1 '.

!" 1'

... -.,
. '. 1

, .. -~

SPATII
VECTORIALE
NORMATE

I •

\ ; ' '~ ' I I •

'1. ,1,

1 9 o6
I

ED I T U R A A CA D E MIE I R ·E P U B L I C 11 P O P U L A R E R O M t N E
't'
 '•.,

'PREFAŢA

\
. I mp01-tanţa analizei f 1mcţionale ptintre clisciplinele matematice · este
aBtă.zi birtecunoscută. Elementele ei sînt ·necesa1·e în cultura <iricăr11,i matema-
tician sau .cercetăto1· î·n domeniile înrudite. Totuşi, p'ină în ultimii, aiii erau
prea puţine cărţi în literatura matematică ·un1,versală, în ca1·e analiza ;unc-
, ţională să fie expusă în -mo~l si?tematic. · .
,. '

Gtnd am început redactarea cărţii de faţă - în 1951 - spaţiile vec-

: toriale normate 1W, era_u studiate dooît parţial, în cartea binecu.noscută a ţui
S: Banach [5], apărută _în 1932, şi în cartea l1ti E. Hille [131.
Oqlectivul de cercetători în domeniitl analizei funcţionale, din cadrul
· .Academiei R.P.R, a l_1tat :_ sub conducerea profesorului Al. Ghika - ini-
ţiativa eropunerii problcnielor _i'mp01-tante din acest domeniu sub formă de
mo.nografii, care H"ă 'poată servi în acelaşi timp de manuale pentru,· studenţii
. , şi aspiranţii universităţil01· şi institutelor tehnico-ştiinţifice.
Subiectul central al acestor probleme în de.zvoltarea act1tală îl .constituie
spaţiile. v_ectoriale normate şi în special spaţiile Banack.
· .Am căutat ~ă tratărtJ, în această carte toate elementele esenţiale din teoria
· ~ spţ;t;f,iilor vectoriale· normate ş.i să dăm cititoritl1,ti posÎbilitate{ţl să 'itrmărească
otiC;e lucrare din acest domeniu.
Problemele _studiate a'U, fost duse pînă _la ultimu,l .lor stadiu de dezvoltare
corespunz.ător t'imp'ului în cm·e au fost redactate (1951-1952) .
.Menţionărn, totuşi că unele p robleme, car(! de -obicei sî11,t cm·cetate. în
1 I_.

cadrul spaţiil01· Banach, a'l1, fost lăsate la o pa11e, pentru a fi expuse într-un
ca,4ru mai genm·al - al spaţiilor vectoriale topologice -·sau independent,
cum ar fi spaţiile.Hilbert, ca1·e constit1de obiectul un'lti vol'ltm scris -de O. T.
Ionescu· Tulcea.
.., f '
· I

1n privinţa aplicaţiilm·, nu am, putut rl}aliza intenţia iniţială de a ie

studia sistematic, ci am dat numq,i ·11,nele exempl.e, ca il1tstmre pentru- di-
, Jer,itele capitole de bază. ·

·i,
 Pentru completarea informaţiilor asupra si'iaţii'lor vectoriale normat~ şi
aP,licaţiilor lor, am dat o bibliog1·afie destul de bogată, deşi nu toate lucrările
enumerate au putut fi comultate pentru scrierea cărţii. 1

Me'flţionăm că de mare /(!loS tn alcătuirea cărţii ne-au fost articolele·

e(l}pozitorii apărute în revista Uspehi Matematiceskih Nauk.
..4 utorul mlulţumeşte profesorului .Al.· Ghika pentru tot sprijinul
acordat tn vederea apariţiei.acestei cărţi şi lui C. T. Ionescu Tulcea pentru
col,aborare.
 1 ~ , ,· ;< ~-~: '.
"

•·'

_.,,

: '
CAPITOL INTRODUCTIV
·Oi tirea unei cărţi de analiză ·:fu.ncţiona)ă 'presupune cunoaşterea
,
n9ţiunilor
generale de teoria mulţimilor, topologie, algebră şi de analiză
clasică. Expunerea pe larg. a acestor noţiuni ar, ocupa un spaţiu prea
_,dezvoltat şi nu poate fi încadrată într-un volum ca acesta de faţă. De
aceea, noi presupune~, în principiu, cunoscute cititorull,l.Î, cel puţin. în
·.măsura'in care intervin aţei, disciplinele:enumeraţe. ,· ·
. Totuşi ne vom strădui· să facem citirea acestei cărţi cit mai puţin
l~gată de cunoştinţe anterioare. Pentru a micşora efortul cititorului şi
pentru a preciza notaţiile şi sensul exact .al noţiunilor utilizate, dăm .în
acest capitoi, pe scurt, unele definiţii şi propo~iţii pe caire le considerăm mai
importante. ·

§ 1. Noţiuni de teoria mulţimilor şi structurilor

1' • _ 1., Presupunem cunoscute noţiunile de mulţime, submulţime (part~),
inoZuziune, reuniune, intersecţie, .complementară, parte vidă etc. ,
· 1n general, notăm o mulţime şi părţile ei cu litere mari. Atunci
oind vrem să precizăm elementele din care este compusă mulţimea,
întrebuinţăm notaţii ca {t»,},er, I fiind o mulţime de indici, sau { a; 1-" P"},
"iµţelegînd prin aceasta „mulţimea elementelor a; care au proprie:..
tatea "P".
. Relaţia, de incluziune o însemnăm prin C ; semnul de apartenenJă
este e-.
Reuniunea, a două' părJi - .A, B se notează
.Au B,
iar reuniunea, unei familii oarecare de părţi, {.A, },ez,

(I fiind mulţimea de ·:indici în co~spondenţă, biµnivocă cu mulţimea de

pirţi respectivă). · . · . .
8 O.APJTOL lNTRODUOTIV

.A.n~log. pentru intersecţie întrebuinţăm notaţiile

în cazul reuni'll-nii sau intersecţiei numerabile se ~trebuinţează şi

notaţiile

sau

unde N este mulţimea nitmerelor natumle.

Oompleme-nta;a unei mulţimi A se va nota· [A.. . .
· Dacă o mulţime este numerabilă, adică este de forma {w,}i EN! o ·
numim şir şi vom scrie în general,·· {xi} sau fa,n}, fără altă precizare (atunci
cînd nu se poate naşte o confuzie).
2. O relaţie __, între elementele unei mulţimi E se numeşte relaţie de .
echivalenţă dacă este 'reflewivă, tranzitivă şi simet1·ică, adică satisface •
următoarele condiţii : '
a-. a;.
a -., b, b ,._, c implÎcă a ,..,__., c ;
a r..., b implică b ·,. ,__. a.

Relaţia de echivalenţă împarte mulţimea E în părţi disjuncte două

cite două, numite clase de echivalenţă,. toate elementele aparţinînd unei
clase de echivalenţă fiind echivalentţ3 între ele.
Mulţimea claselor de echivalenţă determinate de o relaţie de echi- ·
valenţă se numeşte mitlţime cît . .
3. Prin structură înţelegem, o organizare axiomatică a unei mulţimi
abstracte.
Două mulţimi înzestrate cu aceeaşi structură se numesc izomorfe
(faţă de această structură) dacă există între ele o corespondenţă biunivocă,:
aşa fel ca elemente!~ care definesc· structura în prima mulţime să fie în
corespondenţă biunivocă cu elementele care definesc structura în a ~
doua mulţime. ·
Exemple de structuri sînt: structurile algebrice, topologice, de ordo-
nare ·şi combinaţiile între ele. ·
De obicei, pentru o mulţime înzestrată cu o structură, întrebuin-
.
tăm denumirea de spaţiu.
'
4. Produs cartezian a două mulţimi E şi F, se numeşte mulţimea
·

pere<?hilor ( ro, y) unde ro EE şi y E F.

 __________
\ ·:....-.----,--....;.__
smuarmu
. .
___.:..:.:~-----'--:-------'----:---
AT..GEBl:UOE,. ·. ŞI TOPOL,·ooţd&
-'---'.-

.: . • . I ',- _·•
9

Definiţia,se
e::x:tinde uşor la- un 11um:ăr finit- sau la o f~i;ni.Jie qar&oaire · '
de mulţimi. . . . . -, .
Produsul carte.zian al mulţimilor ~ şi· F se va not~ E x 1f'.,

§ · 2~ Mulţimi. ordoţiate. Te01·ema lui' Zorn

' . . ' : '

1. Mulţimea E ss nIµD.eşte onJ.onată ·(sau parţial otdDnat'ă) ·de relaţia

< dacă este verificată condiţia: ·- · . _ . · - ..
x < y, y < z impli<iă 1
x < z (x, y, zEE). ·
Dacă in plus este v~rificată şi condiţia .

:x; < y, y < :»: implică :» = y .f

. ,)

relaţia de ordonare se numeşte proprie., .

Vom mtrebuinţa- şi notaţia y > :x; pentţiu x.< y.
în locul semnului, < vom pune .de multe ori semnul <· · . ,
Da~ă este exclusă relaţia {()<a:, relaţia de ordonare-se numeşte strictă·
şi se notează de obicei cu <. · • -~ . _... -
· · O parte .A a unei .mulţimi .ordonate se numeşte total ordonată, dacă,
pentm orice pereche de elemente x, y E.A., este valabilă cel puţin una din
relaţiile ·
(JJ < y sau a; > 1f.

2. Fie E o mulţime ordo1ţată şi .A. ·c E. .

Spunem că elementul a.e· E este o ~ajorantă pentru mulţi;mea__.A, •
dacă-pentru orice (JJ E .A avem (JJ -:< a. · · · · - · 1

. Cea mai. mică majorantă (dacă există) a mulţimii. A se -numeşte

margine superioară. . - - ' ' :"
· . . 'O mulţim~ ordonată· în care. pentru orice parte total ordonată _exis·tă,.
o margine superioară, se. numeşte inductiv .ordonată. . · ·
Elementul a al unei_ mulţimi ordonate E se numeşte ma(J]imal; dacii
pentru orice m E-E, relaţia a < (JJ implică a = x. - .
T e o r e m a 1u i Z o r n. Dacă în ·multirnea ordonată E <Yrice
- parte total ordonată are o 'lliajorantă, atunci pentru, otice element x E.E există
. 1,.n--~lement ma(J]imal a astfel încît (JJ < a.

.. ,§· 3. Structuri algebric'e · şi topologice .

. 1~ Structurile algeb1·ice sînt /definito de legi de , compoziţie· între

_elementele_iU.D.ei' mulţimi,- nun:rlte legi interne, şi.legi de compoziţ;ie· cu ele~· -
mentale altor mulţimi, numite legi externe.• ·
. Structura algebrică, es_enţială pentru obiectul 1ace~tei cărţi, este aceea
de spaţiu vectorial, ·sau linia1~, pe Qare ll voni. defini a;xiomatic. . / . . · '
.. · . Presupunem cunoscute corpurile numerelor reale şi complewe.
· , 2. Strumurile• topologice se definesc, în modul· oel · mai general,
_printr~o-·familie de părţi, µ.umite mulţimi deschise, satisfăcin<l următoarele
·condiţii : - - .· · · · - ! · '

· _ 1) orice reuniune de mulţimi ·deschise este_ o mitlţime deschisă;,

 10 CAPITOL INTioDUfJ.l'IV

2)orfce in,tersecţie finitll, de mulţimi .desohîse este o rrvulţime deschis~.

O definiţie echivalentă se poate da cu ajutorul vecinittăţiTm. · '. ·
Pl~cînd de 1~ mulţimi deschise, prin veoinătate a unui punct ·m se înţe-
lege orice mulţime care· include o mulţime deschi~ă căreia îi aparţine m. ·
O categorie specială de spaţii topologice o constituie spaţiile metrice,
definite cu ajutorul unei distanţe.
i Spunenţ că în mulţimea E este definită o distanţă, ~au oă E este un
spaţiu metric, dacă pentru orice pereche de element~ m, '!J E E există un
număr real_ unic, d (m, '!/), care satisface următoarele condiţii:

'l,, (D1 ).· d (m, '!/)~o, d (m, y) = O este· echivalent cu m =. '!J;

(D 2 ). a (m, '!/) < d (m, z) + d ('!/, z), pentru orice (IJ' '!/, z E E.

3. Structurf'e algebrico-topologice sînt, aşa cum le arată num~le,

în acelaşi tjmp structuri algebrice şi to:pologice.ln general între structura
algebrică şi structura topologi~ă a aceleiaşi mulţimi există anumite legături,
numite relaţii de ccmpatibilitate. .
Spaţiile vectoriale noi mate constituie un exemplu foarte important
de structură algebrico-topologică.

REFE~INŢE ·ş1 COMENTARII

t. Bibliografia necesară pentru asimilarea noţiunilor expuse suc~int tn acest capitol şi

pentru completarea lor, este redată separat, sub titlul „Cărţi de analiză funcţională şi disci-
plinele tnrudite". .
Elementele de teoria mulţirnilpr, cu o discuţie pe larg a structurilor topologice, se pot studia
din cărţile lui P.S. A 1 ex a n d ro v [2], [3] şi P. S. A 1 ex an dr o V şi K. Hop f [ 4].
ln [2] şi [4] stnt studiate structurile topologice generale şi în special topologia combinatorie;
[3] este un manual cu caracter didactic, în care stnt expuse noţiunile de teoria mulţimilor şi
funcţiilor, atenţia fiind îndreptată către fundamentele anali7-ei clasice.
Structurile topologice mai pot fi studiate şi din volumele de topologie ale tratatului general
(8], sau din [5]. Noţiunile de teoria mulţimilor fără consideraţii asupra structurilor pot fi stu-
diate şi din cartea recentă a lui W. Sie r pin s k I [25].
O teorie uniţară a structurilor se găseşte tn volumul de teoria mulţlmilo:r_.al tratatului [~].
Din acest volum nu a a~ărut declt rezumatul (Fascicule des re511llats).
Spaţiile matrice sînt studiate, tn vederea analizei funcţionale, tn L. A. L i u st e r n i c
şi V. I. S o b o 1 e v [17].
2. Mulţimile ordonate intervin tn cartea. de faţă sub două aspecte. Primul aspect este cel
din acest capitol introductiv, ln legătură cu teorema lui Zom, care are aplicaţii 1n toate domenllle
matematicilor. Această teoremă este folosită acum ln toate teoremele de existenţă, a căror '
demonstraţie cerea mai lnainte o bµnă ordonare a mulţimilor sau un raţionament prin inducţie
transfinită. •
O demonstraţie a teoremei lui Zom, fără folosirea teoremei bunel ordonări, a fost dată de
F. Obreanu· [217].
Al doilea aspect sub care intervin mulţimile parţial ordonate apare tn capitolul I, unde
stnt studiate spaţii vectoriale normate ca~e au tn acelaşi timp şi o structură de mulţime ordo-
nată cu. diferite particularităţi.
Un studiu general al mulţimilor ordonate şi al aplicaţUlor lor tn diferite ramuri de mate,
maUcă se găseşte 1n cartea lui G. B 1 r k h o f f (6]. ,
ln analiza funcţională. mulţimile ordonate au fost amplu f oloslte de cercetătorii sovietici ;
tn această privinţă _vom reveni cu Uimurirl şi referinţe_ la -capitolele respective,. deocamdată
trimitem la cart~ (14], ~e L. V. K a n tor o vi ci, B. Z. V u 11 h şi A. G. P 1 ns k e r.
3. Structurile algebrice apar fn cartea de faţă combinate cu s_tructuri topologice şi de.
ordonare. . . · ·
Definiţiile lor stnt date tn capitolele următoare, asUel tnclt nu cer-nici o introducere specială~
 11·
. . -
Pentru iniţiere 1n studiul ·modei:n al algebrei, recomandăm cursul lui A. G. K u ro ş. [16],
~ p_entru algebra specifică spaţiilor vectoriale cărţile lui A. I. M a I ţ ev (18] şi I. M. G 11 e 1-
f 'P- n d. [9]. - ' ·,
- 4. Notaţiile şi nomenclatura sînt, în general, conforme celor din tratatul [8], ·ţn: ci;1re
pentru prima dată se încearcă a 1e•un1formiza tn toate ramurile de matematică. Sînt însii anu-
miţi termeni clirora _nu le-am puiut găsi corespondent convenabil ln limba romînă ; pentru
astfel de termeni am ·preferat denumirea cea mai tntrebuinţată. De exemplu, tn lo~ul cuvtntulul
,,boule" noi preferitm cuvlntul ,,sferă" clasic în topologie şi în analiza funcţionali\, deşi în geo--
metrie prin ~eră se înţelege, într-un spaţiu cu trei dimensiuni, suprafaţa sferică _şi nu sfera plină
deschisă, aşa cum se înţelege 1n topologie. ·
I

,·

,,
 ,I

CAPITOLUL I

SPA'J'JI VECTORIALE ·NORMATE ŞI SPAŢII BANACH

În acest capitol definim categoriile de spaţii care constituie obiectul
acestei cărţi şi··studiem.proprietăţile generale ale lor.
Noţiunile cele mai important~ în jurul cărora sînt grupate toate
celelalte, sint acelea de spaţiu vectorial normat şi spaţiu Banach.

§ 1. Spaţii . vectoriale
1 1. Notăm, în ge:Q.eral, prin K un corp, care este sau corpţ1l numerel or
•reale, notat cu R, sau corpul numerelor complexe, notat cu O.
D e f i n i ţ i a 1. O mitlţime E se nume#e spaţii/ vemorial sau spaţiu.
liniar, faţă de corpul K, dacă îndeplineşte urmqtoarele condiţii:
I. E este un grup comutativ faţă de o operatie pe care o notăm cu +.
' Aceasta înseanină că fiecărei perechi de elemente x, y EE U cores-
punde un element ro + y E E, astfel încît: ·
I 1 • ( a: + y) + z = x + (y + z) ;
I 2 • eanstă un element-OE E pentru ca1·e
O + x = a: + O = x oricare ar fi a: EE ; . ,
13• pentru orice mEE existâ im element -m EE astfel î•ncît
m + (-x) = (-m) + x = O;
!4.(1} + Y = Y + x.
II. Pent1•11, orice x EE şi a EK e_ste definit 1,n element ax EE, astfel
~~= J
IT1 • a (x + y) = ax + ay, (a EK; x, y EE); ·
II2. (a + b) = aw + bw,
(1J (a, b E K; X E E);
II3 • a (bx) = (ab) x,' (a, b E K; x EE);
II 4 •· lm = m. ·
Corpul K se mai numeş_te şi corpul scala·rilor, iar
operaţia (a, w)-+aa:,
înmulţirea cu scalari~
. În cazul cînd corpul K se confundă cu R, spaţiul vectorial E se numeşte
real, iar dacă se confundă cu O, spaţiul E se numeşte complew. Atunci
c1nd se. spune spatiu vectorial sau spaţi'lt liniar, se întelege că este real san
complex. -• · ··
Cel mai simplu exemplu de spaţiu v.ectorial ,real este însuşi corpul
R al numerel~r r~ale, iar cel mai simplu ~xemplu de spaţiu .vectorial
 .. '
. '1:f:;
t.., ' -

complex. .este 'mulţimea O a: numere.lor comple:xe .. Mulţimea O a numerelor· .

.complexe este însă şi un -spaţiu vectorial real.· _ _ -
_ . 2..Elementul (-1) (1) se notează cu-arşi suma [l)+(-1) y = m+(-y) = .
= (1}-·y. . . . I .

, · Dacă .A ş1 B sînt două submulţimi ale spaţiului E, A + B . este· mul~. · .

ţimea tutlll'or eleme,ntelor de forma [I).+
y cu•. [I) EA şi y E B, iar A - B
este mulţimea tut~or elementelor de forma m- y cu x E.A şi .Y ~ B. -
Dacă m este un·eleinent din E iar .A ,o submulwme din E, m + A_ es_te
mulţimea tuturor elementelor de forma [I) , + y cu y E.A. ·
De asemenea, dacă a ·E K şi A CE, atunci a-A este mulţimea elementelor
. de fermâ,aa; cu w E.A. '
Se ved~ că· întrebuinţăm, aceeaşi notaţie p~nt:ru elementul O_ al cor-
pnlui K şi pentru elementul Q al spaţiului E. Atunci cînd s-ar putea naşte
o confuzie, vom preciza de care element e~te vorba-. ·
· '3. ·: Următoa;rele ţ;rop1·ietăţi sînt: Qonseoinţe imediate ale· c:ondiţiilor ·
-IşiII: . . ~ I

a) Oa:.== O- pentru orice x E,E (aici primul O a.parţine· corpu1ui "E:,

. iar celălalt spaţiului E).; · _ ·
b) ax·:..::.. O şi a='= O implîcă m =o;
c) aţ = o•şi x =I= O implică a~ O.
~- Izomorfismul spaţiilor vectoriale. este dat de . , . ..
Def i. niţi a_ 2. f;p'Wnem că două. spaţii vect01·iale JiJ fi E 1 sînt
~ izomorfe (din pwnct de i•edere algeoric) dacă ÎrJtre ole ea,'istă o corespondenţă
biu-niveoă. / ·
/: E'~El
car~ păstrează stru<.~u-ra _a_lgebrică, adică
_f {X,+ y) == f ,x) + f (y),
· _I (ax) --: af (x).
' Se ştie din algebră că şi funcţia reciprocă 1- 1 are aceleaşi p~oprietăţi.
· · 5. Printi:e submulţimile uri.ui spaţ,iu vectorial ies în evidenţă subspa- · ··
ţiile vectoriale .· .. · . ·· ·. .
· D e f i n i ţi a . 3., O submulţime G a. unui sp_aţiu vectorial E se. nu..-
meşte subspaţiu vectorial (sau liniar) dacă sînt ver_ificat~ relaţiile

fi), y e0- implică + y EG, X

\
(1)
a EK, [I) E0 implică ·ax EG. (2)
Ou ~otaţiile adoptate I~ l)Unctul 2, aceste_ relaţii-se mai pot scrie
. . . . . G:+ :G C 9-; . -, (1')

~ E K ·implică ~G C0. . ('2')

·u1•mătoa;ţele· propoziţif asupra·.~'_subspaţiilor unui spaţiu .yectorial ·se -
dedµc imediat din. definiţia 3. . · ·
. P r o p o_· z i ţ i a, · l. Inter,secţia ·unei mulţimi . oarecare ·de .sub~paţii
vectoriale ale ·spaţiului veoto1·ial E este ,un ,subspaţiu vectorial ·al lui ]#.
 '.
SPAŢII VE<1.rORW,E NORMA.TE ar SPAŢII BANAOR

Demonstraţie. Fie { G, hei o familie oarecare de snbspa.ţii.

Atunci , · ·. ·
m.e G, şi y EG, pentru orice r. EI _
implică
(J) + '!I EG, pentru orice r. EI . /
şi'
EG, pen~,i orice
a(J) r. .E I şi a E K.
1
Pro p o z Lţ ia, 2. .Reuniunea unei mulţimi total ordonate, prin· rela-
ţia de incluz~une, de ·subspaţii vectoriale ale spaţiului vectorial F1 este un
subspaţiu vectorial al lui E. · · ·
D e m o n s t r a, ţi e. Fie { G, h e1 o 'mulţime de subspaţii astfel
încîţ ix, ~ eI implică cel puţin una din relaţiile

Ga- C 0; sau G~ Ga.. ·c

Atunci, dacă· (1) e0a. şi y E G~ vom avea cel puţin una din rel~ţiile
mEG~ sau y E 0a. •
·ceea ce atrage, respectiv,
· (1) +. y EG~ sau (J) + y E Ga. • '

deci, în orice caz, -

(J) + y E LJ
, e.r
G,.

. De asemenea, (1) E 0, 0 implică a(J) EG,0 • -

. ·P r o p o z i ţ i a 3. .Mulţimea subspaţiilor vectoriale ale unui - spaţiu

'Vectorial E, ordonată prin relaţia de incluziune_ din E, este ordonată inaucti'V.
_ D e' f i n i ţ i a 4._ Fie M o submulţime oarecare a spaţiului vectorial
FJ. Numim acoperire liniară a mulţimii M şi notăm prin. L (M) interseţJţia
tuturor subspaţiilor vectoriale ale lui E oare includ mulţimea M.
. Acoperirea liniară ·este bine definţtă, datorită propoziţiei 1 şi are
următoarele proprietăţi : .
P r o p ·o z i ţ i a .4. .Acoperirea liniară a mulţimii 'Vide este .Jmulţimea
formată
numai. din elementul O.
, . ' ,
.
L (0) = {O}.- .
. P r o p o z i ţ .i a 5.. ll'ie .M o submulţime ne1oiilă a spaţiului 'Oectorial
E. Atunci (1) EL (M) dacă fi numai dacă eanstă un num4r finit de elemente
m,·e M şi de_ 11lumere ai E K. (i = 1, . ~., n), astfeltnott
1

- (1) = I;" -a,~,- . (3)

.
,-1- .
D e m o n s t r a ţ i e. Mulţimea eJementelor de forma (3) constituia,
evident, un subspa,ţiu vectorial care include :mulţimea, M. De altă parte,
orice subsp,aţi.u vectorial care include-_ mulţimea M, includ~ şi mulţimea
elementelor de forma (3). · ·
P_ r -~ p o ~ i_ ţ i a _6. Dacă M este -0 submulţime odrecare âin E, atunci
L (L (M)) = L (.M).
 4'

. '' . . • I • .
_.\ :P r o p o z i ţi a 7. Dacă A şi
s:ubmu lţimi .tn E, qtunoi
B stnt două
L (A +
B) = L (A) +,L (~), (4)
A C B implică L (A) C L (B). (5)
Acoperirea' liniară a, mulţimii M se mai numeşte ·şi subspaţiul vec-
torial generat ils M. ·
8. Noţiunea de independe;nţă liniară se poate introduce fără consi-
derarea dimensiunii I ' • ' ••••

De f i n i ţ i a 5. lf'ie E un ·spaţiu v~otoriaZ şi M o submulţime a

sa. Mulţimea M se· numeşte Zinia._r indepenilţntă ~acă relaţiile '
M 1 C M şi L (M1 ) . L (M)
1

implică

I ,
Dacă mulţimea M este liniar _independentă, se mai spun~ că elementele
. care compun mulţimea M sînt liniar indepen~13nte. · · ·
·-. -·-· ···p'l'-o·p•o--zîţ-i·a s-~
Oonitiţi~·-necesară-şis_ufioientăpentruca ·'11!,ulţi~ea
nevidă M C E să fie liniar independentti, este următoarea :
1 J '.

a• EK, m, E M, m, =/= m1 pentru i =/= j

n
(i, j = 1, ••• , n) şi ~ a,ro, = O
,-1
implică
_, a, =
O (i = 1, ••• , n).
D e f i n i ţ i a 6. Mulţimea M C ~ se nu~eşte o ba~iJ, algebrică a
spaţiului vectorial E dacă M este liniar independenta şi L (M). =-E, Dacă
I '
· erois.tă o bază algebrică 'finită â spaţf,ului E, .se spţi,ne ...că E are· un număr
. finit de 'dimensiuni. · · · . · · ·
. ~-e ore Diă. lf'ie· A o submulţime liniar_ independentă a_ spaţiului
,veotoriaţ E.:- Eroistă o bază algebrică Ma. spaţiului E, astfel că A C .M.rr ,
D e m o n s t r aţi e. Fie u'C!> · mulţimea părţilor spaţiului• lll, care
includ mulţimea .A. Vom arăta r..cmn că mulţimea u'C!> este ordonată in-
ductiv de relaţia de incluziune din -E. · ·
Fi~ {. ·.Â., her o submulţime total ordo_nată din c/C!>. Mulţimea I ,

'
.Â.1..:__ u
LEI
.A,·-
. '
~ste o margine superioară pentru mulţimile .A, (r. eI). într-~devăr, dacă .
mulţimea, indicilor I este finit~, mµlţiplea .A1 ·coincide cu una, din-mulţimile'
A, , .deci este. liniar independentă~ tn cazul - general, cînd mulţimea I
este infinită, orice mulţime finită de elemente{ m,} 1 <, E:;; n inclusă în .A.1 este
inclusă cel puţin în. una din mulţµnile .tt ·, deci
i· . n .
~
, ... 1
a,m,=
.
O

~plică a,-~ O (i~l, ••• , n) astfel că '3Ste yerificatit condiţfa propoziţiei

s,: d(:}Ci .A1 ~ste liniar independentă. _ . . ·
; ·. .' ~~ţiniea, ~, fiind -01·donată inductţv, conţine un element maximal
. M. Dacă presupm;i.em că L (M) +. E,_ eXIBtă un element m e M care nu 0
 i.:
' --

16_. 8PA!CU_V..E_CTOlUALE,ţWit."\IATE ŞI SPAŢU13ANAOH

' \
este eorii~µ,.~ţie liniai·ă de ~lemente·din M .. Atunoi însă mulţimea {x0 } ·v M
este liniar. j;ndependelită, deci M nu este ·maximală în multimea dl!>. .
(
. • . .Am arătat .
astfel că L'_(M) = E. şi teorema este,
I
demo~strată. ,
7. Un subsp~ţiu ve·ctoria1 ~ al unui spaţiu '7ectorial E defineşte in E.
următoare~ r~Jaţie p,c echivalenţă : .· . .
x_este·ech.ivalent cu y dacă şi numai dacă a: - y EG. ·
; Mulţimea claşelor de echivalenţă definite de această relaţie se organi-
zează în mod natural ca un ·spaţiu vectorial, a cărui. structură algebrfoă
·esţe compatibilă cu structura spaţiului E. ·
.Această construcţie &te echivalentă cu următoarea : · ·
Fie E· un spaţiu vectorial şi G- un s_ubspaţiu vectorial al său. Fiecărui
· element ro E JJ} îi ataşăn1 mulţimea a: +
G, pe care· o vom nota â, ; mulţimea
elementelor m o ·notăm ·cu E/G . .ln EJG introducem următoarea .structură
algebrică ·

x-+ii. m+y+G,
ax= am+ G.
Se · poate verifica uşor că, spaţiul E /G cu această structură, este un
spaţiu· vectorial. _
· ·Definiţi a 7. Spaţiul vectorial E/G astfel: constru-it .~e -numeşte
spaţiul ctt al spaţiul E relativ la s'lt.bspaţiul G__. -.
~- ·Un ro~ imp~rtant în. teori~ spaţiilor vectpriale U joa'că noţiunea d~
mwţ1me· convexă. · . .
D e f j n i ţ i a 8. Fie E un. spaţiu vectorial. O s1tbmulţime Q a lu·i E
.se numeşte ·convex,ă~ dacă m E Q, y E Q, O~ a~ l (a ·real) implică,
ax + (1 - a) y EQ. . .
. P, r o p. o· z i ţ i a 9. . 01·ice intersecţie de mulţimi convexe este o mul-
ţime convea:ă. . · · ·
· P r o p o z i ţ i a 10. Reuni'ltnea unei mulţimi total :ordonate, pr'f.,n
?'.elaţia de incluzi1tne din E, de mulţimi con'l}exe este o mulţirn,e convea:ă. ·
Pro p o·z iţi a 11. Mulţimea părţilor convexe al~ unui spaţfM vec-·
·torial E, ordonată prin_ relaţia de incluziune din E,_ este ordonată inductiv.
p·r·o p o z f ţi a 12 .. Dacă A şi -B sînt două _s~bmulţimi convea:e ale
spaţiului vecto_rial E, ·atunci submulţimea A+ B este convexă.
De asemenea, dacă Q este convexă şi b EK, atunci bQ este convea:ă.

. § 2. Spaţii vectoriaie normate

t. ln spaţiile vectoriale se p~ 'introduce structuri topologice în modul

cel mai general; prin vecinătăţi--sau prin mulţimi deschise supuse, numai
la condiţia ca structura topologică astfel .introdusă să fie compatibilă · cu
structura algebrică de spaţiu v~ctorial. _ ·
Noi vom introduce aici o topologie destul de particulară, cu ajutorul
unei funcţii .cu valori reale. Motivul pentru care este studiată în special
această structură îl constituie rezultatele imp_ortante la care s-a ajuns_ 1cu
ajutorul ei. ·
 I.

_· 17
/ I '

. ·D.e;f,i:ni ţi a,_ i 1. Un sp~ţiu, vect,or.ial. E Be ·tipwn,e că. ·eBte .norm~ _iiacă, . /

;'fiecărui! elemen_t I tD- eE' îi corespunde un -'nlumlJ,r reai li' tD li, nlumit· :nMma 1

-element~lui a: şi .qp;re ·sati8face. următoarele condiţii :

-f . . , •
· • I·.• ,

ill1•. ·11. a, U►- 0, iar. li t». li . 0 implică ·a,· , 0; (a,,e .E)·;

-IT.I2• li fiJ + 11 li ~. li (lJ li lf 11 li ,
.', • . I
('tD, 11 EE} ; +
Ws• 11- am li = I ·a I -· li_ a111·, - (a e· K; fJJ eE). . .
· o:b serva, ţie. Condiţia,·. III8 ne dă ff 0-11 = O, -deci_ li mli --JO
- este echivalent cu ar = O. ' .
- -_ p-e fj ni ,ţi a, 2. Fie- E .un -vectorial normat. Definim spaţiu·- d~B,tanţa
·între '!lementele a:, 11 ~ E, prin ea:p.rpsia . : - __ -.
:cy~ d (fJJ, .'JI) =. li (lJ ~ 11 11 •.
.Pent~ a, jusţifica a,c6astă 4,efi.niţie, demonstr~m -._ · ·
'' Te o r·e)n a, 1. Un. spaţiu· vectorial normat E, în. care ut8 ăBjir,,itll,
distanţa prin empruia: IV, est~ un spaţiu metric. - · ,
_ ·.:ne m.o n, s.t r a, ţie. ·verificăm ~ondiţiile:-(D1 ),· (D 2 ).
(D1)· a/
ii, (tD, 11>" = o 'tnseamnă Jl·ro-yU : . o, deoi din ffiu fi)-'!} . . o,'
.-re =Y; . .· .
· b) Invers., dacă :.v. = y, j
fJJ _;_, 11 li = O.
avem· li
li a: - z + z - y li ~ :
LL '

(D 2). d ( fi)' y) = li ic - 11 I_I =.

li +. li z -:Y li ....:. d~(fJJ, z) + d (z,
< I 'l
' · .. I • <-liro - z y).
· 2. Topologia spaţiilor vectoriale normate este. aceea,. de spaţiu .m~trfo,
. ...
·, , dată de distanţa definită de expresia, IV~ -
. Precizăm -cîteva, definiţii· şi notaţii. şi cu această ooa,zie, reanµntim_ \•
, I
unele hoţillţli. şi rezultate clliloscute din•topoţogfar generală sau. ~hiQ.r .din
analiza· clasică. · . · · - ·
Nm;nim sferă de rază r şi de centru·~ E B mulţimea, elementelor fJJ EE
})entru care I ' • : '

· 11-:i:- fl)d li < r, (r număr real pozitiv)'.

. Vom hota aceast'ă 'sferă prin S (ic~; r}. . . ·, ,
Vom tntrebuinţa,, citeodată den;umire~ de sferlJ, unitate a, spaţiului E,
.pentru sfera,· 8, (O ; 1). · ·, . · . . · : ~
· · . O mulţime .A CE se numeşte mulţime 'deschisă •· daoă (lJ EA implică
existenţa unui număr real r > o; astfel că 8 (a:; r) C A. _ . -_ ·
- I
O mu1ţime se numeşte înohi8ă dacă este ·complementara, .unei mulţimi
·deschise.· · . . . · .
' : .- Reuniunea, unei mµlţi:nµ oarecare de ·mulţimi deschise este o mlilţime
deschisă, ; ·intersecţia, unei ,:tnulţuni; 9ar~~e de mulţimi închise este -o
mulţime închis~. _ _ . .. _- . .
· , . Intersecţia tuturor mulţimilor închise oare includ· mulţimea .A C E
se numeşte fnchiderea mul~ .Â. şi 88· n~tează Â.
1
.

· . ReUDÎlinea tuturor mulţhµilor deschise inolqse în.A se numeşte interiorul

·mulţimii .A şi.se notează int .A. - . '_ • ·· · · ·
· - · · O mulţ;iine -:.A <:, E ;se_ numeşte -rară ~că interiorul închiderii ei este.
vid: ..

2. Spatii vectoriale_ nonn~te

I . I.
 . ·,

. .
18 SPATII VEQ'.r!'.)IUALE NORMA.TE 81 ~ATI! ~ANA.OR

,·· . · Orice re~~~ num~~abil~ de m~ţim.i rare se ~:urneşte mulţime

. slabii, sau de•.'P~ma categor1,e. Once mulţime care nu este slabă, se numeşte
şi de a doua categorie. . · ·
. Mulţimea M are proprietatea lui Baire dacă, e:pstă, ; mulţime deschisă,
. 0 C E astfei incit mulţin1ile 0" [ M şi M n [ 0 să, fie slabe. - . .'
. O m1;1l:ţime A se numeşte compactă în·E, ~acă orice familie de mulţimi

deschise { i>, },ei astfel incit .A.. C· LJ

,ei
D, conţine
• I
o subfamilie finită,
n

{ D, } 1 <''<n, astfel ca A C
I
U ·n,.
, ... 1 · . . '
· O mtilţime a căirei închidere este compactă sa numeşte rslati,, compactă·•.
3. Of>11,verg~ţa şiruriwr se ·defineşte ca în spaţiile ,metri.ce, :ţinînd
seama de· exp~esia <Ustanţei. . ·
D e fini ţi a 3.. li'ie { a,n } ii.a1.2, ••• un şir de elemente din' spaţiul vecto-
e
rial normat E. 8punem că elementul a, E este Zimtla firului { .a,n )·, s~u
.că a,n tinde către_ a, ctnd n tinde către infinit, dacă
lim- li a,n - a, li = O.
fl ➔ GO•

1n acest caz se scrie

lim a,n' = a,
n➔ oo
sau,
a,n ~ w cînd_ n ~ oo.
Acest fel de eonvergenţă, numită şi convergenţa în normă,
singurul care se întrebuinţează, în spaţiile vectoriale normate,· însă, de
este nu
obicei, oind se spune că un şir este convergent, este vorba..de definiţia
dată aici. . .
Atunci oind vom întrebuiil.ţa şi altă noţi~e de convergenţă, ·oores- ;·
punzătoare altei topologii, o vom_ specifica.· . . · ·.
' . 0onsiderăm. cunoscute, din topologia generală, următoarele propoziţii -: .
Pentru ca o,mulţime .A să fie închisă, este necesar ţl suficient sd conţină
.limitaoricărui şir_ de ele.mente itţ1,clus în A. _.
Pentru ca o mulţime A CE ·să fie relativ corr+pactd, , -este suficient ca
din orice şir inclus_· în A să se. poată erotrage un şir~ coillvergent către un t le-
miJnt din E. · · ' ·
·0ondiţia necesară şi suficientă pentru ca ·o funcţie f definită pe E
şi cu yalori într-un spaţiu topologic să fie continuă în punctul fi) EJj)_
' este ca pentru orice şir { ai,. } CJjJ convergent către a; . să avem
, limj(fl)8 ) =/(m}.
n ➔ ao .'
4 .. Din definiţiile de mai sus rezultă următoarele proprietăţi ale normei :
.. P ,r o p o z i ţ i a 1. Norma, consiăerq,tă ca o funcţie definită pe spaţiul
vectorial ou structura topologică descrisă mai sus (indusă ·de normă), este o
funcţie continuă. . ·
Demonstraţie. )fie { a,n-} CE un şir convergent. către elementul
a, EE. Este suficient să arătăm că · · ·
lim li fl)nll = li roii •.
n ➔ oo
 .... ,

, I
;• l

,1.9·

Din conc;liţia ·m 2 deducem

li a:,. li _li a:" - ;, +-~ li ~ li ~ ~ ~ li
• I,_;

+ li a: li,
deci . --
„ li a,n 11-11 X I\ ~ li a,n - a: li
-şi ~ mod analog ·

de tinde rezultă . \

-l II a,n-11 - li (!) li (
I
<li. Wn :-- X-li•.. • I ,,

Din această inegalitate rezultă că

limllm~-mll = O
n. ➔ C0

implică i.

· ·· · liro (li a,n·ll _:_ 11 a:IJ) =., o·

n ➔ 00
I ' '

.-şi .propoziţia este demonstrată. . . - .

J.> ro poziţia 2. Pie { a:n ) CE, { y,.} CE, {an} CK, { ·b:_} CK.·
llelaţiile

liro Xn = a, EE, liro Yn = y EE

. \ ·n ➔ 00, · n ➔ 00 ·

· lim a•• = a EK; , lim bn == b EK

npcc ~- ➔ 00

liro (an Wn + .bnYn) = ax + by.

n ➔ cc

D e m o n s t r a .ţ i e. Rezultă din inegalităţile .

li a„a:n + bnYn-"- (ax+. by) 11 ~ lt a"~ - a{l)II
. ' \ '

+ llbnYn -:bY li-~

'

' '

~lla,.(a, ro) + (an - a) mii + li b,.(Yn -y) + (bn - b) YU ~

9 -

~-I ~n 111 %·-a:11 + l.an~a 1-11 (l)[I + I bn I IIYn-·YII·+ I b~-b 1111/1.1~ . ,,\
Este evident că în .condiţiile_ date,.
Jim li anxn
n ➔ 00,
+ bnYn _:_ (a{l) + by) li = O,
\

- deci într-adevă.r

lim (ana,n + bnYn) = -aa: + by.

n ➔ co
. - '
· 5. 1n legătură cu conve:a;genţa '· Şll'lJ.l'ilor, putem introduce noţiµnea
de serie. , . . . .. · . · , .·
. · -D e f i ni ţ i a 4. Fie l a,n } un ~ir de _elemente din 'sp<ţţ~ul .v_ectoriţil
1

normat 1J) şi · ·
, 8n = -:lli + . . . +ţl:n, (n ---: l, 2, ... ).'
 1-

.io . - , SPAŢII VECTORIALE ~O~TE Sl SPA'llll 13.ANAOH ·

Dacă eflJistă tn E elementul

x = lims~_ ·
no+oo
spunem că ~cest element este suma seriai
,00 I •

~ x,,.
n~l

şi că această seri~ e__ste convergentă. . '.

_ 6. ·' Consecvenţi cu -terminologia adoptată in-intro~ucere, întrebuinţăm .-
noţiune~ de izomorfism în sensul unei transformări biunivoce, care con-
servă _o. anumită structură. 1n teoria spaţiilor vectoriale· normate intervin .
două feluri de izomorfi$me ·(exceptind izomom~mul alge1:>ric)_pe oare'
este bine_ să le delimităm precis. · _ _ ·
D e f i n i ţ i a 5. Spunem că două spaţii vectoriale normate sînt izo-
morf~ din punef de vedere algeb1-ic şi topologţc, dacii, sini qlgebrio _izomorfe
şi izomo'Pjismul algebric este în acelaşi timp un ~meornorfism. .
Se mai spune in acest caz că cele două spaţii· sînt echivalente.
D~e fini ţ-i a 6. Do'ltă spaţii vectoriale normate E şi E 1 sînt izom0t-fe
din punct de vedere algebric şi din punctul de vedere- a_l. normei, dacă existii,
între ele un izom01·/ism algebric f ca1·~ păstre<ţză şi _norma; ·adică tist/el ca
; . li/(x)lls•. llxllB, ··pentru _orice me:i
hi acest caz se mai spune că / este o izometrie,- deoarece conservarea - ·
·normei este echivalentă ·cu conservarea metricei. . ,
. Este e-vident că .două spaţii vectorÎ1JJ1e normate izomorfe din punct
de vedere algebric şi al -normei sînt şi homeomorfe, jnsă nu şi invers : două ,
spaţii vectoriale normate pot fi izomorfe din punct de vedere algebric
şi topologic, fără ca- normele să fie conservate prin acest izomorfism. De
exemplu, . în acel~şi spaţiu vectoria'l E pot· exista două ~norme li ro 11'1> şi
li x11<2> ,diferite, care induc în E aceeaşi topologie. · · · . ·
· D efini ţi a 7. Dacă spaţiul · vectorial E are aceeaşi topologie faţă
de n<Wma li (1) ll<ţ> şi faţă ·de n01·ma li ro 11'2> spunem ·că aceste" norme stnt ·
topologic eQhiv_alente~ · · . ' 1
. ,

. 1n capitolul II sînt date criterii pentru ca definite pe două· normf;'

a-0elaşi spaţiu vectorial să fie topologic echivalente şi pentru ca
dQ~ spaţii
vectoriale normate, algebric izomQrfe să. fie şi topologic izomorfe ..
. .7. Vom stabili acum unele proprietăţi ale submulţimiloi ·unu.î spaţiu-·
vectorial normat E. ·
P r o p o z i ţ i a 3. Dacă mulţimea Q este convexă, atunci şi închiderea„
. ei Q este convexă. ' ' .. ..
_ B e m·o ns t raţie. 'nacă ·x/E Q\ şi y E-'/J, :există două şiruri { mn·}
şi { y,.} incluse \în Q, \astfel încît ·
lim a:,.
n ➔ ao
= X - şi .I.im Yn
ti ➔ ao
= ·y,
· ~e unde ._deducem· -
lim (aa:,.
n ➔ ,co
+ (1.- a) Yn) = 'aX + (l -·a) y.
 ,.,, ,.,·.... ,.
1.!' -.-··~·. ,I ~ ■
·,

. ,, - .
_SPA'fll ·~d:r~.R~S NdRMÂTE
' ' ' ' - - - . . . ' :· _..,,. ."

Deoarec~ _·pentru O ~ a~ I, şirul { aa:n + (1-· a) Yn } est.e: iţl:ellis. ~-

Q, rezultă .că eJe~entul aa, + (l ~ a) .Y ·-aparţine mulţimii Q .. · .: · •. ·· ·. _ _· -· :; ··
Propoziţia 4. Tt'O/Yl,8/ormarea _a,~ _a, + a:0 a U'11Aţi spaţi1.i'v'ectorial .
'l'W'!"mat JJJ, pe e.l t~uţi · es,te un korneomorf~fff!,. . - · . . _ ·
.D e m o n s t r ·a, ·ţ i. e.- Fi..e y :== m +- a:0 şi -8 (y ; r) m:u1ţimea p~telor,
{·pentrtt. care· ll·i ~-y li <;-r~. Sfera --S: (a,; r) ,se- transformă prm trainslaţi~- '."J
dată: în :S ('!/ ; ,·)·pentru .că d~ relaţia ·
. li ~, ~ a, li <:. r
deducem

·~ .
llz' + mo----Yll-~:llz' ...!L mii<- r. \ ' .•

· Rezultă că.· transformarea -dată· este :continuă,.· _Onm acelaşi lucru este -~-
6videnţ şi pentru transformarew reciprocă a, = y - m0, propoziţia,· este
d~monstra:tă. . . . · , . . · . . ._ _ ·· _
·· . _. Pro· p o z Lţ i' a -5. Dacă mu~ţimea .A., este d~schis_ă, atunci· .A.+ wr>
este' O_ mul;ţif,n8 des_ohiBă pentru orice ~o€ E.. ·_ ., ' . _· .
· D e.m o ns~ raţie. ·. Re~ultă .imediat din propoziţia, preced~nt-ă,_
d~oar~ce 11,Il homeomorfism transformă o mulţime deschisă într-o mu.Jţjn).e
descbi'să,. · · - - .. _ . . - · ·· · · ·
P r·o poziţia 6. Dacă mulţimţa .A este deschisă· şi M o mulţime·
oarecar~; artunci A + M ·este o mulţime deschisă! · · ·· 1

.· . ~.e :m. o :tţ s. tl aţi e. : Mulţimea A +M e'âţe. reuniune· 4e" mtlţinrl

deschise · · · · ··

A + M = u
III EţV
(A
. . .
+ aJ}~ .

. · P ro p o z i ţ i a 7. T~·ansf ~·mare~
a, -+ am .este, 1.in '1,omeom9rfis.m al
spaţiului JjJpentru orice .a. EK, -a =I= O. _ : : ,,. ··
·p r o p o z-.i ţ ia,-. ·s. ·. Dacă spaţiul vectorial normat E :este ne~lab, atunci ·
. Ofice 8Ubmulţime deschisă--nevidă · este neslabă. ·
.. · D e m o n s t_ r a, ţ i e.. - Presupunem că mulţµnea,1 A =I= 0 este deschisă
~·slabă.· Fie a:0 EA .şi' .A1 ·---. m0 + .A, .A".= n.A.i(n = 1, 2,- .:.~. )... , ·
Mulţhnile .A11 sînt deschise şi ~labe;-pelitru că transfo~ăriJe w -+ .a:·.-:e-:- -a:0 :
. ' .. . . co '

. şi m-+ ltm slnt homeoll!,orfisme. Deoarece E · · . ~ A., ·E este slab, ·~on~ • .I

-~
.trar ipotezei.,. . · " . .
P r o p o z i ţ ~-a 9. Fie]lJ un spaţi'u, vectorial normat şi _.A. C.E .o mul-
- ţime cu prQprietate<ţ lui Baire, neslab.ă!,. _. . •· . . ·_ · · :- · .. 1
.•

t.Atunci' mulţimea .A.:...._ .A. este o vecinătate' a elementul1,ţ,i O_•. -"-. : ·;" .. -- .•
D e m o n s ·t r a ţi e. Din definiţia ·mulţimilor avîn:d proprietatea 'lui
Baire, rezultă că există- o mulţime deschisă (}CE, · asttel că mulţimile
· ·- Q o [.A. şi .A. n_ [d sînt ·sl~be_. · · .·
Deo~ece A est~ neslabă, G 0. . _·. . ,, +
· ~ · Există deci un element. m0 E(1 şi e > O, astfel că .sfera, 8 (_a:0 ,; e) CG,
Vom _ară-ta oă sfera _S (,O; :e)' este -inclusă în A -. .A. · .- · . .
Fie ~ ES (O; ' e), adică llzff < e. Notăm -A1 = z + A, G. 1. = i
~
G. '
+
 ••,• ,;:, I

22

Atunci ro0 + z E S (a:0 ; e).(G şi de altă parte w0 ·+ z E G1 , ··deci

G n G1 =/= 0..
Deoarece
GnG1C(.An.A1)U(G~[A.)u(G1ACA1)
' .
şi o'ti[A, G1n[A.:
sint slabe, G f"'\ G1 .este neslabă (propoziţia 8), rezultă că .An A.1 -=/=: {l.
iaiţ
Există deci w E.A, are z + A, de urido :x; = z y cu y E.A şi +
prin urmare z = -w - y E .A - A. ·
Propoziţia este demonstrată. .
. ~ r o p o z i ţi a 10. Orice subspaţiu vectorial_ neslab al· spaţiului vec-
torial normat E coincide cu E. · · · ·. · ·
~ D:e m o n. s ·t r a ţ i e. Fie ·"!E1 un astfel· de ~ubspaţiu. l>in propoziţia,
9 rezultă că E 1 = E 1 - E 1 conţine o veoină,tate a ~lementului O. Atunci
~ . . .

·E=LJnE1 =E1 •
n-1 I -

· · T e o r e m a 2. Fie . E. un spaţiu vectorial rw'rmat, E, un sritbspaţiu I

vectori·al închis şi /Un element t.v 0 aparţinînd complementarei lu.i E 1 • Atunci

ewistă în E 1 un e7,ement a:1 astfel încît'

li Wo - ~1 li < 211 tl:o - w li

pentru orice element a: eE1 •
. Demonstra ţ·i e. · Dac~ a:0 nu aparţine subspaţiului E 17 .,atunci
inf lla:0 -m li~ d >.O.
11:EB1 ·

Alegem elementul roi EE 1 asţfel ca

Ilio-roi li <2d.
Atunci pentru orice mE Eu
' . 1
li w -w0 li > d > ·2- li mo - $i li.

Te ore ma 3. · Fie E un; spaţiu ve<Jto1·ial no'rmat, E~ o subm,ulfi'lnc

E 2 CE 1 un subspaţi'lt vecfffrial„ t,~chi8. Dacă E 2 nu coincide
vectorială 'Şi
cu Ei, emistă în ~ 1 un element Wi,, astfel incit
. 1
li a; li . 1 şi 11 ;»i - wli ~
2 pe:ntrit- m·iee w EE 2.•

. D e.m: Q ns t raţie. Prin ipoteză ex.ist.!'i, 1n .E 1 1m elem(mt fl:o, care

nu aparţine lui E 2 •. Teorema precedentă ne asigură existenţa unt~.i element
«?9 E E 2 astfel îri.cit
J~entru orice
Fie
:»1 = ---"--..;:...
X1
Xo -
.
llxo·- X2II
 - - ·- .
SP.A.Ţll VEOŢOJUA.LE ţoitMATE '2~.

Avetn.
· ll·aJill = 1. şi (C1,E.E1•·
·~ D~ rută parte} pentru· orice ; EE2

1-·
li11
,
(1)11 =
(1)
• li ~o·- Xall
li
Xo- Xa -(Cil =·11 Xo -·.x~-,- llxo·~ ZsUXII: Ilio - Xall.,• _
' 1 . HXo - xaJI · li ~o - .x,11 ..
unde (Ca EE2.
Atunci.
·11· OJ1 -. . .(1) 11. = li-;.;xo·
.,-:. .____
- xall ......_
,ţ? - 1
llxo-Xall 2.
.. I .
-şJ. teorem~ este •deJiţoil~trat.ă. ,
8. ·Deoarece vom hltilni •şi noţiu.n~a de sferă închisă, este -n~ceEJar să.
stabilim. cîteva proprietăţi şi să dăm ~ele precizări. :. ·
, ·.D.e fini fi a 8. Numim sfe.ră tnohis4 ·.de rază r > O şi c~ntr.u a;
m"!,ltimea punctelor y oare verifici i'liegaliţatea. ~ .

IIY-(Cll~r.
. ' .'
Păstrăm, aşa cum am :piai arătat, denumirea de· sferă de rază .r şi
·centru '.a;_' pentru sfera de·schisă 8 (a,; 1·), ~dică ·mulţimea punctelor '!/
pentr"o:- care
IIY- mlf <_r_._
· Eviden~. că sfera (deschisă) 8 (m; r) este •inclusă în sfera închisă cu·
acelaşi centru şi aceeaşi rază. Mai mult, avem urmă,toare~ proprietate,
c~ se ştie oă Iiu este valabilă în, orice spaţiu metric~ .· .
. P r 1 o p o z i ţ i a 11. · 1nchi4erea .sferei (deschise) S ( a, ; r) .este sfera
tncki84 ou·
acelaşi centru şi aceeaşi rază._ . ·. · .
. D e m o. n s t r a ţ i e. - Fie 81 sfera închisă de centru a; şi rază. r şi ·
y E 81 , li y-· {1)11 = r•. Dacă şirul de num~re reaJe pozitive'{ ·enJ. tinq.e către
O, şţrul {en,m + (1- e:.) y} tinde către '!J. 1hsă punctele' e:.a, + (11-· en) y
. sint, pentru O < ~n· <, 1~ incluse ·în sfera_ deschisă . _8 '( (1)0 ; r), · pentru că,
, li En a;_ + (1 _1 e:,1) Y - a, li = li (1 -· ~) (y - (C) li <. li 'g - QJ li = 'f •
I>eci y aparţine închiderii s~erei deschise.·.
. ~vers, dacă y e8 (a,; r) există ~ şir de puncte f m.J C8 (:v ;·. r) care
-tinde către y. ,Atunci şi normele li a,t! - m.11 · tilţd .către li y -· a; 11- şi culll:;.
pentru orice n, li a,n ~ mii < r, ·reztîJ.ta UY-.m·II <•r. · ·
Bazaţi pe această propoziţie, vom nota sfera închisă prin B(a;; r) ..
P r o p o zi ţi a 12.· Fie .B (m; r) şi S (y ; .r') doită sfe1·e tnchise, '!,·
r.' > O. OoniJ,iţia ·neoes~4 şi suficientii ca i"!'terseeţia · . . .. · .
S(ro; r)·Ă S(y; r')
·să fie nevidă, este să fie _saţisfăc'lttă inegalitatea
.. : . '

_llm-yll <;;1· + 1·' • ..

D e m o n s t-J a,_ ţ i ,e. Fie .~ .astfel ca
. !
·. l!z.-mll <1·, !.l~---yll ~ 1·' ..

-~
) '
 2{ SP:Ă.Ţn: VECTO~ NORMATE ŞI 8PAŢII7 B~AOll .
-------...----------,-.-------------,---...,...-..,---...-.:.c---- --·-- .
Atunci
li (I)~ y l_l ~ li z - a; 11 +11 z - y 11.~ r + r'.
Invers, dacă a~eastă ·inegalitate est·e ~atisfăcută~ fie --· ·
· · - r' · -r
z =- - a; + ---
r+r' r+r'
y.

Atunci
lla:-zll =
.
_r_. ·llm-yll
· r r' +
<. r,
!
, ~- r' . I :

lly-zll =---IIY-(1)11 <r'~·

r + r' .

9. Ne ocupăm acum de subspatiile ··vectoriale irichise şi• spatiile· oit

corespunzătoare. ' , • · ·
Pro p o zi ţ·i a i3. Dacii; G eJJte un -subspaţiu vecto rial al spaţiului 1

vectorial normat E, atunci şi închiderea sa G este 'U/n, :subspaţiu vectorial

al Zţtj _Jj} ._ ~ .
D.e.~o·nst.raţi,e. Fie m,' yEG şi {mn}CG, (YnlCG, asţfel ca
,liro a;" = m, lim Yn = y.
n ➔ GO n ➔ tt> •

ax+ by =·~ (amn + byn),

n ➔ GO· ' .

