Olimpiada municipală la matematică

12 februarie 2011
Clasa a XI – a

1. În cercul de rază R sunt trasate două diametre perpendiculare AE şi BF. Pe arcul EF este
marcat la întâmplare punctul M şi sunt trasate coardele AM şi BM.  BM   AE    C ,
 AM   BF    D . a) Demonstraţi că aria patrulaterului ABCD nu depinde de poziţia punctului M
pe arcul EF, b) Determinaţi poziţia punctului M pe arcul EF pentru care patrulaterul ABCD este
inscriptibil.
Rezolvare: Pentru desenul corect (1 punct )
a) Fie m(MAE )   , atunci măsura unghiulară a
arcului ME este 2 , iar măsura unghiulară a
arcului MF este 90 0  2 , de aici obţinem
m(FBM )  45 0   . ( 2 puncte) Din triunghiul
dreptunghic AOD obţinem OD  Rtg , iar din
triunghiul dreptunghic BOC avem
OC  Rtg  45 0    (1punct)
1  tg
  
AC  R  1  tg  45 0     R  1 
1  tg

 
 
2R ,
 BD  R  1  tg 
1  tg
1
AABCD   AC  BD  R 2 (1punct)Aria
2
patrulaterului ABCD nu depinde de parametrul  , deci ea nu depinde nici de poziţia punctului M pe
arcul EF ( 1 punct). b) Dacă ABCD este patrulater inscriptibil, atunci triunghiurile ACD şi BCD
sunt înscrise în acelaşi cerc ( 1 punct ) , iar DAC  DBC , ca unghiuri înscrise ce se opun aceluiaşi
arc CD (1 punct ), iar atunci   45 0   ,    22 0 30 ; obţinem că măsura unghiulară a arcului ME e de
450, deci punctul M este mijlocul arcului EF ( 1 punct ).
a b
2. De calculat mulţimea valorilor sumei  , unde a  R, b  R * .
a  2b b  2a
a
a b 1 a
Rezolvare:   b  , dacă  a  2b    b  2a   0 ( 1 punct ). Substituind  x,
a  2b b  2a a a b
 2 1 2
b b
a b x 1  1
obţinem    şi considerăm funcţia f : R \  2; 2   R, f ( x )  =
a  2b b  2a x  2 1  2 x  
x 1 2 2 2 3 x  3  x  1
 (1 punct ) . f ( x)    (1 punct ). f (x) are sens în
x  2 1  2x  x  2  2 1  2 x  2  x  2  2 1  2 x  2
domeniul de definiţie, deci unicele puncte critice ale funcţiei sunt soluţiile ecuaţiei f ( x)  0 , care sunt
 x  1
x1  1, x 2  1 (1 punct ) f ( x )  0  x 2  1  0,   . Ţinând cont de D ( f ) , obţinem că funcţia
x  1
cercetată este monoton crescătoare pe fiecare din intervalele   ;2  ,   2;1 , 1;  şi monoton
 1  1 
descrescătoare pe fiecare din intervalele   1; ,   ;1 (1 punct ). În vecinătatea punctului x  1
 2  2 
semnul derivatei se schimbă de la „+” la „-”, deci x  1 este punct de maxim local şi f max ( 1)  2 ,
iar în vecinătatea punctului x  1 derivata îşi schimbă semnul de la „-” la „+”, deci x  1 este punct de
2
minim local şi f min ( x )  ( 1 p. )
3
lim f ( x)  , lim f ( x)  , lim f ( x)  , lim f ( x)  
x  2 0 x  2  0 1 1
x 0 x 0
2 2
 lim f ( x)  1, lim  1 ( 3 puncte ). Ţinând cont de rezultatele obţinute, determinăm mulţimea de valori
x   x  

  2
a funcţiei f(x): Im f ( x)    ;2   3 ;  , care coincide cu mulţimea de valori a sumei date (1
 
punct ).
1  1  hn2
3. Se consideră şirul  hn  1 : h1  1 , hn1  , n  N * . De demonstrat că suma oricărui
2 2
număr de termeni ai şirului nu depăşeşte 1,03.
 
1  1  sin 2 1  cos
Rezolvare: 1  6 6  sin  (2 puncte ). Dacă presupunem
h1   sin ; h2  
2 6 2 2 12
  
 1  1  sin 2 1  cos
că hn  sin , atunci 3 2 n
3  2  sin 3  2 n  sin 
n şi ipoteza se
3  2n hn 1   n 1
2 2 2 3 2
n
   1  
confirmă (2 puncte ).  hk  sin  sin    sin    , deoarece pentru orice
k 1 6 12 32 n
2 12 3  2n
 
n
1   1 1 
x   0;  este adevărată inegalitatea sin x  x (2 puncte ).  hk   1     n 2  
 2 k 1 2 12  2 2 
n 1
1
1   n
1  3,15
1  1   1  1 
    
2 12
2
1
   1  n 1   
2 6  2  2 6
(3 puncte ). h
k 1
k    0,5 
2 6 6

1
2
 0,5  0,525  1,025  1,03 (1 punct ).
4. De demonstrat, că dacă ecuaţia ax 2   c  b  x   e  d   0 are o rădăcină mai mare decât 1,
atunci ecuaţia ax 4  bx 3  cx 2  dx  e  0 are cel puţin o rădăcină reală.
Rezolvare: Ecuaţia ax 2   c  b  x   e  d   0 are o rădăcină reală mai mare ca 1, şi notăm această
rădăcină x1  t 2 , t  1 (1 punct ), atunci obţinem at 4  (c  b)t 2  (e  d )  0 , sau at 4  ct 2  e  bt 2  d (2
puncte ). Considerăm funcţia f : R  R, f ( x)  ax 4  bx 3  cx 2  dx  e continuă pe R(1 punct ).
   
f (t )  at 4  bt 3  ct 2  dt  e  at 4  ct 2  e  t (bt 2  d )  bt 2  d  t (bt 2  d )  (bt 2  d )(1  t )
 
Analog f (t )  bt 2  d 1  t  (2 puncte ). f ( t )  f (t )  (bt 2  d ) 2 (1  t 2 ) (1 punct ). Dacă bt 2  d  0 , atunci
ecuaţia ax 4  bx 3  cx 2  dx  e  0 are două rădăcini reale, iar dacă bt 2  d  0 , atunci f (t )  f (t )  0 ,
deoarece  bt 2  d   0 , iar 1  t 2  0 (2 puncte ). Am obţinut că în extremităţile segmentului   t; t  funcţia
2

continuă f (x) ia valori de semn opus, deci pe segmentul   t; t  funcţia f (x) are cel puţin un zerou, adică
ecuaţia ax 4  bx 3  cx 2  dx  e  0 are cel puţin o rădăcină reală. (1 punct ).