
amn (z n )m .
m=0

Problema 12.22 (i) Fie n ∈ N fixat. Să se arate că funcţia:

sin πz
f (z) = z z
πz(1 − z)(1 − ) . . . (1 − )
2 n
are doar singularităţi aparente ı̂n C.
Funcţii complexe 441

Rezultă că există o (unică ) funcţie olomorfă g : C → C, astfel ı̂ncât g 2 (z) = f (z),

∀z ∈ C şi g(0) = 1.

(ii) Fie d dreptunghiul cu vârfurile: −1 + δ ± iA şi n + 1 − δ ± iA (unde δ ∈ (0, 1)). Să

se arate că:
Z n
g(z) X q
dz = 2i (−1)k Cnk
d sin πz
k=0

(iii) Folosind o majorare convenabilă a integralei, să se arate că

n
X q
lim (−1)k Cnk = 0
n→+∞
k=0

n
X q
Observaţie. Evident, pentru n impar (−1)k Cnk = 0.
k=0

sin πz
Soluţie. (i) Deoarece: lim = 1 iar:
z→0 πz
sin πz k+1
∀k = 1, n : lim z = (−1) πk
z→k 1−
k

deducem că f are doar singularităţi aparente ı̂n C. În plus:

lim f (z) = Cnk

z→k

C fiind simplu conex, existenţa (şi unicitatea ) lui g sunt cunoscute.

g(z)
(ii) Cu cele demonstrate, funcţia are ı̂n interiorul dreptunghiului d numai sin-
sin πz
gularităţi izolate ı̂n k = 0, 1, . . . , n, fiecare fiind pol simplu. Deci:

(−1)k
 
g(z) g(k)
q
Rez ,k = = Cnk .
sin πz (−1)k π π

(iii) Pe laturile orizontale z = x ± iA, deci:

1 z A
| sin πz| ≥ (eπA − 1) şi |1 − | ≥ − 1
2 k k
Rezultă:
 
 g(z) 2 
   
1  1
z ≤
  = 
 sin πz 
 sin πz · πz(1 − z) · · · (1 − ) 

1 πA A
n 2 (e − 1)πA · · · ( − 1)
n
deci integralele pe cele două laturi orizontale tind la 0 când A → +∞.
Evaluarea pe latura verticală Re z = n+1−δ se reduce la cea pe latura Re z = −1+δ,
prin schimbarea z → n − z. Într-adevăr sin π(n − z) = (−1)n+1 sin πz, iar:
n−z z z
(n − z)(1 − n + z) · · · (1 − ) = (1 − )(1 − ) · · · z(−1)n−1 .
n n n−1
442

Acum, integrala pe latura verticală rămasă, se majorează prin:

Z A  Z A 
 g(−1 + δ + iy)idy   g(−1 + δ + iy) 
≤
   dy
−A sin π(−1 + δ + iy) −A sin π(−1 + δ + iy)
  
Z +∞
dy
Deoarece integrala este convergentă, rămâne să minorăm:
−∞ | sin π(−1 + δ + iy)|

z z δ−1 δ−1
|z(1 − z)(1 − ) . . . (1 − )| ≥ (1 − δ)(2 − δ) . . . (1 − ) . . . (1 − )
2 n k n

α α α2
Să notăm α = 1 − δ ∈ (0, 1). Folosind faptul că ln(1 + ) ≥ − 2 , precum şi faptul
k k 2k
că 1 + 12 + . . . n1 − ln n → γ, deducem că există o constantă C (independentă de α), astfel
ı̂ncât Cnα minorează produsul. Se obţine astfel ı̂ncadrarea:
n
C
X q
k
0≤ (−1) Cnk ≤ √
n
k=0

Problema 12.23 Să se arate că:

x 1 ∞  
(z + )
Z
1 X x 2n+1 1
e2 z dz =
2πi |z|=1 2 n!(n + 1)!
n=0

Soluţie. Avem:
x 1 x 1
 
(z + ) (z + )
Z
1
e2 z dz = Rez e 2 z , 0
2πi |z|=1

Reziduul se determină scriind:

x 1 ∞
! ∞
!
(z + ) X xn z n X xn
e2 z =
2n n! 2n n!z n
n=0 n=0

şi identificând coeficientul lui z −1 .

1
Problema 12.24 Integrând funcţia: 3 pe pătratul γ n de vârfuri ±n ± in, să se
z cos πz
∞
X (−1)n
determine .
(2n + 1)3
n=0

Soluţie. Aplicând teorema reziduurilor, avem:

n−1
Z !
dz X 1
3
= 2πi Rez(f, k + ) + Rez(f, 0) =
γn z cos πz 2
k=−n

n−1
" #
(−1)k
X π2
= 2πi −2 +
k=0
π(k + 12 )3 2
Funcţii complexe 443

căci:
1 d2 π2
   
1
Rez(f, 0) = =
2! dz 2 cos πz z=0 2 cos3 πz z=0
1  2πy
Apoi | cos πz|2 = + e−2πy + 2 cos 2πx . Deci, dacă x

e = ±n, atunci
4
1
| cos πz|2 = (eπy + e−πy )2 ≥ 1. Dacă y = ±n, atunci, pentru n suficient de mare
4 Z
2 dz
| cos πz| ≥ 1. Deci 3
→ 0 pentru n → +∞, de unde rezultă că suma cerută
γ n z cos πz
π3
este .
32

Problema 12.25 Integrând funcţia z α−1 eiz (determinarea principală, α ∈ (0, 1)) pe

curba γ formată din arcele: segmentul [ε, A]; arcul de cerc de centru 0 şi de rază A,

situat ı̂n primul cadran; segmentul de extremităţi iA şi iε; arcul de cerc de centru 0 şi de

rază ε (unde 0 < ε < A < +∞), să se calculeze valorile integralelor:
Z +∞ Z +∞
α−1
x sin x dx ; xα−1 cos x dx
0 0
Soluţie. Funcţia fiind olomorfă ı̂n interiorul curbei γ, rezultă că:
Z Z A Z
α−1 iz α−1 ix
0= z e dz = x e dx + z α−1 eiz dz−
γ ε CA
Z A Z
− xα−1 e−x ei.απ/2 dx − z α−1 eiz dz
ε Cε
Cu lema lui Jordan, deducem că:
Z
lim z α−1 eiz dz = 0
A→+∞ CA

Apoi:
 πεα
Z 
α−1 iz

z
 e dz  ≤ →0
Cε
 2
când ε → 0. Egalând părţile reală şi imaginară, se obţine:
Z +∞
απ
xα−1 cos x dx = cos Γ(α)
0 2
Z +∞
απ
xα−1 sin x dx = sin Γ(α)
0 2
1 a b−1
 
Problema 12.26 Fie −1 < a < b. Integrând funcţia z + z pe curba ı̂nchisă γ
z
formată din arcele: arcul de cerc de centru 0 şi de rază 1, situat ı̂n semiplanul Re z > 0;

segmentele de extremităţi i(1 − ε) şi iε, respectiv i(−1 + ε) şi −iε; arcele de cerc de centre

0, i şi −i de rază ε (unde 0 < ε < 1), să se arate că:

Z π
2 πΓ(a + 1)
cosa t cos bt dt =
0 2 Γ( 2 + 1)Γ( a−b
a+1 a+b
2 + 1)
444

Soluţie. Funcţia dată fiind olomorfă ı̂n domeniul limitat de curba γ, găsim:
Z Z 1−ε
1 1
0=− (z + )a z b−1 dz − ( − x)a xb−1 eiπ/2(b−a−1) dx−
γi z ε x
Z Z 1−ε
1 1
− (z + )a z b−1 dz + ( − x)a xb−1 eiπ/2(a−b+1) dx+
γ0 z ε x
Z π/2 Z
a 1
cos t(cos(b − 1)t + i sin(b − 1)t)i(cos t + i sin t)dt − (z + )a z b−1 dz
−π/2 γ −i z
Apoi: Z 
 1 a b−1  π
 (z + ) z dz  ≤ C. εεa

 γi z  4
Z 
 1 a b−1  π
(z + ) z dz  ≤ C εεa

z 4

 γ −i 
Z 
 1  π
 (z + )a .z b−1 dz  ≤ C εεb−a−1
 
 γ0 z  2
de unde: π
Z Z 1
2
a π 1 a b−1
cos t cos bt dt = 2 sin (b − a − 1) (x − ) x dx
− π2 2 0 x
şi deci rezultatul propus.

Problema 12.27 (i) Integrând funcţia

e3iz − 3eiz + 2
z3
pe curba γ formată din arcele: segmentele [−A, −ε] şi [ε, A] şi semicercurile centrate ı̂n 0,

de raze respectiv ε şi A, situate ı̂n semiplanul Im z > 0,, să se arate că:
Z ∞
sin3 x 3π
3
dx =
0 x 8
(ii) Integrând funcţia:
1 − eiz
z 2 (z 2 + 1)
pe curba de mai sus, să se arate că :
Z +∞
1 − cos x π
2 2
dx =
−∞ x (x + 1) e
(iii) Integrând funcţia:
e2aiz − e2biz
, a > 0, b > 0
z2
pe curba γ de mai sus, să se deducă valoarea integralei (Froullani):
Z ∞
cos 2ax − cos 2bx
dx
0 x2
Funcţii complexe 445

Soluţie. (i) Dacă x ∈ R, atunci:

e3ix − 3eix + 2 cos 3x − 3 cos x + 2 sin3 x

= + i
x3 x3 x3
Deducem că:
Z −ε 
e3iz − 3eiz + 2 sin3 x

cos 3x − 3 cos x + 2
Z
0= dz = +i 3 dx+
γ z3 −A x3 x
Z A
sin3 x e3iz − 3eiz + 2

cos 3x − 3 cos x + 2
Z
+ + i dx − dz+
ε x3 x3 Cε z3

e3iz − 3eiz + 2
Z
+ dz
CA z3
Insă:

e3iz − 3eiz + 2 
Z 
 6
 dz  ≤ πA 3 → 0

CA z3 A
când A → +∞. Deoarece:

e3iz − 3eiz + 2 3
3
= − + f (z)
z z
cu f olomorfă ı̂ntr-o vecinătate a originii, urmează (cf. teorema semireziduurilor):

e3iz − 3eiz + 2
Z Z
dz = (−3)πi + f (z)dz
Cε z3 Cε

iar Z
f (z)dz → 0
Cε

când ε → 0. Se obţine astfel:

Z ∞
sin3 x 1 +∞ sin3 x 1 +∞ sin 3x − 3 sin x
Z Z
3π
3
dx = 3
dx = − 3
dx =
0 x 2 −∞ x 8 −∞ x 8

(ii) Aplicând teorema reziduurilor, obţinem:

1 − eiz 1 − eiz 1 − e−1

Z
dz = 2πiRez( , i) = 2πi
γ z 2 (z 2 + 1) z 2 (z 2 + 1) (−1)2i

Pe de altă parte:
Z −ε
1 − eiz 1 − cos x − i sin x 1 − eiz
Z Z
2 2
dz = dx − dz+
γ z (z + 1) −A x2 (x2 + 1) 2 2
Cε z (z + 1)

A
1 − cos x − i sin x 1 − eiz
Z Z
+ dx + dz
ε x2 (x2 + 1) CA z 2 (z 2 + 1)
Deoarece
1 − eiz 1 − (1 + iz + z 2 f (z)) −i f (z)
2 2
= 2 2
= − 2
z (z + 1) z (z + 1) z z +1
446

deducem că:
1 − eiz
Z Z Z
dz f (z)
dz = −i − dz
Cε z 2 (z 2 + 1) Cε z Cε z2 + 1
Însă: Z 
 f (z) 
 ≤ πεM → 0
 dz

Cε z2 + 1 
când ε → 0, iar: Z
dz
= πi
Cε z
Deoarece:
1 − eiz
Z 
  M
2 2
 dz  ≤ πA 4 → 0
CA z (z + 1) A

π
când A → +∞, deducem că valoarea integralei este .
e
(iii) Avem:
−ε
e2aiz − e2biz e2aix − e2bix e2aiz − e2biz
Z Z Z
0= dz = dx − dz+
γ z2 −A x2 Cε z2
A
e2aix − e2bix e2aiz − e2biz
Z Z
+ dx + dz
ε x2 CA z2
Deoarece:
e2aiz − e2biz 2i(a − b)
2
= + f (z)
z z
cu f olomorfă ı̂ntr-o vecinătate a originii, deducem că:

e2aiz − e2biz
Z
lim dz = πi · 2i(a − b)
ε→0 Cε z2

Apoi:
e2aiz − e2biz 
Z 
 M

2
dz  ≤ πA 2 → 0

CA z A
când A → +∞. Rezultă că valoarea integralei propuse este π(b − a).

eaz
Problema 12.28 Integrând funcţia , (a ∈ (0, 2)) pe dreptunghiul de vârfuri
(ez + 1)Z2
∞
eax dx
±A, ±A + 2πi, să se afle valoarea integralei: x 2
.
−∞ (e + 1)

Soluţie. Conform teoremei reziduurilor:

eaz
Z
z 2
dz = 2πiRez(f, πi)
γ (e + 1)

Pentru a calcula reziduul  ı̂n polul de ordinul 2, se efectuează schimbarea z − πi = w şi

aw

e
deci: Rez(f, πi) = eaπi Rez , 0 . Scriind:
(1 − ew )2

eaw p q
w 2
= 2 + + ...
(1 − e ) w w
Funcţii complexe 447

se găseşte:
1 + aw + . . . = (1 + w + . . .)(p + qw + . . .)
deci prin identificare: Rez(f, πi) = eaπi (a − 1). Pe de altă parte:
Z A Z 2π
eaz eax dx ea(A+iy)
Z
z 2
dz = x 2
+ idy−
γ (e + 1) −A (e + 1) 0 (eA+iy + 1)2
A Z 2π
ea(x+2πi) ea(−A+iy)
Z
− dx − idy
−A (e
x+2πi + 1)2
0 (e−A+iy + 1)2
Z ∞
eax dx
Ipotezele asigură că (1 − e 2πia ) x 2
= 2πieaπi (a − 1) deci valoarea integralei este:
−∞ (e + 1)
π(1 − a)
pentru a 6= 1. Pentru a = 1, valoarea 1 se poate găsi şi prin calcul direct.
sin aπ
ln z
Problema 12.29 Integrând funcţia (determinarea principală), pe curba γ formată
−1 z2
din arcele: segmentul [ε, A]; arcul de cerc de centru 0 şi de rază A, situat ı̂n primul cadran;

segmentul de extremităţi iA şi iε; arcul de cerc de centru 0 şi de rază ε (unde 0 < ε <

A < +∞), să se arate că :

∞
π2
Z
ln x
dx =
0 x2 − 1 4

ln z
Soluţie. Se arată imediat că funcţia are o singularitate aparentă ı̂n 1, deci:
−1 z2
Z Z A Z Z A Z
ln zdz ln xdx ln zdz ln iy ln zdz
0= = + − idy −
γ z2 − 1 ε
2
x −1 2
CA z − 1
2
ε −y − 1
2
Cε z − 1

Apoi:
 π ln A + π2
Z 
 ln z ≤ A
dz  2 A2 − 1 → 0 când A → +∞

 z 2−1
CA
 π − ln ε + π2
Z 
 ln z

2
dz  ≤ ε → 0 când ε → 0

Cε z − 1 2 1 − ε2
Deci:
∞ ∞ ∞
π2
Z Z Z
ln x ln y π dy
2
dx = −i 2
dy + =
0 x −1 0 y +1 2 0 y2 + 1 4
(prima integrală fiind nulă ı̂n mod necesar).

ln2 z
Problema 12.30 Integrând funcţia (determinarea principală), pe cercul centrat
1 − z3
ı̂n 0, de rază A, cu o tăietură pe semiaxa reală negativă, să se afle valoarea integralei
Z ∞
ln x
3
dx.
0 x +1

Soluţie. Pe de o parte:

ln2 z ln2 z ln2 z

Z 
2πi

3
dz = 2πi Rez( 3
, 1) + Rez( 3
, e 3 )+
γ 1−z 1−z 1−z
448

ln2 z

4πi
+Rez( ,e 3 ) =
1 − z3
" #
( 2πi
3 )
2 (− 2πi
3 )
2
8π 3 i 4π 8π 3 i
= 2πi 4πi + 4πi = · 2 cos =−
−3e 3 −3e− 3 27 3 27
Pe de altă parte:

ln2 z −ε
[ln(−x) + iπ]2 ln2 z
Z Z Z
dz = (−dx) − dz−
γ 1 − z3 −A 1 − x3 Cε 1 − z3
−ε
[ln(−x) − iπ]2 ln2 z
Z Z
− (−dx) + dz
−A 1 − x3 CA 1 − z3
Deoarece:
ln2 z 2
Z 
 ≤ 2πε (− ln ε + π) → 0 pentru ε → 0
 
 dz

Cε 1 − z3  1 − ε3
iar
ln2 z 2
Z 
 ≤ 2πA (ln A + π) → 0 pentru A → +∞
 
 dz

CA 1 − z3  A3 − 1
deducem că:
0 ∞
8π 3 i
Z Z
4πi ln(−x) ln x
− = (−dx) = 4πi dx
27 −∞ 1 − x3 0 x3 +1
∞
2π 2
Z
ln x
adică: dx =
0 x3 +1 27
Capitolul 13

Combinatorică şi grafuri

Combinatorică

Notaţii
• N - mulţimea numerelor naturale

• |A| - cardinalul mulţimii A

• bxc - partea ı̂ntreagă a numărului x

 
1 2 ... n
• - permutare a mulţimii X = {1, 2, . . . , n}, unde p : X →
p(1) p(2) . . . p(n)
X este o aplicaţie bijectivă

• n! = 1 · 2 · 3 · . . . · n - numărul n-factorial, pentru n ∈ N, n ≥ 1

Prin definiţie, 0! = 1.

• [n]k - numărul aranjamentelor de n luate câte k, pentru n, k ∈ N, n ≥ k

• nk - numărul combinărilor de n luate câte k, pentru n, k ∈ N, n ≥ k

Definiţii şi rezultate

• Definiţie. Se numeşte permutare a mulţimii X = {1, 2, . . . , n} orice aplicaţie bijectivă
p : X → X.
Dacă X este o mulţime oarecare, atunci orice aplicaţie bijectivă p : X → X se numeşte
permutare a mulţimii X.
• Definiţie. Se numeşte partiţie a unei mulţimi X, o descompunere a lui X sub forma
X = A1 ∪ A2 ∪ · · · ∪ Ak , unde mulţimile nevide A1 , . . . , Ak sunt două câte două disjuncte
şi se numesc clasele partiţiei.
O partiţie este de tipul 1k1 2k2 . . . nkn dacă ea conţine k1 clase cu un element, k2 clase
cu două elemente, . . . , kn clase cu n elemente.
• Observaţie. Într-o partiţie nu contează ordinea de scriere a claselor şi nici ordinea
de scriere a elementelor ı̂n fiecare clasă.

449
450

• Definiţie. Se numeşte partiţie a unui ı̂ntreg n o scriere a numărului n sub forma

n = n1 + n2 + · · · + nk , unde numerele naturale n1 , n2 , . . . , nk se numesc părţile partiţiei
şi verifică inegalităţile n1 ≥ n2 ≥ · · · ≥ nk ≥ 1.
• Definiţie. Pentru o mulţime finită X, astfel ı̂ncât |X| = n şi 1 ≤ k ≤ n, se numeşte
aranjament de n elemente luate câte k orice submulţime ordonată alcătuită din k
elemente ale mulţimii X.

 Teoremă. Numărul de aranjamente de n elemente luate câte k ale mulţimii X este

[n]k = n(n − 1) · · · (n − k + 1), 1 ≤ k ≤ n.

• Observaţie. Numărul [n]k se poate exprima sub forma

n!
[n]k = , n, k ∈ N, 1 ≤ k ≤ n.
(n − k)!
Prin definiţie, [n]0 = 1.
• Observaţie. Numărul de posibilităţi de a introduce k bile, numerotate de la 1 la k
ı̂n n urne, numerotate de la 1 la n este [n]k .
• Definiţie. Pentru o mulţime finită X, astfel ı̂ncât |X| = n, se numeşte permutare de
n elemente un aranjament de n elemente luate câte n.
• Observaţie. Numărul permutărilor de n elemente este [n]n = n!.
 Teoremă. Dacă X, Y sunt mulţimi finite astfel ı̂ncât |X| = m şi |Y | = n, unde
m, n ∈ N∗ , atunci numărul funcţiilor f : X → Y este nm .
• Observaţie. Dacă X este formată din m bile, iar mulţimea Y este formată din n
cutii, atunci nm reprezintă numărul tuturor posibilităţilor de a aşeza bilele ı̂n cutii (ı̂n
aceeaşi cutie pot fi introduse mai multe bile).
 Teoremă. Dacă X, Y sunt mulţimi finite astfel ı̂ncât |X| = m şi |Y | = n, unde
m, n ∈ N∗ , m ≤ n, atunci numărul funcţiilor injective f : X → Y este [n]m .
• Observaţie. În cazul particular f : X → Y cu |X| = |Y | = n, orice aplicaţie
injectivă este bijectivă şi deci numărul de aplicaţii bijective de la X la Y este [n]n = n!.
• Definiţie. Pentru o mulţime finită X, astfel ı̂ncât |X| = n şi 0 ≤ k ≤ n, se numeşte
combinare de n elemente luate câte k orice submulţime a lui X formată din k
elemente.

 Teoremă. Numărul de combinări de n elemente luate câte k ale mulţimii X este

 
n n!
= , 0 ≤ k ≤ n.
k k!(n − k)!

 Teoremă (formula de recurenţă). Dacă 1 ≤ k ≤ n, atunci

     
n n−1 n−1
= +
k k k−1

 Teoremă (binomul lui Newton). Dacă a, b ∈ C şi n ∈ N, atunci are loc formula
n  
n
X n k n−k
(a + b) = a b .
k
k=0
Combinatorică şi grafuri 451

 Teoremă (principiul includerii şi al excluderii). Pentru orice n mulţimi finite

X1 , . . . , Xn avem

X X X
|X1 ∪ · · · ∪ Xn | = |X1 | − |X1 ∩ X2 | + |X1 ∩ X2 ∩ X3 | + · · · +

(−1)n |X1 ∩ · · · ∩ Xn |.

 Teoremă. Dacă X, Y sunt mulţimi finite astfel ı̂ncât |X| = m şi |Y | = n, unde

m, n ∈ N∗ , m ≥ n atunci numărul funcţiilor surjective f : X → Y este

       
m n m n m n m n−1 n
n − (n − 1) + (n − 2) − (n − 3) + · · · + (−1) .
1 2 3 n−1

• Definiţie.PSe numeşte funcţie generatoare asociată unui şir de numere (an ) ca fiind
suma seriei ∞ n
n=0 an x , ı̂n ipoteza că seria este convergentă pe R sau pe intervale din R.
• Definiţie. Se defineşte numărul lui Catalan ca fiind numărul de moduri ı̂n care se pot
pune parantezele ı̂ntr-un produs neasociativ de n factori, scrişi ı̂n ordinea a1 , a2 , . . . , an .

 Teoremă. Numărul lui Catalan are expresia

 
1 2n − 2
Tn = ,
n n−1

pentru n ∈ N, n ≥ 1.