+
decf a(l) by E.G oricare ar fi a, b E K.
_Subspapile vectoriale închise· ale unui spaţ.i"Q. vectorial -normat an
un. rol deosel;>it printre celelalte subspaţii .
., Vom adopta următoarea nomenclatură :
·.··ne f fni ţţ a · 9. l!'ie E un ·spaţiu 'l)ectoriat normţi,t. Prin- s-ubspaţ~u
. vectoriâZ normat înţelegem un subspaţiu vectorial închis, păst1·înd pentru
celelalte. denumirea de s_ubspaţii vectoriale. ·
Spaţiul cit ._ al unui spaţiu. vectorial normat faţă ·de un su:ţ>spaţi u,
.:. vectorial normat poate fi, normat în mod natural.· .
D'e fini-ţi _a 10. Fie G, ~n subspaţiu vectorial 'normat al sp'âţiuZui
vectorial no1·mat E. Pentru, element~le• xE
E/G numim .1wrmt1, _expresJf!, - ~-
li roii- = inf 11~11.
1
. (1)
a:Ez
Pentru a justifica această definiţie, vom arăta că·expresia· (1} satisfa'ce
intr-adevăr condiţiile normei, IIJ17 III 2 , III 3 • . , . ·
Observăm că , ·
li xii = infll (I) - oli = d (O, ·x}, (OE E}.
zeie
Atunci, deoarece ro este o mulţime închisă în' E, evident,· ·că li xlt > O
dacă ro#= O, '(OE E/G) şi 11011 = O·
 _...___ __;.__~_ __;_,:..:.,.__ ___;_:SP___;.:A!rll......,_··__ .A:__:OR~·--'--------,-----~_..:...-----25_ .. ,
B'AN......--

OelelaJ.te ·coll.d.ţţii: se '7erif.i~ă i.nţediat. __ . , . ' . . -- · - ·. __

D e U nJ.ţ ia :11. ·_ Ji'ie E un spaţiu ve._ctorial •nct1·mat l}i -G urn .su.b,s~aţiu \ '.l.. .. -. ~·~. '.-,_
vectorial normat al ·său. . · . . .
Vom ,,,,umî simplu spaţiu cit al- luî Jjl prin G şi _vom ·1iota Ef0 spaţiul
-oores'pu,nziJ,tor: normat ·-cu afutoruJ,empresiei _(1J. ._ - · _ -
, Se •înţelege· oo· in eazul uriuf-sp,aţiu vectorial normat E .-nu ,y~m intre:-
.. buinţa denumjrea. _de _spaţiu ~ît EIG_ d~cît dacă subspaţiul G este· închis_.
. t,

_§ ·a.. Spaţii B~ach

. I
I -. -.. - ·.- - - . -. . •· . . . .. . . .
- ··j.. :Qompl~titudihea joacă un· rol es~nţial în t~qr~a _spaţiilor topologice'.
De ac~ea -şi în. teoria -spaţiilor ve~toriale_ nor:rnat~, ·cele · mai. ·nnportante .
i

- rezultate se· obţin nlim,ai în- cazu:,; cînd este înd~pfurltă şi această condiţie~
·· - ·1D e fi n iţ i_ a - 1,-. li'ie E _· un spţ1,ţiu ve<;torial n~r.mq,t şf-{' a:~ }?un···şîr. de·
ele'11iente q,ir,; Ji]. Şi1·u~ _{ a:n} -se 111/µ,ef,ieşte, dir Oauchy: dţteă pe,,itru _orice ~ > O
ea:iatit.
.
un 'fllu_măr
.. ,. natural
..-
n~. .
{ e) _.astfel că n,. m ·> n 0 ( e) implică "

< e:.·
. '- ,'

· '_ 'ffa,n'- a!mll

, UrmătQarea,. propoziţ!e _este .o · <,onsecinţă imediată a condiţiei 1µ 2•
~-- · -P r·-o: p, o.zi ţ..i ·a, 1. ·'1ntf- 11/tJ,. spaţiu,. vectorial norm.at JJJ, orice şir con~
1

· 'Oer.gent-'_ o~tr,r mn elemtJnt din, JJJ este. un şir· -Oauohy. _ _

.- ;oe m o n·s t'r.a ţie.•: Fie--într-adevăr f a:n> CE un şir cpnvergent .
_către elementul co·e E~ Pentru orice s >- O·există n 0 ( e) astfel că- n > n0 ( e)
.Î:lllplfoă . . .. .. I . . •

· ff (1Jn - a:,n-" <..~

2
•. •
.A.tunQi, d_aoă :n, m-► 11,~ ( e),
1

li mn - a:~11 ~ li a:n - a:+ a:-·-~~11 ~ li «-'n ~ a/li + li a:- «:mii <'i=.

-Se -ştie însă din topologia· gen.~rală că recţprocai nu este~- adevărată
·şi spaţiile -în care •01ice şir Oa~chy. este convergent. către un element· se
_ numesc complete. · ·:· - . - . .: . -- _ ·
,_ · ~- special pentru spaţiile vectoriale. -_n9rmat&: dăm .: __ _.
e
. - _,.. D fi n ·t ţ i a 2. · Se ·numeşte spaţiu.· Banach orice spaţiu fV~.ctorial
·no1·mat · complet _B, aii,ică _01·~oe spaţiu· vectorial '!',Ormat B _Î'J?- care _orice şir
Oauc"l!,y eBte co_nvergent ciJ,~e un elementi _iJ,in_, B. .. . .
: ~eci ·2. •Oompletitudi.r,.ea, se ·.P.ăstreaz~ jen~rlţ _sub.~~ţţmil~ ~c~ş~ Av:in
: 'P:r p p·•'o-•z'iţi a,· 2. Orice S'tibspaţtu 'IJectp,'rial normat'· (d~ci-- tnchis, -
dupit terminologia adoptat'd) -al unuii 8paţiu_ Bartaok este_'.Un spaţiu ·Banaoh~
. Demon ş t :r(~ţ f'e. Fie- ·B un spa.iţitl B~ch ·şi_ G :un sµbspaţiu·
ve,ctorial normat. :Un şir_ C~uchy inclus în G are punct limită 'în .E. ~i-

în.să-· deo~·ece't G . este închis, acest p:unct.:-1.ţmit~tJi-_ aparţimf, deci {J:.-este - _, , -

complet. ·~ . · ., · .. -: .:._ ·· ~ C • • - • • : • _ ••• - :, •

_: . ~-_într-lin spaţiu '.B{!n'acn ·a~· poat'e ·entinţă'. următorul ~riteri_u-~4e con-:

vergenţă -pentru serii. ·, · · · ·. _... ··, : ·,
1

. \ .
J .
'·"" ., .. _.,,
,/ ·. 26 SPAŢII VECTORIALE NORMATE Sl SPAŢll BANACR
\.

T e o r e m ă. · Fie { m,. } un IJir iiwlus Î'.fb spaţiul Banach B. Pentru

ca seria

să fie convergentă, este suficient ca ea sif fie ~absolut convergentă„ adică

co
~ ll'a?nll < + 00 •
»-1
D e m o n s t r a ţ i e. Fţe
sn = + . . . + :.Vn ' .
fD1 (n=1,2, ... ),-

'
a,.= li aiill
.
+ ... + llxnll- /
Următo~ea inegalitate este satisfăcută:
llsn -Bmll ~Ian - am·f.
Deci dacii.{ an) es~e un şir Cauchy, { s,.} este un şir: Oauchy. in B.
Spaţiul B fiind complet, _există ~ el -li~ita şirului s~, a,dică. sum'a seriei.
-.. . 4. O generalizare a noţiunii de -bază algebric~_ finită este dată de
. D e f i n i ţ i a 3. Un_ şfr ( un } de tlem_ente ale spaţiului ,Banack B se
?1,i1:meşte o bază·a lui B, dacă pent1·u orioe element x E B existll, un .şir de nu-
n1,ere { a11 }: şi numai ·unul, astfel că
:ir;

X=-~ anUn.
n=l .

ă. · Se poate _introduce o extensiune complexă a unui spaţiu Banach

real prin ~nalogie cu. definiţia numerelor complexe. . ·
D e f i ni ţi a 4. J!'ie B un spaţiu Banaoh · 1·eal. N umirr,, extensiune _
compleroă -a spaţiului B, spaţiul fm·mat din elementele. de f orm<ţ
z . X '+ iy ; x, y E B, i 2 = - 1,
în Ca'l·e operaţiile de ail,unare şi înmulţi,1·e cu S(Jala1·i comple~şi'Bînt definite
p~'in ', . . I

Z1 + Z2 = X1 + X2 + i ('!11 + Y2) .
(~ + i~) z = {~ + i~) (x. + iy) = oca:- ~y +_î («'!I+ ~x),
ia-,· nor.ma prin_
lllzll = max I x cose + y-sine !-
0~0~2n

N otă1ti această exten:aiune complexă -cu B~

Se verifică uşor că B as.te într-adevăr un spaţiu Bana~h complex.

·§ 4. ' Spaţii vectoriale normate ordonate

!n acest paragraf toate spaţiile vectori~le sînt presupuse-, chiar atunci
eind nu se· spuµe explicit, reale. · _ . _
Pent~ e]e deci corpul ~ al scal~ilor este corp~ numerelor reale, R.
'I. Fie- E o mulţime oarecare.
 . '!

. . D .e.f i n: i ţi a,_ .l. Mulţimea·~ se r,,'U/mi6Şte paryial-iordonatP, dapiJ, .pentr.u

· o parte-. din produsul cartezian JJJ X JJJ (mulţiineţi, perech.ilor · ("a,, •.·y) ou -w 'ii.· ,,1.,
y e1!J),. este defmitlJ, o -relaţie de ordo!ll,Q,re a, -< y, -ce satilf
' . ~ oo,uliţia ' . .• '

. ~ < y' .y < z Î'flWl~iiJIJ,, ,'. (1) < z•

• ' I • I ' • /

~ă în plus este .verificată :Şi cond.Îţi~

ro< 11, y~ a; . 'impliot'ţ (p =-.Y,
··/,
·':. relaţia ă6 ordonare 88 'numeşte proprie.
Vom într~buinţa şi notaţj.a, · y > a, pentru ro< y. .
2. pitrodncere.a unei relaţii de oţdo~~e ,~ spa,ţ~le v,:eotoriale,. supusă
'.•. la' a.numite condiţii-de compătibilitate cu structura aJgebrioă şi topoţogfoă,
. îmbogăţeşte structura acestor gpaţii şi dă posibilitatea obţineriiunor rez'!)l-
. tata:'""~- precise~ . : . -: · . \ . . .. . .. · · · · . · _.', ·
· 'De t i n i_ţ ia· 2. Nwm,i/m, spaţiu 'Vs<Jtu,ial ordpnat un· spaţi,µ 1'ectorîal _
în car~ este ilefinitiJ, o relăţte · de ordona.,,.e. w ~ y, 1,aeîsfăcfniil, urm4toarel6
· · condiţii : · · " ·

V1 • · al> o. tmplică - ro~ o;

I ,
· _y2 • · dM~ a;> O,
atunei. m. ~,Y :;> o,; şi y :.> o,
, V 3 • d,aciJ, a;~ O şi a O (a E .R), <1tu11ci aa: ~ O; . >
V4 • w.<: 'fi este· echivalent cu y ~ m >-O.
Dacă Bpaţiul vectorial este· notat E, 1iti8emntlm prin E; ,mulţimea e~men-
te!or ·a; E1!J, _ m ~ O. Mulţime.a E + se nume,te. mulţimea elem~ntel<W · p~~tiv~
d'i,J1; Ei-: . . .. . . . \ ţ ' • . --~

· · ,D(l,011, relaţia de ordor1t,are este proprie, spunem ~tl spaţiul E _este, propriu
).
or<lQn!i,t. •' ,• , , . • ' ,- . I • ' , • .. ,

])in d~finiţie
deducem -următoarele proprietăţi imediate.
Propoziţia, 1.- Dacă m<. '!/, ..atunci - y >-(!). ·· _
De m·o ns t r a, ţie. m ~ y este ~chivalent _cu 11-··· a:> o şi diil V1
deducem - y + a, <
o, ~ea, ce este. echivalent' cu -- 1J <. - a;. .
Propoziţia .2. mi<. Y1 şi m2 ,<..-112 im)pliclJ, mi + :C2 <.''il1· +-1/2•
, Demonstra ţ-i e :- _- mi. ~-Yi şi m2 ~ y 2 implică, în virtute~ con-
1
diţiei
• '
y2 , . '
-: ·
.
· • ,
•
. •

Y1 -
' \
~ + Y2 --- a;l > o,. ·
ceea ·ce este echiyalent ou
t - ,- •

3. Fi,e acum E .un spaţiu vectorial ~ormat ordonat, şi. mt E+ ::::/= 0•

.D. e ~ i _n -i -ţ i a 1
3. 1nsemln~m prin , ro ~ 'JI relaţia
y·- a; E int E+·: \ .

.·Elem6ntele (I)~- O din E le numim, supra-pozitivţ.

Următoarele proprietăţi _arată că relaţia ~ este .o relaţie de orqonare
strictă· şi verifică .cond,iţiile 'V1 , V 2 , V 3 , V 4 ~ ·
'.Pro p o z-iţia 3. DaciJ, m~ O şi ·a> O (a E R),, atunci a~~ O.
1n general, dacă a:~ 'y, a.> ~' atuncf,-- aw < d,y~ · ·. · _ .1
1
'.
. 2$

De-~ o n.s t_r aţi e. •(C~ Oînse~ă cit (C ap·arţine l~i E+ îinpreµnă..
cu o sfer?i de rază ·pozitivă 8 (:1i; r)".· . . ·. · . . · - .' • ·
De aici deducem ~ă arc E + . ( condiţia V3} şi e .. I

S (a::v·.; ar) CE+,

1
pentru ·că ·11_,Ji-·
· _aa)II < a1· est~ echivalent ou I I

,.,.··
de unde deducem _!_ y e· E+, <Ieci ş( y E »+ .
a . . . - . ..
Dacă y - ro~ o, atunci a (y - x) ► o, .deci şi a· .doua parte ·a pro-
poziţiei este verificată. .
· P ·r o p o z i ţ i a 4. Relaţia ro ~ O impliţ)ă - a, O. . . <
-Demonstraţie.- Fie 8 (a,; r), r > O, o sferă de centru m, inclusă
in lil+. Atunci • ' ·. ·
S (-ro; r) C - E+.
. I

P r op o_ .z i ţi ~ 5. Dacă în relaţiile ro ~ y, '!J ~ z, ·bel puţin·-~n semn

.< este înlocuit .prin, ~-, atunci .
ro~z.
D .e m ·o n s t,r aţi e. Fie, de exemplu, m~-y, ·y ~ z.
Atunci u =·y-m~O, v =z-·y~O. -
. :Qacă sfera S (u _; rt este incl'!J.Să în E_t", atunci
S(u +1>; r)CE+,
pentru că . s·(u +·'I); r) .. s (~; r) + v. .
_Pro p o zi (ia 6. Dacă 'aJ-i ~.-'!lu a:2 ~ y2, -atu.noi
ml m2 'Yi 'Y2-• . + < +
n
De in o s_t r a ţ. ie. Fie u -;- y1 --:- m17 v = y 2 ...:..,ro2 •. '.
Atunci u V ~ o şi:+ . .. . . . : ;
roi+ 'Y2 - ma= (Y1 + '!/2) - (ro1 + m2) ~ O.
· '!11 -
P r o p o z i ţ i a 7. Orice element ro e· ~ este . de 'forma
X =U- 'V cµ u, V► 0. ·
D e m o n s t r a ţ i e. Fie Ui ~ O şi· ·s (u1 ; 1·1 ) CE+ .
Pentr"Q. -..orice m E E şi r• < ru . · ·. .
, . r ,
. Uţ ± li X li ro· ► 0,
. '
Punînd

U. ; (1' : li Ui + w) , '11 . : ( li : 11 u,. ~ .v) .

propoziţia este demonstrată,.
 ' . '

BPATll VECTORIALE NOXW.-«!E -O~ONATE 1 29 ·

:.. : '. !_R ;r. o p'p ~ i ţ·i a.. · 8. R.e_laJiile ,f!J ~ y, m = ·y,_ UJ >.11 ,st{ -ea:clud. una I,
-.. ·; i

pe .alta. · .• · -
· . . ··. _ , .
.4. O. categorie impo~tant~ de şpaţii ·ordoJ?,ate este dată <ţe
- _· '
,r,

D e fin.iţi a 4. ·un spaţiu vectorial ,-,,_orm;at, ordonat E, cq,re se b. u,curit . 1

de _proprietatea că orice aJ EE este. de formţJi

·- • .r
. '~ - • • • '.

·x = u~ v• · cu u; ,vE.E+,
se. numeşte_ iledompozabi.l., .
.
Propbziţî~-- următoareeste o 1conse~ţă a propoziţiei. r. ·.
P r o p o zi .ţ i a .9. l)acă int E+ =p 8, spaţiul E este· decompozabil."
D .& U n-i. ţ i a 5. / ;Fie E o.· mulţime propriu ·ord,onati!,• .1'fţS~mnilnn. prin ·
·aup (fk'., 'JI), dacit ea:istâ, elementul din E· ăetm·min(!,t d~ con/liţiile următoo,re ·:
; .~) ·- ,~ <
• j • •

sup (a:, y) · · , · ,y < sup (m, y); ·

2) a/< z, y ·< z implică sup (ro, yf < z.
· ·D. e· f.i ni ţ j a 6. N1tmi'ff!, laticp , vectori.ală ~spaţiu ve<Jto~ial p'topriu·
oi'iJ,on,at E în care sup (ro, y) există pentru ori!Je pereche de' elemenU f»J-11 e"Q.. ,·
Daci sup (ro, y) ea:ista numai pe~tru m,. y ,E E + , spunem că E .este o semi-
- .Zatice vectorială. _ _ . '. 1
·

- Se înţelege de la sine ce va însemna o !atice vectorială ]lormată, sau ·

o lati~ BfJ,Ilach. - · · . . ·· · .- - . •
. ·· ·pro p o z i'-ţi a semilatice '1Je(!t01~ială deco.mpozabii.ă .este,_o lat.ice
10 . .O
11ectoriald. . ., .. . . :· .· · • . : · · .
D e -m_ o n s t r a· ţi e. - ;Fie mi =' 'U;. - 'Vi, ro2 -= u 2 -: v2 , Ui ,- 'U-1, . 'Uu
"'2 eJJJ+. - · · ,
' · Atunci I.

şi 1 _ ?-r~, Uf~are,. există . .

1

- ·· .W = sup (Xi + v1 + v2 , .. w2 +v 1 +..v2 ).

De âici
W- v1 - v2 .. • sup· (a:i, w2 ). J. ,'

·_P r-.q:Îf~ zi ţi a 11. lnt;-o latiae 'Vectorială .E · ewistă per,,tr.u m·iee ·

m_ ţ· E„ elementele·.
· .. m+ . sup (w, O),..
I'.··,
a: __ . a:+..:..,_ a: =·şui,>(,- a:, Q) •.
1-- .
Des~ompunerea
. '.·
este ·m,inimală tn sens'id ·că d,aţ}ă
cu w' •s.i ro''.' eE1- .

/,........ .
. -X ~X_•

·'

/
30 SPATII VECTOIUALE NOR'MATE Sl SPA.TII'BANA~

Demon st r..a ţie. Existenţa elementelor ~+ şi (1).,. · este evidentă.

Fie acum - · .
a; = a;' - al I r cu a;'' al' EE + •
,.Atunci
. a:' = a; + al' ~ a: şi . al ~ o,
de un(le .,
x' ~ sup (x, O) = x+.
~nalog
x" ~ sup (- x, o) . ' m~ .
Este uşor de veri#cat şi
Propoziţia 12. .1ntr-o latice 'JJB<Jtorială E există,. pentru orice
a:, y EE, elementul
inf (a:; Y)
definit prin .condiţiile··

in! (m,, y) ,<. x, .inf (x, y) <. y

z-<: a:, z <. y ·implică · z <. iilf (a:; y). ·'

'5. Inţroducem şi /
D e ·f i n ţ y·i
a 7. Un spaţiu .E vectorial normat ·ordonat 86 ,numeşte
normal-ordonat dacă_ eftista un număr real 8 > o,. astfel ca pentru orioe ele-
li li
m,e"!'te_ a:, y EE + ou m = y = 1 să avem . li li 1

Ila:+ Yll ~ 8.
într-o ]atice· vectorială se poate: defini o normă mod natural, dacă în
există un ·element . unitate relativ la ordonare.
. Def i n t t ia 8. l!'ie E o latice vectorială. Elementul poziti'D =/= O,
e .EE. se numeste element unitate relativ la ordonare daca pentru orice
1

a: E E ~(l)Îstă un numă1· real A ~ O, astfel ca .

(1)°
T -e ·o r e m ă. -O· latioe · vectorială E cit un element unitate de1Yine o. latice
'lJectorială normată dacă se ia ca normă eftpresia

D emon st 1• a ţ i e. Datorită definiţiei elementului unitate, numărul

li x li este definit pentru orice a: EE.
· Rămîne · să verificăm condiţiile· normei :
ID1 este evidentă ;
III 2 rez~ltă din faptul că relaţiile
-- ae <. m ~ ae
_:__ be ~ y <. be
implică
-(a.+bfe<.x +y<.(a +b)e;
 li
! ' ...
m:i- rezultă( din, faiptul că -relâţ;ia ·
·i • . - ' ~ ).e_ <.·a:<,. ")..e
- . implică
<
, · -· I a i "J..e' a:v ~ l a I 1.e.
. De f i ;n. ,i ţ i a 9. 1ntr-o latice vector~al~ E .vom 'l'l!?ta ptin I -a:: I, ele-
·ment'ltl ·
I a: I = sup (a:+, a:_),
pentru orice a: EE. . .
- ·-_Propoziţia 13~ Nor'"!'a (2) satisface ur'lnătoarea condiţie: .
I ai) -<.\-y:I implică li a: li ~li Y·II•'
. 8. Relaţia de ordonare dintr-un spaţiu-vectorial poate fi determinată
dac~ .se dă in.ulţiniea elementelor pozitive E+. · , '. ·' · ·
Proprietă~e esenţiale ale mulţi.Iµii -E+ sînt : . , _
1
_

ex) Dacă a; EE+, atunci aa:·e E.j. pentru orice· a E R, a· ► O•

. ~} Dacă, aie E+ şi "y EE+, ~tµnci a: +.y EE+ .. . . .. I '

·Se poate verifica imediat că orice submulţime a vn,ui spaţiu vedtor.i,al, .

.c~re •S~tisface acest,e condiţii, determină în a~el spaţiu o relaţie de o~donare·. .
, Modul acesta, de ~ introduce relaţia de.· ordonare -a fost utilizat .de
matemaţfoienii sovieţici M: , G. K r e f ~ 'Şi M. A.· R u t m a ·n [184 ].
- . _Pentru a. pă~tra unele eilunţurţ din 'lucrarea citată,· în te9reme •Ul~e-
. rioare, reproducem următoarea definiţie. _· . _ -:-,· · ·· ·
, . D e fi~- i ţ i _a, · 10. JJ'ie .E wn Bpaţiu vectoria~ real.
· . O Bubmulţime B+ (!, luî: E,. care satisface conăiţi,ile ex) ~i ~), ,8e 'nume,te
semigrup liniar. - .__ _ · - _ . _
' \
'§ 5. Latice vectoriale comple_te
. . ' . I ~

-. ,1. Vom introduce acum o noţiune de.completitudine legată de· relaţia,

de ordonare. · , , . ·. . · _ ' · · · .. ·
. _D e ţ i n i ţ i a, 1. JJ'ie E un Bpaţiu '.Vectorial propriu ordonat~ · Spunem --.
că mulţimea A CE este m4rginit4 sup.eri<W dacă e!tÎstll, .u~ .ele'f(l,-ent .a:0. E e
as.tf~.l ca p6'll,tru Of'Î,08 a; .e , . 8tl avem . '
1
I I
aJo ~ x ..
.Analr>,g se define,te. o mulţime mărgin'itd inferim·. . · . _ .
. _D e-f i'ri iţi a, 2. li'io . E un Bp.aţw: vectorial_ propri-u, ordonat şi A o
·1nulţime •de el()mente din .E. · 1 • · · · . ·

· Definim· elementul 6'Up A =· 81,tp·{ a:la: EA} ·(atw,wi cind ea:istd) prin
-următoarele condiţii .

.~sup .A :> . a: . - p~ntru orice. a:· EA;" . {l) I

z >-~ 'P,entru .orice I a; e:.4. implică. (2):

~ ~.-sup .A. , '
D e f i n i ţ; i a _3.. Un 'spaţiu .ve(JtQrial prop1·iu _o_rdoriat E ·s~ ~ nu'1(1,ţJte
uttice ve~Qrial4 completă dacă pentru orice mulţime •A CE mărginită supe- i. I·
rior,. eicia,U %. E elementul. sup A.·
11,-
. \

'.\
 - · -2. Fie J.i o mulţime o~ecare şi F o familie de .părţi-ale -.maj:ţimii E-.
. Se spune (}ă J!· are• proprietatea intersecţiei binaire _dacă, pentru orice sub:- -
familie '{Acx Jcxe1 CP, condiţia, . -
I

.( oe; (3 EI) .
implică·

n
_· ex EI
Âcx 4:0.

· N_oi vom ut~a propri~tatea, intersecţiei binare numai pentru -f~milia _

sferelor închise ale unui spaţiu vectorial normat. Pentru simplificare, ·
adoptăm : . _ _ . _ _ .
. _D e fin i ţ i a 4. Spunem că s'paţiul 'IJectQrial- nQrmat :E are proprie-
-_ -tatea_ intersecţiei binare, dacă pe1J,tru orice fam,i1ie { Si,. }~e:1 i1,e sfere înokiae-
ili~ E, astfel .înoît . . . ._ .

este verificatit ~ relaţia

.....

T eor em ă. O latice 'IJectorialll, completă '.cu un element ,wn,itQ,te, •e, nor~

,mâtă pr.ir), ·empresia · · · · ·
• 11 m11 = inf { Â I ~
ie ). Âe ~ a: ~
devine· un iJpaţiu vect01:ial normat cu proprietatea /i,n;ţersecţiei _·binare. ·
D e m o n s t r a, ţ 1, e. Am arătat în teorema din paragraful 4 oă o
vectorială, ou element unitate devine un spaţiu vectorial normat,
. latice
dacă se ia. ca normă expresia (2) din paragraful 4. · _ . · .
"· Rămîne _să arătăm că, dacă laticea este -completă, ,q,aţiul. vectorial
normat obţinut are proprietatea intersecţiei bina-re. _ __
Este· uşor de veJ,'ifioat că sfera .închisă de .centru ~m0 şi de rază r este
mulţimea e
punctelor_ m E care satisfac relaţia ·
m0 -re.<. w <. w0 + re.
Fie, ih · ~eneral, [m 0 , y 0 ] mulţimea punctelor mE E care satisfac
relaţia
1
1
·

;\
a:~ ~.' m
I
< '!Io• . -
. Această mulţime se mai numeşte şi segmentul de extremităţi a:0 ,
'!io (relativ fa relaţia de ordonare). ·
· _ · Oonsi<Jerărri o mulţime 'de se~ente
{[m« , '!I«] >ex e1 ,
astfel încit
.(3)
 · PRODUS 0AR1.'EZIAN 81 PRODUS TENSORIAL 33

şi vom .arăta că

·.~ n
«ez · ·
[~ex·, Y«] #
·
0. ·.

· R~ţia (3}:ne arată că. pentru orice pereche de indici «, ~ E r există

un elemenţ Zai'3, _astfel că · ·
a:« < Zece, < Y«
(Dr, < Zccp < 1/~ ,
de unde deducem
a:«< Ya pentru orice oe, {3 EI.
· l>e aicj rezultă oă mulţimea { a:cx f«ez este mărginită superior, iar
mll:lţimea, { 'Y« l«ez este mărginită inferior~ Prin ur~are există elementele
sup { a:~ I « ET} şi in:f { yţX. I « EI }
şi avem
sup { a:cx } < inf { Ycx }. (4)
Atunci orice element z care verifică relaţia
•. sup {a:«} < z < inf { Ycx},
. verifică şi relaţia

a:«< z <: Ya, pentru orice oe, {3 Er,

deci în particular
I • :Vy < z < YY '
pentru orice y I. e
0nm. astfel de e emente ~xistă în baza re]aţiei (4), esţe demoiistrată
1

relaţia ·

n«EI
[x« ·, Y«l =I= 0.
.
· Deoarece sferele închise sînt, segmente (re]ativ la relaţia de ordon~),-·
re ~uită. că P!oprietatea intersecţiei binare este satisfăcută. .

§ 6. Produs cartezian. şi produs tensorial

. • 1. Dintr-o familie de spaţii vectoriale .se· pot obţine noi spaţii vecto-
. riale prin mai multe procedee. · . ·
· Ex,aminăm două combinaţii c;J.e natură algebrică şi topologică, anume
produsul cartezian şi produsul tensorial sau direct. '
_ . De .f i n i ţ i a . 1. JJ'ie {EL h ·ez o mulţime de ~paţii '1Ject01·iale. Numim
p1·odus oarţezian at. spaţiilor El şi notăm ou
XEL
LEI

3. Spatii vectoriale normate

 34 SPAŢX! VECTORI.ALE NORMATE fJI ·SPAŢII; BA,NACH

mlulţimea elementelor ăe forma

a: = (a:,),er unde a:, E~" '
I

tnzestrată cu următoa,·ea structură vectorială .

·. a:+y=(~+y,),er
aa: = (atc,), er •
Se verifică uşor că •aceste reguli definesc într-adevăr o structură de.
spaţiu vectorial. '
Dacă mulţimea de indici I. este finită, produsul carte~n se scrie•
n ,
X Ei =E1 ><E2 X ••• xEn
i=l

şi are ca elemente
'te= (:.t:i, m2 ,. • • • , a:n) cu m, EEi, .. (i = 1, 2, ... , n)
şi ca operaţii algebrice
m+ Y = (ro1 + '1/i, lC2 + Y2,• • ., ron + Yn)
aw = (aaJi, aa:2 ,. •• , amn)•
· 1n cazul spaţiilor vectoriale normate, produsul cartezian se poate
norma în mai multe feluri, dintre care amintim numai următoarele pentru,
produsele finite: ·
li ll(O) = max (li lC1 li , li tc2 li , ... ' li Wn 11 ) ;
(lJ

li a:11(2>) = (li tciJl2' + li ;2ll2> + ... + 11 ronlf?'j)'

p fiind număr real :.> 1.
2. înainte· de a trece la demonstrarea proprietăţilor norm~i pentru
expresiile li mll<o> şi li rollw>, vom demonstra unele inegalităţi importante,
pe. care· ~e vom folosi şi mai tîrziu.
· P r o p o z i ţ i,a 1. li'ie a, b :.> O două numere ;reale, p > 1 şi q > 1
astfel ca
2- + _!_ = i.
p q

Atunci este valabilă inegalitatea

aP b"
ab,<.-+-, (1)
p q

D e m o n s t r a ţ i e. Conside~ăm funcţia . reală de variabilă reală

i" ca
I (t) =-
p
+-,
q
t> o.
 .\
.\

35 1
--------'"------------___;,----~----PRODUS CARTEZIAN St PRODUS TENS~RIAL .

Derivata acestei funcţii este

j' (t) , ·_- t-1 - t...:.q-l

.şi se anulează pentru t =·1. ' -

De asemenea
t <1
f' (t) < O dacă
O dacă t i
f' (t) > >
deci f (t)· are un minimum in t = 1, unde f (t) = 1.
_Înlocuind pe t prin a11" b-i/v, obţin~m -
. l ~---
/ 1 a11/<1 b'-1
. + -1 a-:-1 u1.'l/'» , -
i.

p q

1 < _!_
ab
(..!___ o!'/q+l -f- 2._ 7J'Z/l'+l), .
p q -.

./' -
1~ f ( --
1 ai, + '--u
1 J..'l ) ,
ab p q ·

ad.ţcă toomaj inegalitatea (1). - _ _ . . .

· · ,Propozi·ţia 2. Fie a0 b,:.>o (i =1, 2, ... , n) numere real.e,_
iar p şi g ca tn propoziţia 1. Atunci este 'Dalabilll, inegalitatea ·. lui
Holder: · ·

(2)

Demonstraţie. Punind in inegalitatea (1)

1

a
a = (n
~a:)1/P'
i
.
,-1
obţinem

n-
~
)l/1i l n )1/q
,-1 a:' ' -~
(.
,-1 b'f.
1n~d în ra1>ort ·cu i, obţinem
~ ),( n Jl/i,r· )1/q •
-.-·+- ~ af · t b:
·, n ·( 1 fi
î". a,bj<
t::1 p q ,-1 ,-1
Am obţ;iriut inegalitatea (2), pei;itru că~
. . ' . p
+ _!_q · , 1.
- · O b s e r v a ţ i e. In~galitatea lui H o I d e r se demonstr~ază în
· mod _analog dacă suma finită este înlocuită printr-o serie sau . printr-o
integrală...
 36 SPAŢII YEOTORLU,E NORMATE Sl SP.ATll BANACH

a
P r 9 p o zi .ţi .S. Fie a.i; ··bi~ O (i =·1, 2, ... , n), numere. .'reale,
p ~ 1 număr. real. Atunci ·este ·valabilă inegalitatea lui Minkowski
,i · )1/p · ( n )1/p ( n )1/p
( ~-ai+ bit
i-1
-<: .~ af + i=l
~ bf :
t= 1
_(3).

D e m o n s t r a ţ'i e. Pentru p = 1, inegalitatea este evidentă,.

Pentru p.> 1, folosim inegalitatea 'lui Ho 1 de r
n -n n
~ (ai + bl' = 'E (a,;,+ b,t- 1
(a, + bi) = t (a, + bJP-t a,;, +·
i-1 i-l i=l

- = (f
t""l
(a,+
· ·
bS")P; ( (i af ) /z, +(f bf )
i=l
1

i-l
1 11
' )·

3. Cu ·ajutorul inegalităţii lui Minkowski se· demonstrează

Te o r·e ma 1. Ewpresiile
li ro 11<0> = max ( li ro1 11, li :v2 li , ... ; li x„11 ) ( 4)

li xl1c21, = (li X1111' + li X2 W li <li2') 11"+.••+ {5.)'

sînt norme echivalente topologic pentru prod1tSul cartezian
· tl

XE,.
i=l

, De lll. o ns t raţie. Să arătăm intîi că expresia (4) este o normă:

Condiţiile III1 şi III 3 sint evidente. Condiţia ill2 rezultă din 1
. . .
li w + Y li = max ( li :V1 + Y1 li, • •. •,· li :vn + Ytll) ~
~

~ max (li ii li + li Y1 li,• • •, li :vn 11 + li Yn li ) ~

-< max (li :V1 H, •••, li :V li ) + max (IJ Y1 li + ••• + li Yn li ) =
91

=
.
li :v1110> + IIYli10>. - .
. Pentru expresia (5) de asemenea sînt evidente condiţiile ill1 şi III 8,
- iar condiţia III2 se demonstrează ·cu ajut_orul inegalităţii lu~ Minkowski
li ; + '!/ ll(J)) = (li' X1 + Y1112) + ... + li :vn + Yn 11~t' ~ 11
•

< (.11:vill + IIY1llt +. · · + (11:vnll + IIYnlln*' <

~ (1l:V1\12> +.••+li :vn11'') /J1 + (IIY111'' +. + llYnUV)t/p =
1
! •

= li :vll'Jl) + IIYll'2)).
' ,

PRODUS C.ARTEZL\N SI PRODUS TEN~ORIAL 37

' Echivalenţa topologicăj a, :normeloţ• v~ rezulta dintţ-un criteriu, ·pe

care îl vom da bi capitolul Il.' · • ·· • · , ·
· , ·4.' Introduqem acum noţi~ea · ~e produs teri.sorial ~ .două,··. S})aţii
vectoriale. · · ·'· . · · ·
Fie E 1 şi E 2 două spaţii vectoriale. Definim ~xpresiile formate cu.ele-
~ente x, EE1 şi Yi ·e E2, \,
n
~ x,*ih
i-l
= ~1 *lh + X2*Y2 + ••• + Xn ~Yn I •
.\

şi relaţia __, prin următoarele . condiţii :

b xPli> * YPco·
fl. . 11l

~ xi* Yi""'
i=l i=l

··pentru orice perm.utar~ P (i) a jndicilor i = 1, 2, ... , n,

~1) (x;+ x;) * Y1 +X2*Y2 +. · · +. Xn*Yn ~
'" X~ * Y1 + a:;* Y1 + X2 * Y2 + •••+ Xn * Yn;
X1 * (y~ + y;) :t-· m2* Y2 + •••+ Xn*Yn-.
__, aJi * Y; + X1 * Y; + X2 * Y2 + · · ·. -txn * Yn;
·y) +•. •+ (an Xn) * Yn""'
(ai W1) * Y1,+ (a~ X2) * Y2
~ X1 * (tiiY1) + X2 ·* (a2Y2) + ~ ••+x,. * (anYn)-
! .·

D e fin iţi a 2. Două expre.sii. ~

. ·.

i~l
11,' .

a:,* y, .
şi
"

I; J:;
i~l
* 11; sînt numite
.

echivalente dacă oricare din ele .poate fi obţinittă din cealaltă prin apli(J{lirea. .·
condiţiilor 0t), ~ ), y) de un număr finit· de ori. Vom nota relaţia de eokivalenţd .·
prin semnul ::::: :
n, · n,
b x,*Y, =:: ~ x~*y'i.
i=- l ' i= 1

Se yerifică imediat că relaţia ::::: îndeplineşte condiţiile unei rela.-~ii ·

de echivalenţă, adică este reflexivă (condiţia 0t) ) ·şi tranzitivă:
-Vom examina cîteva proprietăţi ale expresiilor' ~" x,·* Yi.
~ • I , i-1
P r o p o z i ţ i a 4. Dacii,

*1h ~ .'E ·a:; * Y~

1
lt · 1l

~ x,
i=l i=l
şi
m . TJ&,'

~ u,*v,=
i=l
.'E
'=l
u;*-v;
atun,ci
m
*,Y~ + ~ u; * v~.-
A u' m'
., ~
i=1
x,*'Y, + ~ 11.,*-v,
i-l
:===: ~ a:;
i=l i=l
 '38 SPAŢII VECTORIALE NORMATE-ŞI SPAXll BANAOH

Demonstraţia este· ·evidentă.

n
De fi ni ţi a 3. Oonsider.dm .empresia ~ ·a;,* y,.
i-1 ·
Fie ..{ 'Ui, ••• , U1c } o bază a subspaţiului (în · E 1 ) generat. de_ elementele
:ci, m2 , ••• , a;n şi { '01 , •• ·., 'Oz} o bază a subapaţiului (în E 2 ) generat de ele-
mentele Yu y 2 , ••• , Yn • .Atunoi
k . l .
w. ·
'
~
,l,,,J
a} uj) p
, Yi = ~ b;va, (i=l, 2, ... , n)
2>=1 a=l

şi

(6)

unde :

Numim rangul expresie·i ~ tV"

n '

, ... 1
* y~, rangul matrioei (a210 ) (p =1, ... , k ;
q = I, ..• , Z);
Pen,tru a justifica această definiţie p.emonstrăm.
.
P r op ozi
.
ţi a, 5. Rangul empresiei ~
n

,-1
x, * Yi este independent de
aletlerea bazelor { Ui, ••. , ur.: }, · { v1 , ••• , v,).
De m o n s t r a ţ i e. Fie { u~ , ... , u; } respectiv { v~ , ... , iv; } alte
baze ~Je subspaţiilor · considerate în definiţia Atunci a.
z
uJ) =~
k

r=-1
b11tu~, 'l1a =~
.s„1
Cqs v:,
unde (b;) (p, r = I, ... , k) şi (co,) (q, s -: 1, ... , l) sînt matrici pătrate
nesingulare. înlocuind în (6) _ . · ·

~
k I;Z
21-1 a-1
an u2> * 'Ocz ~ I;k2>""'1 a=l
I;Z (k
aN ~ bfh" u;
r=l
) *.(z~ v: )
,-1
c«.

deci, în definitiv,

unde matricea
(a~8 ) = ·(b211 ) (aflCl) (c;,,)
are acelaşi rang cu _matricea (a.l"l) •

. . .,- I
 PRODUS OARTE~ SI P.RODVS TENSORIAL

:E 01, * '!li
.n
Pro p O·Z iţi a· 6. Rangul unei ewpresii es_te in1Jarianit
· . · ·i-1 .-
jaţăde ·'!elaţia de echivalenţă ~. ·. · ·
D e·m o ns t raţie . .Arătăm că transformările «), ~), y) nu modifică,
rangul, (le unde rezultă că rangul a două expresii echivalente este acelaşi.
Pentru. «) acest lucru este evident. Pentru ~1 ), fie

z = -1 ( ,
0)1 -
")
0)1 • i
2 ' '
Atunci
„ 1
(1)
1
=-OJ1
' 2
-z
de unde
011 * '!/1 + ll!2 * Y:a' + · · · + w,. * Y'II, ~ (7)
"'(: Wi +z} * 1h + (f 111i-z} *1t1+ W2*Y2 + · · •+ ,i;o *Ya•
Fie acum
n k 1
:E
i-1
w,*Y,':!:! :E :E awU.z,*V11,
21-1 11-1,

unde { tti, ... , u1; }, { v1 , ••• , ~i } sînt ba~e din de~ţia 3 şi

Te
a:;= :E - 21-1
awu.z,, (q = 1, ... , l).

Deoarece elementele v1 , ••• , vi: sînt liDiar independente, rangul. expre-

~

siei :E f:C,*Y,, este dat de n~ul m~xiµJ. de elemente liniar independe~.te

i-1 ·
în mulţimea ·{ a:;}, (q = 1, ... , Z). ·
' Te
Dacă z = :E a„ us,, se vede uşor că elementele OJ0 corespunzătoare
. i>-=-1 . .
ceJor .două, părţi ale relaţiei (7) sînt aceleaşi~ Dacă z este liniar ;indepen-
dent de eJementele us, (P = 1, . ~ . , k), . atunci putem lua .u11 +1 = z, însă, _
1.tst+i apare ou coeficientul O în m;,
deci _ajungem la aceeaşi· concluzie, oe _
. unde rezultă că 'rangul expresiei din partea a, doua, a, relatiei (7) este
_egal cu rangul expresiei din partea întîia. •
· Analog· se arată că '3s) nu modifică rangul.· · ..
. Pentru y),: dacăµ a, este zero, putem lua w, = O. Dacă şi y, _: Ot
put~m neglija termenul corespunzător al expresiei.·. Dacă însă y, =I= o, n
putem lua drept v1 şi este evident că nu co~tribuie la ~ormarea ele:µien.telor.-
. 'a.:; corespunzătoare, ·deoi nu modifică rangul. . ·· · . .
Putem considera deci numai cazul oind toţi a, sînt diferiţi de zero.
In acest caz, este evident că multipli.car~a cu a, nu modifică dependenţa
sau independenţa liniară, de.ci· nu modifică rangul e:Kpresiei. .
,. • I • I •
·
 'I

40 SPATII VEOTOUIALE NORMA.TE ŞI SPAŢil BANACH .

n
P r o p o z i ţ i. a 7. Orice ea;pre~ie ~ .ro,* Y;, este. echvvalentă sau cu
i-1
m
O* Osau cu o· eropresie :E u, * v, în care · 1mulţimile { u.i, ..• , um }. şi
i-1
· ·{ v1 , ••• , 'Vm} sînt liniar independente.
n
Numărul m este rangul eropresiei 'E ro,* y, .
,-1 . .
Demo~ str aţi e. Dacă una· dintre mulţimile { ro1 , ••• , ron },
n
{ Yu ••• , Yn} este liniar dependentă, atunci expre_sia "E. xi* Y,1, este echi-
, ' , ... 1
valentă cu o expresie care are numai n - l termeni.
Într-adevăr, fie ·
, n
. X1 = 'E aixi.
i-2
Atunci

n n n n
~ ~ (a,roi)* Y1
i-2
+ :E ro,*'Y~~ ~
i-2 i=-2
x,* (aiyi)
.
+ :E ro;,*Yi~
,-2
n
:::: 'E
i--2
xi* (a,Y1 + y,).
Acest procedeu se poate continua pină se ajunge Ia o expresie de forma
,'E ·ui * v,,
fli

în care mulţimile { Ui , •.• , um }, { v1 , ••• , vm) sînt liniar inde-

,-1
pendente, sau la una din formele O sau O* y. înşă _(J) O~
:::: (O •ro) *O~ O*O şi analog, O*Y ~ O*O. -
a,* *. a,* (O_. O) -
m , .
*
Expresia ~ u, v, a1·e, după definiţia 3 rangul m, deci
i=l
şi expresia
n
echivalentă ~ ro,* y, are rangul m..
i=l ' .
n
P r opozi ţi Dacă
a 8. tn ewpresia
,-1 ro,* Yi, mulţimea
~
' {y 1 , ••• , Y,n}
este liniar independentă, atunci rangul eropresiei este- dat de .numărul, maroim
de elemente liniar independente din mulţimea { roi , .•• , ron }• 1n particular,
:.v,* y,-::::. O * o,
fl .

dacă~ fieca1·e ro,= O (i = 1, .• ·., n).

,-1
Demonstraţie. Dacă numărul r de elemente liniar indepen-
dente dinmulţimea { roi, ••• , ron } este o, rangul este evident O (aceasta
înseamnă că toate elementele· sint egale cu O). Presupunem r ==I= O şi
{ ro1 , . • • , {1), } liniar independentă, iar
r
ro,+.J> = ~ tii,k xk •
k-1
 r.

J>RODUS CARTEZIAN SI PRQDUS _TENSOR~ 41

Atunci.
' I

·unde
n=f'
vk = '11k + 'E· a,,/Y"o, {k = J, 2, ... , r).
i,-·1 '

Deoarece mulţimea { y1 , • •• , y,/} ~ste liniar independentă, rezultă că

şi mulţimea { v1 , ••• , v,, } este li.riiar independentă.
. Rangul expresiei, °E '°k* 'V7,: este .,,. (propoziţia 7), deci şi rangul ex-
' kal
n
· presiei 'E, a:,* y, este T.
,-1
Mai departe, din propoziţia 7 rezultă că .o expresie este echivalentă.
cu O* O dacă şi nun1ai dacă are rangul O. Pe de altă parte rangul expresiei.
fiind. O dacă şi numai dacă fiecare a,, = O (i ·= 1, ... , n), deci este. demon-
str~tă şi ·ultima parte a propoziţiei.
. . n · n •
- ·p r. opoziţi a 9. Dacă 'E ro,* y,~ 'E x~ *y,şi inulţimea { 1'1 ,..• , y,J
. i-1 i-1 ,
este liniar indepeniJ,entă, atunci ro, = x~ (i--:-- 1, 2, ... , n).
· Demonstra ţ'i e. Este un corolar. al propoziţiei 8.
. n .
~ro p_ o zi ţi a 1~. Dacă 'E ro, *Y,~O *O şi în mulţimea { roi, •.. , ro"}
, · i-1
nnt k elementeliniar independent~, iar în mulţimea { y 1 , ••• , Yn } sînt l
.elemente liniar independente, .at1tn.ci .
,. k+l~n
Demonst r a ţi e. · Presupunem că mulţimea { YJ,••·, y,) este liniar
. . l , •
ind~p~ndentă şi y,;i = ~ ai'J y1 (i = 1, ... , n-l).
i-l
Atunci
n
O* o t. ·(1),*Y1 ~
Z:
j=l

~ t a:,
; ... 1
*Yt + t (~
Jcal 1·-z
a4; a:i+,)-K Yr~ · ((1), i
i-1 •
+ '~ a~; tVi H) *. Y;•
i""l •

Din propoziţia 8 rezultă că

n-Z
x1 + ~.a,1 roz;, = O, (j = 1, ... , l)
icol

. De aici rezultă că în multimea {f.Vi, ••• , a:,.} pot fi ceJ muJt n-Z elemente
liniar independente. ·
 42 SPAŢII VEO'l'Oru'.ALE NORMA.TE ŞI SPATII "BANACR

. n m
Propoziţia 11. Dacă~ w,*'!h ~ ~ u,*v; şi niulţimile { (tvi,••,tl!n),
i-1 ;-1 J ,

{'!lt,··, Yn} ), { Ui,••, u„J, { v17 ••• , vm) sînt liniar, independente, atunci n = m şf
ewistă. o matrice pătrată (ai1) şi matricea inversă (Au) (i, j = 1,•.. , n)~
astfel incit
n n
V,:= ~ akl Y; ; şi uk = ~ A„'1 X; •
1=1 ' . 1=1

D e m o n s t r a ţ i e. Propoziţia 8 ne arată că n şi m sînt rangurile.

expresiilor respective, -deci, expresiile fiind echivalente, n = m.
Mai departe, avem
n n
~ x,*Y,
i-=1
+ ~ (-:- u1)*v,::: o*o...
;-1
. (8)

întrucît mulţimea { a:i., ••• , w" } este liniar independentă, q.in prop.oziţia · 10
rezhltă că în mulţimea Yu••, Yn, 'Vi,••, vn} cel mult n elemente pot fi li~
i{

niar independente, de unde deducem că elementele v1 , •• , vn sînt combi-:

naţii liniare de elemente Yu··, Yn,
n
V1c . ~ ak1 X;.
i=l

Deoarece însă mulţimea { v1 , •• , iv,.) este liniar independentă, matricea

(ai1) are o inversă (Au) (i, i = 1,..• , n)
şi
n
~
1
X; = A;k Vk .
k~l
. înlocuind în (8), obţinem

f
1:--1
(i_ 441: a:, - u1:) *v1e ~ o*o
i-1
deci (propoziţia 8),
n
u1:· = ~ Aik w, .
i=l
n
Propoziţia 12. Mulţimea tuturor expresiilort w, *.Y, este un
I , ! i-1 .
spaţiu vectorial,. în care _adunarea este dată chiar de ·definiţia e(l)presiilor, iar
înmulţirea cu scalari de relaţia ·
n n
a~ m,*Y, = ~ (a_$,) *Y,.
, .... 1 . ,-1 . ' /

· E(l)presiile echivalente ou O O formează un

Demonstraţia este evidentă.
* subspaţiu vectorial..

5~ Putem dai acum

n
D e. f i n i ţ i a 4. Oonsiderăm spaţiul
:
ve'ctorial al empresiilor
·
t
i=l
m,* y,
!
şi subspaţiul eaypre_siilor echivalente cu O* O. Spaţiul ctt corespunzător, aăica
 . PRODUS CARTEZIAN ŞI PRODUS TENSORI.AL 43

m_ulţimea ctaselor de echivaleriţă faţă de relaţia ~ , se ·numeşte p~oil,usuZ ten-

sorial, Bf!,Uprod'U8uZ direct al spaţiil~r E 1 şi '1ţl2 şi se note~ă ·
• . I
E1*E2.
· Operaţiile ·algebrice în spaţiul E 1*J!J2 ·se definesc în mod obişnuit,
:prm-oJ)eraţii între re:pr~zentanţi: -suma a două clase de echivalenţă est~
clasa care conţine suma a doi reprezentanţi oarecare respectivi ai celor
două clase, iar produsul unui-număr .printr-o clasă este clasa care conţine ·
:prod,usul ş,celui numă,r printr-un reprezentant oarecare al clasei date. , 1_·
·urinăito8l'~a teoremă pre,:intă un interes. deosebit pentru, aplicaţia
pe care urmărim să o dăm noţiunii de produs tensorial. . · ·
T e· o r e m a . 2. Fie -L1 şi L 2 două subspaţii vectoriale ale ~paţiiwr
"'Oectoriale E 1 şi E 2, respectiv. Produsul tensorial L1*L2 este algebric izo'ffW'1"f
·cu un subspaţiu _vectorial al produsului E 1*E2• ·
. D e m o ~ s t r a ţ _i e. . Considerăm două elemente din L1 L 2 avînd.
ca .reprezentan.~, respectiv, expresiile · . ·
·
*
m
şi ~ a,~*11~
1:-1

n m n+m
~
,-1
ro.~,+-~
J:col
a:~*11~~ ~ a:;.f11;,.
1.,.1

un~e a:; = a;, şi , ..Yf = '!li pentru j .= 1,.2, .. , · n şi M" ·

""'f = m'
""'k'
y:.• · -. :,
111k,•

pentr~ j = n + k .(k = 1, ... , m).

De· ·~semenea, prin definiţie,

n· n
a ~ m,*,Y, ~ ~ (a Wi)*Yi
i=l Hl

deci clasele w, elemente din E1

n
* Ea, car~ .
c.onţin expresii de forma

~ m,*Y, cu wi ELi, 11, El;J2 : . (i = 1, .. , n)

,-1 .
constituie un subspaţiu vectorial al spaţiuluiE1*E2 • Acest subspaţi:q.este
evide* izomorf algebric cu spaţiul L 1*L2 • ·
subspaţiu .vecto::ţial ·al .spaţiului E 1 E 2•
•
Făcind abstracţie de acest _izomorfis~, vom spune că L 1 L 2 este un
, . *· ,
*
G: Dacă spaţiile E1 şi E 2 sîntnormate, produsul tensorial E1*E2 poate
. fi normat,, c~ ajutorul normelor din spaţiile E 1 şi E 2 , prin n.orma .
I

N1 (f ~i* Y,) .-: inf t li u,11 li ~,li,

i-1 i-1 I
\

unde ·~marginea inf~rio8il'ă este luată pe mulţimea tuturor expresiilor

m n
~ u,*v, echivalente cu expresia ~ wi*Y".
,-1
I •
i=1 ·
 44 SPAŢII VECTORIALE NORMA.TE ŞI SPATII BANA(JII

Insă, întructt această normă.nu este folosit_ă în această cairte, nu. insi-
stăm asupra ·ei. · · .
In capitolul III vom defini o altă normă., în care intervin funcţionalele
liniare continui, definite pe spaţiile E 1 şi E 2 •
7. Produsul tensorial poate fi generalizat pentru un număr finit.
oarecare de spaţii vectoriale, considerînd expresiile de forma
"
~
, .. 1
w,*Y,* .. ~ *w,
şi relaţia •'-J satisfăcînd regu1i ce se deduc imediat din ex.),.~), y).,

REFERINŢE ŞI COMENTARII

I. Primele studii asupra unor spaţii vectoriale funcţionale au fost făcute de V• .V o I terra,
• M. Frec he t [87], (88] şi de F. R i e s z [225], [226]., Noţiunea de spaţiu vectorial normat
a fost introdusă de S. B a n a c h tn teza sa [44 ], însă proprietăţile normei au fost puse tn'. evi-
denţă mai înainte, pe un caz particular --: spaţiul funcţillor continui - de F. _ R ies z [224].
Independent de B a n a c h, noţiunea de spaţiu vectorial a mai fost studiată de N. W i e n e r.
. Asupra paragrafelor 1, 2, 3, pot fi consultate lucrările : S. B an a c h [5], L. A.
Liusternik şi V. I. Sobolev [17], Al. Ghika [10], F. Riesz (23].
· 2. Dezvoltarea actuală a spaţiilor vectoriale tn general se datoreşte ln mare parte cerce-
tătorilor sovietici, care şi-au îndreptat atenţia tn special asupra problemelor de analiză funcţio­
nală care aduc contribuţii, noi, efective, tn rezolvarea problemelor fundamentale de analiză
clasică şi a celor din domeniile aplicative (fizica matematică, mecanica cuantică etc,).
3. Ordonarea spaţiilor vectoriale a fost preconizată de F. R i e s z [228] şi prezentată
sistematic în acelâşi timp· de H. F reude n t hal [91] şi L. V. K an t·o ro vi ci [152].
L. V. K a n t o r o y i e i a creat printre matematicieni.i sovietici o şcoală,· ale cărei bogate
rezultate stnt e>..-puse tn cartea [14] de L. V. Kant or o vi ci, B. Z. V ul i h şi A. G. Pin-
. s k e r şi tn memoriul expozitoriu [153] al aceloraşi autori. .
în cartea de faţă îns~ nu stnt studiate spaţiile vectoriale ordonate ln general, aş,a cum stnt
studiate în [14], el numai spaţiile vectoriale normate care sînt în acelaşi timp şi ordonate. Studiul
acestor spaţii a fost întreprins, tn special, de alţi matematicieni sovietici, M. G. K r e i n şi
colaboratorii săi. Rezultatele, foarte profunde şi de aplicabilitate directă, ale acestor mate~
maticleni stnt expuse tn lucrarea [187] a lui M. G. K re i n şi M. A. R u t man. Prezentarea
făcută de noi tn paragraful 4 diferă de aceea a lui M. G. K r e i n şi M. A. R u t m a n prin
terminologie. în lucrarea [187], structura de ordonare a unui spa_ţiu Banach B este dată prin
mulţimea B+ a elementelor pozitive, notată acolo cu K şi care este numită, S\lCCesiv, semi-
grup liniar, con, C!)n spl\.ţial, con miniedral etc., după diversele proprietăţi care li sînt atribuite.
4. Noţiunea de produs cartezian pentru spaţiile no.rmate este conformă cu aceea cunoscută
pentru spaţiile topologice. ·
• Produsul tensorial este tnsă specific spaţiilor vectoriale şi a fost studiat sistematic de
R. S c h a t t e n [24].
 I •

OPERAŢif .=L.l~IARE-_ ŞI MULTILINIARE

.· Acest capitol conţine descrierea funcţiilor definite în spaţiile veci:oriale
şi care ~u proprfotatea ·esenţială că păstrează natura algebrică a mulţimilor
pe care sint. definite~ adică structura de spaţiu vectorial sau, .mai pe scurt,_
'liniaritatea. 1
· \ ·

·. · :Astfel de funcţii se numesc in analiza funcţională ,,operaţii liniare".

. Sînt studiate ·oJ)eraţiile liniare şi proprietăţile lor atunci cînd li se maj
_impun diferite condiţii de natură topologică. .
· în legătură cu operaţijl6 liniare sint ·studiate şi operaţiile multiliniare,
care sînt funcţii. de mai multe variabile, liniare în fiecare variabilă.

§ .1. Operaţii , lini are

1

. . 1; Definim :ţnai intîi categoriile important~ de operaţ,il liniare şi stu- ·

dieni proprietăţile generale ale lor. · , . ·
. D e ,f i n i ţ i a; , L Fie E şi E'· două -spaţii vectoriale faţă de· corpul K.
9 funcţie T definită pe un subspaţiu vectorial E 1 ,al spaţiului E şi cu valori
tn _E' se numeşte operaţie aditiviţ dacă · · ·
T,(w + y) = T(w) + T(y), pentrit orice w, y EEi-
Funoţia T se n_umeşte_ o op&raţie. ?mogenă dacă

T (ai) = aT(a:) pentru orice x EEi. Şi a EK.

•Q operaţie. aditivă şi, ornogenă se numeşte l~nia_ră~
. Vom întrebuinţa denumirea de domeniu pentrumuţţimea de definiţi~
Eu şi de c~nţradom~niu pentru ima.ginea ei prin T, anume T (Ei). ·
· _ Liniaritatea . operaţiei T restringe natura contradomeniului T(Ei).
'I\ropoziţi_a m-mătoare este o consecinţă imediată a definiţiei. ..
'. P r· o p o z i ţ i a L Dacă T este. o operaţie linia·t4 definită pe E 1 CE şi
· .cu 'Valori în E',. atunci contmdomeniul -T(E1 ) este 1Pn S'llbspaţi'lt vectorial al_
' '
lui .E'.
. 2. Operaţiile liniare ca atare, fără condiţii topologice, au un rol puţin
, mportant -in studiul spaţiilor vectoriale normate. Definiţiile ui;mătoare
stabil,~so trei categorii de operaţii liniare; după proprietăţile lor ca tra,nsfor-
mări între spaţii topologice. · · · ·'
\·

·16 OPERAŢII LINIABE SI MULTILINIARE

. D e f i n i ţ i a 2. Ii'ie ·E
şi E' două spaţii vectoriale no mate. O operaţie
liniară T definită pe un subspaţiu veotorial Ei al_ spaţiului E şi cu valori în
E' se numef te ~ontinuă tn punctul a,0 E E 1 dacă pentru orice şir { a:n } CJJJ1
convergent oli,tre- a:0 ·este verificată relaţia
lim T·(x,.) = T (a:0 ).
fl-)CI)

D e f i n i ţ i a 3. Ii'ie E şi E' două spaţii vectoriale normate şi T o

ope1·aţie liniară definită pe .E şi cu valori în E'. Operaţia P se numeşte des-
chisă dacă pentru orice mulţime A deschisă în E, imaginea ei T (A) ·es.te o ·
mulţime deschisă în T (E). '•
" D e fi n i ţi a, 4. Ii'ie E şi E' două spaţii vectoriale normate şi T o· operaţie
liniară definită pe un subspaţiu liniar Ei al spaţiului E şi cu valori în spaţiul
E'.'Operaţia T se n~meşte închisă dacă urmli,toarea condiţie este îndeplinitli,:
dacă şirul { a:n } CE 1 converge cdtre elementul a: EE şi şirul { T (a:n) } .con- .
verge către , elementul y EE', atunci . (1) EEi şi T( a:) '!J. ' =
· 3.' Vom studia mai intîi operaţiile continue. . · ·
Următoarea propoziţfo constituie de fapt o definiţie echivalentă cu
definiţia 2.
Propoziţia 2. Pentru ca o operaţie T să fie-continuă 1n punctul
a:0 EE 1 CE, este necesar şi suficient ca pentru orice ·e: > Osă e(l)Îste 1J > O astfel
încît
llx-xoll <17,
implică

li T(a:)- T(a:0)11 < e:.

