·- --·-

-
~ ', ~ 4 ICUI Ol:.111 :~jl', f:Wln-;:'.·~:_, ~~• ''""""'~

algebra
superioara
 EuCJen Raclu
conf, unlv.

Elemente
de
algebră
supenoar�
■ V

Manual pentru anul III liceu,

secţia reală 1i anul III licee de specialitate

Editura cllclac;tlcă ,1 pedaCJ�gică - Bucur•ttl

Redactor: pror. Vnlentln R11du
Tehnoredactor: G11wpar :P.
 · Capltol Introductiv

In anul I nu fost studiate anumite tipuri de sisteme de- ecuaţii liniare (i::is-
teme de două ecuaţii cu două necunoscute şi sisteme de trei ecuat,ii cu trei necu-
noscute).
1n manualul de faţă va fi examinată problema generală a rezolvării siste-
melor de n ecuaţii liniare cu ,n necunoscute (n şi m numere naturale arbitrare).
In tot ce urmează vor fi considerate doar ecuaţii (liniare) ai căror coeficienţi
sînt numere reale. Neexistind deci' nici o primejdie de echivoc, vom spune in
general, pentru prescurtare, număr în Joc de număr real.
1. Convenim să scriem un si~tem de n ecuaţii liniare cu m necunoscute sub
forma:
a11X1 + a12Xa + ... + a1mXm = bi,

{
~ -~2~~~ .~.".": ~ -~a:1:~~ ... ~a:
~~1~_1_
(1)

an1X1 + an2X2 + ••• + Dnm!t'm = bn•

Observ aţi e. a 11 se citeşte a unu unu şi nu a unsprezece; a 12 se citeşte a

unu doi ş.a.m.d.
Scrierea sub forma (1) a unui sistem de n ecuaţii liniare cum necunoscute se
întemeiază. pe următoarele convenţii:
--:- necunoscutele sistemului se noteazli cu x1, x2, ••• , Xn;
....:. ecuaţiile sistemului se consideră numerotate in ordinea 1n care stnt scrise
(ecuaţia 1, ecuaţia 2, ,;., ecuaţia n);
- coeficienţii necunoscutelor sistemului se noteazli lnzestrtnd litera a la
dreapta - jos cu doi indici, astfel incit primul indice coincide cu numărul de
ordine al ecuaţiei în care figurează respectivul coeficient, iar al doilea coincide
cu indicele ne~~°:,osc~te~ prevă_~ute ~u respe~tivul coeficient; .. . . .· . ·\,___
- termenu hber1 a1 ecuaţulor s1stemulu1 (pe scurt: termenu l1ber1 ai s1ste- ·
rnului) se scriu in fiecare ecuaţie la dreapta semnului =, iar pentru notarea Jor
se înzestrează litera b la dreapta - jos cu un in,clice care coincide cu numărul de
o·rcline al ecuaţiei corespunzătoare.

Exemplu
Fie sistemul de trei ecuatii Jiniare co palm necunoscn~e:
2x1 - X9 - 5z:, + X4 = 1;

{
.:i:1 +~ - Sz~ = - 1,
- .~ - 3~ . .- ·. o.
 Avem:
Ou = 2, 0 12 =- 1, 0 13 = - 5, 0 14 = 1, b1 = 1;
021 = 1, 0 23 = 1, 0 23 = O, a:u =- 5, b2 =- 7;
0 31 =- 1, a:12 = O, 0 33 = - 3, 0 31 = O, b3 = O.
Despre un sistem de n ecuaţii liniare cu m necunoscute scris sub forma {i)
se spune că este scris în forma normală.
Cind n şi ,,a sînt prcciznti, sistemul se poiţle scrio ln form1i normali inlr-un mod mai
simplu nolind necµQosctţlcle C\J x, y, .. , ... , iar cocficicntii ecuaţiei 1 cu 11 1, b1 .:. ai ecuatici 2
cu a2 , b2 ••• ş.a.m.d. AslCel, de exemplu, un sistem de trei ecuatii liniare cu patru nccunoscule
poate fi scris:
a1 x + b 1y + c1z + d 1 u = e1,

l
a2x
a3 x
+
+
b2Y
bş11
+ Cr +
+ c:,Z +
Uneori, pentru a desemna un sistem de ecuaţii ·1jniare vom utifo:a majusoula
d2u
d3 u
=
= e3•
ea,

cursivă J din alfabetul latin, înzestrată, eventual, cu accente sau indici (J',
J", ... , Ji, J 2, ••• ).
Un sistem de ecuaţii ai cărui termeni liberi sînt toţi egali cu zero se numeşte
omogen.
Definiţia1. Se numeşte soluţie a sistemului (1) o grupă ordonată de m nu-
mere (pe scurt: un m-uplu de numere) (~1, !;2, ... , ~) astfel incit înlocuind in
sistem x 1, x2, :;., ·xm· respectiv cu !;11 /; 2 , ••• , Sm, fiecare djntre ecuaţiile sistemului
este verificată. ·
Ullţiori, solP.ţia. (!; 1 ,. !;2 , , •• , !;m) se scrie mai expllcit sub forµia:

X1 = !;1, X2 = !;2, ... , Xm = ~-

Dacă (;1, /; 2, ... , !;m) este soluţie a sistemului (1), se mai spune că m-uplul
(;1, !;2, ••• , ~) "erifică sistemul.
· Fiind dat uil sistem de ecuaţii liniare, în loc de a determina solu/ia (soluţiile J
sisiemului, ;o spun~, pe scurt, a rezoli,a sistemul.
Definiţia 2. Două soluţii ale sistemului (1), (!;;, 1;;, ..• , !;:i,), (~;, 1;;, ... , !;;,)
se nu~esc distincte dacă există cel puţin un indice k, 1 ~ k ~ m, astfel incit
i;; =I= i;h.
, Dolhţiţi;i. ~. Un sistem de l;!cuaţii liniare se numeşte compatibil dacă are cel
puţin o ·soluţie. ·
Dofinlţia 4. Un sistem de ecuaţii liniare se numeşte compatibil determinat (sau
sistem cu soluţie unică) dacă este compatibil, dar nu are cel puţin două soluţii
distiucte.
Definiţia 5. Un sistem de ecuaţii liniare se numeşte
compatibil nedeterminai
dacă are cel puţin două soluţii dţ~ţjncte. ·
Definiţia 6. Un sistem de ecuaţii liniare se f:1Umepte incompatibil (sau impo-
sibil) dacă nu· are nici o solu~ie.
 E:r:ernple
1°) Sistemul
2x1 - 3x2 =5
{ X1 + Xa =1
este compatibil determinat; 1ntr-adevăr, r.ezolvlnd prin una din meto.dole ele.
montare cunoscute, se obţine so1uOa unică: lf, - :)•
2°) Şjstemul
2x1 - 3x2 = 5_
2 5
-Xi - Xa =-
\ 3, 3

este compatibil nedeterminat; într-adevăr, observlnd că prin înmulţirea cu 3 a

ecuaţiei a doua se obţine ecuaţia intîi, rezultă, utiliztnd procedeul cunoscut din
anul I, că sistemul are o infinitate de soluţii (două cite două distincte):
(5 +2 3A , ).), unde ). parcurge R.
3°) Sistemul
2x1 - 3x2 = 5
{ -2x1 + 3x = 2 -1
este incompatibil, deoarece, oricare ar fi perechea (ţ 1 , ~ 2) de numere, nu e posibil
să avem 2~ 1-:- 3~2 = 5 şi 2~1 - 3;2 = 1. ··
Se pune problema de a elabora procedee care să permită să se stabilească dacă
un sistem dat de ecuaţii liniare este compatibil sau nu şi de a formula reguli cit mai
generale, dar şi cit mai simple, pentru determinarea soluţiei (soluţiilor) sistemului
tn cazul tn care acesta este compatibil.
ln ordine istorică, plecind tocmai de la această problemă, au fost definite
o serie de noţiunr{de exemplu, noţiunea de (Jeter~inant şi noţiunea de matrice),
care ulterior s-au dovedit deosebit de utile in numeroase domenii ale ma-
tematicii.
2. Pentru a pregăti intructtva tratarea generală a probl~mei JI!..e~ţi~nate,
vom expune mai intij o regulă foarte simplă, destinată determinării soluţiei
unui sistem compatibil determinat de douij. ecuaţii liniare cu două necunoscute
(urmind ca, ulterior, în § 5, să arătăm că această regulă poate fi extinsă la sis-
teme compatibile determinate de n ecuaţii liniare cu n necunoscute).
Fie sistemul de ecuaţii liniare:

(a) { auX1 + a12X2 = bu

a 21 x;1 + a 22 x2 = b2•
Se ştie că ~qest siatem se po11te rezolva qtilizînd, de exempl~, .:o1et9da r~du-
cerii: înmulţim prima ecuaţie cu a 22 şi a doua cu -ats, şi aduµăm· :Dlembru cu

5
membru· cele două ocuaţ.îi rozuliatl!; apoi tmnul~irn primn eouaţ.ie cu -a21 şi a
doua cu a 11 , şi o.dunăm membru ou membru cele două ecuaţii rezultate. Obţinem:
(a 11a22 - a~ 2 a21 )x1 = h1a 22 - b2a121
{ (a11a22 - a12a21).i·2 = b2a11 - h1a21.

Dacă a 11 a 22 - a12a21 =I= O, se obţine soluţia unică a sistemului J:

("1)

Vom adopta. o convenţie de noLaţie care ne va permite scrierea soluţiei sis-

temului J. în funcţie de _coeficienţii şi termenii liberi ai sistemului, după o regulii.
extrem de simplă.
Fie a, b, e, d patru numere. ·Convenim să scriem numărul ad - he sub forma
unui anumit tablou pătratic, delimitat la stinga şi la dreapta de ctte o barii verti-
cală, şi anume:

ad - he = l: !I•
In tabloul din membrul drept al r.gali"Liiţii anterioare, sistemele ele numr.ro
~ b şi c d poart-ă numele de linii (intti, respect.iv a doua), iar sistemele de numere
a c şi b ci. poartă numele de coloane (înl-ii, respectiv a doua) ..
:a bI
Numărul i c d : se numeşte determinant. de ordinul doi, şi regula cal-
culării sale se dc~ajii din e_gJ1litatca de definiţie:
bi
----~ j; di= acl- 6c.
Exemple
10) 112 31 ·= 1.s.- 2.3 = s - G = - 1;
5 .

2")
-1
!I =-(-1)-3-(-2)--!=-3+'5=2.
-2 3 I ~
. Revenind la sistemul J'., s~ o~servă că, utilizind determinanţi de ordinul doi,
soluţia sa se scrie:
I b,
I b2
·0·12

022
I
~ - - --,. , . %9 .= (1 *)
I ff11 012 I

I ff21 023 I
Determinantul II au
a21
a121
a22 1
format cu coeficienţii sistemului J ~e nu-
meşte determinantul si,stemului J.
--Ţinind seama şi de cunoştinţele dobîndite tn anul I, rezultă: condiţfo necesară
şi suficientă ca sÎ-slemul J să fie compatibil determinat c._ţfe ca determinantul siste-
mnlui să fie diferit de zero.

6
 Notînd cu (t 11 t 2) soluţia sistemului J care a fost obţinutil, _rezultă: .
a). numitorii lui ~1 şi ~2 sînt egali intre ei, şi anume egali cu determinantul
sistemului J;
b) numărătorii lui t 1 şi ~3 stnt determinanţii care se obţin înlocuind în deter-
minantul sisten;mlui coloana formată din coeficienţii necunoscutei x1 , respectiv
x2, cu coloana formată din termenii libed ai ecuaţiilor_ corespunzătoare.
Procedura de scriere a soluţi~i sistemuţui J sub forma (1 *) poartă numele
de regula lui Cramer. .
Obs or va ţie .. Dacu, eventual, termenii liberi ai unui sistem co~patibil
deter·minat de două ecuaţii liniare cu două necunoscute figurează în membrul
sting al ecuaţiilor sistemului, atunci, înainte de a scrie soluţia sistemului sub forma
(1 "'), termenii liberi trebuie trecuţi în membrul drept.

Exemple -
1°) Să se rezolve sistemul:
7x1 - 5x2 = 13
{ 5z + 9z = 4.7.
1 2

. .
Sistemul eslc compatibil determinat, deoarece
17_ 51 = 63, - 5 • (- 5) = 88 4: o.
. 1a 9
Apliclnd regula lui Cramer, obţ.inem:

13 - 591
z, = 1'---4._7_ _~ = 13 • 9-:-- .47 • (- 5) == 117 + 235 = 352 = ,,_.
I: _: I 88 88 88 •

75 131 = 4.7.7 - = 329 - 65 = 264 = 3.

I _:I
1
_ _ _4_7_. 13•5
Za = ~ 88 88 8_8

Soluţia sistemului este deci (4., 3).

2°) Să se rezolve sistemul:
(a+ b):i:i - (a - b)z2 = 4ab,
{ · (a. - b)z
1
+
(a+ b).r.3 = 2a2 - 2b3 (a~+ b' =f= O).
Sistemul este compatibil determinat, deoarece

I a+ b . - (a -.b)
a _ b a
I • .) .. · =
+ b = (a + b 2 + (a - b)2 2(a2 + b2) 4= o.
Aplictnd regula lui Cramer obţ.inem:

4.ab - (a. - b) I
_
x, - 1 2a 2
- 2b 2a +4.ab(a + b) + 2(a 2_ - __,
b -_ -~-----'--_,__ b3) (a - b) -
2(aS + b2 ) 2(a3 + b2) -
_ 2(a + b) [2ab. +(a - b) 2] _ (a+ b) (a2 + b2)
- 2(a2 + b2) - (a2 b2) + = a+b

.'1
 şi:

I a+ b
a _ b 20 1 _ 2b2
,ab I _ 2(a + b) (a2 - b2) - 4ab(a - b) ""'
;,:z = 2(at +
bM) - 2(a2 b~) +
2(a - b) f(a + b) 2 - 2ab] = (a - b) (a2 h2) + =a_ b. 1

= 2(aa + b~) (a2 b2)+

Solu~ia sistemului este·deci (a+ b, a - b).

Exerciţii

Aplicfnd regula Jui Cramer, sit se rezolve următoarele sisteme de ecuaţii

liniare: ·
X +2_ 5z + 3. y =y_ 9y + 11
a) 7 H, '

l y
2
+2-
·5
4y - 3z ·
2

3 1
2y -
=.x- • H
5
;

_a-z--11
____ 1~· -z--y
_ _2_ _ s __
. - 2I
-47 23
-2
5(.z - y) === X + lf;
;+;=b+d,
-b.z + -=a+c
y
d
.
I

(a =fo- O, b =fo- O, c =fo- O, d =fo- O, ad - bc +. O);

cdy = abx,
bx + dy =a+ c,
(b -=/= O, d =/= O, _a + c =fo- O);

bx + 1 = a+ y,
(a - b) (x + y) = (a + b) (x - y), •
(b =/= O, ar/= 1).

8
 Capitolul I

Determinanti ~

§ 1. Permutările unei mulţimi finite

Se ştie că se numeşte permutare a unei mulţimi E (oarecare) orice aplicaţie

bijectivă a mulţimii E pe ea însăşi. ·
Se ştie, de asemenea, că dacă mulţimea E are n elemente atunci numărul
permutărilor sale este ni
ln continuare vom considera în exclusivitate permutări ale unor mulţimi
finite.
Fie E = {au a2 , ou, an} şi cp : E-+ E o permutare a lui E.
Convenim să desemnăm permutarea cp printr-un tablou cu două linii, deli-
mitate de două paranteze rotunde, alcătuit tn modul următor: tn prima linie figu-
rează elementele lui E scrise în ordinea crescătoare a indicilor, iar în linia a doua,
in dreptul fiecărui element ah figurează elementul care îi corespunde lui ah prin
aplicaţia cp şi pe care îl vom nota aih• adică

a1h = cp(ah), li = 1, 2, ... , n.

Tabloul descris este deci:
a1 a2 •.• an )·
( a,1 ai2 •.. ain

Observ.aţi e. Elementele ai 1 , izi.• ••. , ain sint aceleaşi elemente au .

a2, .•. , an, dar scrise în altă ordine [exceptînd-cazul în care q> este aplicaţia identică,
deci cp(ah) = ah oricare ar fi li = 1, 2, ... , n].

Exempiu
. .

Fie E = {a11 a2, a3 } şi permutarea q, a lui E definită prin ci,(a1 ) = a ci,{a2) = a1, cp(a3) =
3,
= 42; 1·ezullli că q, va li desemnată prin labioul: ·
\
ai 42
( 43 a3_)•
4i 4i
i>ecî, iil acest caz: i1 = 3,·i2 = 1, Î3 = 2.
9
 Deoarece pe1·mutarea q, definită prin c;i(ah) =
a1h, li= 1, 2, ... , n, este deplin
camcle1·izulă p1·in corespondenţ.o. indicilor li ➔ ih, rezultă că această permutare
pouLe 1'i dcsemnaLă prin tabloul:
2 ... n)
i2 ... in

şi că, în loc de a considera mulţimea permutărilor unei mulţimi formată din. n

elemente oareca1·e, se poate considera mulţimea permutărilor mulţimii {'1, 2, ... , n}
fol'Jltală din _primele n numere naturale.
Fie 9 o permulare a mulţimii {1, 2, ... , n}, n ~2, desemnată prin:
·1 ··
( i1
2 ... n)
i2 ... in
Deîiniffa 1. Se numeşte in11ersiune în (permutarea) ·q, o pereche de numere
1
naluralc (ik, i1), situate în linia a doua a tabloului ( .
2 ... n)
. : ; cu proprietatea
. . t1 t2 •• , l11
k < l şi ih > i, (deci, cu proprietatea; ih iJ precede pe i1 in parcurgerea liniei a
doua de la sLinga la dreapta şi ik > i1).

Exemplu

Fie E = {1; 2, 3} şi permutarea q, a lui E desemnată prin (13 1223) ; (3, 1) şi (3, 2) sin~
inversiuni în 9: (1, 2) nu este inversiune tn_q,.,
O b serva ţie. Din definiţia 1 rezultă că,perecl:ţ.ea (ik, i1) este inversiune
tn q> dacă şi numai dacă ii ..... ik < O.
l- k
Numărul de inverţ;iuni in per~utarea c;> se notează Inv 'P·

Exemplu
Fie E = {-1, 2, 3, 4} şi permutarea q, a lui E desemnată prin

"(1. 4 2 3 4)·
1 3 2
Pentru a determina ·numărul inversiunilor în 9, se poate proceda în modu
următor: se scrie linia a doua a tabloului anterior 4 1 3 2 şi se determină cite
numere se găsesc înaintea lui 1 şi apoi se taie 1; evident, toate numerele aflate
inaintea lui 1 determină împreună cu 1 inversiuni in q, [in cazul de faţă - una
singură:· (4, 1)]; plecind de la 4 k 3 2, se _determină apoi cite numere 68 află
înaintea-lui 2, exceptind 1, care a fost tăiat [sînt puse în evidenţă astfel tncă două
inversiuni în q>; (4, 2), (3, 2)]: se taie apoi 2 şi se repetă·p:i:ocedeul plecînd ·de la
4 ..t 3 z, d·eterminînd clle numere. se află înaintea lui 3 [ este pu·să în evidenţă
astfel inversiunea în q>: (4, 3)]; s-a ajun1r astfella 4 A' Z Z 9i proceduro. este-inche:,
iată; deci Inv 9 = 1 + 2 .+ 1-=·4~ · ·
10
 O b s o r va ţi e. Dacll cp asto aplicaţia identici, q>(h) = li, k = :1, 2, ... , n,
este evident că. Inv 9 = O. Se observă cu, reciproc, do.că lnv q> = O, atunci· q>
esLc apliea(.ia idenlică. ·
Se observă, de asemenea, că permutarea cp definită prin cp(h) = n - h 1, +
li= 1, 2, ... , n adică
pe_rmuto.re desemnată prin (
1
, prezintă nu-
2 ... n)
n n- 1 ... 1
mărul maxim de inversiuni' posibile; tn acest caz:

lnv cp = (n - 1) + (n_- 2) + ... + 2 + 1 = n(n; 1) •

ln concluzie, oricare ar fi permuta1·ea cp a unei mulţimi finito formate clin n

elcmcnLc· (n ~ 2), avem:
O<. Inv cp ~ n{n - 1) •
2 ''

Definifio. 2, Permutarea q> se numeşte pară (sau de clasa I), respectiv impară
(sau de clasct a II-a) dacă Inv cp esLe un numă1· pai·, respectiv impar. ·
Numărul O se consideră număr par.
Evident, 01·ice pei'mutaro este fie pară, fie impară.
Definiţia 3. Se numeşte semn al permutării q>, şi se notează sign cp, numărul
definit în modul următor:
. { -1 dacii cp este· imp. ară,
sign cp = 1 dacă cp este pară.
Fun~ţia sign aplici mulţimea 1Jn ·a permutărilor mulţimii {1, 2, ... , n} pe
mulţimea {-1, :i}. Această f~ncţie va fi utilizată ulterior, incepind din § 3.

Exemple
1°) Permutarea , desemnată prin (: : : !) esle. pară deoarece lnv. 9 =c 4. (,·. ex.
după def. 1).
Rezultă: sign cp = 1.
1 2 8 4 5 6
2°) Permutarea q, desemnată prin ( } este impară, deoarece lnv 9 =
6 5 4 3 2 1 .
15 (v. obs. ce precede deîiniţia 2). Rezullă: sign q, = - 1.
6 5
= " =
2 '

Fie 9 permutarea desemnată prin (~

2 ...
..
n)
. . Să notăm cu .
i1 i2 ••• ln

II i1 -i1i
l-·k .

1 - i11., unde l, k iau toate valorile de la J la

Produsul iuturor rapoartelor ~l - k ·
11, cu
c·ondi\iile: l =f= k; ·din fiecare pc.reche (/, k), (k, l) se alege (in mod aJ'hil,rar) una.
singw•ă. Rezultă că produsul astfel definit arc-~- factori.

11
 Ţintnd seama de observatia care urmează definiţiei 1 şi de definiţia 2,
rezultă:

(I) Permutarea <p este pară dac~ şi numai dacă II [r - i1r. > O.
l - I,
(I') Permutarea cp este impară dacă şi numai dacă II ir - i1t < O.
l-k
Fie acum cp şi lji două permutări ale mulţimii E = {1, 2, ... , n}. Avem:
E -2. E .!.E. Dacă q> duce numărul li în numărul i111 iar I!, duce numărul Î1t în
numărul i;1i, atunci funcţia compusă I!, o q> duce numărul li îri numărul j 111• Se
observă uşor că lji o q> este, de asemenea, o permutare a lui E.

Exemplu

Fie cp desemnată prin

1 2 3
G: :) şi I/> desemnată prin r: ! :). Rezultă că I/> o tp este

desemnatâ ·prlD
· · ( 3 2 :i }.

Teorema 1
Permutarea lji o cp este pară (respectiv impară) dacă şi numai dacă
permutările cp şi lj, sînt de aceeaşi clasă (respectiv de clase diferite).

Demonstraţie

Se observă că dacii l, k parcurg E ln condiţii formulate anterior, atunci şi i1, i1r.

parcurg E satisîăclnd aceleaşi condiţii. ·Atunci, scriind egalitâţile

II !!,l ~i-~~ = (n !!! -· f i11. • \ : :.. i11) = (II _!;_,~ /i11.). (n i,l -- i1t)
- k . ,, - li,. l- k 'L - lk k
şi apliclnd propoziţiile (I), (I'), rezullâ teorema.

Fie cp permutarea desemnată

1
prin ( .
2 ...
.
n)
, , n ~ 2.
l1 l2 ••• ln .

Definiţia 4. Se spune că s-a efectuat o schimbare de poztţie"tn permuiarea cp

dacă in linia a doua a tabloului cart'.! îl desemnează pe cp sint schimbate Intre ele
două numere, iar celelalte sînt lăsate pe loc.
Se observă că efectutnd tntr-o permutare cp o schimbare de poziţie se obţine
o permuta.re iji care este direrită (cn aplicaţie) de cp.

Exemplu
Pornind de la permularoa cp desemnalll. prin (: : ! :)şi ere-ctuînd în cp schimbarea
de poziţie consllnd tn schimbarea în linia a douo. a numerelor 4 şi 3 iritre ele, se obţine
permutarea lji desemnatli prin (13 12 84 4)
2
·

12
 Dacă permutarea -li a mulţimii {1, 2, ... , n} (n '.> 2) se obţine din permutarea
cp a aceleiaşi mulţimi prin schimbare de poziţie constînd tn schimb_area numerelor
i„ şi i1 între ele, atunci, efectuind asupra lui -li schimbarea de poziţie care c~nstă
în schimbarea din nou a numerelor i1t şi i 1 intre ele, se obţine, evident, permutarea
iniţială cp. Din acest motiv se spune că permutările cp şi tji se obţin una din alta
printr-o schimbare de poziţie.
Cu privire la legătura existentă între două permutări care se obţin una din
alta printr-o schimbare de poziţie, o precizare (importantă atit în sine cit şi
pentru. t,eoria care va fi expusă mai departe hi acest capitol) este adusA de

Teorema 2
Dacă donă permutări ~o obţin u~a din alta printr-o schimbare de
poziţie, atunci ele sînt de clase diferite.
Demonstraţie

. I d _ . (1 2 ... n)
Fie_ E = {'1, 2, ... , n } (n ~ 2) ş1 9 o permutare a ui E, esemnata prm i, . Îz ••• i,J .
Presupunlnd că în 'i' se efectuează o schimbare de poziţie, slot de distins două cazuri.
Cazu I 1. Schimbarea de poziţie se efect11ează schimbind intre ele două numere
care consecutiv în linia a doua, fie i11 şi i11+ 1 (1 < Ic < n - 1). Se obţine, atunci,
figurează

permutarea .,.
-r, desemnată prm . (1, 2, ... •k.- Ic + ,1 ... n)
; . Dacă 11&
. < i1t+
. t . (. . )
11 a unei 111, 111+1
l1 ~ ... lk+1 III , •• ln
nu este inversiune în 9, îiJsâ !i11+1, i1t) este inversiune în iii: dac§. i11 > i11+i• atunci (i1t, i1t+il
este inversiune tn 9 1 tnsă (i11+1, i11) nu este inversiune în lj,. Ţinînd seama şi de faptul că
..iragmenteie" i, Îz ... Îk-h Îk+2 Îk+3 ... in din linia a doua au rămas pe ioc prin schimbarea
de poziţie efectuată. 1n 9, rezullll.:

lnv iii = {. J~v q, + 1, dacA i1t < iii+i;

Inv 'i'...,.. 1, dacA. Îk > i1t+1•
Deci dacă Inv qi este numll.r par (respectiv impar), atunci Inv q> este numlir impar
(respectiv par) şi teorema este deoionstratll. ..
Cazu I 2. Schimbarea de poziţie se efectuează schimbtnd Intre ele doull. numere care nu
figurează consecutiv in linia a doua·, fie i11. şi it (1 < k < l :35 n; l =I= k + 1). Fie iii permutarea
cal'e se obţine din,;, prin această schimbare de poziţie. Presupunind că ln linia a doua a tabloului
care îl desemnează pe q,, i1 i 2 ... i11.i11+ 1 ... it ... in, Intre i1t şi i1 figurează p _numere, i:-ezullă că,_
schimbînd succesiv pe i, cu fiecare număr care figurează înaintea sa pînll Ia i11 inclusiv, .se
· produc, conform rezultatului demonstrat tn cazul 1, p + 1 schirilbli.ri de clasă; iinia a doua
devine: i1 i2 ... iii11i11+1 ••• În; numArul iii trebuie apoi, pentru a fi adus pe locul pe care iniifai
s-a aflat Îl, să fie schimbat succesiv cu i11+1t i11+2• ••• , iit+,,, ceea ce, conform de asemenea rezÎil-
talului demonstrat în cazul 1, mai produce p schimbări de· clasd.
ln total deci, î~ obţinerea permutării 1/1 din permutarea q, prin schimbarea de poziiio
considerată se produc 2p + 1 schimbări de ciasă; deci, dacă permutarea q, este pa1~a (respecliv
impară), atunci permutarea iii este impară (respectiv pari). ·
Teorema este complet demonstrată.