Grafuri

Notaţii
• |V |− numărul elementelor mulţimii finite V

• (V, U ) ≡ G− graf

• O(G)− ordinul grafului G

• dim (G) − dimensiunea grafului G

• gr (G) − grosimea grafului G

• d (G) − diametrul unui graf conex G

• ρ (G) − raza grafului G

• χ (G) − numărul cromatic al grafului G

• q (G) − indicele cromatic al grafului G

• (xi , xj ) − arc al grafului G

452

• [xi , xj ] − muchie a grafului G

• A− mulţimea arcelor grafului G

• D ≡ (x1 , x2 , . . . , xp ) − drum al grafului G

• l (D) − lungimea drumului D

• g (x) − gradul vârfului x

• g − (x) − gradul de intrare al vârfului x

• g + (x) − gradul de ieşire al vârfului x

Definiţii şi rezultate

• Definiţie. Considerăm V = {x1 , . . . , xn }, n ∈ N∗ , o mulţime. Numim graf neorientat
perechea ordonată de mulţimi (V, U ) ≡ G, U ⊂ P2 (V ), unde P2 (V ) reprezintă mulţimea
părţilor cu două elemente ale lui V .
Elementele mulţimii V se numesc vârfuri sau noduri ale grafului G iar elementele
mulţimii U se numesc muchii.
Numărul elementelor mulţimii V, notat O (G) se numeşte ordinul grafului G, iar
numărul elementelor mulţimii U, notat dim (G) se numeşte dimensiunea grafului G.
În cazul ı̂n care {xi , xj } ∈ U, vom nota această mulţime cu [xi , xj ] , iar xi şi xj se
numesc extremităţile acestei muchii.
Dacă [xi , xj ] ∈ U, spunem că vârfurile xi şi xj sunt adiacente ı̂n graful G şi că vârfurile
xi şi xj sunt incidente cu muchia [xi , xj ] .
• Definiţie. Numim graf orientat perechea ordonată de mulţimi (V, U ) ≡ G, unde U
este formată din perechi ordonate de elemente din V, numite arce.
Dacă {xi , xj } ∈ U, vom nota acest arc cu (xi , xj ). De asemenea, notând cu uij ≡ (xi , xj )
un arc oarecare vom spune că xi este extremitatea iniţială, iar xj este extremitatea
finală a arcului uij , despre care vom spune că este orientat de la xi la xj .
Pentru un graf orientat G, un şir de vârfuri D = {x1 , x2 , . . . , xp−1 , xp } cu proprietatea
că: (x1 , x2 ) ; (x2 , x3 ) ; . . . ; (xp−1 , xp ) ∈ U se numeşte drum.
Numărul arcelor care compun drumul D, notat cu l (D) se numeşte lungimea dru-
mului.
Drumul D cu proprietatea că x1 = xp şi toate arcele (x1 , x2 ) ; (x2 , x3 ) ; . . . ; (xp−1 , xp )
sunt distincte două câte două se numeşte circuit. Un circuit format dintr-un singur arc
se numeşte buclă.
Pentru un graf neorientat G, un şir de vârfuri L = [x1 , x2 , ..., xp ] cu proprietatea că
oricare două vârfuri vecine sunt adiacente, adică [x1 , x2 ]; [x2 , x3 ]; . . . ; [xp−1 , xp ] ∈ U se
numeşte lanţ.
Vârfurile x1 şi xp se numesc extremităţile lanţului L, iar p − 1 este lungimea acestui
lanţ. Dacă vârfurile x1 , x2 , . . . , xp sunt distincte două câte două, lanţul L se numeşte
elementar.
Pentru un graf neorientat G, un lanţ L = [x1 , x2 , . . . , xp ] cu proprietatea că x1 = xp
şi toate muchiile [x1 , x2 ]; [x2 , x3 ]; . . . ; [xp−1 , xp ] distincte două câte două se numeşte ciclu.
Dacă ı̂ntr-un graf G suprimăm unul sau mai multe arce (muchii) se obţine un nou graf
numit graf parţial al grafului G. Dacă ı̂ntr-un graf G suprimăm unul sau mai multe
vârfuri, ı̂mpreună cu arcele (muchiile) care intră sau ies din ele, obţinem un nou graf
numit subgraf al grafului G.
Combinatorică şi grafuri 453

Un ciclu (circuit) hamiltonian pentru un graf G este un ciclu (circuit) elementar

care conţine toate vârfurile grafului. (trece o dată şi numai o dată prin toate vârfurile
grafului)
Un ciclu (circuit) eulerian al unui graf G este un ciclu (circuit) care foloseşte toate
muchiile (arcele) grafului G. (trece o dată şi numai o dată prin fiecare muchie (arc) a
grafului G)
• Definiţie. Numim graf hamiltonian un graf neorientat care conţine un ciclu hamilto-
nian sau un graf orientat care conţine un circuit hamiltonian.
Un lanţ (drum) elementar al unui graf G care conţine toate vârfurile grafului se numeşte
lanţ (drum) hamiltonian.
Un drum se numeşte eulerian dacă trece o dată şi numai o dată prin fiecare arc
(muchie) al grafului.
Un drum se numeşte simplu dacă trece o singură dată printr-un acelaşi arc al grafului.
• Definiţie. Un graf G cu proprietatea că oricare două vârfuri sunt extremităţile unui
lanţ al lui G se numeşte graf conex.
• Definiţie. Un graf G se numeşte tare conex dacă oricare ar fi xi şi xj două vârfuri ale
sale, există un drum de la xi la xj şi un drum de la xj la xi .
Un graf orientat este simetric dacă (xi , xj ) ∈ U ⇔ (xj , xi ) ∈ U, pentru orice arc al
grafului şi antisimetric dacă (xi , xj ) ∈ U ⇒ (xj , xi ) ∈
/ U, pentru orice vârfuri xi , xj ∈ V.
• Definiţie. Orice graf conex şi fără cicluri se numeşte arbore.
Dacă G este un graf conex şi x este un vârf oarecare al acestuia prin excentrici-
tatea acestuia ı̂nţelegem numărul e (x) = max d (x, y) , unde d (x, y) este distanţa dintre
y∈V
vârfurile x şi y, adică lungimea minimă a lanţurilor dintre x şi y.
Diametrul unui graf conex G, notat d (G) este distanţa maximă dintre perechile de
vârfuri ale lui G.
Centrul unui graf conex G este format din acele vârfuri de excentricitate minimă.
Raza unui graf conex G este minimul excentricităţilor vârfurilor sale, minim notat
ρ (G) .
Numărul cromatic al unui graf G, notat χ (G) este numărul minim de culori cu care
pot fi colorate vârfurile lui G, astfel ı̂ncât oricare două vârfuri adiacente să aibă culori
diferite.
Indicele cromatic al unui graf G, notat q (G) este numărul minim de culori cu care
pot fi colorate muchiile grafului G, astfel ı̂ncât oricare două muchii cu o extremitate comună
să fie colorate cu culori diferite.
Pentru un graf neorientat G, gradul vârfului x, notat g (x) este numărul muchiilor
incidente cu vârful x.
Dacă G este un graf orientat, gradul de intrare al vârfului x, notat g − (x) este
numărul arcelor care intră ı̂n vârful x (de forma (y, x)), iar gradul de ieşire al vârfului x,
notat g + (x) este numărul arcelor care ies din vârful x (de forma (x, z)) şi gradul vârfului
x este g (x) = g − (x) + g + (x) .
• Definiţie. Grafurile G1 ≡ (V1 , U1 ) şi G2 ≡ (V2 , U2 ) se numesc izomorfe dacă există o
bijecţie f : V1 → V2 , astfel ı̂ncât [x, y] ∈ U1 dacă şi numai dacă [f (x) , f (y)] ∈ U2 , unde
prin [x, y] este notată muchia care uneşte vârfurile x şi y ale grafului G1 .
Un izomorfism al unui graf G cu el ı̂nsuşi se numeşte automorfism.
O p−colorare a unui graf G este fie o partiţie V = V1 ∪ V2 ∪ ... ∪ Vp a mulţimii
vârfurilor sale astfel ı̂ncât oricare două vârfuri din aceeaşi clasă să nu fie adiacente, fie o
funcţie f : U → {1, 2, ..., p} astfel ı̂ncât [i, j] ∈ U să implice f (i) 6= f (j) .
• Definiţie. Numim graf k−regulat un graf neorientat pentru care fiecare vârf x ∈ V
454

are gradul g (x) = k sau un graf orientat cu proprietatea că g − (x) = g + (x) = k, pentru
orice vârf x.
Pentru un graf G, un vârf de grad zero se numeşte vârf izolat, iar un vârf de gradul
unu se numeşte vârf terminal.
Reprezentând fiecare vârf xi ∈ V printr-un punct ı̂n plan şi ducând arcele după criteriul
stabilit obţinem imaginea grafului.
• Definiţie. Numim graf planar un graf G ale cărui vârfuri se pot reprezenta prin puncte
ı̂n plan şi ale cărui muchii se pot reprezenta prin arce de curbă Jordan ce unesc perechi
de puncte care corespund extremităţilor fiecărei muchii, astfel ı̂ncât oricare două arce de
curbă au ı̂n comun cel mult un punct extremitate.
• Definiţie. Un graf G care admite o partiţie a mulţimii vârfurilor, V = V1 ∪ V2 ∪ ... ∪ Vp
astfel ı̂ncât fiecare muchie să aibă extremităţile ı̂n două clase distincte ale partiţiei se
numeşte graf multipartit.
Un graf multipartit este complet dacă oricare pereche de vârfuri situate ı̂n clase
diferite ale partiţiei formează o muchie.
În particular, un graf G pentru care există o partiţie a mulţimii vârfurilor, V = V1 ∪V2 ,
V1 ∩ V2 = ∅, astfel ı̂ncât fiecare muchie u a grafului are o extremitate ı̂n V1 şi cealaltă ı̂n
V2 se numeşte graf bipartit.
Graful bipartit G este complet dacă el conţine toate muchiile [x, y] unde x ∈ V1 şi
y ∈ V2 .
Dacă | V1 |= p şi | V2 |= q, graful bipartit complet G se notează

cu Kp,q .
n
Prin Kn vom nota un graf complet cu n vârfuri şi care are 2 muchii, deci pentru care
oricare două vârfuri sunt adiacente.
Un graf bipartit complet de forma K1,p se numeşte graf-stea.
Cea mai mică lungime a unui ciclu elementar al grafului G, notată gr (G) se numeşte
grosimea grafului.
Matrice asociate unui graf.
Arcele unui graf care au extremitatea finală ı̂ntr-un vârf xi se numesc arce incidente
interior vârfului xi , iar cele cau au extremitatea iniţială ı̂n vârful xi se numesc arce
incidente exterior vârfului xi .
Considerăm G un graf de ordinul n şi să notăm cu uj arcele acestui graf.
Matricea de incidenţă asociată grafului G este matricea pătratică A = (aij ) , unde:

 −1, dacă arcul uj este incident interior vârfului xi ;
aij = 0, dacă xi nu este extremitate a arcului uj ;
1, dacă arcul uj este incident exterior vârfului xi .


Matricea conexiunii directe asociată grafului G este matricea pătratică D = (dij ) ,

unde: 
1, dacă există arcul (xi , xj ) ;
dij =
0, dacă nu există arcul (xi , xj ) .
Matricea conexiunii totale asociată grafului G este matricea pătratică T = (tij ) ,
unde: 
1, dacă există cel puţin un drum de la xi la xj , xi 6= xj ;
tij =
0,ı̂n caz contrar.

Teorema lui Chen

Dacă graful G cu n vârfuri este un graf fără circuite, atunci el conţine un drum hamilto-
nian dacă şi numai dacă matricea T a conexiunii totale ataşată conţine exact Cn2 elemente
nenule.
Combinatorică şi grafuri 455

Formula lui Cayley

Numărul arborilor cu n vârfuri, x1 , x2 , . . . , xn este egal cu nn−2 , n ≥ 2.
• Definiţie. Pentru un graf planar G, o componentă conexă a planului, obţinută prin
suprimarea din plan a muchiilor şi vârfurilor reprezentării plane a lui G se numeşte faţă
a reprezentării plane.
Frontiera oricărei feţe este o curbă Jordan ı̂nchisă, constând din muchiile unui ciclu
elementar al grafului G.
Formula lui Euler
Dacă graful conex şi planar G are n vârfuri şi m muchii, atunci orice reprezentare
planară a sa conţine m − n + 2 feţe.

Probleme

Problema 13.1 Să se arate că oricare ar fi 52 de puncte ı̂ntr-un pătrat de latură 1, există

trei puncte care pot fi acoperite cu un disc de rază 71 .

Soluţie. Fie punctele M1 , . . . , M52 situate ı̂ntr-un pătrat de latură 1. Vom arăta că
există trei discuri D(Mik , 71 ), ik ∈ {1, . . . , 52}, pentru k ∈ {1, 2, 3}, care să aibă intersecţia
nevidă. În acest caz discul căutat are centrul ı̂ntr-un punct din intersecţie, iar raza este 17 .
1 52
Suprafaţa totală acoperită de cele 52 de discuri este S = 52π · 49 = 49 π. Suprafaţa
0
acoperită de acestea, S , este cel mult egală cu cea a unui pătrat ce are latura cu 27 mai
0
mare decât cea a pătratului iniţial, adică S < 81 49 .
Obţinem
S 52
> π > 2.
S0 81
În consecinţă, există D(Mik , 71 ), ik ∈ {1, . . . , 52}, k ∈ {1, 2, 3} cu intersecţia nevidă.

Problema 13.2 Pe suprafaţa unui poligon de arie 13 se aşează 10 poligoane de arie 6. Să
1
se arate că există 4 poligoane ce se intersectează după o arie mai mare ca 70 .

Soluţie. Fie poligoanele P1 , . . . , P10 astfel ı̂ncât S(Pk ) = 6, pentru orice k = 1, . . . 10

şi poligonul P cu S(P ) = 13. Definim mulţimile
10
[ 10
[ 10
\
I1 = Pk , I 2 = (Pi ∩ Pj ), . . . , I10 = Pk .
k=1 i6=j=1 k=1

Se poate demonstra prin inducţie relaţia

10
X 10
X
S(Pk ) = S(Ik ).
k=1 k=1

Pentru mulţimile Ik , k = 1, . . . 10, sunt evidente inegalităţile

S(I1 ) ≥ S(I2 ) ≥ . . . ≥ S(I10 ),

456

de unde obţinem
10
X
S(Pk ) ≤ 3S(I1 ) + 7S(I4 ),
k=1

deci 60 ≤ 39 + 
7S(I4 ), adică S(I4 ) ≥ 3.
10
I4 conţine intersecţii de câte 4 poligoane, printre care există una de arie
4
maximă notată Smax , deci:
 
X 10
3 ≤ S(I4 ) ≤ S(P1 ∩ P2 ∩ P3 ∩ P4 ) ≤ · Smax
4
 
10 1
Din inegalităţile de mai sus deducem că Smax ≥ 3/ = 70 .
4

Problema 13.3 Fiind date numerele naturale nenule m, n, m ≤ n, să se demonstreze că

m divide numărul
m−1  
X n k
n (−1) .
k
k=0

Hungarian Mathematical Olympiad, 2001

Soluţie. Vom aplica formula de recurenţă a coeficienţilor binomiali.

m−1   m−1   m−1  
X n X n−1 X n−1
n (−1)k =n (−1)k
+n (−1)k
k k k−1
k=0 k=0 k=1

h m−1
X 
n−1
 m−2
X  
n−1 i
k k+1
=n (−1) + (−1)
k k
k=0 k=0
 
n−1 (n−1)!
= n(−1)m−1 = n(−1)m−1 (m−1)!(n−m)!
m−1
 
n
= m(−1)m−1 .
m

Problema 13.4 Să se calculeze suma

     
n n n
1·2 +2·3 + · · · + (n − 1) · n .
2 3 n

Soluţie. Considerăm un grup de n persoane dintre care vom alege comitete de  câte

n
k persoane, fiecare comitet având un preşedinte şi un vicepreşedinte. Există
k
posibilităţi de a alege asemenea comitete, iar pentru fiecare comitet preşedintele şi vi-
cepreşedintele pot fi selectaţi ı̂n k(k − 1) moduri. Numărul comitetelor pe care le putem
forma cu un preşedinte şi un vicepreşedinte este
     
n n n
1·2 +2·3 + · · · + (n − 1) · n .
2 3 n
Combinatorică şi grafuri 457

Selecţia se poate face şi ı̂n altă manieră: putem alege preşedintele şi vicepreşedintele
ı̂n n(n − 1) moduri, după care adăugăm ceilalţi membri ai comitetului dintre cele n − 2
persoane rămase. Deoarece numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n − 2 elemente
este 2n−2 , obţinem
     
n n n
1·2 +2·3 + · · · + (n − 1) · n = n(n − 1)2n−2 .
2 3 n

Problema 13.5 Două sute de studenţi participă la un concurs de matematică, la care

au de rezolvat 6 probleme. Se ştie că fiecare problemă a fost rezolvată de cel puţin 120 de

participanţi. Să se demonstreze că există doi participanţi astfel ı̂ncât fiecare problemă a

fost rezolvată de cel puţin unul dintre ei.

Soluţie. Întrucât fiecare problemă a fost rezolvată de cel puţin 120 de participanţi, de-
ducem că există cel puţin 720 de soluţii corecte ı̂n total. Deoarece sunt doar 200 de studenţi,
obţinem că măcar un student a rezolvat cel puţin patru probleme. Dacă a rezolvat 5 sau
6 probleme, atunci el poate face pereche cu oricare alt student. Presupunem că a rezolvat
exact 4 probleme. Fiecare dintre cele două probleme rămase a fost rezolvată de cel puţin
120 de participanţi şi cum numărul total este 200, există cel puţin un student care le-a
rezolvat pe amândouă.

Problema 13.6 O mulţime S ce conţine patru numere naturale o numim conexă dacă

pentru orice x ∈ S, cel puţin unul din numerele x − 1 sau x + 1 aparţine lui S. Fie Cn

numărul de submulţimi conexe ale mulţimii {1, 2, . . . n}.

(a) Să se determine C7 ;

(b) Să se determine o formulă generală pentru Cn .

Romanian Mathematical Olympiad, 2006

Soluţie. Fie S = {a, b, c, d } mulţime conexă, astfel ı̂ncât a < b < c < d. Deoarece
a−1 ∈ / S rezultă că a + 1 ∈ S, deci b = a + 1. Analog, ı̂ntrucât d + 1 ∈
/ S, avem d − 1 ∈ S,
adică c = d − 1. Astfel o mulţime care să satisfacă condiţiile problemei este de forma
S = {a, a + 1, d − 1, d }, cu d − a > 2.
(a) Submulţimile conexe ale mulţimii {1, 2, . . . , 7} sunt

{1, 2, 3, 4}; {1, 2, 4, 5}; {1, 2, 5, 6}; {1, 2, 6, 7};

{2, 3, 4, 5}; {2, 3, 5, 6}; {2, 3, 6, 7}; {3, 4, 5, 6}; {2, 4, 6, 7}; {4, 5, 6, 7}.

(b) Definim diametrul mulţimii S = {a, a+1, d−1, d } astfel D = d−a+1. Este evident
că D > 3 şi D ≤ n − 1 + 1 = n. În cazul D = 4 avem n − 3 mulţimi conexe, dacă
D = 5 există n − 4 mulţimi conexe ş.a.m.d. Astfel obţinem
(n − 3)(n − 2)
Cn = 1 + 2 + · · · + (n − 3) = .
2
458

Problema 13.7 Fie mulţimea A astfel ı̂ncât |A| = n2 şi F o familie de submulţimi ale lui

A care au n elemente. Presupunem că oricare două mulţimi din F au cel mult un element

ı̂n comun.

(a) Să se arate că |F| ≤ n2 + n;

(b) Pentru n = 3, să se pună ı̂n evidenţă un exemplu ı̂n care |F| să ia valoarea maximă.

Romanian TST, 1985

Soluţie.

(a) Pentru x ∈ A, notăm cu k(x) numărul mulţimilor B ∈ F pentru care x ∈ B. Fie

aceste mulţimi B1 , B2 , . . . Bk(x) .
Atunci B1 \ {x}, B2 \ {x}, . . . , Bk(x) \ {x} sunt submulţimi disjuncte ale lui A \ {x},
fiecare având n − 1 elemente. ı̂ntrucât A \ {x} are n2 − 1 elemente, obţinem k(x) ≤
n2 −1
n−1 = n + 1. Repetând raţionamentul orice x ∈ A şi sumând, obţinem
X
k(x) ≤ n2 (n + 1).
x∈A

Dar X X
k(x) = |B| = n|F|.
x∈A B∈F

Atunci n|F| ≤ n2 (n + 1), de unde |F| ≤ n2 + n.

(b) În cazul ı̂n care |A| = 32 , aşezăm elementele 1, 2, . . . 9 ı̂ntr-o matrice
 
1 2 3
 4 5 6 
7 8 9

şi alegem ca mulţimi ale lui F cele formate cu factorii produselor care apar ı̂n calculul
determinantului de ordin 3 al matricei de mai sus. Deci,

F = { {1, 2, 3}, {4, 5, 6}, {7, 8, 9}, {1, 4, 7}, {2, 5, 8}, {3, 6, 9},

{1, 5, 9}, {2, 6, 7}, {3, 4, 8}, {3, 5, 7}, {2, 4, 9}, {1, 6, 8} }.
În acest caz |F| = 32 + 3 = 12.

Problema 13.8 Se notează prin sn,m,r numărul funcţiilor f : X → Y, unde |X| =

n, |Y | = m, cu proprietatea că există Z ⊂ Y, |Z| = r şi astfel ı̂ncât f (X) ⊃ Z.

Să se arate că

   
nr n r
sn,m,r =m − (m − 1) + (m − 2)n − · · · + (−1)n (m − r)n .
1 2
Combinatorică şi grafuri 459

Soluţie. Fie Z = {y1 , . . . yr } şi pentru fiecare i = 1, . . . , r notăm cu Ai = {f : X →

Y, yi ∈/ f (X)}. Obţinem sn,m,r = mn − |A1 ∪ A2 ∪ · · · ∪ Ar |. Dar Ai reprezintă mulţimea
funcţiilor definite pe X, cu valori ı̂n Y \ {yi }, deci |Ai | = (m − 1)n . Mulţimea Ai ∩ Aj
conţine funcţiile definite pe X, cu valori ı̂n Y \ {yi , yj } şi deci |Ai ∩ Aj | = (m − 2)n .
În general, |Ai1 ∩ n
 Ai2∩ · · · ∩ Aik | = (m − k) , unde 1 ≤ i1 < i2 < · · · < ik ≤ r.
r
Deoarece există submulţimi de indici {i1 , i2 , . . . , ik }, rezultă că fiecare sumă de
k
 
P r
forma 1≤i1 <i2 <···<ik ≤r |Ai1 ∩ Ai2 ∩ · · · ∩ Aik | conţine termeni, fiecare fiind egal cu
k
(m − k)n .
Obţinem
sn,m,r = mn − |A  1 ∪A2 ∪ · · · ∪ Ar| 
n r n r
=m − (m − 1) + (m − 2)n − · · · +
1 2
+(−1)r (m − r)n .

Problema 13.9 Fie A un alfabet format din n litere identice: a1 , a1 ; a2 , a2 ; . . . ; an , an ,

perechile diferite constând din litere diferite. Se formează toate cuvintele care folosesc

toate cele 2n litere din alfabetul A, astfel să nu apară două litere identice vecine.

Să se arate că numărul acestor cuvinte este egal cu:

   
1 n n 2
n
[(2n)! − 2(2n − 1)! + 2 (2n − 2)! − · · · + (−1)n 2n n!].
2 1 2

Soluţie. Numărul tuturor cuvintelor care folosesc toate cele 2n litere din alfabetul A este
egal cu
(2n)! (2n)!
n
= n ,
(2!) 2
deoarece literele identice pot fi permutate ı̂ntre ele ı̂n (2!)n = 2n moduri distincte, rezultând
un acelaşi cuvânt format cu cele 2n litere din A.
Să notăm cu Ai mulţimea cuvintelor formate cu cele 2n litere din A pentru care cele
două litere ai sunt vecine. Rezultă că numărul căutat este egal cu

(2n)!
− |A1 ∪ A2 ∪ · · · ∪ An |.
2n
Pentru a evalua |A1 ∪ PnA2 ∪ · · ·P∪ An | aplicăm principiul includerii-excluderi:
|A1 ∪ A2 ∪ · · · ∪ An | = i=1 |Ai | − 1≤i<j≤n |Ai ∩ Aj |

+(−1)k−1
P
1≤i1 <···<ik ≤n |Ai1 ∩ Ai2 ∩ · · · ∩ Aik | + . . .

+(−1)n−1 | ∩ni=1 Ai |.
Să calculăm ı̂n cazul general numărul de elemente din Ai1 ∩ Ai2 ∩ · · · ∩ Aik şi să
arătăm că acesta nu depinde de alegerea indicilor 1 ≤ i1 < · · · < ik ≤ n. Dacă un cuvı̂nt
aparţine acestei mulţimi ı̂nseamnă că el aparţine fiecăreia din mulţimile Ai1 , Ai2 , . . . , Aik ,
deci literele ai1 , ai1 ; ai2 , ai2 ; . . . ; aik , aik sunt vecine. Cuvintele pentru care cele k perechi
de litere sunt vecine se obţin ı̂n modul următor: se formează toate cuvintele avı̂nd 2n − k
litere care formează un alfabet obţinut din A prin suprimarea câtei unei litere dintre
460

ai1 , ai2 , . . . , aik . Apoi ı̂n fiecare cuvânt astfel format se dublează literele ai1 , ai2 , . . . , aik ,
adăugând după litera aij o altă literă egală cu aij , pentru fiecare j = 1, . . . , n. Deci
obţinem:
(2n − k)! 2k (2n − k)!
|A1 ∪ A2 ∪ · · · ∪ An | = n−k
= .
(2!) 2n
 
n
Deoarece indicii i1 , . . . , ik cu 1 ≤ i1 < · · · < ik ≤ n pot fi aleşi ı̂n moduri, rezultă
k
că numărul cuvintelor care nu conţin două litere identice vecine este
n 22 (2n − 2)! (−1)n 2n n!
   
(2n)! n 2(2n − 1)!
− + − · · · + .
2n 1 2n 2 2n 2n

Problema 13.10 Dacă p este o permutare a mulţimii X = {1, . . . , n}, spunem că numărul

i este un punct fix al permutării p, dacă p(i) = i, 1 ≤ i ≤ n. Să se arate că numărul D(n)

al permutărilor fără puncte fixe ale mulţimii X este egal cu

 1 1 1 (−1)n 
D(n) = n! 1 − + − + · · · + .
1! 2! 3! n!
Care este numărul permutărilor a n obiecte cu p puncte fixe ?
Soluţie. Notăm cu Ai mulţimea celor (n − 1)! permutări care admit un punct fix ı̂n i
şi vom determina numărul permutărilor care admit cel puţin un punct fix. Acest număr
este egal cu |A1 ∪ A2 ∪ · · · ∪ An | şi, conform principiului includerii-excluderii, se obţine din
relaţia:
n
X X
|A1 ∪ A2 ∪ · · · ∪ An | = |Ai | − |Ai ∩ Aj | + · · · + (−1)n−1 | ∩ni=1 Ai |.
i=1 1≤i<j≤n

Dar |Ai1 ∩ Ai2 ∩ · · · ∩ Aik | = (n − k)!, deoarece o permutare din mulţimea A1 ∪ A2 ∪ · · · ∪ An

reprezintă puncte fixe ı̂n poziţiile i1 , i1 , . . . , ik , celelalte poziţii conţinând o permutare a
celor n − k elemente rămase, al cărornumăr  este (n − k)!. Dar poziţiile i1 , i1 , . . . , ik pot fi
n
alese din mulţimea celor n poziţii ı̂n moduri, deci
k
n       
n n n
[
n
Ai  = (n − 1)! − (n − 2)! + · · · + (−1) .
 