· · Observăm c~ definiţia 2 şi propoziţia 2 nu sînt specifice spaţiilor
vectoriale şi operaţiilor liniare, ci SÎiit valabile în condiţii mult mai generale,
eventual cu schimbarea notaţiei.. .. ,
Cadrul în care ne-situăm simplifică mult problema operaţiilor liniare
continue. .
P r o p o z i ţ i a 3. O operaţie liniară T d~finită pe un spaţiu vectorial
no-,mat E şi continuă într-un punct a:0 EE, este continuă în orice punct al spa-
ţiului E.

Demon st_ r·_a ţie. Fie {a:,.} CE şi lim a:n = a: EE.

fl"t'1J .

Atunci lim (a:,.-x + (1)0 ) = a:0 , deci, operaţia, T fiind continuă ,în

punctul a:0 ,
lim T (x,.-a:
ff-) CI)
+ «Jo) · T(a: 0 ).
însă
T(a:11 -:c + a: 0) = T(x,.)-T(x) + T(a: 0 ),

de unde deducem
Iun
flo') CI)
T (a:n) = T (a:).
Propoziţia 3 ne permite să vorbim de o operaţie liniară continuă, în
tot domeniul ei de definiţie fără însă a ma~ preciza, .acest lucru.
 . Ir ~, --.,
' ~rj • ' I

''

Te o r e ma 1. Pentru ca o operaţie liniară definită pe 8paţiul' 'Dec-

. torial normat E să fie continuit, este necesar şi 8uficient ca ea sit fie mărginită,
dil,ică să emist~ o .constanta· reală M >,O, astfel -tnctt .
li T (a:)11-<:: M li a:11, · pentru orice a: EE. (1)
]) 8 m O n 8 t. r a ţ Î e. Dacă, operaţia T este c~ntinuă, există E > o,
astfel ca li YII < e, y E E, implică, li T(y)II < 1. ·însă pentru orice a: E. E,

flJ=/= o, avemll--a:-_
, . • 2 li X li
·mii=....!....<€,
2.
de unde deducem

11 T (a:) 11 =li~
&:
11 a: 11 .T ( . 2 ·lie:X li a:). li -<:: 2-11
e:
a: 11.

Dacă a:•= o, relaţia este evidentă. i

Invers, dacă operaţia T ·este mărginită, ea este evident continuă, ~n .·
_punctul a: = O pentru că T( O) = O şi teorema ·eţ:ite demonstrat.~. . ,
· . în baza acestei t_eoreme vom sp~e de multe ori. operaţie liniară măr-.
ginită ·în loc de operaţie liniară continuă. .
· · De-finiţi a 5. Margin~a inferioară a nu.merelor M pentru care
este 'llerific(!Jtli,, relaţia (1) se numeşte normo, operaţiei T şi se notează li T 11-
. l? r o p o z i ţ i f;L 4. Norma unei operaţii liniare continui T definită ·
pe spaţiul 'Oectorial E se mai poat~ defini şi astfel:.
li T li = snp li T (a:) li . .
11=!1~1
:o EB
I

.. De ni o ns t raţie. Într-adevăr, pentru orice număr M care veri-

fică,. relaţia_.
(1) avem
'·
li T (a:) 1,1 < M, dacă li ·a: li < 1 ,
de unde
· sup li T (a:) li-<: inf M = li T li . (2)
'
1111111~1 ' .
De. altă, parte, pentru orice yE E,. y =I= o, I •

li T (1/) li . T ( li li: li }li ; li y' li

. şi cum. li ~
li u li 11 · 1, rezultă

11 T (y) li -<:: (sup li T (a:) 11 ) • li Y 11,

11=11~1
de· unde
li T li ~ sup li T (a:) 11- (3)
U:c!l~l
Inegalităţile (2) şi (3) demonstrează propoziţia 4.
Te ore ma 2. Fie 0 o mulţime deschisă nooidă tn ~paţiul ·vectorial
normat E şi T o ()peraţie liniară defi'l},it~ în E şţ _cu valori tn spaţiul .vectorial · - ·
normat E 1. · · ·
 OPERAŢII LINIARE ŞI lfULTll.~E

Dacă

sup
aiEG
li T (a:) I~.< + oo , · (.4)

atunci operaţia T este continuă.

D e m o n s t r a ţi e. Presupunem că operaţia T nu este continuă
şi fie 8 (Xo; 8) o sferă-inclusă în G. Există un şir { a:n} CE, a:fl-+ a':o şi o con-
stantă c astfel ca ·
li T(xn)__:_ T(x0 ) li> c > O,
pentru_ orice n EN. Dacă notăm

Zn = 2IIXn~Xo.ll(a:n-a:o) +·a:o,
avem

deci Zn ES (a:o; 8). Pentru şirul { Zn},

I
li T (z~) li ► 211 :t,i a- Xo li
li T (a;n - a:o) li - li T (a:o) 111 >

> I 211:rn-Xoll
8
c- li T (a:o) 111

de unde rezultă că

li Ţ cînd
(zn) li-+ oo
n-+ oo
ceea ce contrazice ipoteza (4). Teorema este deci demonstrată~
T e o r e m a 3. Dacă în teorema precedentă, mulţimea G este înlocuită
printr-o mulţime A neslabă posedînd proprietatea lui Baire, teorema rămîne
· valabilă. . _ 1
·
' D e m o n s t r a ţ ţ e. Rezultă din teorema 2 şi propoziţia 9, capitolul
I, paragraful 2.
T e o r e m a 4. Fie E un spaţiu vectorial normat neslab şi T o operaţie
liniară definită pe. E şi cu valori într-un spaţiu vectorial normat- E' ..Fie 1Jl
o aplicaţie a spaţiului E în E', continuă pe complementa1·ea 'l{,nei mulţimi .slabe
A C .E' şi astfel că . . . ·· , .
11 T(a:) li~ li F(a:) li, pentru orice a; EE.
1n aceste oondiţU operaţia T este continuă.
.D e m o n s t r a ţ i e. Fie a:0 E [.A. ; deoarece F este continuă în a:0 ,
există. o mulţime descţtisă G CE astfel că a:0 E G şi
a: EG n [.A implică IIF (a:)-F (a:0) li< 1.
De a.foi deducem că pent~ a: EG f"\ U avem
li T (a:) li~ IIF(a:) ii< IIF(a:o) li+ 1.
Deoarece mulţimea G f"\ [.A este neslabă în E (propo~iţia 8, cap. I,§ 2)
putem aplica teorema 2.
I - •• ~-~• •

•r.'!..,, I

I
OPBRA.ŢII LI.NIAliE . 49. I

T e o re m ~- 5. Fie E un 8paţiu vectorial normat neslab. Da.că ope:,a- .

.ţia ZiniMă T; definită pe E şi ou valori în E 1 satisface relaţia • ·
{ a;n} CE, lim a:,. = ro E E implică lim sup li T (ron) ·11 :;> li T (m) li
n ➔ co n ➔ 00

atunci T este continuă. ' :

· D e m o n s t r a ţ i e. Fie A„ mulţimea punctelor ro din ,E pentru
oare li T(ro) 11-< n .. Mµ]jţimea·.An este închisă· in E, deoarece
{ :VK} C ~' liro rog
K ➔ 00
= a; EE
implică
\I

li T (ro) li< lim supli T (a:x)

' K ➔ 00
li< n.
însă E =· LJ An, de unde rezultă că una cel puţin·din mulţimi.I~ Â. este
R""l .
nerară, d~ci conţine o mulţiJ;ne deschisă nevidă. Putem aplica atunci teo-
rema 3 şi ·teorema' 5 este ·demonstrată. , · · ·
O b s.e r va ţie. Dacă spaţiile E şi E' care intervin în definiţia. ope-
r~ţiilorliniare şi continui sînt spaţii vectoriale reale (adică pentru ele corpul
K al scalarilor se· confundă cu .R), condiţia de omogeneitate apare ca o con-
secinţă :aşa cum se veae din .
- P r o p o z i ţ i a 5. Ji'ie E şi E' două spaţii vectoriale normate reale. .
O operaţie aditivă şi continuă definită pe E şi ou valori în E' este şi omogenă,
deci este o operaţie liniară oont11nuă. -
__ D e m o n s t r a ţie. Din aditivitate rezultă- că- dacă m şi n sînt numere
reale întregi şi. n =I= O

·n T(: a:) . T(ma:). mT (a;),

deci, pentru orice număr raţional 1· ER

T (rm) = rT (ro).
Pentru lin. număr rea} 'oarecare a E R, fie { rn} un şir de numere raţio-
nale convergent către a. · .
Atunci
.lim T (f!) = T (a:v)
n~ 00
deoi
Jim rn T {a;) = T (am).
n ➔ 00

însă, de· altă. parte

· lim rnT (a:) = a~ (a:).
n ➔ 00 •

şi ,propozţţia estt demo~trată.

4„ Oonsiderăm acum. operaţii liniare continue ·şi deschise.
1
. ··
· , ie ore ma 6. Fie 'p o operaţie Ziriiarăşi ~Qntinuă·definitd pe spaţiul
vectorial· normat" E şi cu_ 'IJ{lilori în spaţiul vectorial nor~at E 1 • Operaţia T este
- '
,. Spatll vectoriale normate·
50

d68ckisi!,, dacă şi numai, dacă eaJistă o constantă -pozitivd c„ MtfeZ că pentru

orice y E P(E), ·eaJistă a: EE , . pentru care y = T (a,) ;i - ·
li a; li< C li 11 li•
D e m o n s t r a ţ i e. C~ndiţia este suficientă. Să presupunem că ea
este îndeplinită şi fie G o ·mulţime deschisă din E, iar 110 E P(G). ·
· · Atunci 110 = T(a:0 )· cu m0 EG_'şi IÎ m0 li< c· 11110 li• Fie 8 > O astfel oă
8 (m0 ; 3) C 0-. Vo!D ~ăta că mulţimea T (E) n s(1/o ; +) este incl~să în
P(G). . .
într-adevăr, dacă
. 8
1111-110 li<-
C
şi 11E T(E),
• I

atunci y-110 E T (E), deci există z EE, astfel ca T(z) == 11-110 şi - _

li z li ,<: o li 11--11o li ·
De aici· rezultă că m0 + z EG şi
· T(m + z) =
0 T(m0 ) + T(z) = 11,
deci 11 E T (G).
Cum mulţimea T (E) n 8 (110 ; - ; ) este o sferă în T(E), cu centrul în

1lo, rezultă· că mulţimea T(G) este deschisă_ în T(E). - · 1

Oondiţia este necesară. ~esupunînd că ea nu este împlinită, există

un şir { 11n) CE, astfel incit · ··

T (.a:) = 11n implică li mii > n 11 'Yn li, (n = 1, 2, ... )..

I

Punind

avem 11: E P (E) şi

lim 11: = O, ·
n ➔ oo

De altă parte, dacă T(w) = 11:, av~m

li roii> ,Jn,
de unde rezultă că şirul 11: est<rinclus în complement~a ;mulţimii T(S (O ;l)),
unde 8(0 ;1) este sfera deschisă de rază· 1 cu centrul în o, din spaţiul E.
Deoarece limita acestui şir aparţine mulţimii T(B (O ;l) ), deducem că
mulţimea T(8 (O; 1)) nu este deschisă. De aici rezultă c~ operaţia T nu
este deschisă şi a doua parte a teoremei este de~onstrată.
 ! ''

. OPERA.Ţll LINLrB.E 51

: · · Te Q-r e. rp.â; .. 7. 1n ·aceZealJi co"14iţii ca în ţtJOr.em,<i preced~nţă~ co.niliţîa

. necesară: şi-_suficicnt4 pentru ca operaţia. T s4. fie deschisă este urmdtot/'ea.:
dacă Yn E T (E), · (n .· 1, 2, ••• ),' 11·.E T(E), lim. 'Yn =· '!J · şi '!f= T (m), atunci
- . . n ➔ «>

eanstti un - şir {m~} C11J, astfel ca · -·

T(mn) ~ Y,~,' (n = 1, 2, ••• )
. lim m~
n ➔ «>
= m

D e m. o n s t r a, ţ i e. Oondiţia este suficientă .. Dacă Qperaţia, T nu

este deschisă, din demonstraţia, teoremei precedente rezultă că există un ·
şir r
{ 'U~ C T (J!J), astfel ·oa, .
lim =O
n ➔ «>
y:
şi
T (x) = y: .iip.plică li a: 11 > Vn,
·deci condiţia .nu este satisfăcută. ,
,. Oondiţia este şi neces~ă. Fiţ {' 'Yn } C T (E) un şir de elem~iţte şi mEJjJ
astfel ca
lim 'Un= y E T(E), 'Y = T(a:).
n ➔ oo

Atunci, in baza teoremei precedente, .exisţă o constantă c> o şi

un şir { zn } C, E astfel ca ,
li zn li ~ c li Y~ - Y ll
şi
T (zn} = Yn-Y•
I
·na,că notă!Il m~ = a;.+ Zn ,. avem
•. T (x,J = '!Jn, (n' = 1, 2, ... )

Teorema este demonstrată.

T ~ o r e m :a,- 8. Fie E, Ei E 2, ~paţii 'Dectoriale normate T o aplicaţi~
liniară continuă şi ·deschisă a lui E în Ei şi Pi o aplicaţie a ltti E1 tn E,2 •
· Dac'4 operaţia T 1 T este liniară şi continuă,· atunci şi operaţia T 1 este liniară
şi continuă.
D e m o n s t r a ţ i e. Fie
V= TiT, · Y1 EE1, Y2 EEu Yi = T(x1),
·Y2 = T (a:2), :.vi, a:2 e111.
Atunci
T {(Yi + Y2) = V (a:1 + X2) = Vi_ (Xi) + V (al2) = Ti ('!J1). -t- T1JY2)
deci T1 este aditivă._ - . ·
1n mod ai;ialog se vede că este- şi omogenă. 'Fie acum. {'Un} CE 1 •
şi .
lim 'Yn = o.
n ➔ g()
 52 OPER..U'll L h ~ 81 MULT.ILllo"lARE

Teorem,a, , precedentă ne asigur.ă existenţa unui· sir {a:11 } CE, astfel .

înoît · · ·
. Jim ţen = O şi T ( a:n) = '!ltd
n ➔ <i0

de aici rezultă
liin T 1 (Yn) = lim V (a:n) = O
n ➔ <i0. fl ➔ OO

deci operaţia T1 . ~ste ~ontinuă în punctul O EE. Fiind liniară ea este con-
tinuă în toţ spaţiul E. ·
Te ore ma 9. Fie Bun spaţiu Banach şi S = S(O; 1) sfera un,itate
a acestui spaţiu. · . '
Dacă T este o aplicaţie linia1ră si contin1tă a spaţiului B î.ntr-un spaţi'll,
vectorial normat E, aţunci mijlţimea· T (S) este sau ra1·ă, sau deschisă; ·
. D. e m o n str aţi e. Presupunem că T(S) nu este rară. Atunci
există un element mo E8 şi 8 > O astfel ca · ·
S (T(a:0) ; 28) C T (S).
Fie yEE ~ li y li < 2 8 (adică y E 8 (o ; 2 8) ).
Atunci
li Y + T(a; 0) - T (a;0 ) li < 28
deci y + T(a; 0) E T (S), de unde y E- T{a:0 ) + T(S).
De asemenea li 'y li < 8 implică

y e-/T (+ a;o) + T(+ 8)

de unde
..
·
:I/ E '1' (-2-a-o
2
+-1
2
s).,
; '

· Cum însă-:--;%+ : SC S ,. rezultă. relaţia

li y li < 8 implică y E T(S) •. (5)

Fie .acum un şir de numere r~ale fan), astfel .ca~ an < ~' an> O
tt-1 '
(n = 1, 2, ... ).
Dacă li :11 li < 8tli_, y E E, atunci

·deci din relaţia (~) deducem

1
-yE T(S).
Ql
I

R.ezultă că există x1 E s,. astfel incit

li ~. y - T (a:.) li < 3; '

I
,I
 r •-~• • - - T-

' j,',
,

OPERATil LINIARE 53

deci
IIY ~ ai T(a-1) li < 8a2·
Presupunînd. că ,~xistă şirul finit { a:; ), ~, ~ n de elemente din 8,
astfel ca

- li y - t. ~. 'l; ca:,) < aa.+i li (6)

.vo.ni ar,ta· ct există .şi_ element-ul

. a::n·+1 e8, astfel ca
~- .-

lntr-adevă,r, din rebtţia

li y-~: a, T(a:1) li< lla.+2.

··. li ~ ( y ~ ia,T(.ro,)
n+l i-l
>li< 8
şi din relaţia (6), rezultă că există elementul a,n~i, astfel ca,

I 11
-!--(Y_ -f a,T(ro,))~ T(a,n~1)II< 8 ~
ti+l ' i ... 1 ' . . a,i+1

deci Wn+l verifică relaţia (7).

.Am arătat astfel oă există un şiJ.' { x17 caţe verifică relaţia (6)
1
a:2 ••• }
pentru orice n = o, 1, 2,. . . Seria .,

110

Fie :» = ~ a, :»i. Avem

(-=1
co
, 11:.vll<_~a,<1
i~l

şi, ţ;inînd ·seamă de relaţia (6 ),

y = T(:.v), .
I
· deci
YE T(S).
·· , Dacă notăm cu 8' sfera wiitate din spaţiul E', din consideraţiile •pre-
cedente rezultă că : - , · . ·
T (8) :, '8 °'1. S'.
· . Fie acum a::0 un eJ~ment oarecare din 8 şi y 0 . T (a::0). At1µ1oi există
c > O astfel ca · ' · _
· :.v0 + c8 C S, -' '
 /

54 OPERATU LINIARE ŞI MULTILINIARE

deci
T (B) :, T (a:0) +.cT(B) ) Yo
.
+ c'80tiB',
-
d~ unde se_. vede că y O aparţine interiorului mulţimii T( 8) şi prin urmare
T(B) este mulţime deschisă~ . ·, · · _ ...
Teorema este demonstrată. · ·
T e o r e m a · 10. Fie. B un spaţiu .Eanach,. E' un spaţiu vectorial
normat şi To aplicaţie liniară şi continua a spaţiului B tn E.
Dacă T(B) este neslabă tn E, atunci aplicaţia Teste deschisă şi T(B)=]j].
De m o n s t r a ţ i e. Fie B sferai' unitate din B. . · . ·· ·- ·_ .
oo ao

Deoarece T(B) = LJ T (nB) .·. LJ riT(S) este de a doua categorie,

n•l n-1
rezultă că şi T(B) este de a doua categorie. :Ofu teorema precedentă deducem
atunci că T(S) este mulţime deschisă în E şi P(B) = E. · Ţinînd seama de
definiţia operaţiilor deschise, rezultă că T este deschisă. -
T e o r e m a 11. Fie B un spaţiu Banaeh, E un spaţiu vectorial nor-
mat şi T o aplicaţie liniară, c~ntinuă şi deschisă_ a lui B tn E .. -Atunci şi
T( B) este un spaţiu Banach. ·
Demon str _aţi e. Fie {Yn} C .T (B} un şir Cauchy.
Putem extrage un .subşir y~ (n = o, 1, 2 ... )· astfel ~a

1
1111~ -11'11-l li< 2~- , (n = 1,2, · • • ).

Datorită teoremei 6, există o constantă, c > O şi un şir c

{Zn }· B, .
astfel ca

şi

ll·z„11 < c li 11: _.:... 11:~1 li ~...:n- ,.· (n = 1, 2, ... ).

Fie a:0 EE şi T (a:0 } = 11~- Pentru fiecare n = 1, 2. . . punem
a:n = a:o + Zi + ••• + Zn •
Atunci T~a:,.) = 11„ şi { mn} este un şir Cauchy îri _spaţiul B. Dacă .
lim a:,. = a: şi ~ (a:) = Y,
n ➔ co

atunci
y E T(B) şi lim 11: = 11~
n ➔ ao

deci şi
limyn = y
n➔ ao ·

şi teorema este demonstrată.

Din teoremele 9, 10, 11, rezultă imediat· .
Te ore ma 12. JJ'ie B un spaj-iu Ba1iach, E ·un spaţiu vectorial
norm,at şi T o aplicaţie liniară a lui B in E. Condiţia necesa1·ă fi suficientă
 55

ca· T(B) sit fie complet 68te cfi, operaţia T si fie deBohisă. Daoit aoe~tit oon-'
diţie n1ţ, este înil,eplimită, T( B) elfte o ~ulţime slabă. ··
5. Aplicaţia canonică a unui spaţiu viectorial normat pe un „spaţiucît
are următoarele proprietăţi: . . · . _
· Fie E un spaţiu vectorial normat, G un subspaţiu vectorial btchis al
său şi E/G spaţiul cît corespunzător. . . ·
- T e o r e -m ~ 13. .Aplicaţia canonica a Bp.aţiului E pe' E /G, care f aţJ(?
ca fiecarui element aJ EE 8a-i coreBpunda clasa aJ~ + G = a, EE /G este O
operaţie liniara, ·continuit ·şi deschisă de normă l.
D e Dl- o n s t r a ţ i e. De<?arece aJ EaJ
. .
11«:II =infll11ll<llaJII,
. "E â,

deci aplicaţia este continuă şi· are nofma: i. Dacă· a > l, există 'I/ E :i,
·. cu· ·111111 < Ial li :i,11, de unde -rezultă că. este "şi deschisă şi are-' norma
, chiar 1.
Din teorema _13 şi. teorema 8, deducem
T e o r e m a 14~ Fie E şi Ei doua spaţii 'Vectoriale normate, T o ope-
raţie liniar(i continuă definită pe E şi ou valori în, E 1 . şi _G = Ţ- 1 .( O). _:\
Dacd· aJ1 E;;; aJ2 Eă:, fD E1!1/G, atiinci T («Ji) = T (aJ2)- . .. .
Pentru mEE/G, punem Ti(m)-:- 'T(aJ) cu aJ t ro. Atunci T1 · este'
o 'aplicaţie biuni'Voaă a lui E /G în Ei. Dacă T. eBte deBchiBa, .atunci T:i_ ·elfte
un, izomorjiBm ·algebrico-topologic. _. · ,

§ 2. Inversiunea operaţiilor lini~.e

'1

l. R~zolvarea ecuaţiilor liniare este mult mai complicată în spaţiile . ,

ve<:toriale · normate oarecare dacit în spaţiile finit-dimensionale. .
D e f i n i ţ i e. Fie E şi E' . două spaţii vectoriale şi. T o operaţie
liniara definitd pe E şi ou va~ori tn E'. Spunem că T a.dmite o operţ1,ţilf i'(lll)ersă
atiµnci otnd cor~spondenţa între E ·şi T (E) eBte biuni_vocă . .
· · . Dacă aJEE · şi y = T(a,) E T(E),, notăm aJ= p-i(y). Operaţia T-: 1
· astfel definită pe .P (E) şi cu valori tn E Be ·.n'l,fmeşte inverBa ·operaţiei•·_ T.
· P r o p o z i ţ i a, 1. Pentru ca \operaţia linia1·ă T să admita o operaţie.
inver.Bă este necesar şi suficient ca ·să fie îndeplinită condiţia . ·

T (m) = O daod şi numai dacă ·aJ·= O.

. Demonstraţia acestei propoziţii este evidentă. De asemenea· est~

imediată· . .
Pro p o'z iţi a 2. Inversa unei operaţii liniare este o operaţis Zinîard~·
2. In spaţiile vectoriale normate este important ca inversa unei .ope-
ra.ţii ·să fie. continuă. · , ·
T e. o r e m a 1. li'ie E şi E' două spaţii vectoriale normate şi P o ,ope-
1·aţie lini'!!,ră definită pe un subspaţiit vectorial Eî _al spaţiului E şi cu
'Valori în E'.
 f,6 ' OPEJtA.Ţll. LI.NIARE SI ?ilULTILIN~J.:

Pent,·u ca operaţia T să aîb4, o in'IJe1·să continuă, este necesar şi suficient

să et»iste o const~ntă m > ~ ailtfel ca . ·
li T(ro)ll:>-mlla;II,'
pen_tr_u toţi ro EE 1 • Marginea 1nferioară a numerelor 1/m este norma ope-
raţun p- 1 • · ·
De m o n s t r a ţi e. Dacă inversa p-t există şi este. continuă, există
un număr M > O astfel ca
li roii = li T- 1 (y) li< M 11.YII, pentru orice y e T(E 1 ),
deci
li T(a;)II = ltYII >_!_ llroll.
M .
Invers, dacă
li T(a;) li> m li a;II, pentru orice ro EE 1 ,
' atunci T (ro) = O implică ro = o, deci p- 1 e:ri~tă şi

li p-l (y) li < _!_.

m
li 1/ li ,

de unde se vede că p- 1 este continuă şi inf _!_

m
este norina
·.
ei.
. Te ore ma 2. Dacă operaţia-. T admite inversă continuă şi dacă
mulţimea. de il,efÎ'!l,iţie E 1 este tnchis4, atunci şi imaginea sa T (E1 ) este tnchi_sil,.
D e m o n s t r a ţ i e. Rezultă imediat din faptul că T (.E1 ) este ima-
ginea inversă prin funcţia continuă p- 1 a mulţimii închise E 1 •
Din teorema 1 şi teoremele 6 şi 10, paragraful 1, rezultă
T e o r e m a 3. Ji'ie .E şi E 1 două spaţii Banach. Dacă operaţ~a
liniară Teste continua şi biunivocă, iar T (E) = E17 atunci eroistă opera-
ţia p- 1 , Ziniarll, şi ~ontinuă.

§ 3. Criterii de izomorfism algebric şi topologic

1. Din definiţia izomorfismului algebric şi topologic între două spaţii
vectoriale normate (definiţia 5, cap. I, § 2) reiese clar
P r o p o z i ţ i e. Pentru ca dou4 spaţii vectoriale normate E şi E'
să fie izomorfe din punct de vedere algebric şi topologic, eâte necesar şi sufi-
cient să eroiste o operaţie liniară continuă T dejinitll, pe E avtnd contra-
domeniu într6g spaţiul E' şi admiţtnd inversă continui/,. ·
Aplicînd acum teorema 1, ·paragraful 1 şi teorema, 1, paragraful. 2,
găsim următorul criteriu. ·
T e o r e m a 1. Pentru ca două spaţii vectoriale normate JJ) fi .E'
să fie izomorfe din punct de vedere topologic şi algebric, este necesar şi sufi-
cient să eanste o operaţie liniarll, T, definitll, pe .E şi avîna contraăomeniu
întreg· spaţiul E' şi doull, constante pozitive M, m, astfel ca
mii roii< li T(ro)II ~ MII roii~
pentru orice (1) e .E.
De asemenea, ţinînd seama şi de teorema 6, paragraful 1, se mai
poate enunţ.a
 ,' J \'
.! '
I

• ' I I

ORITEBII DE IZOMORil',IS!I ALGEBRIC 81 TOPOLOGIC 5'1

T e o r e m a, 2. ·Pentru ca· o-· operaţie liniară şi .conti'11,'11,i/, T defiri,ţţ~

pe -un spaţiu · vectorial normat _şi avînd. contradqm~niu, ·spaţiul 'Oeotţ>'ri,a_i
not:mat E', să fie un izomorfism algebric şi topologic, este '11,ec'esar şi-sufic~er,,t
ca P să fie. o operaţie deschisă. · _ , . ·.
Dacă spaţiile E şi E' se confundă ca spaţii vectoriale însă au norme
diferite, teorema 1 ne dă :următorul criteriu de echivalenţă topologică
a, celor două norme. . · ·
T, e o r e m a, 3. Ji'ie E un spaţiu 'Vectorial '11,0rmat cu douil, norme dife-
rite, li mII n> .şi li a: 11 <2>. · __
. Pentru ca. aceste norme să inaucil, aceeaşl, t(?pologie în E este necesar şi
suficient. ·să e{lfÎ,8te
I
două constante. pozitive M şi m astfel ca :
m li mff<1>< li a:11<2>_.<: M li ro 11 <1>,
pentru orice ro EE.
D e m o n s. t r a ţ i e. Este suficient să luăm în teorema 1 drept
operaţie T, operaţia, identitate I a, spaţiului E.
2. Din teorema, 11, § 1, sau din teorema 1 a acestui paragraf deducem
T e o r e m a 4. _Dacă B este U'1I, spaţiu Banach şi E un spaţiu ·'Vecto-
rial normat, izomorf algebric şi topologic cu B, atuMi şi E este un spaţiu
Banack.
· · ·De m 9-n. str a, ţie. Din condiţia de izomorfism rezultă imediat
că iJjJ ~ste un _spaţiu complet, dacă B este compl9t. · · ··
într-adevăr, :fţe T o aplicaţie 1.inia,ră biunivocă şi bicontinuă a lui
B pe E şi {Ynl un şir Oauchy de elemente din E. Elementele Yn (n=l,2, ... )
sîn.t de forma, T(a:,.) cu a:n E B (n = 1,2, ... ).
Deoarece -

rezultă că şi { ron ) este un şir Oauchy -în B.

Spaţiul _B fiind complet, există elementul .a: E B, astfel' ca .
..
Atunci -
_I \

y = T(w) = lim T(ron)

.,. ➔ co
= lim Yn -
n ➔ co

şi teorema este demonstrată.

. 3, · Tot .teorema 1 ne dă posibilitatea să' caracterizăm spaţiile vecto-
_;dale normatb cu un număr. finit de. dimensiuni. · . . . . . ·
. · T e o. r e m a 5. Dacă E este un spaţiu 'Vectorial normat cu un nu.măr
finit de dimensiu.ni, atunci J/1 este complet şi izomorf, din punct de vedere
, algebric şi topologic, cu un spaţiu. euclidian. · • . . ··
, D e m o n s t r a ţi e .. Fie {mi, ••• , a:n} baza algebrică finită a, spaţiµlui .
E şi hl.tl C E-un şir Oauchy de elemente, -

Din
Y1c = ll,cilD1 + •· • + ~a;n.-
pentru k,; __.. oo
 - ~ .• ,.j

58 oPERATn LINIARE· si MULTlLIN1AJm

rezultă, · pen~ru orice 1. ,<. i ,<. n,

llaki·-· a,ill __.. O oind k, j __.. C>O ,
deoarece elementele mi, •• ·., m„ sînt liniar independente.
·· Atunci există ·
lim aki = at, · (i = 1, ... ;n). ·
k ➔ 00

·. Elemep.tul
\ .
aparţine spaţiului· E. şi
lim IIYk- mii=
k ➔ ao
o,
dMarece

li Yi: - mfi =
: ·
li t (~ ~ a,) m, li <- f
i=l , ... 1
I ~ - ai I li ro, li.-
Am demonstrat deci că E este complet. ,
A dou~ afirmaţi~ ,a teoremei rezultă din faptul că spaţiul E poate
fi normat şi prin expresia
• li m11 <1> = ( I "1 12 f ••• + I an ·1 2 ) 1/2
dacă
X= aim1 + ... + a 11 X8 •

întrucit limita unui şir convergent nu depinde decit de coo1·donatele

elementelor în raport cu baza (ro1 , •••• , mn}, rezultă că topologia ·dată de
norma 11 ·m li <1> este echiv_alentă cu cea dată de norma li mli•
De altă parte, este evident că E normat cu li m11<1> este echivalent
algebric şi în normă cu spaţiul euclidian cu n dimensiuni .
C o r o 1 a r. Orice subspaţiu vectorial Mrmat cu . un număr finit de di-
mensiiţni aZ unui spaţiu vectorial Mrmat E, este închis în E.
T e o r e m a 6. Într-un spaţiu 'IJectorial normat cu un număr fin-it
de dimensiuni, orice mulţime mărginită este relati,v compactă.
D e m o n s t r a ţ i e. ln baza teoremei de echivalenţă a normelor,
, orice mulţime mărginită în E este măl'ginită şi faţă de norma euclidiană
li ro li '1 >, deci relativ compactă faţă de această normă. '
· Cum proprietatea „relativ compactă" ·se păstrează prin echivalenţa
topologică, teorema este demonstrată.
Şi reciproca acestei teoreme este valabilă.
T e o r e m a 7. Dacă · închiderea oricărei părţi' mărginite a unui
spaţiu 'IJectorial normat E este compactă, atunci E este un -spaţiu Banach
cu un număr finit -de dimensiuni. .
D e m o n s t r a ţ i e. Presupunem contrariul, adică· existenţa unui
şir infinit { mn} t E de· element~ liniar independente. Fie E1i: subspaţiu.l
liniar cu k dimensiuni ge~erat de elementele mu ... , m~ (mulţimea combi-
naţiilor liniare făcute ou aceste elemente). Pentru orice k = 1,2 .... ,
_există lm element Y1: EEk+u astfel înoît

şi IIY"- mii~_!_, pentru orice ro EEk.

2
 i-

şmum DE O:PERA.Tll ~ 59

• .Şirul,{ Yi:} fiind. .. mărgiµÎt are, prin ip.otQză0 • un pl;ID._ct ,de .ac~mulai;e.
· .Par ~<:est_-Ju.eru, este :i~j)osibil_, deQarece . _ ~- ;, , ·_ .. _ ·
li Yk :__ y1 11 ; ..!... , d~că
1

•.- j · ;k.
'· 2 . .

· Rezultă că :Şirul {·a:"} nu poate _ayea decîţ un număr .finit de elemente

şi· deci teore~a este demonstrată.. . - · .

_· f 4. Şinµ'i ~e operaţii linj~re ,.\.

· 1. Pentru şirurile· tl,e op~raţii

liniare se· pot defini mai mult~ tipuri· . · ·
de convergenţă._ · .
D,e finiţi a,. 1. Fie {T") u~ şir deoperaţii liniare <!,efinitepe·un spaţiu.
vectorial normat E şi cu 1Jalori într-un. spaţiu 1Jectorial normat E. _ . ,.
. :· '. Spunem o_iJ; şirul { T"} converge punctu<1,l către operaţia T pe mulţimea ·
· M :C E, dac/1,· pentru orice, ro E M · · _ · . · · ~-
lim T,.(a:)
fi ➔ CIO .
= T(ro).

, ' D e f i n i ţ i a 2. , I n aceleaşi condiţii ca în definiţia .precedentă,

· apunem oă şirul {T.} converge uniform către Ţ pe·. mulţimea M, dacă pentru
orice E > o e(l)Îstă no(e), (J,8tfel incit 'li,~ nr(e) imP_lică .
11 T,.(a:) - T(a:) H< e

oricare ar. fi ţr: E M.

Pentru operaţiile liniare continue se introduce de · şi o altă, relaţie
eonyergenţă -prin .
. Def-iniţia 3. Fie { Ţ,.} un· şir de operaţii liniare contin_ui definite . .
pe spaţiul vectorial normat E şi ou ·valori î1i spaţiul vectorial -normat l'f.
-ŞiruZ { T"'} converge· tn norm/1, cătt:e operaţia linia1ră continuă T, definita
pe E şi cu valori în E', dao/1,
lim li Tn·- TII =· o.
ti ➔ CID

· · 2. Obiectul acestui aliniat este studiul citorva proprietăţi important~.

, ale convergenţei punctuale. . .
.T. e o r e ·m a 1. Fie E un spaţiu vectorial no'rmat B, un spaţiu Ban_aoh · ·
şi B o sferă- inclusă. tn E. _ . . . ·· · · ·:
· -Dact1,· şirul !Tn) de operaţii linia1·e· şi mărginite (co1iti'nue), definite-
pe ~-şi cu valori in B, ~converge punctual pe o mulţime .M densă în B şi dacă
. şirul normelor {li T „ li } este mă1·gi_nit, ·
HT„11 < O · (n = 1,2, ••. ) .
· titunci şirul operaţiilor: {Tn} oonv"erge pentru orice ro EE şi. limita a_stfet
.obţinută este :o ope,·aţie liniară mărginită, T, O'lt nm·ma ·o. •. · <- <
. -Demonstra.ţie. Arătăm mai întîi convergenţa ·în sfera B. Fie
a:0 E 8; există atunci un şir { a:,.} C M, ~astfel că lim a;n = x0 •
n ➔ 00
 60 OPERA.ŢII LINIARE SI MULTILINIARE

PeDi~ru o~ce numere natur~e ~,· p, q est~. verificată b;legalitatea

· fi P»'(a,o)- T 0 (mo) ll <: li T'D(mq)- T~('1!n) li+ li T,,(a,,J-Ta(~n) ·11 + -
:· + li Ta(a,n) ~ Pa(a,o) li<:.
<: 20 ,~I ron - fDo li+ li TP (a:n) - Pa (ron) li •
Fie e> O ; există un număr 11atural n 0 ( e) astfel încît ·
li fDo - fDnc, li < e.
Punctul ron0 aparţinînd mulţimii· M, unde şirul {Ti,(a:)} este conver-
gent, există un număr natural p 0 ( n 0 ( e), e ), astfel ca
. li T"'(a:nc,) - Ta(~~) li< dao'ă p, ·q > Po•e,
D~ci, dacă p, q > Po, .
li T,, (a:0 ) -
Ta(a: 0 ) li~ (20 1) ~- + .
De aici rezultă că şirul {T P ( a:0 )} este un şir Oauchy pentru orice· w0 E8.
Spaţiul B fiind complet, şirul {Tp ( a:0 )} converge către un element T ( a:0 ) E B.
Fie acum a, un punct oarecare din E, y 0 centrul sferei B şir ·raza
acestei sfere. Dacă numărul a eK este astfel ales încît I a I < _r_ , atunci
. li X (I
IIYo-(Yo +aro)ll=llamll <r, '
deci y 0 + aa, EB şi {T"' (y0 + aro)} este un şir c~hv~rgent. însă
T1>(Yo + aw) = T,,(y 0 ) + aT1>(m),
I '
de unde rezultă că şi {T» (ro)} este un şir convergent.
Dacă notăm
T(ro) = lim,T,,(ro),
P ➔ GO

T este o operaţie liniară. ,

Din inegalitatea li T(a:) li~ li T(w) _; T 3,(.w} li+ li TJ){ro) li rezultă că-
. ·T este mărginită şi '_
IITII~ O.
Următoarea teoremă o enunţăm ~tr-un cadru mai general, pentru că
nu cere nimic din specificul spaţiilor vectoriale. ·
Te o·r e ma 2. Fie {fn} un· şir de funcţii reale nenegative definite
într:.un,spaţiu metric E,- astfel ca
lim sui_) fn (ro) < + oo,
n➔ ao •
pentru orice punct ro al unei părţf A C E care nu e'ste slabă (aq,ică de cate-
goria a doua). Atuncf ewi~tă o sferă B C E şi ·un număr M, astfel ca
fn (ro) ~ M, . ; 1

pentru orice punct a, E B şi orice n. ,

D e m o n s t r aţi e. Fie .Â.1: mulţimea punctelor a, E .A, astfel c~
fn (a;)~ k, pentru orice n E N, adică
00

Âk= nf;-1 ([0, k]).

n=l
 şmURI DE OP.ERA.Ţll LINIARE 61

· Fqnoţiile·- fn :(tind' continu~, mulţimile

f-fl 1 (-[O, k])
' . .
.

sînt închise, 'deci Ai este o mulţime închisă.

Vom arăta că I .,

·cu
00 •'
,• .
 .Â.k.
k=l '

.· într-adevăr, fie a E.A ; atunci

lim sup /11 (a) . b
n ➔ ll0
< +~
deci, oricare ar fi _e > O, există un număr natural n 0 (e)_ astfel· câ /
fn(a) ~ b
·•.
+ e,
pentru orice n :.> n0 ( e). Fie /n1 (~) cel mai mare ,dintre numerele
.{ fn'(a)} 1 ~ n<
flo(I) şi k -~ fn1 (a).

Rezultă
fn(a) ~ k, pentru orice ,n EN
prµi. UŢmare a e.A.1:, 'd\; ·unde. incluziunea de mai ·. sus eate
I '
. şi dovedită.
· · ·Mulţiinea_ .A nefind slabă, rezultă că · .
ao

u·
kcol
.Â.k

nu este slabă. Există deci un indice M, astfel ca .AM să nu fie slabă. Mulţimea
.AMfiind tnchisă conţine -o sferă S, căci î:r;t caz contrar ar fi-rară şi deţi:
slabă,~ . · ·
P~ntrn toate punctele x e S, avem· 1'.

fn (x) <,,M; oricare ar fi n EN t• ',. -

·deci teorema ,este demonstrată. 1

•

în. cazul spaţiilor vectoriale normate complete, aplicarea acestei

teoreme ne CQnduce·Ia ~măţoarea teoremă de o importanţă fundamentală. ·
_. · T e, o r ·e m a 3. DaclJ, {Ta. (a,) l este o mulţime de operaţii _liniare con-
tinue definite pe .'11/TlJ spaţiu Banack B şi.supa. li Ta. (ro) li < + oo pe'fl,tru
orice a:, atu?ioi mulţimea { ii Ta. li } este mărginită. · . 1

- · Demonstraţie. Oonsiderăm mai în.tii cazul unui şir {T11}.

Se ştie din topologia generală că orice spaţiu metrie complet este
4e categoria a doua (adică nu este slab), deci spaţiul B satisface condiţia
teoremei precedente. . · .
' Funcţionalele- li T,. (m)'II pentru n fix sînt nenegative şi continue;
deoarece
I IITn(a:')Jl-11 pn·(a:)11 j <. li Tn(ro'-x)ll~UT„11 lla:'-mll, .' \ ..
prin- urll).al'e, în baza teoremei precedente, există o sferă S şi un :număr
K, astfel ca · ·
li T,.(x)II-< K,
~entru orice a, e8 şi orice n e.N.
• I

62 · OPERATII LJNiA.n.E ŞI llULTll,l.NL\RE.

Fie y O centrul sferei 8 şi. r -raza ei. . _.

, Dacă li roii < 1; atunci

Y = Yo-ra:E 8
deoarece

deci

Considerînd apoi 9azul unei mulţimi nenumărabile {T«} şi presupu-

nînd că. mulţim~a normelor { li T« 11 l nu este mărginită, putem extrage un
şir, {T 11 } C {Toc}, astfel. incit li T~ li-+ oe. însă acest Jucru este în contra-.
dicţie cu cazul prece.dent, pentru că , ·
_supli Tn (a:) li< sup II T« (a:) 11
f~ a: -

implică
supli Tnll'<
n
+ oo.
O consecinţă imediată a teoremei 3 este
T e o r e m a 4. JJ'ie {T,J un_ şir .de operaţii liniat·e continue definite_
pe spaţiul Banach B şi cu 'lJalori într-un spaţiu 'Dect~rial normat E.
Daod şirul {:I'n(a:)} este un şir Oauchy· pentru oricem EB, atunci şirul
normelor { li T„11} este mărginit. ,
Demon s-t raţie. Pentru orice f1J E B există un număr natural
n0 , astfel incit ·
11 Tn{w)- Tm(m)II ~ 1, dacă n, m ~ n0 •.
1n particular
li ~n (m)-=- T~ 0 (m) li~ 1, dacă n >. n0 •
De aici deducem
li Tn (a:) li~ li Tn (m) - T11o (x) li + li Tn 0 (m) li~
~-1 + li T„Cl_(flJ) li < + 00.
Atunci putem aplica teorema precedentă şi ·teorem,a 4 este demon-
strată. · ·- ·. • ·
· Teorema 4 se p·oate însă deduce şi din teorema următoare, care esta ·
generalizarea ei 18' spaţiile vectoriale normate oarecare, dar care se demon-
strează pe altă cale. ·
· T e o r e m a 5. JJ'ie {T"} un şir de operaţii liniare continue definite·
pe spaţiul 'Dectorial normat E şi cu 'Valori în spaţiul vectorial normat E'.
·Dacă şirul {T" (x)}_ este un şir Oauchy pentru orice x E E, atunci şir.ul
normelor { li Tn 11} este mărgin.it .
· . D e m o n s t r a ţ i e. Pr~supunem · contrariul. Atunci mulţim_ea
~T"(m)} este nemărginită pe orice sferă închisă . într-adevăr,' dacă
li Tn (m)II <. M„
 .\

I ,
.lfUNQŢlONALE LINIAn:E . POZITIVE I 6;l

pen~ triţi 'f!,. şi toţi .fJ) dfutr-o ·sferă inchisi s.· (fJJo:·; i), .at~ci, pent~~. orice ;,
. 11 EB, elementul ' . · , .
y
I
=fui, y + m
T

. ~p~e sfer~i S (a:0 p·), deci

li Tn(Y') li~ M.
De: aici .deducem

li~
•.I

:i:unT.(y)n-11 T.(wo)II < 1111:11 T.(y) + T.(w.) M

.1

·. deci
I. li pn (y) li~ M.+ li Tn(Xo' ii 'li Y ll-
r
însă şirul {Tn (a:~)} este mărginit, de unde rezultă că pu~em scrie

şi prin 1_\rmare
ll(Tn(Y)II <'- M1 IIYlf
'
1

li Tn li ~ Mu · (n = 1,2,. •1.)
ceea ce contrazice ipoteza. _
Deci şirul {li Tn (ro) li} este nemărginit pe sfera S (m0 ; 1·). Atunci există
/
.. ·: . un .întreg ni şi un punct m1 e-s
(a:0 ; r), astfel încît
. .

li Tni (roi) li > 1. ·

Deoarece operaţia Tni este continuă, inegalitatea· precedentă este
verificată într-o sfer.ă B(mi.; r 1 ) C S(m0 ; r). _ ·.
· Şirul {ll'Tn(a,)11} fiind nemărginit şi pe sfera S(mi; r1 ),există;u.nîntreg
n 2 şi un element a:2 E B(«Ji; r1 ), astfel ca
li Tns (ro2) li > 2.
în baza continuităţii operaţiei Pn, această, ultimă inegalitate este
satisfăcută. într-o sferă B((l]2 ; r 2) C B((l]d r 1 ). . ..
Oontinuînd astfel, putem presupune că r~ .-.. o, şi deducem că există
un punct ro, aparţinînd intersecţiei sf~relor închise S(a:11 ; rn), astfel'înoît \ .
. li Tnk(a;) li> K,
ce~a ce contrazice ipoteza că şirul {T,.(m)}. converge în fiecare punct
a:E E.
Teorema este astfel demonstrată.

§ 5-. Funcţionale liniare pozitive

1. ·Pentru spaţiile . vectoriale normate_ oarecare dăm deocamdată
.-numai . _ . . .
· D e f i n 'i ţ i a l; .O operaţie. liniară definită pe spaţiul ,vectorial -E
şi ;o~ valori tn 'oorpul K al scalarilor se numeşte funcţională liniară, sau
'forma liniară .. I

'I
 . \

64 OPERAŢII LINJ.Aim SI MULTILINIARE

Mulţimea funcţionalelor liniare continue are un rol -foarte important

tn teoria spaţiilor 'Vectoriale normate, aşa. cum ~om vedea. tn capitolele oare
'OOr urma.

2. Considerăm aoum numai. spaţii vectoriale reale. · ·

1n spaţiile vectoriale ordonate distingem o categorie de. fu.ncţiol\al~ ..
liniare cu proprietăţi deosebite, anume funcţionalele liniare pozitive.
: · D e f i 'n i ţ i a 2. Ii'ie E un spaţiu vectorial ordonat. Funcţionala
-ziniar(J, f definita pe E se numeşte pozitiva şi se noteaza f · o, daca f (a,) O> >
pentru orice x E E + şi strict pozitiva daoa 'este pozitiva şi f (a,0 ) > O cel
puţin pentru un elenient a,0 EE +.
T e'o rem ă. Ii'ie E un s,paţiu vectorial normat ordonat şi int E+-=1±6~
Orice funcţionala aditiva f definita pe E, oare îndeplineşte condiţia
f (x) > O, pentru orice x E E+
este o funcţîonaliJ, liniara continua pozitivă.
D e m o n s t r a ţ i e. Fie u eint E + ; există atunci un număr
raţional r > O, astfel incit

S(u;r)CE+.
Dacă li xii< 1, avem
u±,raJ~O
şi, în baza· aditivităţii funcţionalei f,
/{'lf)_± rf (m) ~ O.
De aici rezultă,
1 . .
I f(m) I< -r f (u), pentru li xii< 1,
adică funcţionala f este mărginită pe sfera unitate, deci este -continuă.
Următoarea propoziţie ne arată că o funcţională care nu_ se anu-
lează cel puţin într-un punct din int' E +, nu se anulează, în nici ;un punct
din int E+. · . _ _. ·
P r o p o z i ţ i e. Fie E · .un spaţiu vectorial normat orăo'nat şi int
E + =I= 0. Dacă f este o funcţionala liniara continuă pozitivă şi B ('U ; r) CE +,
atunci · ·
f (u) ~ r 11/11
Demonstraţie. Rezultă din relaţia

f (u) ~ r sup I f (x) I = r 11/11

•ijzft~l

demonstrată în teorema precedentă.

§ 6. Operaţii liniare cu valori într-o latice vectorială

Proprietăţile funcţionalelor pozitive se pot extinde la o categorie
mai vastă de operaţii. · .
D e f i ni ţ i e. Ji'ie E un spaţiw vectorial ordonat şi E' o latice 'Vec-
toriala. Operaţia liniara T definita pe E şi cu 'ţ)alori tn B' se nume,te
 ·;,'

.• I ' •

. pozitivă ş{,s~ noteazlt •. T > O{ ă~că T (.a:) ~--9 pe~tru. w~ee„ meE ~ : şi. ~triat . · ·
pţ>zîtivlt daclt este po~itivlt şi T (a:0 ) =I= 0· cel puţin pentru un·eZement .;Do.E.,E+.•· .
. ~ e o ~ e .m ă. Fle E un spq,ţiu vectorial n~at. ordo'ţl,O,t ou in't E~ 4= 0,
·: iar E' o latice 'Dectoriţ1lit 'IJ!!rmaţll, o~ notma definită la e_tţ,pit'!l":'l I,. par~-
grafu,l 4. .· . ·_ · . . .. . · •,
. . Or1ce operaţie aditivlt T definita p,e E .şi (JU valori in E', · care tnde-. . ..
plineşte condiţia

este o .operaţie lirţiar4 continui!,_ nenegativă.

_. De m,o ns t r a.ţie. La fel ca p(!ntru teorema din paragraful, 5
găsiI,n. e~stenţa: unui element. u eint .E+ şi a ,;inui număr r~ţioD;al ·,,. O, >
.astf,i incit
IT (a:) I~ .!.. T(u), pentru Umll ~ 1. ·.•. , ..
r~
De· aici deducem
. 1 . . . ·, ' ' '~ .
, li T(a:)11 ~ -
r
li T(u)II, -pentru lla:11-<1

adică· ope,raţia· T este măr~ită -pe sfera unitate, deci este coniµnuă.

. § 7. Operaţii ml.iltiliniare·.'. continue I,

I, I ' •

. .
',

1. Liniaritatea se poate e~de la funcţiile de mai multe ·variaqile.

Definiţi a L Fie ·Eu Ea,' ••• , En ·,µ,n 'fl/U/fnăr finit de apaţîi vec~
· tor_iaZe şi ·
. '
n . .· .
·E ~ X ~,-:--E1 xE;, X •• ·.• X En ·
i=l

produsul lor cartezian. . .

· O operaţie U _1definită P.e. E şi ·ou 'Valori ;Într-un spatiu 'Vectorial F eate
o funcţie de n variabile aJi, .a:2 ••• mn, unde a:, EJP, (î•' 1; ... , n). ·
. Dac4 această operaţie este liniară . tn raport cu fiecare variabilă tn ·
p~rte" atunci ea sţJ. numeşte .o oper.aJie. multiliniară. . ·. 1

• • ••

· .Operaţia, U este deci multiliniară dacă satisface următoarele condiţii :

. I I

U (.a:,_, ,• • •,. a;i-~, a:; + 0;~ .

O:Hi~
.
~ .." _', a;n~ =
•
a:,, Wi+l, • • • 1 Wn) +
I. f

== U (O!J., • • •, aJ,i-u (l}

· .+ u(a,1, • •. •,
. .
Q]i-1'
. I .
a:-;, a,i~l , • • •·, a:n), .
• • ..

pentru orice i ""."""" 1, 2, ... , n ;

. -. U (.~, • • •, a;i-ţ7 , ~a,i, ~i+l_ '· • • •, :.Vn) == .· (2)
. · · aW·(a:i, • .",' a:J_i; · m0 a:Hu ... , ·:V,i>,
.. .. . . ' . I

pentru. orice i = 1, 2 , ••• , n. şi a E K. ·

, -~•. Consideră.ro acum produ~ul ţensorial al spaţiilor E 17 .Ea,.;. /E,.·, .
,El *~2 *~ •.• * EfÎ,.
15, Spatll vectoriale ~nnate
 66 • I

_ . Folosim, _pentru uniformitatea. scrierii, '-notaţii. puţit\ diferi~e_ de 1

cele -d1 'la capitolul I. ·. .

Produsul tensorial este mulţim~a claselor de ec1uvalenţ~ (după relaţia
·de echivalenţă dată la cap. I,· § 6, definiţia, 2), în mulţimea expresiilor
de forma · ·
m
~
;-1
rof>, * rog> * ... *ro~> •. (3). -

, Unei operaţii multilin.iare ii corespun:ie în -mod natural o .operaţie,

liniară d~f;nită · pe produsul temorial. ;.. . _ ·
De-finiţi a 2. Fie U o operaţie multiliniară -definită pe spaţii.le
vectoriale E 17 ••• , En şi cu -valori în spaţiul vecto1·ial F. Numim prelungirea
operaţiei TT pe produsul tenso.rial

E1 * E2 * ... * En,
. operaţia U definită_ prin
--
U (~
m

1=1
mt> * ro~ * ... * m:>) -:-
n
~- U (a:~>, rot> , ... , a;~>).
;-1

Operaţia _iJ este bine definită, deoarece relaţia

a:t * ... *
m i ··
~ a:!> z ~ roik) * •• . * a;~k)
1-1 k-1

implică, evident,

De asemenea, este evident că 'U este o operaţie liniară. Putem enunţa

astfel . _ ·· : _
P r o p o z i ţ i a 1. Prelungirea U a unei operaţii multiZiniare fi este
o operaţie liniară definită pe produsul tensorial. Invers, rest1·icţia oricăhi
operaţii liniare, -definite pe produsul cartezian, la clasele de eohivaleţă
conţinînd ewpresii de forma -
X1 * ro2 * •••* a;n

este o operaţie multiliniară.

3. Vom defini ~cum continuitatea tinei ·operaţii m'Q.1.tilin1are în
raport ou topologia produsului cartezian (vezi cap. I, § 6).
D e f i n i ţ i a ·s. Fie E 11 E 2 , ••• , En şi F sp~ţii vectoriale normate„
n .
Presupunem că produsul. cartezian X E, este r,,ormat prin ea;presia :
: i-1 . ..

(4:)
 • I

.·.operaţi~ ·.multiliniară · ·TJ se 1ţmneşt~·_.96ntinuă; dac~ este:c,~tin~

în topQlogia, datit p.e
~ce8tStă normă. · .· ··. - -- . .· _ .· · · -'· -~- ...
. _· Se· poate da :şi pentru · operaţiile .multiliniare, o condiţi_e ~ecesară
şi suficţ~ntă pentru. continuitate., analogă cu ·aceea dată-pentru uJ>era'(iiil~
lini~e-. . . , . . ·
. _ Te· o.r·e mă. ·Pentru ca opera'ţia multiliniMtl.U să fie oontinuit,.este
. necesar fi suficient sit e_a:ist~ o constant_it -M ~ O, astffJl c~ · . . . , ...
. . 1l.·U(0i, ·a:2, •• .:, a:n)·II < M-11 t»ill • li a:.a li• .- • li x„ li,
. . . ... ' ·. . .· . ' . .. .
. . . '

' pentru orice- ro, E E0 (i = 1, 2, .... , n).. .- · . ·. . ' .

.· ' D e m o n. ~ t r a ţ i e.'. Oond.iţia este nece~a,ră. Dacă operaţi~ U este·
· ·c~~tin~ă în punctul (o, o, .. '", O) . există un număr r > o, astfel , înclt -
<
li a:,11 r (i = -~, 2, ... , n) impliţă . . .,
li U· (0i, :a:2,·• • • ,- a:n) li < 1. .
.::,.,

. .
Fie .a E K un număr astfel oa
'
I a I< -1.
I
O< ·n
· ~ Pentru orice punct a: = (~ ,... ; ro"} .e X E, astfel ca 'a,, =I= O· (i -
. ,' ,...:1. .
)
.·. 1, 2, .... , n) există n numere întregi
,
_pozitive k,, astfe~
, încît .
r I a I_ < li a1, f!Ji IJ ·~ r,
· :de~
I .

I
-I'1a I <--·
•
· \'.l.
ki r fa I
·llm' 11 '
·
•

..
I•

Oondi+-ia,.
V e·ste ·şi s·ufi·c1·e·n'tă. Fie w,;. = ·.(·-
wi,_; {1)--2, - ·}
• . • w 11
un ·p unct
. O are •
n
·_cared:n E_ == X E,. ~vem
; ,-1 .
' n . : . \.
1
• • 7J (!/i, • .• •, Y,~·-:-Ţl (mi,· · ~, %) =· E f! (LVi, • • •, Wi..:.i, Y,-·xu 11'+u • • •, 'Un)
·• ical • ~ . • I • '

· de~i; d~că
(i = 1, 2, 1. • • • , n>, .
· rezultă
li rI_(Yi, • : • ' Yn) -· u cm;., . :· .; Wn) I~.~ . '.
< r1,Mr _[r»-i + max ( li m1 li, :... , Ut»n ID] · · ~ .
• I • 1

: . , 11· U ((Cu><·, m,-u '!li """'7"' a," '!/i+t, ••• , '!ln)II <
: ~ Mr.( li a:ill + r) .( li a:2II+ r) ... ( I! a:i::..111 :+ r)- ( 11at111 +r) ·• ·•• ·c ffa,nll + r};
~ ••r ,
. 'I·.
' .,.._ ~ .

I'
 , I

OPERAŢII LINIARE $1 Mql.TILINIARE

- ,.. .
. ,~ doHea te;rmen .al inegalităţii .(5 ). tinde către O o dată cu r; deci
operaţia U este continuă în punctul ro .= (ror, ... , mn·). · ·
, D e f i n i ţ i a 4. Fie U- ( a;i, ro2, ••• , ro") o operaţie muUiliniară con-
,-tinuă. Numim~ nor~~ operaţie_i- "[' e_a;p1·esia .