Se pune în mod firesc problema stabilirii unei relaţii între numărul permu-
tărilor pare şi numărul permtitărilor impare ala unei mulţimi finite oarecare.
Vom demonstra un corolar a1 teoremei 2 ca:re r~zolvă această ptoble:m.tt. ·

Î3
 Fie v1 numărul permutărilor paro asupra mult,imii {1, 2, ... , n} (n > 2) şi
v2 numărul permutărilor impare asupra aceleiaşi ~ulţimi.
Corolur
1
V1 = V:i = -ni
2

Demonstraţie
Fixind două numere nalurale dislincle, 111 1 şi m2 , 1 < m1 ~ 11, şi 1 < m2 ~ n, şi efec-
luind in fiecare permutare pară schimbarea de poziţie care constă din sch.imbarea lui 1111 cu 111 2
rezullă, aplicind teorema :? că se obpn lot alitca permutări impare diferite Intre ele; deci
vj < 11 2• În moc.I absolut analog se urâtă v2 < 111 • Conchidem: 11 1 = 112 • Deoarece numărul per-
mutări101· asupra mullimii {-1, 2, ... , n} est;nl, rezullă 111 = 112 = ~ ni

§ 2. Matrice
1. Fie un sistem de n ecuaţii liniare cu m necunoscute:
a ~x +_ a ~x + .... + a mXm = b
1 1 1 2 1 11

(J')
...............................
a~1x 1 + an: x ·+ .... + anmXm = bn.
1 2
Sistemului J' i se asociază următorui' tablou dreptunghiular, pe care ·conve-
nim să îl delimităm la stlnga şi la dreapta cu cite o pereche de· bare verticale,
format cu coeficienţii ~ecunoscutelor lui &;
au a12 a1m

ani an2 ... anm

Un astfel de tablou de numere (nu neapărat asociat tn mod explicit unui
sistem de ecuaţii liniare) se numeşte matrice.
Iii. manu;tlul de faţă vom desemna ina.tricele cu majuscule drepte ale alfa-
_betului latin (A, B, C, ... ), înzestrate eve~tua.l cu accente, indici etc., a căr~r
-semnificaţie va fi precizată ori de ciLe ori va fi necesar (A', A", ... ; A1 , A 2, ... ).
Deci vom scrie, de exemplu:

A=
~ .............. .
an1 an2 .... anm
Nu~erele a11 se numesc elementele ·matricei, A.
 O b serva ţi e. Elementele unei matrice nu e1nt neapărat numere (reale)
di.ferite intre elo.
Sistemul de clemente ail alo matrioci A unde i este fix, iar j ia, succesiv,
valorile 1, 2, ... , m se numeşte linia a i-a (pe scUl'L: liniai) a mutricei A; sisLcu~pI
do clemcnto au ale matricei A undej este fix, iar i ia, succesiv, vulorilo 1, 2, ... , ,.,,
se numeşte coloana a j-a (pe scurt: coloana j) a matrioei A.

Exemplu
Linia 3 a matricei A este: a31 a3; ... a3m,

Primul indice marchează deci linia, iar al doilea indice marchează coloana în
oare figurează respectivul element.

Exemplu,
Fie malriceu

li ! ~ li·
2
-1·

Avem: IZ-ii= 1, au= 2, a13 = O, a21 = O, ·a2:i = - 1, a 23 = 1.

Matricea A se mai notează prescurtat astfel:
A=llaulli i=1,2, ... ,n; j=1,2, ... ,m.
Se spune că matricea A, care are n linii şi m coloane, este o matrice de
tip (n, m).[treb:uie reţinut că primul n_umăr al perechii (n, m) indică numărul
de linii, iar al doilea - numărul de coloane aJe matricei A].

Exemplu,
O mall'icc de tip (3, 2) oarecare se scrie sub· forma:

, a,2 jl
Oi2 I •"
032_ i
Observ atic. Cînd n şi ,n sînt precizaţi, se poale adopta o sc1·iere mai simplă nolind
elcmenlcle liniei -1 cu a,, b1 ... elementele liniei 2 cu a2, b2 , .'.. ş.a.rn.d . .Astfel, de exemplu, o
matrice de lip (3, 2) oarecare poalo fi scrisă sub Co1·m,: .
a1 b1
a3 b2
a3 b3

Se observă că o l'oatricc de tip (n, m) sau. de tip (m, n) ai·e n • m elemente.

O matrice de tip (1, m), deci o matrice de forma
ll<Z11a12 ... a1m li

15
se numeşte matrice-linie, iar o matrice de tlp (n, 1), deci o matrice de fori:na

se numeşte matrice-coloană.
Dacă A este o matrice de tip (n, m) cu n = m, se spune că A este o matrice
pătratică (s·au pătratică). 1n acest caz, numărul n se numeşte ordinul matricei A.
Evident, o matrice p1Hrată de ordin n are n.2 elemente.
O matrice pătrată de ordinul 1 are o singură linie şi o singură coloană deci
este de forma li a li,
Dacă A este o matrica păt,rată de ordin n:

au a,2 ··,- a1n

a21 _a22 ... a..zn

.A=

atunci ·sistemul de elemente aii ale lui A(i = 1, 2, ... , n) se numeşte diago•
nala principală a acestei matrice .
. Sistemul de elemente a1n a2n-i ••. ani se numeşte diagonala secundară a
matricei A.

Exemplu
Matricea pălratA. de ordinul 3
1 -1 3
2 O 5

I - ~ O 1

are diagonala principală: 1 O1 şi diagonala sec~ndară 3 O - 4.

2. 1n continuare vor îi definite (în condiţii care _vor fi precizate): egali-

tatea a două m_atrice, adunarea a două matrice, înmulţirea unei matrice cu un
număr şi tnmu)tirea a douli matrice•.
Fie n, m două numere naturale arbitrare. :Vom nota cu .Jlln.m mulţimea
matril'elor cu n. linii şi m coloane [adică de tip (n, m)].
Fie A, B E .Jlln,m; A= lla1; li, B = \lbi;II•
Definiţia 1. Se spune că matricele A şi B stnt egale şi se ~crie A =B dacă
tiu :__ b0 pe.Î:l.U.•u fiecare i, j, (i = 1, 2, ... , n; j = 1, 2, ... , m).
• Tot ce urmeazA. pînli la srlrşitul paragrarului de faţll. figureazil în manual cu singurul
scop de a realiza concordanţa cu
progi·linia: slâbilită in anul 1969.

16
 Ţinlnd seaina de ror1exivitatea, simetria şi trarizitivităteâ reiăţiei de ~gali-
tate intre nu1nlire (reale), rezli.ltă că reiaţia âe egalitate ii:ttre matrice ii.re âceleiişi
proprielă~i. Adică:

1°) A= A, oricare ar fi A E .111.nm; I

2°) dacă A = B, atunci B = A, oricare ar fi A, B E .111.n,m;

3°) dacă A = B şi B = C, atunci A = C, oricare ar fi A, B, Ce .Jll,..,n•
Dacă matricele A, B E .llln,m nu slnt egale, scriem A =I= B.
Matricea de tip (n, m) ale cărei elemente slnt toate egale cu O se numeşte
matricea zero în mulţinie~ .111.11 ,m[justificarea acestei denumiri va fi dată ulterior;
v. 3°) după definiţia 2 şi observaţia după 4°)].
Vom nota matricea zero ln mulţimea J)Ln,m cu On,m•
riacă n = ni, convenim: să notăm mati·icea zero tn m1iPlmea ~ m · cu
..,,<.n,m
bn, fo Joc de On.~·
Definiţia 2. Se ·numeşte su.ma matrice/or A, B (in această ordine) ma.trice~
C = li Co li de tip (nt, n), ale cărei elemente sînt ciaLe de ~gaiit1iiile l'jj = O;j bu+
pentru fiecare i,j, (i = 1, 2, ... , n; j ...:.. 1, 2, ... , m).
Scrierii: C ~ A + B.
Exemplu
Fie malricele

A = li ! -: : li şi B = l : ! ~: li·
Conform definiţiei 2 avem:

<)11orâ~Îâ de aclnilare astrei defiililll tn .111.n,m are următoarele j)l'OJll'Îelăţi:

1°) Este asociafi'lăj adică:

I A + (.8 + C) = (Â +11) +p I
oricare ar fi Â; B, C E .llln,m•
2°) Este comutatÎ'lă; adică:

oricare ar fi A, B e Jll.ti,m.• . .. · . . • ., . . .
Proprietăţile 1°) şi 2°) r~zultă imediat ap]iclnd definiţia sumei a două matrice
şi ţintnd eea.IllO: de . asociativitatea - resp~ctlv oi:1ffiutativitateâ -- adimării
numerelor reale.

2
 Din propri~tatea · 2°) rezulU el nu va mai fi necesar sll speclrtcam, aşa
~1;1m am făcut în-definiţia 2, ordinea în care utlunii.m dom1 matrice.
3°) Exisia o 1ilatrice unic detcrmi11ată -E E Jlln,m astfel_încit oricare ar fi
A E Jlln,na să a11em:

A +E=E+A =.A

- O;,,m \ egalitatea
I
\
lnt~-adevăr, Juind
IE =. anterioară --este veNficală; exis-

tenţa matricei E este deci demonstrată. _

Pentru a demonstra unicitatea lui E, demonstrăm că dacă o matrice E'
are proprietatea A E' = E' + +
A·= A oricare ar fi A E Jll 11 ,m, atunci
E' = E. lntr-adcviir, luînd A = E' în egalitatea E +
A = A obţinem E E' = +
+
E.' şi luind A= E: în ega~Latea A E' = A obţinem E E' = E. Rezultă +
prin tranzitivitate E' = E.
t.. 4°) Oricar~ ar fi A E .J/l11 , ~ ; ~xistă o „natrice unic determinată. A' E Jll 11 ;m
cu proprietatea:

,.1 A + A' = A' + A = 0 ,m I 11

-·· . . .
lntr-adevăr, dacl A·_ definim• A'= li a'd li tn m~dul următor:
li t.iifll,
ai_, = - au pentru fiecare i, .i(i = 1, 2, .:., n; j =:1, 2, .;., m). Egalitatea .ante-
rioară se. verifică tn acest' caz imediat şi existeJl(<!- ~at.ricei A' este demonstrată.
Pentru a demonstra unicitatea lui A',, d~monstrăm că ·dacă A" are p~oprie-
-tatea A .+·A~ ·A"
0

---:-' -+
A · . 0 11 m atunci - A" = A'._ ·_lntr-adevăr, ţinJnd ·seama
.de· ~soci~ţivitatea adunării hi. :u;,m
obţinem_~ . .

.:A~'---Ă~ + On,m·= A"+ (A-+ A')= (A".+ A)+·A' =0 11 ,m +.A'= A'.

Matric:eo. A' = ]I .:._ ai; !I se notează -

A şi se numeşte opusa lui A.
_ln. loc- ·de A+ (- 'B) ·se
scrie,' prescurt9:t, ·A.- B. iiatricea _A - B se
nuirieşte diferenţă dintre A şi ·B. ·

· O b~ ·e r v ~ţie. ·Pentru -~du~ilr~a matricolo~ din Jll 11 ,m

- matricea Oi1,,n joacă accl~i -·,;ol ca şi. numărul O _·pentru'. adunal'ea numerelor reale;
- · -- opusa unei matrice joacă acelaşi rol ca şi opusul unui număr pentru adunarea numerelor
/ . "~ţe. . . . .'... . ! . . . . ' .. . .. . ' .. . . r
Aceaslil analogie explic.ă, doallfcl, d~numirilG de „malrjce. zero" (şi notaţia 0 11 , 111 L,_ş_i
4le,.,~a~ice op11$ă 'matrlcei A" (şi notaţia. - A).

·ta ,
 Definiţia 3. Se nu~eşte produs dintre numărul A şi matricea A matricea
B= li bii H, ale cărei 'elemente sint clate de egalităţile b0 = >-au·· pentru fiecare
i, j (i = 1, 2, ... , n; j = 1, 2, ... , m). ·
Scriem: B = ÂÂ.
Ezemplu.
-5 1 10 2
2 -s 2 = -6 {I

-1 -2 H
'
Ţinind seama de proprietăţii~ op~-raţiilor de adunare şi de înmulţire a nume-
relor reale, se verifică fără nici o dificultate că inmulţirea matricelo1° cu numere
are proprietăţile următoare:

1°) 11-· A= A I, oricare ar fi A E ..llln,mi

3~) I(A+ µ)A= ÂÂ + µA I, ~ricare ar fi- Â, µ E R, A e .Atn,~;

4°) \ A(A + B) =  + AB j, o~icare ar fi  e R, A; B e .111.n,m•

• Fie acum n, m, p trei numere nat~rale ~bitrare ·şi fie mulţimile de maţri_ce
.Jlln;~ şi ..lllm,p (deci: numărul coloanelor unei matrice oarecare din prima .mul-
ţime este egal cu numărul liniilor unei" matrice oarecare din a doua mulţime).
. .

Fie A E ..llln,m şi B E ..lllm,p•

Definiţia 4. Se numeşte produsul matricelor A, B (ln această ordine) matricea
C ale cărei elemente slnt date de · ~galităţile c0 = an bu
= li ci; li, au1 bz, + +
+ ... + a,m bmi, pentru fiecare i, j (i = 1, 2, ... , n, j = 1, 2, ... , p).
Adică: elementul lui C care figurează în linia i şi coloana j este egal cli suma
termenilor care se obţin înmulţind elementele liniei i a matricei A ·cu elementele
corespunzăware ale coloanei j a matriceiB (corespondenţa intre elementele liniei ·i
a lui A şi elementele coloanei j a lui /3 fiind stabilită în modul următor: lui au
1
li, ~orespunde blJ; lui a 12 îi corespunde 62J; •.• ; lui aim îi corespunde bm;),
~: Rezultă că, ·pentru a oh.ţine li_nia 1 a .matricei C, înmulţim elementele liniei
1
1 a maLricei A cu elementele corespunzătoare ale coloanelor 1, 2, ... , p, ale
matricei B succesiv, lnsumind de fiecare dată produsele astfel obţinute (v. eche-
mele care urmează).

2*
 ................................

................
an1 an9 ••• _an:m tJ,;;i bm2 •.-.--bmp
. cjp .· a11b1p + ai,.b2p + ... + a1m.bmv..
. Analog, pentru a obţine linia 1 a matricei C, ,,operăm" (tn sensul precizat)
linia 2 a mati·foei Ă succesiv cu coioanele 1, 2, ... , p ale matrfoei ii ş.a.m.d.
6

Sci·iem: C =A· B sau, mai simplu: C = AB.

Obsei·văm că matricea AB astfel definită este de tip (n, p).
Această definiţie, care la prima vedere pare cu totul arbitrarii., are de fapt justiticll.ri
profunde şi aplicaţii importante (expunerea aceslor juslific!iri şi aplicaţii nu int_ră ln cadrul
inanualului de fal,ă). E_vident, s-ar putea defini o „regulă de lnmulţire" pentru matrice avind
acela.ş{ lip înlr-uii irio·a analog aceluia in care am definit anterior „regula de adunare" (ănurrie
definind elementele prociusuhii C = AD, unde  = li au li, B = li 6ii li, C .= li c0 .ll, prin
egalilă\ile c;; = a;;bu); dar o astfel de definiţie a inmlilţil'ii so dovedeşte lipsild de aplicaţii.

Exeinplu
Fie mab·lceie
f 2
2 -1
A= 8 ..:.1 şlB= i>
11 5
-1 2
Observlii:ri mai l~lil cil nialricele A, 11 pot n inmuiţile ln această ordine (!n se~ul
def. 4) deoarece numărul coloa.uelor lui .11 = numărul liniilor lui B c:l:. 2.

20
 Fie A B = C = fi c,J li.
Avem aplioind definiţia 4:
c11 = aub 11 + aab 21 = 1 • 2 + 2 • 5 = 12.
cn = a 11 b12 + a 12h22 = 1 • (- 1) + 2 •O= - 1.
c13 = a 11 b13 + a 12 b23 = 1 • 4. + 2 • 1 = 6.
c14 = + a 12h2~ = 1 • 1 + 2 • (:- 1) = - 1,
a 11 b11
c21 = + a 2,/J21 = 3 • 2 + (- 1) • 5 = 1
a 21 b11
C22 = + a2zh22 = 3. (- 1) + (- 1). o= - a.
a2,b12
Ci!3 = <i21b13 + a22b23 = 3 't,; + (- 1) • 1 = 11.
Ciu = a b + a 22 bu = 3 • 1 + (- 1) • (- 1) = 4.
21 14
c31 = a31 b11 + a3'4b21 = (- 1) • 2 + 2 • 5 = 8.
c:J? = a 31 b12 + a 32b22 = (- 1) • (- 1) + 2 •O= 1
c33 = a 31 b13 + a 32 b23 = {- 1) • 4 + 2 • 1 = - 2.
e:,.a + a:,1.bi1 + lla:!liu = (-1) • 1 + 2 • (- 1) = - 3.
Deci:
12 -1 I 6 -1'
AB= 1 ...: 3 1t 4
8 1 .;_ 2 -3'

O b s e r v a t i e. Regula de înmulţire dată de definiţia 4 se ma, numeşte regula

niinii pe coloane".
S-ar putea defini tn mod analog o regulă de tnmulţire „coloane pe linii". Desigur, adopltnd
acelisll ultimă regulii, produsul AB are sens doar daci numărul liniilor lui A este egal cu
iiumlrul coloanelor lui B.
în manualul de faţă vom opera exclusiv cu regula „linii pe· coloane".

Legătura dintre înmulţire a două matrice şi înmulţirea matricelor cti iiuniere

· este dată de următoarele egalităţi evidente:

I >.(AB) = (>.Â)B = A(>.B) I

oricare ar fi >. E R şi oricare ar. fi matricele A, B, cu proprietatea: numărul
coloanelor lui A = numărul liniilor lui B.
Se pune tn mod firesc probieina relaţiei din:t~e produsul AB şi produsul BA.
Fie A E JJln,m şi B E Jllm,p; deci produsul AB este defii:i.Ît.
Dacă n =I= p, atunci produsul BA nu este definit.
Dacă n = p, atunci AB este o matrice pătrată de ordin n, iar BA este o
matrice pătrată de ordin m. Deci, dacă n =I= m, nu se poate pulie problema egali-
tăţii matricelor ÂB şi BA.
Dar, chiar tn cazul n = m = p, deci tn cazul ctnd AB şi BA stnt matrice
pătrate de acelaşi ordin, tn general A B =I= BA; ~clică: tnmdl#re~ matricelor este
necomutativă. ·
Pentru precizarea ordinii în care_stnt tnmulţi_te, doud riiatrice Â, li S(l spune _cÎ prodiîsu1
AB se obţine înmulţind la BÎi11ga pe jJ cu Â. (sau fomuitind fa cl;eâj;îJ pe .a_, cd- ~j:
 Exemplu
1n cai ul n = m = p. = 2 Fie matrlcelo:
"I - 2 11 .
şi ·B = .;
I' 2 5 li .
.tL= Ît 4 . ·3 ij · · I - 3 1 ii
Avem:
AB = !' 1 ,2 + (,-, 2) • ( - 3) 1 -~+ ,_ 2)· •1 1 _._ "- .s a
,-_4 • 2 +3 • (- 3) 4 •s+ a •1 I1 - :; -t 2a ·:11
I! 2 • I ·+ 5 • i 2 • (-:!) + 5 • 3. :1 = :1 22 191
BA
'·
= :
li (-·3)
,.
•I + 1 .• 4. (-aJ.-· (-:?l + 1 · a I i . 1
·1·1

deci A/J :::!: DA.

Desigur, puolru anumite ma.trico· pillralc .-1, B csto posibil. să avem AB = BA.
Exempl1r.
Luind:
·11 .1 2 11
A= li ,2 11 · şi ·D = ·1 o
a :l
„

l,i 3 4,; '.i 3

AB = BA =: I! . 6 i .8
, .12 ... 1s
;'.II ~- .
vom considera acum mulţimea Jlln,n ·a ~atri~elor ·păti:ate. de un ordin
oarecare n:
· · ·l\Iatricea·pătratii de ordin-n-ale cărei-elemente.a0 .sint date de egalităţile:
· aif = 1, pentru fiecare i = 1, 2, •.. , n şi ai,J = o, pentru . fiecare i, j;. i =I= j
(_i,.j = 1, 2, _... , n), se numeşte· matricea unitate în, mulţimea . Jlln,n [pentru
justificar~a aoestei denumirj v ..mai depa.i·.te 3°.) şi observaţia 1°)].
: Voni nota matric~a unitatea· inmulţimea Jlln,n cu Un. Deci:
. .

o o ... o
1: 1
•,;

U=;i'1·0 1 .o ... o
·... ;....... .
'. I I
li Q Q
.
Q ... 1
Operaţia de înmulţire in. Jl'-n,n are următoarele proprietăţi:
1°) EsLe asociativă; adică

LA(BC) = (AB)C I
oricare ar Ii A, B, C E J}ln,n- .
2°) Este distributivă la stlnga şi la dreapta faţă de · adunarea t,i Jl_ln,n;
adică:

orica_ro:ar fi A; B; C \= J/~11 ;~ ••• ·• . .. • . .

. : .Renunţăm ra -. demonstrarea -proprieţăţilor 1°) şi 2°),

•. • I• •
 ae) E:ristă o matrice unic determinată F E ../Jln,n, astfel tnctt oricare ,ar fi
A E J/l 11 , 11 să avem:

IAF-= FA= A I
DemonsLrăm mai intii existenta matricei F. Anume, vom demonstra că Juind

IF = U 11 I egalităţile anterioare sînt ~e1·ificatc.

Notăm:

A = li au I!; U 11 = ·li bîi 11, AUn = li c,; 11-

Aplicind definiţia produsului a două matrice, obţinem pentru · oricare
i, j = 1, 2, .. , n:
, Cjj = aubu + ai b + ... + atnbnJ-
2 23

Dar, ţinînd seama de definiţia. lui U111 avem

1 dacă k =j,
bkJ = { ·o dacă k =I= j.
= aubi.1 = au; deci A Un= A.
Rezultă:· Ci.f
ln mod perfect analog se demonstrează UnA = A
Demonstrăm acum unicitatea "lui F. Fie F' E ../Jln,n •astfel incit AF' =
= F' A · A oricare ar fi· A E ../Jln;n• Luînd A = F' tn egalitatea- FA = A,
rezultă FF' = F', şi luind A== F tn ·egalitatea AF' = A rezultă FF'....:. F.
Conchidem F' = F~

Observaţii

1°) Pentru înmulţirea matrice(or.din ../Jln.n motricea Un joacă acelaşi rol ca şi numii-
rol 1 pentru înmulţirea numerelor reale. Această analogie explică denumirea· de „matrice
unitate" dală malricei Un.
2°) După cum se şlic oricare ar fi xeR".{O} există un nuinăr real unic determinat,
notat x- 1 şi numit in11ersul lui x astfel incit x.:z:- 1 = x-•x = ·I.
1n schim_b, dacă A· este o matrice oarecare ../Jl11 ,n, A =f= 011 este posibil să nu existe
o matrice A' e ../Jln,n astrei Incit AA' = A'A = Un. (Dacă_A = On, alunei oricare ar fi
A' e ../Jln,n avem AA' = A'A = On = Un.)
De exemplu, pentru n = 2, fie matricea:

Oricare ar fi matricea: ·

avem:
:i: :t li
·A' = li

AA' = li _: --~ 1111 :i: :t li ~ 11· ~=t: ~:: li

şi se observll. că AA' =i: U~, deoarece condiţiile:
2ai 1 = - a 12 = 1, 2ai 2 = - a11 = O
nu pol ti simullun salisfăcute.
3°) Se şlic că oricare ar ti z, yeR astral Incit xy = O, rezullă z = O sau y = o;
În schimb, dacă A, B e Jlln, 11 şi AB = 0 11 , esle posibil să avem A =I= o„ şi B =I= On,
bacă se prezintii aceaslll. situaţie, so spune că A şî B slnl divizori ai lui zero tn Jll,.,n
(la sti11ga, respectiv la dreapta). _
De exuniplu, pentru n = 2, fie nialrlcile:

A = li ~ ~ li şi B = li ~ ~ li
Avem: A=/= o~, B =I= 02, dar A11 = 02•

§ 3. Definiţia determinantului de ordin n

1. După cum am menţionat în capitolul introductiv (la pct. 2), procedeul
de rezolvare a sistemelor compatibile determ_inate de două ecuaţii liniare cu două
necunoscute, întemeiat pe noţiunea de determinant (regula lui Cramer), -poate fi
extins, într-un mod ca1·e urmează să fie precizat, pentru rezolvarea sistemelor
(compatibile determinate) de n ecuaţii liniare cu n necunoscute (n ~ 3).
ln cazul n = 2, mai lntii am rezolvat sistemul cu mijloacele din algebra
elementai•ă, după care am definit noţiunea de determinant de ordinul doi şi am
formulat regula lui Cramer.
Deoarece insă această procedură devine din ce tn ce mai complicată pe
măsură ce n creşte, este preferabil ca mai întti să definim ceea ce vom numî
determinantul de ordin n pentru n număr natural arbitrar, şi anume astfel
incit să fie îndeplinite următoarele condiţii: ·
ex) în cazul n = 2 să regăsim definiţia dată anterior determinantului de
ordinul doi;
~) regula de rezolvare a unui sistem (compatibil determinat) de n ecuaţii
li.Îliare cu ,i nec"'iinoscute, formulată til limbaj de determinanţi de ordin n, să
revină pentru n = 2 la regula lui Cramer obţinută anterior.
2. Pentru a uşura înţelegerea celor ce urmează, vom face o anumită obser-
vaţie asupra determinantului de ordin doi, definit în capitolul introductiv.

După. cum ştim, determinantul , _aii

azi
a
asa
19
I se defineşte prin egaliiaiea:

(Scrierea în această formă a inembruJui drept se va j~stifica imediat.) .

Mulţimearp2 a permutărilor mulţimii {1, 2} este formată din două eleIIi.ente,
şi anume din permutările desemnate prin . (11 2)2 .(12 12). Prima din.aceste
şi

permutări este pară, îâi· a ciouâ este irnpaÎ-â'..

24
 Convenim ei1 asociem permutlirii cp desemnau prin ( 1. . produsul 2)
lt 13 . .
aii1 a 2i 2 , înzestrat cu semnul plus dacă cp este parii şi cu semnul minus dacii
cp este impară; adică, ţinînd seama de def. 3 § 1~ asociem lui <p produsul:
(sign cp)au1 • ~ 2•

Se observă atunci că determinantul de ordinul doi au

au
I 412
a22
I este tocmai
·
suma celor două produse de forma anterioară care se obţin cinel <p parcurge
mulţimea 1)2•
Ţinînd seama de această observaţie şi de co~diţia oe) formulată Ja p~nctul
1 din paragraful de faţă, vom defini în continuare „determinantul de ordin n",
pentru n număr natural arbitrar.
3. Fie matricea pătrată de ordin n (n :;;ii. 2):

aai au ... a.2n

A=

Fie <p o permutare a mulţimii {1, 2, ... n}, desemnată pr~n tabloul
1 2 ... n) . . Convenim să îi asociem lui <p produsul
·
( l1. . ~. ... ln . ·.