1 2 n

i=1

Astfel,
n    
n n
[ 
n
D(n) = n! −  Ai  = n! − (n − 1)! + · · · + (−1) ,
 
1 n
i=1
de unde se obţine expresia lui D(n).
D(n) 1
Rezultă că lim = , deci pentru n suficient de mare probabilitatea ca o per-
n→∞ n! e
mutare a n elemente aleasă aleator să nu aibă puncte fixe este apropriată de 13 . Deoarece
 
n
cele p puncte fixe (0 ≤ p ≤ n) pot fi alese ı̂n moduri şi celelalte n − p puncte
p
nu
 mai sunt fixe, rezultă că numărul permutărilor din Sn cu p puncte fixe este egal cu
n
D(n − p), deoarece pentru fiecare alegere a celor p puncte fixe există D(n − p)
p
permutări ale obiectelor rămase, fără puncte fixe, dacă se defineşte D(0) = 1.
Combinatorică şi grafuri 461

Problema 13.11 Fie X = {1, 2, . . . , n} şi D(n) numărul permutărilor mulţimii X fără

puncte fixe. Dacă E(n) reprezintă numărul permutărilor pare ale mulţimii X fără puncte

fixe, arătaţi că

1
E(n) = (D(n) + (−1)n−1 (n − 1)).
2
Soluţie. Conform problemei anterioare, avem
 1 1 1 (−1)n 
D(n) = n! 1 − + − + · · · + .
1! 2! 3! n!
Pentru a obţine expresia lui E(n) vom nota cu Ai mulţimea permutărilor pare p ∈ Sn
astfel ı̂ncât p(i) = i. Deoarece Sn conţine 12 n! permutări pare, rezultă că
E(n) = 12 n! −  ni=1 Ai 
S 

Pn T 
1 n  n A .
P
= 2 n! − i=1 |Ai | + 1≤i<j≤n |A i ∩ Aj | + · · · + (−1)  i=1 i 
Deoarece |Ai1 ∩ Ai2 ∩ · · · ∩ Aik | = 21 (n − k)!, rezultă ı̂n mod analog ca pentru D(n), că
   
1 n 1 n−1 n
E(n) = 2 n! − 2 (n − 1)! + · · · + (−1) + (−1)n
1 n−1

1
= 2 (D(n) + (−1)n−1 (n − 1)).

Problema 13.12 Verificaţi că:

P∞ tn e−t
n=0 D(n) n! = 1−t ;

D(n + 1) = (n + 1)D(n) + (−1)n+1 ;

D(n + 1) = n(D(n) + D(n − 1)).

Soluţie. Conform unei probleme anterioare, avem:

D(n) 1 1 (−1)n
= 1 − + − ··· + ,
n! 1! 2! n!
Pe de altă parte, se cunoaşte dezvoltarea:
e−t  t t2 
= 1 − + − . . . (1 + t + t2 + . . . ).
t−1 1! 2!

Din relaţiile de mai sus deducem că D(n) n

n! este coeficientul lui t din dezvoltarea funcţiei
e−t
t−1 şi astfel se obţine prima relaţie din enunţul problemei.
Pentru a obţine relaţiile de recurenţă pornim de la formula
 1 1 1 (−1)n 
D(n) = n! 1 − + − + · · · + .
1! 2! 3! n!
Este evident că
1 1 1 (−1)n (−1)n+1
D(n + 1) = (n + 1)!(1 − 1! + 2! − 3! + ··· + n! + (n+1)! )
de unde
(−1)n n+1
= (n + 1)n!(1 − 1
1! + 1
2! − 1
3! + ··· + n! ) + (n + 1)! (−1)
(n+1)! ,

D(n + 1) = (n + 1)D(n) + (−1)n+1 .

462

În continuare, prin adunarea relaţiei obţinute mai sus cu

D(n) = nD(n − 1) + (−1)n ,

se obţine D(n + 1) + D(n) = n (D(n) + D(n − 1)) + D(n) + (−1)n+1 + (−1)n , ceea ce este
echivalent cu
D(n + 1) = n(D(n) + D(n − 1)).

Problema 13.13 Care este numărul un de moduri ı̂n care putem urca o scară cu n trepte,

ştiind că la fiecare pas urcăm o treaptă sau două trepte?

Soluţie. Este evident că numărul un reprezintă ı̂n acelaşi timp numărul de scrieri ale
numărului natural n ca o sumă a numerelor 1 sau 2, două scrieri fiind distincte dacă ele
diferă şi prin ordinea termenilor.
De exemplu
2 =1+1
3 =2+1=1+2=1+1+1
4 = 2 + 2 = 2 + 1 + 1 = 1 + 2 + 1 = 1 + 1 + 2 = 1 + 1 + 1 + 1.
Primul termen este 1 sau 2. În primul caz numărul de scrieri este egal cu un−1 , deoarece
restul termenilor sunt egali cu 1 sau cu 2 şi au suma n − 1, iar ı̂n al doilea caz numărul de
scrieri este egal cu un−2 . Deci am obţinut recurenţa

un = un−1 + un−2 ,

cu valorile iniţiale u1 = 1, u2 = 2. Definim u0 = 1 şi astfel obţinem şirul lui Fibonacci,

√
deci un = Fn . Ataşăm ecuaţia caracteristică r2 = r + 1, care are soluţiile r1 = 1+2 5 şi
√
r2 = 1−2 5 .
Soluţia generală este
un = c1 r1n + c2 r2n ,
unde constantele c1 şi c2 se detrmină din condiţiile iniţiale u0 = 1 şi u1 = 1.
Astfel
( se obţine sistemul
C1√+ C2 √
=1
1+ 5 1− 5
2 C1 + 2 C2 = 1, √ √
5+1 5−1
care are soluţiile C1 = √
2 5
şi C2 = √ .
2 5
Astfel obţinem
√ √ √ √
5 + 1  1 + 5 n 5 − 1  1 − 5 n
un = Fn = √ + √ =
2 5 2 2 5 2
√ √
1  1 + 5 n+1  1 − 5 n+1 
=√ − ,
5 2 2
pentru orice n ≥ 0.
∞
X
Dacă notăm f (x) = Fn xn , obţinem
n=0

∞
X ∞
X
xf (x) = Fn−1 xn şi x2 f (x) = Fn−2 xn .
n=1 n=2
Combinatorică şi grafuri 463

Ţinând cont de relaţia de recurenţă a lui un deducem:

∞
X
2
f (x) − xf (x) − x f (x) = F0 + (F1 − F0 )x + (Fn − Fn−1 − Fn−2 )xn = F0 = 1,
n=2

de unde
1
f (x) = .
1 − x − x2
1
Observaţie. Funcţia f (x) = 1−x−x 2 este funcţia generatoare a şirului lui Fibonacci.
Observaţie. Problema de mai sus poate fi enunţată şi ı̂n modul următor:
Să se determine numărul de moduri de pardosire a unei alei de dimensiuni 2 × n cu
plăci de dimensiune 2 × 1.

Problema 13.14 Să se arate că funcţia generatoare a numerelor lui Catalan Tn este dată

de egalitatea:
√
2 n 1− 1 − 4x
f (x) = T1 x + T2 x + · · · + Tn x + · · · = .
2

Să se găsească pe această cale expresia numerelor Tn .

Soluţie. Numărul lui Catalan se defineşte ca fiind numărul de moduri ı̂n care se pot
pune parantezele ı̂ntr-un produs neasociativ de n factori, scrişi ı̂n ordinea x1 , x2 , . . . , xn .
Dacă există o singură pereche de paranteze care nu sunt conţinute ı̂n alte paranteze,
atunci această pereche conţine ı̂n interior produsul factorilor x2 , . . . , xn , rămânând ı̂n
exterior factorul x1 , sau conţine produsul x1 , . . . , xn−1 , rămânând ı̂nafară factorul xn .
Dacă există două perechi de paranteze care nu sunt conţinute ı̂n alte paranteze, rezultă
că aceste perechi conţin produsul factorilor x1 , . . . xk , respectiv xk+1 , . . . , xn , unde 2 ≤ k ≤
n − 2. Deoarece ı̂ntr-un produs de k, respectiv n − k factori putem pune parantezele ı̂n Tk ,
respectiv Tn−k moduri, rezultă relaţia
n−1
X
Tn = Tk Tn−k ,
k=1

cu T1 = 1. √
1− 1−4x
Dacă notăm f (x) = T1 x + T2 x2 + · · · + Tn xn + · · · = 2 , atunci
n−1
X
f 2 (x) = T12 x2 + (T1 T2 + T2 T 1 )x3 + · · · + ( Tk Tn−k )xn + · · · = f (x) − x,
k=1

ţinând seama de relaţia de recurenţă obţinută şi de datele iniţiale√T1 = T2 = 1. Soluţiile

ecuaţiei de gradul al doilea f 2 (x) − f (x) − x = 0 sunt f (x) = 1± 21−4x . Presupunem că
x < 14 şi ı̂ntrucât f (0) = 0, obţinem
√
1 − 1 − 4x
f (x) = .
2
√
Vom dezvolta ı̂n serie de puteri funcţia 1 − 4x, folosindu-ne de formula generalizată
a binomului lui Newton.
464

α(α−1) α−2 2
(x + a)α = aα + αaα−1 x + 2! a x + ···+

+ α(α−1)...(α−k+1)
k! aα−k xk + · · · ,
unde a > 0.
Această serie este convergentă pentru orice x care verifică |x| < a. Dacă α este un
număr ı̂ntreg şi pozitiv, numai un număr finit de termeni ai seriei sunt nenuli, iar dez-
voltarea obţinută este formula binomului lui Newton.
1
Pentru a dezvolta (1 − 4x) 2 ı̂n serie de puteri ale lui x vom nota y = −4x, α = 12 şi
1
vom dezvolta binomul (y + 1) 2 . Se obţine coeficientul lui xn egal cu
(1/2)(−1/2)(−3/2)···(1/2−n+1)
n! (−4)n = (−1)n−1 21n 1·3···(2n−3)
n! (−1)n 22n =
 
(2n−2)! (2n−2)! 2n − 2
= − 2n−1 (n−1)!n!
=2n −2 n(n−1)!(n−1)!
= − n2 .
n−1
Dar Tn este coeficientul lui xn din dezvoltarea lui f (x), deci se obţine ı̂nmulţind cu − 21
 
n 1
1 2n − 2
coeficientul lui x din dezvoltarea lui (1 − 4x) . Astfel, avem Tn = n
2 .
n−1

Problema 13.15 Să se arate că numărul şirurilor (x1 , x2 , . . . , x2n−2 ) cu xi ∈ {−1, 1},

pentru i = 1, 2, . . . , 2n − 2 şi care satisfac condiţiile:

(a) x1 + x2 + · · · + xk ≥ 0 pentru orice 1 ≤ k ≤ 2n − 2;

(b) x1 + x2 + · · · + x2n−2 = 0
 
 2n − 2 
este egal cu n1  .
n−1

Soluţie. Vom determina numărul de şiruri de litere care conţin litera a de k ori, litera
b de m ori şi care au proprietatea
(P ) : Pentru orice i, 1 ≤ i ≤ m + k, numărul de litere a ı̂n primele i litere ale şirului este
mai mare sau egal cu numărul de litere b.
Numărul acestor şiruri este nenul dacă şi numai dacă este verificată condiţia k ≥ m > 0.
Numărul şirurilor
 delitere care conţin litera a de k ori şi litera b de m ori este egal cu
m+k
P (m, k) = . Pentru a rezolva problema este suficient să determinăm numărul
m
şirurilor care nu verifică
 proprietatea
 (P ), deoarece numărul căutat se obţine prin scăderea
m+k
acestui număr din .
m
Vom arăta că numărul şirurilor formate din  m litere bşi k litere a care nu verifică
m+k
proprietatea (P ) este egal cu P (m − 1, k + 1) = , adică este egal cu numărul
m−1
tuturor şirurilor formate din m−1 litere b şi din k+1 litere a. Pentru aceasta vom considera
un şir format din m litere b şi k litere a care nu verifică (P ). Va exista o poziţie cu numărul
2s + 1, unde s ≥ 0, astfel ı̂ncât şirul considerat conţine litera b ı̂n poziţia 2s + 1, iar ı̂n faţa
acestei poziţii există un număr egal de litere a şi b, număr egal cu s. Vom considera cel
mai mic indice cu această proprietate şi vom adăuga litera a ı̂n faţa acestui şir, obţinând
astfel un şir format din m litere b şi k + 1 litere a. Prima literă a şirului astfel obţinut este
Combinatorică şi grafuri 465

a, iar printre primele 2s + 2 litere există un număr egal de litere a şi b. Schimbăm literele
a şi b ı̂ntre ele pe primele 2s + 2 poziţii ale şirului.
Deoarece ı̂n primele 2s + 2 poziţii numărul de litere a a fost egal cu numărul literelor
b, nu se va schimba numărul total de litere de fiecare fel şi obţinem un şir format din m
litere b şi k + 1 litere a. Prima literă este acum b.
Astfel am asociat fiecărui şir din m litere b şi k litere a care nu satisfac (P ), un şir
format din m litere b şi k + 1 litere a, care ı̂ncep cu litera b. Se demonstrează imediat că
această aplicaţie este injectivă. (Se consideră două şiruri diferite care nu satisfac (P ) şi
care diferă pe o poziţie de rang p ≤ 2s + 1 sau p > 2s + 1.)
Vom demonstra că ı̂n acest mod este posibil să se obţină orice şir format din m litere
b şi k + 1 litere a, care ı̂ncep cu litera b, deci aplicaţia este şi surjectivă. Să considerăm un
astfel de şir. Deoarece presupunem m ≤ k sau m < k + 1, va exista o poziţie pâna la care
există un număr egal de litere a şi b, pentru că şirul ı̂ncepe cu litera b.
Dacă până la prima poziţie cu aceste proprietăţi ı̂nlocuim literele a şi b ı̂ntre ele şi
suprimăm prima literă a, vom găsi un şir format din k litere a şi m litere b care nu verifică
(P ).
Dacă aplicăm acestui şir transformarea descrisă găsim şirul de la care am plecat. Da-
torită acestei bijecţii numărul şirurilor cu m litere b şi k litere a care nu verifică (P ) este
egal cu numărul şirurilor cu m litere b şi k + 1 litere a care ı̂ncep cu b. Dacă suprimăm
 formatedin m − 1 litere b şi k + 1 litere a, al căror număr
prima literă b găsim toate şirurile
m+k
este egal cu P (m − 1, k + 1) = .
m−1
În concluzie, numărul şirurilor care satisfac (P ) este egal cu
     
m+k m+k k−m+1 m+k
− = .
m m−1 k+1 m
 
1 2n − 2
Pentru k = m = n − 1 se obţine numărul Tn = n .
n−1
Acest număr reprezintă soluţia problemei, deoarece dacă ı̂l ı̂nlocuim pe 1 cu litera a
şi pe −1 cu litera b, condiţia (a) exprimă faptul că numărul literelor a este cel puţin egal
cu numărul literelor b ı̂n primele k poziţii ale şirului, pentru 1 ≤ k ≤ 2n − 2. Condiţia (b)
exprimă faptul că numărul literelor a este egal cu numărul literelor b şi ambele sunt egale
cu n − 1.

Problema 13.16 O triangulaţie a unui poligon convex A1 A2 . . . An+1 cu n + 1 vârfuri

este o mulţime formată din n−2 diagonale care nu se intersectează ı̂n interiorul poligonului

ci numai ı̂n vârfuri şi care ı̂mpart suprafaţa poligonului ı̂n n − 1 triunghiuri.

Să se arate că numărul de triangulaţii ale unui poligon convex cu n + 1 vârfuri este

egal cu
 
1 2n − 2
Tn = .
n n−1
Soluţie. Vom arăta că există o bijecţie de la triangulaţiile unui poligon convex cu n + 1
vı̂rfuri la mulţimea scrierilor cu paranteze ale unui produs de n factori ı̂n ordinea x1 , . . . , xn .
Dacă poligonul cu n+1 vârfuri este A1 A2 . . . An+1 ne vom deplasa din A1 ı̂n A2 ş.a.m.d.
pe laturile poligonului până când ajungem ı̂n An+1 , obţinând o scriere cu paranteze a unui
produs cu n factori, după regulile următoare:
466

-când ne deplasăm pe o latură scriem un nou factor xi , ı̂n ordinea x1 , . . . , xn ;

-când ajungem ı̂ntr-un vârf la care sosesc anumite diagonale ale triangulaţiei, scriem
un număr de paranteze de ı̂nchidere egal cu numărul de diagonale care au o extremitate
ı̂n acel vârf şi pentru care cealaltă extremitate a fost parcursă şi un număr de paranteze
de deschidere egal cu numărul de diagonale care sunt incidente ı̂n acel vârf şi pentru care
cealaltă extremitate nu a fost vizitată.
Este evident că această corespondenţă este injectivă.
Pentru a arăta că este şi surjectivă, vom considera un produs cu paranteze a n factori
ı̂n ordinea x1 , . . . , xn . Acest produs conţine n − 2 paranteze de deschidere şi tot atâtea de
ı̂nchidere.
Fiecărei paranteze de deschidere ı̂i corespunde o unică paranteză de ı̂nchidere. Pentru
fiecare pereche formată dintr-o paranteză de deschidere şi una de ı̂nchidere vom considera
prima literă care se găseşte la dreapta parantezei de deschidere, fie xi şi prima literă care
se găseşte la stânga parantezei de ı̂nchidere, fie xj şi vom duce diagonala Ai Aj+1 .
Deoarece fiecare pereche de paranteze conţine ı̂n interior un produs a doi factori şi
parantezele sunt corect puse, cele n − 2 diagonale ale poligonului constituie o triangulaţie
a acestuia.
Aplicând acestei triangulaţii corespondenţa descrisă, găsim produsul cu paranteze a n
factori de la care am plecat, ceea ce demonstrează că ea este o bijecţie.
În concluzie, numărul de triangulaţii este egal cu numărul lui Catalan, Tn .

Problema 13.17 Să se arate că numărul funcţiilor crescătoare

f : {1, . . . , n } → {1, . . . , n }

care satisfac condiţia f (x) ≤ x, pentru orice 1 ≤ x ≤ n, este egal cu numărul lui Catalan
 
1 2n
Tn+1 = .
n+1 n

Soluţie. Considerând un sistem de axe xOy, vom desena dreptele de ecuaţii x = k, y = l

unde 0 ≤ k, l ≤ n sunt numere ı̂ntregi şi vom considera punctele de intersecţie ale acestor
drepte situate ı̂n primul cadran, pe prima bisectoare şi sub prima bisectoare.
Pentru fiecare funcţie crescătoare f : {1, . . . , n } → {1, . . . , n } vom construi un drum
ı̂n această reţea ı̂n felul următor: dacă ne aflăm ı̂n punctul M (i, f (i)), ne deplasăm ı̂n
punctul M1 (i + 1, f (i)) pe un segment orizontal, apoi ne deplasăm pe un segment vertical
până când ajungem ı̂n punctul M2 (i+1, f (i+1)). Dacă f (i+1) = f (i), obţinem M2 = M1 ;
ı̂n caz contrar, deplasarea are loc ı̂n sus, deoarece f (i + 1) > f (i).
Efectuând aceste deplasări pentru i = 1, . . . , n − 1 obţinem un drum ascendent ı̂n
această reţea, de extremităţi (1, 0) şi (n, f (n)). Unind apoi originea O cu punctul (1, 0)
printr-un segment orizontal şi ı̂n cazul când f (n) < n, punctul (n, f (n)) cu punctul A(n, n)
situat pe prima bisectoare, printr-un şir de segmente verticale, obţinem un drum de ex-
tremităţi O(0, 0) şi A(n, n).
Este evident că drumul astfel obţinut este compus din n segmente orizontale şi n
segmente verticale, nu are coborâşuri când ne deplasăm de la O către A şi este situat sub
prima bisectoare. Am obţinut astfel o corespondenţă bijectivă ı̂ntre mulţimea funcţiilor
crescătoare f : {1, . . . , n } → {1, . . . , n } care satisfac condiţia f (x) ≤ x, pentru orice
1 ≤ x ≤ n, şi mulţimea drumurilor de extremităţi O şi A cu proprietăţile menţionate.
Combinatorică şi grafuri 467

Injectivitatea acestei aplicaţii este evidentă, deoarece la funcţii diferite corespund drumuri
diferite. Pentru a arăta că este şi surjectivă, să considerăm un drum cu extremităţile O şi
A, cu proprietăţile menţionate. Definim funţia fd prin

fd = max{ j| (i, j) ∈ d},

pentru orice i = 1, . . . , n. În acest caz imaginea funcţiei fd prin corepondenţa descrisă este
chiar drumul d, ceea ce demonstrează surjectivitatea acestei corespondenţe.
Pentru a număra drumurile ascendente de lungime 2n de extremităţi O şi A(n, n), sit-
uate sub prima bisectoare, se observă că există o corespondenţă biunivocă ı̂ntre mulţimea
drumurilor şi mulţimea şirurilor (x1 , x2 , . . . , x2n ) cu xi = 1 sau xi = −1, pentru 1 ≤ i ≤ 2n,
care satisfac condiţiile:

(a) x1 + x2 + · · · + xk ≥ 0, pentru orice k = 1, . . . , n şi

(b) x1 + x2 + · · · + x2n = 0

Pentru a defini această corespondenţă să ne deplasăm pe un drum ascendent d de la O la

A. Drumul d se poate scrie ca un şir de segmente de lungime 1, d = (s1 , s2 , s2n ), ordinea
indicilor indicând ordinea de parcurgere a segmentelor când ne deplasăm de la O la A. Şirul
asociat drumului se obţine din şirul (s1 , s2 , s2n ) scriind ı̂n locul fiecărui segment orizontal
numărul 1 şi ı̂n locul fiecărui segment vertical numărul −1.
Condiţia (a) exprimă faptul că drumul d nu poate trece prin puncte situate deasupra
primei bisectoare a axelor, iar condiţia (b) faptul că el conţine n segmente orizontale şi n
segmente verticale, deci faptul că el se termină ı̂n punctul A.
Conform unei probleme anterioare, numărul şirurilor  (x1 , . . . , x2n ) formate din 1 şi −1

1 2n
cu proprietăţile enunţate este egal cu Tn+1 = n+1 .
n

Problema 13.18 Să se arate că numărul şirurilor (a1 , a2 , . . . a2n+1 ) formate din ı̂ntregi

nenegativi, cu proprietatea că a1 = a2n+1 = 0 şi |ai − ai+1 | = 1 pentru i = 1, 2, . . . , 2n,

este egal cu numărul lui Catalan

 
1 2n
Tn+1 = .
n+1 n

Soluţie. Conform unei probleme anterioare, numărul şirurilor (x1 , x2 , . . . , x2n ) cu termeni
1 sau −1, care verifică condiţiile x1 + x2 + · ·· + xk ≥ 0 pentru orice 1 ≤ k ≤ 2n şi
1 2n
x1 + x2 + · · · + x2n = 0 este egal cu n+1 .
n
Să observăm că există o bijecţie de la mulţimea şirurilor x = (x1 , x2 , . . . , x2n ) la
mulţimea şirurilor a = (a1 , a2 , . . . , a2n+1 ) care verifică condiţiile date, definită prin
f (x) = a dacă
a1 = 0,
a2 = x1 = 1,
a3 = x1 + x2 ,
...
ak+1 = x1 + x2 + · · · + xk , pentru 1 ≤ k ≤ 2n,
deci a2n+1 = 0.
468

Problema 13.19 Fie X o colecţie de n obiecte (n ≥ 1), nu neapărat distincte. Dacă

n ≥ a2 + 1, cu a număr ı̂ntreg nenegativ, arătaţi că are loc cel puţin unul din următoarele

două cazuri:

(a) cel puţin a + 1 obiecte sunt identice;

(b) cel puţin a + 1 obiecte sunt distincte două câte două.

Soluţie. Prin reducere la absurd, presupunem că (a) şi (b) nu au loc. Rezultă că X conţine
cel mult a obiecte distincte două câte două şi fiecare dintre acestea sunt prezente ı̂n cel
mult a copii, deci X are cel mult a2 ≤ n − 1 obiecte, ceea ce este absurd.
În consecinţă, concluzia problemei este adevărată.
Observaţie. Problema de mai sus este de acelaşi tip cu următoarele:
(a) Din orice şir de n2 + 1 numere reale se poate extrage sau un subşir crescător cu n + 1
termeni, sau un subşir descrescător cu n + 1 termeni.

(b) Se dau n2 + 1 intervale pe o dreaptă, atunci sau există n + 1 intervale dintre ele astfel
ı̂ncât oricare două sunt disjuncte, sau există n + 1 cu intersecţia nevidă.