. li u li = sup li U,{Xi,, X2, ••• , Xn)II ,,

. . 1lx1II • llx2II • .. 11:tnll
. marginea superioară fiind luată pentru toţi wi EEi (i .= 1, 2, ... n) ..
Se poate arăta, analog ca- în cazul operaţiilor liniare, că li U li
este marginea inferioară a, numerelor M date ·de teorema 1. ·
4. Operaţiile multiliniare simetrice se introduc prin
Definiţi a, 5. Operaţia multiliniară U(4., ro2, •••• ,_a;,J se numeşte
simetrică, dacă ·
U (4., a;2, • · •, a;n) = U (a;ii, (l)is, • • •, a;in),
pentru orice permutare (ii, i 2 , ••• , i,.).a numerelor (1, 2, ... ,. n).
P r o p o z i ţ i a 2. Oricărei operaţii multiliniare U îi corespunde
o operaţie multiliniară simetrică.
Demonstra, ţie. Operaţia
U•. (a;i, lV2, • • ·, a;n)
, •• I
= _!_ -~ U (a;,1,"a;~u- • • ·, a;i,.),
ni ,

unde suma este luată pentru toate permutările (ii, i 2, ••• , i,.), este evident
simetrică. · · . · . ·
· Se mai spune că orice operaţie multiliniară .se poate simetriza,.
Dacă U este simetrică, at:unci
u. =1U.
5. In ·legătură cu operaţiile multiliniare se definesc şi polinoamele.
D e f i n i ţ i a ' 6. Fie E un spaţiu vectorial normat şi U = U ( a:i_,
tcs, ••• , a;n) o· . operaţie multiliniară simetriciJ, definită pentru a,, eE
.( i. = 1, 2, ... ; n) şi C'U va"ţori în spaţiul vectorial .normat F.
Restricţia operaţiei U la diagonaliJ,, adică operaţia
P 11 (a;) = U' (ro, ro, ... a;)
!",

se nume,te polinom omogen de gradul n definit pe spaţiul E şi valori cu

·tn JJ'. ·
Este evident că în cazul cînd E şi F coincid cu corpul.X. al scalarilor,
obţinem noţi~ea obişnuită de polinom. . ·
· Propoziţia. 3. Dacă Pn (a;) este un polinom omogen de g~adul n,
•• I atunci · pentru orice a K, . e - ·
· ' P" (aa;) = a" P"' (ro).
Această propoziţie evidentă justifică denumfrea de omogen.
. P r o p o z i ţ i a, 4. Pentru combinaţiile liniare de elemente .• din
E este valabilă relaţia
P,. (lii.4- + a 2a;2 + ... + ~xk) =
= ~ · n\ a~a;2 • • • a:k U (Y1, Y2, • • ., ']/n),
. tai+ .•. + nk-n n1 I~ I •.• nk t
 _., . 69 ·
REFElUNŢE SI CO~TAIUI

iun_~e U ·.este operaţi~ mii,lti1ir,;iarl1, care-l define.şt~ :pe_ P~ ş~ .• .J

'J/1 = 'J/2 = • • .·. ·= '!Jflt. = tvi

'J/n1+l = 'J/n1,+2= '• • • = 'J/n1+n1 · =. X2
.... . . .
I.

. .•-.._ . . . . . . .

Ynk-1 +l , Ynk-l +2· = : • • = Yn = a;k.

D e m o n s t r a ţ i e. Rezultă din liniaritatea operaţiei U în raport

ou fiecare variabilă.
, P r_ ·o P' o .z i ţ i _a 5 .. Dacă ·pn este un polino.m omogen definit P.~ E şi cu
valori ·tn 11' şi -T o ope1·aţie linia rd ilefinitlJ, pe E şi cu _valori în F, atunci
1

T(Pn (x)) este tot un, polinom omogen definit pe E şi cu valori in F.

· Demonstraţie. Fie U operaţfai·m.mtiliniară simetrfQ..ă de definiţie .
~ polinomul,ni P.,,.. Atunci T ( U ( x11 x2 , ·••• ,. Xn)) este tot o ope~aţie multi- '
liniară· simetrică, de unde T ( U ( (1), w, ... , w)) este un polinom omogen-.
. . P r o p o zi ţ _i a· 6. DaclJ, Pn este ·un polinom omogen d~ gr°'tl,ul 1ţ
ide/init pe .E şi c~ valori în E 17 iar Rm _este un polinom omogen âe graa'ţl,l m
de/mit pe E1 .ţţ· o,u valori în E 2, atunci Pm (Pn (m)) este un polinom omi>gen_
i/,e 'gradul m + n definit pe E şi ou valori Î'!71_ E 2 • · · . '. ·
···Demonstraţie. Dacă U şi· U1 sînt _operaţiile -multiliniare
sim:etrioe corespunfiătoare polinoamelor Pn şi. Pm, respectiv, atunci
, operaţia . ·
U (1/u- '!/2, • • ·, Ym),
·. unde
'J/1 = Y2 = . Y.,,., =· U1 (mm+:i, • • ., Wm+n)
·este o operaţie -multiliniară·, în n, + m variabile.
1 • •Acestei ult~e operaţii ii corespunde, conform propoziţiei 2, o operaţie .
•

s~etrică U2 {Zi:,. Z2, • ·• •, Zn+m). , .. · • · .

· Polinomul P m+n ( z, z,:'. .. , z) este egal cu P 1n ( P n). .
· .D e f i ri i ţ i a · 7. Fie E şi 11' douâ spaţii vectoriale. Numim polinom
de gr.aăul n tn m (definit. pe ·E _şi ou valori tn 11') o sl/!,md de forma ., ·
n'
P (m) = ~ P,: {m), .. ...
'
·

J:•0

unile P 1r, este ~n polinon~ omogen de ·grad le.

~FERINŢE ŞI CO:Mţ:NŢ~II

··
~·. ·.!.•- &tu.cUul QperaţiiJor liniare a!~st tntr~prins tn special de
F..R ies z şi. $. ·a·a
n ,re h~ ',
' 1:Jliele demonstraţii au fost refăcute, 'pe consideraţii inat simple de M. K a te t o v '[1~5]. .
_ 2. Funcţlonalelţ liniare pozitive au ţost studiate de matematiclenll sovietici şi se glsesc ·'
expuse tn lucrarea (187] de _M. G. K re i n.şi M. A. R u· t man. . .- . · .
-, ·. - .3. Ol)eraţille multiµniare continue stnt studiate tn_ [8], iar polinoamele tn cartea mate-
maUciem1or sovietici L. A. Li u st e r n 1-k şi .v. I. ·So b,o le v [17]. .
 .,

OAPr.roLUL Jil

P~ELUNGIREA OPERAŢilLOR LINIARE ŞI MULTILINIARE

. .

Prelungirea operâţiilor liniare constituie unul din capitolele cele mâi '
importante ~ analiza . funcţională. Pro b]ema se prezmtă pentru .liol
astfel: fie E şi"E~. două spaţii vectoriale normate, G un subspaţiu vee>--
torial al_lui E şi To operaţie liniară definită pe G-şi avînd contradomeni:u
ap~ţiu.l E:. Ne _întrebăm dacă există o operaţi~ liniară T 1 definită pe JD, .·
cu valori in .µJ', avind aceleaşi proprietăţi ca şi ·p astfel ca · '
T1 (ro) = T(w) pent~ orice ro EG.
Proprietatea cea mai importantă care se cere păstrată, este conti-
' nuitatea. .
Unul din aspectele problemei este complet rezolvat: se· cunoaşte
natura spaţiilor E' care se bu'.cură de proprietateai .oă orice operaţie liniară
_ şi mărginită avind drept contrado;o;,.~riiu pe E' se poate prelungi fără să-şi
majoreze norma. · : _ ·
1n ~cest caz intră celebra teoremă a lui Hahn de prelungire. a funoţio-
. nalelor lini~re. · ' _ 1 ..

De altă parte, au fost obţfuute rez~tat~ importante pentru funoţi9-·

1

naJele pozitive, atunci cînd spaţiul E deci şi G este şi parţial ·ordonat. ·

§ 1. Exte~siime mi:yirnală
Fie G un spaţiu vectorial normat.
D e f i n i ţ i a 1. Numim ea:tensiune minimală a lui G un spaţiu.
vectorial normat E care-l inc.l'ude pe .G . ·ca su~spaţiu 'Vectorial· normat
maroimal, adică astfel ca G =I= E qi orice sU1ispaţiu 'E1 pentru care
G CE 1 CE se confundă sau cu G sau cu E. ·
. To _ac~st,'paragraf determinăm posibilitatea existenţei '1D,ei ~~~n:siuni
--. minimale. Toate sp~ţiile vectoriale de oare vorbim sînt reale..-•.· ..
T e o r e m a 1. li'ie G 'Un spaţiu vectorial normat real.
1

. Presupunem că pe G este definita o. funcţie cu valori realţ, p, care saţi~-

f ace 'Următoarele condiţii : . ·
.1) p (ro) + p (11) .> JI ro-111,1, pe?ttru orice ro,.11 E(};
2) I p (a:)-p (11) I ~li~ ,-11 li, pentru orice ro, 11 eG;
1i'" 'i

71.
--
Ş). -p(.a·m + (i-:- a) 'J/) < ap (ro) + (1 - a) P· (y),, ·pentru· o.rice ro,_'U e:P ·
şf O< a<l;
4) ~P (ro)> o,
pentru orice ro G. e
. · ·iri, aceste condiţii eaJistă, o ea;tensiune minimală JJJ ·a Zui G şi un punct
z e·JiJ,. z e G, ·astfel înctt .· . · .
· p (ro) = li m- zll, pentru or~ce i» G_ e
···n e m o n s t r a ţ i e. Putem construi imediat extensiunea minimală,
algebrică, E, adjungînd spaţiului G un element abstract z.• Atunci JjJ
va fi ·mulţimea elementelor 'de forma '!/ = ro + az unde ro parcurge/ spa,-
ţj.ul ;G, .iar a spaţiul R_ al numerelor feale. · _. ., .
-Organizarea lui E ca spaţiu vectorial. este evidentă,, iar elementele
sale sfut univoc determinate de reprezentarea dată.
Ne niai rămîne să, definim pe E o normă oare să .verifice condiţia
dată.· Această, normă este dată de expresia,

li ro·II -. dacă a = O
IIYII·= 11-(11) = { la l p(-7m) dacii, a 4=0.
. .
·-Să verificăm că într-adevăr . funcţia µ (y)_ are proprietă,ţile unei
,-norme şi anume .mu IIl2, ill3• , ' · /
·,. · _ ·Evident, µ ('!/) ~ O; dacă a=I= o, µ ('!/) > O datorită condiţiei 4) _a,
funcţiei p,- deci dacă µ('!/}=o atunci a= O şi li mii = o, de unde re-
. ztiltă, '!/ = o. .
· Pentru verificarea, coi;a.diţiei m 2, fie . «=/=o, « e· R; dacă a =I= O
avem
; ,, · 11-(«Y)=lcxal p(-,:
w) =I «I 11-(Yl,
iar d~ă a = o, ·· ·· ·
µ(«y) = 11-«aJ.II ~1 « lllroll-= I« I itCY>~
Pentru verificarea condiţiei ms, fie '!/~ . t eE. Se pot prezenta, ur-
. ~ăţ9arele cazuri,: _ _ . · . _.
· ~) .'U, 'te G; inegalitatea ms rezultă din faptul c~ li mii este normă_în. G•
,,
.~) '!l I G, t eG; atunci '!/ __ ro + az cu a =I= o,
.11-(Y +t) · 11-(w +t + az)·= I a Ip[-. ~ (w +t)]
deci· ,
111-(Y + t)-11-{y) I= I _a I Ip (-7 <w +t) )-'p(-· ~ 111) I< li t n
dato~ită ,condiţiei 2). De aici- deducem
ii-i'!I + t) ~ v- C'!Jl + ll ~li=· i<Y} + µ(t).
'o) 'U El: G, ·t i G; fie
. '!I= ro+ az, t = u + bz, m, _u EG, a, "b =/= O.

... ·_ ._

. I
 P~UNGIREA. OP.ERAŢDLO:R LINIARE 81_ !1fULT1Ll.NIABE

po$ibilităţi, pe care· examinăm

2
în aicest -caz sînt mai multe: le
sp.ccesiv:
. Ci) a > o, b > O; atunci
+ t =a,+ u +(a+ b) z
y

(J. (y + t) = (a+ b) p [ - a•: b ( a; + 'U)] = ·

={~.+b)p[L(--~flJ)+-b
. . . . . a + _b a a + .b
-(~2-u)]·
b ·

. _Din con~ţia 3) deducem

· µ.(y
·
+, t).< (a+ b) [-a-
.a+b
p(-_!_a w)'+ _b_:
a+b
p·(-2..b u)].
deci
µ. (y + t) < (i (y) + µ. (t).
c2) a< O, b <0; atunţi
. .
µ{y
· .·
+t) =-(a+ b) p [
:, · + b)
(-2:.-flJ)
:- a
- (a a
+- (a-b~ b) b u)] = (-_!._
I . . b I p----flJ+--.---.u-~
=·a+ [ i.(l I· ( 1 ) IbI ( 1
,l )] ..,,,,.
· j.a+bl . a · ,J.a+bl. ·.b ··

~ I a+ b I [ la+bl
I a I . p ( - _!_ a:)- + I b ( ~ {-. ...!... u).]"
a - la+bl ·b

deci
µ. (y + t) ~ µ (y) + µ (t).
c3 ) ab < O şi a b =I= O ; + atunci a + b are sau
semnul lui a sau al
luif b. Putem lua, fără, a micşora generalitatea, . ·
# • • •

a > O, b < o, a + b > ,O.

Din condiţia 2) obţinem

iar din 1)

11+~__:ull 161 11...:·: /1)~(--Hii<

~ I b I [p(-~ a;)++:- ➔ u)]
· deci·
(a +~)_p(:__-_- -(ro+ u)).<ţtp_(_ _!_·m).+1 b lp(~__!__u)
1
a.+ b· a •.··. b
 EXTENSIUNE MINDIALĂ- ''18·
. ·l,
adieăi.
.+ t) < ·µ. (y) + µ (i) ..-'
•I

µ. (y
' .
a= -_b; putem lua _a> O. Atunci
' .

µ,(y +tl -· l 1 a, --:-. bi' u li\ .

:,

. .......
.. li a, + u li a. -;;-:

şi din 1) deducem

.. _.1-'(Y: t) ~ a p(- : a,}+ l.b I p(,-f )= 1-'(Y) + 1-'(t).

. - '

,_ .Aip. arătat. ast;fei, că în .toate cazn;rile posibile,. funcţia µ. (y) verifică

eoiţdiţia ill3 (a triunghiului). . . ..
. ...Spaţiul, E est~ ·<l,eci vectorial.normat şi G este· un sli.bspaţiu. vectoriail ·
normat (închis) maximal, iar' · ··· ·
p (a,) = li a:- zll pentru orice ·a, EG.
Teorema este demonstrată. .
Se poate verifica uşor. ' . ..
; - i · P r o p o z i ţ i a, ' 1. Daoă E .este ·un Bî-f,bppaţiu vectorial ,no1·mat şi G · ·
un subspaţiu vectorial normat maa:imal al său, atunci pentr-u orţce element . ·
z ~ [ G (tn E), fu,;i,cţia p(a:) = li a: -zll definită pe G a1·e proprietăţile !.

,j; 1); 2), 3), 4). · . . ,· "' .·

· Să, căutăm însă, condiţii în care exiştă o ·ţnn.cţie p cu proprietăţile
1); 2,).3),'4) ·definită p~ G; ;fără a, presupun~ că G este un·subspaţhi.vectorial_
riorm.~t niaximal. tri această privinţă avem, evident, în prim.ul rînd, -
_ -P r o p o z i ţ i a, 2. Fie, p1 şi p douiJ, funcţii reale definite p,e spaţiul·
'Vectorial normat 0; astfe~ înott p satisface condiţii"le.1),2)şi 3) şi Pi ((I.!)~( p fi?)
· pl}ntru a, eG. Atunci• p1 - satisface c_ondiţia 1), adică
. i r , .
Y li•
P1 ( ro) + P1 (y) :.> li ro -
Vom arăta că şi reciproca propoziţiei 2 este· adevărat'i. -
. Te o r-e.m a, 2„ Fie G ·un spaţi'l.t. vectorial normat şi p1 o funcţie re'ală
definită pe G, astfel înoît ·
' '' \
P1 (a:) + P1 (y) :.> li a: -
Y li, pe~tru oriqe ro, y EG.
. .Atunci există. o funcţie reală ·p âefinită pe G satisfăcîn,d condiţiile I),
· 2), 3) fi astfe,l incit Pi (ro)> p (a:) pentru orice wE 0. ·, . · -
·, . . . 'Demonstra, ţ fe. Considerăm .mulţimea ll a, tuturor funcţiilor
f definite pe G· şi satisfăcind inegalitatea · .•
f(ro) +
f(y).~ ll~~111f,_ pentru· orice ro, y E~-
Evidenţ · eă toate funoţîile f e· Â sînt poziti~e :
f (a:) '.;> O, pentru· Qrice a, E G. I'

Vom arăta c~ ;m.ul~ea ·ă este ·ordon~tă ·induotivJ de relaţia / 1 ~-/ 2r, • ·

(}~~- înse~ · ·
~. f1(;)·,<. f2(a:);'. pentru··'.orice ro EG,.
 74

.;- F.ie Jh_tr-~d_·.ey_~ r_·· C Â _o mnl~.e total·o_ rdon.ată;pr~-- relaţi.·a ·de -~ai:
I I

sus dm .mw:ţunea 11.· Pentru orice a, G însemnăm prm e ·'P(a:) ·marginea

inferi68J:'ă a
nlimerelor f ((1)) cînd f parcurg(} mulţimea r. Pentru. ·orice.
(1), y-E
G şi e >
O există /1 şi / 2 er
astfel incit· e·r · ·
/1 ((1)) ,<: 'P ((1)) + e
/ 2 (y) < <p (y) + e. şi
· Deoarece r este total-ordonată, avem sau / 1 < f 2 sau f 2 ,<: f1 ~ Pre-:
supunînd prim~ caz, / 1 (y) </
2 (y),. de unde rezultă ,.
(li - y li< /1 ((1)) + /1 (y) < <p ((1)) + 'P (y) + 2e. · _
(1)

Făcînd pe e să tindă către o, deducem că cp e Â, deci într-adevăr r

.are o margine inferioară în ll., de unde rezultă că Â este ordonată inductiv.
Atunci, deoar~ce Pi eÂ, există in  un- element minimal p· astfel ·
încit p1 ~ p. - ·
Ne mai rămîne să 8J:'ătăm că elementele minimale ·din  satisfac con-
diţiile 2) şi 3). ·
Fie pun astfel de .element, h > O un număr real şi a,0 un eletnent
din G. Definim pe spaţiul G funcţia reală cp·prin
<p((l)) =
,
{h (a,}··
p
'

dacă (l)_=·a:o
dacă (1) =I= (1)0 •
I·

Fnnc~ cp · aparţjne mhlţimii  dacă ·şi numai d~că

.
k > sup
-=EG
{li (1) - a:0 li - p (a:}}. ; -(1}

, Presupunem că h satisfa9e această condiţie I şi fie q; e funcţia

corespunzătoare. Nu putem avea <p < p; Cf>=/= p deoarece. p este minimal,
>
deci h. p ( (1)0 ). ·
Deducem de aici că ' ,,

max ( O, sup ( li (1)--- Woll- p ((1)))} >P ((l)o)- (2).

=ea
Observăm acum că

· · P ( (1)) + P (y) > li (1) - Y li > li ~ - Wo li - li Wo - 11 li

de unde rezultă că

ll(l)o-1111
·
+ p{11)>sup(ll(l)-a,ol1-
_m_EG..: ·
p(a,)) (3)

Din '_(2) şi (3) deducem

_. şf, pentru că (1)0 şi 'j/

llwo-1111~.'p(wo)~ p(1I)
. .

au roluri simetrice .şi au fost alese arbitrar,

· li (1) - y li > I p ((1)) -_p (y) 1, pentru _orice' (1), y· E~~·
. adică p satisface condiţia 2). . · · .
Fie acum (1), 11 E G, O< a< 1 şi ·z =am+ (1- a) y. ·
Avem relaţia .
+
'I
a p((l)) (l-a) p(11) > sup {llt-zll- p(t) t- · .(4)
cea .
 ·,'15,.
_.,

lntr~adevăr · . I •.

·nt-. z'II = li a ( t -.. a,) + (L- a)(t-1{) li~.

• , '. j ·•

· •.. <allt--mH+(ţ-_4)11't-yll·<
·•'1.
·,
<
-<: a ( p (t) + p (a:)V+ (1.;_ a) ( P. (t) + p (y))
de~
..
. I
llt-zll-
.
p(t}<-~
,
p(a,) +(l-a) p(y).
..
· de und,e ·rezultă, (~). 1
. • 1_ .- .
· Deci, putem lua în· rela:ţia (2), .
h = ap_(a,) + (1- a) p (y)
şi deduc~~_ ]I,> p_(z), adică
ap (a:) + (1- a) p (y)'~ p (z)·•
.Am arătat astfel că, p satisface şi condiţia 3). I•

Teorema este ·demonstrată. ' ·

§ 2. Prelungirea opeţap.ilor care au eontradomeniile· în spaţii

.\ . .
_ cu proprietatea intersecţiei binare
(

, 1. Am. arătat. în capitolul. 1; ~ ce constă :proprietatea__ intersecţiei

-- binare. .
Pentru a simplifica enunţurile, .mai introducem· şi
Definiţi a ·1. Fie E' .wn, apaţi'l.li' vectorial normat. Spunem' că .B'
are proprietatea. prelungirii, Ba'ţl, mai B<Yultt, -proprietatea. (~), ,dacă este· satis-·
fdo'l,ftă următqarea -condiţie; -. · · · . ,
~ Pentru orice spaţlu ·vectoriai normat E, orice subspaţiu vectorial normat ''
tJ C E şi~ orj,ce operaţie liniarii, şi continuă T, definită pe G şi cu valori tn
· .. E', e~st~ ~o operaţie liniara şi continua.~ deţinită pe E şi ou valori tn lJJ', ,
astfel incit · . , . __ . . . '.,.
5-'(a,) = T (a:), pentru orice -a, EG

· O c91ţsecinţă: ·imediată a ac~stei „definiţii est~ -~ătoareas .

· P r o p o z f ţ i e. Fie E' un spaţiu 'Dectorial '11,()f"m,at cu proprietat6a OJ )•
.A.t'UHUJi l!J,' . are şi următoarea. proprietate: · . .. . . :...
· _. · ·_ Oricare. ar fi spaţiul vectorial H, care-l conţi~e pe ~, o~ s~bşpaţiu vefJ.~
1
„ rial n_ormat, ea:ista o proiecţie ae· normă 1 a lui H pe JJJ', aâica o operaţie
liniarlJ,_ şi continuă P., definita pe .H,. ou iJJalori tn E', astfel tnctt
p (a,) =. a,,. pentru
. ·orice a, elJJ' . '

·-#, _·.
,.

IIPII =1. . .
D e m o n s t' r a ţ i e. Oonsiderăni op~raţia, identitat~ I, a spaţiului .
. _Jj]r pe el însuşi. Proiecţia P este prelungire8! operaţiei I fa întreg spaţiul H •
.-· Observ aţi e. Se poate -demonstra şi reoipi:ooa 'propoziţiei 1,_,
însă nu intri în cadrul a9estui capitol. .. .
-. '

~'
 PRELUNGIREA OPERUllLOR.:r.INIARE SI l\ITJLTILINI.AB.'.E

. . ' -
2. J;!lnunţăm principală a ~cestui capitol. ,
acum teorema .
T e o r e m a 1 •. Oondiţia necesară ·şi suficientă pen'tr'li, ca un spaţiu
ve<Jtorial norm~(să posede proprietatea (I), este ca el să aibă proprietatea
in,tersecţi(Ji binare. · . . · ·
· D e m o n s ·t r .a ţ i e. ·Condiţia este necesară. Considerăm un spaţiu
vectorial normat 'E, fără pr9prietatea intersecţiei binare. Există <1,eci o
~ulţime de sfer~·închise { Ba.)«EI, astfel că ·
S« f"\ Sfi =I= 0, pentru orice 11:, ~EI.
-Şi

ns«=
IX EI ,
0.

Insemnăni prin ..ţi mulţimea centrelor sferelor din famtlia, { Bt& l«.EI şi
pentru orice a; e A, cu Pi (m) marginea inferioară a razelor sferelor din
familia { Ba.}, care au centrul în (I).
Funcyia p1 · yerific~ in~galit~tea
Pi(a:) + P1(1/)~lla:-11II,
m, yEA (1)
pentru că orice sferă c.u centrul în punctul a: se intersectează cu oricare
sferă ·cu ·centrul în y. 1
Considerăm acum mulţimea { Ba: }a:E...t a s~erelor închise care au cen-
. trele în punctele (I) ale mulţimii A şi razele Pi ((1)) corespunzătoare. · ·
Sferele d1n mulţimea { Ba: t,,EA au ·de· asemenea· proprietăţile ·
Bm f"\ B11 =I= 0, : a:, y EA
şi

. n ~- c n
mEA· · a.EI
Ba. = o.
Prima rezultă din .(1), iar a d01;1a din faptul că orice sferă Ba: este
inclusă într-o sferă B« • · · :
Dacă, mulţimea_ A. nu coţnţide ~u într~g spa_jiiul E, extindem familia, .
· ~e sfere· { Ba: )a: E.d pînă la familia { Bm }m.u, astfel : ,
·considerăm un punct fix (1)0 E A, şi pentru orice tr- E[ .A. însemnăm
· :prin Sa: sfera închisă· cu centrul a: şi ·raza ,
I • . •

li a: - Xo li + Pi (a:o) = P1 (a:)'.
• 1'

Două sfere oarecare din mulţimea { B:i: }zeE se intersectea~ă deoarece

toate sferele Bre cu a; E[ A includ sfer~ · de centru a:0 şi de rază Pi ( a:~).
De asemenea -
. \

în ;mod evident ..
 -= L !:l ,f I ~-- •_.
(,-•

''J""'

·Funcţiâ':' .ei(m), defptită ăc_um, pe ·.întreg ,Jp, _-;satiaface .inegalitat,~a

Pi (m) + Pi (y) ~, li a;-y.11, pentru orice .m, y eE.
. Maj.' µi.~t~ inegalitatea
'
\ .
pi( ro) >· li a; -
a:., li, :p_entru orice· .a; EE
. n~ poate fi satisfăcută pentru ~ici un a;~ E E, deoarece atunci m0 ar apar•
tine tut~or sferelor d,in familia { Bih,eE• . -- . . .•
· .Aplicînd teorema 2 din paragraful 1, există o -funcţie reală. p defi'."
nită p_e E, satislâc~d condiţiile 1),, 2},. 3) din .teorema 1, para~aful 1 şi
astfel incit
P1 (m) ~ p (a:), pentru -orice· a: EE. . . \

·Este evident oă in~galitatea

. . p (a:)> li a:- a:0 li; pentru orice ~ EE
:p:ti po~te';ii 'S~tia~ă~ută pentru' ~ici ~ aJo EE. . . ·- ' . . .·
_ . · De: aici deducem· că funcţia ·P satisface şi condiţia 4) din teorem~.1,
.:paragraful 1, deoarece inegalitatea p ( a:0) ~ o impU:că
I ~- - •
. • '

I .·
p·.(a,) > p-{a:)
,
+ p (ma)> li m- 3: ,
0 II, pentru orice a: e,E.
- . , - '
•· . ·o d~tă ce existenţa funcţiei p a fost denionstrâtă; putem aplica teo".'.,
· .rema 1, 'd.m paragranµ 1 şi ~bţinem ·o extensiune minimală E 1 a spaţiulu:i
E-.: şi un· elţment. z e Eu astfel înoît · .. .
. . = li a;-· zll, 'pentru orice a, eE.
'p (a,) I

:__ .· ~ ;_ ·v~m airăt~ acum că n~ există, niciio proiecţie a spaţiiuiui ·. E 1 pe E.

· :tntr;..adevăr, dacă.o astfel de proie~ţie Par exista,, elementul
a:0 = P(z)E E
li, '

ar .verifica inegalitatea
. '., . ·,. ,.._ . . .
IIP(y)_-m0U=IIP(P(y)~z)ll~IIPH.· IIP(y)-zll = P(y)-zU, ·
pen~ orice .Y. E Eu
~foă,

· Aplichld propoziţia 1,-din paragraful 1 deducem că~ spaţiuvectorial

norm~t oare nu are proprietatea intE>rsecţiei binare nu are .nici proprie-
. tatea (3) şi astfel necesitatea condiţiei diri teorema 'I ·este . ~emonstrată.
. Oon4iţia. e~te slifi.oientă. ;Fie,E' -un spaţiu v~ctorial normş,t cu pro- I

prietatea intersecţiei binare, E un· alt spaţiu vectorial normat, G mi sub-

. spaţiu yeetorial normat al lui E .şi T. o operaţie liniară, şi cont.iil.uă, defi-
. nită pe G ·şi. cu valori in E'. . . · . .,
· _·· · .Oonsiderăm m~ţjme~ ~ a, tuturor operaţiilor .Ta liniare şi continue·, ·
· definite ·pe subspaţi:ile :vectoriale normate H C E, oare includ pe G şi
~stfel ·incit ·
ll·T11.ll1I = .11.TIIG
T 8 (a:) = ··p (m),~pentru a; E0.

...
\'

. '

78 PREL~QmEA. OPERA.Ti~U>R "INIARE ŞI .~m~

_Vom, a;răta căi ~ceastă_ m~_ţime ar ·este,'nsvid~- ş{ ··o;rdonatădnductiv
de:-relaţiade Jnclu.ziune din spaţiul E. · , · -- . . - · . .•.
1) -Mulţimea ~ este nevidă' pentru că T E ~. . 1

.~>.
Mulţimea -~ este ordonată inductiv de relaţ,ia
Ta' ~. Ta•' d~ă H' C H".
. Fie într-adevăr { HL h er o mu_lţime total ordonată, prin relaţia. de . .
· ·incluziune-din E, de ~ubspaţii vecto:riale normate. ale lui E. Atll1;lci ·

-L~-UHL
tEI

este un su.bspaţi.u vectorial aJ-lui E care include pe (} şi p~ ·. fieQare HJ.: · ..

Definim operaţia T,_ pe L _prin · · , . . ':·
. Tdm) = TB, (m) dacă a;~ H, .
Evident TL este o operaţie liniară şi continuă şi po~te fi prelungită: ,'
·prin •continuitate, fără să-şi schimbe norma pe înohid.ere_a lui L în' E,: ·
. care este un subspaţiu vectorial normat al lui E. Obţinem deci o operaţie
T L, .definită pe L, oare este margine·a superioară a operaţiilor Ta, ~
· Aplicăm. acum, teorema lui Zorn, care· ne asigură existenţa unei _ope-
raţii maximale în mulţimea parţial .ordonată pe .care am con$iderat-o, ·
· adică a unei operaţii T M e ~·_definită pe un: · subspaţiu vectorial normat
M 31. lui E şi astfel că T M. nu mai poate fi prelungi~ă. · ·. ·.
. , Dacă arătăm că subspaţiul M nu poate•fi diferit de M, demonstraţia
este terminată. ' . , · ,
. Presupunem c_ă .1.lf =I= E şi consţderăm mulţimea. M' = T .ar (.M) CE,. ·
şi un punct "'oe
E,, dar mo El: _M. D~finim o funcţie p (u) pe- M~ prin· I
p (u) = li T li· inf li m- mo 11-
=ETj/ (U)
Avem 11
·

p (U:t) + p (u~) >

li. Ui. - u 2.II, pentru orice Ui, u2 E M'. (2)-
,, - . . \ ·,

într-adevăr, dacă mi E Ti, l, ( Ui) şi a,2 E T,; l ( U2), at~ci din

JI m1-- m2ll ~ li mi - moli + li m2 - moli
,·
. deducem ' - • .

· IIUi ~-u2II--< li TI( · lfa:i-··a,oli +11 TH • li ma_- moli

- I

de unde rezultă in~galitatea (2). ,.

. Fie. acum Su sfera :înc];rlsă .din spaţiul E', de centru u şi rază p (u) •.
·nm relaţia (2) se vede că ! .• '

·Bui /") Bua =/= !-J, pentru „orţce Ui, U2 E M' • ,· ·✓

Atunci, ' dooarece .. spa~ul E' ar~ proprietatea mtersecţiej. binare, . I • , •
 ·.-·!·'.'

-79
,' - - ... i·' . • •~· .• ,tr -~-·· .. , - - ,-.·-·~~: . _-.· __ · : - . - ~
,, · ·Există de(}j im punet -~o cQln~ tuta;r~r ·sfer~or din ~tţlţipl~a '{'-~u }u e.~;
·~stfel Jn~it · ·. _: . ·; . . . . _ · .' ._ · , : ._ .- • > · : - ._ ..
,· .. ...
. 11 TM(m)·-toll <: li 111 ; Uro- aioll, pentru orice m-e .llf ·
-
1

Fie M 1 subspaţiul vectorial normat al lui E, generat de· M .şi_ m~,-

~_d.ioă :ţnu.lţimea
elementelor . ·
y = a; + am0 , · ·
···unde.-
mE M şi a.E R .
. ·Definim o:veraţia: TM. ·pe M1 şi cu vaJ.ori in E', prin
· · · TM1 (ii) = f M fm) a Zo•
I.
+
Operaţia,.• TM 1 este evident '.liniară. Ea este .şi continuă,· p~ntru .că
: dacă a 1= O. ·
li TM1 (y) li = li PM1 (m + at»o) li = li TM (t»). + azo-11 = . .
=ra1IITM(~~m)-z·ll~1.a1 •uTll:IJ-: m-m·ll >·.·· I .

= li T 1111 m·+ at»o li •

,
-_1.
I DJ:n ultima relaţie rezultă-şi
,li TM1II = li TII,•
Am ajuns astfel la concluzia că dacă E 4= M, operaţia TM nu -esţe .
maximală, de und'e deducem că E ~ 11{.: .· · . ., '.
Teorema _este astf~l complet demonşt;rată.
,. 3. Oa, un caz- particular al teoremei 1, obţinem teorema prelungirii· , i' ·;: , · . .
.· - ţ funcţionalelor liniare reale demonstrată de H.· Ha h n. .
· T' e o r e, m a . 2. Fie E un spaţiu 'Decţorial normat real, G un iJub-
spaţiu 'Deotorial normat şif o funoţionalit (operaţie o.u· 'Dalori· reale) U1Jidră
·şi continud ăefinitd pe G. Et»istă o funoţionald ; liniară şi continuH, li'
definit~· pe ·E şi astjel încît · \ ·
li' (a:) =· l (m),, penţru <>rioe (De .G,. '
llli' IIB = li f Ila•
·, , D e m o n s t r a ţ i e. Este sµ.ficient să · observă,m că, dreapta r~ală,
, -este o !atice vectorială completă, -cu element unitate, ·deci că are proprie- , ,: · ,_, ·
,tatea intersecţiei binare·. · · · i. .:._· · ·
·,. _Teorema 2 se poate obţine şi prin particularizarea teoremei lui
Banach, pe care o vom demonstra acum în· cq_mţiţii. mai largi.· -·.
De.fini ţi a 2. Fie- JD, u~- spqţiu veotorial şi E' ·,o latice veotoriaţă ·· ... , _
compZetd. li'unoţia p definită pe FJ şi cu 'Dalori în E' se numeşte subadiţivă ··., ~
sau. ţ,On'Det»H, dacă · ·· ·
p (t» + y) ~p (a:) + p (y). '
· · _. Fwnoţia p se numeşte poziti'D-O'l'liQfl_enă dacă
p (am) .:_ ap (a:),
. : -p~nt1·u ,orice număr 1·ea~_,pozitiv 'a şi orice (De FJ~

- ,,·
 ,80

_. -~ e o r e n:ţ a 3 •. Fie p o funcţie_. subaditi'IJă .şi ()mogenă definită pe

spaţiul vectorial E ţi cu valori în lţ1,tioea 'IJeotQ'l'ială completă· E'. Daoll T
este. o operaţie liniară definită pe un. subspaţiu vectorial. -G C. E, ou valori
în' E' şi astfel ca ·
·\ ·- · ' .·
T (ro) < p (ro), pentru orice a: EG, ·,
at®ci, emistă o operaţie lini(!,ră. 5 definită pe_ E şi_ ~u valo1·i tn E', a~tfel _oa
4" (ro) = sr (ro), pentru ro EG
şi.
6"(m) < p (m),
pentru· (1) EE.
D e m o n s t r a ţ i e. Fie ~ mulţimea opera~or liniare definite •
pe subspaţiile vectoriale H C E care includ pe· G şi care coincid cu T
'()e (f. La fel ca pentru teorema' 1 se poate 'vedea că mli.lţim~a '§ nu este
vidă şi este ordpnată · indu.ct~v de relaţi~ '
!s'< TB"
echivalentă cu
.'1
H' C H" .
Există deci ·o operaţie TM e ~; maximală faţă de această relaţie de
· ordonare. .
I•
Vom arăta acum că M nu poate fi diferit de. E. Presupu.n.înd că
M =/= E, există un ·element (1)0 E[ M.
Fie M1 subspaţiul vectprial al elementelor de forma
y =ro+ aroo
ou ro E M şi a E R. . .
•Fie ro' şi (1) două elemente oarecare din M. Atunci
11

TM (ro") - T1t1 (ro') = TM(m" ~ m') < p ((J)" -m') == p (ro" + ro0 - (J)' -. ·ro0 )
deci·
TM <a:") - TM (m') < p (ro" + ro + p (-ro'~ (J)o)
0) ·
··adică
TM((J)") - p (m" + (1)0 ) < TM((J)') + p(- ro' - %)·
De aici rezultă că există in E' elementele
z' ~ sup { TM (m) - p (ro
~EM
+ (1)0 )},
.
z" = inf .{ TM (a:)
aieM·
+ 1d- a;-(J)o)} •
Fie· z E E', astfel încit
z' < z < z",
deci
TM (w) - p (ro+ i 0 ) < z ~ TM(ro) + p.(- m...;_ w0),.
· ,pentru orice ro E M. De aici deducem
- p (- a; - (J)or< TM(ro) --- z < p. roo) (a; + . (3)
 ·1 -_"'!

I,

CONTR!DOmlNJJ'.
.
ou l'ROPBJETATE:A. ~~~ .BINARE
•' ş1.
. ,.
. Defiiµm operaţia ._PM1 pe. Mi-prin' •. ;.
:, TM1 (11) = "!l;M (a,) - az~
I ' ,.,.- , \ •

Operawi, T14 1 este o prelungire liniar~ pe M1 a, op~raţiei TM, ·tn m~d e!i-
de1ţt. E_a verifică şi_ relaţia • · · ·' ~
\. TM1 (11), < P (11)•1 .
Pentru ·a = o. ~ expresia lui 11, această afirmaţie este evidentă,.
_Pentru a-=f= O să înlocuim în (3) pe (1) prin 2-(1):
_· . ' , . , . a '

~ -p(->--m.)<!l'M(: m)-. z<p(+x+mo)·

Dacă a·> _o, a doua inegalitate ne··~ă
1 1 - .. _
-TM((l))-z <-p ((1) + a(1) 0 ),
a a
. '
\-,
.adie~, _înmulţiind cu a,
;i.'M((l))-. as,<. 'P ((I)+ aa:o) ·

ŢM1·(11) ~ p (11).
Dacă a< O, obţinem aceJaş_i lucru din prim.a inegalitate~
. ,Am.., demonstrat- ~tfel oă da~ă M =I= E, -operaţia TM nu poate fi
maximala. · 1 1

Teorema este cc)mplet demonstrată. _

·. 4. Oondiţii).e ~eoremei ·1 se pot lărgi, renunţînd la păstr~ea normei_
prin· prelungire . şi cerind numai păstrarea continuităţii. · ·
De f i li i ţ i a . 3. -Dacă tn. definiţia 1 tervu,nţăm la ultima ·condiţie : .
· ( 11 i" IIB = li T Ila), _păstrind celelalte c<>Miţii, 'Dom spune că -spaţiul E' ·
are proprietatea (I'). • ·
-· _Ţinînd seama de această definiţie .putem enunţa . ,
· . T e o r e m a 4. Pentru ca un •·spaţiu 'Vectorial ·normat E' s4 · posede
proprietatea (~') est-e suficient ca E' să fie izomorf algebric şi topologic oo
ffl1, spaţiu 1f care are proprietatea intersecţiei bina'l'e ... ·
· :Oe mo·ns.tr.aţie. '.Fie, E un .spa,ţiu v~_otorial normat, G ,un suţ)­
sp~ţiii vectorial normat al lui E şi. T o operaţie liniară şi continuă defi-
nită pe 0, şi ou vş,Îori în E'. Fie de asemenea? izomoi;fismul algebric şi
topologic între ~' şi F, · · . _ ·
J (FJ'). = F, J- 1 (F) ·= E'.
Operaţia J P este definită, pe G şi are. valorile fu F. Dacă „F are proprie~
t~t~a inţersecţiej binare, operaţia JT se poate prelungi, după, teorema 1,
·. /pe tot spaţiul E. Fie · ar operaţia ·ol;,ţinută, prin ·prelungire.
. .Atli.nci · operaţia J-1 a- este definită pe E, are valorile în. E' · şi ·este
-· continuă~ De asemenea e clar.Qă.J- 1 8" coincid~ cu T _ J'- 1 (JT) pe sup~
ŞP!!iţ.i.W. G ·şi teor~ma e demo~s~ată. ·
6 • .Spatii vectoriale normate
82 PREL~GmEA. OPER.An.ILOR LINIA,RE SI liroLTILINIARE
' ' . '·
3. Prelungirea operaţiilor liniare· pozitive. cu· valori într-o latiee . ·
. .. . vectoriulă completă I

.1n paragraful 2 am cercetat posil;>ilitatea prelungirii spaţiilor li~r~

continue cu păstrarea no:tmei sau numai a continuităţii. ··. ·
în cadrul spaţiilor vectoriale ordonate se pune 'problema prelungirii
operaţiilor liniare continue şi pozitive, cu păstrarea acest~r calităţi,. ·
, Se obţin rezultate. analoge cu cele din paragraful 2 ; de 'asemenea şi
demonstraţiile sînt · analoge, avînd -însă la bază relaţiile de ordoţiare
Te ore mă,. Fie E un spaţiu 'De<Jtoriai normat .ordonat int l!l+ =/=0
şi G un subspaţiu 'De<Jtorial normat al lui E, astfel tnctt G.r. j.nt l!l+ =/=0.
Fie E' o latice vectorialii, oompletit, ou element unitate e, nO'!matit pri,,.
li y li = inf { i I - ie < y < ie), (y EE') . .
Dacit T este o operaţie liniară continuă şi pozitivă, definită · pe G şi cu
valori tn E' emistit o operaţie· liniară continuă şi; pozitivii,· sr, definitlţ pe:· E,
cu 'Dalori în E' şi astfel .tnatt · , -
U(a:) = T(a:), pentru· a: EG- ·•
D e m .o n s t r a ţ i e. îns.emnăm prin fi'+ mulţimea operaţiilor liniare,
continue şi pozitive Ta
definite pe subspaţh1e vectoriale normate
H C E care includ pe G şi astfel incit
TB (a:) = T(a:), pentru a; eG.
Analog -ca, pentru mulţimea fi'. se arată din demonstraţia teoremei .
1; p~a,graful 2, că mulţimea sr + este nevidă şi ordonată inductiv de .relaţia
TH<T;
care este echivalentă ·cu
H' C H".
Atunci există în mulţimea sr ~ o operaţie ·maximală TM T. Bămîn.e .să >.
arătăm că subspaţiul M, pe care este definită, ·aceastăi operaţie maxim.ală,
nu poate fi diferit de E. Presupunem contrariul adică M =I= E. Prin ipoteză'.
există un elementu E M r. int E+, d~ci _şi o sferăi de rază r,> o,

S(u; r) C E+.
Fie '!Jo e [M şi m', · a:" · două ·elemente din M, astfel încît
< a:" • ,
\
,
a: ~
/
Yo (1.)
Astfel de elemente există, deoarece .. I
'\

u ± li :a li '!Jo EE+
şi. prin urmare.
_Plluoll U~Yo~~u.
r r
De~a.rece T(a:') < T(m"). există un element; .z eE', astfel în~it
sup {T(m')) ~z <'inf (T(a:")},
 . ~..
''. ,,

. ,.....
~. ' ~ . - .
. . .. ·. I' - ~ . ~· - '. :.· .. ·, . ·,
PREL~G~A PpNi1ltONt\:1iE~~R' ~ ,OOMP~~- . ,·•. I
•t ·• - •• . -_~.

· uild~. ~~ . şi inf. sfut. lli~te, .:ţt~speotj.v pe mlil~e -~Jement~l:ot- a:', ·'.ai ·

c~e· verifică,' r~îa,ţia, (:ţ). ,. . . ' .,- . \ ' ,,.. : ... '. .-
'., ___ - ]fle·..M1 _su'ţ>spaţiul \elem&ntelor -de forma ·.
. .'
y = (l) + ayo,~
f .
. . ·, . • . ·- • • ·1.,- '

uride a, -parcurge subspaţiu.l M, -.~ a\ mulţimea, numerelor reale. Operaţia, .

· de~tă pe M1 ;· , , _ _ ·

.. , . _. . TM1 {y) = TM ~a:) + az I.

es~e aditivă, ş_i pozitivă, deci liniară şi c~ntinuă. Aditivitatea. este _e.vident.ă. ·
Pozijivitatea, rezultă după cţim. urme~ză -: . ··. . · .
. • - . ' I
.. :,D.acă
. ·atrtncî - . 1

.. ' 1
Yo>~-:-- a:,· pentru. a > o
a
şi
I 1
Yo~--.-a ro, pentru a> O.
:Qe ai9i
. •·, . . 1
z>
.. - -a
I .

; l.' TM (ro)', . penţ:ţ'U. a> o

. .' ·,, '
"şL

z ~-2-.TM (ro), pe~trli a<; O

·a .

._, şi prin urriiare, -în amîndouă cazurile; .

T1,1 1 (y) ·. TM (m)· + q,z ~ o.
~ . .
/ · Teorema. este demonstra.tă, deoarece în ipoteza M =f: E, am .con -
:.struit o· prelungfre a operaţţei TM, ceea ce înseamnă. oă TM nu ~ste
1
,·?ma,xima~lă. ·

§ 4. .Prelungirea
....
funcţionalelor liitla»e
.'
complexe I.·
. I/·

.: : ' t'. '.Am' considerat in parâgra.fele precedente nu.mai ~spaţii vectoriale

. :reale~ însă rezulta.tele obţinute in P8'l'agrafele 1 şi 2 _se pot extmde şi în
_~~drtu spaţiilor. vectorip,le .complex~. Ne m.uţţumi~ aici să extindem
rezulta.tele relativo- la.. funcţiona.le._ · · . -·
·· · în primul. rind avem ·
· •- ,, .T e Q r e _ip. a 1. l!'ie .h(z) o funoţion.alii, ou valori 1·eale, aditi'O~ şi.
· \ţjtnogenă. j<Jţil, ·ăe numerele .reale,: definită pe ·. un 8ubspaţiu . veotprial. oom ~:
.'jitem .G -al spaţi;_ului vectorial oomplew E şi mărginit/I, pe G. ·.
· ··· · -. ·J!'wn,oţio'lia~ b, 86 :poate· prelungi, pe ·tot spaţiul E, fără să-şir majoreze

' ::,ţi~~D-~ ~ o ns t r a, f e: Este câ cazulţ ·vectoriale' ·ac~ea,şi ~ spaţiilor

. · : rel)ile, pentrµ. -~ă; . spaţ;iile vectoriale complexe sînt ~ acelaşi timp şi
· rea,Je. ·
\.

·''
 ',:·

84 PRELUNGmEA OPERA~OR LINlÂ.ltE ŞI MULTlLINIAJm ·

· Observăi;n oă funcţionala, prelungită este· reală, _d.eci .omogenă

numai faţă de num~rele reale.
2. Pentru :a trece la funcţionalele. complexe, demonstrăm, mai
intli . . . . -
T e o r ~ m a 2. Orice funcţională liniară complea,ă f definită pe
. un spaţiu, vectorial complem E este de forma . ·
f (z) = h (z) - ih (iz),
unde h este o .fur,,cţională cu valori reale, aiţ,iti1,ă şi 'omogenă f aţil · ile
numerele. reale. . -. ·
Demon st.raţie. Fie '
f (z) = /1 (z) + if2(z),' . I

·undef~ (z) şi?f2 (z)'sînt, respectiv, partea reală şi partea imaginară a, numă-·
rului complex f .(z). Funcţio~alele / 1 şi / 2 sîn~ aditive.1ntr-adev.ăr . .
fHz1 + z2) = /1 (z1 + z2) + if2 (Zi + z~),
f (z1) · + f (z2) = /1 (Zi) + if2 (Zi) +f1 (z2) + if2 (z2)- =
\
= f1 (Zi) + /1 (Z2) + i U2 (Zi) + fa (z2n
de unde obţinem

/1 (z1 + Z2) = f1 (z1) +,f1 (z2), ·

f 2 (Zi + Z2)··= f 2 (z1) + f 2 (z2).
De asemenea ele sint ~mogene faţă de numerele reale. într-adevăir,
dacă ix este real, <1./1 (z) şi <1.f2 (z) sînt tot reale şi din egalităţile
f (<1.Z) = /1 (<1.Z) + if <1.Z), 2(

<1.f (z) = <1./1 (z) + i<l.f2(z)

rezultă 1.

I;( <1.Z) = <1./1 (z),

f2(<1.Z) = <1./2(z).
Rămîn~ să arătăm că
/2 (z) = - /1(iz).
Aceasta rezultă din egalităţile
f (iz} 1
· / 1(iz) + i/2(iz) = i/1(~) -'f2 (z).
· Dacă notăm acum ft(z) = h(z), ·teorema este demonstrată.
T e o r e m a 3. Fie f o fu'l1,(Jţională liniară' cornplea,ă, definitii, pe u~ .
subspaţiu complem G al spaţ{ului vectorial complea; E şi mărginită pe G•.
Ewistă' o funcţională liniard comp?ewă mărginită, F, definită ·pe E _şi
astfel înctt
F. (z) = f (z), pentru z EG
şi
 •I
.1J ~
:; - ·: "j .J ....
-.
'1-1

' ,-··" ,•8-5

- :D ~Bio n str a, ţie., Am văzu~ că feste de fcirm~ _

,, _,
I (z) =)i-,z) - ik (iz), · ·:, _
nn.de ,-1,, ~ste o funcţională· cu valori reale; aditivă, . şi omogenă -faţi de
:r~:nn;ierele reale. Deoarece / est~ mărginiţă ·şi
. '
l·h (z).· I< I f(z) l, •J • • • .,,

" funoţioiJ.aJ.a, h este ·şi' ea mărginită, şi are norma egală ou· norma funoţio-
naJei f. ,. · _ - - · ·
- 1 Teorema. 1 :Q.e asigu.ră, prelllllgirea funcţionalei- k pe tot spaţiul :iţ,'
pr.bitr.-o !moţional~ H, fără ~jorarea normei. Punînd .
.• _ ]!(z) = H(z) =~ iH (iz)
. ~b~em ·pr~lungirea ·~cţionaleţ f .
. lritr-~evru; )J' este evident aditivă. Ea este şţ o:rnogen'ă.faţă d.e nlUll~- _
rele\ complexe: dMă a şf b sînt numere reale, 1 .1 - • • · ·
I

= li' (az +ibz) . H (az + ibz)-.iH (iaz-,· bz)-=:=

', ' • < • / •

1J' (a+ ib) z

= aH (z) + bH (iz.) - iH (iz) + 'ibH. (z) =
+_ib) H (z) +(b-· ia)H (iz) =
• , I

. -- = (a
=(a·+ ib) H.(z) -/(a·+ ib)·H (iz) = I „
= (a + ib) F (z).
De asemenea, funoţţon~a JJ' e~te mărginită şi are aceeaşi normă ca' H :
. dacă 8
. -:D' (z) :... p& , atunci ·
. ~
· · .
I .F'îz) I. ~ p
I •
,
/
e-" li' (z) = li' (e-'~ z) =· H (e-i~ z) < 11 H
...
0
~
li· li z JI. \

~eorema este demonstrată.

I I

§ 5. Existenţa.fun~ţionalelor liniare continue

-··tn ace~t· paragraf,: da9ă nu se, menţione~ză alţfel,. est~ vorb_a. de .spaţii . d '.

vşotdria,Je,. :faţă de corpul-X (real sau complex). . , .

· ., t.·. O--consecinţă importantă ~ teoremelor de pl.'elungire este existenţa.
fUncţionalelor)liniare continue ,neidentţc nule în orice spaţiu vectoi;i.al
norxnat.1' . '. .' . .
Următoarele teoreme sînt concludente în această privinţă.
. · T e o r e m a 1. Ji'ie E_ un, spaţiu vect<n·iaZ normat. - · .· . ·
· -· Per,,tru orice elem~nt' m~ eE; ea:istă p funcţională liniwră f definită . 1,

pe ]#: şi aBtfel înoît . ~ ' • ,,

· f (mo) = li moli, li f li = 1.,

_. , D e-~ o li ·s t r a ţ i e. -Fie 0 subspaţiu.I' vectorial g~:rier~t de ele~entul-
, :-~o, adicij mulţimea elementelor de forma ·m ,:_ aa: cu a EK ~ 0. Pe (J' (ţe:finhri/
o ·~oţională liniară,. · . -_ - · -
4

- . h(~) =· ~ll~oll • '.

. '
 86
'
PWUNGmEA OPERA,ŢIIL~R LINIARE SI m.rr,TILINIARE
. . . . '
Evident că ·h e·ste continuă şi 11-~ li = 1. Prelungind. funţţion~la h pe tot ·
spaţi-µl B, f~ă masjorarea normei, ob~em funcţionala, f căutată_~
,· T-e o·! e ~ a 2'. Fie G-·, un_, subspaţiu v~ctorial n<Jrmat al. spaţi~Z1,ti
vect.ori~Z normat B şiiun element a:0 E E astfel ca .d (a:0~ 0-) = d >. O. Atunci
ea:istă o funcţională liniară şi mărginită f definită pe 1P _şi_ satisfăctm,4 urmă-
toarele condiţii: ' ·
1) f (m0 ) = 1;
2) f (m) = O, pentru orice: a: E G-;,
1
3) li I li = ------.
d

D e m o n' st r a ţ i e. Fie H mulţimea elementelor de forma,

11 = m + amo,
unde m EG şi a EK~ Elementele din
H ~int liD.ivoc determinate de această
expresie. · · · · · ·
Definim pe Ho ·fµn.cţională h p:rin relaţia
h (y) = a.
Funcţionala h este evident ·aditivă şi omogenă. Ea este şi mărginită :·
\ ..

de unde obţinem \
/ . 1 '
11 h.(11). I= I a I~ -li
d 111~..

Tot de aici rezultă şi

1: '
Elementul t»o_•fiind situat la distanţa d > o de G, există un-şir de ele-
I

mente mn din: G- astfel încît - · · · ·

· lim li :l:n - a:o li = d.
ft~CIO
însă
(l)n - lVo eH,
deci
·.',I h (m"- mo) I _: 1-11 ~ 'li h IIB li :.vn - Xo li -
în consecinţă
l~llhllâ·d
. de unde opţinem
1 .
--
d
~llhlla
 -· ~ •.- ·-
I :

' I • 1 ·87

:. o~ şi_ mega,li:tatea co~tra,l'ă a_~ fost demonstra~i,. rezultă ... ' ~ .

·.· . 1 • I
li hlla = 7·
:. 1n virtut,a teoremelor de prelungire a funcţionalelor liniartl mm-gi-
nite,
'
exiEŞtă
•
·o •
funcţională liniară şi mărginită . definită pe E, · astfel ca !

h (y) = f (y), pentru orice y E.H

şi

11/lls
.
== llhllH=...!...
d
.•

· · ·.; Cum· h (a:0) = ·1 şi h (a:) = Opentru a, G, aceleaşi prop~ietăţi se păstrează . e

•şipt,ntru f, deci· teorema .este denioll8trată. . ·.
\ . T ·e or e m a 3. Jfie h o funcţionalii, oarecare definită pe o pait6 oare-
care H a un'Ui' spaţi'U vectorial normat ·E ;i 'Un numdr pozitiv I'-· . '
Condiţia ruJcesară şi Buficientă pentr'U c~ Bd ea:iste o funcţională liniard .
fi mărginită f definită pe E şi BatiBfăcf_nd condiţiile

f (a:) -:- h (a:), pentr'U orice a: EH,

III 11.<l'-

(1)
pen_tru· orice şir finit {a:,},...;1•... .'n de elemente din H şi, O'l'ice ,#,r finit ă8
,-1. . . .. ,..
n'Umere . { a,}
.. . ·ne m o n s t r a ţ i e. . Oo~diţia este necesară. .Dacă' funcţionala f ·
exIStă-, . · , · • · '. ·. F ·, ~ .. ·

'; ·,i1 a.h (lD,) I = I ,t; aJ (m,) I . I r (i, a,m,) I!< li fli· lrj1 ajm, 1i..;~~II.t a,~i
Oondiţia, este suficientă.. Fie '0 mulţimea, elementelor ~ de .lormJl,
n . . , • I . . •. ' •. ~
I; a,a:, •cu ·(lJ, E H şi a, nmp.ere · din corp.ul K. . ·· · · ·· '
-! ..,_ 1 •
· . •Mulţimeai G este un subspaţiu v~ctoria). al lui E, numit acoperirea ·
Jiniară a mulţµnii H. Pe G p~tem defini o ~ţioriailă liniară g prin,rela,ţia,
n n.
~:-, ,·
= ~ aih(a:,}, dacă"!/ = . )
g{y} ~i aia:, • .
i•l ' i-1

/.
într-adevăr. g este aditivă şi omogenă ; dacă '
. ,. 1 . • •

,i • m

Y- - ~
i-1
a,a:, şi y' = t a,;i,
t-L
• I
 88 PRELUNGmEA OPERAŢIILOR LINIARE ŞI Mu.LTlloINIA:RE

atunpi
n+m
g(y + y') =· 1-1
~ a1h(x1),

şi al= a; ~i·az,=a;' "'

\
unde a,= a,~ (l)s ==; X1r,_pentru ·i.= I, ... , n pentru'
i = ·n + k,
k =. 1, ..... , m, · de unde rezultă ·
n m . _ ,

g(y + y') = ~ a,h(x,)

i-1
+ ~ a;h ((l)~)
k-1
= g(y) + g(y')

n n
g (ay) = ~ a a,h (x,) =a~- a,h ((1),)
, ... 1 , ,-1- · = a g (y).
Dacă este verificată cc_mdiţia (1), funcţionala g este univocă : pentru
n m .
y' = ~ a,tQ, = ~ a;x~~
i-1 . k-1

avem, prin ipoteză,

n m n m
· I~ a,h((l),>:-~ a;h(ro~)l-<:µ.11 ~- aix,- ~ a:~u = o.
i-1 k-1 i-1 k-1

De· asemenea, g este mărginită :

I,
. n_ n
lg(y) I= I~ a,h(x,) I~µ. li~ a,x, li= µ.li Y ·11,
,-1 , .. 1

de unde
-llulla~µ..
se
. Funcţ;io~a,,.g poate prelungi pe tot.spaţiul E, fără să-şi majoreze
-, norma. Dacă notăm cu'/ funcţionaJ.a astfel obţinută, teorema este complet
demonstrată. ,
Oa.zul ,cînd mulţimea H este un şir de elemente are un rol impo~ant
în aplicaţii. · . . · .• ,
_T e o r e m a, 4! Fie H. o parte nevida a unui spaţiu 'Vectorial normat l!J
şi. ~n. .elerr,,ent arbitrar. (l)o E E. . '
Oondiţia necesara şi sufioientil, oa să ea,iste un şir_ de oom,binaţii liniare

. ·
( Yn = t an,x,)
i-1
·
nEN

de elemente a:, e H astfel oa

lim li y~ --- «Jo li = O,
n➔co,

I'
este oa egalit.ăţile

f,{x) =O
 ,''I /~•

I'

. .
,._, •,; . .:. ·--·· --- . , . , ,... -~ ..• •· . :•-, .....EXJ_~-~Q'.J;}:.QŞM,,~9~-M~:.QQNŢţ~""Q:E
. .
ptmtru}Î6<Jare :r E]!I să implice
I ((l)o) = Q J ·.--:

oricare ar fi funcţionala .liniară mărginită f definită :pe E. · .