(sigp. cp)a1it • a 2i2 ... an,,.,• (*)

Factorii a 1iJI a 2i 2, ... , anin sînt elemepte al13 µiatricei A, alese ctte unul
din fiecare linie şi fiecare coloană: din lini11 1 se alege elementul din coloana
i1, din linia 2 se alege elementul din coloana i2 ş.a.m.d.
Se observă că există ni produse de for,:na (*), cîte unul asociat fiecărei
permutări a muÎţimii {1, 2, ... , n}. · · '
Definiţie. Numărul (real) Jmic determinat care se obţine tnsumtnd toate
cele ni produse de forma (*) se numeşte determinantµl motricei pătrate A,
· Determinantul IIlatricei A se notează dat A.
Scriem:

dat A =E(sign cp) au, a2fz ... ~ln

'f'Erţ}n.

unde notaţia E din membrul drept (citim: sumă cinel cp parcurge rţ)n) indică
'f'E(/Jn .
tocmai faptl!-1 că se tns~ează produsele de forma (*) :pentru t!)ţite cele· ni permu- ·.
tări care f(!rm~ază mulţimea rp,., a pcrmut~ilor mulţi~ii {1, 2, ... , n}.
Produsele (sţgn cp)a111 ţi 2 f2 ... anin se nµ:meso terme~ii d~tţ:rminant.ul11ti
deţ A. . .
 Observaţii .. : . . . . , .
· 1°) Ţinînd seama. de corolarul _teoremei ~ din ..§1, rezulţă că. tn .suma.
E (sign cp)_ a 1; 1 • a~ 12 ••• anţ11
~E(f}n .
numărul produselor do f orma aH,
· • a2,2 ... 0 n1,. ·înzestrate cu semnul plus •este
egal cu numărul produselor de aceeaşi formă inzestrate cu semnul minus

( şi anume = ½n I) · . . . w • _

2°) Definiţia
cleterminantulm unei matrice pat~ate de or~m n a _fost form~
lată în ipoteza n > 2. ln cazul în care A este o matrice pătrata de ordmul 1, A -
= li a li, prin definiţie: det A = a.
Exemple
1°) Fie matricea pătrată do ordinul 2:

A = llll a
11
a12 J\.
a21 a22 1
Aplicînd definiţ.ia determinantului imei matrice pătr~te în acest ca~. parti-
cular, rezultă det A = a11a22 - a12a21 ; adică det A coincide cu „determmantul
de ordinul 2" l au
ll21
01211·
a22
2°) Fie matricea pătrată de ordinul 3:
au llta a13

A = ll21 a2a a23

Cele şase permută~i ale mulţimii {1, 2, 3} stnt desemnate prin tablourile:

,: !J· G ~).. (~ !)
2
2
2
3 .
2.
1
3 (13
2 2 2

Obţinem:
G .2)·.
1 .!)· G3 !)· 2

det A = aua22a33 ~ a11a23lls2 .:_ a12~21.~s aiaâ21as2f:• ll1sa22aa1 ll12ll231l:Ji, +

unde de fiecare datii am stabilit numărul Inv <p ca în § 1.
. Se oh.servă că det A este suma .a 31 =. •6 termeni., •1
Pentru calculul lui det A în cazul in care A este o matrice pătrată de ordin 3
se stabileşte o regulă foarte simplă in · modul următo1·: se formează un "tablou
scriind matricea A şi adăugind sub ea linia· .1 şi apoi linia 2; se observă că ter-
menii înzestraţi cu semnul plus în suma al cărei rezultat este prin definiţie det A,
adică produsele a 11a 22a 33 , a 13a 2111,a2 şi a 13a 23a31 si~t .produsele elementelo_r situate,
.26
rl"spectiv, pe diagonaln prinC1ipnlil a hii A şi pe paralelele la oa din tabloul-format;
termenii inzestrnt-i cu semnul minus, adică produsele ll13agga3i, aua23a32 şi .aJ9 ·
a 21 a33 sint produsele el~mentP.lor situate, respec-.tiv, p~ diagonalb. a 13a 22a31 a lui A·
şi pe pnralelele la ncPn.<11-a din ta!)lonl format: ·

Regula descrisă. se· numeşte regula llli Sarrus.

p2 -4 5, I

Fie A ,· 6
= 1 -3 :J
-!: I
8 2 3 i

Alciituim tablou! necesar nplfr1irii regulii ·lui Sarrus:

Obţinem:

det _A= 2 • 1 • 3 + 6 • 2 • 5. +_8 ~ (~~): l-:--3) ~ 8 • 1 • 5 - 2 • 2(-:-3} G•(-4)•3==

=6+ GO+ 96 _- 40 + ·12 + 7~ = 206.
Se po;i.te da şi o aIUi regulii, de a.,;emeneo foarte simpli!, pentru ca.leului delcrniinailtului
URPi matrice pătrato de ordin 3. Anume SC obscn·ll ·c.fi termen.ii înzestrati cu· s_cmntil plus
în suma al cărei rczullat este prin dofiniţie·dct  so ~~ţin,in ordinul 'urinător:,au 022•n33
esta produsul elPmentclor d~ pe diagonala pr1ncipali1 a lui A, iar a 12 '½a iz:;i şi au 0 2; a~
sint· produsele clementelor ca1'e pol ri considerato ca ,.\1rl'uri" ale unor anumite „tri_uflghiuri"
avind Ciecnre cllc o „latură" ,.paralelă" cu dia~onaln ·_principală: · ·
Oj1 · . ~12 . r;;.fl3

a~~>-'a.,:-~a2l.
-- ,._ •• >I.:" .
0311.-:
... -,.""-
ul~ : a33

. ln mod analog, pornind de ln dingorialn 'a1; a" aw ·se obf.in termenii cu semnul minus:
' ' .

· · : Regula descrisă se numeşte regula triunghiurilor.

·27
 ~ b serva ţie. Fie A şi B două matrice pătrate de acelaşi ordin. Evident:
(A = B) -> (det A = det B). Reciproca este însă falsii; anume: este posibil să
avem A =I= B, dar det A = det B. l\Iai mult: chiar matrice de ordine diferite
pot avea determinanţi egali.

Exemplu
2
O O
5
3 2 1
Fk A = li : : li; B = 1
1
; C= ll2ll;D= O 2
5
2 O 5 3
Se verifică uşor că:

det A = det B = dat C = det D = 2.

Fie· matricea pătrată de ordinul n:
au a12 ... a1n

a:u 4 22 ... a2n

A=

tZn1 tlna •·· tlnn

Numărul det. A se mai notează, reproducind aspectul matricei A, ca tablou deli-i
mitat la sUnga şi la dreapta de· cite o bară verLicaJă:
au a12 ... a1n

a21 a22 ... 4an

......... ' ..
an1 ana•·· ann
Dup!I. cum s-a menţionat tnlr-o observaţie din § 2, pct. 1, atunci ctnd n este precizat
matricea A po~~ fi scrisl într-o r~rm:'I mai simplii, fără a mai uUliza· do_i indici pE'nlru
Dl.lU'Ctlre!l eleine..qtelor matl'lcei. ln consecinţil, şi dct A poate fi scris lntr-o formfi simpli-
ficatl!.. Astrei,· de exemplu, deter!Tlinantul U!lei ml!ţric~ pAlralQ de ()rdin lt -~a.recare mai poate
fi scris (adoptind convenţia d!~ 01,>servaţia ~mintiLă): · ·
Oţ b, Ci d,
"2 bz ct d2
det A=
'¼ ba C3 da
a• b, C4 d,

De asemenea, num4rul det A se mai notează prescurtat şi I A I sau I au I,

. J. = 1, ..') , ... , n.
i,
.

ln cazul ln care A este o ma~rice pil.lrată de ordin,ul I A = 1lall, se evit!l scrierea deter-
minantului malricei A sub forma lal, pentru a nu contunda numărul det A = a cu modulul
numărului a.

28
 O. b s e r v a t i e. Trebuie făcută cu grijii deosebirea l.11tre notaţia
nu ... a1n
. .. . . . . .. .
I ,
w • w

care desemneaz11 o anumita malr1~e pătrată ş1 notaţ111

• • •

'1n1 ... Onn 1

, care desemnează număr11.l asoojat matricei respoctiy13 1 oonrol'lll,

anl •·· Onn
procedurii de calcul caro a fost expusă anterior.
Notaţia

det A=

anl an2 .. • ann

sugerează anumite convenţii utile de limbaj:

- în loc de: elementele a0 ale matricei A al cărei determh;1ant este I au I,
vom spu~e: elementele delerm~nantulrii I au Ij
- în loc de: linia i [respectiv ooloa-1a j, respe~tiv di~gonala principală
(secundară)] a matricei A al ciţrei determinanţ este I oii I, vom spune: linia i
[respectiv coloana j, respectiv diagonala principţ1lă. (secundară)] a deter,ninq,ntului
I ai; I;
- ~ loc de: I aii I este determinantul matricei pătrate A cu n linii şi n
colqane (al ma.tricei pătrate A de ordin n), vom spune: I a0 I este un determinap,t
cu n linii şi n coloane (un determinant de ordin n).
Rezultă că, în loc de: ,,a calcula determinantul matrioei pătrate A de ordin
n", vom spune: a calcula determinantul I au I de ordin n.
O b s e r v a ţi e. După această precizare a ceea oe înţelegem prin „deter-
minant. de ordin n" putem afirma că definiţii!. det~rminp.ntuh1i de ordin n adop-
tată în acest paragraf generali~ează definiţia deterniinaiţtului de ordiţt doi
adoptată în cap. într., pct. 2. ·
In notaţia prescurtată a unui determinant nu vom mai pune tot.deauna în
evidenţă matricea A. ln acest sens, convenim să notăm determinanţii utiliztnd
majuscula Â. din alfabetul grec (majusculele drepte din alfabetul latin le-am
rezervat matricelor), înzestrată, eventual, cu accente sau indici, a căror semni-
ficaţie va fi precizată ori de cite ori va fi necesar (/l.' , ll.", ... , Â. 1 , Â. 2 , ... ).
4. Fie determinantul Â. = I a,, I de ordin n. Ştim că, prin definiţie:
Â. = B (sign 'P)au1 • a2i2 ... ani,.•
'PE1Jn
Re!]larctnq. că tn fiecare din produsele de forma
(sign i,i)au, • a!12 ... '1ntn (*)

29
indicii liniilor figurează tn ordine naturală, este firesc să ne tntreb_ăm ~ rezultat
Be obţine dacă se însumează .toate produsele de forma: · ·
(sign lj,) ajjÎ ci.122 .. :- ainn . (*"')
în care indicii coloanelor fi~urează tn ordine \1at~rală -şi_ tli este permutarea
desemnată prin. (1. - 2
. ... . . Se obţme
. n)
oare ca rezu 1tat tot numaru w A ?
1 u.
Ji h ... Jn
Răspunsul la această întrebare este afirmativ:

Te ore ml
Suma celor ni produse ~e formo._(**) este A.
Adică

t,,. = E"(sign lj,)ai11•a1.a ••• ainn

~E'7Jn
Demonstraţie

Deoarece, după
cum am observat anterior, factorii oricărui:produs de forma
ali <l:!;
1 2
••• sint
anin elemente ale determinantului ll., alese cite. unul din fiecare
linie şi fiecare coloană,_ rezultă că orice produs de această formă poate fi scris
schimbind în mod corespunzător ordinea factorilor, astfel incit indicii coloanelor
să figureze · in ordine naturală. Adică, · dacă cp este permutarea desemnatli
. (1 2 ... :)
prm . . , .
. , atunci exist ă o permutare Ir'I esemnat ă prm
.· . . . ;· d (1 2... n)
i 1 i 2 ••• i Ji Js ,.. Jn
astfel incit să avem:- ' :·
Qii1 au:' ... anin =. a1 1 aj a ,_,. ainn•
1 1
(1)
· ·Evident, permutările q> şi .i, slnt, în general, -diferite (ca aplicaţii).

_ De e~emp-lu, ne produsul a13(¼ 5~aua5, care intervine tn calculul determinantului unei

.matri~e pătrate de ordinul 5. Schimbind ordinea factorilor astrei lncît indicii coloaneloi; şi
nu ceî ai liniHor să ~e în ordine naturală;· obţinem: · · ·
a13a2sa:nauas4 = aua32a13~4(¼5,
Permutările 9 şi' lji stnt desemnate, respectiv, prin tablourile:
1. 2 a· 4 s) -(1 -2 a.,. 4 5)· •
(3 · 5 2 1 4 4 -S 1 li 2
_: Avem: .... · .

cp !1) =
3, $-(3i '1"; . = l ;-
cp 2)=5;.!1'(5)=.2;, ..

cp (5) ..,:, 4, lji (4) = s: .

..• .
În acelaşi timp, este evident ci\ cp şi lji stnt diferite (~11 aplicaţii) [de exemplu: cp(1.) = 3,
!nsll lji(1) ,;,. 4]. · .

30
 Un element oareco.re· a111 · c.are figureazit tn produsul din membrul sUng
al egalit.ăţii
(1) figurcnzi'i. ·şi in produsul din membrul drept al acestei egalitls.ţ-i,
şi anume: în membrul stîng, ln caro indicii- liniilor sînt tn ordine naturalii, fac-
torul a111 ooupă locul k (numilrl!}d factorii de la stînga la dreapta), io.r 1n mem-
brul drept, 1n care indicii coloa·nelo·r sînt în ordine naturală, ncela~i factor ocQpă
locul I. ' ' · ·
Ţinînd seama de modul în care au fost definite permutările q> şi lji, rezultă
că 9 duce pc k in l, iar y duce pe .l. în: k.· Avem:

= ·t <=> lji· (l) = k,

<?(k) -(k, l' 1, 2, ·...1 n).
Notind cu E mulţimea U, 2, ... , n},
rezultii că q> şi qi sint bijccţ.ii E ~ E
im•ersa una alteia; deci, nottqd cu ldE aplic·aţia·identică a lui E, avem (,;, Ma-
nual de Ana:1iză matematică, anul 1;11, pag.. 18):
. qi.o 4.= ldE.
Insă ldE este permutar~ pară (v. § 1). Aplicînd teorema 1 din § 1, rezultă
că permutăl'Île q> şi 1)1 sint de aceeaşi clasă; deci: · ·
sign <p ·= sign ljl• (2)
. ' . .
Din (1) şi (2) rezultă că termenii sumelor
E (si~ <?) a1i 1 a2~ ..·• anin-- şi · B (sign tl,) ·a, 11 • a;e2 ... ain.n
~E(Ţ)n . i;,e(Ţ)n
'
sînt doi cite doi -egali,· deci· acest.a sume ·sînt egale. Teo roma. este dAmonstrat~.

§ 4. Proprl•tăţile
. . -~•terminanţilor
. .

Calculul unui determinant :prin :aplicarea directli a definiţiei se complică

în mod apre·ciabil · pe măsură ·_ce· ordinul· ~eierminan~lui creşte (acest. ·calcul
este ·destul de laborios chiar pentru 41, n.
. . . .
Prezentul paragraf este oonsE!,craţ dţ~Onstrării_ unor teorerrie importnnte
(care exprimii proprietăţile determinanţilo~), · destinate: sii ·c~nducă, _în_ ·uit-im~
instanţă, iocmo.i la :mumite procedee m~ expeditivn de calcuJ. · ·
1. 1n prealabiJ · vom o.doptn ·anumite ccmveriţii de liriiho.j şi ,voin formula
unele definiţii. · · · · ·
Fie I:,. = I au I un ·determinant de ordin ·n.
- Prin scltimharea ln a a.)iniilor ·tn'. coloane vom î1;1ţeloge inlocuiroa în Â
pentru fiecare p · 1, 2, ... , n a liniei p cu. colbana p, şi anume în.locuirea lui
Dpq cu a,11, pentru fiecare q -: 1,--2, ••~, n.: : ·
In acelaşi mod se defineşte şi .scldmba~tll: tn !::.. . a. co/oa.ne/or 1n _linii. Este
evident că, dacă schimhllm ln b. ·1iniilo în· 011Joane,. af.ti!}ci, in o.cela~ timp, sint
schimbate in b. coloano în linii , :şi• recipr9c.
. 0 b 6 e r V n ţie. Prin schimbarea:· în A ·a ll)illlo~· t~ ·coloane,· eiemt'tl~l\ln 'dirigonalei
principale rAmtn pe loc.

: 31
 E-,nplll
Fie detormlm1.ntul:
2 1 3
Â= 1 5 O •
-2 i 6
Şchimbîiţd în A Hniile în CQl011.ne, se ob~ino detorrqinantul:
2 1 -2
Â= 1 5 i •.
3 O 6

- Prin schimbarea în t,,. a liniilor k şi l tntre ele (k = l) vom lnţe]ege înlocui-

rea 1n t,,. a elemente]or a111 , aka, ••• , akn cu, respectiv a11 , a12 , ••• , a1n şi a elemen-
telor au, a, 2, ... , a1n cu, respectiv akl, a1i2, ... , akn (cele]alte linii rămtn pe loc).

Exemplu
Fie determinantul:
1 -2 3
o 5 i
A=
1·
7 -3
2
Schimblnd în  liniile 1 şi 3 Intre ele, se obţine determinantul:
1
7 -3
A'=
o
2·
5 i
.
1 -,-2 3
In mod anafog se defineşte schimharea tn ·t,,. a două coloane tntre ele.
- Prin lnmulţirea liniei k a lui t,,. cu numărul )i. vom înţelege înlocuirea tn
â a elementelor a111, ak2, ••• , akn cu, respectiv, )i.a11 i, )i.aha,••·, )i.akn (celelalte linii
rimin neschimbate). ·

Exemplu
Fie determinantul:
2 ..,..ţ • 5
A= a 1 -2 •
7 i -s
lnmulţind linia 2 a lui  c-q,.-i, se obţine determinantul:
2 -1· 5
Â'- -12 -~ 8 •
'1 '·-8
 ln mod analog se defineşte Tnmulţirea u11ci coloa11c a lui  cu un număr.
- Prin adunarea liniei l a lui  la linia k a liti  (k =I= l) -v-om 1nţelege
înlocuirea in  a elementelor a1111 alL'!.1 ... , ahn cu, respectiv, 0711 +
au, 011:i a,2, +
... , a1in +·a,n (celelalte linii rilmîn neschimbate),

Exemplu
Fie determi.Daottll:
1. -s 'J
ll= 2 5 -4 •
3 O 2
:A.duitlod llaia 9 ia linia 1., se obţine determinontul:
4 -3 9
11' = 2 5 -4 •
3 o 2

ln mod analog se defineşte adiinar.ea unei coloane a lui  la o altă coloană

a lui .6..
Liniile le şi l (k =I= l) ale lui  se numesc egale dacă ah.i = a1; pentru fiecare
j = 1, 2, ... , n.
ln mod analog se defineşte 1:1galitatbn a două coloano ale lui .1..
Liniile ,~ şi l (k =I= l) ale lui. Â se numesc proporţionale· dacă există >,, E R,
i =I= 1, astfel încît ah.i = >..a1; pentru fiecare j = 1, 2, .. ;, n.
Est_e evidenţ că, dacă alti _= i.au„ j = 1, 2, ... , n şi >,, =I= O, atunci a,; = ~ a11.1,
J = 1, 2, •• ;, n.
· Num~rul-i. (sau oricare dintre numerele >.., .!. dacii. i. =f:::: O) se numeşte fac-
- . 1
tor de prapor/ionalitate al liniilor k şi l ale determinantu.lui Â.
1n mod ..ruialog se defineşw proporţionalita.tea a două coloane ale lui a.
'
Exemple
'',.
1.0 ) Fie
. deLerminantnl:.
~

-3

Â=
2
1 o -2 '
1
3
2-· 2'
Liniile 1 şi 3 sînt.proporţionale, deoarece."ij = 2 • a:u pentru fiecare j ~ ·1 1 2, 3.
2°) F.ie determinantul: · · - ·
5 7 · -2
.d= o o o •
2 O -6
Linia 2 este proporţionalll. afît cu liriia ·1 cit şi cu linia 3, dt1onro,ce a~ = O • aJ.i şi- o...j =
= O • '¼j• pentru fiecare j = 1, 2, 3. ·· ··

3 - Elemente de algebril. superioarii anul m

.
llceu real .
-~3 .
 S_e obsorvâ d, în genero.1, dacă toate elementele unei linii (sau coloane) a unui deter-
minant sint egale cu zero,· atunci aceasUi linia (respectiv coloanA) este propo.rlional~ cu
fiecare· din colelo.lto linii (respectiv col~11D.o) ala determinantului,

Fie 6. = I aii I un determinant de ordin n(n >, 2) şi i, j două numere natu•

rale fixate, 1 -<
i, j n. -<
Deîinifia 1. Determinantul de ordin n - 1 care se obţine suprimlnd 1n 6.
linia i şi coloana j so numeşte minorzil elementiilzii ai; (în· 6.).
Convenim să notăm minorul' lui a0 cu Âii ( deci cu litera care desemnează
determinantul al cărui element este ai;, înzestrată la dreapta-jos cu aceiaşi
indici şi în aceeaşi ordine ca şi elementul au).-
0 b serva ţ.i e:•"rnn cele de maj sus rezultă că în cazul determinanţilor
de ordinul 1 nu se poate defini noţiunea de minor al unui element.

Exemple
1°) Fie determinantul:
·1 -~s I
:
Â= 1 j•
2
,1
·I
.Avem: .611 = -;::-•
I
6 1~ = 2, ~-= - S, 6~2 = 1.

2") Fie determinantul:

-3 O 1

Â= t-s-.!..
s
·O 6 2
Avem:
_ _!., j'i
5 11--.!.I 5
Ân = 3 , .612 =I 3
dis=j
, ,
G 2 I Io 2I 0 G

10 1 -3
1I -'-3 01
II I .
Â21 =1 G
2
• ~=
o 21'
Â:13 =
o sl
o 1 I _ , ~s 11 -3 o
Asi= 1 :, Â39 =·
5
-al Â~f=
I1 -3
·1 ,·
1 5
Conform definiţiei adoptate în § 3 pct-. 3, determinantul ~ = I alj, I de or-
din n(n ::;;;i,. 2) este dat de egalitatea: ....

 = Z: (sign cp) ·Ctit1 a21, ! . , anin,

tţE(Ţ)n
undll. îiecll!e · produs oare figureazi ·1n suma din membrul drept · al ~galităţii
conţ,ino un element şi doar unul din fiecare liDie ,1 fiecare coloami. Sl fixăm, de
(\Xemplu, linia i şi, alegtnd produsele oare conţin, respectiv, pe a11, am, ..;, a,n,
să. scoatem în factor aceste elemente. Notînd cu rn, r 1n sumele de rm ...,
produse cnre au drept coeficienţi, respectiv, pe au, ai2 , ... , a,711 obţinem:
A = a,i rii + ai 2 ri 2 + ... + ain rm. (11)
Se observă că r O nu mai conţine nici un element al lui A situat în linia
i• sau în co loana J·. ·' ·
:Membrul drept al egalităţii numeşte
dez'1oltarea determinantului A
(*) se
după elementele liniei i (sau, pe scurt: linia i). după
ln mod abs·olut analog se defineşte dezPoltarea determinantiilui A după ele-
mentele coloa1zţii j (pc ~curt: după coloana j). ·
O b s e r v a ţ i e. Un element a0 al determinantului A este coeficientul
sume de produse r ii atît în dezvoltarea lui a după linia i, cît şi ln
aceleiaşi
dezvoltarea lui A după coloana j.
Definiţia 2. r O se numeşte complementul algebric al elementului a0 (în A).
O b s e r v a ţ i o. Din cele de mai sus rezultă că în cazul determinanţilor
de ordinul 1 nu se poate defini noţiunea de complemenţ algebric al unui element.

iExemple
ţ 1°) Fio determinantul:
-:~· - I
..• A= n_-
-il
a,i
i3e ştie cil: A = cii1 IZ:ii - a~i aji~
Subliniind indicele care marchează lin.ia sau coloana dopă care se face dezvoltarea lui A.
obţinem: dezvoltarea după linia 1 : A= a 11 a 23 + ad-a:1 )
deci: r 11 = a22 ; r 12 = .- a21 ; - -
dezvoltarea după linia 2 : A= a21 (-a12) + a 2212t1,
deci: r~ 1 = - a12: I'::~ a;;; -
dezvoltarea dupil coloana 1 : A= a11a22 + a21 (-ad;
deci regusim: r 11 == 0 22 ; r 21 = .= a12 ; -
dezvoltarea după coloana 2: .1. = a!2(-a21 ) +a:?!!a11 ;
deci regilsim: r 12 = - a21 ; r 22 ;;,,- a11 • -

2°) Fie determinantul:

<lt1 a1:i a13

il. = 021 022 a23 •

• a:11 a33 a:,:i

· Utilizind rezultatul calcuJQlui efectuat la exemplul 2°, pct. 3, § 3, se obţine imediat
dezvoltarea după linia 1:
!!,, = au(~2a~ - «:i2ff:?3) + a12(«:,ia23 - a21a33) + 413(a...1a33 - a31022li
deci:
ru = (0 22a33 - a32a23), r12 = «:,ia23 - 021a33, I'i, = a21433 - a310ri•
· tn mod_ analog se determină r 21 , I'm I': 31 I':1, I'32 , I'33•

· 14 35·
 Din cele de mai sus privitoare la dezvoltarea ttriul deLbrthib«nL după o
linie (sau coloană), rezult11 urmăLonrea propriatate a determinanţilor:
Dacă toate elenientelc unei linii (sau, coloane) a unui determ.ina.nt ll. sl11t
egale cit zero, atunci · ll. = O.
Demonstra~ia este imediaLă, scriind dezvolturen lui d după respectiva
linie (so.u coloană) (v. şi exerc. 14 a de la efirşitul aoeet.ui capitol).
2. Vom trece acum la demonstro.rea teoremelor care formează obiectul
prinoipo.l al paragrafului de fnţă.
l\'Ienţionăm că tn enunţurile acestor teoreme se va subînţelege că determi•
nanţii consideraţi sint determinanţi de ordin n oarecare.

Toorema 1
Prin schimbarea într-un determinant n liniilor în coloane se ob•
ţine un doterininnnt egni cn deterinilinntul iniţial.

Demonstraţie

Fie determinantul ll. = I a;J I, i, j = 1, ... , n. Schimbînd th d liniile tn

coloane, se obţine determinantul ll.' = lbil I l, j = 1, 2, ... , n, unde b11 = au,
i, j = 1, 2, ... , n.
Conform ieoremei demonstrate în § 3 pot 4 determinantul ll.' se poate
scrie ca suma produselor de forma (sign c:p) b,11 • bi12 ... btnni în care indicii ooloa~
nelor sint în ordine naturală. Rezultă:
ll.' =E (eign qi) . bi1l • bi;B ... binn == !) (11ign <p) Clii1 • aata ~;~ anin . A
. ,;e1Jn . ~erpn
şi teorema este demonstrată.

·· Exemplu
2 -3 O
Fie A= 1 -2 4 •
-5 1 3
Scbimbind în A liniile în coloane, obţinem:

2 1 -5
A'.= -3 -2 1 •
O 4 · S
Conform teoremei 1, avem: A= A'. Se poate verilica imediat (de exemplu aplictnd
regula lui Sarrus) Â = /l' = 49.
O b s e r v a ţ i e. Dacii delimrn ce tnseamliii a schimba liniile tn col.oane într-o matrice
pătrată. (a.~a cum am procedat şi tn cazul determinanţilor), atunci teorema :l se eri.unil1 asUel;
Dacă A este o matrice pătrată oaJ'ecarc vi B ests matricea care se obţina tchimbtnd tn A
liniile in coloane, atunci dct A = det B.
Acest enunţ prezintă în r!l,port cu enunţul teoremei 1 avantajul de ,a faco apel ln mod
lipsit de orice echivoc la definiţia determinantului (unei 1natrice) ca numllr real obţilluţ
(asoeiaţ respectivei mo.tricoj printr,.un anumit procedeu de calcul.

31 ·
 t.Q mod aaemlinllor, se· poate···da~un-aaUel de enunţ pentru fiecare din teoreI!lele care
urmează. Prefer4In, toluşi, enunţurile în limbaj doar de determina11tî, deoarece ele stnl -
mai ales hi cazul unora din ieorcme - mai .directe şi mai sugesUve. Atragem însă atenţia
că aceste enunţuri nu sînt acceptabile decît dacii ţinem seama de convenţiile adoptate la § 3
pct. 3.

Teorema 2
Prin scWmbarea într-un determinant a doui1 linii {sau a ~ouii
coloane) întro ele, ee obţine utţ determinant egal în valoare 11~110.-
lută cu determin?,ntul ~t4n\, ~s~ de semn c~mtr~r.

Enunţ prescµrtat: Pri11, s,c/timb<1,rea între ele~ d(,uci, linii (sau dol!,ă colofl,ne),
determina1ttul î.yi scltimbă semnul. · ·· ·· · · · · ·

Demonstra/ie
Pentru simplificare9: scrierii, vom c~~~ţ~er~ un determinant A _ I aii I
de ordinul 4 *.
Avem:
A = B (sign
r;erp,
~)au 1 a91~ a1113 a4 i, (1)

Să pi;esµpµnem, de a,semen~a, pentru a s~~_plifioa l!C~ierea, c~ sohimb4n;J.

i:nt~ ele l,irţiil\i 2 şi ~ a)e luţ A. Fie A' deter~i~antµl astfel o_bţinut.
Un el1;1menţ aţ lqi A 9e fo_rma ~ls d~~~ in A' ~ement al ¼>,ie\ 4 (c~~o~a
i2); iar un element al lui ade forma a41,, devine. in A' elem,~:pt al fu.tj~i 2 (co-
loana i4 ). ln acelaşi timp, elementele lui A de forma a111 şi a:.13 rămin pe loo
in~ .
Pentru a pune în evidenţă noul indice de linie cu care figurează tn A' ele-
mentul a211 al lui A, să renotăm acest element (ca element al lui A') cu a¼.
D~ acelea~ motive, r~not~ a41 (ca element al lui A') cu ~i- După CUill ~
remarcat: i~ = i2 şi ~ = i,. ·' · · ·
Obţinem:
I) • •
A
t
= LJ s1gn
"( •
y ali1 D21:i Data a~. (2)
.J;er/)4
Ne propunem să demonstrăm egalitatea A' = - A.
Pentru aceasta, să stabilim legătura dintre semnele cu care figurează în
sumele (~) şi (2) perechile de produse egale.

ai,1 "21~ aa13 a41,, ai11 a;,2 '1:ii, 0tt4.