Problema 13.20 Fie A = (i )1≤i≤n , B = (i )1≤i≤n , C = (i )1≤i≤n trei partiţii ale unei

mulţimi finite M.

Dacă pentru orice i, j, k există inegalitatea

|Ai ∩ Bj | + |Ai ∩ Ck | + |Bj ∩ Ck | ≥ n,

n3
atunci |M | ≥ 3 , egalitatea putând avea loc ı̂n cazul n ≡ 0 ( mod 3).

Soluţie. Sumând inegalităţile date după j = 1, 2, . . . , n obţinem

|Ai | + n|Ai ∩ Ck | + |Ck | ≥ n2 .

Adunăm inegalităţile obţinute pentru i = 1, . . . , n şi avem

|M | + 2n|Ck | ≥ n3 .
3
Însumând şi după k deducem că n|M | + 2n|M | ≥ n4 , de unde |M | ≥ n3 .
n3
Dacă n ≡ 0 (mod 3) această margine inferioară poate fi atinsă. Întrucât |M | ≥ 3 ,
considerăm următoarea partiţie a lui M :

M = A11 ∪ A12 ∪ · · · ∪ A1n ∪ A21 ∪ A22 ∪ · · · ∪ A2n ∪ · · · ∪ An1 ∪ An2 ∪ · · · ∪ Ann ,

astfel ı̂ncât |Aji | = n/3 pentru orice 1 ≤ i, j ≤ n.

n n n
j
Aji+j−1
[ [ [
i
Dacă notăm Ai = Aj , Bi = Ai şi Ci = (mod n) , atunci partiţiile
j=1 j=1 j=1
(Ai ), (Bi ), (Ci ), 1 ≤ i ≤ n, verifică egalitatea

|Ai ∩ Bj | + |Ai ∩ Ck | + |Bj ∩ Ck | = n,

Combinatorică şi grafuri 469

deoarece pentru i, j, k sunt verificate relaţiile

n
|Ai ∩ Bj | = |Ai ∩ Ck | = |Bj ∩ Ck | = .
3
n3
În acest caz avem |M | = 3 .

Problema 13.21 O funcţie f : X → X se numeşte idempotentă dacă f (f (x)) = f (x),

pentru orice x ∈ X.

Dacă mulţimea X are n elemente, să se arate că numărul i(n) al funcţiilor idempotente

f : X → X este dat de relaţia:

n  
X n n−k
i(n) = k .
k
k=1

Soluţie. Vom arăta pentru ı̂nceput că f este idempotentă dacă şi numai dacă funcţia
g : Y → Y, unde Y = f (X) şi g(x) = f (x) pentru orice x ∈ Y, este funcţia identică.
Considerăm un element arbitrar x ∈ Y = f (X), atunci există z ∈ X astfel ı̂ncât
x = f (z) şi ı̂ntrucât f este idempotentă avem:

g(x) = f (x) = f (f (z)) = f (z) = x,

pentru orice element arbitrar x ∈ Y.

Dacă g este funcţia identică, deducem:

f (f (x)) = f (y) = g(y) = y = f (x),

pentru orice x ∈ X, deci f este idempotentă.

Dacă notăm |Y | = k, rezultă 1 ≤  k ≤n.
n
Mulţimea Y poate fi aleasă ı̂n moduri, restricţia funcţiei f la Y este funcţia
k
identică, iar numărul funcţiilor h : X \ Y → Y este egal cu k n−k . Deoarece f este identică
pe Y rezultă că f este unic determinată de restricţia sa h la X \ Y. Astfel este justificată
formula pentru i(n).

Problema 13.22 Un lanţ de lungime n ı̂n familia partiţiilor unei mulţimi X cu n elemente

este un şir de partiţii distincte două câte două care verifică:

P1 < P2 < · · · < Pn .

Partiţia P1 are o singură clasă formată din X, iar Pn are n clase care conţin fiecare câte

un singur element al lui X.

Să se arate că numărul lanţurilor de lungime n ı̂n familia partiţiilor lui X cu n elemente

este egal cu
(n − 1)!n!
.
2n−1
470

Soluţie. Fiecare partiţie Pk , cu 1 ≤ k ≤ n − 1, are k clase şi se obţine din Pk+1 prin
unificarea a două clase ı̂ntr-una singură. Deci, dacă Pn , Pn−1 , . . . , Pk+1 sunt fixate, partiţia
Pk poate fi aleasă ı̂n k+1


2 moduri.
Numărul lanţurilor de lungime n este egal cu
n−1
Y 
k+1 (n − 1)!n!
= .
2 2n−1
k=1

Problema 13.23 Să se arate că:

X
|A1 ∪ A2 ∪ · · · ∪ Ak | = n(2k − 1)2k(n−1) ,
A1 ,...Ak

unde suma se face după toate alegerile submulţimilor A1 , . . . Ak ale unei mulţimi X cu n

elemente.

Soluţie. Fie Y ⊂ X cu |Y | = p. Y poate fi scris ca o reuniune a k mulţimi, Y =

A1 ∪ A2 ∪ · · · ∪ Ak ı̂n (2k − 1)p moduri diferite. Într-adevăr, fiecare dintre cele p elemente
ale lui Y poate aparţine unui număr de 2k − 1  familii
 nevide de submulţimi A1 , . . . Ak .
n
Deoarece Y poate fi aleasă ı̂n moduri diferite, rezultă că
p
n  
X n
(2k − 1)p
P
|A1 ∪ · · · ∪ Ak | = p
p
p=1

n  
X n−1
= n(2k − 1) (2k − 1)p−1
p−1
p=1

= n(2k − 1)2k(n−1) .

Problema 13.24 Să se demonstreze că:

X X
|A1 ∪ · · · ∪ Ak | = (2k − 1) |A1 ∩ · · · ∩ Ak |,

unde sumele se efctuează după toate alegerile posibile ale submulţimilor A1 , . . . Ak ale unei

mulţimi X.
P
Soluţie. Ţinând cont de problema anterioară, trebuie să mai arătăm că |A1 ∩· · ·∩Ak | =
n2k(n−1) , dacă |X| = n.
Deoarece operaţia de trecere la complementară:

C(A1 ∪ · · · ∪ Ak ) = CA1 ∩ · · · ∩ CAk

stabileşte o bijecţie ı̂ntre familia mulţimilor de forma A1 ∪ · · · ∪ Ak şi familia mulţimilor

de forma A1 ∩ · · · ∩ Ak , iar

|CA1 ∩ · · · ∩ CAk | = n − |A1 ∪ · · · ∪ Ak |,

Combinatorică şi grafuri 471

putem scrie
X X
|A1 ∩ · · · ∩ Ak | = (n − |A1 ∪ · · · ∪ Ak |) = n2nk − n(2k − 1)2k(n−1) = n2k(n−1) ,

adică ceea ce trebuie arătat.

S-a ţinut seama că fiecare din sumele scrise conţine 2nk termeni, iar fiecare din mulţimile
A1 , . . . Ak poate fi aleasă dintre submulţimile lui X ı̂n 2n moduri.

Problema 13.25 Fie X o mulţime finită şi E1 , . . . , Em o familie de submulţimi ale lui

X cu proprietatea că oricare două mulţimi distincte Ei şi Ej nu au exact un element ı̂n

comun şi |Ei | ≥ 2 pentru i = 1, . . . , m.

Să se arate că putem colora elementele din X cu două culori, astfel ı̂ncât nicio mulţime

Ei să nu aibă toate elementele de o aceeaşi culoare, pentru 1 ≤ i ≤ m.

Soluţie. Fie X = {x1 , . . . , xn }. Vom colora aceste elemente cu una din culorile a sau
b, astfel ı̂ncât nicio mulţime Ei să nu fie monocromatică. Să colorăm elementul x1 cu
culoarea a. Presupunând că am colorat elementele x1 , . . . , xi , cu 1 < i < n, cu culorile a
sau b astfel ı̂ncât să nu apară nicio mulţime Ek monocromatică, să considerăm cazul când
acest proces nu mai poate continua. Deci nu putem colora elementul xi+1 cu culoarea a,
deoarece există o mulţime E ⊂ {x1 , . . . , xi+1 } cu xi+1 ∈ E care are toate elementele diferite
de xi+1 colorate cu culoarea a. Elementul xi+1 nu poate fi colorat nici cu culoarea b, deci
există o mulţime F ⊂ {x1 , . . . , xi+1 } cu xi+1 ∈ F, care are toate elementele diferite de xi+1
colorate cu culoarea b. Obţinem că E, F sunt două mulţimi distincte dintre E1 , . . . , Em şi
E ∩ F = {xi+1 }, ceea ce contrazice ipoteza. Deci putem colora elementul xi+1 cu culoarea
a sau cu culoarea b, astfel ı̂ncât să nu apară mulţimi Ek monocromatice.
Am demonstrat astfel prin inducţie că acest proces de colorare poate continua până
când reuşim să colorăm toate elementele din X cu două culori, astfel ı̂ncât să nu apară
nicio mulţime monocromatică.

Problema 13.26 Să se arate că numărul P (n, m) al partiţiilor ı̂ntregului n ı̂n m părţi

satisface recurenţa:

P (n + k, k) = P (n, 1) + P (n, 2) + · · · + P (n, k),

iar P (n, 1) = P (n, n) = 1

Soluţie. Partiţiile numărului n cu cel mult k părţi formează o mulţime cu P (n, 1) +

P (n, 2) + · · · + P (n, k) elemente. Fiecare partiţie a lui n cu cel mult k părţi poate fi scrisă
sub forma
n = a1 + a2 + · · · + am + 0 + · · · + 0,
unde suma conţine k termeni şi a1 ≥ a2 ≥ · · · ≥ am ≥ 1, cu 1 ≤ m ≤ k.
Din această exprimare a lui n putem obţine o partiţie a lui n + k cu k părţi astfel:

n + k = (a1 + 1) + (a2 + 1) + · · · + (am + 1) + 1 + · · · + 1,

472

unde suma conţine k termeni şi a1 + 1 ≥ a2 + 1 ≥ · · · ≥ am + 1 ≥ 1.

Aplicaţia astfel definită este o injecţie, deoarece unor partiţii diferite ale lui n cu cel
mult k părţi le corespund partiţii diferite ale lui n + k cu k părţi. Ea este şi surjecţie,
deoarece orice partiţie a lui n + k cu k părţi provine din acea partiţie a lui n cu m ≤ k
părţi obţinută prin scăderea unei unităţi din fiecare termen al partiţiei lui n + k şi reţinând
primii termeni diferiţi de zero. Existenţa unei bijecţii ı̂ntre mulţimea partiţiilor lui n cu
cel mult k părţi şi mulţimea partiţiilor lui n + k cu k părţi justifică recurenţa dată,
care permite calculul prin recurenţă al tuturor numerelor P (n, k), plecând de la valorile
P (n, 1) = P (n, n) = 1, pentru orice n, şi P (n, k) = 0 pentru n < k.

Problema 13.27 Să se arate că numărul P (n) al partiţiilor lui n şi P (n, m) al partiţiilor

ı̂ntregului n ı̂n m părţi, verifică relaţia:

n
P (n, m) = P (n − m) pentru m ≥ .
2
Soluţie. Fiecărei partiţii a lui n ı̂n m părţi, de forma n = n1 + n2 + · · · + nm , cu n1 ≥
n2 ≥ · · · ≥ nm ≥ 1, ı̂i corespunde o partiţie a lui n − m, obţinută din scrierea

n − m = (n1 − 1) + (n2 − 1) + · · · + (nm − 1),

prin suprimarea eventualilor termeni nuli.

Aplicaţia astfel definită este injectivă. Vom demonstra că ea este şi surjectivă pentru
m ≥ n2 . Într-adevăr, plecând de la o partiţie

n − m = r1 + · · · + rk

a lui n − m, obţinem k ≤ m, deoarece ı̂n caz contrar am avea k ≥ m + 1, deci n − m ≥

k ≥ m + 1, ceea ce implică m ≤ n−1 n
2 . Dar acest rezultat contrazice ipoteza m ≥ 2 .
Adunând câte o unitate la fiecare din termenii de mai sus şi adăugând m − k ≥ 0
termeni egali cu 1, obţinem o partiţie a lui n cu m părţi

n = (r1 + 1) + · · · + (rk + 1) + 1 + · · · + 1,

a cărei imagine prin aplicaţia descrisă este partiţia lui n − m de la care am plecat.

Problema 13.28 Să se justifice expresiile următoarelor funcţii generatoare:

(a) Funcţia generatoare a numerelor P (n) ale tuturor partiţiior ı̂ntregului n este:
∞
X 1
P (n)xn = ,
(1 − x)(1 − x2 )(1 − x3 ) · · ·
n=0

unde P (0) = 1;

(b) Funcţia generatoare a numerelor P (n, m) ale partiţiior ı̂ntregului n ı̂n m părţi este:
∞
X xm
P (n, m)xn = ;
(1 − x)(1 − x2 )(1 − x3 ) · · · (1 − xm )
n=0
Combinatorică şi grafuri 473

(c) Funcţia generatoare a numerelor partiţiilor lui n ı̂n părţi impare este

1
;
(1 − x)(1 − x3 )(1 − x5 ) · · ·

(d) Funcţia generatoare a numerelor partiţiilor lui n ı̂n părţi distincte două câte două

este

(1 + x)(1 + x2 )(1 + x3 ) · · · ;

(e) Funcţia generatoare a numerelor partiţiilor lui n ı̂n părţi impare, distincte două câte

două este

(1 + x)(1 + x3 )(1 + x5 ) · · · .

Soluţie. Vom da demonstraţia doar ı̂n cazul (a), ı̂n celelalte cazuri ea făcându-se analog.
Fie dezvoltarea

1
=
(1 − a1 x)(1 − a2 x2 ) · · · (1 − ak xk ) · · ·
(1 + a1 x + a21 x2 + · · · )(1 + a2 x2 + a22 x4 + · · · ) . . . (1 + ak xk + a2k x2k + · · · ) =
1 + a1 x + (a21 + a2 )x2 + · · · + (aλ1 1 aλ2 2 · · · aλk k + · · · )xn + · · ·

Se observă că termenul aλ1 1 aλ2 2 · · · aλk k care intră ı̂n coeficientul lui xn are proprietatea
că λ1 + 2λ2 + · · · + kλk = n, deci el defineşte o partiţie a lui n şi anume:

n=k {z· · · + k} + · · · + 2| + 2 +
| +k+ {z· · · + 2} + |1 + 1 +
{z· · · + 1} .
λk λ2 λ1

Ţinând cont de modul de desfacere a parantezelor, se observă că ı̂n acest fel exponenţii
literelor care apar ı̂n coeficientul lui xn generează fără repetiţie toate partiţiile lui n, deci
dacă facem a1 = a2 = · · · = 1, coeficientul lui xn va fi tocmai numărul partiţiilor lui n,
adică P (n).
Din (a) deducem (c) deoarece λ2 = λ4 = · · · = 0
Demonstraţia punctelor (d) şi (e) se face ı̂n mod analog.

Problema 13.29 Să se determine toate perechile de numere ı̂ntregi pozitive (a, b) cu pro-

prietatea că există o descompunere a mulţimii numerelor ı̂ntregi pozitive ı̂n două mulţimi

A şi B, astfel ı̂ncât aA = bB.

IMC, 2003

Soluţie. Este evident că a 6= b, deoarece A şi B sunt disjuncte.

Fie {a, b} o soluţie a problemei, pentru care avem o descompunere a mulţimii numerelor
ı̂ntregi dată de mulţimile A şi B, astfel ı̂ncât aA = bB. Dacă notăm d = (a, b) cel mai mare
divizor comun al numerelor a şi b, atunci a = da1 , b = bb1 , (a1 , b1 ) = 1 şi a1 A = b1 B.
474

Rezultă că {a1 , b1 } este o soluţie, deci este suficient să determină soluţiile {a, b} doar ı̂n
cazul (a, b) = 1.
Dacă 1 ∈ A, atunci a ∈ aA = bB, de unde obţinem că b este un divizor al lui a.
Analog, dacă 1 ∈ B, atunci a este un divizor al lui b. Deci, pentru toate soluţiile, unul
dintre numerele a, b este un divizor al celuilalt.
Să demonstrăm că dacă n ≥ 2, atunci perechea (1, n) este o soluţie a problemei.
Pentru fiecare ı̂ntreg pozitiv k, fie f (k) cel mai mare ı̂ntreg nenegativ astfel ı̂ncât nf (k) | k.
Considerăm mulţimile

A = {k : f (k) este impar}, B = {k : f (k) este par}.

Astfel am obţinut o descompunere a mulţimii numerelor ı̂ntregi nenegative ce satisface

condiţia A = nB.

Problema 13.30 Pentru un număr ı̂ntreg n ≥ 3, se definesc mulţimile,

Sn = { (x1 , x2 , . . . , xn ); ∀i, xi ∈ {0, 1, 2} }

An = { (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Sn ; ∀i ≤ n − 2, |{xi , xi+1 , xi+2 }| =

6 1}

şi

Bn = { (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Sn ; ∀i ≤ n − 1, (xi = xi+1 ⇒ xi 6= 0) }.

Să se arate că |An+1 | = 3|Bn |.

IMC, 2005

Soluţia 1. Extindem definiţiile ı̂n pentru n = 1, 2. Considerăm următoarele mulţimi

0 00 0
An = { (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ An ; xn−1 = xn }, An = An \ An
0 00 0
Bn = { (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Bn ; xn = 0 }, Bn = Bn \ Bn
0 0 00 00 0 0 00 00
şi notăm an = |An |, an = |An |, an = |An |, bn = |Bn |, bn = |Bn |, bn = |Bn |.
Următoarele relaţii pentru a−şiruri sunt evidente:
 0 00
 an = an + an
0 00
a = an
 n+1 00 0 00
an+1 = 2an + 2an ,
ceea ce ne conduce la an+1 = 2an + 2an−1 .
Pentru b−şiruri sunt adevărate relaţiile:
 0 00
 bn = bn + bn
0 00
b = bn
 n+100 0 00
bn+1 = 2bn + 2bn ,
de unde obţinem bn+1 = 2bn + 2bn−1 .
Pentru
 primele valori ale şirurilor (an ) şi (bn ) avem
a1 = 3, a2 = 9, a3 = 24,
b1 = 3, b2 = 8,
de unde
Combinatorică şi grafuri 475


a2 = 3b1
a3 = 3b2 .
În continuare, se demonstrează prin inducţie că an+1 = 3bn , pentru orice n ≥ 1.
Soluţia 2. Considerând xi ca elemente ale lui Z3 şi lucrând ”modulo 3”, obţinem
(x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ An ⇒ (x1 + 1, x2 + 1, . . . , xn + 1) ∈ An ,
(x1 + 2, x2 + 2, . . . , xn + 2) ∈ An ,
ceea ce ı̂nseamnă că 1/3 dintre elementele lui An ı̂ncep cu 0. Stabilim astfel o bijecţie
ı̂ntre submulţimea vectorilor lui An+1 care ı̂ncep cu 0 şi mulţimea Bn prin

(0, x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ An+1 7→ (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ Bn

y1 = x1 , y2 = x2 − x1 , y3 = x3 − x2 , . . . , yn = xn − xn−1 .
(dacă yk = yk+1 = 0 ⇒ xk − xk−1 = xk+1 − xk = 0, cu x0 = 0, de unde xk−1 = xk = xk+1 ,
ceea ce contrazice definiţia lui Ak−1 .)
Aplicaţia inversă este definită prin

(y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ Bn 7→ (0, x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ An+1

x1 = y1 , x2 = y1 + y2 , . . . , xn = y1 + y2 + · · · + yn .

Problema 13.31 Fie V un poligon convex cu n vârfuri.

(a) Să se demonstreze că dacă n este divizibil cu 3, atunci V poate fi triangulat (adică

ı̂mpărţit ı̂n triunghiuri disjuncte două câte două, cu păstrarea vârfurilor) astfel ı̂ncât

fiecare vârf al lui V devine vârf al unui număr impar de triunghiuri.

(a) Dacă n nu este divizibil cu 3, atunci V poate fi triangulat astfel ı̂ncât exact două

vârfuri ale sale devin vârfuri ale unui număr par de triunghiuri.

IMC, 2006

Soluţie. Vom rezolva problema prin inducţie după n. În cazurile n = 3, 4, 5 concluzia
este evidentă.
Presupunem că este adevărată concluzia problemei pentru n = k şi considerăm cazul
n = k + 3. Notăm vârfurile lui V cu P1 , . . . , Pk+3 . Conform ipotezei inductive pentru
poligonul P1 . . . Pk , fiecare dintre vârfurile acestuia aparţine unui număr impar de tri-
unghiuri, cu excepţia a două vârfuri dacă n nu este divizibil cu 3. Adăugăm triunghiurile
P1 Pk Pk+2 , Pk Pk+1 Pk+2 şi P1 Pk+2 Pk+3 . Astfel ataşăm două noi triunghiuri cu vârfurile ı̂n
P1 şi Pk , deci paritatea este menţinută.
Vârfurile Pk+1 , Pk+2 , Pk+3 aparţin unui număr impar de triunghiuri. Atunci numărul
vârfurilor care aparţin unui număr par de triunghiuri rămâne acelaşi ca şi pentru poligonul
P1 P2 . . . Pk .

Problema 13.32 Un produs trebuie să treacă prin şase faze de prelucrare (operaţii)

pentru a ajunge finit. Fie xi , i = 1, 6 aceste operaţii. Condiţiile tehnice impun respectarea

următoarelor restricţii:
476

a) Operaţia x1 trebuie efectuată ı̂naintea operaţiilor x2 şi x4 ;

b) Operaţia x2 trebuie efectuată ı̂naintea operaţiei x3 şi după operaţia x5 ;

c) Operaţia x4 trebuie efectuată ı̂naintea operaţiilor x3 şi x5 ;

d) Operaţia x6 trebuie efectuată ultima.

Să se indice ordinea efectuării operaţiilor astfel ı̂ncât, trecând o dată şi numai o dată

prin fiecare fază de prelucrare, să se obţină produsul finit.

Soluţie. Vom considera cele şase operaţii drept vârfuri ale unui graf, iar faptul că
operaţia xi trebuie efectuată ı̂naintea operaţiei xj va fi desemnat prin arcul (xi , xj ) .
În aceste condiţii se obţine graful

Metoda 1.
Utilizăm matricea conexiunii directe.
În prima etapă eliminăm vârful corespunzător coloanei formate numai din zerouri, iar
din matrice linia şi coloana corespunzătoare acestuia. Continuăm procedeul cu matricea
astfel obţinută până la ultimul vârf eliminat.
Ordinea fazelor de prelucrare va fi indicată de vârfurile grafului, ı̂n ordinea eliminării.
 x1 x2 x3 x4 x5 x6 
x1 0 1 0 1 0 1  x2 x3 x4 x5 x6 
x 2 0 1 0 0 1
x2 
 0 0 1 0 0 1 

 x1 x3  0 0 0 0 1  x4
 
x3 
 0 0 0 0 0 1 → x4  0 1 0 1 0  →

x4  0 0 1 0 1 0 
  x5  1 1 0 0 1 
x5  0 1 1 0 0 1 
x6 0 0 0 0 0
x6 0 0 0 0 0 0
 x2 x3 x5 x6 
x2 0 1 0 1  x2 x3 x6 
x 2 0 1 1  x3 x6 
x3  0 0 0 1  x5 x2 x 3 0 1 x
  → x3  0 0 1  → →3
x5  1 1 0 1  x6 0 0
x6 0 0 0
x6 0 0 0 0
Aşadar ordinea fazelor de prelucrare este indicată de drumul hamiltonian:

DH = (x1 , x4 , x5 , x2 , x3 , x6 ) .

Metoda 2.
Utilizăm matricea conexiunii totale.
Combinatorică şi grafuri 477

 
0 1 1 1 1 1 x1
0 0 1 0 0 1 x2
 
0 0 0 0 0 1 x3
T =
0

 1 1 0 1 1 x4
0 1 1 0 0 1 x5
0 0 0 0 0 0 x6
x1 x2 x3 x4 x5 x6
Observăm că tii = 0, i = 1, 6 şi deci graful nu are cicluri.
Numărul elementelor nenule din matricea T este C62 şi deci, ı̂n graf există un drum
hamiltonian (conform teoremei lui Chen).
Aşezăm
 liniile matricei T 
după ,,puterile” de atingere a vârfurilor şi obţinem matricea
0 1 1 1 1 1 x1
0 1 1 0 1 1  x4
 
∗
0 1 1 0 0 1  x5
T =  
 0 0 1 0 0 1  x2

0 0 0 0 0 1  x3
0 0 0 0 0 0 x6
Drumul hamiltonian este DH = (x1 , x4 , x5 , x2 , x3 , x6 ) .

Problema 13.33 Într-o cameră se află şase persoane. Utilizând teoria grafurilor,

demonstraţi că există 3 persoane care se cunosc ı̂ntre ele sau 3 persoane care nu se cunosc

ı̂ntre ele.

Soluţie. Considerăm că cele şase persoane sunt situate ı̂n nodurile unui graf conex cu
şase vârfuri.
Luăm ca referinţă nodul A (persoana A).
 