· D e m p -n s ţ r a, ţ i e. Oondiţ;ia, este necesară. Intr-adevăr condiţia, , :
. ·. J (_(I)) = o pentru orice ţ·e H implică ·
, I /
·
'

. " '
. f (Yn) ~ a„ f ((1).). =.0
..:_ •-1 ( '. 1 ''.

şi prin 1ll'Dl8,l'e, f fiind continu~,

, · f((l)") . - Iun f (Yn)
fl-+00'
= O.
Oondiţia. este suficientă. Fie G mulţimea, tuturor. coµibina,ţiilor liniare··
.. finite· cu elemente diţi H (acoper~ea, Ii~a,ră. a, mulţimii il).. Evident. G •
. este 'Ul1 subspaţiu vectorial aJ. iu.i E. ' · · . · _ '
· , Da,că, (1)0 ar fi Ia, o dista,nţ~ ii, >·O de G, în virtutea, teoremei J)recedente;
.·: a,r -exista o funcţională liniar~ mărginită f d~finită pe E .astfel ca -
1(ff0 ) = 1 şi f(y) = O, p~ntru orice y E-G.
însă a doua, condiţie 1.mp~ioă j((l)) = O pentru orice (1) EH CG, dar lprin
-ipoteză rezultă j{(l)tJ) := o, contrar prî.n:ţef condiţii.
Deci (1)0 este_ la distanţă 'nulă de G şi prin urmare ~xistă un şir-'Yn
-· de. eleinent'e din .G a,stf!3l ca
. lim li ~n - 0:0 1•• II = O.
ft-i' CD :

; ) T~ore:ma -es'te astfel demonstrată~

T e o r e m a · 5. Ji'ie E · un spaţiu 'Oectorial -normat şi M o mulţime
nevidil, ~ rf!leme'nte din E. · · _ . _ ,
· Oonâi'ţ'ia neoesaril, ·şi suficientă oa ·aooperirea_ liniară a mulţimii -M să · , i _, .

•fie ii,ensă tn E este oa singw.ra f'unoţională liniara şi" continuă oarei se an,ulează
pentru orice element il,in M ·să fie funcţională iif,entio ·nulă. -' . .
, ,D-e lilo ns t r, a ţ i_e. Fie -L{M) acoperirea _liniară a mulţimii M.-
Oondiţia, este necesară. Daci o funcţiona,l~Jiniară se a,nn.1.ea,~~ pe '.llf„
atunci ea· se an'illează pe orice· combinaţie liniară· ori elemente .din. M şi, _
datorită continu"ităţ;ii, pe "închiderea, - mu.lţµnii combinaţiilor liniare, .
;L(M) = E. . . ·· ·:,_
· -- Condiţia este şi suficientă. Dacă L (M) =f=)J, atunci_ există o. func;.
. ţiona,lă,_ liniară· şi co.ntinuă,_, neidentic .nulă,. însă nulă, pentru. orice
elem~nt ·.din (LM) (teorema 2)~ . . · ·.
- T e or e ma, 6.. Fie E un 8pt1iţiu 'Vectorial normat r{Jtţl, O C E o .mul-.
'ţimB corvve(l)ă, şi· m0 wn element din . complementara ~riohiderii mulţimii JJ.
Atunci emistă o .fu,ncţional.ă liniară .şi ·c~ntinuâ f d~finită pe E .a8t/_t l oa
sup
mea
/(rt) •< f((l)o)•

. :0 e mo ns t raţie. a) !n primul tjnd presupunem_ că mulţimea O

~ste deschisă şi: conţine elementu.I O. · · · ··

1 •
 - .
{}O • PI~Er,o~(¾IREA oPERATliLo.u. LlNIARE- ar kOi.'l.'ILD:W:Rx

· D;i.că a, EE., fie ·q; (m) m~ginea, inferio~ă a -numerelor reale po~itive
A pentru care mE Â (J. · Funcţionala· astfel definită ·are următoarele pro-
prietăţi evidente : · ·
'', • !

- 1) O-~ cp '(a:) < ex>,

pentru orice a, E.E; ·-
2) !P (cxm) = cxcp (m), pentru orice a: E.E şi .ex~ O, real;
·. 3) q> (a,)<], pentru-orice a, Ea.
• I' I -

De asemenea funcţia cp are şi proprietatea

4) cp (a,+ y) < cp (a,) +cp (y), pentru orice m, y E E.
· intr~·adevăr,,.dacă presup~nen.i că există m, '!J EE, astfel ca
cp(w + y)'.> cp(a,) +cp(y),
există numerele reale ex > O, ~ > O, ~tfel ca
' • q> (a: + y) > ex+ ~, fl) e ex o, ii e~o. (2)'

- De aici. deducem.!.. w E O, .!.. y E C, decî

. - 0t ~- '

1· · 1 ~ 1 . e
--(w+y)
ex+~ .
= - - . -m
a+~
+----.-.
(X
-y 0
ex
= •

«+~ ~

Aceasta înseamnă însă

,
<p (a, + y) < ex + ~,
ceea ce contrazice relaţia (2) şi proprietatea 4) este, demonstrată. .·
. Fie acum G ~ubspaţiul liniar generat de elementul a,0 · (:r.nulţime~ _ele-
mentelor d~ forma am0 cu a real oarecare) şt -r marginea superioară, a nume-
relor µ pentru care µmo a. ' . . e .
· -~elinim pe G o funcţională g prin egalit~tea

g (am0 )
. . .
= ..!-.';'
. \

Funcţio:h$ila iJ este evident· aditivă şi om~genă şi .

g (a,)<
.
cp (m), pentru orice a, eG. .

1n ,virtutea teoremei 3, există o :funcţională. liniară f definită pe E; ·

. astfel. încît

şi

j" ,.,;j = g(a:), pentru orice -a, ee~-

Funcţionala f est,e şi continuă, deoarece
/(a:)·<. cp(~) <·1, pentru. orice: aJ_E O.
 ·•;--·· ·... ~-_...;.

.l
'I

: . ' ' ...1 ._: . ' ' '

· f(io) = g (a1o)' = _;,. _> . 't'
l, -
I. -
> 1, am avea
' ' • ' I ' ' •.•

. pţ3ntru că dacă -r .1x0 e. (J cu i. < 1, de unde ar re~ulta ·

' ( a;o ~eoi' eo. . .
sup f (ev) ~-1
~ea ,
< f(te0 } •.
;n
b) al dcdlea r,nd presupunem că 'mulţiinea .o ;'t,ste deschisă şi nevidă ..
· . Atunci, există 'JJO E O. ,.
· Punînd 0 · = - 'JJo
1
+
O şi alo = x0 - 'JJo sîntem în· cazul a), deei
.există o :funcţională 1infară şi continuă f definită pe E astfel (}a ·
. -~ . , .·
sup f{w)
4'60'
<f(m' o).
.. .

I)~ ~iţi .deducem imediat · ·, , i

. - .
sup fCw) < f(wo). ·
. .:ueo
. ·c) cazul gen~al {cîndmuiţim~a\ O nu este pres~pusă deschfs~)/consi~
tn'.,
dE>Jăm un număr r > o. astf~l ca' B (Wo ;· 2 r) C[ Âtlillci mulţimea 01 = o.
·. ~·= S (O ; r) + 0 este ~onvexă.Şi deschisă, şi Xo el 01. Oonform _celor sp11se . l , ,

la punctul b) există o funcţional~ _liniai:ă şi· continuă f, astfel ca ·

sup· t (a1) <t (xo'). ' . ~ '.
a:ECt .. . :

·; lnsă. O COu deci teorema este cpmplet demonstrată. : . ·

T e o r e m a , 7.. Fie E _·un Bpaţiu. vect,friaZ ·normat, (J ·C 1JJ o ~ulţime , · ·\
'rat·il, convefXă Ji• _astfel încît - o· C O.
Atunci pentru. orice e: > O ea;istă •o furwţionaliiJ liniată şi continuă,-.
f, ,defi~iti pe E, astfel .încît · ··
· li f 11 = 1 şi. sup lf (x) ·I< e:.
a:EO' - : I
· · _ :O e m o n s t r a ţ' i e. Mulţimea} O 'fiind. :r~ă,, e~sti· llJ1: ele'm.ent' l'.

._, :Vo e [ o,'astfel c~ li moli < s. . . . ' . 1t

În· pa,za teoremei precedente, exist~ o fnnctîopa,Jă liniară şi continuă
g definitifpe JiJ cu proprietatea , ·, · _ ·_ , ,
. sup g (a:) < g (fX0 ).
a,JEO . . I '

, Dacă· punem f = ~ g, funcţionala, f verifică teorema. Într-adevăr

. !lall - '
'.'-Jl°f'II ~ i ·şi ' ' I

I I 1 • 1 1 , - ' •

· sup ·I f (w) I = sup· f 1

(0) =; - . I sup g (ro) < - g (a:0 ) ~ Ir a:0 11 <ie.
. "'e c , =ec li u· I :r:•e c 1 , !I uI 1
• , -·

''\

--~

• I -
 92
'. • t

. Teorema 8. )!'ie B un· spaţ~u Banac"JJ, parţitţl'~ ·ordonat- astfel'

:oa, mt B+ #= 0 .,şi 0 'un semigrup liniar astfel oa G A int B+··- 0.
Atunci ef1Ji8tă o funcţională f E B*, f +. O, satisfăoîniJ, inegalităţil6·
f (aJ.), {' :.: O J)entru m E B+
~ O . ,, m EG.
D e m o n s t r a ţ i e. Însemnăm prin O mulţimea, tuturor elementelor
z .de forma' . .
z'- ro - y · cu m E B+, y -E G.
Evident că O ,este un semigrup liniar în B şi deµn.eşte deci o ordine
parţialăpentru care mulţimea· elementelor pozitive coincide cu O. De
asemenea avem relaţia . , ·
· O ) B+ (făcînd y = O în z)
de unde rezultă că int o·-=t= 0. \ . .
, Putem aplica ·deci teorema din paragraful 3 din caire-rezultă existenţa
unei funcţiona,Ie. f EB* ,, f -=/= O, astfel că .
e o.
I

.f (z) ~ o, pentru .z
Evident că pentru 'Y = o, deci' z eB+., avem
f (z) ·= f (~) ~ O
şi pentru m = O, deci z E-G,
1
/ (z) =- f (y) ~ O
şi teoremă este demonstrată.. . · ·
O o ro I a r. aceleaşi condiţii ca
ln în ţeorema 8 dacă G este subspa-
ţiu. ·liniar, există o funcţională, pozitivă, care· se ~nu.lează pentru. toate· ele-
. mentele din G, adică / (G) = O. . · _
Demonstraţie. Este· ·suficient· să observăm· că / (m) ~ o,
pentru orice ro EG, irµplică f ( - a,) = - f (m) ~ o,. deci / (ro) .. Open-
tru orice ro EG.
T e o r e m a · 9. Fie B un spaţiu Banaok parţial - ordonat şi un
.element ro0 E B situat la o distanţă d '.?- O de B + • Atunci e{l)Îstă o funcţională
/ E B : , . f =I= O, astfel ca · .
I (mo> <.- d 11 f ll-
·Dacă, în plus, int B+ = 'a, atunci pentru Qrice· element 'Yo · din jron-·
tiera mulţimii B +, e{l)Îstă o funcţională pozitivă f E B *, astfel încît
/('Uo) - O.
D e m o n s t r a ţ i e~ Fie ro0 un element· situat 1~ distanţa d > O
. de B+. Însemnăm prin G mulţimea elemen~elor z de forma · ~
z . Â(m0 +~),
 ,., . ;.,1,./'_.'f•'. ··:·. t

I _· ,93

unţl~ JI ?'li·< d şi~> O.,Mulţimea, G~este ·uţi·semigmp ~~ . da~µ> O

atunciµ~ --:-- p. Â (a, 0 + u) == 11.1 · (m0 u} ou 11.1 > 0,,·d~~1 de a,oee~ş1 formă +
cu· z ; c;tacă · · ·
~ = A1 (alo + Ui}, Z2 = ~ (a,o + ·u2) "''
·' Â1~ Â2 >: 0, ~- UUi li <. -~? li U2H <.. d,
atunci
Z1 + Z2 = (Âj_' + Â2). LV.o + Â1 +. Â2 'U2 :-"- 'U1
' 11,

= (Â1 · + 1~) (a,0 + u'), ·

·unde
I'

. ·deoi

Jlu'll'~~ll~II +.2.L.1Ju2 ll<~d +-2L d =d.: 1.,

'. · Âi + Âs .Âl + Âs . Â1 +Âs . ., ~ + ~ ...

•
, De asemenea, int G =I= 0 pentru· că pun.otele ·
I , , - ',

- ' %. + U cu li ttU1< ,d. ·. • I '.•

_- ~onstituie o sferă de ra,ză d cu· centrul .în a,0 •

. . · G ·nu a.re în co:m:un cu B + de~ît elementul o, ~~ntru că
'.
li z- l 'to0 li = li A u li< N• d
, ·şi Aaciţ 11 ·Y - a,0 li.> ~, pentru oriQ~- '!/ eB +, atunci
' \'' ' 6' . . ' • ,· I
' ' ' , 1 .
·, .. (
li Y - Â t»o li = Â
•
li -Â 1/ - :Do li. > Â d, ·

pentru orice '!/' B ~. e I ••

. . Aplicînd-teorema 8, există o fJincţio~ă _f- E B*, .. · nenegativă pe :, I .

B +, şi astfel ca
..
O: f (z) = A f (a:0 +· u).< .O, , I

_~ d~ Jmde· re.zultă
t (mo) <--. \\u\l<d
stlp-j (u} = - a li fli~
_ , !. '
I

Dacă, în plus, int B+ =I= 0, şi y 0 este conţilţ.ut în frontiera, lui B+,

luăn:;i ca G mulţimea punctelor
1
. ·
' .
_. . I

Yo cu. A > O. , 'JJ. = Â .

. _· · Aplioînd .din nou teorema•. s.., găaim·:o funcţională t ne:p.egati-vă pe
B+,. ~stfel \ca· · · · · · ·
<. O.
· f ('Uo}
~ ' • • f I
I ..
·o.um. ·semnul < este exclus in ~cest caz, rezu1~ă .
f (Yo} = O.
' '
/

! ' "
 ~ f .
. ..... ·/,.

. O or ol a, ·r·ilJ ··l~ ·Pentru ~a;·~~ .E B+ · ~ste riece~_ar şi·. s'ilfi~ient . oa

f (m) ~O, pentru
· O o r o l 'a r u 1
orice B:. · · · '
fE
+ este necesar şi ~u:fioient ·
2. Pentru ca· a; Eint. B
ca·/{~)' >-0~ pen~ orice IE B: ..
Te ore ma 10. lntr-mi spaţiu, Banach parţiaZ.-ordonat, p~ntru
orice . element {1J Eii+ astfel ca _: {1J e·[ B~~ emstă o. funcţiona·zi ~ozitivif'
f E B:, astfel încît. .
f (a;)_> o.
D e m o n s t r a t i e. in ·a,c.este ·condiţii, el~lJlentul fi! se găseşte la _o
distanţă d,> ·O de B+. .
Aplicfud
„
teorema, 9 există o funcţională, f E B:,. astfel incit .
I

I ( -{JJ) < o.

_§· 6. P~el.ungirea funcţionalelQr biliniare .

1. ln ac~st paragraf vom utiliza procedeul . de 1fuia,fza1·e descris la··

capitolul II, paragraful · 7, .pentru studiul prelungirii funcţionalelor bili-
, niare .continue. · ·
\ După cum aim văzut, putem face o coresponq.eilţlt biunivocă, intre .
foocţionalele bili.n.iâire definite pe suma d.ii'ecţă .a două sp~ţii ·v~etoriaJe
E 1 şi E 2 şi funoţionaJele liniare definite pe pr<idusul direct al spaţiilor ·
E 1 şi E 2• Vom putea aplica deci :, teorema, .prelungirii operaţiilor liniare
continue, dacă normă,~- produsul dp-ect (tensorial) ·.printr-o ,normă adec-
vată,.

D e f i n i ţ i a 1. IP.ie E 1 ţi ··E2 două spaţii vectoriale' normate f'Îr .

Ei *E2, .pro.dusul lor tensorial. ·
* y, * ·E
. fl ·.

/
Daqă ea;presia ~ 01, aparţine] clasei'.m EE 1 2, numim. ·riormif
1

,~1 \.

a elementului
• I
ro, numărul I-

.(1)

' ...

_ .unde E 1 şi E 2 sîn(mulţimile funcţionalelor liniare continue definite, respectiv.

pe E 1 l)i E 2 • 1 .

. tO'b serva ţie. In ca,pitolul - următor· vom defini pe .FJ~ şi oa E;

sp~ţii B~nach, însă acest fapt nu are aici nici un rol. '·
. ·. Pentru justificarea d1finiţiei d)monstrăirn
Te ore ma 1. ,Ea;presia (1).este o normăfo 1'paţiul vectorial E 1 E 2• *
*
Dajă elemc'fl;tul m"e E 1 E 2 conţine o ea;presie de forma m y, ·atunci *
li a; li = 11. a: li · li Y JI. · \·
 ..,,:.•,'
i .·95 ; ..
,· ·.

:._ p:~e·in _:J. n ~ :t- raţie.:· în. p~ul Ţind,·.~~: ·;,~ste "Qi'~~- 'd~fb.lit,
.-_ . . , . n •. . ;, . - '
deoarece
.. -
nu .depinde· de reprezentantul
. - ; .
~ m,\
- f-1
* '!h al clasei ·w conside,ra~..
. . ·
:într-adevâr, su.ma · ,..,
, n

_ eşte o funcţ;ională, bilinia,ră, deci are aceeaşi val~are pentru toate elementele .\
· lin.ei acel~iaşi_ qlase de echiv,alenţă ;. ' \ ,,
- Să verificăm acum condiţiile normei. '· \

- . Prima parte a, condiţiei .ill1 esţe imediată, pentru că orice funcţio-

nailă biliniară, se anulea21ă pe expr~sia O* ·o. Invers, dacă -suma · , ' • • I • -.

n
.t fi(m,) /2' (y,) ...
,-1.
• I
- .
·se anlţ].ează p~ntru orice /1 EE;~ şi / 2E
.
E; ·expresia,
,_ n
~ ·m, * y, este~ echiya- : _~ .

. .
-fontă cµ,0 *
o. într-adevăr, să pres:upuneţn că mulţimile f «:i,;.:., m;a} C Eu : ·
lYu ... , 11.} C E 2 sînt liniar ,independente ·şi .conţin elemente diferite de O,
.• . , ... 1 . . . ' ". ' ., . . :I'

--de, e~emplu, Xi =I= O, y1 # O. Atunci există · o. funcţională ti0' E. JJ'1 ·

·.. astfel ca
'l

· De aici rezultă însă că există o funcţională /~0'

• '
eE
·,
2, · astfel ca
I•_ '

.l /1° 1
(a:,) /~~1 (y,) . t~•• (I f/i 01
(a:,) Y, ) =I= O,
',, ,-

-:: ,.· ()8ea ~ contraziQe ipoteza. .,

Deci condiţia III1 este complet demonstrată.
Oondiţia III2 rezultă··din inegalitate~ _
,,.
t 1ie~~) ,2 (y,)_+t 1~
_· 1
~1 ~1
(a;~) 1~·(111) 1
_
~
.,·:

' .
.< l.t /1 (a:,)
.
i
t. (~,) j + , /1 (a,!)',. (1fj) J·
--şi··co·n~ţia 'IlI3 este. evidentă. . ,. . , . '. :
, t?ltµna parte a teoremei rezultă diil inegalit~tea
_U~_<x> la<un~ llf1lr-· li~ 11 • llfBl(.:'IJy 11 < li mii • :IIY li-.·
1111 li · 11 fa li · _ ll /1 li · li /a li · .• · · ·

.l I
·... ·_\
 I'

96 . PRELUNGilIBA OPERA.T1:)LO'.a LINIARE ŞI MULTILJNL\RE

~- Aşa . cum aril arătat şi hi capitolul I, paragraful 6, prod~ul ten-

sorial ije poate norma şi în alte moduri. Motivul pentru care am ales
. expresia (1) est~ următoarea teoremă. '
Te ore ma ..2. Fie Ei, E 2 două spaţii 'Vectoriale normate şi, ·respec-
tiv, LiL2 , .. două subspaţii vectoriale. . · ·· .
· Pentru elementele mconţinute în Li*La, norma (1) calcu~d în Li*L2 -
este ·aceeaşi ţ,U norma (1)· calculată în E 1*Ea. ·
,D e m o n s t r a ţ i e. .Afirmaţia teoremei revine Ia următoarea ega..
litate

l,-1Î:. fi(~) la (y,) I = sup -l,-1Î:-l1- -·-cu,)-I·

(%j)· l1

„EL!
SUP· · - - - - - -
11 /i 11 · 11 /s li '1 EE! · li fi 11 • li /2 li

care rezultă din faptul că oricărei funcţionale futjare continue definite pe

un sub~paţiu• îi corespunde o funcţională liniară continll, definită pe tot .
spaţiul şi, ... invers, restricţia la subspaţiu a oric.ă,rei funcţionrue linjare _
I

continue deµnite pe. întreg spaţiul, este -funcţională liniară continuă de-
finită pe subs paţiu. · ·
3. Fie acum o funcţională .biliniară ·continuă,· F (a1, y), definită pe
subspaţiile L 1 şi L 2 ale spaţiilor E 1 şi E 2 respectiv. _,
· Continuitatea funcţionalei F nu implică neapărat şi .continuitatea
prelungirii ei pe produsul direct Li La. De aceea vom studia numai Q*
categorie specială de funcţionale biliniare, care satisfac această Ultimă
condiţie. .
D e f i n i ţ i a 2. Fie E 1 şi Ea două spaţii vectoriale normate şi F {a;, y)
o funcţională biliniară definită pe ele ((l)·e Ei, y EE 2 ). ·
Funcţionala F se numeşte kipercontinuă, dacă prelungirea liniară a ei;
*
F, definită pe produsul tensorial E1 E 2 este. continuă faţă de.norma (1)
si are· aceeasi normă ca F.
· · Aceastit definiţie reyine la următoarea relaţie :
inegalitatea
IF (a1, y) I <. M. li a1 li · li y li a: eEu y eEa
implică ,

~
fl
.F I l i / .
,-1
(m. · "') ~.M sup - - - - -
l 1 (zc) / 1 (yi)

ILJ
,-1 ''. ~' ~ t1 EBi li t1 li . li 12. li
,.e~
I ' : ~'

Ţinînd seamă de teoremele de prelungire pentru funcţionalele liniar~ -

continue, putem enunţa , .
T ~ o r e m a , 3. Fie Ei şi E 2 două spaţii 'Vectoriale normate fi Li, L 2
,două subspaţii vectoriale respecti'Ve. Orice f'UlfUJţională biliniară kipercootinuit
F ( ro, y) definită pe L 1 şi ~ 2 ( ro ELu y EL 2 ) se poate prelungi pe Ei fi E 2
fără sit-şi majoreze norma. . .
D ~ 1m o ns t raţie. Funcţionalei li' îi corespunde funcţionala li-
. niară F, definită, pe Li *L 2 şi continuă. F se poate prelungi pe tot spaţiul
 1 I i• ~_:'

o ~'" I 1._.._ .'. ',

~i . , . •....... . A ~ •

.-.~_L~--' ,; '·, : ..... ·. _.-,·- .. -

*
1_ '' -~'.:~-·•• ·_- ~-_-!_·· _:-~ .- - '·', ._ I _._.·.'-t~ _,· -,~ ... 1. ; • ' ~_-.- ' -~- .-

;· -.E1 1ii2, ··prin.ti•~o- ·_fwiotJoij.aJă .:'·<1>,. fără- D)i,jo~are~_- nţ,rmeî.-'_PtelUAgire_a·': -

· ~~ţionaj.~- E pe E1 şi E 2 fi :restrioţi'a ftinoţi9~~ei ·q,, fa 'el~erit~J~; -.· va
;:E Ji)l'. -¾-,:E~ Q~re ~onţin 0X)_)~esii de forma. (1) '!l (a:, eEi, Y eFl2)-
De ase:rnenea avem şi.· , · .
· .' . '·
·.
*
.-·< ~ e· o I;"·e·m·w' 4-. li'ie E 1 ,şi E 2. do1ţlt Bpaţii vectoria_le· normate. PtJnt1~1,· ..- 1
_ . · ··-011ic_e, pereo1ie ~e ele~:6r,,ţe, (1) EEi, 'JJ· E E 2 e_!ţiată o fmicţiono,lă biliniară 7iipm·~ .
, . .cof!1,timtă 1f ((l),. '1/), astfel vnott - , - .' .
. li' ((l); y) =· 11 m·U • H y.·11.. ..

., .
. REF~JNŢB ·ŞI- COMENTARII

· - ·: :.1. ·PrJn;ta _tcore,J?â de prelungire. a funcţionalel~r Iini~re şi care a ju'cnt rolul cel mat irilpor~ •f
~ .- t:ant în studiţll spaţiilor vectoriale· .normp.te, a ,foăf: datiî de- I-I! Ha h n, [128]...\cea~ta este
: -. teorema 2, paragraful• 2~ . . . · · .-
' _· ,TeoremaJ~l Haţin fost generalizat~ de Ban a C ii_·,
.3, j)Q1'.agi;~:2 _{ctrid :Jaticea: vc~tQr.iall. completiLE'' este chiar dreapta .roâlif R). TeoPema -Iul
a
un caz' particular Jtl teoreme'! s. ca I I ,~ •

·Banach.esteiexpusil-ln, c;artea·şa'.[5J, / ; . · .-· , . .,. . . .- · .. ,. , _,

: , Teorema 3 şHeorem~ .4, pa,ragraful. 2, slot noi_ şi ~au Jos_t. ~~monstmte <\e a.uţoi:ul .acestei
~lrJi~ . , · • ·· · .• ·. · · ., · ·· · ·:
·· i ...Cer~t'ărl ~supra prelungirii operaţiţlo~ llniai:c oarecare au fost întreprinse ~e1A •.A k i 1' ov
f29J; ' .· _ '_- . . ·~ _~ -: · ' ·. l • . . • • . _ ·: _ . • • •
, . ~ · Noţţu!)._ţl.'3dinparpgraful t·şl=ţe9i'ema 1, paragraful 2, se-clatoresc lui•U •
.
• _ • •
c hbJ:n ,(21.~].
: ,.- , .\'- ;J. ,Preluµgtrea'funcţioilalelor p.ozitivc.~fosf,st~diat,ă de,matematiclenif sovleţi~. _T.eoi;ţma
.N,
.. ·: · 1-, ._p.a,ragraful 3,: ~ţe ~eneralizar~a_uner ţeoreme ţxptiso t~ lucrarea __[1871 de, M. G. Kt e ln ~i
1_· ,1".I. A. 1:\ u t m-a n~ .- .- _ . 1 . . - ·

; ' '·: -~ . . 4:. Teorema .de prelungire a funcţioµalelol' complexe tl- .fQSt demonstrată de G. A•. :S u- I I ,r•,

· . : ·: ,cho.mHno,v [246J,şi de'H. F. Boh-ţt'en.blu_s•t şi.A. s·obczyk·[59J . · __'.

. - ·s. ·Prel~ngire_a~f9~cUonalclor bilinlăre .a fost studiată de G. -M i.t r i ,n e s c u [195J, · [196)., J •

' 1 ,;,- ,:. ., '• ,'. • ; _· '. ..: ' • ; ' • ' ' ' '. - . .\ -. •• •. • ' ' ••. ;,. _: .••• ·:.: • ':-: • .,·-' :·. -~' ! • '. ••• '.' •• · . / · . : . t ··.

'J
.
J,
' ''\ ' .

I -~
.. ',

4 ,'- ••
., .1· ·, •

,·., • I

t· _,1. ·-···:···'
.. ·•

.1
·'· '. ,/·
'~-
·- \
, -....

. "··· ~. •,I •.:.i,, I.·,:·,,

' , ... -.

... ~ . ~.~ . '

'7~.'. SÎ>aiu \iectorlal(! ·nonna.t~

• f . . . . ;_

~\_;••,.'I··•· I
•' - ,,
·,-'1,

·-.'
 I , ,::.•.·

.J
. '.,,,.'

'/ . I
/' ,

·.,

CAPITOLUL lV '

· SPAŢIUL CONJ,UGAT ·
·_ Mulţimea. funct,iona,lelor liniare continue dennite
toria,1 normat E -po~te fi ·organiz~tă ca spaţiu B~ach.. · Acest spaţiu car&
1
p~: un
··spaţiu .v.ec~
se numeşte spaţiu. conjugat cu E .şi se notează -ou'· E·* are,..un ,i',ol- foarte·
important în teoria, sp_aţillor · veetoriale · . n9rmate, ·_îii. special datorită
faptului că p;rin intermediul 1_:ui. _se _poate. stabili 'un calcul '·dif~renţial şi.
integral·-în spaţiil~ vec;torutle normate şi o teorie· a ;fup.cţiilor analitice şi
pentru -că· uşnr~ază·-~tudiul ec;uatiilor! Iµriare . ._ · , ···. · ..
· · M:ulţimea flµlQţîonal~loţ lliiiarre este studiată . şi. într~un cMfru .mai
·general„ aL spâţiilor v:~ctoriale local convexe;.- 0-:- · ,-. ::·• :.-•. •., ··, ··,/.: '. · :
In· capitelul de faţă· sî)lt expuse propiiietăvile· genei'ale ale. ·spaţiului
o.onjugat. ~-.-~ară·, de top,d}ogia,· de spaţiu· B~a~;-.. fu spll\ţiul conjuga,t ~e-
pot introduc~. şi. ~te, top~lţ,gli, dintre ~are iţoi" e~mi:n,~, . Dl: :rp.ăsur~ în
· care este necesară/ .pentru'· restul cărţu,. top_Qlo~.- slab,~:: De as~m~nea,
· introducem o,. topologie $~bă, ~tr-un spaţiu· vect9rial normait oarecare şi
studiem ord:o.~~~a · spaţiilor conjugate cu spaţii· vectoriale norm~te. . 1 ,

ordonate.~ ; · -
·\ . \ ..
§ t .'· Spaţiile operaţiilo! liniare. ,Spaţiul conjugat ·

1. D e f .i n i ţ i a. 1. li'ie E un spaţiu vectorial nor'lnţJ,t şi B un , spaţiu .

.Banach. Vom nota cu ~ (E; B) mulţimea' oper.aţiil.or liniare· contjnue
definite pe E şi cu ,valori în B. -Numim topologie tq,re, sau topowgia normei ✓_

-În ~- (E, B) topologia indusit de norma operaţiilor .

• • • • I ' ',

. '

li T ·11 = sup li T (a:) li (1)

·n ro <·1
11

· .. mE:'E
Te ore -ro ă. Spaţi_ul f' (E, B) normat cu norma· (1) este un spaţiu . ·_
Banach. ·'
D e m o n s t r a ţ { e. Este evident că f (E, B) este un,_. spaţi'Q.
vectorial, cu operatiile ~ , ' · ·. ' '' ' ~ t ..,.
• • I

T1 + T 2 şr aT . (a EK),.
' 1,·

) .

'1
 I
-_gg-

,- ~ . :: - . fT1
-- · ·· ·
·Ţ2 )
·· · · ·
.+ (~) -
·
T1,:(a:)
· (aT) (ro); · aT (a:). ·
+
T 2_(a:), pentrti _orice x 'E E,.
·' · ··
,,
: ·

._; -~-. . Vom ·arăta aoum ·că expresia, (1) este ·o normă şf°că· spaţiul .f (E, B)' ..
· . _e.ste. 4omplet în topologja ~t~ de această normă. · ·
_,.. ;. __ I . I ··1 Vemicăm condiţ;iile normei: .
1
)
1,:->
._, _ III1• T(:c) fr'impiicit i T li' :, O şi invers,
:~' -. ;,i( ~ • .:-·
.-< peri.tnt
• •J
Qă :
1: ' . I

li ~ (:c) li <.-11 T li · li a: li ·
. ,m2- ~ sup lf.. T1 (q;). + T2 (a:) li<...-sup li iT1(a:) 11 ·+ ,sup l!T2fm) li,~
/._f/1' ' llttll~l . . ,·, .' 11_11111~1 . . . ll!ll!l~l .
·..de unde·· , ·
·l1· T1
'I '. \

T~ H< li Ti:JI f li T2· li·

• -~
C,

J -- ' .. ' •
+ . '
.. ·r ,

. --·,< ·... 'ID3 • slj.p li aT (a:) li =·I a·I sup li T(tt)-11

.· .. 1 · ·-, · • ~ 11:n!l~, 1 · - . • - dlmll~_l · -· ·
....deci_· - ~;,
:~ ,
, .
111_ J'.
li· ~Ţ .li'= I:a I li. T li • ·
-.. _ \
- ~- ': 5
'·

. ·,- °2) Sp~:ţiul f (E, B), este colţl.plet. Fie { T;, } un şir _Cauţhy · de ele-
~1: _i:nent.e dţn f_ fE, ·B), adică un şir_ de operaţii.sat~ăcînd. conţliţia· ,
• •
1
s.up _li Tn (:c)- Tm (a:) _li-<~: .dac~, n, m. :>, n 0 '(c: j. .;-. -

-I ,' •1f mll~,1 . . - . - . -

:_~,:-: _·.f:; <· Peoa}:ece spaţiul B est'e complet, pentru orice j; eE, cu li f]; li ~-1,
_ :emtă lJil element _T (:c) E B astfel ca,
. ~ ..- . '· · 1r: ;Tn (<V) - T (w) li ~ 2 e:,- dacă .n > n~ (c:).
<·~-,Prin u.rpiat~,' există o ope,r~vi~ T definită pe sfera unitate a·~ spaţiului ţ,
· Jt1Jtfel fu.cit ·
' '
·. , ·._ · ... -

· sup li Tn (w)-,- X (w) li < 2 e, dacă ~ ~ n 0 (e:).J

.. \ lfRi.11~1 ✓ - • • • • • -.- • • '

'. ·,' .· Operaţm 'Teste omogenă., Intr-ad~wr, fie a E K,~: I a, I<. 1 ;_ [atunci,
.,
.· ,,
,.6;acăi, li a; li<. 1, :· '. '
• _. -. - - _-- .. · · ,.- · · . ·,
li a.xii = I a I·· ~I wU ~ 1 _
I
I I

sup li T (aw) ~ ·aT (a:) li<.

11:e!J~.l

.
· < t.i:z(ll
:-suy
~ '1 '
II T{aa:)-~ fn·(tiw}'II
' . • . '
+-fli ·sup
li~ 1
:li
li T.·(.aw) :_ aTff(:c),11 +
, ,, C

- -
·. , : + mai.u~1
.sµ.p Jl" .aT 11
( w) ·- ~T '(a,) li ~ 4 e:, -~: dacă n ;;> n 0 (-e:),
- .,
. ·_ ·:'1eci _, " ·
,.·.,_ :)P' (~ml .. a·T ţtt),' pentru
I .' ' -
ori~ a eK .şi ·x e E ~u I.a,I ~ I şi' li w li~ 1.
. "

i .
-· ~--;
1_·
 -=-.···
',
\ '
I) ...•
·'·
: Jt,10· . 'spÂ,Ţl'lm coN.tuaAţ··'
. ... . ~ .
· Operaţia 'J! SElpo~te· prelimgi pe t~t sp~ţiul E· prin reÎaţla. ·-

T (y) · li y li T
-
(---
1
-
._li y li
y), pe~tru orice .y eE, ' cu •li. y li>
·,
1.

Operaţia astfel obţinută. est.a omogenă

a • ~ Y) . .·a-li y ii T(-·--~-y)
T(a;)= ,,-a\· IIY.11 • T(:.:_. :~- aT (y') •
'
fa I llu li 11·011· ' .
. .

pentru că, ·
_a_· =·l
l Ia I
I şi _1_
. llu li
< 1.
.- ·
t ~ t

Ea eşte şi adţtiv;ă; fie fC, y EE, I' ro li~ l, li y li ~-1, li ro f: 1/ li< l ; .. · ,•

atunci . ., .

!I T (x + y) - T (y) li~ li T (m + y) - T 11 {ro) -

T (x) - T" (y) li+
+ .11 :I\{$) + Tn (y)-- Ţ)(J)) ~ T (y) li<
. ~ li T ((1) +·y)- T,. (x + y) li+ 11· T._ (x)- T (ro) JI li Tn (y)-
1

+
- T (y) li,<: 6 E.
dac_ă n ~ n 0 (e), de unde rezultă

:1.1 ((1) + .y) = .T ((J)) + T (Y)·

Fie acum ro şi' 'I/ oarecare, în E şi

o·<a~min(-1 -. ţ 1 ) ' I

~ .llxll ·' IIYII' · li x + ull •

-. Atunci elementele . aro, ay,
a ((1) + Yl aparţ.in sferei închise de rază 1
. cu centrul în O.
_· Deoarece;
- T (a$) = aT ((1)), P (ay) · aT (y)', ·
.T (a (ro+ y)) = aT'(ro + y)
. şi

T·(ax + ay) = T (aro) + T (ay),

1'0ZUltă
~

+ y) = a~ (ro) + aT (y),
' '

aT .((1)
' dooi

I
. T (:v + y) =. T (w) + T (y).
Se vede uşor că operaţia Teste şi continuă, deoarece, dacă li m li< 1,
li T ((J)) li < li T '( (J)) - T n ( m) li + li Tn (m) li ,
deci, pentru orice e: > O
li T (m) li~ 2 s +- li Tn c,, (x) li• 0
 , -1_01
l· - ,
• , : ' ·,/(- -~ ~-~ • _!. • ...

bi ·cohsecinţă, ·· condiţia, _.,,

\.:' •.
l •• " ,iim ,,t •r·
I , -

,. _· i.Jnplici'tr exisţ,enţa un~i ope1•a~ Te; (E,_ B),. ·astfe_l oa_:

lim - li Tn--:-- Tli = O, .
n➔ oo. ·
- . "deci f (E,' B) ·este complet. - -\

:, Teotema. este °demonstrată,. ·

.., 2. O · importanţă deosebită 6 f.l!re -_spaţiul f,_ (E, -K)! adică, spaţîur
· . , funcţionalelor Uni_are continue definite pe E . . _ : _ ..
-": -. D e fi ·ni ţi a 2._' Fie E 'ltn sp'ttţi'u, ·vectori'Ol normat. N'lt»?,i,m Bpaţiu
~onjugat·spaţi'ltlui E şi notăm cu 'E*, spaţiul funcţionalewr. liniare contim1,e
· ·definite pe E: . ' ·· . , _
E·* normat Cl!_-norma funcţiionalelor .este un sp~ţ,iu B_anach. · .
. · ·; _-. Spaţiul :conjugat spaţiului E*, adfoă,- spaţiul: funcţionalelor ·definite
.·. pe .E*, s«l ~otează, E**. · ·- · · .
_1_,.· ....
-.~
: § 2. Produs scalar. Ortogonali~te ·
1 ' · •••
t -, '
~ '

. 1. Dâcă E este un s~ţiu vectorial ·normat şi E* spaţiul conjugat,

. ··: ;este, definită în mod natural o funcţională bilinia1ă continuă, pe produstrl _., .. ·-
carteziaR E X E*.. '
, - D e fin f ţi a 1. Fie a; 'ltn el~men.t oar.ecar:e_ d·i·n spaţiul vectorial _n<J'N1!,(!,t _ . :.•-.
li) şif o fun,oţionq,lă, _adicăwî element din E. · JJJ!,ement1.1,luf, (:P, ·f) din proo/usii~
cartezian- E X E* îi corespunde în mod nahtral numă1·1tl f (a:) EK, pe care
vrod'«lB'ld -scalar. î1itre _(1'_ şi f .·
.__tl :numim, _ · _ , , .. .
· ·vom nota de· multe ori·acest produa scal,ar (a:,/). ·
Te ore ma_ 1. Produsicl scala1· este o junqţională bilinia1·ă conti~uă·
definită pe E X E * şi avînd no1·ma 1.. - ._ · . _· -_.
Demonstraţie. Fie / 0 E-E*·; atunci produ.s_ul (a:,. I.o) coincide
.· ·.,,. p1?ţn definiţJe cu fo (a:), pentru orice w EE. D~ci corespondenţa
(ţ,;, fo) ~ (a:, fo)
-coincide" cţ1 funcţionala)iniar~- continuă· f 0 • Inve1·s, (la-că .x-0 este uri ele- _· ..
ment consta,nt din f',-~otespol.idanţa- . -. · _ .· . ,_
- I • .
(a:o, f ) -+ (xo, f)
-este o~Qţională liniară definită pe E. ,
. ~tr-adeyă~, această -funcţională este aditivă, .pentru c(L
· · (xo, /1 + f~ ~ (/1 + /2) (a:o) = /1·,(rcc,) + f 2 (a:o) /
.·, . - (mo~ f1) - +(Xo, · /2), ,; '. ·..

.. -este şţ omogenă, intrucit

_ . (mo, af> = (af)•_ (xo)t : af (fC'o) a <xo, I>•, I

_· (.,ontim1iţatea' rezultă din 1·elaţia , ,_

. / I ' I (a:, I I f (ai) I ~ li li ·~ li X ,, • i> = i
se
·:. T9t d_in a.ceastă rem._ţie vede 'că.norma funcţţonalei (re, j)·este 1.
• I

.\: .. :- '

_-:,
I.
 :I;! I U

' ..
102' .
J ... ~

· Definit ia 2~ Dacă te EE, fE E* şi' (i/-,t> :~ o;-,,,~~ _sp11,1,n,e :oi ·:a;,·

şi .f sini .prl:ogonale. .._
- 2. Din demonstraţia teoremei i re.iese imediat şi - .. · - ::a. '_
' T e 6 r e m a ·2. Spaţiul vectorial no1·niat E este. iţomort-. <1,in punct de
vedere ..algeb1·io şi al no1·mei cii u,n subspaţiu 'Vecto1·(~l al spaţiului E**. ·
1 •.._ I .I

. Demo ri s ·t raţie . .Am văzut că -fi~că-rui m0 EE îi corespunde· o.

funcţională liniară şi continuă ·
(mo,. f)
definită pe: E*". Notăm această fun~ţţonală cu X 0 .şi avem,_ ev,id.ent;
. .X:o (f) = (mo, n = f .(mo), '
pentm Qric'e -f EE*. /' _ -.
Corespondenţa _m...:i.X este biunivocă: într-adevăr, dacă elementului
-m0 e'E,i-:-ar corespunde două: funcţionale X 0 şi EE*~, am avea _
'&!
x:
Xo (/) = X0 (/) --:- f '<,x0),.
. p~ntru o~ice I E1'' deci Xo = X~ ; iilv~rs, nu pot exista . două· elemente.'
e
diferite, a,0 şi roi EE, astfel ca (mo, f) = (roi, f), .pentru- ~rice f E'E* ,' pen- ,
tru 1că aceasta ar însemna • 1
• • •

<ma - roi, /) = ·o, pentru orice Ie E*. ., r • •

deci I . .

-. Oo~~espondel).ţa a:-+X este evident aditivă. 'ln ceea ce :priveşte Iior-

mţle, pe de o p~te .avem · , . _\._ · · . ·. · _
li X li = sup I X sup I (a:, I> r~ li ro :li
(f> I =1111_!~_1
lllll~~ • ' :·
şi de- altă l)a-rte există o funcţională f .e E*,· ast~~l ca I.

(m, /)= f ("m) = li a, ;li şi li f li · 'l,

de,~i
li X li= li ro li -
Teorema este astfel complet demonstrată. . ,
Se serie de multe ori E CE**, f ăoîndu-se de izomm·fiBmul âbstracţie
dovedit în teorema 2. · ' ,
Un caz important este evident acela p~ntm c~re E este izom<;>rf o!n:~·
- cu E**. . · ·- .. - ·. ·
- - D e f i n i ţ i a 3.. Dacă E coincide cu · E * *, abstracţie -făctna"- <le un ··:: > O' : , ,
izomO'ffism algebric şi în normă, spaţiv,l vectorial n<>r'fiuit ;E se' numeşte 'teflemiv. . - · ;
Evident că orice spaµu reflexiv este. ·un spaţiu Banach'.
O consecinţă ..4;ned)..~tă,. ·fo.arte importantă, pe care o dedu9em din
teorema 3, capitolul II, paragraful 4; este .
.. T e o r e m a, 3. JJ'ie ·{ «'et } o mulţime de puncte ·din spaţiul vectori.al·
normat E. Dacă ··
sup I I (.ma. > I < oo, ·
°'
p ent1·u 01·ic·e f-E B *·, at'linci mulţimea. { a-~ i e.~e mărginîtă.
• 4 '

;,,

.• '!·
 .~~llâ.m~a;. ţţ"°' · (f) }-de. ·~cWo!la,l~. .de~lţ~:. pe. ţ~ s~tîsfae.e .. ·condi~e.teore,:' · .-_:. -,:\.}};/:
. .- ·mei- Ş, ._cap1tolul II,, para;grâftil 4, ; deci ·m.ulţim.ea {ll·Xţt li} == (li a:« fi.}. este -:··i/'.,.:-1.\(
·,,!~

1
·, • r m~t~. . '<. \. . ' . ' '' . ~. . .-:::./:\.!t
I 'ţi ~~:·-• J... • • •' ... ~ • (:'; __ • ~f,/-,: ■ 1__ I ' '1-'·,··:, ·,

§ .· 3 .. · Topologia $~~bă IJi. spaţiul conj.ng~t .' • · · :·. \::;:}

~ ~ diJi un· s~&ţiu-;~h:: ~

0

- ' : ' 1: · ~ , cde h9rroi, .câre _pj~ S~ •- · /'.

-im.pune·~. inţ~d. .natu.râil'.în: E *, o ·topologie. g.:at~. cj~. -conyerg~nţa, p_un~ţuaj.iţ.
a;. funcţj,oJ;J,aleţat., ': ·. : , . .< ; ,~.... '· .. · .' ' ... ·.· : . >.. '.' , _ ',· ; << ' .· . l

/ . . ·.De fl n f ţi~- ll'ie' E:ii,n.:apaţiu ~ecto/ia~ .'YJ,iw.mat şi ..E* conj14gaţ,;ţ1, său-~· I

· . . '. .8,p1t1,nem .o~ ·şir.ul de 'fu,1r1ecţion.ale lf~}·C.]r :68te. slâb oqnp~g6'1'!,ţ, c,itt1~0 ,. .
fttnoţionala f EE'\ ·~acă . . .·. . . . . . . ' .. · . . . . ·

lim. t~ (m). f(~), pentru brioe. a· ·e E,'

n ➔ ro : , · ; ,_·., . , ., . ,. ' >:·
. iu~u,. cu ·not~ţia 'aaoptati tn. ptJ,~agrafut ·2, ,•. '.· . . . ...,
.. f1.
I_•:·,

Jim (a:,. f~) ·. (x,.J)., -pentr21, · <>rice ro EE.

~➔ CIO . . ~ , . , : • · .. '. '. ' ,

.· .' 'De- -o;semenea, ·şirui ( /,."}; C E~ se. numeste· slab converg~t tn -'~ens'lil
1

·.'Jul (}OJU<JR/Jlr·dacă , ~ J : • .. I • > \. ,· •

linţ "<°w, fn--~ t~· .:_Q,. peritr1.1,' <!~ice a: EE. .

n,rn ➔ dJ .. , , • , :

·, P.,r.o p:~.z i ţTa 1. Dacă, şir,,;,_t-rle funcţional~:tfn} C E* cowoerge slah 1

•

JJ4tr'e f1U/(l,Oj'i<ma.la f E E*-, atunci 11nulţimea no1~melor "{ li fn ,n} este m,ltrginîttt. ,. ,
.. .D e ~- o µ s t r a ţ i e .. Această ·-.propoziţie este un caz partfouJar. al
:teor~mei)S, -~~itolul ~,. paragraf:u]. 4. . · ·, . . ·. ·
•· · .· P ,r· () P. Q zi ţ i. a,.. ~- ·l)acă fşi.nuz _de" fil/11,oţionale .. { ,'fnl C. B * , oo,n'IJ.e1·g6 sla~ '-.·
'
'căflre' fu_ncţionala
.
E *' ,atuiwi . re . .' .' . ' •' ;_~ ... . ':: I : •

ll'i.11-<: lim -inf.11/,. 11. ' ,.

I '. ' ( • • ' ' : ' ,. ➔ CIO ' :· .. • I ~ ' ·, ' •

'De m o·n s t•ra,ţ ie .. Dacă ·

lim
n -+, co
f,, (ro) . -
· ·. 1
'I (:c),
,.'. • ; •
pen.t1·'il"
• ,- •
01·ice·
, •
ai EE~,-
_ • • ,

. atunci . şi ' .. ., \

.limHfn (tţ) li.= li f (~.)li, pe11.t't1.l• orice (1) e,Iff..

. no+·CD ·,
·. Insă
~r ll ~ 1,j: 11 ~ 11,
: .. , . \ 1 '

=--;·•-.
, , 11 '" ( 11 ·
pentru
··, :, . ' .'
orice:.
'
are
•
tE;
•
şi/1oricec--n
. ' ' . '
.....:- -ir~
-
·2; -~~--.
i.;., ... ' ., .
;,..' ·,clecf
. '
· ·:: .\,•.~

. lim · 11 fn (ro} 11 <(

lim ilif. 1Lfnll) ·,li ~'!I.,_ pan.vru. 9fic~dnE.E; :·
·,:!_am_•,--.~•o_ă_.!•:,:~~.00·-(:, ~•·• .. : ,';:-;~~~;~,: i· .. ,:., ,;·,_,· • •• .-.,'.,• •.•>";·•·•,.:I;:;...·:;,.•
~ • • • ./' • -~ ,.., •. ' a I o ; j • IT • • o • • ( • • • ~ •• • •

.I
; ,- • , J. • .-~ ,~,1:. ,'.. , .11 ;.{_.âi;),.:11 :~ ·l@t inf~ :11 ,~ ·ID ~ ·.u-:m ff-. · :·" · ·, ·. ·
.:, \' .. -~. . ,, ' ,; : ·~ ~011.:.. . :' ' ', : .· !. ·.': ', • r. _-·' : :~ \

·'
, I.

I_,'.
l /· "'

•,i !~
, I rI ]•
,. ,
 -· I -
.... '~·
_
' ',\·

. 104 ·-: · - ---~-. ·st.q;iui oQ~JU~"·

' - ' • ~ I •
. . I/' ¾

.·.. pe aici xez~tă \ ~ • . , _r I

.. •.
li f.11· (: Hm .inÎ' 'fi f„11 .• · -_.
n ➔ co
. '
Te ore m-ă. Pentt'lt, ca şiruZ ile funcţionale {fn} CE* să conveargă, -
slab cdt1·e .funcţionala f
E- E'! este necesar şi s'l1,jicient ca· ·9ă fi~ îndeplinite
următoarele condiţii·; · · · '
a) şţrul norme?or { li fn lt } este iJnărginit ; .
b) lim. f,. (x) _ = /(
{J)) penti:u · orice „a;: ·: apdrţin,înd. uţi6Î mulţimi G a (Jifrei
n➔• ,
,,. acoperire lVJiia1·ă -eşte densă; î1i · E. . " . . . .
. . :Q.~ m.o ~Ji~~-1.· ~ ţ.i,_e. Necesit~tea cQndiţiei·a) rezu.ltădin propoziţia 1, ·
iar ·ne·c~sitaţea·co1ţdiţiei b) este evid'3ntă.. · - . ' ' -
: Condiţiile ·sînt şi suficiente : fie · ' ·
I ' ,

· M - sup li fn 11- -
n -

/ şi -{1) un element oarecare din E. Pentru orice e > o ex!istă lID element
x0 , aparţinind ·acoperirii luijare a _mulţimi! 'G, x 0 E·1,. _(G),. a-,.;tfel ca
;- •'
,, ... ~ .' . -~ \.

li ro --- Xo li < .'4;1~-

Atunci i,

I fn ((1)) - f ((1)-) I ~ '! fn (x)~- f,i (roo) I + I f,~ ((l)o)r_;..,f (wo) I +

+ I f (xo) - f (:v) I < ·
< l·fn ((l)o) - f{mo) I + _( 11 fnll + li fli) ·11 ro-. ·mo li~
~ I f» (roo) ~/(mo) I + ~ ·
. 2

· însă, ,datorită. condiţiei· b};: există indice ?i-0 astfel ca n

plice ; · · ; ·. · ·
> n·0 · ~ă ·im-
' ·-

I I-n (ll<~) --- Hmo) I < ;_.

__DeduQem că,. pentru n >n 0,

I fn (:v) -·/ (X) I< e,

· - de unde reiuită,· . • I

lim fn (m) .. f (x).

_ t1 ➔ a>

-,
§ 4·. ·Topologia ~labă în spaţiile. vectoriale normate·

- 1. Fie 'E un. spaţiu v-ectoriaf normat. . _

ln spaţiul E*#r se ._poate defini. topologia slabă conform paragra.i.
.. \, fnl.ui precE}.dent. Considerînd pe E ca, un su.bspaţiu vectoriaţ al lui. E* *,
· . topologia slabi1i-din E** induce o topologie în.Ei p8'c~e:o numill'.\ tot to;po- 'J

logie- slabă-.- Definiţiei 1 din paragraful 3 'îi corespunde aici următoarea

•I\ I
 ~ · . . . i.~. ! ',,2-1
·': -~.;

:=::n1 .-e;~--i'Jt'î-ţ·h3.>~ie: ·IE,:~~ ~;~~i~ '1'e~o~i-â~•;1;01-mat #:.~ie~rt}~~tiii~tt~. -· ,.

I,

· ,·...
'8JpurµJm c4 şi'ru,l de elemente {i'11 } CE eite· ·slab - con'Oergen(·cătr!J ·elti~ntul
;· . · ~ · -ccE!l!l,·dacă/ · ·1· • ·.. ~ , • ~ .'
I --... "\ • •OL,

. .Jim / (a;n) ~J (x), pe7it1· u,- 01'iee f EE* 1

. n ➔ Ol'
' ,, . ' . .. · ' ' '

. sau, .du SO'l'ierea adoptatlt tvii p_aragrajul.' 2, ·

,,,: ·, · Jim (x;,, '=; <m, f), pent1·u 0 riee f EE*.
n ➔ oo ·
f> 1

,De asemenea, ~irul ·{X,i} C~-, 88 rJ,,Ume;te slab convergent -in se'IUJJ,d ,lui
· Oa1;WkY~ da<Jă . . . .
~ lim # (xn _· Xn,,- .I) - j d, . ·pentr:u Q~ioe f EE, * •· '', (: ,,
t1,m ➔ c» · · · · · · ·
• I -

,1 ._ - • .. ·-1n. mod analog. se transpun din paragraful 3 : şi ·prop9ziţiile 1 şi 2

., · P,:r.· op o zf'ţj â 1,. •.1)a,qft~şirnd11 de,.elf!me.nte._.{ic,JCE
00_wve1·ge _sJab ci1ţre 1

elenientul a;-E E, atunci mulţimea normelor. { li a;n li} este rr,,'!J,rgi'f[ită. '.: ·~
·p J' opoziţi.a 2. Dacă şir;1ul \{le elemente .{ :»91 } CE con'Verge _s1,ab'
către elBment'ld · x EE, atun<Yj) · · · ··
t.
li x· 11 ~Jim li x" li •. n ➔ «>
. '
. Ca un caz particulg,r·a1 teoremei din paragraful ·3 deducem.,:
\ T e 9 r e m a, 1. ~entru oa-~ un şfr de elemente {xn} CE . stl oonvea1·gă
... I

' ,! .·,.

slab oăt·re elenientul Xo EE, este nec~sar ş~ 8'1.tfioient ca-să fie îndeplin,ite urmă-
I· toa,~ez~ condiţii: I • ' ' • ' ' . • • •• .. ' • •

a) şi1·ul' nq1··melor { li xn'fi } este mărginit ; . .

' .. b} lim 'f (-(J).,.) = 'f(x0 ) pentru orice f aparţinînd 'un.ei 'ni'ltlţimi a oărei 1
', ,. -+""'9 .• . •. • . I , •' •

· acQperire .liniară este densă . în E *. ·

i • ·
în~
· 2:
ln general, conve:.,.genţa slabă nu implică convergenţa tare. Ayem
.
, T e_o rem hi 2. Dacă şirul {x,.} CE- converge··slab cdt1·e. 'x EE, ·atunci
' ea:islă . un fii- if-i! !'ombinaţii .litlâare Lt a,iV,} _ care ' con'IJcrge tare· . căfir6 , I ._

. ' a,, adicit m aparţine înohide1·ii acoperirii liniare a şi1·iilui {xn}, . • ..

.De m·o n ·strat ie. Fie G închiderea Iilultimi.i combinatiilor liniare
forma .de • I , - • • ..

fli,

· Y_--: b a,xo x,E { a;n }~

I.
I.•

i':'1

·' Dacă X 'nu: a,J~arţine 1 mulţimi{G,. ~tmici există o ~uricţională f..t1Jl.•

· . astf~l încît ·
,·· ..\. ·

j. (y) = Q, pentru orice y E G

şi'
· f (â]j . 1~ .-
. ' . ' '.
- .însă aitunci . t (:»8 ) = O (n
'

=··1, 2, :·.. }, deci şirul- {f (xn)} nu, conve1·ge

•.. •, -~ătre f(a;} = 1, ceea ce contrazi~e ipoteza că şirul {mn} este slab conver..:
} gent că,t),'e a;. . ' ' ' € ..

l~
., r

,. ~-- '1
 :·1 ·,'

j·
· 1of· ·,, \

: :···~' E;tj~t.~ îµ~., ·şi ~S~Qiţil-~ -care"iQ~~verge,11:ţa,: tare:~CJhlcţde '.ctţ·~Qll'\terg~nţ~ '._'

sla,l,)ij;;., :Pe. ·e~emplu · · - .· . . . . . - · . . . · · . · · ,· , · , . - .. ·.: , · •
·. ·· Te o-~ e m:a, .8. 1n 8paţiile vectoriale- nor'itiate cu 1m mimitt: finit:)l~
·dimemiwni, conv~g~nţa tare coincide cu convergenţa slabă. . ·~
·D e m o n s t r a, ţi e. E~te suficient să arătăm ·că dacă µn ·şir {3J~ J: ··
este-slab convergent către-elementul 3J, atuncj. el este' şi-tare converge;nt'.
,
Fie· .(.a:1, 3J2, ... ,'a:m} baza algebrică ·a spaţiului.E. Avem· I • · · ·
t
n>_ , . _ n(ff) . M
wn. - w 1
+ w2 + • • • ;+•• m. wm,
w1
a(R)
~
M a(R) M • '

·.ro == '4i.3J1 + a2°'2 + •••·+ ama:m. ·

Pentru _.fiecare i· - 1, 2, .. ~, m, exi_sti o' funcţională fi E E*, astf~l ~a,
•I •
.. - ;t'i (3J,i) = 1
şi

,pentru '
k =/= i.
Atunci

şi '
f" (3J) ·=. a,. 1

· Deoarece~ şirul. {3Jn} converge slab către_ 3J,

lu'.tl f,-(3Jn) = h(3J},.
,ţ-+ (.O '

deci ,.1'

De ai01 rezult(că şirul {m"} ·converge tare ~ătre· x ..