• ln manualul de Caţă vom proceda fn maimulte cazuri în acest mod - raţionind pe

un caz particular alunei cînd acest p1·ocedeu nu restrlnge generalitatea raţionamen­
tului (în esenta sa). Precizarea „Pentru simpUiicarea scrierii" pune în ·evidenţă tocmai
faptul cii. singura complicaţie care intervine în tratarea cazului general este aceea a,
notaţiilor. · · · ·

37
 Primul dintre o.ceste produse este asociat permutării. ~ . desemnată·
prin (1.t 1 · 122 i33 z.4.:J·· iar· <'Ol de.:al · _doilea - ·permutârii y desemnatu. ·

prin G1 ~ : t) •
Deoarece i; = i.1 şi i;. = i2 , rezultă că permutările <p şi ~ se obţin una din
nita print.r-o schimbare de poziţ.ie, deci, conform teoremei- 2· din § 1, ele slnt
de clase diferite; dooi sign y = - (sign qi). Rezultă:
(sign ~) a1i 1 a;i2 a:lia aM4 = - (sign qi) tlii1 a2i 2 a3 , 11 a4t,·
Dat fiind că egalitatea. anterioară are loc pentru orice pereche (<;>, •~) de
permutări de formo. meoţ.ionată, rezultă: ·
B (sign 9) a1 i 1 a;i 2 a3 i 3 a~ii =B- (sign rp) tlii 1 a2i a3111 a4 ,, =
~erp.,, · ,;erp,
=- E (sign <p) a1i1 01li9 tlata a,t,;
r;erp,
adică:
/l' =- ll.
Examinînd demonstraţia dată mai sus pentru cazul particular al unui deter-
minant de ordinul 4 şi al schimbării între ele a liniilor. 2 şi 4, se observă că esenţa
rnţfonamentului esto aceeaşi în cazul general al unui determinant de ordin n.
oarecare şi al schimbării între ele a liniilor k · şi l (1 k, l n; k =I= l). <
.. <
Pen.tru a demonstra teorema în cazul schimbării între ele a două coloane
se procedează în mod _perfect analog, ţinînd seama de teorema de la pct. 4,
§ 3. Se poate da şi o altă demonstraţie, utilizînd rezultatul obţinut anterior
pentru cazul schimbării între ele a două linii şi teorema 1.. într-adevăr, fie ll
un determinnnt de ordin n şi ll' determinantul care se obţine din ll schimbînd
întra -ele coloanele le şi l (1 < <
k, l .n; k =I= l). Fie !li, respectiv ll' 1 , determi-
nanţii care se obţ,in din ll, respectiv ll', schimbînd coloanele în linii. Conform
teoremei 1 avem: ll = ii1 şi ll' = ~;. Evident însă, ll; se obţine din ll1 schim•
. bind între ele linille /; şi l; deci ll~ = - ll 1• Rezultă ll' = - ll.

Exemplu,
2 -3 o
Fie A= 1 -2 4 •
-5 1 3

Schimbînd 1n A liniile ·1 şi 3 fntre ele, se OQţine:

-5- 1 s·
A'= 1 -2 4.
2 -3 o·
şi conform teoremei 2: A'= - A. So poate verifica imediat: A= 49, A'= - 49.

38
 Corolar
Dacii. un. deter~~t . nr~ _do~~ 1inil (sau douii. colonue) ogale,
atunci  = O.

Demom:traţie

· Fie IJ..' determinantul care se obl-ino schimbind în  1ntre ele cele două linii
(respecth• coloane) egale prin ipotezu~
Ţinînd seama de definiţia .egalităţii a-două linii (respectiv coloane), avem
Â= .d'.
Dar, aplicînd teorema 2, rezultă IJ..' = - Â. Deci IJ..' + Â = 2 Â = O;
prin urmare â = O şi corolarul este demonstrat.

Exemplu
2 -s -1
Fie Â= 1 -3 '
g ~

1·
2 -5
7

Deoarece liniile ·1 şi 3 sint cgnle, rezultă conform corolarului  = O, c.eea ce se poate

verifica imediat prin calcul.
. Ţeorema- care urmează pune în_ evidenţă legăt,urn dintre complemenţ-ii o.Jge•
brici r kl ai elementelor ak 1 ale unui determinant  şi minorii Âhl ai respecti•
velor elemente. Se obţine astfel precizarea a ceea ce am numit anterior „dezvol-
tarea unui determinant după o linie (sau o coloană)". Această precizare conduce
la un procedeu de calcul al unui determinant de ordinul n, considerabil :riuµ simphi
decît procedeul .care constă în aplicarea directă a definiţiei determinanţilor. ·
Fie  = I aii 1. un determinant de ordinul n oarecare (n ~ 2).

Teoremo. 3.
Pentru orice perec.h~ (k, /) do numere naturale, 1 ~ !.·~ -l ~ n~ nre
loc egalitatea: ·

I r11, = <- 1)h+I Â1z1 1·

Adică: complementul algebric rkl şi minorul ~k ai nnu.i element oarecare·

a111 al lui A sînt egali în valoare absolutc'i şi anume: de acelaşi semn dacă su.ma
k + l este pară.şi de semne contrare dacă suma k + l este impară.

Demonstraţ~e
..
Pentru simplificarea scrierii, vom considera un determinant A = I a0 I
de ordinul_ 4.

39
 Prin definiţie:

(1)

Pe do ri.ILă parte, dezvoltind ll dnpil linia le, obţinem:

..
li= ahlrhl. + ah2rh2 + a1z3I'113 + ah4rh4. '
(2)
Prcsupunincl, do exemplu, k = 3, (2) devine:
li= e.ur31 + aa2r32 + aa:ir:ia + 03~r34· (2')
Să notăm cu l in4icele ia care figurea,ză, in meqilifµl drept cli11 (1)'. După
cum se ştie (v. pct. 1), dacă în suma prodµselor de f9_rma · · ··· ·
(sign cp) Clit 1 l½i 9 '¼i
. 3
a4i
-1

se scoate a31 ln factor, atunci su,ma p,rodqselor care au acest element drept cocfi- ·
cient este, prin definiţie, r 31 din dezvoltarea (2') a lui li după linia 3; adică:

rai....:.... E (sign cpta1f1 f½1~ a4'"'' (3)

r;E({)4

unde, pontru fiecare tripleL (i1 , i2 , i 4), cp este pcrmut~rea desemnată prin

(~
i
2
i2
3
l i,J
~'
1
Observind insă că i1 =I= l, i2 =I= l, i,1 =I= 1, rezultă că produsele de f~rJŢla
ai,1 a2is a4 i_,. sînt t~cmai produsele care intervin, cu seniD:ele coresptmzăto~e,
ca termeni ai determinantului li31, minorul elementului a31 •
Pentru a seri~ ·determinantul li31 conform dţfiniţiei determ.inanţilo_r, reno-
tăm factorul a4i din produsele de forma menţionată, cu ai1 • Atunci: .
. . . . . . ' . . -~ ..

li31 = D (sign lji)<Zif 1 ~,! aa, 0

~ (4)
9EfJJa
Vom stabili acum legătura dintre permutarea 9 desemnată prin
2 3 4) . permutarea lji desemnată prin (~ 2 3) , un de 1.,3 = i,1.
.
Gl Î2 l
.
i4
Şl
11 i2
~

Fie x permutarea desemnată prin G•i: 3

i2 t)·
Se observă că x. se obţine din cp prin două schimbări de poziţie succesive:
schimbarea lui l cu i 2 şi a,poi, in permutarea rezultată, schimbarea lui l cu i1•
· Pentru a pune în evidenţii'. esenţa raţionamentului, vom scrie numărul
schimbărilor de poziţie indicate suh forma 3-1. [Observăm oă daoă, de exemplu,
k = 4, deci l = i.1, atunci permutarea x. corespunzătoare se obţine din permutarea
9 prin 3(= 4 - _1)_ schimbări de poziţie succesive.]
Deci:
'
sign cp = (- 1)3- 1 sign X.· (5)

40
 Linia a doua n tabloului permuWrH x. este l i1i9i4 , iar linia a doua a· tablou-
lui permutării y eiite i1 i2 = i4). Avem:i; (
Inv q, = Invx. - (l-1). (6)
lnLr-adevăr, prin omiterea lui l din linio. o. doua a tabloului lui x dispar
inversiunile pe care le detormţrid l ~ x. cu toate nt?I1CÎ'c]o mai mici decît el (deci
ou 1, 2, ... , l ..:._ 1); deci dispar exact l - 1. i.riversiurii. Pe de alLii parte - excep-
tind aceste inversiuni - inversiunile lui x şi q, coincid două cite douî1.
Din (6) rezultă:
sign x. = (-1 )1-~ sign q,. (i)
Din (5) şi (7) deducem:
sign <p = (-1) 3+~-2 si,gn q, = (-1) 3+1 sign lj,.
Ţinlnd seama de (3) şi (4), rezultă:

ral= E (sign <p)ali1 a2t.J a,li., = E (-1) 3+! (sigri !})aul a:?~ a:iia ..
,;E({) 4 <rE({)3

= (-1W'. E (sign lji) ali1 ~!!i: ll:Ji: = (-1)3+t ~31•

1!.,E({)3

Am demonsttat deci pentru orice l, 1 <'. l ~ 4, egalitatea:

r3l = (-1) 3+l .631•
Să observăm acum că dacă în Joc
de linia 3 se consideră liniâ k ~arecare,
1 ~ k ~ 4, şi se soriu permutările lj, şţ, x. .corespunzătoare, raţionamentul
anterior işi păstrează valabiliiatea; anume, se demonstrează: sign <p -·
x
= (-1)1t-~sigri x., sigil = (_;1)1"'.'! sign q, et~. Rezultă:
rlt! = (-1 )k+l .6111•
_ln sfh·şit, observăm că esenţa raţionamentului esto ~ceeaşi dacă in loc de
un detotin.inant de ordinul 4 se consideră un determinant ele ordinul n oarecare.

Corolar
Pentru orice ,n E N, -1 -~ m ~ n, au loc egalituf-ile:

şi

Demonstraţie

Scriind dezvoltarea lui â după linia m:

â '·= anur1111 + amiir + ... + Clinnrmn
nt:1

41
 şi înloc~ind, conform teoremei 3, r mi, rmi, ;;,, rm".1n funoţie d~ minorii oorea-
punzii.tori: · · · · ·

rml = (-1)m+1,1,n1, rffl3 = (-1)ffl♦2~2; ... , rmn = (-1?1+n~n;

1·czultu prima egalitate din enunţul corolarului.
Plocînd de la dezvoltarea. lui /l după coloana m, se obţine in acelaşi mod
a d1:1~a egalita~~- di~ enunţ.
O b s c r v a ţi e. ln dezvoltarea unui determinant după o anumită linie
sau coloană, semnele produseior a0 d;j alternoD:Ză•

Exemple
Fie t:. = I ai} 1 un determinant de ordin n oarecare.
-1°) Dezvoltarea lui t:. după linia 1•
.Avem m = 1, deci m + 1 = 2. Obţinem:

ll = a1~ll11.:.. CZi2ll12 + ai3ll13 - a1,.11, + ... + (-1) 1+1lain6,n,

2~) Dezvoltarea lui ll după linia 4. .
Avem m = 4, deci m + 1 = 5. Obţinem:·
t:. ~ - a.ullu + .~,2llu - a~Aaa + ... + (-t)Hna,nAan•
:l) Dezvollarea lui t:. dup1i coloana 6.
Avem m = 6, deci m + :1 = 7. Obţinem~

ll =...:. aial::.11 + aaaă:i,_.:... a31lliii,+, ... + (-t)9+riaanllo~.

Din corolarul anterior rezultă următorul procedeu de calcul al unui deter-
minant de ordin ·n:
se de:.voltă ~ d1ipă o linie sau coloană ·convenabil aleasă; în acest mod deter• ..
minantul .1 se scrie ca o anumită sumă d,e n determinanţi de ordinul n - 1 (tocmat·
minorii elementelor din linia sau coloana aleasă); se aplică apoi în continuare
·acelaşi procedeu fiecăruia din aceşti n delerminan;i - pînă se. ajuiige la· determi-.
nanJi de ordinul 2, al căror calcul este imediat.

Exemplu ./
Fie:
1 o 4 1
3 2 -1 -2
~=
o 1 5 1
-1 o 2 3

DezvoHind dup_ă coloana-2 (ceea ce este avantajos deoarece a1:i = al!I = O), obtinem: ·
i ~ 1 1 4 1
~=2 o 5 1 -1 3 -1 -2 •
. __ .,_ ,,
-:t' .2 3 .... .-2 : 3 ,
42
 Calcullnd primul determinant de ordinul 3 din membrul drept al egalitil.fii anterioare
după coloana l (dco1U·ece au= O), obţinem:

1 ·,

-1
O 5
2
;~I=
I 152 : I+ (-1) I; : I= t3 + 1 = H.

Al doilea determinant de ordinul 3 ii ca1cul11.m dezvoltind dup!l linia 1 şi obţinem:

t·· 4
3 -1 -2 I=
:t l -1
-Z-1 -4 I3 -2 I+ I 3 -1 I= :1 - ·2s + 5 = - !~.
-:1. 2 a I 1 2 a -1 3 l I -1 2

Deci:
ll = 2 • 14 - :I. • (-22) = 50.
(Determinanţii de ordinul 3 ar fi putut"fi calculaţi şi aplicind regula lui Sarrus.)
··- . . ."
Teoremele care urmează au drept scop - în ultimu instanţă - de a J'aco
cit mai eficient procedeul oferit de corolarul teoremei 3 pentru calculul -unui
determinant.

Teorema 4 ·
Prin inmulflrea unei linii ( sau. coloane) a unui determinant cu un
noînăr, se obţine un determinant egal cu produsul dintre determi•
nantol iniµal _şi acel număr.

Enunţ prescurtat: Prin înmulţirea unei linii (sau coloane) cu un număr,

determinan~ul şe înmuţţeşte ·cu acel nuinăr. ·

_Demonstraţ~e

Fie -/l = Iau J un deter~nant de: ordinul n ·oarecare şi fie A' determinantul
care se obţine înmulţind elementele liniei k a lui A cu nwnărul i..
Dezvoltînd /l' după linia k, rezultă:

fl.' = Âakirl'tÎ + Âllft2 rk2 + ••• + ),ahnrkn =

= A(akl rkl + ak2 rk2 + •·· + aknrkn) = A~.
O demonstraţie, da asemenea foarte simplă, se poate obţine aplioînd direct definiţia
determinantului (v. exerc. 111- b de Jo. sflrşitul acestui capitol.)

· 1n mod . absolut analog se procedează in cazul : cind se- inm.ulteşLe o

coloană ou un num~. , ·.

Dacii. toat.e eleinantele liniei lt ale unui deterini.o.ant sint înmull,it.e cu un acelaşi numiil·
I, aţunci convenim să spunam,-aplicllld teo.i·ema .l.t: i. se poala d4. tri fa.el(),. de pe linia I..
 Ezttnplu
Fie:
2 6
6. = 1 o -·a •
5 25 10
Dtnd tn factor pe 2 de pe linia 1 şi pe 5 de pe linia 3, rez~ltă, contor~ leo~mei 4

1 3 2
â= 2· 5 1 o -3 .
1 5 2,

Corolar
Dacă două linii (sau ooloe.rio) nle unui determinant sint propor-
fionale, atunci A = O.

Demonstraţie

Să presupune~ că dol.ii linii (colo~e) ale lui A sini propor{;i~nhle. Ntiîbîd

cu ). factorul de proporţionalitate al_ acestor linii (respectiv coloart~), rezriltl:
Dacă Â = O, atunci cel puţin o linie (respectiv coloană) a lui A are toate
elementele egale cu zero; deci, conform propoziţiei de Ia pagîri.â 46, avem A = O.
Dac~ A=I= O, atmi.ci, aplicind teorema 4, obţinem: A= )./i', unde A' este
tin dete~n:i.înant avfud două linii (respectiv două coioane) egale; deci, conform
· corolarului teoremei 2, rezultă A' = O; deci li = O.

Exemplu
Fie
2 1 3
-2 7 4
ll=
-1 -- --1
2
3
2

Deoarece liniile 1 şi 3· slnt proporţionale (au = - 212ij, _j = 1, 2, 3), _rezuţtă, ap.licînd

corolarul anter:ior, A = O, ceea ce se poâte vel'ifica ~cutind A prili unul din procedeele
expuse anterior.
Fie A=· laul un determinant de ordinul n oarecare şi keN, 1 < k ~ n.;

T_eorema 6
Dacă fiecare element ol liniei (sau coloanei) k a Ioi ll. este 11UDI
+
~e doi termeni: a_u = a;,1 + a;1~ ... , ~lin.= a~1l. a;~ (respectiv: CZ1J1 =
+
a 1~+ aiA, ... , 4nA = ~ a;;,J, atunoi A se poato scrie ca sumă a doi
 +
dotcrmioant,i, A= f:..' .l ", astfel incit: în linia (respectiv coloana) k
a lui Li' tigurcazll elementelo air 1, ••• , a;,n (respectiv a;," ... , a;,k),
inr în linia (res11ectiv coloana) k. a lui 6.." figurează elementele
a; 1, ... , aj111 (respectiv a~,u ···~ a;,,,);' ccloialte linii, respectiv coloane,
alo fiecăruia dintre determinanţii A', f:.." sint egale cu liniile (ros-
11cctiv coloanele) ~orespunziitoaro alo determinantului A.

Demonstraţie
DezvolUncl A după linia k, ob~inem:
.A = (a~l + aii1)r,11 + (ai,2 + aii2)rh~ + ... + (aiin + aiin)I'kn =
= (a;,1r1,1 + a;,2r1&2 + ... + a1nr11n) + (a~1r,u + a;;2r112 + ...
.. . . . . . ... .

_.. ln ~od absolut analog se procedează pentru coloarie.

Teorema· 5 se generalizează fără dificuitate pentru cazui iii care fiecăie
elemenţ al unei linii (sau coloane) este suină de p ţermeni.

Exemplu
2 1 s
. Fie l!i. = 1 -1 5
a+ 2 2a - 3 1-a

' un4e a este un ~umiir re11I Qarccare,

Ccintorm teore!)lei 5 avo!ll:
2 1 3 2 1 3
Â= 1 -1 5 + 1 -1 ,5

a 2a 1 2 -3 -a

Egalitatea anterioară so verifică imediat: calculind direct, se obţine â ::i 84 "'-- âa; iar
determinanţii din membrul drept sînt ego.li, respectiv, -3 -6a şi- 3a + 37,

Corolar
Dacă la o linie (sau coloană) a unui determinant se aduni!. o altă
linie (respectiv o altlt colonnii) înmulţită cu un nnmu.r, se obţine
1lli. determinant egal cu dotoriiii.oantul iniţial.

Demonstraţie

Fi~ f:.. ..:.... Ia0 ! un determinant de ordin~l n oarecar~ şi k 1 l E N, 1 ~ k,

!.i ~ n, k=f= l.
 Să presupunem că la Unia k adunăm linia l 1nmullili1 cu nwnărul 1„ Apli•
cind teoremele 5 şi ai, obţinem:

............................ ~~i- . ~~~ . .-:_·. ~~~ I

I
............................ - ........... ··-~ i+ ak1 ak2 •·· a11n

.. .... . .... . . . . ..... ... . . . ..

· ann
alt a12 ... a1n

a11 a,2 ··•· a,n

+ :;>.. •••••••••••••• - t:J..
a11 ai2 ·.. ' a,n

«ni an2 ... 4nn

ln mod absolut. analog se procedează pentru coloane.
Corolarul so generalizează fără dificultate pentru cazul in care la o linie
(sau la o cQlQană) a unui determinant se adună suma. produsel_or altor -q linii
(respectiv q coloane) cu numere (2 q n.....; 1). < <
tn loc de suma produselor unor linii (coloane) cu numere se mai spune- combina/ie
liniară a respectivelor linii (coloane).
Sîntem 1n măsură. acum sii infticăm procedura care trebuie: urmată pentru·.
a calcula intr-un mod expeditiv un determinant dat:
1°) Utili:ind corolarul teoremei 51 se fncearcă să se obJină pe o anumită linid
(sau coloană) cît mai multe elemente egale cu zero;
2°)
I
apliclnd corolarul teoremei 3, se scrie dez"oltarea determinantului-după
elementele liniei ( sau coloanei) obţinute d1ipă transformările efectitate la pct. 1°).
Pentru prescurtare, conxenim ca in cazul ). = - 1, în loc de: ,,la linia
(coloana) le adunăm linia (coloana) l înmulţită cu -1" (le =fa; l), să spunem: ,,din
linia (coloana) le scădem linia (ţoloana) .l".

Exemple
1°) Fie:
i -2 1
 ·= ..:...4 2 5 „
.-1- 3 2
Pentru a obţine pe Jinia 1 două elemente egale cu zero procedăm astfel:
la coloano. 2 adunii,m coloana 1 înmulţită cu 2 1 iar din coloana 3 scădem
coloana ţ: obţinem:
1 o
-4 -6 .09 -:-"'. 1--6 91 '
5-. . .:..:. 1' ;::;: .'T" 6 •.,..
·•. ~-
t.r.:
= - v"9•....
3 5 -1

46
 ~

'2°) Fie:
i 1· i
â-= a b C
a2 b2 c2
unde a, b, c sint numere reale oarecare. ,
..\.cest determinant se numeşte determinant l'andermonde de ordinul 3.
Pentru calculul A scădem din colonnole 2· şi 3 coloana :1.:
1
â.= a
a2
b --a
o
b''• - a·..
C-a
c2- a2
o
=I b -a C - a
1· b"- - a-" c2- a2
..i--
Dind in factor de pe coloaua 1 pe b - a şi de pe coloana 2 pe c - a,
obţinem:

 = (b - a)(c - a) Ib+a
1
c+a
1
. l = (b - a) (c - a) (c +a- b - a) =
= (~ - a)·(c - a) (c - b).
Schimbind semnele diferenţelor b- a şi_ c - b, rezultă:

= (a - b) (b - c) (c - a).
· Deci: determinantul  este p~odusul diferen/elor care se obţin lulmi, numerele a, b, c
ci~ două -prin permutări circulare.•
•De exemplu:
1 -;·.-. 1 1
·2z 11 3:: ·.:_ (2.t -·y)° (y _ ...3z) (3z - 2z).
4a;2 y2 9z2
3°) Fie;
1 1 1 2
A=·
o 3 5 -2
2 2 o ~
1 4. -,-1 3
Aduntnd la ·linia 3 litria 1. înmulţită cu -2 şi scăzînd din linia 4 linia 1, obţinem:
i
o
1
3'!
1
5 -2
21 3 ·5 -2 11 5· -2
.
Â= ?. ; = o -2 -2 =3(-2)j O 1 1
o
o
o
3
-2
-2
- ... i
11
3 -2 i 11 -2 1

(Am dat tn factor de pe coloana 1 pe 3 şi de pe linia 2 pe -2).

Scăzinci din. coloana 2 coloana
.
~,. rezultu:
. .

= -6(-1) 2+:i·111
' 1 7
6. -6 O o -21 1·1 , -•· 7) = -60.
,. = 6(;__3
-.:,
' 1 -3 1
.
. deZ'.î'oltat. după linia 2 aplictnd corolarul teoremei 3.)
(Am '

47
 Exercltll
1) Să se determine numeralo Inv c;:, şi sign q> pentru fiecare din permu-
tările urmă to o.re:

a) (13 2
1 ~)i b) ( ! 2
1 4
3 /1 ) •
2 , o) ( ! 2 3 4 ..>, •
5 1 3 2 •
r.•)

d) ( 1 2 3 4 5
1 5 3 2 :J; G e) 4
2 .3 4 5 6
7 2 6 1 ;) i

f) ( i 2
8 5 2
3 4 5 6 7
7 4 1 6 :)·
2) Să se scrie ca sumă de ti·ei matrice fiecare din .următoarele matrice:

I 2 1 !l1. li 1 -2 o 3 ;l
I
b) lj. -Q 4 -3 ii
a) i -1 O •,, I 1 1 15 7111 ·
I 5 3 ii 11-7 o 2 1~ l
3) Să se determine matricea X din fiecare din egalităţile urmiţto~re:

1 . -:-2 _ 3 O O 1
b) -5 O. - 4 + 2X= 1 -2 -4 1 O •
15 .-1 5 4 -2 3

4) Să se calculeze produsele de matrice:

5) Pentru Ciecai'e din următoarele perechi de matrice-(Â., B) să se c~culeze

matricea AB - BA. Cind este cazul, să se cerceteze în ce oondi~ii-avem AB =
~ BA.
a)
A= li! _!J, B ~ 1 ! ~li;
b) I'
A= j 1O -1o I' 'I B
cos 0C
= 11JI sin
•
ex -::~ :11;
c)
A= !I! al!I,
1 B = Iii ~11·
 6) Su. se calculeze produsole de ·matrice:
1 i l
l 3 1 I I 1 -1 l'a
b c•
I
IZ IZ

a) I1 2 1 2 I! 21 -1
o
1 !.
I' b) 1' c
b al I
'I 1
I, ! b h
2 3 1I :t 1 1i C C

l Ol o 2!1li• 110 o '>

_,I
li fi
I
1 011
o 1! iO . ,.ilQ ,.,
c)
1 o!I -11-~ o Dii' d) -1 011
il1
111•
O''li
1 1 3i
l1 -1 2
li! 2 3
3'2 1I· 2 5 2
ej -1
I~ 2
3
1
-i -,-1
4 ...:..1. i -2
-2 2 1
se
7) Sii arale că, oricăre nr fi « 1, «:i, .•. , cr:8 , ~i, ~2, ~:i E R {cel puţin un (iţ;.
fi cel putin un ~i nenuli), matricele · · '

«1 t4 o Io o o·
A= ~3 QC..,i o B~lo o o
«s «s 9, ~1 ~~ ~a

sînt divizori ai l~i zerci!, i~ !ltînga, respectiv la cl~;eapt3:, in JJ(33 •

8) Fie matricele:

-1 o 3 6 1. -3 o 2 o
Â= ~ 4 p ; B= 2 2 3 C= -1 3 -1
1 1 2 -1 4 -2 5 o ....:.7

Să se verifiM etaIIibtile:

A(BC)....:. (A.B)C; A(B + C) = AB + AC; (A+ B) C....:. .Ac+ Bţ.