  B C
D

Unim două noduri printr-o muchie verde dacă persoanele corespunzătoare se cunosc şi
printr-o linie roşie dacă ele nu se cunosc.
În cameră cele 6 persoane pot fi ı̂n situaţia X cunoaşte pe Y sau X nu cunoaşte pe Y.
Din A pleacă 5 muchii ⇒ sunt cel puţin 3 muchii de aceeaşi culoare (presupunem
verde).
Izolăm subgraful {A, F, E, C} .
Dacă F şi E s-ar cunoaşte (linia verde), atunci avem 3 persoane care se cunosc: A, F, E.
Aşadar F şi E nu se cunosc (linia roşie).
Raţionăm analog pentru muchiile CE şi CF .
Obţinem astfel triunghiul CEF, ı̂n vârfurile căruia se află persoane care nu se cunosc
ı̂ntre ele.

Problema 13.34 Într-un plan trasăm un număr oarecare de drepte, astfel ı̂ncât oricare
478

trei dintre ele să nu fie concurente. Obţinem un graf planar G considerând punctele de

intersecţie ale dreptelor ca vârfuri ale grafului şi segmentele dintre punctele de intersecţie

vecine drept muchii ale acestui graf.

Să se demonstreze că χ (G) ≤ 3.

Soluţie. Notăm coordonatele punctelor de intersecţie, ı̂ntr-un sistem ortogonal de axe

ı̂n plan cu (x1 , y1 ) ; (x2 , y2 ) ; . . . ; (xn , yn ) .
Putem presupune că direcţiile axelor de coordonate sunt astfel alese ı̂ncât abscisele
x1 , x2 , . . . , xn să fie diferite două câte două.
Nu restrângem generalitatea presupunând că x1 < x2 < · · · < xn .
Vom colora vârfurile grafului, ı̂n această ordine, succesiv cu trei culori. Dacă am colorat
cu 3 culori vârfurile de abscise x1 , x2 , . . . , xi−1 , vârful (xi , yi ) are cel mult două vârfuri
adiacente lui care au fost deja colorate, deoarece nu există trei drepte concurente.
Aşadar pentru vârful (xi , yi ) găsim o a treia culoare disponibilă, pentru i = 2, n, ceea
ce verifică inegalitatea cerută ı̂n enunţ.

Problema 13.35 Considerăm un graf conex G şi notăm cu d (x, y) distanţa dintre

vârfurile x şi y, adică numărul muchiilor din cel mai scurt lanţ care uneşte pe x cu y

şi cu e (x) = max d (x, y) excentricitatea vârfului x.

y∈V
Centrul grafului G este format din acele vârfuri ce au excentricitatea minimă, minim

notat cu ρ (G) şi numit raza grafului G.

a) Să se demonstreze că centrul oricărui arbore este format dintr-un vârf sau din două

vârfuri adiacente.

b) Dacă G este arbore, să se demonstreze că e (x) este o funcţie convexă, ı̂n sensul că

dacă y şi z sunt vârfuri adiacente cu x, atunci:

e (y) + e (z)
e (x) ≤
2

c) Demonstraţi că pentru orice graf conex avem d (G) ≤ 2ρ (G), unde d (G) este di-

ametrul grafului G.

Soluţie. a) Demonstrăm mai ı̂ntâi că dacă suprimăm toate vârfurile de grad 1 ale
arborelui G, atunci e (x) descreşte cu o unitate pentru toate vârfurile subgrafului astfel
obţinut.
Toate vârfurile la distanţa e (x) de x sunt de gradul 1, deci prin suprimarea acestora
e (x) descreşte pentru toate vârfurile rămase. Prin această operaţie e (x) descreşte cu exact
o unitate, deoarece cel mai lung lanţ care pleacă din x se termină ı̂ntr-un vârf de gradul 1
al lui G, care este apoi suprimat. Proprietatea este evidentă pentru grafurile cu un singur
vârf sau două şi să presupunem că ea este adevărată pentru toţi arborii cu cel mult n − 1
vârfuri.
Combinatorică şi grafuri 479

Considerăm că G are n > 2 vârfuri.

Notăm cu C0 mulţimea vârfurilor x care formează centrul lui G. Dacă C0 nu conţine
nici un vârf de gradul 1, suprimăm toate vârfurile de grad 1 ale arborelui G. Deoarece
pentru toate vârfurile rămase x, valoarea e (x) scade cu o unitate, rezultă că prin această
operaţie se obţine un nou arbore G∗ cu acelaşi centru C0 .
Deoarece G∗ are cel mult n − 2 vârfuri, rezultă conform ipotezei de inducţie că C0 este
format dintr-un vârf sau din două vârfuri adiacente şi demonstraţia este ı̂ncheiată. Dacă
C0 conţine un vârf x de gradul g (x) = 1 rezultă că x este adiacent cu un singur vârf y.
Evident că y este strict mai apropiat decât x de oricare vârf alt al lui G.
Deci e (x) poate fi minim numai dacă e (x) = 1 şi G este un arbore format din vârfurile
x şi y legate printr-o muchie. În acest caz, C0 = {x, y} şi proprietatea este demonstrată.
Lanţurile de lungime maximă ale unui arbore au intersecţia nevidă şi aceasta conţine
centrul arborelui.
b) Fie L un lanţ de lungime e (x) care pleacă din x. Dacă L nu conţine nici unul dintre
vârfurile y sau z, atunci:

e (y) = 1 + e (x) şi e (z) = 1 + e (x)

Din acestea obţinem:

e (y) + e (z)
e (x) <
2
Lanţul L nu poate să conţină şi vârful y şi vârful z deoarece ambele vârfuri sunt vecine
cu x.
Dacă L conţine pe y, obţinem: e (y) ≥ e (x) − 1 şi e (z) = e (x) + 1, de unde obţinem:

e (y) + e (z)
e (x) ≤
2
c) Aplicaţia d : V × V → N, d = d (x, y) , definită ı̂n enunţ pentru orice x, y ∈ V este
o metrică pe această mulţime şi deci ea satisface inegalitatea triunghiulară. Fie x, y două
vârfuri astfel ı̂ncât d (x, y) = d (G) şi z un vârf de excentricitate minimă, egal cu ρ (G) .
Avem:
d (G) = d (x, y) ≤ d (x, z) + d (z, y) ≤ ρ (G) + ρ (G) = 2ρ (G)

Problema 13.36 Dacă G ≡ (V, U ) este un arbore şi f : V → V este o aplicaţie cu pro-

prietatea că dacă [x, y] ∈ U, atunci f (x) = f (y), sau [f (x) , f (y)] ∈ U, să se demonstreze

că f are un punct fix sau o muchie fixă.

Soluţie. Demonstrăm proprietatea prin inducţie, după numărul vârfurilor arborelui

G.
Dacă |V | ∈ {1, 2}, proprietatea este evidentă. Presupunem că proprietatea este
adevărată pentru orice arbore cu cel mult n − 1 vârfuri şi să o demonstrăm pentru un
arbore G cu n ≥ 3 vârfuri.
Dacă f este o bijecţie, atunci pentru orice x 6= y avem f (x) 6= f (y) şi [x, y] ∈ U implică
[f (x) , f (y)] ∈ U, deci f este un automorfism al lui G. Orice vârf terminal este dus de f
tot ı̂ntr-un vârf terminal. Notăm cu G∗ subarborele obţinut din G prin suprimarea tuturor
vârfurilor terminale.
Evident G∗ este nevid deoarece n ≥ 3. Notăm cu V ∗ mulţimea vârfurilor lui G∗ .
Rezultă că f (V ∗ ) = V ∗ şi restricţia lui f la V ∗ , notată f ∗ are aceeaşi proprietate ca şi
480

f. Aşadar f ∗ şi ı̂n consecinţă f are un punct fix sau o muchie fixă, conform ipotezei de
inducţie (|V ∗ | ≤ n − 2) .
Dacă f nu este o bijecţie, atunci f (V ) este o submulţime proprie de vârfuri ale lui G.
Aceste vârfuri induc un subgraf conex al lui G din condiţia impusă lui f, deci f (V )
este mulţimea vârfurilor unui arbore şi |f (V ) | ≤ n − 1.
Deoarece f (f (V )) ⊂ f (V ) putem considera restricţia lui f la subarborele general de
mulţimea de vârfuri f (V ) care are aceeaşi proprietate ca f. Conform ipotezei de inducţie,
această restricţie, deci şi f, are un punct fix sau o muchie fixă.
Observaţie. Proprietatea nu mai este adevărată dacă G este un graf cu cicluri.
De exemplu, dacă G ≡ K3 conţine vârfurile x, y, z, definim f prin f (x) = y, f (y) = z,
f (z) = x. În acest caz, aplicaţia f nu are nici puncte fixe, nici muchii fixe.

Problema 13.37 Se notează cu an numărul arborilor cu vârfurile x1 , x2 , . . . , xn .

a) Să se demonstreze că:

n−1  
X n−2
an = k ak an−k ;
k−1
k=1

b) Să se demonstreze formula lui Cayley plecând de la această identitate şi folosind

una din identităţile lui Abel.

O. Dziobek, Sitzungsber. Berl. Math. G., 17 (1917), 64-67

Soluţie. a) Pentru orice arbore A cu n vârfuri x1 , x2 , . . . , xn , dacă suprimăm o muchie
oarecare obţinem doi arbori disjuncţi care conţin ı̂mpreună toate vârfurile lui A. Marcăm
extremităţile muchiei suprimate. Deoarece A are n − 1 muchii, plecând de la toţi cei an
arbori cu n vârfuri obţinem (n − 1) an perechi de astfel de arbori cu câte un vârf marcat
ı̂n fiecare arbore. Dacă A1 şi A2 sunt doi arbori disjuncţi cu k respectiv n − k vârfuri, care
conţin ı̂mpreună toate vârfurile x1 , x2 , . . . , xn , putem marca un vârf al lui A1 şi un vârf al
lui A2 ı̂n k (n − k) moduri pentru k = 1, n − 1.
Mulţimea vârfurilor lui A1 şi A2 pot fi alese ı̂n n−1


k−1 moduri cu condiţia ca un vârf
fixat, fie acesta x1 să aparţină arborelui A1 , pentru a elimina repetiţiile.
Putem găsi ak , respectiv an−k arbori cu mulţimea vârfurilor ı̂n A1 , respectiv A2 , deci
numărând ı̂n două moduri perechile de arbori disjuncţi care conţin ı̂mpreună vârfurile
x1 , x2 , . . . , xn şi au câte un vârf marcat ı̂n fiecare arbore, obţinem:
n−1
X n − 1
ak an−k k (n − k) = (n − 1) an . (13.1)
k−1
k=1

Cum n−1

n−1 n−2

k−1 = n−k k−1 , din (13.1) obţinem imediat identitatea cerută ı̂n enunţ.
b)

În identitatea (13.1) schimbăm ı̂ntre ei indicii k şi n − k, ţinem cont de faptul că
n−1 n−1


k−1 = n−k şi aceasta devine:
n−1
X 
n−1
ak an−k k (n − k) = (n − 1) an . (13.2)
k
k=1

Adunând membru cu membru (13.1) cu (13.2), obţinem:

n−1
X  n
ak an−k k (n − k) = 2 (n − 1) an . (13.3)
k
k=1
Combinatorică şi grafuri 481

Observaţie. Această identitate se poate deduce şi direct dacă nu mai fixăm vârful x1
ı̂n A1 .
Demonstrăm că an = nn−2 , prin inducţie după n.
Dacă n = 1 ⇒ există un singur arbore cu un vârf şi formula se verifică.
Presupunem că am = mm−2 , (∀) m = 1, n − 1.
Pentru a demonstra că an = nn−2 , conform cu (13.3) este suficient să demonstrăm că:
n−1
X 
n k−1
k (n − k)n−k−1 = 2 (n − 1) nn−2 ,
k
k=1

egalitate care este una dintre identităţile lui Abel.

Problema 13.38 Se dă graful G cu n2 vârfuri care corespund pătratelor unei table de

şah cu n linii şi n coloane (n ∈ N∗ impar).

Un cal de pe tabla de şah este mutat pe un drum ı̂n formă de L (două vârfuri se

consideră adiacente dacă există o ,,săritură” ı̂n L a calului de pe un pătrat pe celălalt)

Poate un cal de pe tabla de şah, ,,sărind” ı̂n formă de L, să treacă o dată şi numai o

dată prin toate cele n2 pătrate ale tablei şi să se ı̂ntoarcă ı̂n punctul de plecare?

Soluţie. Deoarece calul sare de pe un pătrat alb pe unul negru şi de pe un pătrat
negru pe unul alb, rezultă că acest graf este bipartit.
Graful G considerat conţine doar cicluri elementare cu un număr impar de vârfuri,
deci nu există un ciclu elementar cu n2 vârfuri.
În concluzie, răspunsul la ı̂ntrebare este nu.

Problema 13.39 Fie A1 ≡ (V, U1 ) şi A2 ≡ (V, U2 ) doi arbori care au aceeaşi mulţime

de vârfuri V. Dacă pentru orice vârf x ∈ V, subgraful obţinut din A1 prin suprimarea

vârfului x şi a muchiilor incidente cu x este izomorf cu subgraful obţinut din A2 prin

aceeaşi operaţie, să se demonstreze că arborii A1 şi A2 au acelaşi diametru.

P.J. Kelly, Pacific J. Math. 7 (1957), 961-968

Soluţie. Notăm grafurile obţinute din A1 , respectiv A2 prin suprimarea vârfului x şi
a muchiilor incidente cu x prin A1x , respectiv A2x .
Deoarece un arbore cu n vârfuri are (n − 1) muchii, gradul vârfului x ı̂n arborele A1
este:
[1] g1 (x) = |V | − 1 − m (A1x ) , unde prin m (A1x ) am notat numărul muchiilor din
graful A1x .
Analog obţinem:
[2] g2 (x) = |V | − 1 − m (A2x )
Deoarece A1x şi A2x sunt izomorfe ⇒ m (A1x ) = m (A2x ) .
Cu aceasta din [1] şi [2] deducem că g1 (x) = g2 (x) , pentru orice vârf x, deci arborii
A1 şi A2 au aceleaşi vârfuri terminale (de gradul unu).
Notăm cu T mulţimea vârfurilor terminale pentru arborii A1 şi A2 .
482

Dacă |T | = 2, rezultă că A1 şi A2 sunt lanţuri de lungime |V | − 1, deci A1 şi A2 au

acelaşi diametru.
Presupunem acum că |T | ≥ 3.
Considerăm L un lanţ elementar de lungime maximă ı̂n arborele A1 , lungime care este
prin definiţie diametrul lui A1 , adică d (A1 ) .
Extremităţile acestui lanţ sunt două vârfuri terminale din mulţimea T.
Mulţimea T mai conţine cel puţin un alt vârf terminal x care nu aparţine lanţului L.
Conform ipotezei A1x este izomorf cu A2x . Deoarece lanţul L este conţinut ı̂n arborele
A1x , rezultă că există un lanţ elementar L∗ , de aceeaşi lungime cu lanţul L şi care este
conţinut ı̂n arborele A2x .
Aşadar şi arborele A2 conţine lanţul elementar L∗ , de aceeaşi lungime cu lanţul L.
Deducem că d (A2 ) ≥ d (A1 ) .
În raţionamentul precedent schimbăm rolul arborilor A1 şi A2 şi deducem că d (A1 ) ≥
d (A2 ) .
Aşadar arborii A1 şi A2 au acelaşi diametru.
Observaţie. În condiţiile date chiar arborii A1 şi A2 sunt izomorfi.

Problema 13.40 Într-o ţară sunt n oraşe, oricare două fiind unite fie printr-o autostradă,

fie prin cale ferată. Un turist doreşte să facă un tur complet prin această ţară (să viziteze

fiecare oraş o singură dată şi să se ı̂ntoarcă ı̂n oraşul de unde a pornit). Demonstraţi că

turistul poate alege oraşul de pornire şi traseul astfel ı̂ncât să nu schimbe mijlocul de

transport ales mai mult de o dată.

Soluţie. Reprezentăm ţara printr-un graf complet G cu n vârfuri, având muchiile

colorate cu două culori ı̂n funcţie de traseul ales dintre oraşele corespunzătoare vârfurilor.
Notăm cu c1 , respectiv cu c2 culorile alese pentru muchiile corespunzătoare au-
tostrăzilor, respectiv căii ferate.
Convenim să numim un ciclu ,,bun” dacă el este hamiltonian şi are sau toate muchiile
la fel colorate, sau parcurgând ciclul dintr-un oarecare oraş ales, culoarea muchiilor se va
schimba o singură dată, pentru ca ciclul să corespundă cerinţei din enunţ.
Folosim inducţia după n. Pentru n ∈ {2, 3} cerinţa este ı̂ndeplinită.
Considerăm afirmaţia adevărată pentru orice k ≤ n şi să demonstrăm aceasta pentru
k = n + 1. Fie X un vârf oarecare al grafului G.
Graful G∗ , format din vârfurile lui G, diferite de X, conţine un ciclu bun, notat C ∗
(conform ipotezei de inducţie).
Dacă acest ciclu este monocromatic, atunci inserând vârful X ı̂ntre oricare două vârfuri
ale lui C ∗ obţinem un ciclu ”bun” C al lui G. Dacă C ∗ este format din muchii de două
culori, atunci el are forma V1 V2 . . . Vk Vk+1 . . . Vn V1 , unde muchiile V1 V2 , V2 V3 , . . . , Vk−1 Vk
sunt de culoare c1 , iar muchiile Vk Vk+1 , Vk+1 Vk+2 , . . . , Vn V1 sunt de culoare c2 .
Considerăm muchia Vk X din G.
Dacă aceasta are culoarea c1 , atunci ciclul C ≡ V1 −V2 −· · ·−Vk −X −Vk+1 −· · ·−Vn −V1
este bun.
Dacă Vk X are culoarea c2 , atunci ciclul C ≡ V1 − V2 − · · · − Vk−1 − X − Vk − Vk+1 −
· · · − Vn − V1 este bun.

Problema 13.41 La o petrecere au venit n bărbaţi şi n femei. Dacă un bărbat doreşte să
Combinatorică şi grafuri 483

danseze cu o femeie, cuplul acesta ı̂l vom numi ,,compatibil”. Compatibilitatea se consideră

reciprocă. Demonstraţi că este posibil să formăm n cupluri compatibile dacă şi numai dacă

pentru orice grup de k bărbaţi există cel puţin k femei compatibile cu cel puţin un bărbat

dintre cei k bărbaţi.

P. Hall, 1935

Soluţie. Transpunem enunţul ı̂n limbajul teoriei grafurilor:

Avem un graf bipartit G cu 2n vârfuri, ı̂mpărţite ı̂n două mulţimi A şi B cu câte n
elemente.
Din enunţ deducem că pentru oricare k vârfuri din A, există cel puţin k vârfuri ı̂n B
unite cu cel puţin unul din cele k vârfuri din A. (Vom numi această proprietate ,,condiţia
lemei mariajelor”.)
Trebuie să demonstrăm că putem uni fiecare vârf din A cu un vârf din B, astfel ı̂ncât
din fiecare vârf să pornească exact o muchie.
Procedăm prin inducţie după n.
Pentru n ∈ {1, 2} , cerinţa problemei este evidentă. Presupunem afirmaţia adevărată
pentru orice graf bipartit cu 2m vârfuri (m < n) şi să demonstrăm că ea este adevărată
pentru m = n.
Considerăm un vârf oarecare X ∈ B.
Fie C ⊆ A, mulţimea vârfurilor din A unite cu X.
Dacă unind un vârf Y ∈ C cu X, condiţia lemei mariajelor se păstrează pentru graful
rămas (fără vârfurile X şi Y ), atunci aplicând inducţia, obţinem concluzia pentru G.
Dacă unind Y cu X, condiţia lemei mariajelor nu se păstrează pentru graful rămas,
atunci există o submulţime C ∗ ⊆ A \ {Y } pentru care există o submulţime D∗ ⊆ B \ {X}
cu mai puţin de |C ∗ | vârfuri din B unite cu cel puţin un vârf din C ∗ . Însă conform condiţiei
lemei mariajelor pentru C ∗ , avem că ı̂n graful iniţial G există o submulţime D ⊆ B cu cel
puţin |C ∗ | vârfuri unite cu cel puţin un vârf din C ∗ . Rezultă că diferenţa dintre D şi D∗
constă ı̂n vârful X, de unde |D∗ | = |C ∗ | − 1 şi apoi |D| = |C ∗ |.
Ţinând cont de faptul că C ∗ ⊆ A şi D ⊆ B, ultima relaţie afirmă faptul că există
câteva, să zicem k < n vârfuri din A, astfel ı̂ncât există exact k vârfuri ı̂n B care pot fi
unite cu exact câte un vârf din cele k vârfuri din A.
Deoarece condiţia lemei mariajelor este adevărată pentru G şi |D| = |C ∗ | deducem că
ea este adevărată şi pentru acest subgraf G∗ cu 2k vârfuri.
Aşadar putem aplica inducţia pentru aceste 2k vârfuri şi le putem uni ı̂n k perechi.
Rămâne să demonstrăm că este adevărată condiţia lemei mariajelor şi pentru subgraful
rămas H, format din 2n − 2k vârfuri. Folosim metoda reducerii la absurd.
Fie A∗ şi B ∗ cele două mulţimi cu câte n − k vârfuri ale grafului bipartit H. Atunci
condiţia lemei mariajelor nu are loc ı̂n acest subgraf.
Fie E ⊂ A∗ o submulţime a vârfurilor lui H pentru care nu are loc lema mariajelor.
Dacă |E| = p, atunci există cel mult p − 1 vârfuri ı̂n B ∗ care sunt unite cu un vârf din
E.
În graful G (unde condiţia lemei mariajelor are loc) considerând mulţimea de vârfuri
E ∪ C ∗ deducem că există cel mult k + |E| − 1 vârfuri din B care pot fi unite cu un vârf
din E ∪ C ∗ , ceea ce contrazice condiţia lemei mariajelor.

Problema 13.42 Într-un oraş, dintr-o staţie de metrou se poate ajunge ı̂n orice altă
484

staţie (eventual prin intermediul altor staţii).

Demonstraţi că există o staţie ce poate fi ı̂nchisă pentru reparaţii, astfel ı̂ncât din orice

staţie rămasă să putem ajunge ı̂n oricare alta.

Soluţie. Considerăm harta oraşului ca fiind un graf, ale cărui vârfuri sunt staţiile de
metrou.
Luăm un vârf oarecare X0 şi construim un şir (xn )n∈N ı̂n modul următor:
Iniţial xn = −1, pentru orice n ≥ 1, cu excepţia lui x0 , care este zero.
Apoi pentru k = 1, 2, . . . efectuăm următorul algoritm: tuturor vârfurilor Xn pentru
care xn = −1 şi care sunt unite cu cel puţin un vârf al cărui xn este (k − 1) li se asociază
un xn = k. După ce am asociat fiecărui vârf un xn , luăm un vârf Xi astfel ı̂ncât xi este
maximal.
Vom demonstra că Xi poate fi şters (ı̂mpreună cu muchiile incidente lui) astfel ı̂ncât
graful rămas este tot conex.
Într-adevăr luăm două vârfuri oarecare Xp şi Xq . Deoarece xp , xq ≤ xi , atunci se poate
ajunge din X0 ı̂n Xp şi Xq fără a trece prin Xi .
Atunci ı̂ntre Xp şi Xq există drumul:

Xp → X0 → Xq .

Problema 13.43 Într-o mulţime de 2n + 1 persoane, pentru oricare n dintre acestea mai

există una (nu dintre cele n) care le cunoaşte pe toate cele n persoane.

Demonstraţi că ı̂n mulţime există o persoană care le cunoaşte pe toate celelalte.

Rusia, 2001

Soluţie. Corespunzător problemei considerăm graful G, ale cărui vârfuri sunt per-
soanele mulţimii.
Demonstrăm mai ı̂ntâi că graful G conţine un subgraf complet cu cel puţin n + 1
vârfuri. Să presupunem, prin reducere la absurd, că această afirmaţie nu este adevărată.
Fie k, numărul de vârfuri ale subgrafului maximal şi complet G∗ al grafului G.
În cazul k ≤ n, adăugăm la aceste k persoane alese ı̂n mod arbitrar ı̂ncă n−k persoane.
Conform enunţului mai există o persoană P care le cunoaşte pe toate aceste n persoane
(inclusiv pe primele k).
Dar, atunci vârfurile lui G∗ ı̂mpreună cu P formează un subgraf complet cu k + 1
vârfuri, contradicţie cu alegerea lui G∗ .
Aşadar k ≥ n + 1. Considerăm acum un subgraf complet cu n + 1 vârfuri. Conform
enunţului există o persoană care le cunoaşte pe toate cele n persoane rămase. Evident că
această persoană trebuie să aparţină subgrafului complet ales, deci ea cunoaşte şi restul
persoanelor din mulţime.

Problema 13.44 17 savanţi ţin legătura prin e-mail. Ei comunică despre unul dintre trei

subiecte convenite. Demonstraţi că există trei savanţi care discută ı̂ntre ei acelaşi subiect.