§ 5. O~donareă s~aţi~oi conjugat

l. în spaţiul . c~njugat· al .unui' ~paţiu .vectorial normat oi·donat

se introduce, în mod natural, o relaţie de ordonare.
Definiţie .. Pie l;D un 8paţiu vecto1·ial nor'n'!,at ordonat şi]JJ~. spaţi"i"l
sălU conjugat. · • · ·
. Spunem că f-µncţionala f EE~ este. ma:im·ată de· f~ncţi~nala , fJ E.E~,
.şi scrie11n ·
f <. g
.' daoă, pentru orice 3J eE +, avem
./
. . .f (3J) <. g (3J) •
Mulţimea· f'wnoţiona,elor. f E.E* .pentru· oare
- o<. f
·1. -
 <~W
~ '

•- - ,, }- : - - • 7f. ~ . ' <: ., •Ulll)O>f~~iBl'.~W-~"l!;il • - _ - - .·. -

-~- c.oin'tj,(i!,e· :,~w·\ w,u,tJ~~ii'f11lli,ţJţio1ît;tllilot· .pozitf!J!lf_ iJ.~ff/ţtite:, :ia ·ca,pi.tc>ţul :ir; pnt4-
"' 1 • _.

. ' 1Jr-ăf1tZ. ~~ rom noţ(I,_ O,f!CltBtiţ ,n'Ulţime prvn ~F".;.. . : ~- , •, . : ' '
~.-. '- . , ·. __ 4m văzut (ca).)"• -~,. § 4}" că ·:JJ!: )i.11· ~ste. vidă,. Vom- .ar~ta· mai
" · : :. iµµ].t', - an~e , ". _,·· : . . . .. ,. ;~.. · ..., ...
· ··' :_P r o P...o z i ţ i e. M ulţi,mea ·' H+,. ~st~ ·inchisă tn E *.
-,. -
•
D'_e în ·o·n
_s 't raţie·. ·_Daci ;{f~} C -~ şi
I '\ ' '
'\,

I · lim 11/~f~·II' . O;
' ,.-· ·1, . .
f,l~ClO.
atunci
•, • • I • _/ , '

--.' ·. 14n fn {a,) _:.. f (a:)·, pen:tru orice a: .E E, .

·n ➔ ·co,, .'

. d~_(µ,--in _particular, neiftru ~rfo~ a, e Fl+~ ·. ' '

. . .Deoarece fn (a:)>. o· pentru orice. !'! eE+,, ·rezultă că şi f (-ro)> o,
deci ' /

t ,. - ' . ' i : ' ' - ' '

ordonare dţµ· N
f - ' • •

... ' ~: ·,;'·, ,,, .. - .2. . Relaţţa, de, nu este, .în general~- propr,~d~eniţu că - .•
~uyem\ ayep,· ~n acela!i:~timp r . _ , •. _• • · · - • · ·- • , · •• • _ •. ·

- - /, ~ o şi·- ..:;.·'I ~ o. .,
~ ~· ·, ,,J-'
..... =
'

· .Acest lucru: ·nu ~e poate' întimpla1 insi pentru ~cţi~nale~e strict

pozitive. . • . .·
3,.,, -~ c•a1zufun~i;latice vectoriale norll);ate ayem •următoare~ ,,
.· .' :r
I• :\ '.

e o r~e p:i. ă; Fie E, o I latice 1Qect01-ială norqr_,.a_tă fi i11,t E + =I= 8_•. Atunci
; •
1
E* este_ .o latice Banach. , ' . -
· ·· ne m o.ns t r a ·M e... Este suficient să arătăm că există sup (fi, f 2) 1

. .~_e~tr~i orîce per~cho 'ele elemente /1.~' f2:E ~ "tve-zi ,cap_. § '4, prqp~ztţiil~ !,
9 ŞI 10). . · • . , " -·
I -. ~ •
. Fie .de~i .f1 \E .E:, / 2 .E ~.-])eţinim, pe· _E~_, _o funcţională .f prin.
I (a:}. i •• sup (fi (izt)+ f2-:(v)) (m
·u +-~ ... -~,
eE+)- ·(ij
u,11EE+

:· - . _ Prin definiţie, ·

-
. , f(:r.) ~ /1 (x) şi f. (_~) '~ f
-- I
2 .(ro), pel).tm -.~rţce ţC
-_. , .
eE,.... ~ , .' .
. <.,_' --.'

Vom-ar~ta că/ este funcţiionaJ.a oăut~t~ · . -. · 1

', :

î In prmiul rlnd, să arăţăm -că f ·. este· aditivlti şi:·. ~p:q.tinuă,' deci f ·e ·E *.

,
Fie fl!t, m2 _E E+~ ATem
j • '
·
, •

, '-f (a:,,) + j ( m2} - ··'.~ui>' ·.- · {/d:iti)

Ui+t11•':1:t
+· f2 ( v~)}: + · ·
· tei. 111 EB+
.. (2)
I~ + :.-·,
,-1 I

, r.
' (

·--: \ .'
 ,•.• - l1· • ,i

\··

108
. . .
SP~;~.ro~·,_
\. . . . -·
.. ..
I '·1
~ .,,

(3).

Dacă arătăm că,, pentru orice 11,, v E E +, · i 17 m2 .e •E +, astfel ca

'lt + 'V = Xi + X2
există U-i, v17 ii,, ' E + astfel incît
v2 E
U ~ 'lt1 + 'U2 ' V = + 'V2 Vi

X1 = 'lt1 + 'Vi, ''x2 '= 'll•2 + v2·,- ·(4)

.... ·.'
· rezultă că
f (Xi+ X2) · f (Xi) + f (x2), (mi, X2 E E+ ).
Pentru _aceasta _luăm
'lt1 = inf ( x1·, it.), 'lt2 = 'lt - 'lt1

. 171 = X1 - 'll·1, 1'2 = X2 - U2

şi 1·elaţiile (4) sînt evidente.

pe altă parte este evident că ui, . v1 E E +, iar pentru v2· avem
11, 2 ,
.

v2 = 'a:2 - ·u2 . x2 ...._ it +'inf '(xu .•1t) =

== inf (m1 + ~2 - u, m2 ) = inf (v, x 2 ), E E+.:
Deci / este aditivă pe E +. · . . .· .
Deoarece E este·decompozapil, orice x E E,·este de forma·,
X ...:... 'l(, - V cu ~ 'lt, 'l] E E +.
:iA1!unci funcţionala .f:se poate prelungi pe .întreg spaţiul E, ~u păstrarea.
aditivităţii, prin ·1·elaţia , · -
t(x) = I ('u) - f (v), {x E E).
Continuitatea funcţiona.Iei / rezultă din faptul că este nenegatţvi't, _
·._. - şi.aclitivă,..(teorema, din-cap .. II, § 5), astfel că,
fE E;.
Rămîne să mai arătăm că f = sup (fu / 2 ) • .
.Am văzut, din definiţie, ci't, ·
I~ fu .I~ l2•
Fie acum
f' ~ fu f' ~ f 2•
Atunci
f~ (u) + f~ (v) ~ f' (11.) + f' (t) =-/' (a:)
 1_ \ . ; ' ,)1• ,"('I

- i ·'.· ~ ~ I ,,, .~,~~ ► l

B~~"Ţ}; ŞI_ CO~~~

_: ~htl'.lL -ori~e ,,
·me E+,. m =u
..... -
+ v, u, v _E E~,'

deci -
H···. -
f' (m) ~ f (m), 'j>en~ru orice-_x E E~,
adică

f' > f.
Teorema esM ·demonstrată.
I

,1 •~ ·_;-,:
~ .l• RE~ERI~TE ŞI <:OMENTARU

1. Spaţiul conjugat a fost introdus şi.studiat.des. -Ba l\a.c h. , I '

_ După, apariţia cărţih_lui B a n a c h s-au tntreprţµs multe cercetări asupra spâţiului con•
jugat, in· special 111 legătură cu spaţiile reflexive. , · . . ' ,, .~
Deoarece .aceste cercetări riu ţin'ncapărat de structura de spaţiu normat, ci stnt !Jltreprinse
tntr~un cadru ,nial generali nu· stnt expuse-:-b1 "această' carte.·· Menţionltii ,că iuci:ărl .toarte iuipor-~. - ;:.._.

tan.te în această. direcţie au fost date de matematicienii sovietici V. s m u r i a n, M. G: · K ·r e i n,

D. · P. M U m an şi alţii. • . • · ·
~ - ·· ._ Cercetăd asup~ spaţiilor -reflexive· au fost ţntreprinse şi de AI•. G h l _k a [107]. -· : · . t
' l~ ~
.•
2. Ordonarea spaţiului conjugat a fost· studiată de matematicienii .sovietici• _şi este expusi\
.... în lucrarea- [187] d·e M. -G:, K
..1,,.
re1n şi M. A ..R u t ni a n.
·,
..
, .

. ,

(.-

. ,'

'I
·'.

'I
I I

.,

,,
 : ~. . -~ O • ;. ' ~.- ,, I • • '

. ' '.J· •
,.

·,
f "·' •

·: ~:t:.~."i

'.
CAPITOLUL V 'i.

OPERAŢIA ADJUNCTĂ. '·I

• ~ (I \ •••

Relaţiile _din.tJ:e un spaţiu vectorial normat şi conjugatul. său permit

ca operaţiile liniare. să. poată fi ~tudiate, ·paralel, în,ceţe doJiă· spaţii,- aso;. "·
ciindu-se unei operaţii din spaţiul E o operaţie in E*, numită -operaţia,
adjuncţă. . · · · · ,.
Obiectul acestui capitol este studi-µl. operaţiei adjuncte şi în special
al rolului pe care U are în teoria ecuaţiilor liniare. . · ·· .

§' 1. Definiţia operaţiei adjuncte

' .
Defini.ţie. Fie E şi E 1 . două. spaţii veotoriaze· normate şi. E*, E 1, . , .. ~

1·espetJti'D;- spaţiile conj'u,gate. ,· . ·

· D~că T este o operaţie linia1·ă continuă definită pe, E şi ou val01·i în,' Eu
definim 011eraţia T pe E;, şi m1, valori în E* prin relaţia
(a:, T (g)) = 5T (m), g),
unde a; EE şi g EE;. . .
· , / .. Ope1·aţia P. ie numeşte adjuncta opm·aţiei T. _ . . , . ·
T e o r e m a 1. Operaţia ·adjunctă T* este o op~raţie liniară _contjnuă şi
1

ll T* li = li T 11·
D e m o n s t r a t i e. Este evident că operaţia T*. este liniară.
Din ·relaţi~ . '-· ·
I ( a:, ·p• (g)) I = I (T (~), g) ~
:,
li g li · · 11 T (a:) li~- li g !I · li TJII · li a, ·li
rez\lltă că T* este oonţinuă şi·

·IIT*,.11< 11.T li-

-!,1 ·1«'

. Fie acum_. s-> o. :E:x,istă . Xo EE astfel _ca I! :Vo li ~-1,'. ii T. (mo)!I >:
li p·11- s:.
Fie y 0 , = T (a:0 ). Atunci există, g E~, -astfe~ incit
li g li = 1, . I g (Yo) I = li Yo li-
,_•I
I 1, }
:;~:11r,rr11!i~i:t)JJJJ!ifl~)J,f,'.t·•. .·. · \ /,.I g'.{">'/ '/' .·, 1 :1 rl.(./}6( : .• '··••···
• f O~•-:·~,.'_' ' ' '•*. ,' . :· ,··\· . /. ~~ OP]ptĂ.{rM ~itiNO'JlE ' .
.· .· , >f:.-.~-- .- .·•···,,· __ :·3~;:. T ~ - ··, '~. - .. ·~:·1_·•.~ ",;·-
,.. ,·. ·>:·• ffey,:;âifcir
-~ ii_ . ·, i• .. ... , ... - . .
tfe-ducem ·
. . '. , • -. 1 . .
1 . ·
~
/:.:__ ·.~.
. ~

.; -· , ,,.: l (mi,, .T".(g))l~ I (T(mo), '9).T-: I ('Yo, g) I=

1

>-
1

= I g (Yo)· 1 . ilf~
li = .li T·(~o)._II
. .
u· ~,li~
.. e:,. , -
,j

deci
1111* (g) 11 == sup. l(m, T*. (g)) I ~ li .T_ 11- e:.
· llmll~l
• I

ILP* 11 = sup 11,P* (g) li >li TII--, ~,

.
/,
' · · li u~II ~ 1 , · · > ·,
pentru orie~ e: > o,. de~i •
I .

· · . . -:· şf teor~ma este dem<;>nstrată. • . •- ·. .

... '.' . .. . T e o r e m ~ 2. Fie E, Ei dou.ă _sp'rJţii vect<Yriale . n<rrmate, 1E*., :p;;, ·.
, · . ,. ,. . .con,;11,gateZe •l<w·8i P o operaţie liniară. definita pe}JJ şi. ou 'Valori tn B{. 'Op~aţia···· ·
,·. adj'WMtil oper~iei... !I'.*. pe oare .o notăm Ţ * *, este_- et»teM_iwhe~ .Qperaţiei T .
. · {!l·. Jjl~-*.,.if,acl,' fao~11~ abst:a~ţitr d.e wn, i,~omotfism, f1iJtfeZ ~a·.E C. E*.* ~ . · . , .
. . · '. D·em0nstraţ1e ..Deoarece. T,** ~ (P*_)*, din te~rema preood~n-.
,. •. ··ta.~e,z~tă că :X·** este o ~plioaţie Unţară c9ntjnuă a-spaţiului E ** în..-,E1 '** şi' · 1

• • 1·,: ILW*~11.=·-11p•:11_ n~n.·· ,. ,

-?le·acum
.ro~ E,: x= .x e:-E*,*
I ' •

1, ... '~ Y -T.**. c±> e' E/'*.

~. Ave;m, ' '; . ~

(g, Y) =:=- (g, '1'*:"(X)t= (T (g), X) =

= (ro, P (g))\ = (P .
.(ro), g),: · · \'

pentru
,
orice g E E 1 *, ceea c~• ne• ara.tă .9ă.
I
Y· este de. forma
I•;·(

. _y .. '!IE.Ei .-
\,.
:ş~. : ,,\•., .,/ ,,.;_. 1 \ I r:
. y = ·;E** (-1:) _= rr, {a)).
' C o r o I â r. Dacii, spqţiul P! este ~~ejleqn'D; atunci
' .. • i· ~ •..:._•
=. re.
I .\

P·**; : ... ,,' ·. . I,,·

'. • .. .. .t J .' ~ •• • • -

,,
' § 2. ,~cuaţii normal rezolvabile
I

•- _ . 9J>~raF~ a~ţ~bt~;, î~ ·:da~ă-~ d~· ·f~~iJ.. că _of~i:ă' posillţlitatea.- ;·~u( '.

iBtndiu: paralel ,iti. spaţml E ş1 spaţhţl conJttgat, ~esneşte .st~diul tecuaţii).or ·. : ,-
liniar~ în spaţiul .W- . · · .- · · . . · · · .·· ·. '.
. ... : ... p e:.f i ni yi 'a, 1: Fie 1iJ, Ei. '4ouă spaţii.. 'De<Jtori.ale . n,ormaţe ~ B,*, - B; ·
conjugatele '1,<>r, P o aplica/ie liniari coii:tit1lud a l-ai E:t'Ylr JJ11 ii p'l adjwncta
' · _:op.eraţîeî. _P. ' ,I
·
·i

! ..
I - '
 ,.I•.

-• i,'

-•.
..1_12.•... -~,
• I •_,::

, - _I _.:' .-

._ ~~fllllUJ'Yfl,: dă .~uaţia · · . _ _ .
. 11 = T (ai), . (ro E· E, y EE 1 ) - ' (1)
este normal rezolvaoi1ă
' . dacă di1i-relaJia
,

imp}ică
'· _g (y) = o
'NJZUltă c_ă· eouaţiţi ( 1.) a1·e Osol11,ţie X E E.
obs e r V aţi a 1.. Deoarece T* (g) este cl,e:finlt prin
' • I (w, T* (g)) = <T (w), g), pentru orice X eE,
impiicaţia din definiţie mai poate fi scrisă · .
, -,<T ( a:), ft)' = o,_ pentru o;rice w E E i.mplic_ă
' (y,
. g) '
='
o.
Aceaistă condiţie este evident necesară pentru oa ecuaţia (1) ·să aibă so-
tuţ;if:li w E ~- .Definiţia 1,
-a. rezolvabilităţii normale, cere .ca_ ea să fie şi
suficientă. · · ·. · -
,-_ . Deţiniţia 1 _-poate fi_ dată 1a fel .şi. pentru operaţia _T", făcin<~
_ - însă să ~tervină ~pŞ,ţiµl 'E**' şi operaţia T**. . . . .
In atin:g~rea scopului pe care-l urmărim, este necesar însă să intervină,
nu.mai E şi, operaţia T: _ . .
De acMa vo:rp. da următoarea definiţie., în I care trebuie să ţinem · ·
seamă că T* nu are rolul unei· operaţii liniare oarecare, ci al unei operaţii
adjuncte. - · ·
'., - -- Definiţi a 2. 1n ace,leaşi condiţii ca în• defin·iţia · 1; spune1n eă
_; , ,· · _ecuaţia ·
-f -:- T* (g) (f.E E', g EE;) (2)
este normal rezolvabilă, dacă din 1·elaţia :. · ,
T (w)-: o, irnplîcă_ j (w) = O
rezultă că ecuaţia (2) are o soluţie g EEi_._ . , .
\ O b s e r v a ţ i a 2. Implicaţia definţ_ţiei 2, ca1·e se. mai scrie
· · .. , T (w) =·O · implică· (a:, f) . -O,
I • /-
este neces~ră pentru ca ecu~ţia, (2) să aibă o _soluţie. .Acest lucr11 se vede
ime~iat din definiţia hri Ţ* (obser:vaţia 1). · . .
· Definiţia. 2 cere ca. această implicaţţe-să fie .§i suficientă. _ . ··
Vom. căuta' acum__condiţlile în .~are, eou~}i~i~:ţ ). (respectiv ecuaţia (2)) .. .
este normal rezolvabilă. . · · '{ · , , · .
Presupune~ că sjntem în_· condiţiile definiţiei 1. _
Condiţia pentru r~zolvâbilţtatea·normală_a ecuaţii.ei (1) o vom deduce
. din ' ' . -. ·. I •

. _ Ţ e or om a 1. lnchiderea. î1i E 1 a -mulţi1nii Ţ (E) este co»ip'ltsă din

'toate_ pi1,1u;tele '!I e E 1 ·pentmt care · _
1

,T* (g) ·= O implică g (y) = O. (3)

I'

_!
 ,-
-·11,3, _

. ·-D 81n. 0 D Str a ţ.i e.• Pr~supunem -Că· Yo ~ E1'.f3e ·l)uc~ă

t'aitea : · . · ·
·ile prbprie~: . ' ·
·· 'g (y 0 ) = ~ pentru ~ice g ·e E;, CO/re ve1'ifică 'relaţia

· (w, T·* (g)) = (T (a:), ·g) = O pentru 01·ice :v t E.

Dacă Yo .nu aparţine mu.lţjmii
T (E), există· o · fwioţionaut· ·
Uo E:.;E;, astfel incit · - .
Uo (y0 ) =-1 şi g 0 (y) = O, pentru orice y E T (E) . (vezi teorema 2,
oop.' m, § 5). •• ' I \ ,

Fie / 0 = T* (g0 ); avem atunci ,:-_ _

(ro, / 0} =· (w, ·~*(g0 )) ·= (T (m), fi~~ = O pentru. orice w·e E
. ',
!- j .• de llllde.deducem ~ă/0-este identic _nuiă; deciT~.•(g0 ) ·· O, sau(w, T(g0 )) =:o,·:·
.I J?.8I1trn orice a; E E. însă aceas~ă ~tună r~laţie implică. · _.
J ..,,_
·Un (Yo) = O,
c~ea ce
contrazice definiţia funcţionalei g0 • .
· . ,. ..~ ; arătaţ astfel că. mulţim~a E; ~ pµnctelor y eE 1 pentru ~are este I ,

, ya~b,ijj implicaţia (3) este inclusă în Ţ CJ!)).

.;, .

·: · · ffisă JJJ; este interseoţi~ mulţinµlor d~ :forma

, .. -~ . . . -r (O); und'e 1
p•·tuf= o,
.deci este o imuţime închisă. Fie acum· ,·
I .
Y1 e T (B> şi Tl-(ur =o.,. 1
....
' .
Atunci există w1 EJJJ astfel oa 'Jh . T ( Xi,) şi

, I
(Yu g) = (T (a:1), o> . (roi, T* (g)) = o, .
de UJ?-de y1 Eg-: 1 (O) •. , Ded-uoem
T (E) C E~ C T (E)
şi, cum ~~ este închisă,
E; = 1.' (E).
O. consecinţă a t~oremei ,1 este
, · \ -- T .e o r e 'm a 2. Pentru ca eo1.ţaţia .(1 )- sh, fie _1io1·mal 'reiol'Oabilă est6-
necesar· şi sufţoient ca T (E) să fie
o.·muZţime închisă în E 1 •
' . O pentru rezolvabilitatea normală a ecuaţiei (2) esţe d;i,tă 4.f
condiţie
T e o re m a 3. Pentru ca eouaţia (,2)- să fie n<rrmal rezolvabilă ·este 1 -_ ;.. -.

necesar şi sufic·ient ca operaţia T.să fie deschisă.

, - · .. )) e m o n s ·t r a ·ţ i e .. Presupunem că operaţia T este deschisă~ ,Fie
I'. e.E.*'·astfel ca ' ' ' . . . ' _··•. . , ./
/ . ,._.
T (a:) =O implică / (tV) = O.
I'

Dacă ·T.(roiL= T (w2 ), atunci-/ (tVi) = f"{tV2 ).

No_t~m,''pentru 11 E·P_(w), ·
~ . \, .
. h (y) I f ((C) •
~. Spatii vectortale normate

\- .. '
 ..-.·,, I.
..... ,1
i,

1.14 . - OPERAfl,A ~JUNCTĂ . .

-1·-

'.;· ·~-; ~c.ţţ?D:~la, '. ~)st_~ -~~ă ;fP. '~_cQntiliµ~. pe ·..Ţ (~) ;. _e~st~ d~ei :~· :ftinc-
. ţională a.,: liniară ş1 oontmuă pe Jf)1;, astfe1 că g comc1de cu· h · pe .P (:mj •
.Avem· · · · ...... ·
(ro, T* (g)) . (T (x), g) · (Ţ (~), h) . , . . ~ • • ,. •
= f (ro),.p~~tţ'll orice x e·E, deci
I ·: • .#

. • • ,; .. •
.
•• t ,·
. • ~ . •
. .
. f=T*-.(g), . .. • .• • .
,,.
; ;· ' f •
. ,-
t
..
' (ie \md;· rezultă că ecuaţia (2) este normal re.zolvabilă. : ..· { : •,
· .":. ··, , , ·
Inyers, presup.~nem ~~, ~~u,~ţ.iQi (2) eşte normaţ r~zolv~bilă. Fie
:
{/,.} ' C ·pt (E;) 'şi. . ; . . I •" ; ' .....

lim-1! /,1 ~ f 11 = o. ,, ...

. ti-700' _... . , . , , \

D~că :·,:· (ă:f ·o, :/n (m) = <>, 'deci ·şi /(ro)· . o·. .Aceast~· inse~mnă' că.;
că T*:(Ei)' este·fuclils .fu E*. Deriarece E1t•·esfie im spaţiu
f E T:"'=· .(Jf)i),:4eei.
,Ban~h, ·rezult_ă că 'p• (EÎ) este ·un şub.spaţiu Ban;wfr. Atunci', coµfoi-:rrt.
teoremei 1~, capitolul II, paragI'.afuLl,-·operaţia rr~ este deschisă. . ·
~e mai rămîne să· arătăm că, îri aceste con<ţiţii, şi operaţia · T est&
deschisă. . . ···:· · .. t. ·:' -:· .,, .· ..; . = :·- •. • • ·

• D_~ă_pr~supµi;i~rp. C~ .. pperaţi~ Ţc
-~ J . .este - desohisă·, există: . un. şir nu
{Yn} C P (E) astfel că pentru orie~ mn· car~ verip.că ecp.aţi=:t, •. • , 1

(4)
/
să avem
· ••• 1 : ......
I

Putem pres:u.pune 11 Yn li = ;t. Fie , ro: unul din punctele x„ pentru

care este v~rificată ·e~na,ţia (4), decţ. · :•.
, .: :.- ... . I
T (roti) = _Yn.
Atunci diştanţa: ~tr~ ro: şi T-1_ (O), este ~ n. Dato1.·ită .teorerrţ~lor· de '
prel1;1ngire a funcţiona1elor liniare, există un şir {/n} CE'*; astfel îne31t•,.
, . . . . l
·fn (ro,.) =1,.11 /nll
.
~ -n.
şi
ln (u-), = o, pentl'U orice
' '
UE p- 1 (O) . .
.• .

Din ultima relaţie rezultă că fu E P* (E; ), · (n = 1, 2, ..•. ); _d~oarece 1

ecuaţia (2) este- normal rezolvabilă. Deci există ·un şir de funcţionale
{Un} C Ei,· astfel îricît
'
f,. = T* (gn) şi llunll _.. ·o •.
· însă·.: ,I
I

I f,dx,.) I , I <~:, ln> I = I (ro:, .T* (g,a)) I..

I (T (x:.), g,.) I = I (y~,: g,a) I.~ IIUn·ll
şi ajungeni la o c_oll.~radicţie. ·
· Teorema. est'e
: · astfel ., complet
' ~, . . .'
demonstrată.
. -;.~ . ' .
'

/ . . :· .. ;

,'
 i~-- •, ~ ~--r ••·. :';'" ';
,_·1_., • - ' ,·,1 1·,
1(

··i .. ' ; ', 1

•,·1

· :. -: '. ·' \ ,§ 3. Condiţii- de izomortism,. 1 • • , .;. • • • '! , ,"

·: , · ·' - în legături ou l>robleina•cercetată în paragraful-precedent, vom găsi ,,"

condiţii i;i.ecesare şi suficiente pentrn. ica operaţia T, sau operaţia (f._ să
· fie izomorfisme algebrîco-topologi~. · '. . . · ·
. 1. In primul rînd, ţinînd ~eama şţ de observaţiile 1 şi 2, paragraful 2,.
putem interpreta definiţiile 1. şi" 2 ·din .acelaşi paragraf într-o formă ;mai
.'simplă•~ Presupmiem„Qă''sîntem- în acijleaşi. condiţii ca în paragraful 2.. ·. ,.
·· 1 D e f i: ni ţi a i. :Spunem oi!, operaţia IT este normală daciJ/~in relaţia

' • :•X;*.(g) = o• impii~ă. g (~)·I. •o\ . ' ' .,", :'•·

-rezulţă;\ 'UE :P (E). ....
' D e·{i n .iţi a 2·~ Operaţia -T* este n,irmală (î1i calit(!,te ite adjitnctă'·a • I
o.p!fraţiei T) dacă· din :relăţia : . _, ' I•~
' • .·.,.' • • 1 ' \

. , ., . .. .; , . · . !/b(a:)._~ o , im:P~.~otţ, .I(_~) = o__

'. ·-, -re~~ltă_ Ie . T* (E;). . I '
~-·
,:;.. :-Djn•.teqrema ~,-, paragraful 2, ..rezultă imediat :, _ . . .. r·
--{.: ·'.Ce o! e ·m il, 1. Da_că operaţia• ,·p .este desoh,isă, . atunci şi ()per-aţia. T*
este · {l,ţsohisă. . , . . , . .• _ .. . . • _ : , _. . , .. : · . , , :
D e m . o .n s t r ·a ţ i e. Teorenţa 3, din p~agrafuJ 2 ne arată ·că t dacă, 1.I

opera,ţîa· T este deschisă, atunci.' T* este normală.

j1,

. . . . ..
.· 'De altă parte, în. demo!fstraţia; .aoel~iaşi ţeoreme.ain. arătat că daică T" ·
este. normală, ~tunci ea e·ste o operatie deschisă. , · · · '· .
- Recipr~ca teoremei :1 nu este,· ge~eral, adevărată,· însă din teoi;emµ.
oare urmează constatăm că eateste ·valabilă într-un caz foarte important: ·
în . '
- -T e· o r e m a 2. _lf'ie B '· U11, spaţiu 'Banaoh, Ei un, spaţi'lt ~ectorial normat,
T o aplicaţie linia.,1·ă continuă a lui "!3 în Ei şi T*:operaţi~ adjimctă ope,raţi~i T.
Dacă T* eate ooperaţie d_esohisă,- ·atun~itŞi ·Peste deschisă._ ·
D ~ m· o n s- t r a ţi e.- Fie fJ sfera unitate a spaţiului B,. , .. .
•_ .Dacă operaţia T·nu este deschisă,-mnlţimea T·(B) est«:! rafă,în Ei :(vezi
1
;,

teorema 9, cap. II, § 1). . : · . · · ;•, · .

- ·A~unci, potrivit teoremei 7 din capitolul II; pş,ragr~ful 1, exist~ un
şir de_ funcţionale {hn) .Iiniar_e •şi conti:rţu.e ·defirţite· pe T (B),. astfel incit
>: '
' ' ' . 1
li h.n li == I, su.p I _hn ·(y) , I .< ._ , ('n = l, 2, ... ).
. · 11ET(ţJ . , · , n
I • I I •

:t · , •Fie· {g~) un:, şir dq funcţionale obţinute prin. prelungirea• pe, ~treg
sp8:,ţinl.· ;Ei a funcţionalelor hn, fără majorarea normei:' , ·
Notăm 1 • ., •
,-.: ,•'

. . fn = ·p* fgn)•· .
"I ţ,f•.
· Atulici li wH~ 1, . a: E B implică ' , . "· \,
' ' ' ' ' ' ' '1
. ···:, · I f11 (a:)'I =. l·g,. (T_(a:)) I<_., n.
._ \'

de· unde· 11/nll ..:.+. O, oind r,,-+ oo. ·. · _· - · , . .· .

- ._ ·Presupunem acum că T* este d'3schisă. Atunci-există un şir de func- ·
.ţţo.hale {gJ},, astfel incit . ·
,I
, ,· ,
. '. . ~ . ~·
. T~.(g~) =f~ , ··T*; (Un) şi g~ ~ O..

• •1

\
. I
....... •,
 11-6
'
Pentru ro EB, I ,

U,, ( P (ro) ) =., fn .((1)) = u;,. (T (a:) )

şi y E B implică.,
u:i (y) = Un {y) = -~ln (y) '
- ,
I•,
I
deci : I

llu~II,~ li h" 11 ='·-1

şi am ajuns .la o .~ontradioţie·. ., · , · , 1

Dacă ţinem seama şi da teorema 1, putem enµnţa. .

Te ore ma 3. 1n cânitiţiile teoremei 2, pentru ca operaţia T să· fie
de~chisă este nece.sa1· fi suficient ca T* siJ, fie deschisă.,
2~ Reven,im. iar la cazul general a două .spaţii' vectoriale norm~te
oarecare E şi E 1• . ~ · . ·."b · .. · •.
T e o r e m a 4. Operaţia T este 'ltn ,izomo1·fis'lţl!. algeb1'ioo-topologic dac4
şi numai dacă = E*.
T*(E;) · ·
Demonstraţie. a) Presupunem că T este· un izomorfism şi
e
fie. /'E .E* •. Pent1-n :-orice 11 T (E) notăm k (y) = f (T- 1 (y) ). Atuµci
1
_ e
există,~ o funcţionaÎă g E; care coincide cu h pe·~ (E). · · ·( ·· ··
' Pentru orice x_ ~ E, avein
.. (x, T.* (g)) ,=. (T {x), g) = (T (ro~, h) =
= (T- 1 T (x), f) = (x,- f)
deci·
p'* (g) = f.
De aici .rezultă . · ',
T* (E;) = E*.
_ b) · Presupunem că T nu .este biunivocă. Există atunci ro0 4= o,
Xo eE cu T ((J)o) = o.
e
Pentru orice f E • de forma
j = T* (g) cu g E E;· ;
.
'
avem
f (roo) = (xo, t> = <T (Xo), g) = o.
însă, potrivit teoremei 1 din capitolul ];II, paragraful 5, există cel
puţin o funcţională ·f O E E *, astfel incit
f o (Xo) =/= 0
deci' .'
E* =/= T* (E;).·
c) Presupunem. cil, T e_ste · biunivocă, _insă nu 'este_ bicontimi.ă.
Atunci există. un. ~ir' {ron) C E, astf~l incît
Jim ~li a;~ li=~
"➔ 00 • •

şi
lim _T (x1,}
n➔ o, .
= O.

" .
 ':,.- ..

- :..:':-

: ·i .

D~ afof, pentru orice·-g E.E~~deducen't ....

.: -

lim ( a,n, T* (g)) -:- fun.' (:T (w,J, _g):·= O

_ ; ·n,+o:, · n~ o:, ·
r··
. ' ·, .··
' '• . ;\ '
deci, pentru orice. f ET* '(.E~);
-liin. f (xnf "·, O. ' -
I
~.
R~QD

-<~ez~tă, potriv,it teore_mei 3 din-capitol~l .IV, paragraful 2, că

s:up li a:nll < oo, ' I

.
;:oi~:~a:~i: ~~:iţi:J:::rJfi!:
. .
--.·•.- -. •·..:-

1
., · ·,, .·c~_eâ
Te ore ma 5~ Operaţia T* este bi'u,'(l,ivocă dacă şi n-u-mai dacă T (JJJ}
în E 1 •
este densă· . · . · - · _ ·
D e•m.0 ·ns t r a ţie. Fie X (E) =/= E 1 • .Atunci există. g E E;, g =Â o,
astfel încît · . - , . · , · _ , . · .·
g(y) = o, pentru- oMce y E X (JJJ), • ,I

.. de un(le ·rezUltă T* (g) - O.·

:, . - ·-Invers, ·dacă P (,E) =,E1, şi T*(g) - o, _atµnci..pentru orice.·x E E, j.

. . : . • -,/ I
/ (T (a:), g) _ (a:, T (g)) = ~,
· -de unde rezultă u-· = O. .
·· · .. · .·,. T e o r._e m a 6 .. Dacă. mulţvm,ea T* (E;) este - den8'ti î:n E*, atunci
· operaţiq .T- este. biunivocă. I • • _ • • • _ • _ _ -

-. •
1
D e· m o n s t r a. ţi-e. ·Presu,punem că T nu este biunivocă,. deci .că
• · • ••

·9xi$tă 00 E E, w~ =/= O cu T (m0 ) =_O. . _ ·. ·

'; Exist~ o:ânicţională/0 E* astfel înoît / 0 (.a:0)·= 1 . e
.. ~tnli~i p_entru orice, f E:?,l* cu . ·
' • I I ' 1
Iii-Io.li < ~ flx~,r ' .. _·,, ,\

avem
'·. .' . 1
I f (xo)~f-o fwo) I <-
' 2·
l ' ', j~

• '' 1

c~eâ ·c~· iJrlplioă 'f (x0) 4= o, decţ t-nu aparţine mulţimii T*

-~

\: <, ·_ (Ej). '.l\ceJ1ista - · .. I,

_>~-~ înse~m.nă, că ./0 ·nu aparţine ~ulţimii T* (E;), deci ·. T* (Ei*) - ilţe este'
\< · :. · ·· densă .îri. E* . . · - , · . _ .
·- ' . · Te_ or~ ma 7. Dac~ ·mulţimea· T (E) este nes_lqbă în;:· E 11 atu-,wi
1· - operţiţia T*· este .un,. izomorfism.• . · . . . . .. ,· .
· . :D e .m 9 n s, t r a ţ i e. Deoarece T (.E.) este· o mulţime ;închis~·' ţii E 1 ,
•
1
,: deci o i:nulţiine ·cu propriet~tea lui Baire şi de a doua categol'ie, coincide
' :' I ctt E.1•,.\ . . \ . ' ' •; • ; , .•• -• ,
· ' · . . 'Din teorema
. ' 5 rezultă
* că T* ~ste biunivocă..
Fie· acum {Un} C E1, . ' 1

I
' fn ·== T* -(gn), (n ·= 1,. 2, ... )

'-:,··
.,
. _.I .... ' • , - ti ~~

/,

·.,•· "'
 • ;, ··•.• ·i.

1-18 '
OP.BRl\.TlA ~JUNOTĂ. C . 1

şi
' I

lim
n-+.a>
f~. = o.
Atunci există un şir de numere, {An} C K, astfel încît
lim ).,. = oo
fi-? o:,

lim An fn = O. ·
n➔ oo
. ''
Pentru orice ·x E E 1

lim i.11 fn {x) = O,

A➔ Q)

adică
. · lim Î-niln ( T (x))· == ·o ·
deci, ·pentru otic,e· 1/E T (E),·.
'I I ' lim ~ Un (y) ,. O.
n ➔ a,

Atunci
sup li ~ Un'II < 00 , ..
o fi

de undo deducem
lim. Un= O.
. n➔ oo

Am a~:ătat, astfel că operaţia ( T*)- 1 este coritiimă~, d-eoi T* · este. u·n.

izomorfism algebrţco-topologic. . , . . . . .
3. Dacă imp~em condiţia ca E. să fie un spaţiu Banach obF,nem:
· T e o r e m a_ 8. Fie B un spaţiu Banach, E 1 1.tnr spaţiu ve(!torial normat ,
şi T .o aplicµţie liniară continuă a lui B în E 1 • Dacă T * este un izomorfism;·
atunci T (B) .= E 1 ~ · · . 1.
Demo n·s t r.a ţie. Din teorema 2, -_capitolul· II, -paragraful 3 şi
teorema 3, rezultă că T-este deschisă. · ' ·. . .
Atunci spaţiul· T·(B) este complet, deci închis în E 1 • însă din teorema ·1
5 rezultă că '
/

o b s e r V a ţ i e~ Dacă în loc de B luăm un .spaţiu JjJ necoµipleţ, I ....

teorema 8 nu este· valabilă.
De exemplu, fi~ E un subspaţiu vectorial ~l lui Eu E =I= Eu E = E 1 ·
şi T operaţia _identitate din E 1•
/

4, .Ceiin.4 :Jll~ mwt, anume ca şi E1. să fie un' spaţiu Banach, 'pute~ ' I

enunţa. . , · .
Te ore ma 9: Fie B _şi·B1 două spaţii Ba;,:iach, B• şi B~ . conjug,te~
~ • I • ,•

. lor, To aplicaţi~ liniară continuă a lui B tn' Bi ·ş1, T* opm·aţia adjunotă,.· Ur-
miJ,toarel6 propoziţii sînt eohival.ente: .
(a) T este o operaţie n01:mală ·. .
(b) T* este o operaţie normală (ca operaţie adjunctă)

.... •

',,J
 - -J: -r . I :'.·

,._~ .-, 4o~#tl- ;DE l;ZQH.~- . .·· >,:.: ~ . . --......

-. - . ' -

(cV1(·esttJ'o=ope1·aţi~ 1 ţl,esohtiliî. :·
· .-, · ·-•\_;·,-:,. ·:.: :·: .-; ·,
··(d) ·T* ,est(! o .qpe,:aţi~ desch,istl .. , . .. , . : ; . , 1 ., 1 :·
' ·. ·· (e) MulţUnea' T (Bf este fnchisă tn ~ 1 • ·, .
·\
· . , .~:- ··. : ··· .' _·, • • . ··
if
, De m.o ns t r a ţ'i e_. Echivalenţa·.1ntre·(a) 1 şi (e) ne.-o-:ijă _teorema ~, :
~n paragraful 2. Ec1livâlenţ!i in~'3 (bl şţ' (c-), .esţe ţeoreina, 3, diri par~W -
2~_··Echiv.ale1ţ,ţa ÎDrtre (Q} şi (d) este teoretţia 3,iar echiva1enţa între •(<t) şi;_··
(e} .rezultă~ ~drema·_~l din capitolul II, paragraful 1: ... _· , . ,
Astfel am· de)llonstrat următoarea scllemă, de echivalenţe, dm. care_ ·
1·ezultă că toate propoziţiile sînt echţval~te :
,·
,.,
:i' (b)
. '1 ·
(a) ~_(e)- (c) · .. ··, .
. L.•. ,.· ·.•···· ; . ~;,.,

,(d~ . -
Te ore ma 10. 1n aoeleaşi condiţii_ ca în teorema- 9,· smlt valabild- ·. :: ·, ' ·
.. 1.t1'mătoarele .. prţ,poziţii ·: . . · · .·
·
· · a) :r este 'un izomorfiarn dacit şi. numai
daod ·T*(B7) ::::::; :Bt• ., 'IH•; > ·
•. b) T*. 'esţe u:n, izomorfi,m ·aapă;_,i r,,11.,_m.ai d~oa T (B) = B1 • 1

,· D e m·o n s t r a ţ i ~- Rezultă dm teoremele 4,8 şi 7 d~_ m3'.i sus~ _ . . ; ...

. 5._.Din ,teoJ;em~le ·de~onsţrate în acest _p~agra,f putem· deduce···şi' ', ·
_ i:lrmătoarele ~rezultate r:elative: lâ"_ caiu1· lµ!Ui operator, al unui spaţiu .Y.eP.-: , -
ţoriaJ ~ormat în el _~~şi: . · . _. ~ • , • • • .- • • • ; • • ~- • • • _

_ _ 1- Te ore ma. 11.- Fie E, un, spaţvu,- 1Je<ftorial _n_or'fY!,aţ, E* con1ug~~L <.
1

.gău, Tun operato,· liniar continuu tn E·şi T* oper,at'orul adfuriot-·a,l-lui .ip~• ..,.- <~
,.,Aţunci spaţiul ({f.'~)- 1 ·(0),eate-izomorf.°'lgeb,;iqşiţopologic cuspaţiul conjugat' · · ·.•
~paţi.uţui 'E/X(E). · · ' ·· ': · · ' · ~- , ' ·· · . · ·: ·
1
•I 'I"
· · D~ă.o'_Per~torul 11 este şi deschis, atunci spaţiul E*/T*·(E*)' e,te izQmO'l',1
alg~bric,· şi topologic .ou spaţiul oqnjugat spaţiului p- 1 (()}~ ., _-_ , ,,
, Demo ns t r a ţ î e.· a) Fie· .V aplicaţia liniară, call'.onică a spaţiului · r . :• ' _ ,, . ·
; I Jg' pe E.' = E/T (E). ' r .· '.;
0

/.. '' • • . .- ' ' '

, Operaţi~ adjuncta,'V* est~ uµ izom9rlism, pe~tru că v· este, .de~ch:isl\ ' ,·
.şi-. V (-E) ·=$'(:vezi teor.ema 1 şi q). V* este atunci,IJ.ormală,_ deei)pulţmie'â" \. · ·
' viir (E' *J este formată. <liri. toate· ftiIJ.cţioiJ.al~le t eE* pentru caţe ' .. ' '' ,, I

. ,·· f.(T·(~))~{Q_}, . ,, I • •.• '_.,.,,._,;

'deci din toate ·funcţionaJeie I 'e E* pentr~ ~are :JJ eE implică/,( T (a:}' ) = o,
· adicăi exact acelea pentru care· T* (E} = O. · ·. ·
: Prima pal'te a teoremei este astfel defnonstrată. . :··
. b) l'ie acum U aplicaţia ide;nţfoă st. ";Iipul~miţ, E" = p- 1 (O) în· E. -~ ..
1 Atunci (teoremro 4). · · · , · ' · · · · , .. : ·
. ,, - U* (E~):= Etlţ~•-:·:. . ·, ' , . '

V* este deschisă (teorema! 14; cap~ ic, '§-' ·1)·,. 4eci E'; *. este 'izomorf cu
:E/u•-1 (O) . ·.•' .. · / •• I

·· · Ne atunci de demonstrat că ·
rămîne
. . ' ' . ·_ '.,. . U* .... l (O),;__. T*, (/ii*J-~ . . . . .: .: ,;.; ...
. 'i Aceaat~ :rezultă din f~ptul ci·, T* eş.te :.!}OrIIţajă ~i atunci, ,u·,.-.1 (Q}:este, .
mulţimea tuturor f EE* pentru care ,
f CE")'= {-O}. •
• I
;;r,

·,, -f
I J
I
•. / ·..1 ·., ~ -
:i •
 1~0

§ 4. Operatorul :conjugat ,unui -0perator pozitiv·:·· \.

. In a~est ,paragraf vom presupune că iJ est~ spaţiu Banach parţial ...

ordonat pe11tru. care int -B+ =I= 6~ . . . ' .. .
. . . 0o:g.siderăm.operatori T defini.ţi în B şi cu valori tot în B. Atllllci ope-
ratorul T* (oper~ţorul 'conjugat sau.adjunct} este definit în B* şiia valori. tot
în B*. . . . . .
D 6 f i n i ţ i e.. Spimem cli ope1·a,tm~ui · p· este pozit~ l). .iJacă ~elaţia
1

ar~y
implicli
T (a:}< T (y)
_sau, ceea. ce este acelaşi lucru,, dacii
T (B+> C B+.
- Observăm ·că relaţia
T (B+.) C B+
implică rela~
T (ii+> c· B+
,· ,însă nu şi inve1·s.
P .r.o poziţia 1. Dacit T este un oper~to~ pozitiv atunc,i şi ·p• este
pozitiv. '.
e
. . D. e m o Il s t r a ţ i e. Dacă T_ (B +} C E'+ şţj B:' atunci t (tr) o >
pentru orice a; .E B +-'. deci . . .-
( T* j) (a:) = f (T (w) )·~ ~ pentru orjce m E ~+ , .·
de unde rezultă că T* :(/) E B:, adică
. f* {B:) C B:·.
: .. Pro p o\z iţi a 2. /Dacă _T* · este p_oziti1,' şi :B+ =
e_ste pozitiv. .. . . . . ·. . ,
B;,.
atJ:1,nci şi T
Demo n str aţi e. Să presupunem că. există x 0 E B+ pentru care
T (a:0 ) nu _aparţine lui B+.
Atunci există, o funcţională f O e B:,
astfel Ică,
fo (T (:»o)•.) < O
adică
T* <:fo )((to) < O.

, ·
.
- Însă acest lucru este jmposţbil, pentru
T*fo E B: şi a:o e·B+ .
că

P r o p o z i ţ i a 3. Dacit T este un operatm"/ pozitiv şi ea;iată un elern,ent

a:0 E B pentru care T (a:0 ) ~ O atunci T (a:)~ O pent1·i1, orice a;~ O. '
.. ]? e monstra ţie. Fi~, 1 ·într-adevăr, .T (a:0) ~- O şi a; Eint B.+• Exis-
tă numărul real r > O, astfel în.cit

S'(af: r) C B~~
 ' \: '

--~ . .
, .· : · .De~in-ece
·1,.
~ j '~, ' pentru:
· Ir .
O< a < .li--, avem . -·,·
· ~o li,

x-aro0 ES(a1; r),

deci
1
Atunci
T (w-:- a a10 ) = T ($}-.ţi ,T (w0 ) ~ 9,
deci
·' . " l T.($) ~ a ·T (t»o) ► o,
de unde rezultă,
T (0) >O.
! .
• t ·,

REFEfUN'TE şr -~o~ENTAiur
'·\

. 1.. Operaţia adjunctă ~ fost studiată de F..

R 1 e s .z tn caiuri pa~tlcul~e,-apoi des. 'B_a:
nJch, ·J~ ,Şchau.de-.r, F. Hpusd.o:rff etc. · · . · .·
. J. s C h li u <fer a sţtÎdi~t siitematic-· ecu~e,~Uniâre . cu\ ajutorul opeiaţiei adjwicte.
2. Ecuaţţlle t1QrJ11?1'rez~ţvabile m.i. fost>iµ.dJiÎte :~~;_p_- ff~;u s 4 r·f f (132]. ·. · ·.. _ ·. o
Expunere'a redatUn cartea µoastră cu re~tate nC?i, sţ «ţatoreşte:lut M. K a te t o v [156].
a.· dperatorul conjugat tuiui. 'ciperâtor pozitiv :e~e
studitit de M. G. K r el n şi M: A.
·, .. R u;t m a n -tn. [18-7). , ,· · · · '
j .-;,.-,
.. J'~
.·1 .

I' • •I.

•i'i.

t.,·. ••

I I 1, •. -,

.-1

, ; I
- ,

.I '

·,I.-

'•·.
 ,'-

'·'
'\_ • . ,J ..,i ...

/'

CAPITOLUL VI

CALCULUL DIFERENŢIAL.· Şl INTEGRAL-

.ÎN SPAŢfl BANACH·
'· ·. · După.modelul analizei clasice, s-~ dez~o1tat _şi.pentru spaţiile Banach
_·ş! !n g~neraţ pentru spaţiile v~ct_oriale. to~?lo~ic~; un caicul dif~renţial
ş1. mtegrăl, impus q.e multe or1-·'de aphcaţii. ·
Un rol, impo;rtant i.n definirea noţiunilor, ~nafoge cu cele din analiza
clasică şi,stabilireâ.-proprietăţilor lor, îljoacă funcţfonal~le liniare continue,.
oare. pe..rm.it. să_ se reducă, stu.diulan-µmitor. noţiuni re~erittj~e la spaţiile
Ba~oh, la noţiunile corespurizătoar~ diii ,domeniul real sa~ com.p~ex.
Dezvoltarea n<;>ţiunilor. s·tu.({~t~ în. acest caJ>.itpl se daţor~şte,iiţ ·~are
parte mateinaticienil.or .sovietici .L ...A~ L i u s t Etr n i k, I. M. .Q- .h e 1-
. f ·a. n d, V. I. S o b o I 9 v, M. G o v u r i n; etc. ,·

§ 1. Funcţii. de variabilă reală · Ct! valori într-~ spaţiu

ve.ctorial normat

l. Consid~răm funcţii definite pe axa reală sau pe o parte .a ei şi cu

. valori într-un spaţiu ·vectorial normat E. Variabila, reală, o vom nota în
general cu t. Pentru astfel-de funcţii, se deţineşte derivata la fel pa pentru
funcţiile cu valgri reale. ., , . ·
Definiţi a, 1. li'ie :c = w (t) o funcţie de variabilă re(l,lă ou val01·i
(•
.,· tn spaţiul.vectorial normat E. Numim derivata funcţiei, m tn punottttl t E R, ,
elementul (ap<;iryinînd spaţiul·ui E) · · ·
m' (t} = lim · -1 - (m (t') _;_ x (t}) (1)
"➔t t' - t
(dacă ea:istă). .
Propoziţia 1. Dacă junoţia-m=ro (t) este de1·ivabilă în punctul t,
M e8t6 continuli, în acest punct.
D e m o n s t r a ţ i e. Notăm, pentru simplificare, t' -· t = llt . .
Atunci ·

w' ,(t) · -
I
1
At
(w (t + ~t} - a; (t)) + ' ţt.' (t, ~t),
!,'

... '
 ,, . ·,a

1,,
I .

, -·- =-·-~~- ~-. . } .. ........: ..... ..:....;

...... .,
. uncie·,'
·:
_..•.

, •.
l

I,
r .
\ •
, J'

' . \ •! • •.• •
\

',
' '' . . -~
I
:"
: .-\~
;' \
' ,"·

.
(t/ ~t) '.::._ o. . '•
'

.. ~ ~

.
' . .•
~
.' '

( qm: I ,•• • J ' . • • I •,:• • /_. ,~ • Î/. • c •

.ăC ➔ O. , . . . .

De afoi
\ . \
•
(D
4
(t') -.
'•,
(D {t} =;· (D
1
(t). Ât
\
f-,-« (t, •
Ât). Ât, .·,1 ,•

.:'; . ,. ..dec~ 4t ~ o, ,m·(t'}_;; f1J (t)~ .., ·: ··· . ·:

oind '
'.·'·:.· ., · . . · 2. Urm~toareJ.e .. propoziţii ·sin1i'imedî~te~ ·
Pro p o z i_ţ i. a 2. Dacll, ea;istă fD' (t). şi· y' {t}, atunci [a; (t) + 11 (t) ]' :-- . ·
· · ·
:_ a,' (t) + 11' {t). . , .• . ·
. P r o.p ~ z'.i ţ·i,a 3.. Dacll, .efDistă· fD' .(t} şi" 11' {t}, atunci .[aa, (t}]'.; :, .
· · >. =._aw' (t} (a real} . .. ·. · · · · · · . · ... . . · ·. . · · ·
:· :/ . b.-~Jinropoziţi~ 3 estde un dea~, particular al r~~ei de ,derivare a operaţ~or j , ••
I li.,.
N . , are contmue, ată e · •· • · • · ,
P r o p o z i ţ i a _•~- Fi~ t~·ei spaţii vecto-!,iale · 1~01·mate Ei,· E 2„ lţ şi
U ('a:, y) o operaţie biîin'iară cmitin,uă ileffnit4 pe·E1 >,( E 2 şi.cu valori" în F~ •
· :·: . ,.· Dacă m. .şi" '!J stnt, funcţii -de o variabilă 1·eală. · . · ·· ·
. . . .' ~ ' , '\.. ,

., ', , 1· 'I _ (I) , ·x ~t),., •'!J'=•y (t)',' . . .

' . ~---- ·: :· I - •• I ' I' • " ' ' ' ..... :~.. • I ' \ ' . . ' t' ..: j 'I . ' • t ' -

· . · '. iJ,eti'!)~b'J,~vin punc_tul.t, atuţ1,ci U (ţ) ::;:: u· (,a, (t), '!J (t)) este o.fuiwţie (cu valori
' . ,,- . .I-n P). derivabilă în p'lţnetui r şi " ' .. .. . I . . • • • • I • • ' .
• ~ I -:

.-·
• j..

t
. tf' (t) = u·(a;' {•t),
• '.
y(ţ)(+ u(a; (i), -y~•(-t)). . •• . '
I (2)

D e ilui n s t r a, ţi e. Din .defi;niţia operaţiilor 'biliniare. (cap. , n; .

1
\' • •

-: .· § 7;), rezultă, . . .. .

·:.;' · · ~ (U1(t')-U(t)) = -1 -
· [U(m:(t'J, ~(t')~ U(a:(t)~ y(t})]·· ·:. -·~:
"I

' t'. ..,.;... t. . t' - t ' ·' . ·...

... :...... ~~ .

,:J ··. ~ [U (a, (t'Î y (t) ) - 'lf (~ (t), y (;)) ]+ -·-1 -·. [U (a; (t~), y (t')) ~·' -~
' " ... L : •• t' ·-:- l \ , .. ' ' . . t' - t . '
. ·' ' ·_ - 1 '. . . ' .. ' .·· ;_ . 1. . : . ,•...
-:-i[!.(x(t'ku (t))] ~ ~ U(w(t')-;r,(t), 'JIW)+-,-U(m(t'),y(t')-y {t)}=
: ., t - ţ . . . t - t . .' ..
. - -·- .

-~ ,.> u.[:i. ~ ( '<IV (ii~ w (tJ," y (il/ ]+· u[x'wi, 1, ~ 1 '.iii <Î'')~!I (tiiJ. ·
':,' . :· ., . -4e· llllde~ ··trecllid ·1a U~ită,, . ·, . . . .. . . .
·' \ ',· . ' ' I ·, • , ', I . .

:. ,- _-
'. .
. lin{-,--
. . (➔ ,.I l -
11
t
[U'(t') ~- U
. '.
(t)] =
' .
1~·
( ➔t
u[+-<x .l - t
(t')---:v {t)}, y {t)]
. . .
+. ..
' ." ' - -- . . . ' ' ··• I• ···I, . ' . - ' .' .

·'·;·; + ·fun·
➔ ·t
u[c~·it'>,·~.·· <~·('t':) ~- .y <t>··)] ·:. ·'11[• nm ·--:----_
.. · . (ro <t'>-
t' ➔ t'·~ ,-
1 1
·, .. 1 I t.•

+(
:+·' ) . . .. . . ,t' - .~ t' . ' : ' . ' '. t
' ' '. . ' .· . ~ . ' .

•· î · • · . -~_:,_·.
.
a:.(t)•)·~ -1l (t)] + U [. t'lim_t m (ţ'), ➔'
Um t' ➔ t t - t
Y (t'} -
. -
ye.(tf>] == . ,, . '.

.. ·,. • i,1 • '' . ' • , ..... ••

· •. ,J,'
= u (ct' (t), _y.(t)} + u .(~_(t);' y' {t)) •.. , "'
'I
• I
:, ..

. /

, . , l.
,, ' •, .· :' • ;. I
•.1. 1
 - ~ I I. -. '

: \

•' 1
1-24 CAI.U6L~ _i>IFERBNŢL\L '8Ij~GRAL IN SfATU '.BANA.OH
·. · · ,3~ în· pazj;icula1y produsul. elementelor dintr-·o alg~bră, veotoriruă
· normată B ·este o operaţie biliniată' c:ţefinită pe B x ".Q ·şi -cu :valori ·în/. B,
. de~i. putem apJica· propoziţia 4 : ·
:. . . , [a: (t) y (t)]' = a:' (t) y (t) + m (t) y' (t) .
. Un alt caz pari;ţcular se· obţine ~că se consideră spaţiul vectorml:.
' µormat E şi spaţiul f (E, lf') al operatorilor liniari şi continui definiţi pe E
şi cu valori în spaţiul Ban~ch F. Operaţia ,, · . r'
- .• .. ~·~

/'
(x, .T)-+ T . (a:) .
'\
i'

este o operaţie bHiniară continuă definită,· pe E x ~ (.E, F') şi cu valori •

în F. Dacă T şi a: sint funcţii derivabile de· .t, atunci
•, ' [T, ("a: (t))]' == T', (a: (t)) + T,, (m' {t)). \.

• Dacă unul dintre factori este constant în raport cu t, derivata lui

este nulă
'
şi relaţiile precedente se reduc. Ja ' .'
[a: (t) y]' ~ x' (t) y ·. sau [i.vy (t)r '. /xy' (t)
ş_i
[T (a: (t)]' _: P (m~ (t)).
-1. Derivatele de· ordin superior se definesc succesiv -prin ţelaţia
,I

:i ~n> (t) · · [x~n-- 1>(t)-]' .= ..!!__ [m<n-~> (t)]

· . ., dt r •

presupu.nind căr a;<n- 1> (t) din aceastiţ. relaţie· e:x;istă în vecinătatea lw.' t ·
şi este ·detj~l;>il în p_-~nctul t. -
Pentrn derivata de ordinul n a ·unei operaţii. biliniare -continue se
poate demonstra, la fel ca în cazul funţţiilor. cu valori reale, f or1mtla lui .
Leibn-itz : · ·
n
u<n)((l], y) = t
(=O
o! u (w<n-i)' .
y(i) ).

· _ 5. Consideraţiile, alineatelot precedente se extind, în' mod evident,

la ~cţii de ;mai multe variabile re_8(le cu valori într-un spaţiu vectqrial
normat. ·, . ..
I ,
Derivm;ele parţiale de primul ordin se definesc conform definiţiei 1,
iar cele de ordin superior se c'.efinesc· succesiv. Se poate .demonstra, în .con-
_diţiile ooişnuite,.:·Că _derivatele mixte de ordin superior nu depind de .or-'
dine~ în care .sfilt luate variabilele. ~. .
. 6. Cu
ajutor:ul derivatelor parţi~le putem preciza relaţia.între op~raţiile
multi.liniare simetrice şi polino~ele omogene ("v:ezi. cap. n, § 7 ).
Pro p o z iţi a 5. Ilie .Pf. (m) 1,in polinom definit pe spaţiul veetori~l
normat E şi cu 'Dawri în spaţiu1, ·vecto1·-ial normat F. Atunci

. . _an .
8t1 812 ••• i}t,.
-Pnttj_·xi + ·t2:.U2 + . ~ ~- ·+in m,;).
.
_. n ! ·U (ii,~ X2, ••• ' xn\
- . . .

unde U este operaţia, multiliniară· sîmetrioiJ, de 'definiţie a polinomului ~-

 11 .· ~ .• -_. :~(: : X-~-:~ .._;i_.:. . _.. i' . :.- -._ -~: . ,. ,.~_ :- ~ -:!_ -~- •
, ·,•_:ir-·,•.•'•
• __ !_
t ~ ;
>\

I.