9) Fie A o matrice pătratu de ordin n oarecare. Se defineşte prin r~c,frenţ,ă

puterea AP(pe N) ~ ~o.trţcei A in mpdul următor: Ai= A,
,,.ÂP :_A• Ai>-i(JJE 1.V, p ~ 2).
Să se demonstreze prin inducţie ~ompletă că, oricare ar fi pe N,- p ~ 2,
are loc egalitatea AP-1 • A ....:. AP.
10) Să se calculeze mittt-icele: ·
s -.212
1 1 -1 2
a) II :o 1
1 2
o b) 4 -3
4 ....,....4
41 •
sl ' C
)
li? 1. !13.
.. i ,
I ...,
lil v1

d) li: -111~
2 I; e) I
11 cos«
sin li
-sin«
cos « Ir ; f)
3
2 -1
-2 1
1
n
.
_;2 3 o
49
4
 ii) Fie matricele:
'!;i o ono
,,o - i o Q.;·,· 11-i o o 0
l 11-1 o o o·,.,.
A=;·o
. I

.! •
:i. o O;,.
C-'' O
--1 o1. (f;.
O:
o -1 ·o,:•l o o::' o
~
-1
i;o o o 1 \1 B= 11
II
O
O o o 111
·1
-11 o o 1 ::
I

(i) Să se- arate oă au loc egalităţile:

A 2 =B 2 =C2 = U4 ; AB=BA=C.
(ii) Utilizînd egalităţile (i), să se arate că:
ABC= U4 ,. BC=CB=A, CA=AC=B.
i2) Aplio1nd definiţia determinanţilor ( § 3, pot. 2) să se stabilească:
a) senme-lo produselor ax 2az,a33a41 şi .a13a2~a31a4• care intervin in calculul
unui determinant de ordinul 4. · ·
h) semnele produselor a 13a 22a 36a 41a51a65 ' şi a10a 21a32a46a 03a6, care intei·vin
in calculul unui determinant de ordinul 6.
c) semnele produselor elementelor diagonalei principale,· respectiv· secun-
dare, în cazul unui determinant de ordin n oarecare.
13) Fie  . Iaii I un determinant de ordin 4 oarecare. Ţinind seama · de
definiţia determinanţilor, să_se stabilească numărul termenilor lui  care conţ~:
a) elementul a 23 ; b) produsul a13a22 ; c) produsul aua32a41•
Să se arate de fiecare dată termenii corespunzători.
Generalizare Ja cazul unui determinant de ordin n oarecare.
14) Fie  un determinant de ordin ,i oarecare. Aplicind definiţia dete1'Dli-
nanţilor, să se demonstreze propoziţiile:
a) _Dacă toate elementele unei linii a lui  sint nule, atunoi Â-= O (v.-yi
§ 4, · pag. 41). ·
h) Dacă se înmulţesc toate elementele unei linii ~ ;lui  cu un acela.şi
nu.măi' )., atunci se obţine un determinant egal cu 6,"). (v. şi § 4, teorema 4).
· c) Dacă toate elementele lui ~ situate deasupra diagonalei principale sint
nule, atunci  este egal cu produsul elementelor diagonalei principale (v. mai
departe exerciţiul 21). . .
1.5) Să se demonstreze, a plicind -definiţia determinanţilor, că oricare ar fi
~E .R are loc egalitatea: ·
llit a12 a13 a1-1- a1o
·a., .
•1 4o..2 ass . a~-1 0:25

a:i1 as2 o o o = o.
1%41 a4s o o o
aăl U52 o o o
i6) Aplicind regula l!ll Sanus, să se calculeze u1·mătorii . determinanţi: ··
· 1 1 -2 3 . a b b a b b. I \ a· b. b ! I
a) 5 1 4 ; b) a a b\; ,c)\
b a a ; d) . i _ a a ·
1

1 -1 i 2 a a a b b a 1 . .1 O 1 a
 · 17) · Aplicind corolarul teoremei 3 ( § 4), să se calculeze urmiitorii deter-
minanµ:
1 -2 ') .
_a
7 i; b) 3a
-21
.:....3 2b 1 a -bi
a) 3 5 7 3b ; c) -a 1 C ;
2 -1 5a 11 5b 91 b -c 1j
1 o o 2 1 4 3 2
·: d)
o 1 o 3 2 1 4 3
a o 1 4· ; e)- 3 2 1 4
a a o 5 .. 4·3 2 1
\
18) ..\plicind în mod convenabil proprie~ăţile determinanţilor;să se calculeze
următorii determinanţi: · ·
:1\~:(,~.
5 -2 6 1 1 "1- 1 1. 11
· a) 15 -6 1S b) .1 2 · 3. : . c) .1 1 + a 1 ;
2 1 2 1 2 6 T
1 . 1 1 +b -
a - b :r,(y -. z) 8 . 2a.b a2 + b2
d). b --c y_(z - a;) 5 ; e) a + b
2 2 2ab _
c - a z(x - y) -3 a +b . a +b
sin 2x s!n (x + ~)'._ ,s~n (x + y) 1·
f) sin (x + ~) _ sm'2~ - sm (~ + 1) ;
sin (x + 1) sin(~ + y) sin 2y .
-
f (b +2 c?
g) j b ••
a 2

(c+a)~
a
b2
2

a h) a2
a
....:... be
1,
b2 - C(1, · - c2
e ·r
~ ah - -~
_ c3 c2 , (a+b) 2 .,. ax+.b+c a+bx+c. a+b+c:c .
). . -~
a.:.. b - c 2a 2a
fi) . 2b b- a- c _ . 2b..
2c i,, ., 2c. c.-a-b
I
sin 8 cos 9 p cos 8 cos 9 - p sin 8 sin 9 I' ·
.
I
.j) sin 8 sin .cp
cos a
p_cos_-~ sin 'P
-psinO
-,p sin 6,cos 9. . ;
· O ·1

!
-'
;-'. 1· · · j s~n~x cos2x ; . s!n ~- c~s x ·
1 I
k) co! x cos~ cos y . ! _ ]) , smJ~ cos 2;3 sm ~ cos ;3 I;
. cos 2x cos 2~ cos 2y , ·sin:iy . cos 2y• sin y cos .y I I
m). cos«
1 1
sin«
1
sin 2a. . n) Ict;
ct("Px
2x
1
1
ctg
tg CIC + ctg2i
ix
;
' · I clg 3a:·
cos3a: sin3:.t sin3 2x 1 2 tg " +
(1 - tg:!:i:) o,tg 3x
1 2 .3·1 .. .I11
1 1
4
i
4 1 .!I 13 !4 ..
-1 ') 4 -. ) !a
1 1 1
b C -d :.
I
p)
1 1 4
1 i. 1
!I; i! q) -1 'I" 1 '·_ r ·a 2
-1 2 s I 14i
b"'.- r."J. d'!:,
b' ~i d/• I
..
51
,....
 l+a .f 1 1
11 1 1 1
i 1+b 1 -1
s) I :a !a C
ca
d
da t.) 1 1 i+c 1
Ia 4
b' c"- d~ 1 ·i 1 i+d
1 o 1 1 1 1
b i i 1 cos« cos~
-1 C i cos ex 1 cos y
o -i 1 cos~ cos y 1
3 6 4 -2 11 1 1 1 1

,~
11
6 5· 4 1 1.+a 1 1 1
_w) 1 5 3 z) i 1 1 1+b 1 1
12 9 6 -3 1 1 1-+ C 1
7 3 4 1 1 1 1 :t+d
. 19) Fie matricele:
o o
!I
11· -1
o 1 O
o o
O ii
o lii'' B.:_
I o o O 1
1 OI

A=: O -1 o o o
li o ~ ~ -~ ;i I o -1 o o

O 1
o o
o o -1
o
o
~I.
-1 O o ~I
Fie iiiatricele X de forma:
X= «A+ ~B + yC + ~U4 («, -~, y, ~E!l).
Să se demonstreze echivalenţa: (det X= O)<-=> (X= 04).
20) Să_ se rezolve ecuaţiile:

1-x 2 3 4 :,; a b c
2 3-:i; 4 1 ci:i;OO O
a) 3 4 1-i 2
== O; b) b o X o = ;
4 1 2 3-x c O O :i
xa a a a 1 cos ('t o o
l x a a cos :i; 1 COS IX cos~
c.) I =0; d) =O.
la ax a o cos« 1 cos y
la a ax o cos (3 cos y 1
21) Sli. se demonstreze prin inducţie completă (nplioînd corolarul teoremei
3) că dacii toate elementele unui determinant do ordin oarecare situate de aceeaşi
parte a. diagona.lei principale &int nule, atunoi determinantul este egal cu produsul
elementelol" diagonalei p1•.incipale (v. mai sus exerciţiul 14 o).

52
 22} Utilizind rezult.atnl anterior, să se calculeze determinanpi de ordin n
(n numărul natural arbitrar):

! -1 a a a
;c::.:
1 1 1 ...... i
-.~
a -1 a ... a 1 1 + a1 1 1
a} a a -1 ... a· b) 1 1 i + a3 1
• • • • •• • • • a • • • e • e a e • • • I I e I I • I I I e 'li I I I I I I I I I I I I I I I ■ I I

a a ...
1 ••• 1 + 1Zn-J.
-1 1 1
; •• -· . j - •·.. " . ' ·-.
(generalizare a exerciţiului 18z)
23) Să se demonstreze prin inducţie completă că determinantul Vander-
monde do ordinul n (număr natural arbitrar):
1 1 1
ai a2.,
ai a-2
0-n
.a;.
..
! •. • • • • . • • • • • • • • • • •

a,n-1
l 0·i:i-i
2 ,.. . "·-"""'
n
esi~ ;ga1 eu p~~ci~s~ tritW'br dif~renţel~r ai ~ a;, i ~ j <i ~ ~-
 C~pltolul 11

Sistem~ de ecuaţii liniare

i 5. Re„ula lui Cramer

lu capitolul introductiv (pct. 2) a fost formulată regula lui C~amer pentru

sistemele (compatibile determinate) de două ecuaţii liniare cu două necunoscuie.
In prezentul paragraf, această regulă va fi extinsă la sistemele de n ecuat.ii
>
liniare cu 11, necunoscute, n 3 (v.. şi introducerea Ia § 3).
1. .Pentru a -pregăti teorema care formează obiectul paragrafului de faţă,
vom den1onstra mai ·1ntîi o lemă ..
Se ştie ( § 4, pot. 1) _că dacă A= I au I este un determinant de ordin n,
atunci; pentru orice k E N, 1 <: k ~ n, avem:
.a11 rlli + ak2 rk2 + ... + akn r,rn = Â
·{dezvoltarea lui A după linia k)
şi, _pşnt~ o~ce l E J.V, 1 <: l <: n, avem: ...
tlu ru + '½r r2r + ••• + °'nl rn! = Â
(dez,,llltarca lui A după ooloana l). .,
Ke punem pţoblema determinării
rezultat~lui care se obţine efoctu.ind suma
produselor dintre elementele unei Ii~ii (coloane) şi complemenţii algebrici ai
eiem:ente.lor corespunzătoare ale· altei linii (respeotiv coloane) (corespondenţa
tnti:e elementele ·linie~ i şi eiementele liniei k-/- i fiind.definită în modtil următor:
lui ait ii corespunde a~u lui ai2 îi corespunde ak2, ••• , lui auz ii corespunde a11 n>·
· Răspunsul este dat de următoarea
Lemă
: Pentru orice pereche· (i, k) de numere naturale, 1 <: i, k <: n, i ::f= k, aţ,-em:
; .~. · ·.. · :~. · a.it r1c1 + ais r1e2 + :...+ ain·r1ni = O; .

f!Î pentr:'11, orice pereche (j, l) de nu,~ere naturale, 1 <: j, l <: n, j =:f= 1, ac,em:
ali :r:ir + a21 r 2Z + ... + ~ rnt = o.
Adică: sum.a prod'!,Selor dintre elemente"te unei Unii (coUJane) şi. complemenţii
~lge~rici ai elementelor corespunzăloare ale altei linii (respectiP coloane) esle
nulă.
 Dcmonstraţle

Să. notăm cu .l' deL11rminantul .care se obţine clin A inlocuind-linia k cn

linia i, în sensul următor: 0,1.1 se înlocuieşte ou an, a1i2 se inloouieşLe cu am ... , a1us
se înlocuieşte cu ain' Celolalte Jinii ale lui li rămin neschimbate în A'.
Notind cu a;, 1, ak2 , ... , aiin elementele liniei k a determinantului A', ;:ivcm
deci: · ·
~;,i = aci, a;,2 · ai2, ..., ai.-n = .ain•
NoLînd cu r.;..1 .c~1-p.r,l1;nnentul~gQbl'io,.1n b/ al lui a;,i,_a:vem; r;,1 =:rh1(l =
= i, 2, ... , n) - ·ceea ce este evident. dâcă !ie ţine :seama fde definiţia compJe-
menţilor algebrici şi de faptul că li' se obţine clin li modificînd doar linia k.
DezvolUnd li' după linia k, obţinem:
/:i' = a{1 r;,.l +. a;,2 r~2 + ....+ a{n fi.-n = ail rkl +
+ ai2 rh2 +••• + ain rkn• . .
Dar, deoarece determinantul li' are liniile i şi k egale, rezultă A' - O
( §. 4, coroi. tţorom·a 2). Conchidem: _ _ ..
Oil rk1 + ai2 r112 + ... + ain rkn = 0.
Egalitatea a doua din enunţul lemei:se demonstrează 1n mod perfect analog:
2. Fie acum sistemul de n ecuaţii 'liniare cu n necunoscute: ·
..
a11x 1 + a1,2X2 + ... + l½nXn = bi,
a:11~ + a x + ... +·a;nx~ = b2,
23 2

Determinantul: '
a1i a12 •·· a1n .
a~1 a22· •·· a2n

ani- an2 · ... • ann-1 -

se numeş~e determinantul sistr;mului J' .. Şi- se notează, .mai-simplu, cu AS.
Conv:enim să notăm cu AJ:c: k. deter.min~tul c.are se obţin~ înl~cuind tn.
Aer coloana coeficienţilor necunoscutei· xk .c'ti coloana formată. din termenii
liberi ai ecuaţiilor corespunzătoare, adică înlocuind elementele a.ou a:!k, ... , '1-nk
~e -~ui ÂJi cu, respectiv, b1, b2, ••• , bn.• · ·

'Exemplu
'
Fie sistemul:

2:ti - a:2 .:.;. 3:i:9 - 1,

(J) { .:i:1 .. · · + 5z3 = - 3,·
-'!!xt·+2x:; .. · =. 2.

.,.
 (Modul tn care am scris ultimele doull er.uatii aie sistemului, din care lips~c, respectiT
~2 ţi r~, nşureazA scrierea dalerminanlulul acestui sistem.)
Avem:
2 -1 3
l!.J= 1 o 5
-2 2 o
1. -1. 8 2 1. 3

t:.J,·x1 = ..::.a o 5 t:.J;.-c2 = 1 -3 5

2 2 o -2 2 o
2 -1 1
l!.J:a:3 = 1 o -3 .
-2 2 2

_ Cin~ nici o confuzie nu est~ posibilă, deter~inantul d& şi determinanţii

(/.: = 1, 2, ... , ji) vor fi notaţi, respecLiv, cti fi şi ~.x,,.
/iJ; .x
1~ continuare vom adopta această ultimă notaţie.
Vom demonstra acum următoarea

Te or e ni ă (Regula Im Cramer) . . .. . ... . ·•

:oiicii il. 4= o, atonei sistemul 3 are soluţiâ uriicl
( ~1 1 ':2 ,.,., t:.~n) ·
Demmistraţie
Pentru a degaja esenţa demonstraţiei care urmeazli., să reluăm sistemul de două ecuaţii
liniare cu două. necunoscuto (v. capilolul inlroductiv).
a11z1 Ţ ai2Z1 = ~1• •'
{
awX1 Ţ a22:l::i = b2.
Înmulţind ecuaţia 1 ·cu ~zh ~~naţia 2 ~u, -.a.1 2 _şi adunind membru cu membru se
obţine o ecuaţie_ care conţine necunoscuta z 1 ; anume, cu notaţiile adoptate anterior în
acest. paragrar, se obţine ecuaţia:
Zi • l1 = l1.x1•
Apoi, lnmulţind ecuatfa 1 cii -â21 , ecuaţia 2 cu a.11 şi adunind membru ·cu riiembru,
ae obpne ecuaţia co.ro conţhio necunoscuta ~3 :
tes • l1 = 6..3:s.

Dacă Jl =I= o alu.nci, după cum se ştie,

.
( !:..xi ,
/1
6
.ri) este soluţia unică a sist~~~ui
l!,.
considerat.
Se oiJsorvll. că, deoarece în l1 avem: a,;= rl; --au= r2~ - a2J = r12, au= r:iit~
rezultă 1!!'1, pentru a obţino ecuaţia: -..
.... .,,; .., . ..,;

zi· A =-A.21r, {l "7:' 1, 2),

!'
am t~ulţit ecuaţia 1 cu r 1 1, ecuoţi~ !l cu 21 şi am adunat apoi membru cu membru.
d ă ,_°_m ~ăla ca, !n cazul genol'al al sistemului cS do n ecuaţii liniare cu n necunoscute,
ac uuuulţim ecuat1a 1 cu r 1 1 ecuaţ.io. 2 cu r 21 ••• , ecuaţia n cu I'nt (unde l-este unul
!oarecare diD-numeNle 1, 2~~ .. ,·D) şi·~Jll)Î ,,dunAm~~~~-~u.- m ~ c~J~ n ~ rezul-
tate, se obţine ecuaţia:
:r1 • ~ = ~;i;l•

Pentru simplificarea scrierii, vom considera cazul n = 4, adică vom consi-

dera. sistemul:
+ a 12x2 + a 13x3 + a14x 4 = bu
a 11 x1
a21X1 + a22X2 + a23X3 + a24X4 = b2,
(J')
a31X1 + a32X2 -+ a33~3 + a:wx, = b3,

ţlnX1 + a42X2 + a43X:i + ll44X4 = b4,

Fie l unul oarecare din numerele 1, 2, 3, 4.

In,;:11ulµnd ecuaţia 1 cu r 11, ecuaţia, 2 cu r 211 e~uaHa 3 cu r 31, ecuaţia 4 cu,
r,1 şi aduntnd membru cu membru cele patru ecuaţii r~zultatc, o~ţinem:
aur1cX1 + + a13rJLX3 + a1,1r11x-t +
a~:l1tX2
+ 021r21X1 + ll22r21X2 + a23r21X:i + 024r21X4 +
+ <l:111:':,rX1 + a32ra1:t·2 + 033r3zX3 + ll34r3tX4 + (1}
+ 041r,11X1 + a42r41$3 + a~3r41X3 + a44r111X4 =
. = b1I'11 + b2r2, + b:ir:11 + b4r41•

Se observă. că in primul membru se pot da factor\ necmwscutele Xi, x 2 , x3,

x 4 cu următorii coefţ~cnţi:
coef. lui X1 =auru+ a21r21 + 031rs1 + a41r,u;
coef. lui Xa =auru+ a2ar2l + 032ra1 + a,2r41;
coef. lui X3 = a1ar1l a2:1r2l + + a33r31 + 043r41,
.
coef.
.
lui X4 = a14ru a24~2,1 + + tls,ars, + <L44f41•
.
A plicind lema de 1~ ~ct. 1, rezultă că P,entJ:'11 q,;icare j =I= t avem:
lllJ r11 + aa, r2l + llsi raz+ 04i P41 = 0.
Pentru j =l S'=1ma corespu~z~toare ţsţe tocmai dezvoltarea lui 6. după
linia l:

auru +a2tr21 + a3irsz+a.ur..1z= A=frO.

Deci, dind tn factor in primul memb~ al egalită,ţii (1) pe x1 , ~ . x3 , x4,

singura necunos.cut~ a.I cărei co!}Ocient. este nenul .;ist~ x; iar ac~t cpoHoient
este detcrminantui A al siste~ului J.
Ohservîn~, în ~calaşi ti,lll:p, că ~emh~u, al doilea al egalit~ţţi (1) oetc toow,~
dezv~Jtarea după coloana l a dete~ir\a:iitului A.xi, rezajt~ că !?galitatea (1) se
scrie: ·

57,
 DlnQ. lui Z S\tccesiy valorile ·1, 2, 3, 4 '?bţinem-·eietemul:i
.. : . '·'
X1Â = Â.r1t
(cS") . -
: Xg Â. ::::::: Â.r~,

_X3Â. 7" Â.r3t

x4 Â = .6,:c,1•

i
Evident-, orice soluţie ·(~1, ~ 2, 3 , ~.1) ~ sist.omului J este soluţie a siste-
mului ~•, deoarece, aplicînd egalităţilor:
ai·1~1 + ai2ţ2 + a1 :aţ3 + auţ4 = bi, i = 1, 2,. 3, 4
transformările pe care le-am aplicat anterior sistemului J se obţine ţÂ = Âm
l = 1, 2, 3, 4. .
Insă, deoarece •Â =I= O prin ipoteză, rezultă că sistemul ~• nre soluţ-ia unică
.O.xi , · .A_..2 1
A..-3 ;.Âx-1_)· • •·
( A . . ll. -A· : :â
Deci sistemul J nu poate avea dectt cel mult aceostă soluţie.

Să arătăm că, efectiv, (Â:ci , A-1i?, Ars, Âz") este soluţ,ie· a sistemului J;
· .1 A .O. ll.
adică să de~onstrăm următoarele egalităţi:

a1i
.Azi
T + ~12 AA_..2 ·+ a13 TA.ra - 'h, TA:c-1 = b1,
1-·

- llzi
"ri T
·+:·au T.Azs +_a2a·. T.A:cs + "2,.T
Az,
= b21
(2)
Osi .Azi
A
+ a32 .A:i:a
A
+ Oaa ..Âza
A
+ Ost ,A
.A.:r, = bs,

-~ +
au. :.1.ri. . A
Az +·
a,12 -.Aza ·+ a,13·_
4
3
iz· = b,.
a44 -"
ll. ·

Să" demonstrăm prima· dinire egalităţile anterioare.

lnmulţind cu Â. în azn1:,ii membri, ~ceastă egalitate devine:
Oi~Â:c1 + a12.6.:2 + ais.6.:c3 + a1'~.t, = b1Â.•
.Dezvoltînd· ~:c1 după coloana 1, .6.:c2 după coloana 2,. .6..:r3 du.pă colo:ma 3
şi .6.:c4, după_ coloana 4,, obţinem:

ai1(b1r11 + b2r21 + b:1rs1 + b~r41) + aui(b1r12 + b2I'22 + b3I'39 + b„r42) +

+ ·a~3(b1P1a + b2r23 + bsI'33 + b4P 43) +a14(bil\".+ b2I'24 + bsr:i, + b4I',u) = b1.6..
· Dind factori în primul membru pe b11 b2 , b3 , b~, se observă că b1 are drept
coeficient dezvoltarea lui  după linia 1, în timp co coeficienţ-ii lui b2, b3 şi b4
sînt ~ot,i nuli, conform lemei _de la pct. 1. Conchidem cd primul membru se
reduce la produsul _b 1 6., şi egalitatea este verificată.
ln mod analog· se demons_ţrcază· şi ~elelalte t~ţ!i egalităti de la (2).
58.
 Rezultă că (~ZiA ,ă,:,ţ·,
A â
.i.1:L .6,ir') este soluţie .a sistemului :~.
A
Tn sfîrşit, din prima parte a demonstraţiei rezultă oii· aoeastă ll,Oluţie este
unică.
Se constată fără dificultate că esenţa raţionamentului utilizat pentrtt caiul
particular n = 4 este aceeaşi dacă se consideră un sistem oarecare de n ecuş_µi.
liniare ou n necunoscute (cu determinant nenul).

Exemple
1°) Fie sistemul•

Obţinem imediat:
2 -1 1
A= 1 O 3 = -8-;1-0;
--1 2 -1
1 -1 1 2 1 1
l\~= 2 O- 3 :_ -1; l\0 = 1 2 3 = 1;
-1 2 -1 -1 -1. -1
2 -1.
"1z = 1 O
-1 2
DeCJ. soluţ·-ia sistemu
. 18
1m. este: (- , - -1. , -_ .
S
5)8
2°) Fie . sistemul
x+ y+·z=f,
(8) ax} by +.
{ a,2,x + 1J2y + c2zc; = k,
',. = k'I-.
(a::f:: h, b ::f= c, c-;- a).
-Se observă imediat oă· determinanţii .6., l\~, ~u, â: stnt determ.itt?-t-i
V.a.ndermonde. ~Se. o~ţine:
â = (a - b) (b - c) (c - a.)+ O;
l\:1: , (k - b)'(b - c)(c -'Ic);
âu · (a - k)(k- c}(c - a);
l\: = (a - b)(b-; k)(k- a).
Soluţia sist.emnlui este:
(. (Ic - b)(c - Ic) (a - le)(/~ - c) (b - k}(k - atl
LAf&•-•iHc•-.a) .~ -(•--ii(.- - ~} ' - (.b-- c}.(o-cs)J. •
 3°) Fie sistem\ll:
z-tu+. z+u=6,
,•I I • ••

x-y+2z-ii=2,
(§)
~,;+ '!/,- z+ ~~~,
:e + y + 3z - " :::: 2.
Se obţine:
1 1 1 1
:1. -:1. 2 -:1.
Ă= = -14=f=0,
2 1 -1 1
1 1 3 ~1
6 1 1 1 1 6 1 1
2 -:1. 2 -1 1 2 2 -:1.
d:,;=
3 1 -1 1
= -14; du= 2 3 -1 1
,= 1~.;
2 1 3 -1 1 2- 3 -1
1 1 6. 1 1 ţ 1 6
1 -1 2 -1 1 -:-1 2 2
Ă.z= 2 --28; du= =-56.
1 3 1 2 1 -1 3
·i :1. 2 -1 :1. :1. 3 2
Soluţia si!ftemului este (1ţ -:-1,2,4,).

_Observaţii
• I •

1°) ln cazul n = 1 sistemul J conţine o singură ecuaţie cu o singură necu~

noscută. Scriind această ecuaţie
sub forma ·
a~=i.
obţinem: Ă = a, ll.:c: = b. Dacă Ă =I= O, atunci ecuaţia co:qsi~er11tă ·?,îe.. s~\uţia
unică x = ~ _:: :;: :. Regăsi~ aşUel ~~ rez~tat binecunoscut.-
ln cazul n = 2 regăsim regula lui Cr~er fo~\119:tă 1n capitolul·introductiv"
[v. condiţia~) din introducerea la § 3].
2°) ln cazul unui sisten;>. omo,gen qe n ecµ~ţţi liniare cu n necunoscute,
aw,cij i~ c~zul b1 = b2 = ... . b~. . Q~ .se 9bservă. c#rect că n-uplul (O, O, ..., O}
este ·soluţie a sistemului. ·
Dacă a =I= O, atunci, conform t~oremei anterioare, soluţia (O, O, ... , O)
este unică. · '
Evident, tn cazul a =I= O aceeaşi soluţie se 9bţine şi caloulind A~-,,_ ,..
le = 1, 2, ... , n.
· Intr-adevăr: A.z1i = O, k = 1, 2, ... , n, deoarece, dat fiind oă fiecare-deter--
A
minant ll.x11. are toate elementole unei coloane egale cu zero (anume: b1 =
= b3 = .. , = bn = O), n!zulţii ll.:c,i = O, k = 1, 2, ... , n.
(Asupra sistemelor liniare omogene tn genera~, vom reveni pe lo.rg in-i 7..:.)

60
 § 6. SIUen,e de n •cuatll linlar• cu m n•c:uno11ute
ln cele oe urmează vom rezolva. problemo. fundatnentalli po co.re am formu-
lat-o in capitolul introductiv al mariuo.h.ilui; anunte vom arăta. cum ec stabi-
leşte dacii un sistem oarecaro de ecuaţii lininre esLo compatibil sau incompa-
tibil şi cum se deLcrmină,Jn cazul în care sieLemul Mte compatibil, soluţiile
acestuia.
1. Vom defini mai întti unele noţiutii pregătitoare.
a) Fie o mo.Lrice A = li au li cu n lin.ii şi ni coloane (i = 1, 2, ... , n;
j = 1, 2, ... , ,n).
Fie p un număr natural satisfăcînd condiţiile p ~ n şi p ~ m.
Notînd cu min (n, m) cel mai mic clin~re nwnerele ii, m, observăm eă are
loc echivalenţo.: [p ~ n şi p ~ m] <=> [p ~ min (n, m)].
1n matricea considerată alegem p linii şi p coloane. Elementelo siti1ale
la intersecţia acestor p linii şi p coloane, luate in ordinea în care figurează în
matricea A, formează o matrice pătrată de ordinul p, care sa numeşte s1ibmatrice
de ordin p a matricei A.
Determinantul unei submatrici de ordin p ·a matricei A se numeşte minor
de ordin p al lui A.
Ţinind seama de echivalerlţa semnalată anterior, rezultli cd ordinul maxim
al submo.tricilor (respectiv minorilor) lui A este min (n, m).

Exemplu.
Fie matricea:
1 5 o 2
A= 2 -1 ~3 1 .
o 8 2 4

Ordinul maxim ni submatrioilor (respectiv minorilor) lui A este 3. Se observă că există

patru submatrice (respectiv minori) de ordin 3 ni lui A. ·
Fie p = 2. Să alegem douli linii şi două coloane ale matrice~ 4,
de exemp~u liniile
1, 3 şi coloanele 2, 4. Submatricea B corespunzătoare este formată dm elementele situate la
intersecţia liDillor·1, 9 cu coloanele 2, 4, elementele fiind luate ln ordinea în care figurează ln
matricea A: ·
1--(5)-··-0-(2)
I .. 1
2 -1 -3 1
. I, . I
O-Q)-2-·-®
-deci:

B =li: : 11·
Minorul corespun:rltor al lui A este det B = H.