OIM, 1964
Combinatorică şi grafuri 485

Soluţie. Considerăm savanţii ca vârfuri ale unui graf complet G şi ,,subiectele” lor de
discuţie ca reprezentând trei culori c1 , c2 , c3 .
Fiecare muchie a acestui graf este colorată cu una dintre aceste culori.
Trebuie să demonstrăm că există un triunghi monocromatic ı̂n G. Considerăm, ı̂n mod
arbitrar un vârf X al lui G.
X are 16 vecini şi conform principiului lui Dirichlet, există cel puţin şase muchii ce
pornesc din X, colorate cu aceeaşi culoare (presupunem că aceasta este culoarea c1 ).
Considerăm că aceste muchii unesc vârful X cu vârfurile X1 , X2 , . . . , X6 .
Dacă ar exista o muchie Xi Xj , i 6= j, i, j = 1, 6 de culoarea c1 , atunci vârfurile X, Xi ,
Xj formează un triunghi monocromatic.
Dacă nu există o astfel de muchie, atunci muchiile dintre X1 , X2 , . . . , X6 sunt colorate
cu doar două culori diferite (c2 şi c3 ).
Demonstrăm acum că există un triunghi monocolor cu vârfurile printre X1 , X2 , . . . , X6 .
Considerăm că acestea sunt vârfurile unui hexagon convex, având laturile şi diagonalele
colorate cu una dintre cele două culori.
Graful corespunzător este complet.
Considerând vârful X1 , dintre cele cinci muchii care pornesc din el, conform principiului
lui Dirichlet, cel puţin trei au aceeaşi culoare.
Fie că X1 X2 , X1 X3 , şi X1 X4 au culoarea c2 .
Considerând triunghiul X2 X3 X4 , dacă X2 X3 , X2 X4 sau X3 X4 au culoarea c2 , atunci
ı̂mpreună cu vârful X1 avem un triunghi cu laturile de culoarea c2 .
Dacă nu, rezultă că X2 X3 , X2 X4 şi X3 X4 sunt de culoarea c3 şi deci, triunghiul
X2 X3 X4 este cel căutat.

Problema 13.45 Se consideră un poligon convex cu n laturi şi ı̂n vârfurile sale se scriu nu-

merele x1 , x2 , . . . , xn , iar pe fiecare latură se scrie produsul numerelor scrise ı̂n extremităţile

acestei laturi. Fie S suma numerelor scrise pe toate laturile. Demonstraţi inegalitatea:

√
n − 1 x21 + x22 + · · · + x2n ≥ 2S.

Rusia, 2003

Soluţie. Considerăm poligonul convex drept un arbore cu n ≥ 3 vârfuri.

Justificăm mai ı̂ntâi faptul că orice arbore are un vârf terminal (de grad 1), adică un
vârf care are un singur vecin.
Un arbore cu n vârfuri are n − 1 muchii.
Dacă din fiecare vârf ar porni cel puţin două muchii, atunci numărul minim de muchii
ce l-ar putea avea arborele este jumătate din |2 + 2 + {z· · · + 2}, deoarece fiecare muchie este
n−ori
numărată de două ori.
Am obţine n − 1 ≥ n (fals).
Ştergând un vârf terminal şi muchia adiacentă acestuia, se obţine tot un arbore.
Vom demonstra inegalitatea din enunţ prin inducţie.
Pentru n = 3, inegalitatea devine:
√
x21 + x22 + x23 ≥ 2 (x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 ) ,

care se demonstrează prin calcul direct.

486

Presupunem că inegalitatea este adevărată pentru orice arbore cu n vârfuri şi să o
demonstrăm pentru un arbore cu n + 1 vârfuri.
Considerăm un vârf terminal al grafului G şi fie x numărul scris ı̂n acest vârf.
Notăm cu y ≡ xi , numărul scris ı̂n vârful adiacent vârfului terminal considerat.
Fie G∗ graful obţinut din G, fără acest vârf şi fără această muchie.
Notăm cu S ∗ suma tuturor numerelor de pe muchiile lui G∗ . Trebuie să demonstrăm
că: √
n x21 + x22 + · · · + x2 ≥ 2S ∗ + 2xy

Folosind ipoteza de inducţie, este suficient să demonstrăm că:

√ √
√
n − n − 1 x21 + x22 + . . . x2n + nx2 ≥ 2xy.

√ √
Cum n − n − 1 = √n+1√n−1 ≥ 2√1 n şi x21 + x22 + · · · + x2n ≥ y 2 , este suficient să
demonstrăm că:
y2 √
√ + nx2 ≥ 2xy,
2 n
inegalitate care se deduce uşor din inegalitatea mediilor.

Problema 13.46 Considerăm un poligon convex cu n laturi şi ı̂n care trasăm toate diago-

nalele acestuia. Putem să colorăm toate vârfurile, laturile şi diagonalele acestuia cu câteva

culori, astfel ı̂ncât oricare două laturi sau două diagonale sau o latură şi o diagonală cu

o extremitate comună să aibă culori diferite şi oricare latură sau diagonală are culoarea

diferită de culoarea vârfului ce le uneşte.

Determinaţi numărul minim posibil de culori necesare.

Italia, 2007

Soluţie. Considerăm poligonul ca un graf G complet şi neorientat având n vârfuri.

Numărul de culori este mai mare sau egal cu n.
Într-adevăr, din fiecare vârf pornesc n − 1 muchii, colorate ı̂n n − 1 culori diferite. În
plus, toate aceste n − 1 culori diferite sunt diferite şi de culoarea vârfului din care pornesc.
Iniţial să numerotăm vârfurile de la 1 la n. Apoi pe fiecare muchie dintre două vârfuri
numerotate i şi j scriem restul ı̂mpărţirii lui i + j la n (dacă acest rest este zero, scriem
n).
În final, din fiecare vârf pornesc n−1 muchii de culori diferite. Atunci ı̂n vârful respectiv
scriem a n−a culoare (eventual unele vârfuri vor fi colorate la fel, ceea ce nu este ı̂n
contradicţie cu enunţul problemei).
Aşadar numărul minim de culori este n.

Problema 13.47 Între cele 2000 de oraşe ale unei ţări nu există drumuri. Demonstraţi

că ı̂ntre oraşele ţării pot fi construite drumuri bidirecţionale astfel ı̂ncât din două oraşe să

pornească câte un drum, din alte două oraşe câte două drumuri, . . . , şi din ultimile două

oraşe câte 1000 de drumuri.

Sankt-Petersburg, 2001
Combinatorică şi grafuri 487

Soluţia 1. Problema devine un caz particular dacă demonstrăm afirmaţia generală:

Există un graf cu 4n vârfuri astfel ı̂ncât gradul a două vârfuri să fie 1, gradul altor
două vârfuri să fie 2, . . . , gradul ultimilor două vârfuri să fie 2n.
Demonstrăm prin inducţie după numărul de vârfuri.
Cazul n = 1: Luăm 4 vârfuri A, B, C, D şi unim A cu B, B cu C şi C cu D. Astfel A
şi D au gradul 1 iar B şi C au gradul 2.
Presupunem acum că afirmaţia este adevărată pentru un graf cu 4n vârfuri şi o vom
demonstra pentru un graf cu 4n + 4 vârfuri. Fie G un graf cu 4n vârfuri care satisface
proprietatea enunţată.
Notăm cu X1 , X2 , . . . , X4n aceste vârfuri. Presupunem că X2k−1 şi X2k au gradul k,
pentru k = 1, 2n. Considerăm alte patru vârfuri A, B, C, D. Unim A cu B, C cu D şi B
cu D. Apoi vârful B ı̂l unim cu 2n vârfuri Xi , unde i este impar, iar pe D ı̂l unim cu 2n
vârfuri Xi ale lui G cu i număr par.
Fie G∗ graful astfel obţinut.
Demonstrăm că acesta satisface proprietatea enunţată.
Într-adevăr el are două vârfuri de gradul 1 (A şi C), două vârfuri de gradul 2 (X1 unit
cu B şi X2 , respectiv X2 unit cu D şi X1 ), . . . , două vârfuri de gradul 2n + 1, acestea
fiind X4n−1 şi X4n şi două vârfuri de gradul 2n + 2, acestea fiind B şi D care sunt unite
ı̂ntre ele, apoi cu câte 2n vârfuri ale lui G şi ı̂n plus B este unit cu A, iar D este unit cu
C.

Soluţia 2. Împărţim cele 2000 oraşe ı̂n 1000 perechi. Unim oraşele din aceeaşi pereche.
Numerotăm perechile de la 1 la 1000.
Al doilea oraş din fiecare pereche i = 1, 1000 ı̂l unim cu primul oraş din fiecare pereche
j, cu i < j ≤ 1000.
După efectuarea acestui procedeu constatăm că din primul oraş din perechea k şi din
al doilea oraş din perechea 1001 − k vor porni exact k drumuri.

Problema 13.48 Fiecare dintre cei 2012 deputaţi ai parlamentului unei ţări i-a dat o

palmă unui alt deputat. Demonstraţi că se poate forma o comisie parlamentară din 671

deputaţi care nu au primit nici o palmă.

Moscova, 1994

Soluţie. Considerăm deputaţii ca vârfurile unui graf orientat G. Un arc ı̂ntre vârfurile
A şi B ı̂nseamnă că deputatul A i-a tras o palmă deputatului B.

Demonstrăm cazul general: În orice graf orientat G cu cel puţin 3n − 1 vârfuri există
488

un subgraf cu n vârfuri, care nu conţine niciun arc incident interior cu măcar unul dintre
cele n vârfuri.
Demonstrăm prin inducţie după n.
Cazul n = 2 este evident.
Presupunem afirmaţia adevărată pentru un oarecare n şi o demonstrăm pentru n + 1.
Considerăm că avem cel puţin 3n + 2 vârfuri.
Cazul 1. Dacă există un vârf X ı̂n care nu ajunge nici un arc (ı̂n problemă aceasta
ı̂nseamnă că deputatul X nu a primit nici o palmă), atunci considerăm graful G∗ fără
acest vârf X şi vârful X ∗ adiacent lui X (şi fără muchiile care pornesc din X ∗ ). G∗ are cel
puţin 3n > 3n − 1 vârfuri deci conţine n vârfuri neunite oricare două printr-un arc.
Adăugând vârful X obţinem n + 1 vârfuri neunite oricare două.
Cazul 2. Considerăm că ı̂n orice vârf ajunge cel puţin un arc.
Deoarece din fiecare vârf porneşte exact un arc, rezultă că ı̂n fiecare vârf ajunge exact
un arc.
Luăm oricare vârf X, vârful A spre care porneşte un arc din X şi vârful B spre care
porneşte un arc din X.
Conform inducţiei, din vârfurile rămase putem selecta n vârfuri neunite oricare două.
Atunci la aceste vârfuri ı̂l adăugăm pe X.
Problema este ı̂n cazul particular n = 671.
Capitolul 14

Aritmetică şi teoria numerelor

Definiţii şi rezultate

Definiţie. Fie a, b, n ∈ Z cu n =6 0. Spunem că a este congruent cu b modulo n, şi
..
notăm a ≡ b (mod n), dacă a − b . n.

Observaţie. Pentru a, b ∈ Z şi n ∈ N∗ , a ≡ b (mod n) dacă şi numai dacă b

a = bb ı̂n Zn .

Mica teoremă a lui Fermat. Dacă p este un număr prim, iar a ∈ Z cu (a, p) = 1,
atunci ap−1 ≡ 1 (mod p).

Lema chineză a resturilor. Fie n1 , n2 , . . . , nk ∈ Z∗ cu proprietatea că oricare două

sunt relativ prime şi a1 , a2 , . . . , ak ∈ Z. Sistemul de congruenţe



 x ≡ a1 (mod n1 )
x ≡ a2 (mod n2 )


 ............................
x ≡ ak (mod nk )


admite soluţii, şi, dată fiind o soluţie x0 , mulţimea soluţiilor sistemului este
{x0 + λn1 n2 · · · nk |λ ∈ Z}.

Definiţie. Fie a, n ∈ Z cu n 6= 0. Spunem că a este rest pătratic modulo n dacă există
x ∈ Z cu proprietatea x2 ≡ a (mod n).

  Pentru p > 2 număr prim şi a ∈ Z cu (a, p) = 1, definim simbolul lui

Definiţie.
a
Legendre astfel:
p

  
a 1, dacă a este rest pătratic modulo p
=
p −1, dacă a nu este rest pătratic modulo p.

489
490

Proprietăţi ale simbolului lui Legendre. Fie a, b ∈ Z şi p ∈ N prim impar.

  p−1
a
1) p ≡a (mod p). (Euler)
2
   
2) Dacă a ≡ b (mod p), atunci ap = pb .
    
ab
3) = ap b
p .
p  p−1
−1
4) p = (−1) 2 .
p2 −1
 
2
5) p = (−1)
8 .

Legea de reciprocitate pătratică (Gauss). Dacă p, q ∈ N sunt numere prime,

impare şi distincte, atunci    
p q p−1 q−1
· = (−1) 2 · 2 .
q p
Observaţie. Proprietăţile 2) şi 3) arată că putem interpreta simbolul lui Legendre ca
fiind un morfism de grupuri de la Zp \ {0} la C∗ .

Observaţie. Dacă p este număr prim impar,a ∈ Z şi p | a, vom folosi uneori, pentru
a
o mai bună sistematizare a calculelor, convenţia = 0.
p
Definiţie. Funcţia lui Legendre asociază fiecărei perechi alcătuite dintr-un număr
prim p şi un număr natural n exponentul ep (n) la care apare p ı̂n descompunerea ı̂n
factori primi a lui n!.
[logp n]   X 
X n n
Teoremă. ep (n) = = .
pk pk
k=1 k≥1

Probleme

Problema 14.1 a) Arătaţi că pentru n ∈ N suficient de mare putem partiţiona un pătrat

dat ı̂n n pătrate.

b) Fie d ≥ 2. Arătaţi că există o constantă N (d) cu proprietatea că pentru orice număr

natural n ≥ N (d) putem partiţiona un cub d-dimensional dat ı̂n n cuburi d-dimensionale.

IMC, 2000

Soluţie. Începem cu următoarea

Lemă. Dacă numerele naturale a şi b sunt prime ı̂ntre ele, atunci orice număr natural
n > ab − a − b se poate scrie sub forma n = ax + by, cu x, y ∈ N.
Demonstraţia lemei: Să presupunem a ≥ b. Dacă b = 1, afirmaţia lemei este evidentă.
Presupunem ı̂n continuare că b > 1. Fie n ≥ ab − a. Atunci numerele n, n − a, n −
2a, . . . , n − (b − 1)a parcurg un sistem complet şi independent de resturi modulo b, deci
există x ∈ {0, 1, . . . , b − 1} şi y ∈ N astfel ı̂ncât n = ax + by. Dacă n = ab − a − k,
k ∈ {1, 2, . . . , b − 1}, atunci alegem z ∈ {1, 2, . . . , b − 1} pentru care zb = ba−1 ı̂n Zb şi avem
kb
.
az −k .. b, deci există y ∈ N pentru care az −k = by. De aici rezultă că n = a(b−1−z)+by.
Aritmetică şi teoria numerelor 491

Revenind la soluţia propriu-zisă, să observăm că orice partiţie a unui ,,d-cub” (d ≥ 2)
ı̂n n d-cuburi poate fi rafinată la o partiţie a sa ı̂n n + (ad − 1) d-cuburi pentru orice
a ∈ N∗ . Acest lucru se poate realiza pur şi simplu prin alegerea unui d-cub din partiţie
şi partiţionarea acestuia ı̂n ad d-cuburi. Conform lemei, pentru a demonstra afirmaţiile
problemei este suficient să găsim o pereche de numere naturale relativ prime de forma
ad − 1; 2d − 1 şi (2d − 1)d − 1 reprezintă o astfel de pereche.

Problema 14.2 Fie n ∈ N∗ . Arătaţi că 2n−1 divide numărul

X  n

· 5k .
2k + 1
0≤k< n
2

IMC, 2008

Soluţie. Se ştie că numărul Fibonacci Fn este dat de formula

√ !n √ !n !
1 1+ 5 1− 5
Fn = √ − .
5 2 2

Folosind formula binomului lui Newton, obţinem

        
1 n n n t−1 n−1
Fn = n−1 + · 5 + ··· + · 5 2 , unde t = 2 + 1.
2 1 3 t 2
X  n 
n−1
Obţinem 2 Fn = · 5k şi problema este rezolvată.
n 2k + 1
0≤k< 2

Problema 14.3 Considerăm numerele D = d1 d2 . . . d9 , E = e1 e2 . . . e9 şi F = f1 f2 . . . f9

scrise ı̂n baza 10. Pentru orice i ∈ {0, 1, . . . 9}, dacă ı̂nlocuim cifra di a lui D cu ei obţinem

un număr divizibil cu 7. De asemenea, pentru orice i ∈ {0, 1, . . . 9}, dacă ı̂nlocuim cifra

ei a lui E cu fi obţinem un număr divizibil cu 7. Arătaţi că pentru orice i ∈ {0, 1, . . . 9}

.
avem di − fi .. 7.

Putnam, 1995

Soluţie. Conform enunţului, pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , 9} avem

(ei − di ) · 109−i + D ≡ 0 (mod 7) şi (14.1)

(fi − ei ) · 109−i + E ≡ 0 (mod 7). (14.2)

Sumând relaţiile din (14.1) pentru i ∈ {1, 2, . . . , 9}, obţinem E − D + 9D ≡ 0 (mod 7),
adică
E + D ≡ 0 (mod 7). (14.3)
Adunând pentru fiecare i ∈ {1, 2, . . . , 9} relaţiile (14.1) şi (14.2), obţinem (fi − di ) · 109−i +
E + D ≡ 0 (mod 7). De aici şi din (14.3) obţinem, ţinând cont de faptul că (10, 7) = 1,
.
că d − f .. 7.
i i
492

Problema 14.4 Arătaţi că nu există patru puncte ı̂n spaţiul euclidian astfel ı̂ncât

distanţa dintre oricare două să fie număr impar.

Putnam, 1993

Soluţia 1. Presupunem că există patru astfel de puncte. Pentru x, y ∈ R şi n ∈ N∗ ,

vom folosi notaţia ,,x ≡ y (mod n)” cu sensul ,,x − y este un număr ı̂ntreg divizibil cu n”.
Alegem un sistem de coordonate ı̂n care coordonatele celor patru puncte sunt (0, 0), (a, 0),
(r, s) şi (x, y), cu a ∈ 2N + 1. Pătratele numerelor impare fiind congruente cu 1 modulo 8,
presupunerea făcută implică relaţiile:
r2 + s2 ≡ 1 (mod 8)
(r − a)2 + s2 ≡ 1 (mod 8)
x2 + y 2 ≡ 1 (mod 8) (14.4)
(x − a)2 + y 2 ≡ 1 (mod 8)
(x − r)2 + (y − s)2 ≡ 1 (mod 8).

Scăzând primele două dintre aceste relaţii se obţine 2ar ≡ a2 (mod 8). Prin urmare, r
este un număr raţional al cărui numitor este par şi divide 2a. Se arată ı̂n mod analog că x
are aceeaşi proprietate. Înmulţim toate coordonatele cu a, reducându-ne astfel la cazul ı̂n
care r şi x au numitorul 2. Atunci, congruenţa 2ar ≡ a2 (mod 8) este de numere ı̂ntregi;
din ea va rezulta r ≡ a2 (mod 4). Scriind r = a2 + 4b, b ∈ Z, obţinem

a2 a2
r2 = + 4ab + 16b2 ≡ (mod 4);
4 4
de aici, folosind şi prima relaţie din (14.4), deducem că
a2
s2 ≡ 1 − r2 ≡ 1 − (mod 4).
4
2
În mod analog se arată că x ≡ a2 (mod 4) şi că y 2 ≡ 1 − a4 (mod 4); din penultima relaţie
şi din r ≡ a2 (mod 4) obţinem x − r ≡ a2 − a2 ≡ 0 (mod 4), deci (x − r)2 ∈ 16Z. De aici şi
din ultima relaţie din (14.4) deducem că (y − s)2 ≡ 1 − (x − r)2 ≡ 1 (mod 8). Obţinem
a2 a2
(y + s)2 ≡ 2y 2 + 2s2 − (y − s)2 ≡ 2(1 − ) + 2(1 − ) − 1 ≡
4 4
≡ 3 − a2 ≡ 2 (mod 4).
Înmulţind membru cu membru această congruenţă de numere ı̂ntregi cu (y − s)2 ≡ 1
(mod 8), obţinem (y 2 − s2 )2 ≡ 2 (mod 4). Dacă y 2 − s2 = uv , u, v ∈ Z, v 6= 0, rezultă că
există k ∈ Z astfel ı̂ncât u2 −2v 2 = 4kv 2 . De aici, u = 2u1 , u1 ∈ Z; obţinem 2u21 −v 2 = 2kv 2 ,
deci v = 2v1 , v1 ∈ Z, apoi u21 − 2v12 = 4kv12 . Continuând inductiv, obţinem pentru fiecare
j ∈ N numerele uj , vj ∈ Z cu proprietatea u2j − 2vj2 = 4kvj2 . Din definiţia acestor numere,
avem vj = 2vj+1 pentru toţi j ∈ N. De aici, 2j | v pentru orice j ∈ N, deci v = 0,
contradicţie.
Soluţia 2. Să presupunem că există patru puncte O, A, B, C ı̂n plan astfel ı̂ncât
numerele a = OA, b = OB, c = OC, x = BC, y = CA, z = AB să fie ı̂ntregi şi
impare. Notăm cu α, respectiv β măsurile unghiurilor orientate AOB \ şi BOC;
\ măsura
unghiului orientat AOC este deci α + β. Cum cos(α + β) = cos α cos β − sin α sin β, rezultă
[
(cos(α + β) − cos α cos β)2 = (1 − cos2 α)(1 − cos2 β), de unde

1 − cos2 α − cos2 β − cos2 (α + β) + 2 cos α cos β cos(α + β) = 0. (14.5)

Aritmetică şi teoria numerelor 493

a2 + b2 − z 2 b2 + c2 − x2
Conform teoremei cosinusului, avem cos α = , cos β = şi cos(α +
2ab 2bc
c2 + a2 − y 2
β) = . Înlocuind ı̂n relaţia (14.5) şi ı̂nmulţind cu 4a2 b2 c2 , obţinem
2ca
4a2 b2 c2 − c2 (a2 + b2 − z 2 )2 − a2 (b2 + c2 − x2 )2 − b2 (c2 + a2 − y 2 )2 +
+(a2 + b2 − z 2 )(b2 + c2 − x2 )(c2 + a2 − y 2 ) = 0. De aici rezultă 4 − 1 − 1 − 1 + 1 ≡ 0
(mod 4), contradicţie.
Soluţia 3. Presupunem că există patru puncte cu proprietatea din enunţ; considerăm
un sistem de coordonate cu originea ı̂n unul dintre ele, şi notăm cu → −
v1 , →
−
v2 şi →
−
v3 vectorii
care unesc originea cu celelalte trei puncte; volumul V al paralelipipedului determinat de
aceşti vectori este nul, deoarece ei sunt coplanari. Deci,
 →
 −
v1 · →
−
v1 →
−
v1 · →
−
v2 →
−v1 · →
− 
v3 
0 = V 2 =  →
−
v2 · →
−
v1 →
−
v2 · →
−
v2 →
−v2 · →
−

v3  .
 →
− →
− →
− →
− →
− →
−
v3 · v1 v3 · v2 v3 · v3 
Dacă punem a = |→ −
v1 |, b = |→
−
v2 |, c = |→
−
v3 |, x = |→−
v2 − → −
v3 |, y = |→ −
v3 − →
−
v1 | şi z = |→
−
v1 − →
−
v2 | şi
avem ı̂n vedere relaţia
2→−
vi · →
−vj = |→
−
vi |2 + |→
−
vj |2 − |→
−
vi − → −
vj |2 , (14.6)
obţinem
2 a2 + b2 − z 2 a2 + c2 − y 2
 
 2 2a2
 
2 2

8V =  a + b − z
 2b2 b2 + c2 − x2 ,

 a2 + c2 − y 2 b2 + c2 − x2 2c2 
de unde  
 2 1 1 
2
 
0 = 8V ≡  1 2 1 ≡4
 (mod 8),
 1 1 2 
contradicţie.
Soluţia 4. Presupunem că există patru puncte ca ı̂n enunţ şi definim → −
v1 , →
−
v2 şi →
−
v3 ca
→
− →
− →
− →
−
ı̂n soluţia 3. Este clar că vi · vi ≡ 1 (mod 8); conform (14.6), avem şi 2 vi · vj ≡ 1 (mod 8)
pentru i 6= j.
Cum printre punctele considerate nu pot exista trei coliniare, rezultă că vectorii → −
v1 , →
−
v2
→
−
şi v3 sunt doi câte doi necoliniari. Există prin urmare scalari r, s ∈ R cu proprietatea că
→
−
v3 = r→ −
v1 + s→ −
v2 . Atunci,
2→−
v1 · →
−
v3 = 2r→
−v1 · →
−
v1 + 2s→
−v1 · →
−
v2
2 v2 · v3 = 2r v2 · v1 + 2s v2 · −
→
− →
− →
− →
− →
− →
v2 (14.7)
→
− →
− →
− →
− →
−
2 v · v = 2r v · v + 2s v · v . →
−
3 3 3 1 3 2

Cum →
−
v1 şi →
−
v2 sunt necoliniari, avem
 →
 −
v1 · →
− →
−
v1 · →
− 
 → v1 v2 
 6= 0.
 −
v ·v →
−
2 1
→
−
v ·v2
→
−
2


Prin urmare, primele două ecuaţii din (14.7), privite ca ecuaţii ı̂n r şi s, admit soluţie unică
R S
ı̂n numere raţionale. Fie r = , s = această soluţie, cu R, S, T ∈ Z şi (R, S, T ) = 1.
T T
Înmulţind cu T ecuaţiile din (14.7), obţinem T ≡ 2R + S (mod 8), T ≡ R + 2S (mod 8)
şi 2T ≡ R + S (mod 8). Adunând primele două dintre aceste congruenţe şi scăzând-o
pe a treia, găsim că T este par. Utilizând această informaţie şi primele două congruenţe,
deducem că R şi S sunt şi ele pare, contradicţie.
494

Problema 14.5 Fie x, y, z ∈ Z cu proprietatea că S = x4 + y 4 + z 4 se divide prin 29.