• ._ ,a ' _1 I"•

-.. b e D;l· o:- n st r a ţ ie,· AJţ1

-·
~ăzut (propoziţia 4, cap~. II,
....
§i- 1> ·· eă· . -

•·· \

' - I

~ , -. . _n t -. t'l.a1 tn~ U (y'U <

,kJ ----- • • • k - • • •,. '!/;..J,
n1 +·ns+ •..• + nkc.,.n n1 t 1l;. t ••• nt,l . '
. .- . \

unde U (Yi,\· .. , Y,.) nu depinde :de·

• I
s~~u/ ~ \ .. , t,;. '• 1
Att'1pţi ·op~?~oi:til
~
. '•~
/' _.; ·.. _·
~,t. : • '.
1
•' t':\'4' • 'P\ ._.

ci"
811 ol:2 ; • • 8'-n I

. I '
~nuleaz-ă toţi termenii aoostei ·sume, cu excepţia · acelora car,e_ au în .ţactor '\
~· : .,
··.toţi scalarii ti, t 2 , ••• , t,,. Există, un singur t(i'rmen de acest fel, ~nume-acela
-

peil.tn\ cai,e' 7cl =· lc2, • ~ • = kn _: 1,-_· deci' .

I
'. '

, n 1tit2 ••• t"_ U (ro17 a,2 ~ • ~ ., m,.). ·

I ,

Acest te1·men este transformat

teoremă este. dovedită. · . . ,
în
1~ ! ·U ( a:~, a,2, .••• ,- a,~) deci relaţia, di!}
: . :.:'. --
- . - P·r'o poziţia 6.. Fie P,,, şi Q„ do'l!!il. polinoame definite ·pe·Efţi,'.· rr, VJ;;t· · ·
9pet·aţiile '»ittltilim,ia11·e calre· ·ze ·defimso. DaoiJ. . _ ·· ·

('
Pu (a:) . Q" (ro),' pentiu orice a: eE, •Ii

. ~'
I •
~

· pent-ru. 01-ice xJ., a:2, ••• , a;n EE. ·

I;) e·m o ns t·r a.ţi ţ. Avem

.. . ~' ' .·.

cleci I .

\'A·

adică
n ! U (.xi, x 2, • • • ,. m;) ·= n !. V·( a:t, a:2, • • ·, ro~). . ', ·
' . •', ._ .. ' ' .. Această prop.oziţie. ne .~tă: c~,e:x;istJ J:i ~~re,ijponde~ţă,_:'bhuµvocăi între ~ .·:
: .. ·~ ,::.'. ··:· _0p0:C8i~~ •~~:ttI?J;iWai'e'' ~î.i;netfţţe, ŞÎ. ]iQţiD,QaJn81~ ,QDlOgene~ -.· • 1
_ • ··;: •. v, : , ~
· ;. . :;Noi am defimt polinomul omog~n, plecjnd de la .operaţia multd:iili~a :·· . _·
· simetrică. Vom- :vedea ao.nm oă şi.jp.:vers, ţ:uno.~cînd. polinomul omogen,· se _ -
poate 9efini op_eraţia multiliniară sim.etrică---respectivă .. '.Dăin ·~meii.., întîi · '"
următoarea defil].iţie :· - ·
. Fie f( ti,; t 2, .' •• , t,J o funcţie de 11, 1ramafiife reale;. cu valori.în spaţiul
vectorial normat J!l. Considerăm -numemle 't0 , ti, ... , ta drept coordonate
_în spaţiul euclidian Rn.'

- ,·.
'
·1
 I: 1,~ I\
I ,• I
10
! 'j"

'•t.·, ◄
'.

•- I J ~ •. •' •

..
\ I

' '
,,. .· . )'
l:26

_. _ Da~ ~oţ~ b~a·âlgebric~ a.spaţlului -Rn (faţă care sîp.tJu.a,te:~eest?, _ de

· coordonat~) p~ {Bi·, e2, ••• , e,J, punctul T .(ti, t 2 , ••• , t,.) E Rn este echi-
valent cu vectorul · ··; · -
Ţ .= t1 eţ .. +t.ş__e,_~" f . ·. · -~ + tn en. • I

D 0fi niţi a 2. N1tmirn diÎerenţă de :~1:âinul n, a funcţiei f în, pu,1~-· : ;·

t~f- T0(~~, _t~, ••..-~, t~)
empresi-a- · _ - ·
~n
,t/ (T o) -- , ,·
ti,lz, . ..
. i

_ ~ ( --:-l)n-k f_(T 0 + iit (~ + 6i + · · · + e,k) ), 1 2

• • • .• I . • .
'1: i_2, • • • • 'k . • -. . . . ·. :. ' ' ~ , ..

'iiride, -'sumli este' z,,l,atd p~ ·toate 81~bm'µ_lţimi(e, fii, ·i2,: ... , .ik } a.le iriutţiniîf. ·
{ 1, 2, ; .. , n } şi · - ·
. 1 ~ Îi ~ i2 ~ ·. ·.. ~ 'ii: ~.1i: ..
. '
:· ; -P:r o.p o zi ţ_i a. 7. Fie P;.,, (tD) un polinom.omogen de g,~ad. n. Operaţia
. multilinia·~ţ, simetrică de definiţie a accsţ11,i, po,linom·, este· . .- ·. '•. · . t·_. · 1

',,. ! '-· -., •

:Demonstra, ţi a. Se vede uşo.r oă diferenţa din dreapta egalităţii

pr~cedente este o oper$,ţie mu.ltiliniară _simetrică ş_i că_, pentru aj1 = m2 =
= • • · = tDn = (J} coincide cu. P.n (tD). · . • , · ·
D e fini ţi ·a 3.- Opm·aţia multilînia1·ă _simetric'ă de definjţie a unui
polinom omogen _se mai numeşte·· şi f01·m'a 'polar~ a polinomului.

~ 2. Int~gralq Rien;iann-S~ieltjes. .
t ·-

l. ·Considerăm funcţii definite pe segmentul [Q,1] şi eu v_alori într:..:un '. . -

spaţiu Banach B. .. _ · . · ,
·,. 7 nacă. w (t)'este o astfel de funcţie, continuă :pe segmentul b] şi . ·ra,
<p (t) este o funcţţe ou variaţia· m~rginită, definită pe segmentul '[a, b] '· ·
şi· cu yalori 1n, corpul scalarilor ·K, se poate defini integrala
I I-•• \ •

~ a; (t) <lq, (!)

a·
- '
~ la _ţel ca penţ.ru funcţiile reale sa~ complexe.. _ . .
. - Tuainte -de a, da definiţia. acestei. i~tegr~le; să. reami.1:1.tim ·definţţia unei
funcţij. cu variatia _mărginită. · · · · : · · ' ··· ·
. ~ D e :f' f n i,ţ' i a 1. N urn,im diviziune a .segmentului [ bf o -'111111.tZţime a,
finitlţ de 1funqte · . . .
8 = (-ro, -ri, •.. , -rn} ·c [a, ..b],
, a=·-ro<-r1< .-:.:<'t',.=b.
M ulţimed t'ltturo1· divizfo,n,ilor 3 o notăm ·~- - 1
•

/ ·.,•' ...
. . . 1
·•. ir. • •.. __ ,. __ __,.,...""" ; •
 ,.,,
\

. ,.,,. -- '

. :.. )~'-.'1·'
... ' --. --.;-- ~-- ' -·- -
f ', ! -. . . ,,· . ' ' ·. ' - .j

,· . )i'wncţia ·, ,definîtii, pe [a, ·cu vaun·i :în· K. este.-s'u,

b] şi variaţitk·'!fl4r.gi,--:. '· ·. ·:,,,: ...
\•
nit4 dacă .' , · . .· • ·· ·· . ·· -:. · ·-
• . ,• . , 1t ' . ; • . \ , . l ,. : •

_1, · • su'.p -~-: I (f(Ţ,)·:._-~ ('T,~1 ...} I < + oo.

_.( 'a EA ,_ , •
1
. . - -1
,'· '•:'
•. .,- , " •• , , • • . , 1 I ' , ', •~~ !1 .,

(, __
·. , .- -De ~semenea, maf avem: nevoi~ d.e.:.' ·_ , · , .
., Pro p o z· i fi a ·1. Or'ice funcţie JCOntin.ud x (t) definită pe segmentul,
[a,. b] _1 Ş:i .cu ,1Jtţl01-i .,Î'fl,_ syaţi,ul Ba11,aoh .B -este ufiifo1·m continuă:, ,adi,că pţmttu
\ onhe 'e > 1
o: eanstă' "I)(~)', astfel în.cit .·: ·: .- ·, ' ' .. . .. .· ! • .

'.·. ·'i
, '

lt'-~t"I < "tJ .; . t', t"E [a, b],

- 'implică :I'.
' •. -- -· . . ·,·,
~-. .. ' . ,.
11-r.c (t') ,_:_ X (t'~). li < E• .

. . .. 'D ~ .fil 'o··Ii s, t r· a i1 e~ . OolisideJtăbtflll!o.ţia, 'l'eal~- °' (t,; t')·:·,d~finită

1 pe
. . pa_tratul ,a~ t ·<. -~? .a, ,1' ~, ~ b? pţ~: eg~ţ~ţei\ 1 4 • . :: _ • , . • · _ ;. ·-: ? ._ ·
· . , ·· · .· . ~ (t, ,t'), · . .li x·(t)i-.~ (t') li- '. · .' ,
.. -. _ : Ace~stă fuil~ţi~ este continuă ;·e \p~t~a~ul' de definiţie, deci -~i ~unifo~
_--:~, : euntim1;.~Atunci, e > '0-fi~q dat_,,există "IJ.(e) astfel ca . ,', :··
\ ~-. .., • . ' . •'. . •' i : ..
, I t' ~-t' I < "tJ ; , ţ;. t' e (a, b),
'. ~~~"· •r • , • ! • ( ! ': • • • • ~ . . •I -
.. , '
_ I oe: (t', t") - ~ (t, t") ·I < ~,: i..
. ori car~ ~- fi t" E·[a,. b]. In particul~~, ,- '_ '
-.. -
I fosă
- _ ,. . . I (X (t', .t) -,·°' (t,~ t) I
, , • ..
< e.'' ':, ,,_,--

' . ., ;
(X (t, t) : : •u, (O (t) ~ Id) (t) 11:. : o,
·-deci·
· ; 11 x fo - x (t'} ·li. .· 1~ (t," t') ,I _< _e:

ŞÎ _p1·opozi_ţia este_· ~emons~~ă.

2. ,Trec~m· acum la definiţiei µitegr8}lei .. · . .. _ ·. .-' t
· . · T•e o'r-.e mă.· Fie a, (t) .o f"!f!1,cţie con#nuă, definită pe .segmentul [a; b].
·" :' şi ~u valori. în spaţiul Banach B şi <p (t). o f1.1,rwţ.ie..cu variaţia mărginită,- defi~ ·
_, · . nita pe [a,. b] şi cu valori- în corpul scala1·ilm· :,r.. .A.tuinci ew!,stă un element ·
cu
.-~·-/ :,· :re .B,.. următo.arerţ- prQpriţt'ate : . _ . . .
-··; '. · · ·. pe1~tr~1,·,01·ice· e ?":·o. eanst4 "'l ~ i); a:stfel. î~ett
- llcl - ~ :x (ti) [ q, ( 'T,) """'"""": cp (-i-i ....1) J li ·< s:, · ✓ '

' . . f-1 . . .- . ! , ·, • ' ' ' --.

, , I . . . . . , - . .
.. -:-- orica1·e a1· fi divi,ziu1iea 3 ~ f To, ·-r1 ; ••• , "t' ,J e 11 _supusă la conâ·iţia '
··
.. ' ' ' .. .
._ sup ·I 'Ti __:. Ti-1 I < "'l
'

·
. '. : .
I ~i~-'n . - .. ( I•
) ' ,. ' • I

.fi oricare ar fi. punctul t, E [Ţ,, ,'Ti""\"1 ]. . .- ·

·, . Demon st, ~-aţi e.. Vo~ ~tr~bujnţa noţaţiiJe .- ...... ~

. ·• N .( 8)· = .-sµp f "t'i ~ 1ti-1 I ;

1,-.

. . . . :. '1.<,.~n ; ·. ·. - .. '.

. ..
• :.,,~ ţ,. / .'

-·
 \.1 <.. • l

. .. . . ~ ,
128 ~UL D~~ INll'.EGR.AL lN SPATH B4,NAOH
. . .
pentru. .a- ~- {To, . Ti, ~
• •, Tn}, · · . - .
I n
"8 (3) = ~ ~-(~) [cp (T,)- cp.(/t'i-1)]
"'"1
şi

M = sup_ li Ş ( 3) li •
8Eâ. , .

O iJf!it, .. există µ. .(.a:) ~$ţf~l îµcit.';max. {N_.( 8'), N: {3~')) ..(:.

< .lL. ·a)ce:> Pentru:.~.;~
.,
implică, · · ·. - · "°h.'f·•··~---- ... - , . ·. , · ~, · · · - - ,.·,· ···
, \
n m
ll ,,~~
~m.(t,) [cp{T~)- ~(~-d--:- ~ ro.(si) [cp.(~;')~cp('t';_t)lll <-.e:,
· . i.,,1 ·
I , ~I . I · li ,, ~I

unde . 8' =. t 't'o' T1 ' ••.. ; 't',a } ' 3'' = {To' T1 ' '
• ·~ • ' 'tm }':
,..,,.,,..
. într-adevăr,. este . slilicient să. luăm µ. ·( e:),. astfel incit · '·
I • \

1 t - t~ I ,<: 4µ. ( e:)

să, implice
li m.(t) _:_ ro (t') li~ _e_
M
•

. Pentru a dovedi aceasta, ·considerăm diviziunea = 3' v 3" formată

,cu toate punctele mulţimii . •. . · • I

{ 1'o, -r~, •••_, ~ } V. { ,r'~, _;;, ... , -r~ }

şi puncte

-
1
· Avem
n · m 1· ·
li ~ -~ (t,) [cp (~)- cp (-r;_t).- t· ro (s,) [cp.(.-r;) -~ cp (t-';_1)lll 1
, i=-1 I ' ·, i- 1 • • • •
' \
. ·1

,m
- ~ m (s,) ~,, ,, [cp (a1) - <p (a;_i) ]li=·
i-l [a;, a;-11 C c-r, • Ti--1)
I· 1
~ ro (t,)
= 11 f-1 [cp (a;)'--~ (a;-1)] - ~ x (s1) [<p (a1) - · rp (a;-1) lll,
. ' .
. 1=1
'-..._
, .

unde am notat

şi
pentru
,;
[a1, a,-d C [~' ~-11'
„ I> li

pentru [a,, a;-1] C [ 'tk , 't'k-d •

,. . .
•'.I
 ·,•,;'

, INTEGRALA RIEMANN·STIELTJES .t2ţ}

Să observăm că

deci
I t1 - s1 I ~ 4µ.
Atunci
I

li~ [x (t1) ___; :c (s1)] [cp (ai)- cp (a;-1)] 11

-i=l
<
l
-< i-1
I; li x (t1) - x (s,) li · I cp (a;) - cp (cr;-1) I<

şi afirmaţia noastră este dove4,ită.

b) . Consjderăm. acum un de ,ir diviziuni
J~ } d ~ J l
l Oi, 1~p < ac ' Uil 0 Os, = l
(J>)
'to ,
(f)J (J)I
't't ' • • • 1 'Tn IP) r
şi
lim N ( 8,,)· ~ O.
P➔ ac
Dacă notăm
n(J>)

~ :c (tt')[cp (-rt') -
s'I) = ,~1 cp (•tl.'i)J,
unde·
t,v,
i .
e[ (J))
't'~ ,
<v,
't'i-1 ,
1 (1,· = 1 , • • •, n, (p) ),
·, I există p 0 (µ), astfel că p', p" :;;►-. ,p 0 jmplică

li Bv, - Bv" li < e.

Urmează. de aici că şirul (inclus ~ B),
{ S0, Su ... , S'/), . .'. )
este un şir Cauchy, deci tinde către un element ;;JEB, cmd p ~ oo.
o) Elementul
;,· = lim S,,,

satisface condiţiile teoremei.

Fie e > O şi µ (e/2 ) deteqninat ca la punctul a). Da.că . luăm divi-
ziunea

, . cu N ( 8) <· µ ( e/2) şi numărul p astfel încît

N (8v) < µ (e/2),
de unde deducem

9. Spaţii vectoriale nom1ate

 130 CALCULUL DIFERBNŢIAL 81 INTEGRAL lN SPATII BANAOH

avem
n
~ a; (t,)
11::r- i-=1 [cp (-r,) _.: <p ('T,-1)] li~
n
~ ~ w (t,) [ cp (-r,) -.- ~ (-r,-1) lll <
li /1 - B» li + li B» - i-1 ·

~~
2
+ ~2 = E.

Deci
n
l\ /J - ~ $ (t,) [<p (-r,)-<p ('t",-1)] li ~ E
,-1 '
dacă :ri (&), unde "I} (e:) = µ (e:/2).
·N ( 8) ~

Teorema est.e astfel comple~ demonstrată.

O b s e r v a ţ i e. Este evident că elem~mtul :/ esto unic determinat.
D e f f n i ţ i a 2. Elementul :, dat de teorema 1 se numeşte integrala
Riemann-Btieltjes a funcţiei ro în raport cu cp pe segmentul [a, b] şi se notează
~

. .1 =~ a, (t) dq, (t).

a

Se mai întrebuinţează şi notaţ~le

b

:, = ~ a, (t) dq, (t) = ~ a, dq, = ~ a, dq,.

(a.b] (a. b) a

Următoarea propoziţie a fost demonstrată în'. cursul teoremei 1, însă

o prezentăm şi separat din cauza importanţei saJe. ,
Propoziţia 2. Considerăm un şir qarecare de diviziuni { .8»J C Â,
astfel î1wît •
lim N (8p) = O•.
n➔ co
Atunci

3. Proprietăţile integralei Riemann-Stieltjes.

P r o p o z i ţ i a 3. Dacă T este o aplicaţie liniară continuă a spaţiulu-i
Banack B în spaţiul Banack B', atunci

~ T (ro) dq,= T ( ~ a, dq,) ·

[a, b] [a. bl

Dom o ns t raţie. Mai intîi, X (a;) (t) este o funcţie continuă defi-
nitu, pe [a, b] şi cu valori în B' prin egalitatea
T (a;) (t) = T (w (t)),
 ' ~. ~- +

131

.deci ~tegraia din -stînga există. După propoziţia, 2,

•i,
. I,

~. T (a,) dcp =,1~ T (w (tl°')) [ cp (-.l"') _:_ cp (-.t,)J -:

[a,b]
_n(J>),

= lim T (
i> ➔ ao
~ m (t?>) [cp (-rf>)- cp (-r1'i)])
i=l
=
= T (lim ~ m (t?>) [ cp ( -r~11>) - cp (-ri~1)]) =
i> ➔ 00

= T (~mdcp)
[~b]

P r o p o z i ţ i a, 4. Dacă f E B * (f este funcţională liniară continuă

definită pe .B), atunci

{ ~ a, d cp, f )-: ~ (ro, /) dcp. ,.

(a,b] (a,b]

D e m o n s t r â ţ i e. Rezultă din propoziţia, 3, luînd ca- spaţiu B'

' corpul K al scalarilor şi ca ope;raţie T funcţiona,Ja, /. Am notat
(m, f> = f (m).
·Pr opozi ţi a, 5. Dacă notăm

n
V ( q>) -~ SUJ) ~ [ cp (-r,) - Cf> ( 't:i-1)]
· . · 8 Eâ , ... 1

şi

M (m; [a, b]) = sup li m (t) li,

a~t~b

avem

li ~ a, d <p
(a,b]
li< M (a,; [a, bn. V ( ~).
"-

D e m o n s t r a ţ i e. Ţinind seamă de proppziţia (2)

li= li ~ %(tl"') [
_,,.

.
li ~
a.b
w d 'P w <p. (-.l"') - cp (-.l"I,J] li .

=limll f'm(~P>)
2>➔ 00 t~l .
[cp(-it')--cp(-rl~1)_]· \\<--M(m; [a, b]) • V(cp). 1
14 ·,_t

'.Pro p o :zi ţi a, 6. Dacă m·(t) şi y (t) sînt funcţii continue definite

· pe [ a, b] şi cu valori în spaţiul _B şi «., ~ scalari ( EK) atunci; ·
,I

.~ (,xa, + ~y) ~ <p = IX ~ a, dcp +~ ~ y dcp.

[a,b J [a,b) [a,b] .
 . '

132 CALCULUL
.
Dll!'.&RENŢIAL
.
1:U lN'l'EGRA.I,, 1N SPAŢII BANAOH

\ Demonstraţie. Este suficient să observăm c~

( ~ ·(«•" + M ă,p: f ) = ~ («x HY, f) d,p =

[q,b] . 1;,111

= ot ~ (a;, f) d,p + ~ ~ \:Y, /) d,p =

[a,b] (a,bl

=s= ( ot ~ x d,p, f >+ ( ~ ~ ;Y d,p, f >=

[a,hl [a,b]

= ( ot ~ x d,p + ~ ~ 11 ă,p, f )
[a.bi (a,b]

şi să- ne reamintim că.

(x, /) = (y, /),

pentru orice f E B * implică,

m= :'I-
p ro p o z ·iţi a 7. Dacă fwncţia cp a,rq, derivată cp' continuă pe [a, b ],
atumci

~ x d,p = ~ ,p' (t) x (t) d t.

(a,b] (a,b)

Demonstraţie. Dacă f E B*, avem

( ) x ă,p, I ) = ~ (x, f) d,p _ ~ (x, f) ,p' ă t .

[a,b] · [a,b] [a,b]

- ~ (,p'x, f)ăt = ( ~ (q,'x ăt, /),

(a,b] [a.li)

de unde rezultă afirmaţia propoziţiei. .

f r o p o z i ţ i a 8. Dacă cp şi ~ sînt funcţii C'll variaţia mărginită şi
11._, ~ scalari, atunci ·

~ xd ( a.,p + ~ ,j,) = a. ~ x dq, +~ ~ x d,j,.

~~ ~~ ~~

•
 : I

INTEGRALA R~•STIELTJES -133

De m··o ns t-i· a ţi o. Pentru orice i E B*,

( -~ xd («'f'. + [3,j,), I ) = \ (x, /) d («<p+ [3,j,) =
(a,/,] [a,b]

= rx \ (x, /) dcp
. + ~ .\ (x,f) i/.~ = •
(a,t,J 1,1,l1)

= ( (X\. ;V dcp, I) +( f3 \. X dtl,, >

f =
(a,liJ
-
=( « ~ x d <f> + (3 ~ x d <J,, I ) , ·
[a,b) · .[a,b) ·

,le unde rezultă affrmaţia propoziţiei.

Pro p o_z iţi a 9. Daed şi?-ul {a:n (t)} converge •11,11,ifonn ,•ă.trc fmwţia
1
:r; (t) cînd. -n - oo, a,t1vnci

Jim \ xn dcp =. \' :r; dcp.

ll➔ ac • •
(a,b] (a,b]

Dem on i-; t r a, ţ i e. Notăm

i:;,, = sup li x,';'(t) - m (t) 1!-

1era.bl
Prin ipoteză.

lim En = 0.

Propoziţia. :i ne permite să scriem

:: ) x, dip - \ a• d<p ij = li ~· (x. c-- m) d<p ii¾ ••. V ( <p),

[a,bl · , (o,b) fa.li)

' do unde rlerlueem

; j'i
lim ~ .Xn dcp---;- r' ,(:. dcp ,,li =· o
n➔ ,7) : • • I
(a,11) [t1,b)

Jim . \ . x11 dcp = \ ·:r. rlcp.

tl, 00 •
[a,b]
,
1,,,1,(
'
J• r o J) o z i ţ i a. 10. Daci'l, 1a < c < b, atu,nci

~ ,r 1l9 = \. x dip + .~ x dip. I I

1a,/1} r,,,cl ,,.. ,,(

 134 OALCJUI.UL DIFERENŢIAL ŞI INTEGRAL IN SPAŢII BANAOH

Demonstr~ţie. Pentru orice fEB*, avem

( ~ a; dcp, f ) = ~ (a;, f) dcp = ~ (a;, f) dcp +~ (a;,. f) dcp =

[a,bJ (G,b) [a,c) [C,b]

= <~ a; dcp, ,. ) +( ~ a; .dcp, f ) , ( ~ a; dcp + ~- a; dcp, {)

(a,c] [c,b] [ a,c) [c,b)

ceea, ce demonstrează, propoziţia.

4. Un caz particltlar ~portant al integralei. Riemann~Stieltjes este
integrala Riemann, care corespunde funcţiei' cp (t) = t.
Pentru această, integrală se demonstrează ime~t
,,,, Propoziţia 11. Dacă «·(t) este o aplicaţie a segmentului [a, b]
în el însuşi, avînd derivată «' (t) continuă şi s_triet monotonă pe [a,,b], atu.noi
f" r« (b)

' a; ( « (t)) «' (t) dt -:-- ' a; (t) dt.

· .. a „a:(a)

5. Să considerăm spaţiul Banach f (B) al aplicaţiilor liniare şj con-

tinue T ale spaţiului B în el însuşi, normat prin
li T li = sup li T (ro) 11-
. Uaill~l

În acest caz, dacă t-+ T, este o aplicaţie continuă a Eegmentului [a, b]

in f (B). şi cp o funcţie cu variaţie, mărginită-, se poate defini integrala

U = ~ T, dcp (t).
. [a,b)

Evident UE f (B). Putem prin urmare consi9-era elementul U (a,)

pentru orice a; E B.
Se poate scrie

U (a;) =( ~T, dcp (t)) (a;) •. _

[a;b]

De altă. parte, pentru orice ro E B, t-+ T, (m) este o ~plicaţie .con-

tinuă a segmentului [a, b] în B, întrucit
li Te+,.
, (a:)- Te(ro) li~ li (Te+,. - T,)(m) 11-<: li Tt~h - T li · li a, 11-
Prin urmare se poate defini şi integrala

\
~ T, (a;) dcp (t)
[aJ,1
 , .' - - 1~-.:,•_ ~l • • • r; - ~ - - -~ : -~ . l ... , ,- ,- -. ·. l ~ ~ ·-.-:·::·:::.:(J.:Qţf:
_•·.,
··--- ,, -

, I'

135

cal'e este evident un element din B. Avem

. · . . . n(J>) i [ . ]
T, (a:) d~ (t) = P~00
lim ~ T/P) (a:) . <p ( Tr1)- <p ( 'f~1) =
~ 1 • , ... 1 'i
[a,b]

=( ~ T,dcp (t)) (a:),

[s,bJ
I

dacă ~2> = {ŢW>, Ţt>, ... , T!i"J>} sînt diviziuni convenabil alese.
Deducem imediat egalitatea importantă

. ~ T, (a,) dcp (t) = ( ~ T, dcp (t) ) (a,).

~~ ~M

§ ·a. Funcţii de o variabilă comple_xă cu, valori într-un spaţiu vectorial

normat complex

1n acest paragraf vom considera numai spaţii vectoriale normate

· complexe.
Noţiunea de bază pe care o studiem este aceea de_ funcţie olomorfă.
· 1. În prealabil vom preciza citeva noţiuni din topologia planului com-:
· plex. · • · '
O mulţime .A se numeşte conexă dacă nu poate fi descompusă în două
părţi disjuncte complementare .şi deschise în .A.
O submulţime conexă maximală a un~i mulţimi deschise se numeşte
componentă.
·. D e f i n i ţ i a 1. O m'l{,lţime D se niimeşte domeniu Oauchy dacă ·
Btnt satisfăcute urmi1toarele condiţii: · ·
a) D (}Ste deschisă 1 ;
b) D are un număr finit de componente {D,} 1~i~n astfel ~neît

c) frontiera mulţimii D este formată dintr-un număr finit de curbe

rectificabile tnchise. (O curblt rectificabilă este dată de o funcţie~ (t) continui,
ou variaţia mărginită, definită pe .un segment). ·
• O componentă a unui domeniu Oauchy este un domeniu Oauchy.
l)istingem noţiunea de·do:meniu Oauchy de aceea obişnuită de domeniu,
adică mulţime deschisă conexă. ·
Un domeniu Oauchy nemărginit are o singură componentă nemăr­
ginită, care conţine, evident, exteriorul unui cerc.
136 CALCULUL DIFERENŢIAL ŞI INTEGRAL 1N 8PA.Ţll BANACH

Frontiera unui· domeniu Cauchy mărginit D este formată dintr-o

curbă închisă O, astfel că D se găseşte in partea mărginită a planului, deter- ·
minată de O şi un număr finit de curbe închise {Oa. } incluse în această, parte
mărginită. Evident că două curbe Oa. nu pot avea puncte comune şi nici
.una din ele nu poate fi inclusă în partea mărginită a planului determi- ·
nată de alta.
Din consideraţiile precedente apare clară şi structura unui domeniu
Oauchy cu mai multe · componente.
Notăm frontiera :domeniului Cauchy D prin F(D).
Dacă r este una din curbe]e care compun această frontieră, vom lua
ca sens pozitiv pe, r sensul indus de sensul pozitiv pe frontiera F (D).
2. Considerăm acum funcţii definite în planul complex O şi cu valori
in spaţiul Banach B. În general, noi nu vorbim decit de funcţii JJ.niforme.
Definiţi a 2. Fie x (z) o funcţie definită în planul complex a ,
şi cu valori în spaţiul Banach B. N umi,m aerivata f'u,ncţiei x în punct1d z
elementul (din ·B)

x' (z) = 1~ -,-1 - [ro (z') - a; (z)]

='➔ ,: z - %

(dacd există). .
Pentru derivatele de ordin superior vom folosi numai definiţia clasică-,
succesivă. ·'
Se poate ajunge la noţiunea de funcţie olomorfă plecînd de la condiţia
de derivabilitate.
Preferăm însă o definiţie, care ne ofe~ă de la inc~put posibilitatea de a
mînui uşor funcţiile olomorfe.
Definiţi a 3. Fie m (z) o funcţie definită pe domeniul D din planul
complex O şi cu valori în spaţiul Banach B. Fir,ncţia x (z) se numeşte olo-
morfă în domeniul D, dacă pentru orice funcţională liniară contir_,,uă f E B *,
funcţia cu valori complexe f (m (z)) este olomorfă în D. ·
Vom vedea îndată că funcţiile olomorfe astfel definite au proprietri--
ţile obişnu.ite. ·
în prealabil facem următoarea observaţie asupra funcţiilor olomorfe
eu valori .complexe. ·
· P r o p o z iţi a 1. Pentru orice funcţie <p (z) definită pe 'U/n domeniu
D şi cu valori complexe şi <Yrice domeniu D 0 mărginit şi strict interior hti D
există un numă1· real pozitiv M ( cp ; D 0 )~ astfel că pent'l-11, orice z, z + !X,
z + ~ E D 0 să avem

__l _ (2- [cp (z + c,.;) - cp (z)] ~ ...!:. [<p (z +· ~) - cp {z)]) ~ .M.

I rt-{)
1·

(X {) . •

. D e m o n s t r a ţ i e. Funcţia din partea stîngă a inegalită,ţii prece-

dente se poate pune sub forma .
1 ( cp (t) dl . ,.
2 1t i J (t - z) (l - z - a:) (t - z - ~)
C

O fiind un contur compus dintr-un număr finit de curbe rectificabile în-

ehise, la distanţă pozitivă de D 0 şi de frontiera lui D.
 FUNCl'll DE O VARIABIL.Ă COMPLEXĂ 137 .

întru.cit alegerea acestui ·contur O nu depinde de punctele z, z + .ex.,

z + ~, este evident că integrala este mărginită de un număr care nu depinde_
<lecit de ip şi D 0 •
·Cu ajutorul propoziţiei 1 putem demonstra
T e o r e m a 1. Dacă funcţia x (z) definită ·pe domeniu,l D din plan·ul
complex şi cu valo·ri în spaţiul Banach_ B este olomorfă în D, atunci ea este
continuă şi de-rivabilă în D, unifqrm în raport C'lt z în orice dom,enfo, D 0
mărginit şi strict inte1·ior lui D.
Demo-ns t raţie. Din definiţia olomorfiei pentru funcţia x (z) şi
.clin propoziţia 1 rezultă că, pentru orice funcţională f E B *, avem \
I .f {x1 (z; IX, (3)} I.~ M (f, x; D 0 ),
unde am notat

x,.(z; ex, (3) = a.;~~ {: [x(z + cx)-x(z)]-½ [w(z +13)-w(z)]l,

D 0 satisfă~înd condiţiile. teoremei şi z, z + IX, z + ~ fiind oarecare în D 0 •.

Notaţia M (f, x; D 0 ) înseamnă că M depinde de funcţia x, însă nu de valo-
rile x (z) ale acestei funcţii.
Put~m aplica atunci teorema 3, capitolul IV, paragraful 2, care ne
asigură. că mulţimea { li Xi (z; tX, (3) li} este mărginită:
li x1 (x; rt, (3) li~ .1ll (a;; D 0 ).
Facem acum pe rt să tindă către O.
Deoarece expresia care conţine pe ~ are o limită, d9ducem existenţa
unei funcţii x 1 (z) astfel' încît
11 ,!_ [x (z + tX)-a;(z)] - x 1. (z) 1·1< li IIM (x;
f1. D 0 ),
,, ex I
penJ;ru orice z- şi z + IX în D 0 • Daci x (z) are o derivată uniformi în D 0 •
· 3 .• O aplicaţie importantă a integralei Riemann-Stieltjes, studiată la,
paragraful 2, este· integral~ Ca.uchy, pe care o vom d9fini la fel ca pentru
funcţiile cu valori complexe.
D ·e finiţi a 4. .Fie r o curbă rectificabilă' în planul compleaJ C.
definită de ecuaţia z = z (t), unde z (t) este o funcţie continuă, cu variaţia
mărgţnită, definită pe un segment [a, b]. F'ie m (z) o funcţie continuă ·definitti
pe r şi cu valori în spaţi11,l Banach B. I"!'tegrala ·

\b x (z (t)) dzJ (t)

.a

,e nu,meşte integrala Oauchy a funcţiei x de-a lung 1tl tJ1t·rbei r şi se noteaz<l

\· m (z) dz•
..,r 1

O consecinţă imediată a, definiţiei fu.ncţiilo1· o1omorfe şi a proprie- I '

tăţilor integralei, este următoarea teoremă care generaJizează teorema

clasică a lui Cauchy.
•

·1
' l ' I.

138 OALOULUL DIFERENTIAL 8I INTEGRAL 1N SP.AŢil BANAOH

Te ore ma 2. Dacă ro (z) este o funcţie olomorfă în -domţm.iul n· din

planul complem C, eu valori în spaţiul Banacli · B, atunci. · ·

\ ro (z) dz = O,
.r
pentru orice ci,rbă
simplă, închisă şi rectificabilă inclusă în D fi -astfel r
că partea de planmărginită, determinată ·de să fie inclusă în D. r
Demonstraţie. Prin definiţie, dacă feste o funcţională liniară.
f
continuă, E B*, atunci f (w (z)) este o funcţie olomorfă, în D.
Deci
\ f (ro (z)) dz = o;
.r
pentru oriee f < B*. De aici rezultă

f( ~r ro.(z) dz ) = O,

pentru orice f E B * şi, prin urmare,

\ a: (z) ăz = O•
•r
4. Teoria lui Cauchy se extinde în mare măsură la funcţiile cu valori
vectoriale.
T e o r e m a 3. lf'ie r o curbă rectificabilă în planul complem, a: (-r)
o funcţie continuă definită pt r şi cu valori în spaţiul Banach B şi K (z, -r)
1

o funcţie cu valori complexe, avînd următoarele proprietăţi: _ .

a) e:ristă un domeniu D în planul variabilei z astfel încît K (z, -r) este
olomorfă fo D _pentru orice .-r E r;
b) K (z, -r) este funcţie continuă pe r pentru orice z ED.
1n acest~ condiţii, funcţia ·

y (z) = ~f (z, -r) ro (-r)d-.

e>1te definita pe D, are valorile în B şi este olomorfli, în D.
Dam o ns t r a ţ·i e. Funcţia K(z, -r) a:(-r) fiind continuă în -r pentru
orice z ED, rezultă că integrala este definită, deci funcţia y(z) este bine
definită pe D şi ia valori în spaţiul B.
Dacă f E B *, funcţia cu valori complexe

.· f (y (z) ) = ~r.H; (z, -r)f (ro (-r)) 1h

este olomorfă în D, deci, prin. definiţie, funcţia y(z) este_ olomorfă în D.
Un caz particular este .
Propoziţia 2. Dacă a:(-r) este o funcţie continuă definită.pe curba
r şi· cu valori tn spaţiul Banach B, atunci integrala
( X(T) d-r
Jr T- Z

defineşte o juncJie olom,orfă în fiecare din

. părţile planului determinate de
,
r.
•
 I'.•: --.'--'.·1 '

, I ••
J!'UNOTII DE O VARJABILĂ COMPLEXĂ. . _139.
I .
Acest lucru ne conduce, ca şi în cazul clasic, la, reprezentarea funcţiilor·
olomorfe prin integra.Ia Oauchy. · · ,
·· , Te ore ma 4. -li'ie (1) (z) .o aplicaţie olomorfă a domeniului D tn· spa-- ·
ţiulBanach B şi ro.curbă simplă, închisă şi rectificabilii, iriclusă în D, astfel
ca partea ae plan mărginită ae r sll, fie inclusă vn, D şi astfel oa arg (_-r--z)
să crească cu 21r cîna· -r aes~rie curba r (sens· pozitiv) . .Atunci
• I

. ro<ti) (z) = ~r ' 1

n+l (1) ( -r) d-r, .(n = o, 1, 2, ... ). I
2n i ~r (-c - z) 1

D e m o n s t r a ţi e. Pentru n = O, avem
/(ro(z) j =( f(x(-c)).d-r
Jr (-: - z
oricare ar fi f eB *, deci
f (x(z)) =t{~r ~ ~ z w (-r)1h),
de unde deducem
(1) (z) =
Jrr ~ 't'-Z
(1) (-r) O,Ţ.

Pentru n > O este suficient să mai observăm că

,_d_ f((J)(Z))=f
dz.
[..!!_
d-z
(J)(z)]

oricare a'r fi f EB *. într-adevăr,

.• I
:- {i .[a:(z + «) 1-f [~(z)]} . f {~[iv (z + «)-a:(z)]} /

şi oind ex-+ O obţinem ega-:'itatea nr astră.

. T e o r e m a 5. Dacă funcţia (J)(Z) ·cu valori ·în spaţiul B este olomorfă
în cercul I z~z0 I < r şi li (J)(z) li~ M tn· acest cerc, atunci funcţia (J)(z)
s~ p~ate aezvo~ta tn serie Taylor - · · ·

(1) (z) = f
n ... O
(z - zo)"'
n!
a:<n> (zo)-,

per,,tru I z--z0 I < r. ,'

D e µi o n,s t r a ţie. însemnăm prin r un cerc de rază · r1 < r,
I z ---- z0 I < r1 • Atunci, aplicînd ţeorema precedentă, avem
,
· {1)
n ( Zo ) - I ~ . -:c-
_ -n - (z)_ d-z
-,,,
2 ~ i r (~-.zo)"+l

"'de unde deduc~m- majorările· ,I

. JI ro" (Zo) li ~ ~ l ~
 \ •,

,,

1-10 CALCULUL DlFERENl'lAJ. t;C IN'rI~HRAL IN SPÂ'.rll BANAOll

Rezultă că seria
f
n-o n I
(z-zo)" :,v<n> (zo)

este absolut convergentă, deci şi (tare) convergentă în cercul I z--z0 I < r. ,

De altă parte, pentru orice f E B*, avem
d11,
j (x<n> (z)) = ---/
d:11.
(m(z)),

cleci pentru orice / E B *, seria

. I

f( f
n-o
<= - -=ot ;,,,>_ (zo)
n!
)= f
n-o
(z-zo)n f (ai"> (zo))
ni

converge către /(x(z)), în cercul consid'3rat . .A.ceasta-înseamnă că, seria lui

Taylor converge slab către x(z). D~oarece ea converge :în~ă ··şi ·tare către o
limită, această limită coincide cu a:(z) şi teorem:1 este <hm')nstrată.
Analog se demonstrează şi teorema următoare asupra dezvoltării în
serie Laurent.
Te ore ma 6. Dacă fum,cţia a:(z) este olomarfă în coroana oiroulară•
. o < r1 < I z-z~ l < r 2 < oo ·
atn·,·wi este valabilă dezvolta1·ea
,:i:i

X (z) = ~ (Z-Zo)" (ln,

-x:

unele
a. = -1- \ ----x'"'
1 (z) dz.
n 2 '7t' i • I' (: - Zo)'t .

r fiind un cerc I z-z0 I = r, ·r1 < 1· < r2.

Cu ajutorul dezvoltării în serie Taylor se demonstrează, la fel ca în
ea.zul funcţiilor cu valori complexe.
Te ore ma 7. Daoli, funoţiile m(z) şi y(z) sînt olomorfe în domeniul
.D şi coincid pe_un şfr de punote { z,.} C D, con've-rgent către u_n punct z E D'.
,itu:nci iiJ(z) =·y(z) pe tot domeniul D. · ·

§ 4. lliforenţiulu G-.îf.eaux

în acest paragraf şi în următoarele vom expune bazele calculului di-

ftmmţial pentru funcţii definite într-un spaţiu Banach B şi avînd valorile
în alt spaţiu Banach B'. De obicei astfel d3 fuµcţii se num9sc operaţii.
In general vom considera că, spaţiile B şi B' au scalarii în corpul K
~i vom atrag-eatenţia cînd vafi v;orba în specia.I de spaţii reale sau complexe.
1. Noţiunea, ele diferenţială se introduce în spaţiile Banach în două.
moduri. Vom defini mai întîi diferenţiala Gâteaux, care corespunde noţiunii
de variaţie din calculul variaţional.
D e f i n i -ţ i a, 1. llie T o opemţie def'in-it<l înf.r· <> vecinH,tate V a
. J>'ll-'n.ct1tl'lt-'i x E B ~i- c,u. 'I.Ja.lor,: în-, .B'.
 •I
,, I -

. 141

Dacă pentru . orice h EB emistă linif,ta

. 1 '
8T(a:; h) = lim
t➔O
-
i
[T(x
.
+ th)- T(a:)], (1)
t EB .

.<ţpu.nem că operaţia T este diferenţiabilă Gâteaux în, punctul x.

· .A. plicaţia
h. ..... 8 (a:; l,,) (2)
se n'ttmeşte diferenţiala Gâteaua: a• operaţiei T în punchd x.
Observăm că djferenţiala Gâteau:x, în punctul ro nu este un element, ...
· din'B'··cf o opera1Jie>'d.efinită· pe B şi cu valori in B'.
Următoarele propoziţii sînt imediate.
P r o p o-~ i ţ i a 1. Diferenţiala Gdtea1ux a 'ltnei operaţii în punctul x
e.~te operaţie · omogenii, în h. ·
Demonstraţie. Dacă in (1) .punem ah în loc de h, vom avea

8T (a:; al,,) =Jim_!_ [T(x

t➔O t
+ tah) ~· T (:n)] =
tEK

=lim~,[T(ro
-r ➔ O 't'
+ -rh)- :l1(ro)],
'
TEK

unde -r = at, deci

8T(a: ;ah) = a Iim [T (ro
T➔O
+ -rh)-T (x)] = a8 T(x; h).
T EB
Din plopoziţia 1 rezultă că este sufiei<;nt ca limita (1) să existe pentru
orice element h E B cu li h li = 1.·
P r o p o z iţi a 2. Dacă operaţia Teste di/ e1·enţiabilă Gâteaua: Î1ţ, punctul
x, atunci ea este continui}, în a; pe orice varietate liniară afină cu o dimensiu.ne
(Teală sau complexă, după cum spaţiul B este ·real sau complex).
D e m o n s t r a ţ i e. O varietate -liniară afină cu o dimf\nsiune. care
conţine punctul a; este formată din punctele de forma fC th cu h fix şi t EK. +
Existenţa diferenţiale! Gâteaux în punctul a; implică existenţa· derivatei
în :vunctul t = O pentru funcţia de t T (a: + th), deci şi continuitatea acestei
funcţii. ' , '4 ·
P· r o p o z i ţ i a 3. Oplraţiile linia'l'e L clefi11ite pe B şi m,, vafori în.
B' a.u diferenţiali!, Gdteauţe în orice punct x E B.
D e m o n s t r a ţ i e. Dacă L este operaţie liniară,
. _;_ [L (a:
l . .
+ th)-L (x)] _:_ - 1l [L (x) + tL (h)- .L {x)] ~ L (h),
deei
. 8L (a; ; h) ~ L (h). (3)
. Pro poziţia 4. Fie To opemţie def-inită în vecinătatea p11"nctu,l,11i
o operaţie linia-'ră şi continui/, definită pe B' !J·i
x E B şi cu valori în B' şi L
cu valori în B".. · ' ·
,.1·

l '

142 .· C~UL DIFERENŢIAL _81 INTJŞGRÂL IN SPATII 'BANAOH

I .
Dacă operaţia T eBte il,iferenţiabilă Gdteaua: în punctul _a:, atunci şi
operaţia LT este diferenţiabilă Gdteau[J) în p_unotul a) :
şi

1>LT (a: ;h) = L ( 8T (~; h) ) (4)

D e m o n s t r a ţ i e. Datorită liniarităţii operaţiei L,

t [LT(a:
_!_, + th)-LT (ro)] = L { _!__
t [ T (a: + th)-, T (ro)] }

de unde, ţinînd seama şi de continuitâtea operaţiei L, rezultă,

lim ~ [L T (a:+ th)-LT($)] ='

t➔ O t
tEK

. L { lim _!__ [T (ro

t➔O t
+ th)- T (ro)] j = L ( 8.T($; h)°).
tEK

2. în legătură cu diferenţiala se poate introduce şi noţiunea d9 deri-

vată. _
D e f i ni ţ i a 2. Notăm,
· '8 T (a:; h) = T~ (h) ~:.
_Pentru ro variabil, dacă T: sînt operaţii liniare şi c~nt~nue, aplicaţia
a; -+ T:
se numeşte derivata (G,dteaua:) a operaţiei T.
Observăm că valorile derivatei sînt operaţii aparţinînd spaţiului
f (B,B'). · ·
In -cazul funcţionalelor p.erivr,ta este o operaţie definită în B şi ,cu
valori în B* -şi este numită gradient : cp' = grad cp.
3. în acest alineat şi in restul paragrafului vom considera_numai spaţii
Banach reale. Se pot da diferite extensiuni ale formulei creşterilor finite
(formula lui Lagrange) din calculul diferenţial clasic. Vom extinde ·mai
întii formula lui · Lagrange în cazul funcţionaţelor, d2ci B' = R, corpul
(real)· al scalarilor. ,, 1
.

Te o:,; e ma 1. _· (Formula lui Lagrange pentru funcţionale). Dacă

funcţionalµ, este diferenţiabilăGdteaua: într-o mulţime convexă ACE, a_tuno't
pentru orice ro şi a) + h E A ea:istă un număr 6, O < 8 < 1, astfel -încît
<p (a: + h)-<p($) = 8cp (ro + 6h; h ). - (5)
De ~ o n s t r a ţ i e. Fie
qJ{t) = <p(X + th), t E R. ;
Funcţia qJ este evid9nt continuă pe segmentul [0,1] şi derivabilă ;
derivata ei este
lfJ' (t) = Jim q> (x + th + -rh) - q> (x + th) = 1>cp (a: + t1i; h).
't➔ O 'r ,
 •. )

143

·, ~plicind formula lui Lagrange, clasică, ~oţiei tJ,, obţinem

<p(a: + h)-f(a,) ~ q, (1)- q,(O) = q,'( 8) = 8<p (x + 8h ;h),

o< 6 < 1 şi teorema este demonstra.tă~

în. alineatul următor vom extinde formula lui Lâgrange, într-un·

anumit sens şi pentru operaţii ou valori într-un spaţiu Banaoh oarecare.
Deocamdată utilizăm teorema 1 pentru a dem:mstra .
· Te o r·e ma 2. Fie To ope1·aţie definiUJ, în vecinătatea convexă V a
y,nui punct m0 EB şi du valori în B' (B .şi B' fiind spaţii Banach reale oare-
care). Presupunem că sînt indeplinite următoarele condiţii :
. 1° 8T( a; ; n,) există pentru orice a; EV şi este continuă în punctul m0 pentru
orie h E B. . .
2° 8 T. (x0 ; h) este continuă ·în h = O. A.t'll,nci 8 T (m0 ; h) este operaţie
liniară ti continull, fo h. ,
e
D m o n s t r a ţ i e. Dăm mai întli demonstraţia pentru funcţionale
şi ,apoi I) extindem la operaţii' oarecare cu ajutorul funcţionalelor liniare
şi continue.
Deoarece· 9T (a;0 ; h) este omoţenă în 1i (propoziţia 1) este suficient
să demonstrăm aditivitatea (cap. II,·§_ 1, propoziţia 3).
Fie <p o funcţională care satisface condiţiile teorom'3i, h11 h2 EB elemente
fixe şie:> O. Din definiţia diferenţialei Gâteaux rezultă că există 111 ( e:)> O
astfel că I t I < 'YJi implică ·

I3,p,("-'o; h,_)-+ ['I' (a, + th,_)- 'I' (w I< f ,

0 0)]

De stltă parte există 11 2 > Ocu proprietatea urmltoare : d1că I t I < f/ 2 •

atunci m0 + thi E V şi a;0 + thi + th 2 EV. .
, Pre13upunem că sînt îndeplinite ultimele relatii şi aplicăm formula
lui La,w.ange : · '

1
=. I-'-- I 8cp (m 0 + th 2 + 81th1 ;th 1 )- 8cp (m0 + 6"th1 ; thi) I =
tI

.. 1 8q>(Xo + th2 + 61thi; hi) - a,

(a;o + 82 thi; h1). I ~

~ I 8q> (x0 + th + 8 thi; hi)- 8q> (~~ ;hi) I + I 8q> (fro+

2 1

+ 62thi;h1 ) - 8cp (a: 0 ; h 1 ) I~

144 CALCULUL DIFERENŢIAL ŞI INTEGRAL IN SPAŢII BANACH

însă ocp. (a; ;hi.), pentru 1i1 fix, este funcţie continuă în punctul a:0 , deci
pentru '.") 2 suficient de mic,

ele unde
1 · e
- I cp
!tI
(a;0 + thi. + th + cp (x 2) 0) - cp (x0 + th 2)- cp (x 0 + thi.) I < -1 ·
Dacă luăm 'Y) _, = min ( TJu 11 2 ) şi It I < "l, obţ;inem
I 8cp (a:o; hi + h2) - ocp {Xo; h1)- ocp (a:o; h2) I ~.

< I 3'fi (a>o i h1 + ,,.)-: +[ 'fi ( /1)0 + th,_ + th.)-q, (mol] I+

+j'aq,(m.; /11 )-+ [q,(m0 + th,)-q,(mo)ll +

+I 3q,(m0 ; h2 )-+[q, (m0 + th 9 )-q,(a>o)]! +

1
'
+- I cp{a:0 + th + th + <p (Xo)- <p {a:o + th,_)- cp (wo + th2)
t
1 2) I•
Deoa.rece e este arb;trar,
o~ (a:0 ; 71; + h2 ) - ocp (x0 ; h1 ) - ocp (.v0 ; h2 ) = O

~i ·aditivitatea funcţfonalei ocp este demonstrată.

Fie- acum T operaţia din enunţul teoremei şi / o funcţională linia.rfr
şi continuă definită pe B' (IE B'*).
Funcţionala cp = fT~ definită pe aceeaşi mulţime ca şi T, satisface
condiţiile teoremei {propoziţia 4), deci putem aplica rez1,1ltatul obţinut
în prima parte a. demonstraţiei : ·
ocp{Xo; h1 + h2) = ocp (a:o,; h1) + ocp (Xo; h2).
Această egalitate. ~ste însă echivalentă cu
o
f [ T ( a:0 ; h1 +h 2 )] = o
f [ T {X 0 h,_)] + f [ oT (
; W0 ; h2 )] =
= f[oT {x0 ; hi) + oT {a:o; h2)].
Ultimele egalităţi fiind adevăra.te pentru oriee f E B' *, 1·ezultă

oT (Xo; 111 + h2) = oT (a:o; hi) + oT (Xo; h2).

Teorema este astfel complet demonstrată.
4. Formula lui Lagrange se poate generaliza pentru operaţii eu valori
într-un spaţiu de funcţionale. .
Te ore ma 3: Fie To operaţie definită în vecinătatea l'lti xEB şi cu
1;alori într-un spaţiu conjugat B' = B 1 *.
 "145

I -
Presup'ltnem cil, Ţ are. derivata în orice punct· al unei mulţimi convea:e
+
.A 3 x . .A.tumci pentr11.t. 0 rice h2 astfel ca m h2 EA şi orice h1 EB1 emistll, un nu-
1

-mă,r -r, · O < -r < 1, ·care verif-icll, relaţia

( ~1-, T (t1J +h 2) ~ T (X) = ( hi, ¾ + -:hs ( h2) ) . (6)

D em on st r a ţ i e. Notăm

cp(a:,7ii)=(huT(x) , (h1 EB1 ).

Pentru orice ii1 E B 11 funcţionala <p (în {1J) este derivabilă in .A. şf
h • 1 ) _ cp (X + liza, h1) - cp {x, h1)
Ic' (
ocp x, '"1, ,i2 -
}'
rm ~------- -_
t,o· · l

' lim ( h1 , T (x + lila) - T (x) ) ·= ( 8T (X; h2), h1 ).

t➔O t . •

Putem aplica, formula lui Lagrange

. ~(x +h 2 , l½_)- cp (x,.Jii) = 8cp (x -rh 2 , h1 ; h2 ) + =
= (hi, 8T((J) +
-rh 2 ; h2 ) ) , (O <-r < 1),
deei (hHT(x + h 2 )-T(x)) = (_hi, 8T(x +-rh 2;h2 ))
şi teorema este demonstrată. .
Ştim-însă că orice spaţiu Banach este format din funcţionale definite
pe dualul său. Pentru orice spaţiu B' avem B' C(B' *) * de unde rezultă.
următoarea variantă a teoremei 3 : ·
T e o r e m a, 4. Fie· T o operaţie definUă în vecinătatea liti x E B şi
,cu valori în B'. Presitp11.tnem că T are derivată în orice punct al itnei mulţimi
convexe A 3 x. Atu1ţci pentru orice h2 astfel încît {1J + h 2 EA şi orice h1 EB' *
exista wJi numar -r,. O < -r < 1, care vm·ifi<JIJ, relaţia , .
( T ((1) +h 2 ) ...'.__ T ((J)),~) = ( T:+'rhz {h2 ), h1 ): . (7)

5. Condiţillor de integrabilitate totală din analiza clasică le corespunde

în spaţiile
Banach
Te or om a 5. Fie S o operaţie definită într-o vecinll,tate convexli, S'i-
rnetrică V a punctului mo EB, cu valori în f. (B,B') şi satisfăcînd condiţiile
1) Ef»istă diferenţiala Gdteau(J) 8S(a:,h) = S~ (h) linia1·ă şi continuă
în· h, pentru orice a: E V. ' - '
2) Operaţia s:
(hi) (h2 ) este oontin,ull, plana1· în fiecare punct xEV, pentru
orice hi, h1 E B. . ·
ln aceste conc.iţii, pentru ca operaţia S să fie derivata unei -operaţii
T, definită, în B şi cu valori in B', este necesar şi suficient ca operaţia
. biliniară S~ (h1 ) (h 2 ) să- fie simetrică, în h1 şi h 2 ,. adică: ·
s: (71,1) (h 2 ) = s: (h2 ) (h1 ). (8.) ·
D e m o n s t r a ţ i e. Condiţia este necesară. Considerăm mai întîi
ca~ul unei operaţii <I> definită in B şi cu valori în B * (în acest caz B' ~ .R)
şi presupunem că <I> este -gradientul unei fun'cţionale cp, definită în B:

<J> = grad q>.

141. Spatii vectoTiale normate

1·
. I

146 CALCULUL DIFERENŢIAI,;81 INTEGRAL IN SPATII BANAOH

. Dacă, fixă,m elementele. hi ş_i h2 EB, există, două numere reale- a, b.

astfel înoîţ (1) + ahi EV, (1) +
bh 2 EV.
Vecinătatea V fiind presupusă convexă, şi simetrică, pentru orice ex
şi ~ satisfăoînd inegalităţile I ex I < r
a, ~ -1 ,<· b a veni de asemenea
(1) + r1.7ti E V, m + ~ h2 E V ..
Oonsiderăm expresia

 = <p ((1) + ahi_ + bh 2) - <p ((1) + a7ti)- <p ((1) + _bh 2 ) + <p (m).
Folosind functiile
, .
~1 ((1)) + ahi_)- cp ((1)),
= <p(m
~2 ((1)) = cp ((1) + bh2) - <p (m),

expresia  se~ poate scrie

Â. = ~1 (ro + bh2 ) - ~ 1 (ro) = ~2 (ro + aht)- ~2 (ro).
Ultimelor două diferenţe le putem aplica formula lui Lagrange şi obţinem

 = 8~1 ((1) + -r1bh2 ; bh2 ) = 8~ 2 (ro + -r2ahi ;ah1 ), (O < -ru-r'! < 1 ).
Însă
8~1((1) + -r1 bh2 ; bh2 ) =
= 8<p (ro + -r1 bh2 + aht; bh2) - 8 <p(ro + -r1bh2 ; bh2 ) =
= ( bh2,<I> ((1) + -r{bh2 +a~)),- ( bh 2 , <I> (ro + -r1bh2)) =
= b ( h2 , <1>((1) + -r1 bh2 + ahi)-<I> ((1) + -r1bh2 ) ) .
Aplioind ultimei. expresii relaţia (6),
 = b ( h2 , 8<1> (x +. -rlbh2 + -r3a11ri; aht)) =
= ab ( h 2 , 8<1> \.ro + -r1bh2 + -r3ahi; hi)).
în mod analog se obţine
 = ab ( hu 8<1> ( x + -r ahi + -r bh
2 4 2 ; h2 ) •

Datorită continuităţii planare in pun~tul a:, dacă facem pe a şi b să

tind2 către o, obţinem

( h2 , 8<1> (·ro ;hi)) = ( hi, 8<1'> ((1) ;:h2) ) (9)

ceea ce. este echivalent cu (8) în cazul operaţiei. ·
Să considerăm acum cazul general al unei operaţii S satisfăcînd con-
diţiile teoremei. 1

Fie f o funcţională liniară continuă definită pe B'. Funcţionala f poate

fi compusă cu orice,-element din f (B, B') deci şi cu orice operator definit.
în B şi cu valori în f (B,B'). ·
Operaţia <I>= f B este definită în B, are valori în B * şi satisface condiţiile
teoremei, deci, potrivit primei pkţi a demonstraţiei, verifică relaţia- (9),
care este echivalentă cu
( S'~ (71ri) (h2), I ) = ( S'z (h2) (71ri),/) •
 •'1,,-t

147
' ! . I' / '
•, , Ultima
~ • • !
relaţie
' '
fiind '.
adevărată ·pentru ori.o~ f -~ B' *, rezultă .' ·
• •

\ ·,
·11~ (h,_) (h~) = B~ (h2) (h,_)
.Am demonstrat astfel necesitatea acestei condiţii. Vom demonstra
acum că e9' este şi suficientă.
Fie
1
1
T (w) = T (x0 ) +\ 8 (;
0 + t (x-·a: 0 )). (a:-.x0 ) dt,
. •o
unde T (m0) este element arbjtrar din B'.
Integrala există penţru.. că .B este
.
funcţie
/
continuă de t. Vom arăta că
I ·j
--~ = B(x).
Pentru x E V + hEV avem şi x

T (x + h)-T(x) =

= ~:{8(11)0 + t(m + 7i-m0 ) i<m ~ ~-m0 )-8(m0 . + t(m-m0 )) (m-m )}di 0 .,

'', . '
·\

= \~ B ( x 0
~o
+ t (aJ-X +. th) (h) d t + . 0)

1
+~
„o
[B ( x0 +t (a; + h ~ x0) ) - 8 (X 0 +t (X-X0) ) ] ( a; - X 0) dt.