61
 ~i
. ··' : Se onset'V! i~tCminorii. de orfoe' ordin p (p = :J.,2, •.. , m.in (n, m)> sint llu.li
dacd şi numaţ dacă A · : On,m• · ··
Să demo~străm acum următoaren 'propoziţie:
Dacii A =f= .011.m, atllnci .există un nllmăr naf.llrol r linie determinat,
· r -<: min (n, m), .astfel tncît cel p1.iţin nn minor de ordin r al, lui A e.vte nenul, .
iar toţi minorii-liii A de ordin > r sînt nuli.
lntr-adevă.r: dacă· există cel putin un minor de ordin min (n, m) nenuJ,
ntunci r = min (n,· m); dncii toţi minorii de. ordin. min (n, m) slot nuli, dar ~l
puţin un minor de ordin min (n, m) ~ 1. este nenul, atunci r ? mio (n, m) - 1;
continuînd în o.cest mod, numărul „
este determinat după cel mult
min (n, .m) pa~i.·
Deoarece A =I= 011 ,m, rezultă că va]oarea cea mni mică posibilă a Jui este 1. „
Numărul natural r a cărui existenţă şi unicitate slnt asigurate da propo-
ziţia anterioară se numeşte rangul matricei A şi se notează rg (A). Pe scurt:
- rangul matricei A este ordinul ma::cim al minoril,or neniili ai lui A.
Dacă A = 071,m convenim:. rg(A) = O•
. - ~--~
-E::cemple
/.:·
1°) Fie matricea,
1 -1
A= -3
-1
3
2 -21 : l·
,Se observii: det A = O (de exemplu scotînd - 1 factor-de pe liniă 3).

}Exist!\ însii,mi~ori de ordin 2 ~ lui ~;nenuli; :de exemplu li ~: :1".

Deci: rg(A) 7' 2•
.·2?) Fie matricea.:

A=·· I 1 2 -1
2 ·. 2 1
_, -:1
1

I -5 2 1
Se constată că" toţi cei patru minori de ordinul 3 ·o.i lui.A stnt null.
· Deoa,fece existii. ·mindri de ordin-2 ·ni lui° A nenuli, r~zuUli.: rg(A) :,;., 2.
3°) Fie matricea:
1 1 o I
A==;
I
-1. -2
-2•
1 Oi

I
2
1
4
2
-2
-1
~ I.
Evident: det A = o. Se nraUl.•oi'I. toţi minorii de ordinele 3 şi 2 sînt de asemenea noii.
Deoarece, A =f:: On,m rezulti'I.: rg(A) = 1. · · · ·
(3) Fie A = 1 ai.i I un determinant de ordin n oareco.re.

i••62
 Se numeşt~ dnermin.anJ. obţinut prin bord.arta ~ef-trm,in.cz.ntu.lizi. I "1.1 l un 4e•.
ţerminant de orclu>.
11, +
·l de forma: ·
ciii aia ... a1n ~i .
a21 '½2 ••• O.l!n ~l!

"ni "112 ·••• Cl.nn l3n

«1 «a •·• l1Cn l3n+i
+
unde oc1, ... , «n, ~i, ... , !3n+t sînt 2n 1- numere reale oarecare.
Pentru a pune în evidenţă determinantul iniţial A = I a1.1 I tn determi-
nantul astfel obţinut, se obişnuieşte cn a.cest.a clin urmă s3. fie scos-tu· modul ur-
mător:

a1i ...a·12 0.1n ~i

... a2n
.. ...a22...........
al!l
•
~l!

an1 ... Cl.nn

On2 l3n
«1 0!9 «n ~n.+1
sau, uneori, mai simplu: ;

I ~i
!31
I -..,

Exemplu
«1 '«9 ... ~
'-~~ ~r.+t

Detcrmi~antul obţinut prin bordOJ"e:l deter~inantului ~ I -11

3
I cu «1 = o: ~ - s, _
Pi= - 5, 132 :=: - 2, l3:i = 2 este:
1,- ~
0---3--'
-!1 -5
-2 .
2-
· y) Fie un sistem de 11. ecuaţii liniare cu m neC'unoscute, n şi m fiiD,d numere
naturala arbitrare: ·
+ auxl! + ... + a1m:t'm = bi,

I
a11X1
·
:(J) a21...~·1 ..L
_1
a22..."'3 ..L
I_ •••
-1-
,
a::m..,.,.·m _-.:.... _b!?•

~~:;1·~ ~~:;~ ~- :.: '.~' ~~~;~ .. l1~:

0

~fo.tricea I au I (i = i, 2, ... , n; j · 1, 2, ... , m) se numeşte matricea sist.e-

m11lui r1 şi se notează A J', sau (cî.nd nici o confuzie e·ste posibil~) mai sim- nu
plu A. _
Ra~gul matricei A se numeşte rangul sistemuliii J şi se notează rg(J).
D1.1pă cum am remarcat şi anterior [v. a:}J, avem: ·
rg(J)-<: 11, şi.rg(&)-<-llli .
. !
adică: rangul. unui s;.Ytem de ecllatii Uniare nu dep~e itici n~iltariil 't!ciiaţii'-or
§i nici numărul necunoscutelor sistcrrmbti. • .
Fie rg(,f) = r, r :;;a:,. 1.
• Din dofiniţio. rangului unei hiatrice l'ezultii oă există col puţin un minor
de ordin r al lui .A nenul, iar, ducă r < min (n, 111) toţ.i mi.norii lui A do ordin
> r sini; nuli.
Se poate deci o.l1.1ge un minor de ordin r al lui A cu proprietatea de a fi
nenul (pot exisţa mai mulţ~ astfel de minori):
Minorul de ordin r avînd proprietatea menţionatu, o dată aies, este menţi­
nut fix în decursul studierii sistemului J. ·Acest m\nor se numeşte determinantul
principal al sistemului J şi se notează Âprlno.J, sau (cînd° nici o confuzie nu e
posibilă) mai simplu Âprlnc.•

•. So va arăta ulterior că alegerea det~rmlnnittulul principal (în eventualitatea că există

mai mulţi minori de ordin r nenuli) nu influen(ează studiul sistemului (într-un sens care va
fi precizat; v. observatia după cololarul 2 al teoromei lui RoucM). ·
Se observă că putem presupune

a1i aia ••• ai„

a21 · a.;i2 ... tl:ir
,ăprlnc. ==
an a,. •.• a,.,.
·deoarece îndeplinirea condiţiei

au 4:iâ ••• tzţ7

aa1 aea ... a2„
=I= o

este realizabilă. tntotdoauna cî.nd rg(A) = r priri schimbarea convenabilii a ordi-

nii ecuaţiilor şi necunoscutelor sistemului J. ·
Necunoscutl:!le x1, x2, ... , x,.,
ai ciiror coeficienţi figtiread. ti1 Apr1na.,
se numesc necunosc1ue principale ale sistemulrii J., iar celela.ltt! il.ecu.iJ.osctite,
xr+11 x,.~2 , ••• , :cm, se nurneso .necunoscut,e secundare ale sistemului J. ·
Ecuaţiile 1, 2, ... , r, ai. cdror coeficienţi Oiii, k, .l = 1, 2, ... , r figurează
tn Âprlnc. se numesc ecuaţiiie ·principal,e ale · si.sle,nului J, iar ecuaţiile r 11 +
+
r 2, ... , n, se numesc ecuaţiile secundăre ale siste,nului J.
Un determinant de forma:
tZit aia ... aj7 bi
tl:!1 an ... "½r ba
...... -....... r.+ 1 <. h<. n
ari a~ ... a,.,. b„
ahl a~ ... ~h-r b11,
obţinut bordind determinantul dprlnc. prin ad11ugarea unei linii ale Ollrei prime
r elemente sînt coeficienţ.ii a111 , a112 , ••• , a,,r ai necunoscutelor principale în acea
ecuaţie secundară care are .în sistem numărul de ordine !L, şi a unei coloane for-
mate cu termenii liberi corespunzători din ecuaţiile principale şi respcetirn
ecuaţie secundară, se numcştP. det"rminant caracteristic al si.<1tenw/11i J.
Notăm:

a11 a12 ••• ll1r b1

a 21 a 22 •• • a2 r b2
= .6car, 11 ; r + 1 ~li~ n.
br
ahl D112 •·· ahr b,,
Rezultă că numărul determinanţilor caracteristici ai sistemului J este
egal cu numărul ecuaţiilor secundare ale acestui sistem, deci cu (n - r).
O b s e r v a ţ i e. ln notaţia unui determinant caracteristic se utilizrază
oa indice tocmai numărul de ordine în sistemul J al ecuaţiei secundare cores-
punzătoare.

Exemple
1°) Fie sistemul de patru ec~aţii liniare cu douil. necunoscute:

(J)
·1 = 1,
2.:z: - 3y
= 2,
5.:z: + 7y
= -1,
.:z;- 1/
-2.:z:+ "°Y = -6.
Deci:
2 -3
5 7
Â=
1 -1
-2
"'
Se observa. cil. rg (J) = 2.
Alegem determinantul principal: .6pr1nc. = I! -~ I: necunoscute principale: .:z:, y; ~ecu-
noscute secundare: nu exista.; ecuaţii principale: ecuaţiile 1 şi 2; ecuaţii secundare: ecuaţiile
3 şi 4.
Sistemul are doi determinanţi caracteristici:

.6C3J', 3 =
25 -3,7 1
2 : .6Clll', t =
2-3,
5 7
1
2
1 -1 -1 -2 ~ -6
2°) Fie sistemul de trei ecuaţii liniare cu patru necunoscute:
.:z: + 2y - + u =-

I
.: 2,
(J) 2z+ Y+ .:- U= 3,
-5.:z; + 2y - 7.: + 7u = 1.

65
5 - Elemente de algebrl superloarl anul m liceu real
 Deci_:
2 -1 ·1
A= 1. 1. -1. •
2 -7 7

Se obţine: rg (J') = 2.
Afogcm determinantul principal: Aprlnc. =
. -5 -7
I
·- .
1 1
I;
necunoscute principale:
:r, z; necunoscute secundo.ro: y, 11; ccuatii principale: ecuaţii!~ 1 şi 3; ccuatii secundare:
ecunJio. 2. ·
Sistemul are un singur determinant caracteristic:
,I
1 -11
-2
Acar, 2 = ~ 1
2 1 3

2. Trecem acum l~ cercetarea unui sistem oarecare de ecuaţii liniare, pen-

tru a rezolva problema fundamentală formulată în capitolul introductiv şi re-

.I
amintită la începutul acestui paragraf. ·
Fie sistemul de n ecuaţii liniare cu m necunoscute:

a11X1 + a12X2 + ... + ll1mXn1 = bi,

(J') ~:1~~ .:. ~~~~2. ~ ::;. ~ -~2~~~- .. .b~,.
an1X1 + an2X2 + ••• T llnmXm = bn.
Să notăm rg (J') _:. r.
Dacă r = O, adică dacă rangul· matricei li aii li este zero, atunci [v. pct.
1, «)]: ai;= O 'pentru fiecare .i = 1, 2, ... , n şi j = 1,2, ... , m. Sistemul J' de-
vine:
O• x1 +O• x2 + ... +O· Xm = bi, i = 1, 2, .. , n.
Dacă există le (1 < k .i;;;;: n) astfel incit b11 =I= O, atunci, evident, sistemul
este incompatibil.
Dacă bi = O pentru fiecare i = 1, 2, ... , n, sistemul este compatibil ne-
determinat, avînd o infinitate de soluţii (două cite două distincte); anume:
orice m-uplu (~ 1 , ~ 2, ... , ;m) de numere reale este soluţie a siste~ului.
Fie r '";;!:, 1. ·
După cum a:m observat antericir_[pct: 1, ,)], p_utem presupune:

au a12 ... a1r

~prlnc. = ..............
a21 ~2 •·· a2r

66
 Fie J' si!itemul format din ecuaţiile principale ale sistemului J, în care conve.,
nim să trecem în membrul d1·ept termenii cnre conţin necunoscutele secundare:

+ a12X2 + ,.. + a1rXr = bi- a1,r+1Xr+1 - ... - a1mXm,

I
f111:l'1

S' U21:l:1 + 022l't + ... + a2rXr = b2 - a2,r+1Xr+1 - ... - a2mXm,

( ) ............... ·_ ................................... .
Or1X 1 + Or2X2 + ... + OrrXr = b, - ar,r+1Xr+1 - ... - OrmXm•

Deoarece t:..J' = Llprlnc. + O, sistemul J~ poate fi rezolvat în raport cu Xi,

·::·. :r2 , ·•• ;,. Xr aplicinrl regula lui Crnmer.-

Ştim că r ,< m (adică: rangul lui J nu depăşeşte numărul necunoscutelor
lui J).
ln pregătirea discutării sistemului J, distingem cu privire la numărul solu-
tiilor sistemului J', ca sistem în necunoscutele x1 , x 2, ... , Xr, Xr+1, ... , Xm, urmă-
toarele cazuri: , - - -
(a) Ir -~~I (adică: rangul lui J = numărul necunoscutelor Jui J).
In acest caz sistemul J' are soluţie unică.

Exemplu
Fie sislemul:
2:i:-- y= 1,
x+
= 3y 11,
-x-2y = - 1.
l\falricea sistemului este:-
2
A= 1
-1

rg (J) = 2; Aprlnc = I! -~ = 7; necuncscute principale: z, y; necunoscute

secundare: nu există. ·
Avem: r= m= 2.
Sistemul J' este:
·2:i:- y= 1
(J') {. X+ Sy = 1-1'.
.Acest sistem are solu~ia unică (2, 3).
· Se observă că,:,;= 2, y = 3 nu verificli ecuaţia secundară (ecuatia 3) a sislemulni J.
Deci J est~ inco_mpalibil. (Problema compalibilităt.ii unui s.istcm de ecna(ii liniare va fi abor-
dată uller1or în Loală generalitatea sa.)

(b) Ir< m I (adică: rangul lui J <_.•numilrul necunoscutelor lui J).

Să notăm cele m ·- r necunoscute secundare ale lui J în modul următor:
:Cr+t = Ai, Xr+2 = ~. ..., Xr+m = Am-r•

5• 67
Orice soluţie a hti J', oa aiatem ln necunoscutele :i:1, x 8, ... , a:,, Xr+i, ... , Xm este
de forma
(;i, ~a, ... , ;,, Ât, Â2, ••• , Âm-r)
unrfo ~1• ~ 2, ••• , ; , se obţin rezolvlnd cu regula lui Cramer sistemul J' ln raport
cu .r 1• •c2, ... , .i:, şi depind de Ai, A2, ••• , Am-r• Clnd Ai, i-. 2, ••• , ''m-r parcurg mul-
ţirnl'a 11111111,relor t•cale, se ob~in o infinitate de soluţii (două. citti două distincte)
ale sislom11lui J'. ·
O I, s n r ,. a ţie. Este posibil ca nu toţi x 1 , x 2, ... , Xr care se obţin re-
zolvind sisll'm11I J' să d<lpindă de fiecare A11 A2 , ••• , Am-r• Eventual, unii dintre
x1 , :r2 , ••• , x, pot să nu depindă de nici unul dintre i\1, Â2 , •• ;, Am-r·

E.r•pn, piu
Fie sistemul:
X+ 2y - 2z = 1,
z+ 3y + 2.: = 3,-
8
4:i:+ y - 8.: =
5
Matricea sist.emului este:
1 2 -2
-1 3 2
i 1 -8

rg (J) = 2; ~prlnc =
I _1
1
231--· 5; necunoscute principale x, ·y; necunoscută
secundară: .:.
Avem: ,. = 2, m. = 3; deci ,. < m.
Sistemul J' Psle:
. { z + 2y = 1 + 2.::
(J') -z+ 3y = 3 - 2::.
Notăm :: = ),,, Aplirfnd regula lui Cramer, obţinem:

10). - 3 4
:I:=--- Y=-·
5, 5

Mulţimea soluţiilor lui J', ca sistem ln :i:, y,::, este mulţimea tripletelor ( tox ~ , ¾,).),
unde ). parcurge mulţimea numerelor reale.

l nlocuind :i: = 10).

--·-,- 3 4
y = - , :; = A în ccuo.ţia secundară (ecua\ia 3) a sislcmu-
5 5
lui J, această ccuatic este verificată, oricare ar fi ). e R. Dr.ci sistemul J este compa-
tibil şi anume are o inrinitnte de soluţii. [Cu privire la problema compntibilită~ii, v. remarca
de la sfirşilul exemplului p~ntru cazul (a).]

Abordăm acum problema compatibilităţii sistemului J.

Ştim că r ~ n (adică: rangul lui J nu depăşeşte numărul ecuaţ.iilor Jui J).

68
 Distingem următoarele cazuri:
(oe) Ir = n I (adică: rangul lui J = numii.rol ecuaţiilor lui J').
In acest caz, sistemul J' coincide ou sistemul J; deci sistemul nu con\inc
ecuaţii secundare. Conchidem că J este compaLibil.
Ţinlnd seama de cazurile (a), (b) examinate anterior, rezultii urm,il.oarC'le
■uboazuri ale cazului (ex):

(ex') Ir= n = m.1.

Sistemul J are soluţie unică.
(Acesta este cazul care a fost tratat în § 5.)
(oc")lr=n<m.l,
Sistemul J are o infinitate de soluţii. Anume, mulţimea soluţiilor lui J
este mulţimea m-uplurilor (~ 1, !; 2, ••• , l;n, Ai, A2, ... , "m-nl unde l;i, !;2, ... , l;n
se obţin rezolvind sistemul J (care coincide cu J') în raport cu x1, x 2, ... , Xn şi
depind de A1, Az, ... , Am,.-n•

Exemplu
Fie sistemul:
(J) { 2.z - y + z = 1.
:z:+ y-2.z= -8.

Matricea sistemului este: ·

A= li: -1

rg (J) = 2; 6prlnc = I: -: I= 3; necunoscute principale: m şi y; necunoscutl

secundară: .z.
Avem:·r=n=2; m=8.
Rezolvind a în raport cu .z, y şi nottnd .z = Â obţinem:

Â- 2 5Â- 7
.z=--, y=---.
8 3

.
M· ult 1mea so Iuţii Ior lui o" este mu I. ' IeleIor - -
ţ1mea tr1p
3
l"- 2
SÂ-
; - --
3
7
; i,) • unde Â

parcurge mul~imea numerelor reale.

(~) I r < n I (adică: rangul lui J < numărul ecuaţiilor. lui J).
In acest caz sistemul J conţine n - r ( > O) ecuaţii secundare şi se pune pro-
blema dacă J este compatibil Rau incompatibil; adică problema dacii exietâ sau
nu cel puţin o soluţie a sistemului J' (format din ecuaţiile principale ale lui J)
care verifică fiecare din cele n - r ecuaţii secundare ale lui J. [Vom demonstra

69
ulterior (v. corolarul 2 al teoremei lui Rouche) că do.că sistemul J este compatibil
atunci JJrice soluţie a lui J' este şi soluţie a lui J].
Rezolvarea problemei este datii ele următoarea

T e o r e m n. (Roucbc)
Conditfa necesnrai şi suficientă ca un sistem de ecuaf.ii liniaro (de
rang strict mni mic decit numărul ecnnliilor) sii fie compnf.ibil este
ca toţ.i doterminnntii curncteristki ni sistemului să fie nuli.

Demonstraţie

Pentl'u simplificarea scrierii, vom considera cazul unui sistem de patru

ecuaţ.iilinia1·e cu Lrei necunoscute:

a11X1 + a12X2 + a,:ixa = b,,

(J')
a21 x 1 + -- - + a,,qx
(/.99:r;,.
...
= b.,,- 3
a3,,1:, + "az-'V:? + a33:i:a = b,,
I a~,:1:, + U~2J2 + aia:1:"J = b,,.
Fie, de exemplu, rg(J') = 2. (Dnpi'i cum va rezulta din r.ole ce urmează,
nici această ipoteză nn re1:1t.rln~e in mod esenţial generalilatea. demonslrat-iei) •
.-\şa cum am mai menţionat, pulem p1·esupune:

' ll11
~prlnc = Ii· a2,
Ecuatii principale: ecuaţiile 1_ şi 2; ecua!,ii secundare: ecuaţiile 3 şi 4.
Sistemul J'' este format clin. ecuaţiile 1 şi 2. ·
ConsLrnim prin bordarea determinantului principal următorii doi deter-
minanţi, cite unul asociat fiecăreia dintre ecua(iile secundare ale lui J: ·
.,.
1 au a121 + a12X2 + ll13X3 _; b, I
a11X1
6.' = I a21 a22 a21X1 + ll22:t·2 + a2sX:i - b2 (1)
: 0-:11 032 ll31X1 + 032X2 + ll33X3 - b.:i i

I au a12 I au.-r, + a,2:r2 + ll1:iX:i - b, l

6." = i ll21
I-----
ll221 021l'1 + ll22l.'2 + ll23X3 - .
h2 : (2)
I an a.,2 . a-11X1 + a-12:i:2 + a.13X3 - b.a !
După cum se observă, primele douii clemente din coloana 3 n ficciiruia din
cleterminantii .:l', •.6." sînt membrii stingi ai ecua(,iilor principale ale lui cS, scrise
sub forma ail:r, + a; 2:r2 - a; 3 .1::i - b; = O (i = ·J, 2). Linin 3 a determinanl.u-
Jui ~• este alei'il uită în moci ul urmă lor: primele clouii olcmenlo alo liniei sînt. coPl'i-
rien!,ii 111wunosr11Lelur prinripale din prima er.un[ie srr.rmclnră (ocua(in 3) n lui ,f,
inr ult,irnul elr,menL al liniei esle mr•mbrnl sl-lng al neei;Lei ecuat-ii, scrisă sub forma
a11X1 + o-,/ri + ll:i:iJ'1 - h:1 = O,· ln moci analog Sll alciH11ieşto linia 3 n clt>l.r.rmi-
nanftrlui .6. ", plec!nd ele ln o a doua ecuaţie secundară (ecua~ia 4) n lui J'.

70
 .Se observă. că în cazul general· al unui eietom J de n ecuaţii liniare c11 m.
neounoscul,e şi de rang r (r < n), numărul determinanţilor de tip I:::.', I:::." este
egal cu numă1·ul n - r( > O), al ecuaţiilor secundare ale lui J.

De cxC'mpln <lac/\ rangul sislcmului 8 consi<lcrat nnll'rior (n ·= 4, m = 3) este 3 atunci

sislcmul are o singură ccua!.io serundai·ă. Prcsupunin<l, cn do obicei:
. .. ..
,, I Ou 012 013
I
I
Aprlnc ·= I. a21 0 22 a23

I 031 032 033

se ob~ine un singur determinant de tip A':

. .l.
Ou 0 12 013I 011X1 , 012X2 -f- 013X3 ~ bi I
A'=
0 21 0 2z a23 II
021X1 + + 023X3 -
a22X2 b2

031 .032 !•-

O:,i3 + 032:t'2 + 033X3 -
Q:ttXl b:i
On a-12 043 041X1 + a~2X2 + 043X3 - b~
.Revenim la determinanţii I:::.', I:::." de _la (1) respectiv (2).
Deoarece ultimele coloane ale acestor determinanţ.i sint sume de patru ter-
meni, reimită ( § 4, teorema 5) că fiecare dintre determinanţ.ii I:::.', A" este o sumă
' de patru determinanţi. De exemplu: ·

au. 012 au au 0 12 012 I

I:::.' - a21 022 0 21 X1 + a21 a22 022
I

I
I
X2
, ..
+
ll31 a32 031 031 032 ~2 l

.I au 012 ll13 a11 013 b1 I

+ ,· 021 ll22 023 X3 - d21 ll22 b21 •·
·~1 032 ~a a31 032 b:i .
Se observă că primii trei determinanţi din membrul drept sînt nuli. Într-ade-
văr,primii doi au cite două coloane egale, iar al treilea este un minor de ordimil 3
al matricii lui J, care este de rang 2 prin ipoteză.
Ultimul determinant din membrul drept este tocmai det,orminantul carac-
teristic, cn semn s~himbat, corespunzător ecuaţiei 3 a lui DAci, notaţ-ia de ~r. cu
la pct. 1, y) din acesţ paragraf, rezultă:. ·

I:::.' = -1:::.carOa· (3)

ln mod perfect analog, obţinem:

I:::." =- ~car, 4• (4)

Rezult1! deci că determinanţ.ii A', I:::." nu depind, do fnpt,, de :t1, x 2, x3 cnre·
figurau în (1) şi (2).
Fie acum_ ( 1; 11 1; 2, 1;3) o soluţie oarecnre a sistemului J', ca sistem în necunos•
cutele x 1 , x2, x3 •

71
 Lutnd tn (1) şi (2): x 1 = ~11 x3 = ~2, x3 = ~s, rezultă atunci:
o
·O
a:,1 ~1 + lls2 ţz + aaa ~a - ba
şi

I au a12 O
Â' = a~ 1 a 22 O
1au a42 a41 ţt + a„2 ~2 + a43 ţo - b,i
şi ~" după coloana 3, rezultă:
1
D<'zvolt-ind Â

Â
1
= (a:11 ~1 + U3z ţ2 + ll33 ~3 - h:,) Âprtnc (5)
şi

Â" = (a41 ţt + ll42 ~2 + a43 ţ3 - b4) Âprtnc. (6)

Din (3) şi (5), respectiv din (4) şi (6), obţinem:
L\car,a = - (ll31 ~1 + a32 ţz + a33 ~3 - h:,) Âprlnc (7)
şi

Âcar;4 =- (a41 ţj + a42ţ2 + a43~3 - b4)Âprtnc• (8)

Egalităţile (7) şi (8) pot fi scrise împreună, in forma concentrată:

Âcar,h = - (a:,1 ţ 1 + a„ 2 ~:? + aha ~8 - b) Âprlnc, h = 3, 4.

În cazul general al unui sistem J de n ecuaţii liniare cu m necun~scute şi
de rang r(r < n) se demonsLrează, în mod perfect analog, că pentru orice soluţie
( ; 11 ţ 2 , ... , ~m) a sistemului J' corespunzător, au loc egalităţile:

(*) Âcar,h =- (ah1ţ1 + ah2~2 + ,.. + ahm~m - b)Âprtnc,

r+1~h~n.
în cont.inuare, raţioniim pe acest caz general.
Să presupunem că sistemul J este compaLibil. Rezultă oă există cel puţin o
soluţie (~ 1 , ţ 2 , ••• , ~m) a sistemului J' care este soluţie a fiecăreia din cele n - r
ecuaţ.ii secundare ale lui J; adicâ:

ahl~t + ah2ţ2 + ,.. + a, /,m - 11 bn = O,

penLru fiecar~ h = r + 1., ••• , n.
Ţinînd seama de egalităţile (*), rezultă:
Âcar,h = O, pentru fiecare h = r + 1, ... , n.
Reciproc, fie fiecare h = r
Âcar,1& = O. pentru +
1, ... , n. Fie (~ 11 ţ 2, ••• , ~m)
· o soluţie oarecare a sistemului J'. Deoarece llprlno =I= O, din egalităţile ( *) rezultă:
ahlţl + a,,2ţ2 + ... + Ohmţm - bh = o,
pentru fiecare li = r + 1, ... , n. Deci sistemul J. este compatibil.·
Teorema este demonstrată.

72
 Corolarul 1
ConcliHa ~teccsnră şi suficient~ C!J, un sisţom ,Ie ecuaţii liniare sl fir,
incom1mtibil est.o ca rangul sistemului să ric E!trict" mui mie dc•1•iţ
nmui\rul ocuntiilor si~tcmului şi cp, col (11!(,in µn detl'rn1h11111t 1·11ru<·-
teristic ni sistemului sil fie nenul.
Demonstraţie
Notijtn cu r rangul sislemului şi cu n numil.rul ecuaţiilor sale. După cum se
ştio, avem: r ~ n.
Dacă r = n sistemul este compatibil [v. mai sus (ix)]. Rezultă că inega1i-
tatea strictu r < n reprezintă o c~ndiţie necesară pentru ca sistemul să fie incom-
patibil. Dacă aceast.ă condi\.ie este lndeplipitii, rezultă ,:lin teorema Jµi RoucM
că sistemul este incompatibil dacă şi numai dacii. cel puţin unul din determimmţii
săi caracteristici este nenul.