Arătaţi că S se divide prin 294 .

IMC, 2007
Soluţie. Vom arăta că 29 divide x, y şi z, de unde rezultă imediat concluzia problemei.
Presupunem că 29 nu divide x, y şi z; pentru a fixa ideile, să considerăm că 29 - x. Atunci,
x b inversul său. Atunci, numărul (xw)4 + (yw)4 + (zw)4
b este inversabil ı̂n corpul Z29 ; fie w
este la rândul său divizibil cu 29, deci
(yw)4 ≡ −1 − (zw)4 (mod 29). (14.8)
Pe de altă parte, există doar opt puteri 4 modulo 29:
0 ≡ 04 (mod 29),
1 ≡ 14 ≡ 124 ≡ 174 ≡ 284 (mod 29),
7 ≡ 84 ≡ 94 ≡ 204 ≡ 214 (mod 29),
16 ≡ 24 ≡ 54 ≡ 244 ≡ 274 (mod 29),
20 ≡ 64 ≡ 144 ≡ 154 ≡ 234 (mod 29),
23 ≡ 34 ≡ 74 ≡ 224 ≡ 264 (mod 29),
24 ≡ 44 ≡ 104 ≡ 194 ≡ 254 (mod 29),
25 ≡ 114 ≡ 134 ≡ 164 ≡ 184 (mod 29).

c 4 ∈ {b
De aici rezultă că (yw) 0, b
1, b
7, 16,
b 20,
b 23,
b 24,
b 25},
b ı̂n timp ce
−b1 − (zw) 4
c ∈ {28, b 27,
b 21,
b 12,
b b 8, b
5, b
4, b
3} (toate clasele fiind modulo 29), ceea ce contrazice
(14.8).
Rămâne aşadar că 29 divide x, y şi z, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

22p − 1
Problema 14.6 Fie p > 3 un număr prim şi n = . Arătaţi că n divide 2n − 2.
3
Vojtech Jarnik, 2002
Soluţie. Cum n = 4p−1 + 4p−2 + · · · + 1, putem scrie n = 10101 . . . 101 (p cifre 1) ı̂n
binar. Obţinem prin urmare reprezentarea binară
3n = |1111 {z
. . . 111} . (14.9)
2p cifre

Pe de altă parte,
2n − 2 = |1111 {z
. . . 111} 0. (14.10)
n−1 cifre

Conform micii teoreme a lui Fermat, 2p−1

≡ 1 (mod p), deci p|22p−2 − 1. Rezultă că p
2p
2 −4 2p
2 −1
divide = − 1, adică p|n − 1; cum n este impar, avem şi 2p|n − 1. Această
3 3
relaţie, ı̂mpreună cu (14.9) şi (14.10), arată că 3n|2n − 2.

Problema 14.7 Arătaţi că există o infinitate de perechi (m, n) de numere naturale prime

ı̂ntre ele pentru care ecuaţia ı̂n x

(x + m)3 = nx

are trei rădăcini ı̂ntregi distincte.

Aritmetică şi teoria numerelor 495

IMC, 2006

Soluţie. Notând y = x + m, ecuaţia devine

y 3 − ny + mn = 0.

Notăm două dintre rădăcinile ei cu u şi v; conform relaţiilor ı̂ntre rădăcini şi coeficienţi,
cea de-a treia rădăcină va fi w = −(u + v), şi sunt verificate şi relaţiile uv + uw + vw = −n
(de unde u2 + uv + v 2 = n) şi −uv(u + v) = uvw = −mn. Prin urmare, uv(u + v) este
divizibil prin u2 + uv + v 2 . Punând u = kp, v = kq, avem u2 + uv + v 2 = k 2 (p2 + pq + q 2 ) şi
uv(u + v) = k 3 pq(p + q). Alegând p, q prime ı̂ntre ele şi punând k = p2 + pq + q 2 , condiţia
u2 + uv + v 2 |uv(u + v) este ı̂ndeplinită. Cu aceste constatări, revenim la notaţiile iniţiale
şi punem pentru fiecare pereche p, q de numere naturale prime ı̂ntre ele m = pq(p + q) şi
n = (p2 + pq + q 2 )3 . Obţinem astfel o infinitate de ecuaţii (x + m)3 = nx, fiecare având
trei rădăcini ı̂ntregi distincte: p3 , q 3 şi −(p + q)3 .

Problema 14.8 Demonstraţi că ecuaţia

an+1 − (a + 1)n = 2001 (14.11)

are soluţie unică ı̂n numere naturale nenule.

Putnam, 2001

Soluţie. Fie a, n ∈ N∗ astfel ı̂ncât an+1 − (a + 1)n = 2001. Cum a divide an+1 − [(a +
1)n− 1], rezultă că a | 2002 = 2 · 7 · 11 · 13.
.
Cum 2001 .. 3, (14.11) implică a ≡ 1 (mod 3). De aici, an+1 ≡ 1 (mod 3), deci (a+1)n ≡ 1
(mod 3). Prin urmare, n este par.
Dacă a ar fi par, atunci an+1 − (a + 1)n ≡ −(a + 1)n (mod 4). Cum n este par, avem şi
−(a + 1)n ≡ −1 (mod 4). Folosind (14.11), obţinem

1 ≡ 2001 ≡ an+1 − (a + 1)n ≡ −(a + 1)n ≡ −1 (mod 4),

contradicţie. Rămâne că a este impar, deci a | 1001 = 7 · 11 · 13. Cum a ≡ 1 (mod 3),
rezultă că a | 7 · 13. Pe de altă parte, n ∈ N∗ fiind par, avem n ≥ 2, de unde a ≡ an+1 −
(a + 1)n = 2001 ≡ 1 (mod 4). Prin urmare, a ∈ {1, 13}. Cum pentru niciun n ∈ N nu are
loc 1 − 2n = 2001, rezultă a = 13. Este imediat că a = 13, n = 2 verifică (14.11). Pe de
altă parte, dacă n > 2 este par, se obţine

13n+1 − (13 + 1)n ≡ 13n+1 ≡ 13 6≡ 1 ≡ 2001 (mod 8),

deci singura soluţie a ecuaţiei (14.11) este a = 13, n = 2.

Problema 14.9 Pentru n ∈ N∗ notăm cu d(n) numărul divizorilor săi naturali. Arătaţi

că şirul (d(n2 + 1))n≥n0 nu este strict monoton pentru niciun n0 ∈ N.

Vojtech Jarnik, 2003

496

Soluţie. Să observăm pentru ı̂nceput că dacă n este par are loc inegalitatea

d(n2 + 1) < n. (14.12)

2
 
Într-adevăr, ı̂n această situaţie putem grupa divizorii lui n2 + 1 ı̂n perechi d, n d+1 , unde
d < n este impar, ceea ce conduce (ı̂ntrucât n2 + 1 nu este pătrat perfect) la inegalitatea
dorită.
Să presupunem acum că există n0 ∈ N astfel ı̂ncât (d(n2 + 1))n≥n0 este strict monoton.
Cum d(n2 +1) este par, obţinem d((n+1)2 +1) ≥ d(n2 +1)+2 şi, inductiv, d((n+k)2 +1) ≥
d(n2 + 1) + 2k pentru orice n ≥ n0 şi k ∈ N∗ . Obţinem d(4n20 + 1) ≥ d(n20 + 1) + 2n0 ≥ 2n0 ,
ceea ce contrazice (14.12).

Problema 14.10 Arătaţi că orice număr natural nenul se poate scrie ca sumă de unul

sau mai multe numere de forma 2r 3s , cu r, s ∈ N, astfel ı̂ncât niciunul dintre termenii unei

astfel de sume să nu fie divizor al altuia.

Putnam, 2005

Soluţie. Demonstrăm afirmaţia problemei prin inducţie după n.

Numărul 1 se reprezintă ca 20 30 .
Fie n > 1. Presupunem că toate numerele naturale nenule mai mici sau egale cu n − 1
admit reprezentări de tipul din enunţ. Dacă n este par, atunci obţinem o reprezentare a
lui n ı̂nmulţind cu 2 o reprezentare a lui n2 . Dacă n este impar, notăm m = [log3 n]. Dacă
n = 3m , am terminat. Altfel, considerăm o reprezentare s1 +s2 +· · ·+sk de tipul din enunţ a
m
numărului n−3 m
2 . Atunci, n = 3 +2s1 +2s2 +· · ·+2sk . Este clar că niciunul dintre termenii
2si nu divide alt termen de acest tip sau pe 3m . În plus, cum 2si ≤ n − 3m < 3m+1 − 3m ,
obţinem si < 3m , deci 3m - 2si . Prin urmare, n admite reprezentări de tipul cerut, ceea ce
ı̂ncheie pasul de inducţie şi demonstraţia.

Problema 14.11 Pentru n ∈ N∗ notăm cu σ(n) suma divizorilor naturali ai lui n. Vom

spune că numărul n este ,,straniu” dacă σ(n) ≥ 2n şi nu există nicio reprezentare de tipul

n = d1 + d2 + · · · + dr , unde r > 1, iar d1 , d2 , . . . , dr sunt divizori distincţi ai lui n.

Arătaţi că există o infinitate de numere stranii.

Vojtech Jarnik, 2010

Soluţie. Fie n un număr straniu şi p > σ(n) un număr prim. Presupunem că pn nu
este straniu. Dacă 1 = d1 , d2 , . . . , dk = n sunt divizorii naturali ai lui n, atunci cei ai lui pn
sunt d1 , d2 , . . . , dk , pd1 , pd2 , . . . , pdk . Aceştia din urmă sunt şi distincţi, ı̂ntrucât (p, n) = 1.
Dacă am avea pn = di1 + · · · + dir + p(dj1 + · · · + djs ), ik , jl ∈ {1, . . . , k}, ar rezulta

di1 + · · · + dir = p(n − dj1 − · · · − djs ). (14.13)

Dar n 6∈ {dj1 , . . . , djs }, deoarece reprezentările numerelor stranii nu pot consta ı̂ntr-un
singur sumand. În plus, n fiind straniu, avem şi n − dj1 − · · · − djs 6= 0. Rezultă că membrul
drept din (14.13) este multiplu nenul de p; la fel este prin urmare şi di1 + · · · + dir . Acest
Aritmetică şi teoria numerelor 497

lucru este ı̂nsă ı̂n contradicţie cu p > σ(n). Rămâne deci că pn este straniu. Prin urmare,
dacă am avea un număr straniu n, punând n1 = n şi presupunând construit nk , am lua
p > σ(nk ) şi am obţine că nk+1 = pnk este straniu. De aici ar rezulta existenţa unui şir
strict crescător de numere stranii, ceea ce ar rezolva problema.
Mai rămâne de găsit un exemplu de număr straniu. Să observăm că, dacă considerăm un
număr n cu σ(n) = 2n + 4 şi care nu este divizibil nici prin 3, nici prin 4, atunci nu vom
putea să-l reprezentăm pe 4 (deci, nici pe n) ca sumă de divizori distincţi ai lui n. n = 2pq
are proprietăţile de mai sus (unde p şi q sunt numere prime impare distincte) dacă şi
numai dacă 3(p + 1)(q + 1) = σ(2pq) = 4pq + 4; ne este deci suficient ca (p − 3)(q − 3) = 8.
Această egalitate este verificată de p = 5 şi q = 7, valori care conduc la numărul straniu
70.

Problema 14.12 Determinaţi |S|, unde

.
S = {x ∈ N∗ | x < 102006 şi x2 − x .. 102006 }

IMC, 2006

.
Soluţia 1. Pentru k ∈ N∗ notăm Sk = {x ∈ N∗ | x < 10k şi x2 −x .. 10k } şi s(k) = |Sk |.
Fie x ∈ Sk+1 şi ak ak−1 . . . a0 scrierea sa zecimală. Este imediat că ak−1 ak−2 . . . a0 ∈ Sk .
Fixăm acum y = ak−1 ak−2 . . . a0 ∈ Sk , şi considerăm x = ak ak−1 . . . a0 , ak ∈ {0, 1, . . . , 9}.
Avem x2 − x = (ak · 10k + y)2 − (ak · 10k + y) = (y 2 − y) + ak · 10k (2y − 1) + a2k+1 · 102k .
Cum există z ∈ Z astfel ı̂ncât y 2 − y = 10k z, rezultă că x2 − x este divizibil prin 10k+1
dacă şi numai dacă
z + ak (2y − 1) ≡ 0 (mod 10). (14.14)
Cum y 6≡ 3 sau 8 (mod 10), congruenţa (14.14) are soluţie unică, ceea ce arată că fiecare
y ∈ Sk provine din exact un element x ∈ Sk+1 prin ı̂nlăturarea cifrei (eventual, nule)
iniţiale. Prin urmare, pentru orice k ∈ N∗ există o corespondenţă bijectivă ı̂ntre Sk şi
Sk+1 . Rezultă că s(2006) = s(1). Cum ı̂nsă S1 = {1, 5, 6}, avem |S| = s(2006) = s(1) = 3.
Soluţia 2. Fie x ∈ S. Cum x2 − x = x(x − 1), iar numerele x şi x − 1 sunt prime
ı̂ntre ele, unul dintre ele trebuie să fie divizibil cu 22006 şi unul dintre ele (eventual, acelaşi)
trebuie să fie divizibil cu 52006 . Prin urmare, x trebuie să satisfacă condiţiile x ≡ 0 sau
1 (mod 22006 ) şi x ≡ 0 sau 1 (mod 52006 ). Conform lemei chineze a resturilor, fiecare din
cele 4 cazuri conduce la o unică soluţie din mulţimea {0, 1, . . . , 102006 − 1}. Aceste soluţii
sunt distincte două câte două, deoarece dau resturi diferite modulo 22006 sau 52006 . Una
dintre soluţii este 0, care nu se ı̂ncadrează ı̂n condiţiile din enunţ. Prin urmare, |S| = 3.

Problema 14.13 Pentru a ∈ N, notăm na = 101a − 100 · 2a . Arătaţi că pentru a, b, c, d ∈

{0, 1, . . . , 99}, na + nb ≡ nc + nd (mod 10100) implică {a, b} = {c, d}.

Putnam, 1994

Soluţie. Cum 220 ≡ 95 (mod 101), iar 250 ≡ 100 (mod 101), rezultă că ordinul lui 2
ı̂n grupul Z101 \ {0} este 100 (deci, 2 este rădăcină primitivă modulo 101).
Lemă. Dacă a, b ∈ N sunt astfel ı̂ncât 2a ≡ 2b (mod 101), atunci a ≡ b (mod 100).
Demonstraţie. Să presupunem, pentru a fixa ideile, că a ≥ b. Dacă 101 | 2a −2b = 2b (2a−b −
498

1), atunci 2a−b ≡ 1 (mod 101), deci, conform consideraţiilor anterioare lemei, a − b ≡ 0
(mod 100).
Revenind la soluţia propriu-zisă, observăm că, ı̂n conformitate cu lema chineză a res-
turilor, relaţia na + nb ≡ nc + nd (mod 10100) este echivalentă cu sistemul

a + b ≡ c + d (mod 100)
(14.15)
2a + 2b ≡ 2c + 2d (mod 101).

Cum ordinul lui 2 ı̂n Z101 este 100, din prima relaţie din (14.15) obţinem 2a+b ≡ 2c+d
(mod 101), deci
2a 2b ≡ 2c 2d (mod 101). (14.16)
Din (14.16) şi a doua relaţie din (14.15) obţinem 2a (2c + 2d − 2a ) ≡ 2c 2d (mod 101), de
unde (2a −2c )(2a −2d ) ≡ 0 (mod 101). Rezultă 2a ≡ 2c (mod 101) sau 2a ≡ 2d (mod 101).
Aplicând lema, obţinem că a este congruent cu c sau cu d modulo 100; din (14.15) deducem
că b este congruent modulo 100 cu cealaltă valoare din {c, d}. Cum a, b, c, d ∈ {0, 1, . . . , 99},
congruenţele obţinute sunt de fapt egalităţi.

Problema 14.14 Fie a, b ∈ Z şi n ∈ N∗ cu proprietatea că mulţimea

Z \ {axn + by n | x, y ∈ Z}

este finită. Arătaţi că n = 1.

IMC, 2010

Soluţie. Presupunem că n > 1. Observăm că a şi b trebuie să fie relativ prime, deoarece
ı̂n caz contrar numerele care nu sunt divizibile prin (a, b) nu pot fi reprezentate sub forma
axn + by n . Remarcăm şi faptul că putem ı̂nlocui n cu orice divizor prim p al său.
Dacă p = 2, atunci expresia ax2 + by 2 nu poate avea orice rest modulo 8 (dacă b este par,
atunci ax2 are cel mult trei resturi posibile(mod 8), iar by 2 cel mult două. Deci, ax2 + by 2
poate avea cel mult şase resturi modulo 8. Dacă a e par, procedăm analog, iar dacă ab
este impar, atunci ax2 + by 2 ≡ ±(x2 ± y 2 ) (mod 4); ±(x2 + y 2 ) nu poate da restul ±3
modulo 4, iar ±(x2 − y 2 ) nu poate da restul ±2 modulo 4). Acest caz duce prin urmare la
contradicţie.
Dacă p ≥ 3, cum 0p , 1p , . . . , (p − 1)p dau resturi diferite modulo p, iar xp ≡ (x + kp)p
(mod p2 ), rezultă că puterile p de numere ı̂ntregi dau exact p resturi modulo p2 . Prin
urmare, numerele de forma axp + by p pot da cel mult p2 resturi modulo p2 . Dacă ele nu
dau restul k modulo p2 , atunci niciun număr din k + p2 Z nu e reprezentabil sub forma
din enunţ, contradicţie. Dacă axp + by p dă toate resturile modulo p2 , atunci p2 | axp + by p
dacă şi numai dacă p|x şi p|y. Rezultă că p2 | axp + by p dacă şi numai dacă pp | axp + by p .
De aici deducem că niciun număr din p2 + p3 Z nu este reprezentabil sub forma axp + by p ,
contradicţie.

Problema 14.15 Arătaţi că, date fiind numerele a, b, c ∈ Z, există n ∈ Z pentru care
√
n3 + an2 + bn + c 6∈ Z.

Putnam, 1998
Aritmetică şi teoria numerelor 499

Soluţia 1. Presupunem că P (n) = n3 + an2 + bn + c este pătrat perfect pentru pentru
n ∈ {1, 2, 3, 4}. Cum P (2) şi P (4) sunt pătrate perfecte de aceeaşi paritate, diferenţa lor,
adică 56 + 12a + 2b, trebuie să fie multiplu de 4. Prin urmare, b trebuie să fie par. Pe
de altă parte, şi P (1) şi P (3) sunt pătrate perfecte de aceeaşi paritate, deci diferenţa lor,
adică 26 + 8a + 2b, trebuie să fie şi ea multiplu de 4. De aici rezultă că b trebuie să fie
impar, contradicţie.
Soluţia 2. Dacă 4b − a2 = 0 şi c = 0, atunci n3 + an2 + bn + c = n(n + a2 )2 , care nu
este pătrat perfect pentru niciun n 6= a2 care nu este pătrat perfect.
Dacă 4b − a2 şi c nu sunt ambele 0, luăm n = 4m2 . Atunci,
n3 + an2 + bn + c = (8m3 + am)2 + (4b − a2 )m2 + c.
Dacă 4b − a2 > 0 sau 4b − a2 = 0 şi c > 0, atunci pentru m suficient de mare vom avea
(4b − a2 )m2 + c > 0 şi (4b − a2 )m2 + c < 2(8m3 + am) − 1, deci n3 + an2 + bn + c se
află ı̂ntre (8m3 + am)2 şi (8m3 + am + 1)2 , nefiind prin urmare pătrat perfect. Dacă
4b − a2 < 0 sau 4b − a2 = 0 şi c < 0, se arată ı̂n mod analog că n3 + an2 + bn + c se află
ı̂ntre (8m3 + am − 1)2 şi (8m3 + am)2 , nefiind prin urmare pătrat perfect.

În problema 14.16 prezentăm o generalizare a afirmaţiei problemei 14.15:

Problema 14.16 Dacă polinomul P ∈ Z[X] are proprietatea că P (n) este pătrat perfect

pentru orice n ∈ Z, atunci P este pătratul unui polinom din Z[X].

Soluţie. Presupunem că există polinoame P care au toate valorile P (n), cu n ∈ Z,
pătrate perfecte, dar nu sunt ele ı̂nsele pătrate de polinoame din Z[X]. Este suficient
să considerăm polinoame care nu se divid prin pătratul niciunui polinom din Z[X]; pre-
supunem deci că P are această proprietate. Atunci, discriminantul D al lui P este nenul.
Fie m ∈ Z pentru care P (m) 6= 0; pentru fiecare număr prim pi care divide D, notăm
.
e = max{i ∈ N | P (m) .. pei }. Cum P este neconstant, P (m + λ
Y e +1
i i p i ) ia valori oricât
i
pi |D
de mari pe măsură ce creşte λ ∈ Z. În plus, cum
Y e +1 . Y e +1
P (m) − P (m + λ pi i ) .. pi i ,
pi |D pi |D

niciuna dintre aceste valori nu este divizibilă cu vreun factor de tipul pei i +1 . În consecinţă,
există numere ı̂ntregi n oricât de mari pentru care P (n) are măcar un factor prim p - D.
Să considerăm o astfel de situaţie. Dacă p2 - P (n), atunci P (n) nu este pătrat perfect,
contradicţie. Dacă p2 | P (n), atunci P (n + p) ≡ P (n) + pP 0 (n) ≡ pP 0 (n) (mod p2 ), iar
. .
p - P 0 (n), deoarece p - D. De aici, P (n + p) .. p, dar P (n + p) .. p2 , de unde P (n + p) nu
este pătrat perfect, contradicţie.
Observaţie. Demonstraţia arată ceva mai mult decât s-a afirmat ı̂n enunţ, şi anume:
Dacă P ∈ Z[X] nu este pătratul unui polinom din Z[X], atunci există numere n ∈ Z oricât
de mari pentru care P (n) nu este pătrat perfect.

Problema 14.17 Demonstraţi că există o infinitate de perechi ordonate (a, b) de numere

ı̂ntregi cu proprietatea că pentru orice t ∈ N numărul at+b este triunghiular dacă şi numai

dacă t este triunghiular.

500

Putnam, 1988

Soluţia 1. Reamintim că numerele triunghiulare sunt cele de tipul tn = n(n+1) 2 , n ∈ N.

Se vede uşor că t3n+1 = 9tn + 1, iar t3n ≡ t3n+2 ≡ 0 (mod 3) pentru orice n ∈ N. Prin
urmare, numărul natural t este triunghiular dacă şi numai dacă 9t+1 este triunghiular (∗).
Considerăm funcţia f : R → R, f (x) = 9x + 1. Notăm fk = f ◦ f ◦ . . . ◦ f ; fie ak , bk ∈ N
| {z }
k factori
pentru care fk (x) = ak x + bk . Cum ak = 9k , aceste perechi sunt distincte. Aplicând
inductiv (∗), deducem că toate perechile (ak , bk ) au proprietatea cerută.
Soluţia 2. Dacă t = n(n+1) 2 , atunci 8t + 1 = (2n + 1)2 . Reciproc, dacă t ∈ N are
proprietatea că 8t + 1 este pătrat perfect, acest pătrat este al unui număr impar, fie el
2n + 1. Rezultă că t = n(n+1)2 . Prin urmare, t ∈ N este triunghiular dacă şi numai dacă
8t + 1 este pătrat perfect.
Fie un număr natural impar k. Avem k 2 ≡ 1 (mod 8); de aici deducem că, pentru t ∈
N, t este triunghiular
 ⇔ 8t + 1 este pătrat perfect ⇔ k 2 (8t + 1) este pătrat perfect ⇔
2 2
8 k 2 t + k 8−1 + 1 este pătrat perfect ⇔ k 2 t + k 8−1 este triunghiular. Prin urmare,
 2

orice pereche (a, b) = k 2 , k 8−1 , k ∈ 2N + 1, are proprietatea cerută.
Observaţie. Vom numi ad-hoc o pereche (a, b) de numere ı̂ntregi triunghiulară dacă
are proprietatea că, pentru orice număr natural t, t este triunghiular dacă şi numai dacă
at + b este
  triunghiular. Soluţia 2 arată că pentru orice număr ı̂ntreg impar k perechea
2 k2 −1
k , 8 este triunghiulară. Cu alte cuvinte, perechile triunghiulare sunt de forma ((2m+
1)2 , tm ), m ∈ N.
Vom arăta că, reciproc, orice pereche triunghiulară este de această formă: Fie (a, b) o
pereche triunghiulară. Atunci, pentru orice n ∈ N∗ , atn + b este triunghiular, deci 8(atn +
b) + 1 = 4an2 + 4an + (8b + 1) este pătrat perfect. Conform observaţiei din finalul soluţiei
problemei 14.16, există l ∈ Z[X] cu proprietatea
4an2 + 4an + (8b + 1) = l(n)2 .
√ √
Evident, l este de gradul I; identitatea anterioară arată că l = 2 ax+ a. Notând k = l(0),
2
obţinem a = k 2 = 8b + 1, deci b = k 8−1 . Pentru ca b să fie ı̂ntreg, este necesar să avem k
impar.