O b s e r va ţi e. Deoarece compatibilitatea (respectiv incompatibilitatea)

unui sistem J do ecuaţii liniare este independentă de alegerea determinantului
principal (al lµi J, rezultă, ţinînd seama de teorema lui Rouche, că dacă toţi deter-
minanţii caracteristici în raport cu o ţznumită alegere a determin.an"tului principal
sint nuli (respectiv: dacă există cel puţin un astfel de determinant caracteristic
nenul), atunci şi toţi determinanţii caracteristici in raport cu qricare altu alegere
a deţerniinantului priQcipal sint nuli (respectiv: există cel puţin cite un determi-
nant caracteristic nenul 1n raport cu oricare a1tă alegere a· determinantului prin-
cipal).
Deci modul in care se face alegerea determinantului principal (în eventuali-
tatea că există mai mulţi minori de ordinul respectiv nenuli) nu inl'Juenlează
stuqiul sistemu~ui. ·
Fie J un sistem de n ecuaţii liniare cu m nP.cunoscute şi de rang r :>, 1,
fie J' sistemul format din ecuaţiile principale ale lui J.

Corolarul 2
Dacă sistemul J este compatibil, atunci orice solu(.ie a sbtemuJui J'
o~te solntie n. lui J.
Demonstraţie
Fie (~ 1, ~ 2, ••• , ~m) o soluţie oarecare a lui J'.
Dacă r = n, atunci sistemul J coincide cu sistemul J' [v. mai sus cazul (x)]i
deci (~ 1, ~ 2, ... , ~m) este soluţie a lui J. ·
Dacii.. r < n, atunci, deoa1·ece J este prin ipoteză cornpatibil, rezultiţ aplicînd
teorema lui Rouche:
.6.car,h = O, pentru fiecare h = r + 1, ... , n.
Din egaJităţile (*) deducem atunci:
ah 1~1 + + ... +
u,12 ~ 2 +
a„ 111 l;m'- b11 === O, pentru fiecare h = r 1, ... , n; adiclf.
m-uplul (I;~, !; 2, ••• , ~rn) care este soluţie a lui J', este şi soluţie a fiecµreiu dip
ecuaţiile secundare ale lui J'; deci este soluţie a lui J. Corolarul 2 este dcrnonst1·at.

73
 Deoarece un sistem J de ecuaţii liniaro este fie incompatibil, fie compatibil,
rezult.1 c;1 fio nici o soluţie a Jui J' nu este soluţie a lui J, fie orice soluţie a lui
J' este solu\ie a lui J.
Fie J un sistem compatibil oarecare. Din cele de mai sus rezu1tă:
(i) Dac;i r = m (arlic;1: 1·angnl = numărul necnnosculelor) atunci [cazul ·(a)
şi corularnl 2) sistemul J are solut,ie unic:i. Altfel spus: sistemul J este compatibil
determinat (v. <lr.fini\.ia 4 din capitolul introductiv) .. , ·
(ii) Dadi r < 111 (adic1i: rangul < numiirul necunoscutelor), atuntfr [cazul·
(b) şi corolarul 2) mul\imea solu\iilor lui J' este mulţimea tuturor m-uplurilor
(~t, ~,., •··, !;, •··, Â1, ),2, ••·, Am-r}i
unde ;i, ... ,;,seobţin co funcţii de,.,, ... , j,,,._, 1·czolvlnil sistemul J' in raport cu
Xi, •••••r,: iar ), 11 ••• , >..,,,__ ~ parcurg mulţimea numerelor re·ale.
Convenim l':,i sp111rnrn, pe scurt:
Solu(ia. sistemului J. este (~ 11 ~ 2, ••• , !;,, >. 1, >-:31 ••• , i,m_,). >. 1 E R, >- 2 E B, ... ,
t.,.,_, E /l.
Se spune ci'i soln(iu lui J depinde rfo m - r parametri.
SisLmnul este in acest caz cumpalibil nedeterminat (v. definiţia 5 din capi-
tolul inl.rudut'l.iv).
Dacă r = m + 'l, dMi dacii solu\fa lni J depinde de un parametru, se mai
spune că J. este (compatibil) simplu nedeterminat.
ln mod analog,. dacă m = r 2, r +
3, ... , r + +
p, deci dacă soluţia lui cS
depinde de 2, 3, ... , p parametri, se mai spune _că J este, respectiv, dublu nedeter-
minat, triplu nedeterminat, ... , p-uplu nedeterminat (mai scurt p-nedeterminat).
Observ a ţi e. Fiind dat un sistem J oarecare de ecuaţii liniare, se poate
p1·ezerila unul şi doar unul din următoarele trei cazuri:
(i) J·n11 are nici o soluţie; (ii) cS are o siugură solul.ie; (iii) J are o infinitate
de solu\ii. ..
Vom concent1·a acum înLr-un tabel recapiLulaLiv rezulLatele obţinute în
paragl'Urul <le l'uţii.
Fie J un sistem de n ecuaţii liniare cu m. necunoscute şi de rang r.

= 0 lcr.l puţin un
[toţi termenii liberi nuli=> J compat.ibil m-nedet.erminat.
r Lr.rmen liber ne1111J =) J incompaLibil.

,. = n =· m => cS compatibil det1>rminaL.

r = n < m => J compatibil (m - u)-necletcl'lninat. .

f determinat,

I
r :;;;i,. '1 . dacă r = m.
(r < n şi Loti det. caracL. nuli) => cf compatibil (m -: r)-nede-
lcrmmat, .
dodi r < m.
[
(r < n ~i cel pu\.in un dct. cal'.acl. nenul) => ,5 incompatibil.

74
 Pontru rezol"area unui sistem J de 1l ecuaţii liniare cu m necunosc-utc ~e
proeedcuzu în modul următor:
1) :-·e determinci. rangul lui J;
2) se alr.ge ~rine; se preci:;en:;i't, in consecinţă. 1wcunoscutcle principale şi secun-
dare precum .ri ecua(.iile principale şi sec.undare ale sistcm11l11i;
3 1) dacei rg(J') = 11, si.,;te11111l este compatibil şi 8olu(ia sa se determină re::.uMnd
czt regulei lui Cramer sist,wwl J' (care in acosL caz coincide cu J) in raport cu
necunoscutele principale ale lui J;
3~) daccî rg(J') < 11, se calc11/ea:;ă mai lnll'i cei n - r determinanţi caracteris-
tici ai sistemului; in ca:;ul in ,·a!·e lo(i ace.~ti determinanţi slnt nuli, sisţemul J' ,~~te
compatibil şi solu(ia sa se dctermimi rc:ot,,llzcl cu regula lui Cramer sistemul J' in
mporl CIL nccmwscuicle principale ale lui J.

Exemple
1°) Fie sitilemul:

(J)
·1X++ x
y -
y-
·4:: + U= 1,
3z + 7u = 2,
3.x + 3y - 14.z - Uu = 1.
Matricea sistemului esto
11 1 -4 1I
I·
Â=
I!· ! -3 7
-14 -9 I

Se obţine: rg(J) = 1;
n 1 -4 :I
~prlnc = _: = 1; necunoscute p1·incipalc: y,
'. l _
3
z; necunoscule secundare: .t, u; ecuaţii principale: ecuatiile 1 şi 2; ccua~ii se-
cunda1·e: ecualfa 3. Sistemul a1·e un singur delcrminant caracteristic.
1 -4/ 1 I
I .I
.1car,a = 1 -31
3 -14 : j·
Se obtinc: ~car,a = O.
· Deci, conform leoremei lui Rouchc, sistemul J cslc compatibil.
Deoarece rg(J) = 2 şi m = 4., sistemul esle compuLibil nedeterminat. Sis-
temul J' este:

(J') { y - 4z = 1- X - U1
y - 3z = 2- X - 7tt,
Rezolvind in raport cu y şi ::, obţinem:
y = 5- X - 25zt 1 Z .= 1 - 6u.

75
 Deci, soluţia si&temului cS este: (>-i, 5 - Ai - 25>. 2, 1 - 6112, As), Ai E R,
>..s E R.
2°) Fie sistemul:

X + 2y - 3z = 5,

MaLriciea sistemului este

I
(J') 2:c - 5y 4z = 3,
4:c - y - 2z = 11.
+

! 1. 2 -3
A-:-. 2 -5 4 •
14 -1 -2
Se uhţine: rg(J') = 2; Aprlnc = 11
2 -5
2
1 = -9; necunoscute principale: x, y;

necunoscute secundare: z; ecuaţii principale: ecuaţiile 1 şi 2; ecuaţii secundare:

ecuaţ.ia 3..
Si11tcmul are un singur 9eţerminant caracţerjstic:

1
21 5
Aca.,a = 2 -5, 3 •
4 -1 11
Se obţine: Aear,a = 18 =/= O.
Rezultă că sisLemul J' ~ste incorn.pntjbil.
3°) Discuţia unui sistem de două ecua/ii liniare cu două necunoscute. Fie
ei~tern.ul:
(J') { nx + by = c,
a'x + b'y = c'.

Avem: A= 11 :, ~,li•
Notăm rg(J') = r.
Ca:.11/ 1 Dacă det A =I= O, l).tunci r = n = m. = 2. Sistemul este compatibil
determinat şi se rezolvă apliclnd rP.~ula lui Cramer.
Cww.l 2 det A = O, dar nm~l di9Lre coeficien~ii necµnoscutelor este cJi(erit
de zero; fie a =I= O. 1n acest caz: r = 1.
Aµr(U(' = a;
necunoscute principale: x; pecunosr.uLe secundare: y; ecuaţii principale:
ecuaţia I; r.cuaţii secundare: P.cua\ia 2.
Si11Lemul are un singur determinant caracteristic:

A -Ila
. ...car,ll - a1 c' cilI.
76
 Sub c a z u I 21 ~m, 2 = O. Sistemul 8 este compatibil şi soluţia ea se rfoL1•r-
mină rezolvind ecuaţia pl'incipală ln raport cu x, Se obţine soluţia: (c - b').., ).),
"AER.
Su b c n z u I 2:i ~cor, 2 ::/= O. Sistemul J. e11te incompatibil.
Ca:.ul 3 det A = O şi toţi coeficienţii necunoscutelor eint nuli. In acest caz~
r = O şi teorema lui Rouche nu se mai aplică. Se observă Inel!. direct următoarele
subcazuri:
S u b c a z u l 3 1 Cel puţin unul din termenii liberi ai sistemului este diferit
de zero. Sistemul" esto incompatibil.
S u b c a z u l 32 Ambii termeni liberi ai sistemului sînt nuli. Sistemul este
compaLihil nedeterminat. Solut,ia sa este: (Ai, ). 2), ). 1 E R, Az E R.
4°) Să se discu to după parametrul l (l E R) sistemul:
x- ly +z= i
(J')
l X -
lx
i.
y
+l y -
2

-l
-1- Z = -1.
z =
1
l 2•

Avem A = j1 -1 1
11 l l2 -1
Notăm rg(J') = r •.
Se obţine: det A = 1 - l 2•
Cazul 1 Dacă l ::/= -1 şi l =I= 1, atunci r = n = m = 3. Sistemul este compa-
tibil determinat şi se rezolvă aplicind regula lui Cramer.
Cazul 2 Dacă l = -1 sau l = 1, atunci det A= O. _
Sub cazu I 21 Daca l =_1, atunci r = 2;
. . • V •
~prlnc = 11 _ 11 =-,~;neou„
1 1
noscute principale: x, z; necunoscute secundare: y; ecuaţii principale: 'ecuaţiile
1 şi 3; ecuaţii secundare: ecuaţia 2.
Şistemul are un singur determinant caracteristic:
1 1 "1
~cnr,2 = 1 -1 1 •
1 1 -1
Se obţine ~cor, 2 ;= 4 =I= O; deci sistemul J. este incompatibil.
1
Sub cazul 22 Dacii l = -1, atunci r j = - 2;= 2; ~prlnc = j1
1 -1
necunoscute principalo: x, y; necunoscute secundare: z; ecuaţii principale:
ec~aţiile 1 şi 2; ecuaţii secundare: ecuaţia 3.
Sistemul are un singur determinant caracteristic:
1 1 1
~car,3 = 1 -1 -1
-1 1· 1

"17
 Evid_ent: ~.r, 3 = O; deci sistemul J este compatibil. Deoarece. r = 2 şi
m = 3,sistemul este (compatibil) nedeterminat. Si11Lenul J' este:
(J') { X +y=
1 - Z1
x-y= -1-z.
Obţinem: x = -z, y = 1.
Decisoluţia sistemului J e~Lo: .(- ). 1 1, A), ). E R.

§ 7. Sisteme omogene de ecuatii liniare

Deşi sistemele omogene de ecuaţii liniare reprezintă _doar un caz parti'cular

al cazului trato.t. in paragraful ant~rior, totuşi, dată fiind importanţa acestor. sis-
teme, consacrăm sLucliului lor un paragraf special.
Fie un sisLem omogen de n ecuaţii liniare cu m necunoscute:
a 11 x 1 +a 12x 2 + ... + a1mX,n = O,

este soluţie
I
(J) ~~i~•l •~ ~:~~2• ~ ::•. ~- ~~-1~1~~:

a sistemului.
+ llnzXz + ••• + anmXm = O.
lln1X1
. •_o,
După cum se observă direct ·ev. şi § 5, pct. 2, obs. 2°), m-uplul (O, O, .•• , O)

Deci:
(I)° Orice sistem om~gen de ecuaţii liniare este compatibil.
, Acest rezultat se obţine şi particularizind rezultatele care au fost obţinute
1n par~~aful anLerior pentru sistemele oarecare de ecuaţii liniare. Intr-adevăr,
notînd rg{J) = r, avem: _ .
- dacă r = O atunci, deoarece toţi termenii liberi ai lui sînt nuli, sistemul
este compatibil (m-nedeterminat);
- dacă r = n atunci J este compatibil, deoarece o·rice sistem de ecuaţ.ii
liniare al căr.ui rang este egal ·cu numărul ecuaţ.iilor este compatibil;
- dacă 1 ~ ,. < n atunci J este· de asemenea compatibil, deoarece toţi
determinanţii săi caracteristici (în raport cu o alegere arbitrară a determinantului
principal) sint nuli, avind fiecare toate elementele ultimei coloane egale cu zero.
Soluţia (0, O, ••• , O) se numeşte soluţia banală.

(li) Condiţia necesară şi suficientă

ca un sistem omogen de ecuaţii liniare
să aibă şi soluţii
clistincle de soluţia banală este ca rangul sistemiilui să fie strict
mai mic decit numărul necunoscutelor sistemultii.
Demonstraţia este imediată, utilizind rezultatele obţinute în paragraful
anterior.
Intr-adevăr, dacă sistemul J are şi soluţii distincte de soluţia banală, deci
dacă J este compatibil ne<leterminat, atunci r < m. Reciproc, dacă r < m sis-
temul compatibil J are o infinit,te de solulAi (două cîLe două distincte). Propo-
zipa este demonstrată .

.78
 D~oa.rcce, dupd cum ştim, r < m, rczultli cli daci'i cS este un sistem omogen
oareearc ele ecuo.{.ii liuiurc, se poL prezenta următoarole cazuri:
(i) r = m. ln acest caz (şi doa1• ln acesta) solu~ia banalii esLo singuro. soluţio
a lui J.
(ii) r < m. lu o.cest caz (şi doar în acesta) cS are o infinitate de soluţii.
ln cazul r < m soluţiile sisLemului se obt,in utilizind procedeul indicat in
parag1·_arul nnlerior pcnL1·u cazul general ul sisLemelor de ecua~ii liniare. ·
Din (II) rezultil imediat:
(111) Dacei numărul ecuaţiilor unui sistem omogen de ecua{ii liniare este strict
mai mit: decil ,wmiirnl necimoscittclor sale, atunci sistemul are şi solu/ii distincte
de solu(ia banală.
lntr-o.<lcviir, deoarece r ~ n şi, p1·in ipoteză, n < m, rezultă r < m. Se
aplică apoi propoziţia I I.
Vom examina acum două cazu1·i particulare remarcabile de sisteme omo-
gene de ecuaţii liniare. .
a) Sisteme omogene î11, care număriil ecuaţiilor este egal cu numărul necu-
noscutelor.
Vom deµionstra _următoarea propoziţie:
(IV) Condiţia necesară şi suficientă ca un sistem omogen de ecuaţii liniare, tn
care niunărul ecuaţiilor este egal cu numărul necunoscuielor, să aibă şi soluţii _dis-
tincte de soluţia banală este ca determinantul sistemului să fie nul.
lntr-adevăr, fie cS un sistem omogen de n ecuaţii liniare cu n necunoscute
şi do rang r. ·
Dacă sistemul J arc şi soluţii distincte de soluţ.ia banală, atunci conform
propoziţiei II, r < 1i. RczulLă că Loţi minorii matricei coeficienţilor lui J de 'ordin·
> r sinL nuli. 1n particular: â J = O. ·
După cum se observă uşor această primă parte a, propoziţiei IV este echi-.
,•alentă cu următorul rezultat, obţinut incă din § 5 _(pct. 2, obs. 2°); dacă a =I= O,
3
atunci soluţia banală este unica solulie a sistemului J.
Reciproc, dacă ~J = O rczulLă r < n; deci: aplicî_nd din nou pro~oziţia II,
rezultă că sistemul J are şi soluţii distincte de solupa banală.

Exemple
1°) Fie sistemul- omogen:
X - .y +2z = 0,
(cS) 2x + y - .:; ·= O,

Deoarece:
1-x - 2y + z = o.

I 1 -1 2 ,.
I .

ac5=/ -12 1 -1 I = -6 =I= 0,

-2· i I
79
rozulLi'i nii cS nu are declL soluţie. ba.na.Id (O, O, O).
2·:1) l·,iu sisl.nn1ul 01nugon:

2x + 5y + 10z = O,

T>ena1·cco
(J)
I ÎX - 4y - 51z
-3x + 11y + 59z
= 0,
= O.

5 10
-4 -51 = O
11 59
rezultă că J are şi soluţii distincte de soluţia banală.

Se observă: rg(cS) = 2; ÂprLnc = 1

2 5
1 == ~43; necunoscute principale:
7 -4
x, !J: necunoscute secundare: z (nu mai este necesar să punem in evidenţă ecua-
ţiilu principale şi ecuaţiile secundare ale sislemului).
Sistemul cS' este:
(cS') { 2x + 5y = -10z,
7x - 4y = .5'lz.
Se determină sol.uţie. sistemului: (5Â, -4Â, Â), Â E R (soluţia banală se
obţine pentl'U Â = O).
b) Sisteme omogene de n ecuaţii liniare cu n + 1 necunoscute şi de rang n.
Fie J un sistem de tipul menţionat:
+ a1~X2 + ... + a1nXn + 01,n-,.1 Xn+I = O,