Problema 14.18 Definim şirul (xn )n≥1 astfel: xn = n pentru n ∈ {1, 2, . . . , 2006} şi

xn+1 = xn + xn−2005 pentru n ≥ 2006. Arătaţi că şirul (xn )n conţine 2005 termeni con-

secutivi divizibili cu 2006.

Putnam, 2006

Soluţie. Începem prin a observa că, dacă un şir de numere ı̂ntregi (xn )n≥1 satisface o
relaţie de recurenţă de tipul

xn = f (xn−1 , xn−2 , . . . , xn−k ) pentru orice n > k (14.17)

(unde k ∈ N∗ şi f ∈ Z[X1 , X2 , . . . , Xn ] sunt fixate), atunci şirul (c

xn )n este periodic modulo
orice N ∈ N∗ de la un rang ı̂ncolo. Acest lucru se ı̂ntâmplă deoarece, fixând N ∈ N∗ şi
notând cu HN numărul k-uplurilor ordonate de elemente din ZN , printre sistemele Σi =
Aritmetică şi teoria numerelor 501

(xd
i+1 , xd i+k ), i ∈ {0, 1, . . . , HN } (toate clasele sunt modulo N ) vor exista, conform
i+2 , . . . , xd
principiului cutiei, cel puţin două egale. Dacă acestea sunt Σi şi Σj , să presupunem, pentru
a fixa ideile, că i < j. Atunci,
x\
j+k+1 = f ([
xj+k , x\
j+k−1 , . . . , xd
j+1 ) =

= f (xd
i+k , x\
i+k−1 , . . . , xd
i+1 ) = x\
i+k+1 .

Inductiv, se arată că x\ r+j−i = xbr pentru orice r ≥ i + 1.

Mai observăm că, dacă relaţia de recurenţă (14.17) poate fi rescrisă sub forma xn−k =
g(xn−k+1 , xn−k+2 , . . . , xn ), g ∈ Z[X1 , X2 , . . . , Xn ], atunci putem extinde şirul iniţial la
. . . , x−2 , x−1 , x0 , x1 , x2 , . . ., acest ,,şir” fiind, cu argumente similare celor de mai sus, peri-
odic modulo orice N ∈ N∗ .
Cum relaţia de recurenţă din enunţ se poate rescrie
xn−2005 = xn+1 − xn ,
şirul dat se prelungeşte la . . . , x−2 , x−1 , x0 , x1 , x2 , . . ., care este periodic modulo 2006. Se
constată ı̂nsă cu uşurinţă că
x1 = x0 = · · · = x−2004 = 1 şi
x−2005 = x−2006 = · · · = x−4009 = 0.
De aici şi din periodicitatea modulo 2006 a ,,şirului” . . . , x−2 , x−1 , x0 , x1 , x2 , . . . rezultă
afirmaţia problemei.

Problema 14.19 Fie a ∈ Z. Arătaţi că pentru orice număr prim p polinomul X 4 + a2 ∈

Zp [X] este reductibil.

Soluţie. Fie p ∈ N un număr prim. Notăm f = X 4 + a2 ∈ Zp [X].

Dacă p | a, atunci f = X 4 , deci f este reductibil peste Zp .
Dacă p - a, iar p = 2, atunci f = (X + 1)4 , deci este reductibil.
Dacă
 p -a, iar p > 2, pot apărea cazurile:
−1
1. = 1. Atunci, există b ∈ Zp cu b2 = −1. Rezultă că f = (X 2 + ab)(X 2 − ab), deci
p
f este
 reductibil
 peste Zp .
2a
2. = 1. Atunci, există c ∈ Zp cu c2 = 2a. Rezultă f = (X 2 + a)2 − 2aX 2 =
p
(X2 − cX
 + a)(X2 + cX + a), deci f este
 reductibil
  peste  Zp .
−1 2a −2a −1 2a
3. = = −1. Atunci, = = 1. Există prin urmare d ∈ Zp
p p p p p
cu d2 = −2a. Atunci, f = (X 2 − a)2 + 2aX 2 = (X 2 − dX − a)(X 2 + dX − a), deci f este
reductibil peste Zp .
Observaţie. Se constată, aplicând de pildă criteriul lui Eisenstein lui f (X + 1), că
polinomul f = X 4 + 1 ∈ Z[X] este ireductibil. Ţinând cont şi de afirmaţia problemei,
concluzionăm că există polinoame ireductibile f ∈ Z[X] care sunt reductibile ı̂n Zp [X]
pentru orice număr prim p.

Problema 14.20 Fie p un număr prim impar. Câte elemente are mulţimea

{x2 | x ∈ Zp } ∩ {y 2 + 1 | y ∈ Zp } ?
502

Putnam, 1991

Soluţia 1. Notăm cu S mulţimea soluţiilor ecuaţiei x2 = y 2 + 1 (S ⊂ Zp × Zp ).

Schimbarea  liniară de coordonate (u, v) = (x + y, x − y) a lui Zp × Zp este inversabilă,
 1 1 
deoarece  = −2 6≡ 0 (mod p). Prin urmare, |S| este egal cu numărul soluţiilor
1 −1 
ecuaţiei uv = 1 peste Zp , adică p − 1.
Problema cere numărul de elemente al imaginii funcţiei φ : S → Zp , φ(x, y) = x2 . Dacă
z = x2 pentru o pereche (x, y) ∈ S, atunci φ−1 (z) = {(±x, ±y)}. Deci, φ−1 (z) are patru
elemente dacă z 6∈ {0, 1}, două elemente dacă z = 1, şi, numai ı̂n eventualitatea ı̂n care
−1 este pătrat ı̂n Zp , două elemente dacă z = 0. În consecinţă, |S| = 4|φ(S)| − 2 − 2c,
unde c este 1 sau 0 după cum −1 este sau nu pătrat ı̂n Zp . De aici,

p + 1 + 2c
|φ(S)| = . (14.18)
4

Cum |φ(S)| ∈ Z, rezultă că avem c = 1 dacă p ≡ 1 (mod 4), respectiv hc = 0 dacă p ≡ 3
pi
(mod 4). Înlocuind ı̂n (14.18), deducem că mulţimea din enunţ are 1 + elemente.
   4
a a
Soluţia 2. Extinzând definiţia simbolului lui Legendre prin = 0 dacă p | a
p p
şi folosind faptul că numărul de resturi pătratice (nenule) modulo p este egal cu cel al
neresturilor pătratice, obţinem relaţia

p−1  
X a−k
pentru orice k ∈ Z. (14.19)
p
a=0

În continuarea acestei soluţii, vom nota cu [P ] ∈ {0, 1} valoarea de adevăr a propoziţiei
P . Notăm şi Z2p = {x2 | x ∈ Zp }. Cu aceste notaţii, avem de determinat

p−1
X
N= [a ∈ Z2p ] · [a − 1 ∈ Z2p ].
a=0

Observând că    
1 a
[a ∈ Z2p ] = 1+ + [a = 0] ,
2 p
obţinem
    Xp−1      !
1 −1 1 a a−1
N= 1+ +1+ + 1+ 1+ =
4 p p p p
a=0

   p−1        
1 −1 1 1X a a−1 a a−1
= =1 + + 1+ + + .
2 p 2 4 p p p p
a=0

Aplicând de două ori relaţia (14.19), găsim

   p−1    
1 −1 1 p 1X a a−1
N= =1 + + + . (14.20)
2 p 2 4 4 p p
a=0
Aritmetică şi teoria numerelor 503

p−1    
X a a−k
Pentru k ∈ Z, notăm S(k) = . Pentru a determina N , avem nevoie de
p p
a=0
S(1). Dacă p - k, atunci
p−1    p−1        
X kb k(b − 1) X k b k b−1
S(k) = = =
p p p p p p
b=0 b=0

p−1     p−1 p−1   X

p−1  
X b b−1 X X a a−k
= = S(1). În plus, S(k) = = 0. Prin urmare,
p p p p
b=0 k=0 a=0 k=0
S(0) p−1
S(1) = − =− = −1. Introducând ı̂n (14.20), obţinem
p−1 p−1
  
1 −1 p+1
N= =1 + . (14.21)
2 p 4
 
Cum N ∈ Z, rezultă că dacă p ≡ 1 (mod 4), atunci −1 p = 1, iar dacă p ≡ 3 (mod 4),
  hpi
−1
atunci p = −1; introducând aceste valori ı̂n (14.21) obţinem N = 1 + .
4
 Observaţie.
 p−1
Ambele metode de abordare au condus la redemonstrarea proprietăţii
−1
p = (−1) 2 , prezentată ı̂n introducerea capitolului, şi care ar fi putut fi utilizată

pentru a trage concluzia direct din relaţiile (14.18), respectiv (14.21). Am preferat abor-
darea prezentată tocmai pentru a sublinia că proprietatea menţionată nu este necesară
pentru completarea raţionamentului, ci consecinţă a acestuia.

Problema 14.21 Arătaţi că pentru orice n ∈ N∗ are loc relaţia

n
Y  h n i
n! = L 1, 2, . . . , , (14.22)
i
i=1

L(a1 , a2 . . . , ak ) desemnând ı̂n această problemă cel mai mic multiplu comun al numerelor

ı̂ntregi a1 , a2 . . . , ak .

Putnam, 2003

Soluţia 1. Este suficient să arătăm că pentru orice număr prim p exponenţii lui p din
descompunerile ı̂n factori primi ale celor doi membri ai relaţiei (14.22) coincid.
Conform proprietăţilor funcţiei lui Legendre (a se vedea introducerea capitolului), expo-
n  
X n
nentul la care apare p ı̂n descompunerea lui n! este . Acest număr poate fi inter-
pi
i=1
pretat ca fiind cardinalul mulţimii S a punctelor din primul cadran care au coordonatele
ı̂n N∗ şi se află fie pe −x
 curba C dată de ecuaţia y = np , fie ı̂ntre C şi axele de coordonate;
n
fiecare termen i al sumei reprezintă numărul de puncte din S care au abscisa i.
p
Pe de altăh parte, exponentul
h n ii lui
h p din descompunerea ı̂n factori primi a lui
n i h n i
m 1, 2, . . . , este logp = logp . Acesta este ı̂nsă exact numărul de puncte
i i i
n h n ii X n  
X h n
din S care au ordonata i. În concluzie, logp = , adică egalitatea dorită.
i pi
i=1 i=1
504

Soluţia 2. Vom demonstra relaţia cerută prin inducţie după n. Ea este evidentă pentru
n = 1. Pasul de inducţie este imediat dacă utilizăm identitatea
n−1
Y L 1, 2, . . . , n
 

i 

n=  n−1 . (14.23)
i=1
L 1, 2, . . . , i

Rămâne deci să probăm această identitate; notăm cu P produsul din membrul său drept.
Remarcăm că al i-lea factor din P este 1 dacă ni 6∈ N (deci, dacă ni nu este divizor al lui n)
sau dacă ni este divizor al lui n, dar nu este putere de număr prim (deoarece orice număr
k ∈ N∗ \ {1} care nu este putere de număr prim divide L(1, 2, . . . , k − 1)). Pe de altă parte,
dacă ni este putere a numărului prim p, atunci cel de-al i-lea factor al lui P este egal cu p.
Fie acum p ∈ N un număr prim arbitrar. Întrucât ni parcurge toţi divizorii proprii ai lui
n, P conţine câte un factor egal cu p pentru fiecare k ∈ N∗ pentru care pk | n. În plus, P
nu conţine alţi factori divizibili prin p. Din aceste motive, P coincide cu descompunerea
ı̂n factori primi a lui n, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Problema 14.22 Pentru α ∈ R∗+ definim S(α) = {[nα] | n ∈ N∗ }. Arătaţi că N ∗ nu se

poate scrie ca reuniunea disjunctă a trei mulţimi nevide S(α), S(β) şi S(γ) cu α, β, γ ∈ R∗+ .

Putnam, 1995

Soluţie. Presupunem că există α, β, γ ∈ R∗+ astfel ı̂ncât S(α), S(β) şi S(γ) să repre-
zinte o partiţie a lui N∗ . Atunci, 1 aparţine uneia dintre aceste mulţimi, fie ea S(α). Prin
urmare, există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât nα < 2. De aici rezută α < 2; pe de altă parte, α > 1,
deoarece altfel am avea S(α) = N∗ , ı̂n contradicţie cu ipoteza.
1 1
Considerăm m ∈ N, m ≥ 2, pentru care 1+ m ≤ α < 1+ m−1 . Atunci, [kα] = k pentru orice
k ∈ {1, 2, . . . , m − 1}, iar [mα] = m + 1, deci m este cel mai mic element din S(β) ∪ S(γ).
În plus, orice două elemente consecutive ale mulţimii S(β) ∪ S(γ) diferă prin m sau prin
m + 1.
Putem presupune, fără a restrânge generalitatea, că m ∈ S(β). Vom avea deci [β] = m.
Fie n un element din S(γ). Conform celor de mai sus, elemente cele mai apropiate de n
ale lui S(β) se află la distanţă cel puţin m de n, deci distanţa dintre ele este de cel puţin
2m. Cum ı̂nsă [β] = m, două elemente consecutive din S(β) diferă prin cel mult m + 1,
contradicţie.
Observaţie. De fapt, nu există trei mulţimi S(α), S(β) şi S(γ) ca ı̂n enunţ care să fie
disjuncte două câte două.
Demonstraţie:
 n o n Fie o N ∈ N, N > max{α, β, γ}. Considerăm tripletele vn =
n n n
α , β , γ ∈ R3 , n ∈ {0, 1, . . . , N 3 }. Dacă divizăm cubul unitate din R3 ı̂n N 3
cuburi de latură N1 , atunci, conform principiului cutiei, cel puţin două dintre aceste triplete,
fie ele vi şi vj , se vor găsi ı̂n acelaşi cub din diviziune. Fie k = |i − j|. Atunci, αk este la
distanţă cel mult N1 de un număr ı̂ntreg m, deci [mα] este egal cu k − 1 sau cu k. Altfel
spus, S(α) conţine fie k − 1, fie k. Se arată ı̂n mod analog că S(β) şi S(γ) conţin k − 1
sau k. Aşadar, cel puţin unul dintre numerele k − 1 şi k se găseşte ı̂n cel puţin două dintre
mulţimile S(α), S(β) şi S(γ). Prin urmare, aceste mulţimi nu pot fi disjuncte două câte
două.

Problema 14.23 Fie A ⊂ N∗ nevidă şi N (x) = {a ∈ A | a ≤ x}. Notăm cu B mulţimea

numerelor naturale nenule b care pot fi scrise sub forma a − a0 cu a, a0 ∈ A. Scriem

Aritmetică şi teoria numerelor 505

B = {b1 , b2 , . . .}, cu bi < bi+1 pentru orice i ≥ 1. Arătaţi că dacă şirul (bi+1 − bi )i∈N∗ este
N (x)
nemărginit, atunci lim = 0.
x→∞ x
Putnam, 2004

Soluţia 1. Să presupunem pentru ı̂nceput că există numere naturale nenule b0 = 1,
b1 , . . . , bn cu proprietăţile:

(pn ) Pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , n}, numărul ci = 2bbi−1 i

este natural.
(qn ) Oricare ar fi e1 , . . . , en ∈ {−1, 0, 1}, |e1 b1 + e2 b2 + · · · + en bn | 6∈ B.

Atunci, fiecare număr natural a va admite o scriere unică de tipul

a = a0 b0 + a1 b1 + · · · + an−1 bn−1 + mbn

cu 0 ≤ ai < 2ci+1 pentru orice i ∈ {0, 1, . . . , n − 1}. Prin urmare, oricare ar fi di ∈

{0, 1, . . . , ci − 1} (i ∈ {1, 2, . . . , n − 1}), m0 ∈ {0, 1, . . . , 2c0 − 1} şi mn ∈ N, mulţimea

{m0 b0 + (2d1 + e1 )b1 + · · · + (2dn−1 + en−1 )bn−1 + (2mn + en )bn },

unde ei ∈ {0, 1} pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , n}, conţine cel mult un element din A. De
N (x) 1
aici rezultă că lim sup ≤ n . Această relaţie arată că, dacă reuşim să construim
x→∞ x 2
pentru fiecare n ∈ N∗ câte un sistem b0 = 1, b1 , . . . , bn cu proprietăţile (pn ) şi (qn ), atunci
N (x) 1
0 ≤ lim sup ≤ n pentru orice n ∈ N∗ , de unde rezultă afirmaţia problemei.
x→∞ x 2
Vom construi inductiv sisteme b0 = 1, b1 , . . . , bn cu proprietăţile (pn ) şi (qn ). Sistemul
format din b0 = 1 are ı̂n mod trivial proprietăţile (p0 ) şi (q0 ). Fie acum sistemul b0 =
1, b1 , . . . , bn cu proprietăţile (pn ) şi (qn ). Este imediat faptul că b0 + b1 + · · · + bn−1 < bn .
Conform ipotezei problemei, putem găsi o mulţime Sn ⊂ N \ B formată din 6n numere
consecutive. Notăm cu bn+1 cel de-al doilea (ı̂n ordine crescătoare) multiplu de 2bn din
Sn . Atunci, este evident că pentru orice x ∈ {−2bn , −2bn + 1, . . . , 0} avem bn+1 + x ∈
Sn . Din definiţia lui Sn obţinem şi bn+1 + x ∈ Sn pentru orice x ∈ {0, 1, . . . , 2bn }. De
aici şi din faptul că sistemul b0 , b1 , . . . , bn are proprietatea (qn ), rezultă că sistemul b0 =
1, b1 , . . . , bn , bn+1 are proprietatea (qn+1 ). Dar b0 = 1, b1 , . . . , bn , bn+1 are proprietatea
(pn+1 ) prin construcţie, deci e un sistem de tipul căutat. Acest fapt ı̂ncheie pasul de
inducţie şi soluţia.
N (x)
Soluţia 2. Fie S mulţimea valorilor pe care le poate lua lim sup pentru diversele
x→∞ x
mulţimi A; cum S ⊂ [0, 1], ea este mărginită; punem L = sup S.
N (x)
Presupunem că L > 0. Există atunci A şi B ca ı̂n enunţ astfel ı̂ncât lim sup >
x→∞ x
3L
. Din condiţia de nemărginire din enunţ rezultă că există m ∈ N∗ \ B. Atunci, A şi
4
A + m sunt disjuncte. Notăm A0 = A ∪ (A + m) şi N 0 (x) = |{1, 2, . . . , x} ∩ A0 |. Atunci,
N 0 (x) 3L
lim sup > > L, deci A0 nu poate verifica condiţiile din enunţ. Prin urmare, dacă
x→∞ x 2
notăm B 0 = {a0 −a00 | a0 , a00 ∈ A0 }, rezultă că există N ∈ N∗ astfel ı̂ncât din orice N numere
naturale consecutive să se găsească măcar unul ı̂n B 0 . Dar

B 0 ⊂ {b + em | b ∈ B, e ∈ {−1, 0, 1}},
506

de unde rezultă că din orice n + 2m numere naturale consecutive se va găsi ı̂n B cel puţin
unul, contradicţie.
N (x)
Rămâne deci că nu putem avea L > 0. Prin urmare, L = 0, de unde lim = 0.
x→∞ x
Bibliografie

[1] L. Ahlfors, Complex Analysis, McGraw-Hill, 1979.

[2] T. Andreescu, R. Gelca, Putnam and Beyond, Springer, 2007.

[3] G. Berge, Graphs, North-Holland, 1985.

[4] C. Băeţica, C. Boboc, S. Dăscălescu, G. Mincu, Probleme de algebră, Ed. Univer-

sităţii din Bucureşti, 2006.

[5] Gh. Bucur, E. Câmpu, S. Găină, Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral,
III, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1967.

[6] R. Diestel, Graph Theory, Springer, 1997.

[7] D. Dummit, R. Foote, Abstract Algebra, Prentice-Hall, 1999.

[8] S. Francinou, H. Gianella, S. Nicolas, Exercices de mathematiques des oraux de

l’Ecole Polytechnique et des Ecoles Normale Superieures, Cassini, Paris, 2001.

[9] D. Flondor, N. Donciu, Algebră şi analiză matematică. Culgere de probleme, vol. I
şi II, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.

[10] L.C. Florescu, Analiză matematică, Ed. Universităţii ,,Al.I. Cuza” Iaşi, 1999.

[11] A. Gibbons, Algorithmic Graph Theory, Cambridge Univ. Press, 1985.

[12] N.V. Ghircoiaşu, C. Miron, Grafuri de fluenţă şi aplicaţii ı̂n tehnică, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1974.

[13] D. Harville, Matrix Algebra: Exercices and solutions, Springer, 2001.

[14] R. Horn, C. Johnson, Analiză matricială, Ed. Theta, Bucureşti, 2001.

[15] H. Ikramov, Recueil de problemes d’algebre lineaire, MIR, 1977.

[16] I. D. Ion, N. Radu, Algebră, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.

[17] M. Ivan, Elemente de calcul integral, Ed. Mediamira, 2003.

[18] W. Kaczor, M. Nowak, Problems in Mathematical Analysis, vol. I, II, III, A.M.S.,
2003.

[19] G. Klambauer, Problems and Propositions in Analysis, Marcel Dekker, 1979.

507
508 BIBLIOGRAFIE

[20] B. Makarov, M. Goluzina, A. Lodkin, A. Podkorytov, Selected Problems in Real

Analysis, A.M.S., 2000.

[21] R. Merris, Combinatorics, Willey-Interscience, 2003.

[22] C. Năstăsescu, C. Niţă, C. Vraciu, Bazele algebrei, Ed. Academiei, Bucureşti, 1986.

[23] T. Needham, Visual Complex Analysis, Clarendon Press, 1997.

[24] L. Panaitopol, A. Gica, O introducere ı̂n aritmetică şi teoria numerelor, Ed. Univer-
sităţii din Bucureşti, 2001

[25] L. Panaitopol, A. Gica, Probleme de aritmetică şi teoria numerelor, Ed. Universităţii
din Bucureşti, 2006.

[26] G. Pavel, F.I. Tomuţa, I. Gavrea, Matematici speciale, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981.

[27] V. Pop, Algebră liniară, Ed. Mediamira, 2003.

[28] V. Pop, Geometrie combinatorică, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2010.

[29] V. Pop, Algebră liniară. Matrice şi determinanţi pentru elevi, studenţi şi concursuri,
Ed. Mediamira, 2007.

[30] V. Pop, Algebră liniară şi geometrie analitică, Ed. Mega, 2011.

[31] V. Pop, I. Corovei, Algebră liniară - seminarii, teme, concursuri, Ed. Mediamira,
2006.

[32] D. Popa, Calcul integral, Ed. Mediamira, 2005.

[33] E. Popa, Introducere ı̂n teoria funcţiilor de o variabilă complexă, Ed. Universităţii
,,Al. I. Cuza” Iaşi, 2001.

[34] E. Popa, Analiză matematică, Ed. GIL, 2005.

[35] V. Prasolov, Problems and Theorems in Linear Algebra, A.M.S., 1994.

[36] A. Precupanu, Bazele analizei matematice, Ed. Canova, Iaşi, 1995.

[37] I. Proskurjakov, Problems in Linear Algebra, MIR, 1979.

[38] E. Ramis, C. Deschamps, J. Odoux, Analyse, vol. 1 şi 2, Ed. Masson, Paris, 1993.

[39] V. Rudner, C. Nicolescu, Probleme de matematici speciale, Ed. Didactică şi Peda-
gogică, Bucureşti, 1982.

[40] P.N. de Souza, J.-N. Silva, Berkeley Problems in Mathematics, Springer, 2004.

[41] G. Szekely (ed.), Contests in Higher Mathematics, Miklos Schweitzer Competitions

1962-1991, Springer, 1996.

[42] T. Trif, Probleme de calcul diferenţial şi integral ı̂n Rn , Univ. Babeş-Bolyai, 2003.

[43] I. Tomescu, Introducere ı̂n combinatorică, Ed. Tehnică, 1972.

[44] I. Tomescu, Probleme de combinatorică şi teoria grafurilor, Ed. Didactică şi Peda-
gogică, Bucureşti, 1981.
BIBLIOGRAFIE 509

[45] N. Vornicescu, M. Ivan, V. Popa, V. Pop, Calcul diferenţial, Ed. Mediamira, 2004.

[46] F. Zhang (ed.), The Schur Complement and Its Applications, Springer, 2005.

Concursuri

[47] Ariel: Internet Mathematical Olympiad for Students, 2008-2011.

[48] IMC: International Mathematics Competition for University Students, 1994-2011.

[49] Iran: Iranian University Students Mathematics Competitions, 1973-2011

[50] Vojtech Jarnik: Vojtech Jarnik International Mathematical Competition, 1991-2011.

[51] Putnam: William Lowell Putnam Mathematical Competition, 1938-2010.

[52] SEEMOUS: South Eastern European Mathematical Olympiad for University Stu-
dents, 2007-2011.