l
l111X1

~~~n. ~ -~2:~+ I • ·:·,:~!. •. ?:

1
(J) ~~1~-1 .'.. ~~2~ 2 0 0
:. :•: .:.
0

an1Xt"+ an2X2 + ... + annXn + lln,n♦ 1Xn+t = O.

Ţinlnd seama de ipoteză şi aplicind propoziţia II, rezultă că cS are şi soluţii

distincte de soluţia banală.
PutP-m presupune:
au
A
LJ.princ
l
=I
a21
a12 ... a1n

a22 • • • a2n

:~: • ~-n~ ·.:. -~n

· · le•. x 1, x s, ... , x n,· necunoscută secundară:

Necunoscu t e pr10c1pa Xn+i·

Sistemul J este:
+ a12X2 + ... + a1nXn = -a1,n+1X11+11

I
a 11 x1

(J') ~~1~~ .'.. ~~2~Z. ~ :·: .'.. ~~n-~~. •. •-:.~2:~~1-~n7~'.

lln1X1 + lln2X2 + ... + llnnXn = -an,n-,.1Xn+1•
80
 · Vom nota cu ÂJ(j = 1, 2, ... , n) determinantul care se obţine lnlocuind ln
Âprlnc coloana. coofioien~ilor necunoscutei principale x1 ou coloana ooeficionţilor
necunoscutei secundare ln sistemul J (şi anume înlocuind aJJ ou a1 ,n+i, az1 cu
a~,n+l, .. , 1 anJ CU Un,n+l>•
Rezolvind sistemul J' in raport cu x1, X::, ••• , Xn cu ajutorul regulii lui CrQJner,
se obţine atunci:
a1 a~ .
X1 = - -·âprlno Xn+ll Xa = - -âprlnc
-· X11+h ... , X71 -· 6~ .. Xn+lt
= - âprlnr
(Xn+i - parametru).
Notind .z:n+,_ = X, sistemul J are soluţia:
â~rlnc . •

(-XA1, -XAa, ... , -AÂn, ),Âprlnc), AER.

Exemplu
Sii. se rezolve sistemul omogen
(J') J 2.,: + 3y - 5: ::;:;: o,
l x - oy + z = o.
In acest caz: n = 2.
Se obsorvă: 1·g(J') = 2.
12 31
Âprlnc=, : = -13;
·I 1 -5;
necunoscute principale: x, y; necunoscută. secundară: z.
Obţinem:

:. ,-5Â1 = 1
31
-5:· =22·,
Soluţia sistemului J este: (-22A, -n, -13A), ;, E R.

Exerciţii

1) Apliclnd regula lui Cramer, să se rezolve următoarele sisteme de ecuaţii

liniare:
+ + 4z = 16
l
2x 3y 2x -z=i
a) 5-,; - 8y + 2z = 1 ; b)
(
2x + 4y - z = 1 ;
3x- y- 2z = 5 -X+ 8y + 3.z; = 2
x + ay + a z = aa

!
2

o) :z; + by + b z = b 2
(a =I= b, b =I= c, c =I= a);
3

:z; + cy + c z = c8 · 2

x+
l
11+ z=a
d) x + (1 + a)y + z = 2a (a=/= O);
x+ 11 + (1 + a)z = O
e) lf (a+ b).i:a.'t +++
bJ; (a
by + (a + .b:z = 1
+ b)y +
a!J +
a:. = l
b::. = l
2x + y - 5z + u = 8
f)

l X -

:i;
3y
2y -
+ 4.y -
?J+
- 61l = 9•
z + 2u. = -5'
7z + 6u = O
+ 4z + 2u = 3
g)
Il -2x +
x+

j,i; +
2y
2lf
u-
z+u.=2
+ 2;:; + u =-= 2 .-
z
-u=2'
=o
h)
5x
+ 2.:; + lt = 1 :,
x -
4.t: + !I + 2z
f x+u+
y
= L
z+ u =0
+ a_,, + a2z + a3it = a4

I
x
i) ;1: + b!f + b + b ii = b-1
2
:.
3
(a-=/= b, b =I= c, c -/- d, d =i= a, a =I= c, b =f= d) •
.c + cy + c~z + catt = c1
x + dy + d~:. + d 3 tt = d~
2) Să se determine ran~ul următoarelor matrice:
·1 2 -1 Ol
li 1 2 -1 3! o 1 2 11 l!
a) ii 4. 5 1 2~} b)
2 1 3 1I'
:I 2 1 3 -4. I 6 1 -2 -11
I'
2 -1 -3 -2 ,, 11 3 4 5 7
,,
2 ,:•'
' 3
c} 2 -1 ...
.:, 1 -3 ·j
·I
d) :: -L 3 7 '-1 9 ,, ,
' .
l• f1 5 -5 -6 1 ,,,, ,,,2 -4 -4 18 -9 ,.
,,
:' cc"I 1 ,, P"" ~l
:: 2 a; -o'
e) 1 cc 1 (cc E R) i f) (cc, ~ E R).
:; 1 1
·'
cc ••'
\~ 3 -1 :
:1

3) Să se t•ezolve sistemele ele ecuaţii liniare:

a)
j
3x + 2y + 4z = - 4
4x - 5y - 7z = -16;
b
)
I ~X - 3y + 4z = 7
3.t + 2y - 5.z = 8 ;

.I H;c - 31y - 47z = -68

5.i; +. +
3y
+
8;:; = '19
5.c -. v - == 1;;

:r + 2y + 3z + 4u = 1
c) 4.i; - 5y 2z
2x - 2ly - 10z
=
=
-4;
20
d)
l 5.i.:+ ·IOy + 5z + 10u = 1 .
J.i; + 6y - .z + 2u = -t
X - fiy + 2.:: = -1 :x + 4y - Jz = 11
e)

32
I 2x. - J,, ., - z - 5u = -7 •
3x·..:,_ 7y + : - 5zt-= -8'
y- z- lt = -1
f)

I
IX - 3y + 5z =
3.t: +
Y - 8;
6.& - 5y + Hz
6
=
= -4
15 ;
!
 2x+ y- z = 1
3x-2y + z = 2 .•, 3x + y - 3z - ri =9~
g) 4x - 2y + z = 3 ; h} + y + z + 21i = 4 ;
X
x+ y+ z=6 2x + y- z + u = 6
x+3y-2z = 1
2x - 2y + z - u + v = 1
i)

I x + 2y - z· + u - 2v = 1.,
.4.x - iOy + 5.z - 5u + 7-v = 1'
2x - 14y + 7z - 7ti + Hv =;-1
X + 2y + Z + .U = 0
j}
l
7X + 2y - 4z = 0
2x - 5y + 8z = O ;
3x + 12y - 20z = O

X - 2y - 4z +,3u = 0
k)

/
2x + y + z + 2u =. O;
X + 2y + 2z + U = 0
x+ y+ z+ u=O
4}~·-Fie .matricele.-coloană: .
1)
I . -2x + y - 5u = O •
3x- y + 2z =O

1 ]2 o
A= 2 ; _B= 13 ; C= 1 .
-1 . O" -2
Să se demonstreze că există trei numere reale Âi, Âz, Â3 , nu toate nule, astfel
incit: ·
).1A + ).2B + ÂaC ....: Oa,i•
5) Fie .llJt mulţimea matricelor X E .!llt:J, 2 de forma:
a b
X= c o -; a, b, c, d E R şi a = b + c.
Od
Să se demonstreze că matricele A, B, C din .lllt:

O -1 2 1 I o 1 I
A= 1
O
O •
1
B = 1
O -1
I' O
C= -1
O1
oI

au proprietăţile:

(i} dacă Â1Â + i..2 B + 'A3 C = 03 , 2, atunci ),1 = Âz = 'A3 = O;

(ii) orice matrice X E .ll1t se poate scrie ln mod unic sub forma X = cxA +
+ ~B + yC,.(cx, ~, y E R).
6f Să se discute (după parametrii respectivi) sistemele de ecuaţii liniare:

X+ ly + 4z = 2x- 3y = 7

I
1
a} 3x - = -4 ;
y ....:. 5z h} 3x + 2ly = 4 ;
{ lx - 5y -:-. z = -5 lx- y =3

83
8111
 lu + z ;= 2l + y + z= 1
I I
x - lx
c) 2y + Z = -1
X - j d) X + Ly + z = l;
lx + l 2 y - 2z = 2 x+ y+lz=l2
+ 3)x - 4y + z= O

I
(2l
e) x + Ly - z = O;
3x - 12y - (2l - 9)z = O

2x + 5y + =

I
z - 2u O
lx+ y+z=4
f) 3x +
y - 3z + 4u = O; g) · · x·+ my + z = 3;
lx - 6y - 4z
2x- ly - 2z
+ 2u = O
=O l X+ 2my +Z= 4
2x- 4y + z = O
h)
I x + 5y - 3z = 7l ;
2x + ly + mz = 5
+ 4)x + 6y + · z+ 2u = m

I
(l
i) 6x + (l + 4)y + 2z + 4u = 6
x+ 2y + (l + 4)z + 6u = 1
2x + 4y + 6z + (l + 4)u = 2
7) Fie sistemul:
-x +.2y + z = ~-
(J) 3:t - · y + 7z = 2
c,;x + 9y- 3z = l

Să se determine c,;, ~'

l 2x+ ~y + 4z = ,n
l, m, astfel incit sistemul J să fie de rang doi şi compa-
tibil. Să se determine soluţia lui J în acest caz.
8) Fie sistemul:
2.t - 3y + 4z..:.. 5u = ...,;.1
(J) X + 9y + c,;z + U = 3•
15x - 6y + 10z + ~u = l
Să
se determine c,;, ~. l, asLfel incit sistemul J să fie de rang doi şi compatibil.
Să se determine soluţia lui J in acest caz.
 Indicaţii şi răsp1J"ş11rl

Capltql lntr~~h•cUv

a) Mai înţti se ~crie sistf!mul în rorrµa normală şi apni ~r, aplidi regula lui
Cramer,· se.ohţjpe S!)luţia a) (4, 5); b) {18, 12); c) (ab, cd); d)(i-• -~}

e) (f, 1)· _

Capitolul 1 : Determinanţi

1) a) Jny q> = 2, sign q> = 1., b) Jnv q> -:- 3, sij?ll <p = ~ L c) lm· 9 -:-- 7,
eign ,;i = - 1. d) Jnv ;> = 6, sign <p = 1. c) Jnv ;:i = Iii, sign? = 1. I") Inv? a=.
= 19, sign <p = - 1.
2) E,,ident, fiecare dintre matriccle d~ la a) şi b) pot fi scr~se ca sumă de
trei matrice iQ.tr-o infini Late de moduri; de ex.: ·

-1 o
5 3
o
1

1
-

I I
,~
1 o
:2
1
IJ:
I I =!
2
1
-ex 0
: I!+ I
I 1
11-
0
i
1
---:-4
-21
2
3
-

1 li I' " o li
o + --21I
·O:+· O ex E R.
='I
J
2
i
5 31 o o 11 11 o o !I
4 - 711
':
11 8 9 ;
3) li- 5
a) X=,I
ii
11 - 9 1·.
b) ){.-:
--2 . :!
I 19 -13 -:-13 i I
I

rn
44
li -i,j
. I

4)
 ,, 1 -311
5) a) AB- B.4 = b) AB- BA= I!
O -2 sin a.'),
"·I - l ,; i" -2 sin « O ii·
rezultă că AB = BA dum1 şi numai dacă ot este de forma 1,-.;(k E Z) •

a - b a(d - r.) !' ILV

c) A B - BA = .'', · . ; rozu u că A B = BA <lacu şi numai
;; b(c - el) b - a i,
dacă: (a= b = O) sau (a= b =I= O şi c = d).
! 6 2 -1 :1 na+ b + C a2 + b2 + c 2

6) a) G 1 1 :1- +b+c
b) .: a h2
+ '.luc
"s -1. 41 li a a+b-1-c
,,,, o o 2-~
o o,, ,,
d)· li, 2 o !I o) .
!I '16 so 5411
c)
,,I -1 li
,'.
oii" li 1a 8 1511·
li o o
2 ,,ji -1
i)_Se arată: AB =BA= 01•
O) PcnLru p = evidentă. Fie AP- 2 • A = AP-1• Prin defi-.
2 cgulilatea este
niţic, avem: ,17,-1 = A ·A"-i.
lnmultind la dreaplo ambii m~mbri ai ,u:e:;tri
ogalilă\,i cu .1 şi ţiuind .scama de ipoleza de ioduc~ie şi de asociaLivilalea opcra-
\.ici do in11111lţirc ·a mat1·icclor, rezultă:
AP-1 A= AAP-1 ; deci AP-1 A= AP.
p7 4 4 .q
10)
H
a) ;' 9
4
!I 3- 3
311' · b) U3• C" 15
)n
. 1120
20 11
35 I.•
d) I'l ao5
304 -6111 ·
-62
11 4 j_'

c) NuLinJ cu A matricea daLii, se obţine: A2 = !: 2

cos :t -sin 2:t lj
i, sin 20t cos 2:t i
. ,.
An = ; cos mz. -sin not i;
se d cmonstreaza prm muuc\10 coinp lelă:
w • • ., •
· , ori-
1, si_n · na. cos lt:t i
care ar fi n E N.
l\'oLind cu A matrfoea dată, se obţine A 2 = A; rezultă imediat prin inducţie
completă: A" = :'I, orical'C a1· l'i n E .V.

11) 'Din egalilalea A B = C rozul lu, inmulţind lu dreo.pLa cu C:(A B)C =

= c~; deci. clconr~co C2 = U. 1, ohlitll'rn ABC= U.1• Din egalitatea BA = C
rczulLă, inmnllincl la sLinga cu /) : B(BA) = Dl'; dar, 11Lilizind asociativi lalea
înmulţirii şi egaliLuLca si = U~, obtiuom: B(B~l) = (BB)A = _B 2A = U,1A =·
= A; deci BC = A. Se proccdco.zu analog penLrn demonsLrarca celorlalte
cgalităti.

l:!) a) +, - h) +, +
c) Pcrm'utarco asocială produsului clemenlclor
diagonalei principale esle permula1·cu i<lenlică, <leci este parii; rezullă cu pro-
du1ml considerat inlctTino cu semnul +.
Permutarea 9 asocială produsului

86
elementelor diagonalei secundara este· dosemnaLă prin (
1 2 3
nn-1 n-2
n)1 '•
d ec1. (v. §. 1) : I nv 9 _.... --1l;
= "(" rezu ILu:
y

2
. . { I ··dacă n(n - 1), divizibil cu li .
s1gn ,> = 1n prunu1 caz produsu] con-
-1 dacă n(n - 1), nu e divizibil cu 4;
side1·aL inLervine cu semnul +,
iar in cel <le-al doilea caz cu semnul -.
13) a) Fie , un termen al lui u care cont,ine clementul a 23 • Permutarea
asociată lui T este desemnată p~·intr-un tablou de forma (
1 2 3 4
),
l m k 3
unde k, l, m = 1, 2, 3 şi k =!= I, l =I= m, m =I= ţ.. Se observă c;'i. există 31 asLfel
do tablomi. De exemplu, pentru k = 1, l = 2, m = 4 se obt,ine tabloul
l 2 3 "-). ·:.1 I .id.. . 1
, care uesemneaza o permuLa1·c 9 cu nv CD= ·, ec1 cu s1gn = - .
•y • • ••

(1 3 2 4 '
Termenul corespunzător al lui ~ este deci -a 11a 23a 32 a.14; ln mod anaiog se obţin
şi ceilal\;i .cinci termeni căutat.i. b) Analog puncLului anLerior. Se pleacă de la
1 2 3 4) . · · · ..
( 3 2 . k l , k, · l = 1, 4, k =I= l. Termenu cuutaţ.1
.y • •

smt -a13 a 22a 31 a 4,1 ş1

•

· · · ·
a13a22a34a4.1 • c) a14a23~2a41 •

ln general, fie /l un determinant de ordin n oarecare şi.Ji un număr natural

~ n. Al~gînd p linii şi p coloane ale lui ll, există (n .:.... p) I termeni care conţin
produsul a p elemente, alese cite unul din fiecare din liniile şi coloanele
fixate. Notind produsul considerat cu a, 1i 1ai:ii 2 ••• aipip unde i1 < i2 < ... < ip
şi (k =I= l => i1t =I= j 1), termenii lui /l care conţin acest produs se obţin plecînd do

la tablou (···~1 '"~2 ··•~p ···) , care so completează ap~i, succesh,, cu Loate cele
. ...J.I ···h ··•Jp .•.
(n - p)-upluri de numere naturale cuprinse int.re 1 şi n., două cite două dis-
tincte; şi fiecare distinct de numerele j 1 , j 2, ••• , jp; se calculează de fiecare dată
semnul permutării respective.
14). a) Fie kE N, 1 k -< -<
n. Să presupunem că toate elementele liniei k
a lui /l sint nule. Fie T un termen arhiLrar al lui ll. Conform definiţiei determi-
nanţilor, -. conţine ca factor un element (şi doar unul) al liniei k, deci -. = O.
Deoarece -. a fost considerat arbitrar, rezulLă /l = O. b) Fie keN, 1 k-< n -<
şi }.,E R. Să notăm cu ll' determinantul care se obţine din /l inmulţind cu ).
fiecare clement al liniei Ic. Avem : . -

87
 au o o o
a21 022 o o
o) A ll31 ll32 033 o Prin definiţje
1 A este suma tuturor
0 n1. lln2 an:i llnn

termenilor de forma (sign cp) a~11 a 211 ••• anin' Termenii Jui A cu i1 =I= 1 sint evident
nuli. Fie torm~nii de forma a 11 a 2, 2 ... a,.in' deci cu î2 =I= 1, ... , În =I= 1. Dintl'e aceştia,
toţi termenii cu Î 2 > 2 sînt nuli. Fie termenjj de forma a 11 a 22a312 ... anin' deci cu
Îa =I= 1, 2, ... , În =I= 1, 2. Dintre aceştia, toţi _iermeriii cu i2 > 3 sint nuli. Din
Qproape în aproape rezultă că singµrij terme,ii ai lui A eventuali nenuli, sb1t
de forma aua 22 ... a 11 _ 1 , 11_ 1am 111 • Deoarece însă În =I= 1, 2, ... , n - 1, rezultă În = n;
deci există un singur termen de forma menţionată. Conchidem: A = a 11 a 22 ... ann•
lo) Determinantul. este suma termenilor de forma 't' = (sign 9) a1t 1 a 2i2
llsi 3a4i~aoi6, Se observă că (i2 > 2 sau i4· > 2 sau î 5 > 2) = ('t' = O). Pe de altă
parte jnsă, condiţiile î3 , i 4 , i6 E {1, 2} şi ia =I= i 4 , i 4 =I= i6 , i6 =I= ia sint contra-
dictorii. Deci 't'· = O oricare 11r fi <p E 1JJi• . .
16) a) HO. b) a(a - b) 2• c) (a + b) (a - b)2. d) (a - 1) (a 2 - b).
17) a) 104. b) O. c) a 2 + b2 + c2 + 1. d) Este recomandabilă dezvoltarea
după col. 3; se obţine 5 (1 - a). e) -160.
18) a) Determ. = O, deo.arece liniile 1 şi 2 sînt proporţionale. b) De ex.
ţ1e scade linia 2 din linia 3; se obţine 3. c) De ex. se scade col. 2 din col. 1;
i.e obţine ab. d) De e;,i::. se adună la liniile 2 şi 3 linia 1; se obţine O. e) De
~~- se adµnă linia 2 Ja linia 1 şi se dă apoi factor (a+ b) de pe li~ile 1 şi 3; se
pţ)ţine O. f) Se dezvoltă sin (ct + ~) etc.; apoi, de ex., se scrie sin 2ct = sin ct cos ct +
+ sin cr. cos ct; se scrie determinantul ca o sumă de doi determinanţi, de ex.
după c:01. ·1; -in primul se dă siA ct i!l f!lctor de pe col. 1, iar în al doilea
cos ct în factor de pe col. 1; apoi in•primul determinant se scade col. 1 înmulţită
cu sin ~- din col. 2 şi înmulţită cu sin y din col. 3; se dau apoi factori de pe
col.· 2 şi col.. 3; analog, în al doilea determinant; se obţine O. g) De ex. se
scade col. 2, din fiecare_ din celelalte coloane; apoi se scade din linia 2 suma
liQ.iil,u· 1 şj 3; se dau apoi factorii cJe pe colo~ne ~te.; se obţine 2abc (a + b+
+ c)a. h) De ex. se scade linia 1 înmulţită ou x din linia 3; apoi se adună linia
1 la linia 3 şi se dă (a + b + c) factor; determi11antul obţinui se scrie ca o
diferenţă de doj determinaţlţi Vandermonde etc.; se obţin~ O. i). De ex. se
adu11ă Jjnijle 2 şi 3 la linia 1; apoi se dă (a + + b c) factor etc. i se obţine
(a+ b + c) 3• j) De ex. se dă factor p2 sin 8 (de pe col. 2 şi 3) şj se dezvoltă
după col. 3; se obţine p2 sin 8. k) De ex. se scrie cos 2ct = 2 cos 2 oe - 1 etc.;
se scrie determinaqţul ca sumă a doi deterrpinanţi, µn~1 fiind deierminant
Vandermonde etc.; se obţine 2 (cos ct - cos~) (cos~ - cos y) (cos y - cos ct).
1) Pl'esupunind că nici unul dintre unghiurile cc, ~' y nu este multiplu· impar
de ; (în c:az contr11-r, colc111Jd .d.ete,:-mjp.anţQJui esţe imi,dj~ţ), înmulţim ş~- împăr­
ţim linia 1 cu cos 2 ct, linia 2 cu cos 2 {3, linia 3 cu cos 2 y, dind factori de pe linii,

88
 respectiv, pe cos 2 cc, cos 2 ~' cos 2 y eto.; se obţine sin {cc - ~)•sin{~ - y) •sin {cc - y).
m) De ex. se scade col. 1 din col. 2 şi col. 2 din col. 3; apoi se dezvoltă dupli
linia 1, se dau factori de po coloane eLc.; se obt,ino sin cc (sin ot - cos«) (2 sin ex -
- 1) (2 cos cc - 1) (sin 2 « + sin ex + cos cc). n) De ex. se scade col. 1 din col.
3; apoi se scade linia 1 din linia 2 şi linia 2 din linia 3; transformînd diferen-
ţele în expresii calculabile prin logaritmi, apoi dind factori etc., se obţine

p) De ex. se adună coloanele 2, 3 4 şi col. 1; se dă apoi 7

1
--- ----.
2 cos2 «(t, cos2 « - 1)
f_actor de pe col. 1, se scade linia .1 din fiecare din celelalte linii etc.; se obţine
189. q} De ex. se adună linia 1 la fiecare din celelalte linii etc.; se obţine - 5.
r) De ex. so scade col. 1 din fiecare din celelalte coloane, se dau factori pe coloane
etc.; se obţine (a+ b + c + d) (a - b) (a - c) (a - d) (b - c) (b - d) (c - d).
s) Analog exerciţ.iului anterior; se obţine (ab + ac+ ad+ he+ bd+ cd) (a - b)
(a-:- d) (b - c) (b - d) (c - d). t) De ex. se scade linia 1 din fiecare din celelalte
linii; se dezvoltă apoi de ex. după col. 2 etc.; se obţine abcd + bcd +aed+
+
+ abd abc. u) De ex. se dezvoltă după linia i; se obţ,ine abcd + ab + ad +
+ cd + 1. v) · De ex. se scade linia 1 din fiecare din celelalte linii etc.; se obţine
- 16 sin 2 .!:.. sin 2 .! ·sin2 J_. w) De ex. se dă 3 factor de pe linia 4; apoi se adună
2 2 2
linia 4 inmulţită cu -2 la linia 1 · etc.; se obţ.ine -330. z) De ex. se scade
linia 1 din ·hecare din celelalte linii; se dezvoltă după col. 1 etc.; se obţine,
abdc. '
s CIC ~
19) Obţinem X = -cc s -y
Rezultă X= (oc2 + +
-~ y s ~:i

-y -~ CIC

+y + 8
2 2) 2• Echivalenţa din enunţ este atunci imediată.

Ia
20) a) De ex. se adună col. 2, 3, 4 · col. 1; so dă apoi (10 - x) factor
de pe col. 1 etc.; se obţin rădăcinile; x1 = 10, x 2 = - 2,Xs, 4 = ± 2 V2 •b) De
·ex. se dezvoltă după linia 2 etc.; se obţin rădăcinile x 1 , 2 = li a 2 + b2 + c2•
c) De ex. se scade linia 1 din riecare din celelalte linii; apoi so dă (x - a) factor
de pe fiecare din liniile 2, 3, 4 etc.; se obţin rădăcinile: x1,2;~ = a, x~ = -:-3a.
d) De ex. se scade linia 1 înmulţită cu cos x din linia 2 etc.; se obţine,
..J_ k (k E Z)
presupun in d y ,- 1t : em [/ccis2 cr. + cos2 13-::..
. x = '----~- c'os ll cos' f3 cos ·y D ă
. · 2----"---' . ac
sm y
y = 2m1t(m E Z), atunci (de ex. dozvolt,înd după linia 1), rezultă: eo. nu aro
soluţie dacă cc +
~ =p 2m.(n E Z) şi are ca soluţie orice x E R dacă există
n 0 E Z cu x +
~ = 2n01t sau cc - ~ = 2~1t. Analog se tratează cazul y =
+
= (2m 1) r. (m E Z).
21) Să considerăm un determinant avtnd nulo toate elementele situate sub
diagonala principală. Propoziţia este evident adcvăraLă pentru n = 2. Presu-
punlnd-o adevărată pentl'U n - 1 propoziţia rezultă imediaL adevărată şi pentru

89
n, dezvolLînd detcrminnntul do ordin n de tipul considerat după col. 1. So
deduce, de ex. ut.ilizînd ncesL rezultat şi teoromn 1 din paragraful 4, că propoziţia
este adevărată şi în cazul unui <leterminnnL avînd nule toate elementele situate
deasupra diagonalei principale.
22) a) Se scade linia 1 din fiecare din celelalte lîniî; apoi se adună la col.1 suma
eclorlnlt.c coloane; rezultă un determinant în CEI.re toate elementele situate ele o
parte o. diagonalei principale sint nule; se obţ,ine· (- '1)11 - 1 (a· +1) 11- 1 [(n -1) a....:.. 1].
b) Se scade linia 1 din fiecare din c_elelalte linii; se obţine a 1 • a 2 ._ ••.
.
a,........
.

23) este evident adevărată pentru n = 2; să o presupunem

Propoziţia
adevărată pentru n - 1; în determinantul Vanclcrmonde de ordin n scădem
din linia n linia n - 1 inmulţită cu a1 ; din linia (n - 1) scădem linia n - 2
înmul\,ită cu a11 ••• clin linia 2 scăclem linia 1 înmulţită cu a 1 ; dezvoltînd deter-
minantul astfel obţinut <lupă col. 1 şi dind· factori pe colciane; se obţine pro-
dusul dintre (a 2 - a 1) (a3 - a1) ••• (a 11 - a 1) şi un determinant Vandermonde
de ordin n - 1; aplicincl ipoteza de inducţie, rezultă propoziţia.

Capitolul II: Sistomo de ccuntU llnlnro

1) a) (3, 2, 1). b) (1, O, 1). c) (abc), - (ab + bc + ca), (a + b + c).

d) (a, 1, -1). e) (--'1-,
2(a + b) 2(a
1
+ b)
,
2(a
1
+ b)
) • f) (3, -4, -1, 1). g) (-1
'
2, - 3, 4). h) (1, - t, - 1, 1). i) (- abcd, abc abd + + aed + bcd, - (ab +
.+ +
ac ad +. bc bd + + + cd cd), (a b c d). + + +
-2) a) r=2.h)r=3.c)r=3,d)r=2. e) (cx=;b1şicx=p-2) ➔ (r=3);

(cx=-=2)=>(r=_2); (cx=1)=>(r=1). f) (o:=fr15 şi ~=fr!}=:.(r=2);

(ex= 15 sau ~-= }} => (r. 1).

3) a) rg(J') . 2; de ex. Apr;nc = I! I .

2 ; nec. prme. : x, y; nec. sec.:
-5

(i).:
I

52 32 3
: z; Acar,3 = o;· soJ. : (- , ;~ 1>.., ),.) • h) rg{J') = 2; de ex. APl'inC =.

= !i 2 -3 I , nec. ,princ. :· x, y; nec. sec. : z; Âcar.

1' •

3 = O; soJ.:
1
(~),. + 38 ,
3 2 13
22>.. - 5
13
).) . c) rg(J') = 2; sistem incompatibil. d) rg(J') = 2; de ex. Apr;nc =
-1 1
-
1
3
5 5 l•nec
j' ·· Y: u·A
· pr1·nc•x-,•necsec:1
. ·• , -, • , Ucar,3· = O·s1
5 1
, ,O••·( - i0>..+: ii+ , 5
5µ. - 2
:.>., - - -- , µ . e) rg(cf)
5
) ' '

2 -1
2, I
. nec. prmc.:
= 2; • ..

·
x, z;
de ex. Apr;nc = !I 1
l
I;
nec. ·sec.: y, u; A,ar, 3 = Arar, 4 = O; sol.: (2). 2p. -3, ),, ),. - µ.+ 1, µ). +
f) Sist. comp. det.; ·sol.: (2, 1, -1). g) Sist. comp. det.; sol.: (1," 2, 3).

90
 !3 1 -1 I
h) rg(J') = 3; de ex. Âprinc = I ~ 1 2 : ; nec. princ.: :i:, y, 11; nec. sec.:
I
1 1j
z; sol.: ('1 +2:>., 5-3:>., i,, -1). i) rg{J') = 2; ele ex. Â 1,rim:
I')
= : ""1
-21 :
. 2 1;
2 _,_ 1'
neo. princ.: :r, y; nec. sec.: z, 11, t'i Âcar, 3 = ~,ar,4 = O; so].: ( --~-,
+ 3). + 6v ·7 2:
1 - 2:i
6
I :>., ·:.1, v) . j) rg(rf) · 2; de ex. L1Pri11~ =
.2 -a;
~ , nec._

6
pri no.: :1\ y, nec. sec.: z; sol.: (~·, ~_}~, ),) • k) rg(J') = 3; ele ex. 11vrinc =
39 39
2 1I .
2 1 ! ; nec. princ.: :z:, y, z; nec: sec.: 1i; sol.: (-:>., O, O, ).). 1) rg(J') =
1 2I

= 3; de ex. Âp,•inc = I 'l -2 -4

-2 1
I

o·:= -2; Â1
I
=: -:)
•
3 -2
1
-41o = I

I 3 -1 2 i O -1 2j
1 3 -4 I I
-2 -2· 3 I
';
=- 34 i 112 = : -2 -5 o - - 58;. Â3= -2 1 -5 ;= 22;
I a o 2 i I 3 -1 oi
sol.: (34:>., 58),,· -22)., -2).).
4) Rezultă sistemul în noe. i, 11 i-. 2, i,3 : i. 1 21 2 = O, 2i. 1 3i-.2 i,3 = + + +
= o,· -:>-1 -213 = O. Sistemul fliud omogen de Lip (3, 3) cu determinantul nul,
are şi solut,ii distincte de solu!-i.a banalii. Se obtine sol (depinzind de un para-
metru): (2>., - ;.., - i,), ;.. E R. Conchidem că există o infinitate de triplr.t.e
- (}, 1, i,2 , i,3) ele numere reale oare satisfac egalitatea clin problemă. -

o) (i) Rezultă sistemul J' 1n nec. i, 11 ), 2 , 1 3 : 2:;>,. 2 = O, -- ), 1 i. 2 i-.:i -.. + +

= O, i-1 + 12 - ),3 = O,
i-. 2 ).1 .;- +
i,3 = O; rg(J') = 3 = num. nec., deci singura
sol. a hii J este solutia banală. (ii) Fie a, b, c, d pat-rn numere reale date,
sat.isfăcind conditia a= b + c. Se obţine· sistemul J în nor. ci:, ~. y: 2~ = a,
- « + ~ +·, = b, « +~- 1 = c, oe_;_~+';'= d; rg(J) = 2; de C'X. ilpr;nc =
= II O 2'• j A
L.lrar :i = A
L.lrar 4 = O; J·~ ore so)utin
. .
umcil: le+--.--, ~, -
a n, n - r+
- J) .
I -1 1; · · 2 2 2

6) n) (z =I= - !25 şi l :f== 2) ·=> (sistemul este comp.

,
dC't.); (1 = - !2J
sau l = 2) => (sistemul este in~omp.). h) Se arnt.rt că rg(J') = 2, oriC'nre nr
fi IER; llcnr = '14. (1 -1 2); (l = :1: ·l) => (sisl,emul este comp. det .. );
(I=!= ± 1) => (sistemul este incomp.). f.') (/ =/=: ::: 2) => (sistrnrnl est.r. <'0mp.
det.. ); (I = 2) => (sistr.mul eslo inromp.); (/ = - 2) => (sistemul este comp.
nedet., şi 1101. depinile de un paramC'Lru). ci) (/ =I= l şi / =i= - 2). => (sistrmul
este comp; det.); (i. = - 2) => (sistemul este incomp.); (l -: i) => (sistemul

91
este comp., nedet., şi sol. depinde de doi parametri). e) l =I= O şi l =I= 1 şi l =I=
=I= 2) => (singura sol. a sistemului este sol. banală); ln fiecare din cazurile
l = O, l = 1, l = 2 sol. sistemului depinde de un parametru. f) (l =I= 2 şi
l =I= - 5) => (singura sol. a sistemului este sol. banală); ln fiecare din oazu-
ri,e l = 2, l = - 5, sol. sistemului depinde de un parametru. g) (l =I= 1 şi
m =I= O) => (sistemul este comp. dot.); (m = O) => (sistemul este incomp.);

daol l = 1 şi m =I= O, luăm âprinc = 1

1
m I ; in acest ·ulti~ caz avem:
1 2m ·
~ar,i = 2m - 1, deci distinge~ două subcazuri; {m =I= :) => (sistemul este

incomp.); ( m = f) sistemul este comp. ne~et! şi sol. depinde de un para-

metru). h) (l + 2m + 2 =I= 0) => {sistemul este comp. det.); dacă l + 2m +
+ 2 = O, distingem trei subcazuri: (l =I= 1 şi l =I= - 5) => (sistemul este
incomp.);· [t = 1 (deci f)] => (sistemul este comp. det. şi sol. de-
m =-
pinde de un parametru!; [z = - s(deci m = : )] (sistemul este c~mp. det. şi

sol. depinde de un parametru); i) ll =I= O şi l =I= - 13 şi l =I= - 3

t V73) =>

=> (sistemul este comp. det.); (l ~ O şi m =I= 4) => {sistemul este incomp.);
(l O şi m = 4) => (sistemul este comp. nedet. şi sol. depinde de un para-
=
metl'u); (l = - 13 şi m =I= -9) => (sistemul este incomp.); {l = - 13 · şi
m = ~ 9) => (sistemul este comp. nedet. şi sol. depinde de un parametru).
. ....:. a ± thă
Analog se tratează ş1 cazuri.1e l =- -2 - - •
2
'1) Se obţine: « = -7, (3 = ...:....1, l = 14, m=-;
5
luind ~prlno ='
2: l
8 - 15).
'. rezultă .sol. ---,-·-,
-1 i 5
14 _ 10).
·
5
. , ÂJ- •

8) Se obţ.ine: « = 2, (3 = -12, · l = -2; luînd ~Pl'inc = 12

j
1
-31
9
;

rezult~ s_ol.: (2µ. - 2>.., ~-;-~, i.., µ.) •

 Bib_liografie

Pentru aprorundarea cunoştinţelor exf)l]se in acest manual

recomandâm clevJlor să consulla următoarete lucrări:
Arg h i r i ad e E., Curs de algebră superioară, voi. I, Editura
didactică şi pedagog-ică, Bucureşti, 1962.
Co ş ni tă C. şi Turto i u F., CuJ.egsre de prob/,eme de algebrfi.
Editura tehnică, Bucureşti, 1969.
F rod a A., Algebră superioară. Editura Academiei, Bucureşti,
1958.
I{ u ro ş· A;, Curs de algebră su.perioa.Ni (trad. din Jimba rusii.).
Editura tehnica., Bucureşti, 1955.
0 D i C e 6 OU o. şi G a 1 b U r li. G., Algebră, Colecţia Natura,
Bucureşti, 19~8.
P i c O b., Al,gebrll superioarll. Editura didacticii şi pedagogicii.,
·Bucureşti, 1966. .
S t a m a t e I. şi C r i ş a n I., Culegere de problema de Algebră.
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1969. ·
 Cuprins

Copilotul lutrodncUv 3
ExerciJii ••.••••••••••••••••••.••.•••••••••••• 8

Capitolul l - Determinanţi •••••••••••••••••••••••• 9

§ 1. Permutările unei mulţimi finite ••••••••••.• 9
§ 2. Matrice .•..••...••.•••••••••.•.•.•••••• 14
§ 8. DeCiniţia determinantului de ordin n .•.•..••
§ 4. Proprietăţile determinanţilor .•.•....•.•• 31
Exerciţii •••••••.••••••••••••••••••••••••••••• 48

Copitolnl Il - Sisteme de ecuaţii liniare •••••••••••••• 54

§ o, Regula lui Cramer ..................... . 54
§ O. Sisteme de n ecuaţii liniare cu m necunoscute 6-1
§ 7. Sisteme omogene de ecuat,ii liniare •••••••• 78
E :rerciţii ..........••... .- .....•.•.•••.•.••.•• 81
Indica/ii şi răspunsuri ............................... 85
Nr. colil01' de tipar : 6
Tiraj : 50 065 ex.
Bun de tipar : 2,i.X.1!l75
Comanda nr. 50502/22510
Combinatul Poligrafic
,,CASA SCtNTEU"
Bucureşti - R.S.R.
 , .J

1---------------- - ------------------------------- -, ___

Lei 2,40