IDti~ inte~ală este _egală cu •,•, I t

.\1 ~' -a. (B ( x

.,o
ăt
o fi:;
0 + t (a; - x0 ) + sh.) ) ( x - ' x0 ) ds =

+ t (x ~ x0 ) + sh; h)] (x -
1
= \ dt{ •[8 8 (x 0 x 0 )'ds ..
•o ~ o . '

rl
. - , ds [8 B (x0
~l .
+ t (x- x , + sh; 0) a;_:_ a:0 )] (h) dt =
. .. o o .
1
· · \
•o
[S (x 0 + (x - .v0 ) + sh). ~ 8 (a: + s (x -x~) + sh)] (h) d8, 0 ...
deci

T (x + h) -
.
T (x)
.
= r.
o
S (w + .sh) (h) ds~
De· aici

T (a:+;- T (a:) =➔ ~: S (m + sth) (th) ds =

· = ~ ~ (af + stli)
1

(h) d8
.o
 148 ·CALCULUI.. DIFERENŢIAL ŞI m:i'EG.RAL IN SPATll BANACH

şi

lim T{~ + th> - T(x) = lim [1 S (x + sth) (h) d,'l =

t➔O l t➔ O )o
1

•
= ~ [lim S
•o t➔O
(x + sth) (h)l, ds = S (x) (h)

deci oper~ţia S este derivata operaţiei T. .

Teorema este astfel complet demonstrată.

§ 5. Diferenţiala Frechet

Proprietă.ţile diferenţialei Gâteaux nu sint suficiente pentru a,plicaţiile

noţiunii de diferenţială. Vcm da în acest paragraf o nouă definiţie a di-
ferenţialei datorită lui Jfrechet şi vom stabili condiţii în care diferenţiala
Gâteaux este şi diferenţială Frechet.
1. Fie B, B' două spaţii Banach cu scalari in corpul K şi o
operaţie T -definită in vecinătatea punctului x E B şi cu valori în B'. '
' Defini ţ i.e. Dacă există' o operaţie liniară şi continuă în h (h E B),
dT (x; h), ca1·e satisface condiţia

Jim
\lhl!+o
1
- -
llh li
li T (x + h) --r Ţ (x) ~ d T (x; h) li
,
= O, (1)

spunem că operaţia Teste dif m·enţiabilă Frechet în p1mctul x şi numim, dife-

renţială F1·echet a operaţiei T în punctul x aplicaţia h-+ d T (m; h) a lui
B în B'. .
Proprietăţile diferenţialei Gâteaux se păstrează şi pentru diferen-
ţiala ]Ţechet datorită lll'mătoarei teoreme :
T e o r e m a 1. Dacă operaţia Teste dif erenţiabilă Frechet în punctul
x,. atunci ea are şi diferenţiala Gâteaux în acest punct şi ·
~ T (x; h) = d T (x; h).
D e m o n s t r a t, i. e. Fie
w( m; th) = Ţ (x + th) - T ( x) - d T ( x ; th).
Condiţia (1) rie dă,
lim li 6) ( x ; lh) li . = O.
llthll ➔ O li th li
· Dacă fixăm elementul h şi facem pe t să tindă către O, putem înlocui
numitorul cu t şi .obţinem . .
lim li oo (x; th) li· = O,
t➔ o Il 1

- adică

lim _!_ li T ( x +th) - T (x) -- d 'l' ( x ; th) li = O

t➔ o I li
 \
'\'
.. '··_,
\.
·I

DIFERENTL1LA FR~ORE:r - 149:

ceea ce. este echivalent cu

l

l➔O
1
lim- [T (x
l
+ th) -· T (x)] = _dT (x-; /l.) 7 (2)

_ peri.t~ .că dT (x; th,) == tdT (:x; h). Rslaţia (2) ne arată că există
diferenţiala Gâteaux .a. o~eraţiei T î1;1 punctul x şi este egală cu diferen- ,,
I

ţiala Frechet. -
2. Următoarele teoreme ne arată că. diferenţiala Frechet a,re şi pro-
prietăţi care nu sînt valabile pentru. diferenţiala Gâteaux. I .
T ,e o r e m a 2; Dacă operaţia T are diferenţială J!'rechet în p11,nctul x,.
atunci ea este contiriuă în acest pitnct.
Demon R t r aţi' e. Din condiţia (1) deducem
'· ' /

T (x + h) --T (x) = dT (x; h) + (t) (x; h),

unde '
lim li Cs> (x; h) li = O.
''h;!-+,O li h li I

De altă, PJl,rte, deoarece dŢ 1(x; h) este operaţi,e liniară, şi continuă,,,

există, un numă.r J.lf > O, astfel ca.
li dT (x; h) li < M li h li .
Este evident atunci că pentru h -+ O avem
lim T (x. + h) = T (x),
li ➔ O ·'
deci operaţia T este continuă in pµnctul x. . I·
T e o r e m a 3. Fie B, B', B" trei spaţii Banach. Presupunem
că operaţia T este definită într-o vecinătate a punctitlui x E B şi are valori
î~ B'., iar operaţia S este definită într-o vecinătate a punat'ltlui '!J = T (x) E B'
şi are valori în B". Dacă T este dif erenţiabilă F1·echet în punctul (1) şi S
este diferenţiabilă F'recliet în punctul y, atitnci operaţia compusă R = ST
este diftrrenţiabilă F'rechet în punctul x şi
R: (h) = S~ ( T: (h) ) .
D 'e m o n s t r a ţi e. Fie
K = T (x + h) - p·(x).
Deoarece operaţia T este diferenţiabilă. FrPehot. în punctul (1) 7 1 este
valabilă relaţ~a

{3')
unde.
li Cs> (x; h)II
lim =0.
llh ~-+ o 11h11

Operaţia .Tai (h) fiind liniară ş; cont1 nuă in k, există un numă,r M > O
astfel inuit · I

li T: (h) li < M li h li •
~ ,,

'150 · CALCULUL DIFERBNŢI.AL ŞI INTEGRAL 1N SPAŢII BANAqH

Deducem inegaţitatea ·
,.
li K li< M li h li + 11(1) (ro ;-h) li
. de unde rezultă că, pentru · li h li suficient de 1:IDC, raportul .,Jl.9 este
li hll
măa-ginit.
Să considerăm acum diferenţa

R (ro + h) - R (ro) - s: (T: ( h} ). (4)

Mai întîi
R ( ro + h) - R (ro) = B ( T (a; + h) ). ~- B ( T (ro) =
....:. B (y + ~} - B (y} = B~ (k) ,+ .Q fa;; k)
de unde rezultă că diferenţa (4) este egală .cu

B~ (k}-B~ (T:(h) ) + O(y; k) =

= B~ (k - T: (h) ) + Q (y; 7c).
Însă
K - T: (h) = T (ro+ h)- T (a:}- T: (h} = 6) (a;; h)
deci diferenţa (4) devine
n (y ; K) + B~ ((,) (ro ; .h} ).
Norma acestei expresii impă;rţită la li h li se poate s·crie
11 n cu; k) + s: (<i> <x; h) 11
-
11h11

= li
.
O (g; k)
11h11
+ B'_ ( 11 '
<i> (x; h) )
h
li ~~ 11011h11k)ll + li
(y; , ( <i>
811 (x: h) ) li ·
Pentru li kil_., O,_primul terţnen al uJtimei sume tinde către o, deoarece
se poate pune sub forma
IJ O (Y ;. k) li . --,
llk li
llk li llh li
unde primul raport tinde către O, iar al doilea rămîne mărginit.
De asemenea este evident că

• li~ li s~ '°1i:/> l = 0

datorită continuităţii operaţiei B~.

Am arătat astfel că
IIR (x + h) -µ (x) - s~ (T: (h) )li
lim - - - - - - ~ - - = o .
:lhlJ ➔·o 11h11
,:.-.,• ', I\

I •• D ~ FBECBET. 151

· · De altă parte operaţia~ {T~ (h)) este-liniară şi continuă în h, deci

, într-adevăr aceasta este diferenţiala Frechet ·a operaţiei R în punctul m.
· 3. $i acest aliniat considerăm numai spaţii reale.· · · _
Definiţia diferenţialei· Fnhhet nu ne ă şi un proce.deu de calcul, însă
calculul ei se poate face, dacă-i cunoaştem exist~ţa prin diferenţiala
Gâteaux, cu care este egală. Oondiţi.ile definiţiei 1 sînt greii de verificat în
practică, ceea ce ne conduce să căutăm criterii pentru ca diferenţiala
· Gâteaux să fie şi diferenţială Frechet.
,Un ~stfel de _criteriu pentru diferenţiabilitatea într-un p~ct ne dă ,
, . T e o r e m a 4. Dacă eaYistă derivata T' {Gâ,teaux) a operaţiei T tntr-o
veoin4tate a' p ulnct i.dui m0 şi este oontinuiJ,· tn ·m0 (faţă de topologia normei din
1 1

f {B, B') ), atunci, operaţia T este diferenţiabilă. Frechet tn punctul m0 •

De m o n s t r a ţi e. Fie
6> (m0 ; h) =
I
T (w0 + h)- T (w 0) - 8 T'(w0 ; h).
· Aplicind diferenţei T (w0 + h)- T (m0 )
relaţia - (7) din par~l
J?recedent obţinem, pentru ,li h .li suficient de mică
(T·(m0 +h)-T. (x0 ), 1"1_) = ( T~ + -rA (h), h 1 ) ,

- .I
ttnde h1 E B'* şi O < Ţ < 1 depinde deh şi·hi• mlocuind .
( eu (w0 ; h), hi)= ( T~+-rh- T~) (h),h 1 ?
de unde obţinem

( eu ( mo ; h ), hi ) I < li T%o + -rh - T~ I[ l\ h li- li h'l 11

':Jau

l<-<a>(Xo;h),hi) >I < li 1[%g+':h - T~o li • li h jj.

li h1 li
Deducem de aici
li eu ( mo ; h) li < sup II T~ + Th - T %o li · 11 h li •
-rE[D.11

însă marginea superioară, din dreapta inegalitrtţil este atinsă; datorită

continuităţii, pentru 't'o fix, deci

'
. li Co ( mo ; h) li < li ·p: 0 +1:1, - T: 0
.
li · li h li, (O < 't' ~ 1) •
'
întrucit pentm h -+ o, tinde că-tre O şi 't'0 h şi operaţfa T: este continuă
• in w0, obţinem ·
li <a> (:to; h li
= o,
llh li
I

deci condiţia (1) din defi:ţ1iţia diferenţiale~ Frechet este verificată. E'videµt
că in I aoest oaz diferenţiala . Gâteaux e~te şi diferenţială, Frechet 1n
.punctul w0 • '
152 C.U,CULUL VU'J-:HEN'fliL ŞI INTEGRAL IN SPA'J:U HANACH

§ 6 .. Diferenţiabilitatea în ~aţiile Ban~ch complexe.

Funcţii analitice
ln acest paragraf, funcţia f este. definită într-un spaţiu Banach com-
P,lex B şi are. valori în alt spaţiu Banach complex B' .
.·t. Introg.ucem mai întti cîteva noţiuni ·speciale d3 topologie.
D e f i ni ·ţ i a 1.. O mulţime D a sp xţiuliii B se numeşte finit deschisă,
dacă intersecţia ei cu otice subspaţiit Banach C'lt un număr finit de dimensiuni ·
B 1 al spaţiul'u,i B este o m1tlţime deschisă în B 1 •
Este clar .că orice mulţime .deschisă- este şi finit deschisă. Reciproca
llll?ă nµ este adevărată_ : există mulţimi finit deschise care nu sînt deschise,
cw;n se :v~d9 din 1;1rmiţtorul exemplu: .
Fie { xn} C Bun şir de elemente.astfel ca: (1) pentru orice n, punctul
xn+1 nu este inclus în subspaţiul cu n dimensiuni generat de x 11 x 2, ••• ,
a:,. (presupunem că. B nu are un număr finit do dimensiuni)~
2) Şirul. { mn} este convergent şi ·
1 .Uf.~!'l,t•: \ ..
lim x,. = x0•
ti ➔ co

Fie .A mulţimea complementară şirului { xn } în B. Este evid9nt că

a:0 EA, deci mulţimea ..4. nu poate fi deschisă în B.
De altă parte însă, orice subs~aţiu cu un· număr
finit de dimensiuni
Bu conţine cel mult un număr finit de elemente din { xn } = [ ..4., de
unde rezultă că mulţimea ..4. este f.init-d1schisă. .
D e f i n i ţ i a 2. O mulţime $ C B se numeşte o stea în jurul punctului -
a:0 dacă mulţimea $ este de fo'rma a;0 + H, unde H ve11ifică u,rmătoarea
condiţie: . •
pentru orice h EH şi orice număr complex z astfel ca I z l ~ 1, ave'm
z li EH.·
P r op o z i ţ i e. Dacă mulţimea finit-deschisă D conţine punctul
x 0 , atwnci ea conţine o stea în j11,rul · punctului x 0 , formată d-in punctele
<
Xo + h pentru care l z I 1 implică a:0 + zh ED. -
D e f i n i ţ i a 3. J!'ie D o mulţime finit-deschisă.
Notăm prin p ( x ; h, D) marginea suptrioară a numerelor ? pentru.
care I z I ~ p implică X + z h D . . e
2. Cu ao3ste noţiuni vom studia proprietăţile funcţiilor diferenţia­
bile Gâteaux.
· · Te ore ma 1. lf'unoţia f (x) este diferenţiabilă Gdţeaua: pe mulţimea
finit-deschisă D, dacă şi numai dacă pentru, oriqe x ED E}i he B, f (x z h) +
este o funcţie olomorfă în z pe cm·cul deschis Iz I < p (x, .h).
Demonstraţie. Derivata funcţiei f (x + z h) în punctul z0
e~te dată de

[ .!!_ f (x + (z + z) h)]
0 =
~ z-o
= lim.
z,o
~
z
{ f [( x + z 0 li) + z h.] - f (x +z 0 h) lJ = '8 f (x +z 0 h ; li).

· ·De 3J1Cl rezultă ·teore·ma. ·'

O· consecinţ~ a acestei teoreme- este teorema· următoare, care ne dăi
un nou criteriu pentru diferenţiabilitatea Gâteaux. '
 • I

REl!'l~RINTE Ş.I COM.ENTARU

T eor em a ·2. · Funcţia f (ro) .este iliferenţiabilă 08,teau(l) -pe mulţimea

finit-deschisă D, dacă şi numai daoă pentru orice a: E D' şi hi_; h2, ••• , h,,, E B.
ff, I

f 11,ncţia f (a: + ~ z, hz) . este derivabilă în, 'raport cu, fiecare va1·i~bilă
ico 1
z1 (i = 1, 2, ... , n) pe rnulţimea deschisă ll. = ~ (hi, h 2, ••• , h.n) a spaţiu.l-1.f.i
n
(10 , care cm·espunde punetelor {I) + ~ zi hi din D.
i.= I

REFERINŢE ŞI COMENTARll

1. Noţiunile şi rezultatele expuse în paragraful 1 se datoresc cercetătorilor sovietici i;;i

, .

stnt expuse în cartea [17] de L. A. Li u stern i k şi V. I. S o b o Ie v.

2. Asupra integralelor ţn spaţiile vectoriale normate s-au făcut cercetări mai bogate, avînd
ca scop, tn special, stabilirea formei operaţiilor liniare în diferite spaW, Menţionăm cercetările
matematicienilor sovietici G o v u r i n ş i G h e -1 fa n d şi ale lui P e t t i s, · B o c h n e r ,
' P h i I i p s . etc. .
•Noi introducem numai· int~grala Riemann-Stieltjes pe care o utilizăm în special sub
forma integralei Cauchy. .
3. Studiul funcţiilor analitice tn spaţiile Banach complexe a fost întreprins tn special de
I. M. G h·e I fan d şi M. Zor n prin metode analoge cu cele din cazul real. O expunere mai
dezvoltată a acestei teorii se găseşte tn [13]. · .
·4: Dlferenţiabilitatea în spaţiile Banach reale este studiată de şcoala sovietică, a cărei ţintă
o constituie operaţiile neliniare· şi ecuaţiile implicite.
'. Rezultatele şi demonstraţiile din paragrafele 4 şi 5 se datoresc lui M. M. V a i n b e r g
[262] şi G. Marinescu [199]. [200). Aplicaţii se găsesc în (17] şi (262J.

• I
t·"'·· -~ '

CAPl'LOLUL VII

ALGEBRE BANACH
Qalculul diferenţial şi integral în spaţiile \Banach şi maţ ales teoria
funcţiilor analitice, s-au dezvoltat in special în legătură, cu operatorii
liniari.·
·tnsă- spaţiile Banach formate din operatori linţari av., în general,
structuri algebrice mai bogate decît aceea, de spaţiu vectorial. O operaţie
foarte simplă, care se poate introduce într-o mulţime de operatori este
compunerea a doi· operatori în- sensul obişnuit, al compunerii funcţiij.or.
Într-un spaţiu vectorial oarecare, ac~stei compuneri a doi operatori îi
corespunde o nouă operaţie, pe care o putem numi înmulţire.
Vom sta.dia în acest capitol, spaţii vectoriale normate sau spaţii Ba-
nach care sînt, în plus, şi inele faţă de adunare şi înmulţire, şi satisfac con-
.diţii suplimentare de compatibilitate între structura topologică şţ cea de
inel. Astfel de inele se numesc, respectiv, algebre normate sau algebre
Banach.
Deşi înmulţirea din aceste algebre este, in general, necomutativă,
prezenţa ei simpJifică şi ~propi~ ~ai mult de cazul. clasic, teoria funcţiilor
analitice, care devine aici un instrument de cercetare a inversării ele-
mentelor. ·

§ 1. Algebre normate şi algebre Banach

t. 1n acest paragraf definim algebrele Banach şi algebrele normate şi
studiem proprietăţile elementelor inversabile.
D e· f i n i ţ i a 1. Numim algebră normată ,un spaţiu vectorial normat,
care este în acelaşi timp un inel faţă de adunare şi faţă de o operaţie de
înm.1tlţire,
pe ca'l'e o notăm multiplicativ şi care satisJaoe condiţiile
(a x) (b y) = (a b) (ro y),
li xy li < li x li • 11 y 11.
Dacă spaţiul este complet (în topol-Ogia nor'niei) ·spunem că este o algebră
Banach. ·
În cele ce urmează ne vom ocupa în general de algebre normate sau
algebre Eanach complexe şi se va specifica atunci cînd va fi vorba în
· special de aJgebre reale.
 }.,\ ·,
'.
,, ,,
,...... '

\.
I· · .c
, ..
, ~: - I

'I ALGEBRE NORMA.TE ŞI ALGEBRE BANAOH .,Î55,

I . ,j

·-Vom·mai presupune că există, un.element unitate e şi că II e11 . 1. :·

Probleni~ care ne interesează in · special în algebrele normate este
aceea a inversiunii elementelor. · ·
· _Definiţi a 2. Numim, ca de obicei, inversul unuf element (1), ele- · , '
, ment'Ul (1),-i (~ă emistll,) care verifică relaţiile 1· 1 ··,.

(1) (1)-1 = (1)-1 (1) = e

T e o r e m a l. Orice element a: al un,e.i algebre normate complete, care
'Oerifică inegalitatea.
lla:-ell<1
are un 1,nvers ·.1.

ClO

a;-l = 6 + ~ (6 - m)" .
ncal

D e m o n s t r, a ţ i· e .. Seria prin: care definim inversul este absolut

convergentă, pentru că _seţfa normelor este majorată de o· serie geome-
trică de raţie mai• mică decît unitatea :
ClO ClO

1 Ell(e-aJ)"ll~l + ~lle-mlln,
+ n-1 n-1
i
deci a,- 1 este definit. De altă parte ,

. /1)/1)-
1
= (e- (e-:i:)) (e +l<~-~)•) =
I ~\ :._- ' '
ClO ClO

= e ~ (e-m)" -(e-a:)- ~ (e _:_ a;n ) = e.

+ n•l n-2

T e o r e m a· 2. Dacă elementui aJ0 =I= O al unei algebre normate com- . ·

·plete m·e elemeint.iin,vers a:01 , ·atunci p_entr'lt or_ice a; satisfllcînd relaţia
. 1 ·-,.
11_.a; - m~II < li x;-1' -
6(1}istă elementul invers aJ- 1 • Elementul invers este funcţie continuă' de
UJ (i'l,l, sensul normei). - _. . : _ ,._ .··.
D e m o n s t r a ţ i e~ Dacă ·
1
lla;-~oll. <I: Xo·-iii'
-
1
atunci
ll(1}01 (a;-io)ll~ll(J}~1 ll • ll(J}-Xoll < 1,
-·de unde deducem

şi -în mod analog,

; --'

, '.I
 I.
,I

156 ,U..UEHRB Jl,\..~.-\CH ·

Din .tţorema precedentă rezult~ că elementele w; 1 fi)' şi a;_ w;-1· au ele-

mente. inverse, pe care le notăm cu y -şi z, res:pectiv. Însemnăm

Atunci
y' X= li Xo 1 X= e• .
x.:' ~= xx;; 1 z =• e,
d<, unde 1·ezultă că
11' _: :z' = x-1
"
Pste inversul lui x.
Pentru a demonstra continuitatim inversulu.i, folosim relaţiile

x- 1
- x0 1
= x0 1
(x 0 x- 1
;- :r 0 x~ 1
) =
0D

= m0 1 ((x a:0 1 ) - 1 - e) = x 0 1 ~ (e - a:0-1 ro)",-

• n-1 · ~ ·

de unde deducom

11m-1 - mo' li¾ li mo'II li t (e- mo•: mi• li<

~ . ~

< 11Xo" 1
II ~ l!e- ~r; 1 :vlln ~ 11x;1 II 1~'1la:;1 11n IIX-Xolln ~
n-1 n=l

, ~ x;
1
!•llq:- Xoll
~ li x;i li 1 ·11
- ll Xo
-111 li
ff • X - Xo
li . • .
I
Dacă· li x - x 0 li ~ o, atunci şi
şi continuitatea li w-1 - a:01 li -. O
este demonstrată. · ·
T e o r e m a 3. M itlţimea elementelor inversabile este deschisă.
D e m o n s t r a ţ i e. Rezultă iinedtat ;din teorema precedentă, de-
o_~ece această mulţime ·este reuniune de sfere deschise.
I

12. O algebră 'Banach fiind un spaţiu Banach complex, putem aplica

teoria funcţiilor de v~riabilă complexă cu valori într-un ·spaţiu Banach:
Afoi ne apropiem şi mai mult da teoria funcţiilor de variabilă complexă
obişnuită deoarece există operaţia· de înmulţire între elemente şi putem
folosi seriile de puteri. · '
Următoarea teoremă rezultă imediat din proprietăţile funcţii or
olomorfe.
Teo.rem a 4. Seria

defineşte o funcţie olomorfă de A în cercul

1
I A-Aol<
.
--.
li X li
 I • i . -.~ • t ' '

"'·'
. I
ALGEBRE NQRMA.TE 81 ALGEBRE BANAOH 157
/
. ' \
D· e m o n s t r a: ţ i e.. Seria, este evident. absolut convergentă in acest ·
cerc deoarece
01)

·'E I ), - I li X li,.
Âo n
! I
n ... o

este 1n acest caz· o serie geometrică de raţie < L.

Deci funcţia· ·
,;o

If' ( A) = ~ (), - A0 )n X" ·

n=O

'.este bine definită ca o· fimcţie ·de variabila complexă A şi cti valori în

algebra B. · ·
. · :..Fie acum f o funcţională liniară şi mărginită oarecare, f E B* (B
fii~d: considerată ca un spaţiu Banach şi B* spaţiul său conjugat).·
Avem ·
I CX) •

(./!'(),), f> = ( I; (A- Ao)n xn, f) =

n=O
CX)

=~(A- A0 )'i(a;n ,/), ·.

n=O
de unele rezultă \
QO.

!<I (i-.), I >i < ~ I i. - Ao i" I< ar, I> I

11-0

00 •

<~I A- ·).o I n • 11/11 • llxn 11

·fl=O
00

<·I; I A- Ao I" 11/11 • llxlln

• n=O
00

= li f 11.~ I A -
n-o
Ao I n li X li " •
· ..
De aici deducem că funcţia ( lJ' ( A), f) de variabilă complexă şi cu
valori complexe este o funcţie olomorfă in cercul
· I A- Â0 P' li X li" <_ l.
Cum acest lucru este adeyărat pentru · ·orice funcţională . / E B *,
1·ezultă că funcţia Jl' ( A) este şi ea olomorfă 1n acelaşi cerc şi teorema, este
demonstrată. ,
· th mod analog se demonstrează şi următoarea teoremă, mai genera1ă.
T e o r e m a 5. Seria '

( defineşte o furwJie olomorfă în ,ieroul

..!__
.p
1

·
I A - Ao I <
lifil Sll.p li $ 71 11 l/tl •
n ➔ 00
P, unde
. .
1n afara acestui cerc, seria este di11,ergentă.
 " (

158 ALGEBRE BANACJI

.
•, I

... § 2~ .Ecuatia ·,rezolvantă

\
1

1. Oonsiderăm -aoum următoarea ecuaţie funcţională

'
R (Â) - R (µ) = (µ ~ Â) R (Â) R . (µ), . (1)
· în care R este funcţia necunoscută, definită- în planul cqmplex şi cu valori
în algebra Banach B. Această.ecuaţie joacă un rol impoţtant fu .teoria
ecuaţiilor liniare.
T e o r e m a 1. l!'ie R ( A) ofuncţie (uniformă) ·definită pe un domeniu
D din planul complem şi cu val(Wi tn algebra Banach B. J;>acă această funcţie.
verifică ecuaţia rezolvantll, (1), atunci este o .funcţie olomorfă în, domeniul D.
Demonstraţie. Vom arăta mai intîi că _valorile funcţiei R·( Â)
sint permutabile
I
în
.
algebra B, adică
R ( Â) R (µ) = R (fi) R ( A)

'oricare ar fi  şi µ în D. Într-adevăr,
1
R (Â) R (µ) = - - (R (Â) - R (µ)) =
µ-A . . .
.1 .
=- (R (µ)- R(A)) = _R(µ) R{).).
1-µ . .

F~e acum Ao ED. Înlocuind peµ prin Ao în ecuaţia (1) obţine!ll

R (Â)- R (Â0 ) = (Â0 - A) R (~) R (i,. 0 )
sau
R (Â) [e + (A- A 0) R (A0 )],= R (Â 0 ).
Oonform teoremei' 1, paragraful :ţ, al doilea factor din partea stingă,
a relaţiei precedente are un invers în cercul
1
I Â-Âol < ---
11 R (Ao) li
. ~ '1 anume
. ~

[e + (Â- A0 ) R(Â0 )]-1 = e + ~ (A0 - , n-1

A)" [R(A0 )]".

Deoarece acest invers este .funcţie olomorfă de  în cercul considerat,

rezultă că R ( Â) este funcţie olomorfă într-o vecinătate a lui Â0 • ,
Oum Â0 afost luat arbitrar in D, funcţia R (A) este olomorfăîn dome-
niul D. . . ..
· O or o I ar. Orice soluţie1 a ecuaţiei rezolvante (1), definită şi unifo1·mă
înt·r-o vecinătate a lui Â0 , e.<:te de f m·ma

R ( A) = ~ (A0 - A) n re''+ 1,
n=O

unde x este un element din. B.

',
• :_,~ . I' ', -· .,11. , • - - - -~ j - '• /._,

159
I ' ' . .I ' • . I ' ' • • ••

2._ Oonsiderăm,· acum elementele de#forma :'. ·.

 e- a:,
unde este un număr complex.
Â
ţ i a 1. Fie a: un ~lement oareca1·e al unei algebre normate·
D ef i ni
complete. Mulţimea mimerelor complea:e  pentru care eanstă elementul· ·· 1

. (A e - a:)-1 ,.
se numeşte mulţimea rezolvantă a ek'lllJJntului ·a:. Oomple-mentara mulţimii
rezolvante în mulţimea numerelor complefJJe se numeşte spectrul elementului :r;.
· . Vom însemna mulţimea, rezolvantă a elementului fJJ print>· (a:), spectrv.I
prin a (a,) şi .· , 1
• •

· (Âe-w)- 1, = .R(A; x). '

Prin definiţie avem deci
.R ( Â ; a:) ( Â e - x) = (A e - w) .R ( Â ; a:) = e,
pentru orice  ep ( w).
D e f ,fiii ţi a 2. Funcţia .R ( Â; a:) de va1·iabila •compuJt»ă Â. se nu-
meşte funcţia rezolvantă a elementului a:. ·
Te ore ma 2. Oricare ar fi elementul a: al algeb·rei n01·mate complete,
,. m.ulţimea sa rezolvantă este deschisă. . - .
.R (A; m) este o funcţie olomorfă de 'A în fiecare componentă a mulţimii
rezolvante. . ~ . . _
.bem o ns t raţie. Fie 1. 0 Ep (w), y . A e--:- a:, Yo = 1. 0 e - a:.
Atunci .
.R(A; a:) = y-i = [Yo - (Yo -y)J-1 = Y01 Yo [1/o- (Yo·-.Y)J-1 =
= Yotl [(yo--: (Yo ·_ y)) Yo1 J-l ~ Yo1 [e ~_(Yo - y) Yo--:1 1-1 =.

= Yo 1 [e t
+ n=l [(Yo-Y) Yo 1ft] .'l/o + Yo 1 1 1
i
n-=1
HYo-Y) Y; 1 t =
\
co
= Yo 1
Ţ Yo 1
~ ( Ao -Â)" [.R(Ao; w)p-,
~-1

dacă ultima, serie este convergentă. Însă această serie este abs~Jut conver-
gentă şi deµneşte o funcţie de  în cercul ·
1
I A- Âo I < li R (Ao ; x) li •
După ou.m. am văzut în teorema 1, aceasta este o funcţie olomolf.ă de Â.
Vom arăta acum o altă proprie.tata importantă a funcţi,ei rezolvante
R (A; a:).
Te ore ma 3. Daoă. i, şi µ. aparţ·in mulţimii rezolvante. p (w) a ele-
mentului a:, atunci
B (A; a:J-:- B (µ; a:) = (µ - A) .R (A; w) R (µ; a:), (2)
• adică /'lmcţia rezolvantă R (A; t.r.) este o soluţie a ec'liaţiei rezolvante (l).
1
,
• I • / •

1/

., '

j
 ALGEBRE BANAOH

D e m o r. s t 1 a t i e. Avem
R (i; a:) = R (),; a:) (µ e - a:) R (µ; a:) =
=R (A; m) [µ e - A_e + Ae - a:]~ (A; a:) =
=R (A; x) [( µ. - A) e + A e - a;] R (A; a;) =
= (µ - +
R ( A; x) ( A~ - x) R (µ. ; x) =
A) R ( A ; x) R (µ ; . a;)
=;=(µ.~A)R(A; x)R((J.; :v) +R.(µ; x).
Te ore ma 4. 01·ice serie ăe .forma ·
<X)

,R (),.) = ~ (A 0 - A)" a:11+ 1

n-o
verifică ecuaţia rezolvantă (1), în cm·cul său de .convergenţă. ]Puncţia R ( A)
definită de această serie este o f u,ncţfo rezolvantă, dacă şi numai dacă w e..~te
un element inversabil.
D e m o n s 't r a ţ i e. , Rezultă. din teorema precedentă, deoarece.
în interiorul cei:cului său de converg-enţ,ă, seria R ( A) defineşte inverRul
elementului
x- 1 [e + p.. - A0 )° x-1 ],
dacă ·şi numai -·dacă x- 1 există. .
Definiţi a 3. Dacă în expresia (3), x este ·un element sirig ula1 1

(neinversabil), atimci funcţia R ( A) .~e numeşte o funcţie pseudo-rezolvantă.

Mu.J,ţimea rezolvantă a elementului .x, p (x), include cel puţin o com-
ponentă,, aceea a punctului ·de la infinit, pe care o numim componentă
. principală. ·
. Funcţia rezolvantă are în această, com~onentă o expresie remarcabilă,
pe care o vom da în teorema următoare. în prealabil, enunţăm o lemă,
asupra unor şiruri de numere reale.
L e m ă. Fie {oe"} un şfr de n11,me'1"e ·reale astfel îrwît ocm+n .·~ ~ + <X,i
rn, n = l, 2, ...
Atunci există, limita

-oo oe. <oo. <

Te ore.ma 5. Pe#tnJ 1 A I > y, unde
y = lim li a;n jj 1/n

juncţia 'tezolva.ntă .se exprimă su,b forma

ClO

R ( Â; m) = ).-1 e + ~ A--- 1 x". ( 4)

n=l
D e m o n s t r a ţ, i e. Însemnăm
oe.,, = log li :v" li .
 ,I

,
E9UA:TJA. REZQLV.ANTĂ. ... 1_6l
.. - ,"

Deoarece

- . '
. ,
«m+n ,<;;:
,
r4,. + .«,.,
deci; ,'aplicind leni~, există numărul
' ' ,I ,·
, '

« = no+co
lim «n
n
= n-tco
Jim· log II Id' 111'".

Pµnein eJ1: = y. Atunci, din teorema o, paragraful 1, deducem oă seria

I ' • •

. (4) -este absolut 'convergentă . pentru li  I> y. In;mulţind această serie

' _.... 011 f11.: e -·: ro), se verifică uşor că ea reprezintă într-ade":ăI; funcţia,. B .( A ; m) ., I,

- 3. Ecuaţia rezolvantă, poate avea însă şi alte soluţii in afară, de :ftinc·-

ţiile rezolvante. · ;· '· . · .·
tn: această, privinţă, răspunsul definitiv ne este dat de
. Te ore ma 6. -Condiţia nepesariJ, şi suficie11,ti1, ca o soluţie .R'(Ă) a ··
eoutţţiei re~olvante·(I) să fie funcţia rezolvantă a un'l.ii element din B pentr'lt!
' : ,·A E. D" egte ·oa R ( A) ·să fie un element -in/versabiZ oţJZ puţin pentru o valoare a .
1

· 741,î- X in domeniul D. .. · · · \ · · ·L 1

ne m o n s't :raţie.·. C~ridiţia, este necesară. într-adevăr, dacă

B (Â) este funcţia rezolvantă R (A; (I)) .a unui element (I) E B;-pentru AED;
_... ·~ · . .atunci' R (A) este inversabilpentru.·orice , E p (a:), deci în particular pentru
AED. \ . ·
Condiţia este şi suficj~nt~., Presupunem oă există elementul [R ( A0)]- 1
l)entru :v~oarea Âo E D şi fie . . . · , ,I
., · (I)= Â~ e-' [R (A )J--1 • · .Atunci
•
0 , ' i

 e- (I).= {A - Â0 ) e + [R ( Â0 ) J-1 •
Insă B ( ~) ~st~ soluţie, a e~uaţiei rezolva11te,:_ deci
• I
· (A~ Âo) R (A) .R (~~) = B p:1»- R(A),
„ de unde deducem
. (Â - Â0 ) R (Â) = e ~ R (·A) [R (A0 )]-1
adică.
R(A)'[(A-·. Â~)'e + [R(Ao)J-11=e,
de unde rezultă că :o,' ( A} este funcţia rezolva,iţtă a elementului
, (1J = Âo e-· [R (A 0 )]-1 • ·
. '

· 4. _Sol1:1,ţ;µ:Ie ectraţieî rezolvante a,u următoarele proprietăţi . .

P r o p, o z i ţ i a ·1. Daoă B ( A) ·este o soluţie a ecuaţiei'. rezoZvan~e, ,
.atunci gi R ( A + ex) .este o .soluţie, oricare ar fi nivmirul comple't» «,- astfel·
tnctt R ("- + ex) siJ, fie definitiJ,.
D e m o n s 1t x a ţ i e. Egalitatea· . .
R·(Â).-. R{µ) ·(µ-_ A)R(i).R(µ)

11. Spatu vectoriale normate . .

'\,,
' '
 I·,.,

' "'
162 ALGEBRE BAN:ACR

' \ implică · , i• ·

R (A+ «)-R (µ+ix)=(µ +·ix-(A +rix,)) R (A+.~) R (µ.+ix)·==,

= (µ - A ) R ( A ix~- R (µ «). -+ +
1
\ P r o p o z i ţ i a 2. Dacă y este 'U,n element idem potent .în B şi .este
pe1rmutabil ou R· ( A), soluţie a ecuaţiei rezolvante, atunci şi y R ( A) este
. soluţie a ecuaţiei rezolvante.
D e m o n s t r a ţ i e. Deoarece y 2 = y
y_R (A)-yR (µ)=(µ-A) yR (A) R (µh==
= {µ- i) y 2R (A) R (µ) = (µ - A) yR (A) yR (µ).
P r op o z i ţ i a 3. pacă R ( A) e~te o soluţie a ecuaţiei rezolvante,
atunci şi f uncţja

.
...!__ e + _.!_.3
 ·  ,
R(-2-)
. Â
este o soluţie.
D e m o n s t r a ţ i e. Dezvoltăm exp:res~a . .

•
.A ==(µ-A)[.!.. e '+ ..!._
I . A ).li
R(~ _!_)J·[...!__ e +J_. R_(~~)]
. A !J, µ.2 '- !J,

şi obţinem

R(~_!_) + __!_ R(-_!_)·+

. .A..=(µ- A).[_!__
Â!J,
e + _!_.
).µS µ. ,_liµ '. A '

+·-1 R(-~):o,(.::__!_).]=
).9µ2 ·' ). . · . µ .

= ~~~~: [ A~e + AR(- ~) hR(-+) u(-+) R(- : ll ·

Însă

R(-· :)R(--;}~/~A[R(-=-:)-R(-~)1,
deoarece R ( A) este soluţie a ecuaţiei r.ezoivante.
Deci
.A., = ~).2µ2
- -~ [Aµ e + XR ·(-: _!_)
µ
+ µ. R ( - ]._)]
).
+

.,,/"'
',I'

'
 : . ·, i •,

·,
lWUATll RBZOLV,\.NT.Ă 163

T e p r e m a . 7.. Orice sol'll,ţie -a ecuaţiei rezolvante mărginită la emte-

~·i~r1ti unui cerc e,ste de forma
R (i) = z + j R (A; m),
,. unde ·;-.

z2 = O, j 2 = j, z j = j z = O,
X j = j (l) = m,

R ( Â)· este o funcţie cvasi-1·ezolvantă dacă z = O ş,i o funcţie rezolvantă

âacă•z = O şi j = e.
. D e m o.,n s t r a ţ i e., Deoarece R ( ).) este olomorfă, pentru orice Â
la dis~aaiţă finită (pentru care. este d~ită) şi mărginită la infinit, ea
este olomorfă, 1şi la infinţt. Atunci, in jurul punctului de la infinit, R (A) ·
arefurma' ·
DO I

R ( A) = ~ on A-n •
n=O -

Înlocuind_ această. cxpreşie în ecuaţia rezolvantă, obţinem

·f:a.u·
DO

~ of& p.-n µ-1 + Ar-ti+l µ-2 + • •• + A-1 µ7"») = ,

ti=-0

=(
n=O
t .On·A-nJ (
.
t µ~n) ~
n-:O
On

Dacă. dezvoltăm şi egalăm. coeficienţii p~terilor egale, găsim Ul'mă­

to:aJ'e]e ecuaţii
O, 0 1 . 01 0 0 . (i, j = o, 1, ... )_,
O~= O, 0 0 01; = O, (k = 1, 2,. :·.),
Oi. Oi,
On - On-; O,+u (ii > l, j = O, 1, ... , n-1).
ffitime]e ecuaţ.il ne arată că
·o,. = (02)~-1, . pentru n >- 1.
/
Notî:t;1.cf.
00 = z, 01 . j, 02 = (1)

· . :expresia :funcţiei R ( A) devine

R (A)= z + fA.-1 + XÂ-2 + a;2Â-s + ... - , I •

= z
I
+j A-: 1 + jx A- +
,
2 jx2 °A ~ 3
.
+ .. . = z + j R ( A ; (1))
. şi ele~entele z, j, x ver~ică r~laţiile, din teoremă.'
, Restul teoremei este consecintă imediată a teoremelor
• J .' ....
precedente.
 164 ALGEBRE '.BANAOH

Utilizind dezvoltarea în serie Laurent a funcţiei R ( A), sQlnţie.a ~cuaţiei

rezolvante, ~bţinem: ·
Te or e_m a 8. Fie R {A) o soluţie a .ecuaţiei rezolvante, olomorjă• t1i.
, coroana circulară ,
0~ Îl < I AI < 'Y2 ~ 00.· .

.Atunci R (Â) se descompune sub forma

R {A) = R- (A) + R+ ()..)
fi funoţiiw R- (A), R,+ (Â)- au următoarele proprietăţi: .
a) -R- p . ) R+ (A) = R+ (Â) R,- (A) =O; c.

1 b) R,- ( Â) şi . R,+ ( A) sint. soluţii ale ec,µ,aţiei rezolvanto ;

c) R- ( '.A) este olomorfă pentru I Â I > y1 -şi este de forma
R- (i) = fR (A; w-),
unde
;2 =; şi j =
fJ)- jfJ)~ = fJ)-.

Dacă y1 _- o, elementul fJ)- este cvasi-nilpotont;

d) R,+ (A) este olomorfă pentru I ,.. I < îi şi este de forma
R,+ {A) = b { ...:._ A)n fJ):+ 1
,
n-o_ 1
unde
a:o (e·-1) = (e-j) $o= a:o.
D e m o n s t r a ţ i e. .Fie

-CIO

-dezvoltarea în serie Laurent a funcţiei R ( A).

înlocuind in ecuaţia re~olvantă, avem

coeficienţii elementelor O„ din stînga egalităţii fiind

''
_dacă .n>l,
o .dacă n _·. o,,

- (An µ.-1 + Ân~l µ.-2 + ... + Â-1 µ.n ), . dacă n < o..
Determinind coefi~enţii produselor Âk µ.m şi Âm µ.k in partea stingă a _
egalităţii de mai sus, se vede că sînt aceiaşi, deci pentru orice.k şi m avem
ok om ~ Om o.k.
Observăm acum că în partea stingă a egalităţii nu· sînt termeni de .
forma ,_,n sau µn cu n negativ, nici termeni de forma Âk µm cu k şim cl,e senine_'
diferite.

(
,
 ·-
EOUATIA REZOLVANTĂ . 165

De a4,ci .deducem
ok· o,,.= o,
· pentru orice ~ ~ O şi m ,<: - 1 ..
Atunci, daoă definim funcţiile R,+ {Â) şi R,- {Â) prin
. co -1
R,+ ( Â) = ~ ·O„ A" , . R,- (Â) = ~ On Ân ,
. ' n-o i --ct)

aivem

•. ·ŞÎ se· verifică· ,imediat proprietatea a) . .

Să verificăm proprietatea b) pentru R,+ (Â):
I
{µ - Â) R: (?~) R,+ (µ)=(~·-A) ( ţ O. A•) (.ţ-9. A•)=

. '
...
+ µÂn-2 +.... + µn-1) =
CO I ,

·= (µ- A) ~ On (Ân-:l
.o .

= t .On (
o
°A" - µn ) _.:_ J;l+ ( °A)-.R-f: (µ) •.

,·· Proprfotatea bf p~ntru R,- ( X) se verifică în mod analog, ţinînd seama

şi relaţia de ortogonalitate.
de . 1
· Proprietatea· c) : R- ( Â) este· olomorfă Ia infinit şi ia valoarea: O, deci
după_ teorema precedentă, • I

:R,- ( A) = j.R ()q a,-),.

unde

.. şi

• . 1 = J = -1• I
·2 • o
· . Seri~ 'care defineşte pe R ·(Â; ·a:-) converge pentru I Â I> y şi d~ă
'Y1 l:::::: o, I .
1
•
,,.. .
. liin li (m-)" l!lfn . O,
deci a,- este cvasi-nilpotent.
Proprietat~a d) : R,+ ( A) fiind olomorfă. pentru A = o, este de forma
co .
R,+ (A).= ,t (-:--Â)n_~~+l' '.
:n-o
un~e m0 _:_ 0 0 • . r
' Ţinind- seamă de ·relaţia de ortogonalitate, avem

.
(Coi =\i(Co · O,
.

",.y
 • I '

.. '.
.. I

166 ALGEBRE _B.:L"""ACH

de_: unde deducem

(e - j) x 0 = x 0 (e - j) = x0•
Teorema este demonstrată.
;Dacă R ( Â) este o· funcţie rezolvantă., teorema. este v~labilă şi, mai
mult, avem: ·
T e o r e m a 9. Ou aceleaşi notaţii ca în teorerna 8 d_acă R (A)· este .
o funcţie rezolvantă,
R ( A) = R (i..; x),
.atitnci
x = m+ + a/-,
x- = j{J), x+ = (e --:- j) -$,
- x0 x+ '
=e-1•

şi
. [(e-j) Â-•x+] R+ (A)= e - j
(jA - (1)-) R- ( A) = j.

§ 3. Algebra Banaeh a operatorilor definiţi pe un spaţiu Banach ,

I

Fie B un spaţiu Banach. Mulţimea operatorilor definiţi pe B (şi cu

valori in B) se poate organiza ca algebră Banach cu operaţiile
T1 + T 2, a.T, T1 T 2
definite de relaţiile

(T1 + T 2 ) (t») = T 1 (x) +T 2 {x), pentru orice (1) EI!,

(aT) (x) = aT (!P), pentru orice (1) E B,
(T1 T 2 ) (x) :- T 1 {T2 (x)), pentru orice re E B,
şi cu norma obişnuită a operatorilor
li T li = sup li T (x) ll-
11zu~1.:3
zEB

Vom nota această algebră prin f (B).

Faptul că f. (B) este un spaţiu Banach a fost arătat la capitolul IV,
paragraful 1, deoarece f (B) este de forma f (E, B), unde E'coincide eu B.·
Proprietăţile ·
(aT1 ) (bT2 ) = (ab) (T1 T 2 )
şi

li T1 T21l ~ li T1ll li T2II,

impuse algebrelor vectoriale normate, sînt eyidente.

/
 I·

_. ~EFERWJ'E f,Jli C_O~NT~

RE:fElUNTE şi: coMENTÂRII

i. Alg~brele normate se mai ·numesc tn literaturi, inele '. norm~te. Primul studi~, din
·punct· ·de vedere abstract, al 'lor, ·a fost. făcut de M. Na g uni o [213], care le-a. numit inele .,,,
/ Dniaie metrice. . .. . I I. .

. Cele mai importante reaţlzări aparţin matematicienilor _sovfetici I. M. G b el f a n d

"(103],-D. -A. Rafkov, G. E. S_ilov, A. N. ~olmogorov:.etc. [104], (105], [106],
care, pe Ungă ~etoţlele analitice studiate, tn parte, tn acest capitol, au introdus, tn mod hotArl- ,::,,
tor, ·metodele algebrice. şi: .algebrico~topologice. · , · . :. 1

. · Metodele ana)ltice .au fost studiate şi de A. Taylor, R. _Lor c b, N. Du n ford, .

. .E. ·Hi 11 e etc. şi sînt expuse tn cartea [13]. _Majoritatea teoremelor din acest ~pitoi stnt 1 · •
re~;ite după (13]. , · . · . 1
2. ,Studiill general a) algebrelor normate, care este o cre~ţfe apro~pe exclusivă a cerce-, ·\ -
-tătorilor sovietici, tn frunte cu I. M. G he 1 fa n d, constitUie fu actuala fază a dezvolthii ana- .· '
lizei funcţi.9nâie, unuI din cele mai importante capitole ale ei.·. Se tnţelege cll acest studiu depăşeşte
:Cadrul voltbnului de faţă. . , ·

\-
·-1

',,1

\ !

. f •,

'
 .,/

CAPITOLUL vm
OPERAŢII COMPLET CONTINUE ŞI REL.J\TIV
COMPLET CONT'INUE
Dintre operaţiile liniare se disting, prin proprietăţile· lor deosebite,
operaţiile complet continue, care păstrează următoarea proprietate esen-
-ţiaJ.ă a transformărilor liniare dintr-un spaţiu cu -q.n_număr finit. de dimen-
•siuni : transformă orice mulţime mărginită într-o mulţime .relativ compactă.
_Operatorilor complet continui li -se aplică toate metodele _analitice
studiate în capitolele anterioare. Totodată studiul ecuaţiilor liniare 01.i ope-
ratori continui se poate face prin metodele indic~te la capitolul V.
. Operaţiile relativ complet continue con~tituie o gener~lizare a ope--
raţiil.or complet continue in sensul următor : ele traiiSformă o. mulţime
m~ginită. într-o mulţime compactă faţă de altă normă, în general neechi-
valentă topologic cu prima. · ·
~ulte din proprietăţile operaţiilor complet . continue se . păst:r;ează
şi la \cele. relativ complet continue., . ·
1n acest capitol studiem prpprietăţile ·generale ale operaţiilor complet
continue, operatorii co~plet contii:mi pozitivi în spaţiile Banach ordonate,
proprietăţile generale ·a.le operaţiilor relativ complet continue · şi . clase
speciale de operaţ-ii relativ complet continue. · · . ·
. · ,, § 1: o,eraţii complet continue . .
.D .e f i n i ţ i e. O .operaţie liniara definitiJ, pe iţ,n spaţiu Banaoh B fi
cu 'Oalori îr1:tr-un spaţiu Banaoh B', se numeşte complet continu4, dacă
transformiJ, orice mulţime mărgi11,iti1,· în B într-o mulţime relati'D compactă
Cn B'. .
T e o. r e m a 1. dontraaomeniul unei operaţii complet continue este
iţn spaţiu liniar ou bază numdrabiliJ,. · 1
· · •

!D e m o n s t r a ţ i e. Fie T o operaţie complet continuă. • _

. Sfera Bn = {(I) I 11 (I) 11 < 'ni} fiind o mulţime· mărginită, se transformă.
prin T într-o mu.I,ţime relativ c0mpactă, deci T (Sfi) considerat ca sub-
spaţiu în B' are o bază numărabilă. ,
LJ T ('Bn), rezultă că şi T (B) are o bază numă.-
ClO

Deoarece T (B) =
rabilă.-

/
 ':, I
- I

·- I

-,
~
169 •
; ' - ' • I ' •• • : ; ' ' -~ I •

. . .T •f> ,o· :r e .ni:~ ·-·~. li'ie {T ,_.}_ 'lf"'-fi1: de d1utr.,aţ~i Z.'!"ia~e · pomplet ·oontv.n~
()0'WDergent tn ·r,,or.mă cdtre
·• ·-
operaţ1,alinif!,rlt T,. ail,1,oll, a$tfel· oa · . ;
, I·. . . I
-
lim li :Ţ.- T n·•= ·o._
n+o:i
. ' , .
. .iţtunci
operaţia T · este complet continu~.. · . · ,.
. -'Demon s ţ,r a, ţ:i e. Este suficient să .arătăm· oă orice şir mărginit
ele elemente din B, se ·transformă .intr.;un .şir relativ compact. , .·
·Fie. deci '{ m.} up. şir mărginit, 0, eB. · , .. · · ·
Prin procedeul diagonalei se poate extrage un subşir J1/i}, ,astfel OJis ·
lim. T .. (1h) .
. ~011

~
\
~xisti1 pentru: orice i 1, 2·; '

· -~vem atunci
li T.C'U») - T CY"lll .< 11 T C'U11) - T„ Cyp) 11 +
, I '
+ li T.. (1f2J - T,. ('!la) li: + li T. (y(l) ~ T {Y(l) ·li,
deci,_. . ,,
·- 11 (P;_{'!/s,~~!T ('U") li~ li T - Tf& 11 ( U'UJi 11 + 11 'JJ_" ID +li Tfl (~'l)~'!l(l) ir.:
Fiind ,dat le> :o, există n0 Ce), astfel ca/
1
' •• J - ' li ,T - Tno li Cli 'Up li'+ 11 Yo li) < e:, ·
·
1

·.. independent ·de p şi q,')ieoarece şirul .{11 y2,'II} :este mărginiţ. De alt~ parte,.
- există Po '(e:) 1 astfel ' I /
,că J)_e:µtru. 'p, q ~ ·p 0 -( e:), ·
• •
· •
1
• · ·
'

I.

li ·Pn 0 ('Us,) - T'k, ('!/f) li < e:,

' '
· deci, pentru IP, !q > Po ~(e),
- li T (yp) _- T (Y,i)' 11 :< 2e.
/ . ; . ' ' .
Prin urmare ( T ('Us,)} este· un şir Oauchy. 1 . · şirul ,
Spaţiul B-' fiind complet,, rezultă Qă şirul, {T (4',)'} este relativ compact:
, şi :teorema este demonstrată.' _ ·
T e o r e m a 3. Operaţi~ lin~arll, T este complet oonti'fl,uă iJ,acă .şi numai _,:,,:,,.,,
, -~
dacă ,oper,aţia T* este complet continuă: · ' . · ·. ·
. · ·D- e :tn.o n.s-t r ;:i, t ie. a) Presupunem .că T. este .complet continuă:
· şi -p·* ;ntl'es~e. .Fie {u.} un şir de funcţionale inclus in B'* şi.astfel :că .
li u„ li < 1_ -'şi li T_* Cum)·- ~• :cu.) li > 3 ~ o, ·cm::/=~).·.
Deoarece T (B)·are o bază numărabilă, există îllll-Şir firiit ·de puncte- ·
( a,,} C B (i. = 1, ..• . , p,) astf~lincî_t ,
110,11 ·~ 1 ·,(i = 1, ... ,., p) şi .ro.fu II T c"a:,) ~ T (a,)~ lf <, i,
- • I , . , 1~~p ş\

. pentru orice .m e_B c:q li mii< 1.' . , . · · · .

· _ ];'entru orice i (i==l, ... , p ),. mulţnnea numerelor g.. (y,) Cn =1, 2,. ~ . )1-
,_ ·. 'unde I •· . I •• ' • ·, '. ' - •

, ._
 170 OPERAŢII. COlIPLET ŞI RELATIV COMP~T CONTJN~

~ste mărginităi. ]1:rlstă atunţi; un: .subşir {g~} C {g,Ja_sţfel'Ai · .

. -. . •. . I . ' , • . , . .•

li fm (yi)- g: OhLII < ! -(i . l, .. ~, p).

Deci, dacă li fi) li < 1 şi y = T (ro), _ există u~. i, astfel incit
li g~ (y)-·· g: (YJ li< li g~ :(y) :-- g~ (y,) li -f-' .
.+li~~ (y,) :-- g: (y,) li + li g~ (y,) -:-_u: (y) li< .'8,'
-de unde rezultă
I. <fi), T* (g~) >-- ~(a:, T.ţ (u:)> I~ a,
: , .adfoă
I (ro, T* (g~) - T* (g:) I< 8.- '
. De aici deducem
-11 T* (fim) - T* (u:) li < '8,
.ceea oe contrazice definiţia şirului {gn}• I.

. Am arătat astfel că _dacă T este operaţie liniară complet· continuă,

.atunci şi T* ~sta complet continuă. - . · ·
b) Presupunem acum că T* este co;mplet continuă. .A.tun~, T*-* este
· -complet continuă în baza punct~ui- a), deci şi T, care este r~stricţia ope-
..1·aţiei T* * 1a B, este complet continuă. . , · .. , . . ·

§ 2. Operatori •complet continui

Teoria operatorilor complet continui constituie unul din c11pitolele

, · -cele mai importante ale spaţiilor Banach, datorjtă proprietăţilor speciale ,
' ·.ale acestor operatori. . .
. în acest capitol vom trata despre operl),ţii liniare· ale-unui spaţiu
13anaoh B în el însuşi~ · . · · . · ·• · ·
1
• Se întrebuinţează, pentru acest fel de operaţii liniare, termenul de
-Operator. · · . _ . . ·
De f i ni ţ ţ ,e. U'n operator tn spaţiul Banach B ~e numeşte complet
. .continuu, ilaoli, .trdnsformă or.ice . mulţime mă1·ginitll, •tntr-o 1WUlţime relativ
-compactă. ·
T e o r e m ,a 1: Dacă operatorul T este complet continuu, atunci ope-
!·ator_u: I - T transformă· orice mulţime mărginită fi tnchisă tntr-o muZţim6
·inoh'l,8a. .
· D e m o n s t r a ţ i e .. Fie Jf o ~ulţime mărginită şl închisă în. B şi . ·
{ a:n} un şir inclus în J!', a~tfel ~a · _, ,. . · .
lim ($n - T {ron)) . · Yo E B.
n➔ co

Vom ,arăta că Yo este de forma T (zo) cu Zo t if..

I ,, .
. Şirul .{T ( a:n)} este_ relativ compact, deci„ există, un subşir_ {T ( ron,)}
-convergent către un element $ 0 E B.
 '·: ·-·J•··-, ··1
·1·

OPBli.ĂŢO~ -OO~ET OpN'illNUI f71

. ·_ ·~ - I
D~că li6.tâtn V· __ I.;_:.. T, ~:v.~~ ·- ·.
:cn, = V (a:.,) + T (a,n/, -
de :unde rezultă
"iim a,"t = lim V (a,n,) -+: lim T ((l}n,)
i➔ ao i➔ oo .. · i➔ ao, ·
= Yo + m0 •
' I
Operat~rul V fţind c~ntinuu, avem ..
Jim V (a:".) = V (y 0
i~ 00 • I ,
+ a: .
0 ),.

deci'.
Yo .= V (Yo + -a;~) •.
elementul y 0 + :c0 e1J' pentru că este limita unui şir inclus în JJ'.
însă 1
·

.Teorema_ este astfel demonstrată. : .

Te o~ e ma 2. Dacă operatorul .T este total continuu, oor,,trado.meniile_ 1 -

.operatoril~r . .
V = J_;_ T şi V* = I - p* I

:Sînt tnckise .
.··ne m o.ns t raţie; Fie y 0 =I= O un ·punct din- mulţimea V (B) .. , •. -
Există deci llll' şir . {a;fl} C B, astfel incit lim V (a;") == Yo•
, ·. . . ~GO • , ..

\Dacă şirul { li a;" li} este mărgiirlt, elementul Yo" aparţine mulţimii
V (B) datorită teoremei precedente. .
- Dacă ş4'ul- { li a;" li} nu este ·mărgjnit, vom nota cu d" distanţa înt~e
wn,şi mulţimea v- 1 (O) (mulţimea punctelor din B pentru care V (a:) =O).··
v:-
I I - . •.~

Există atunci pentru fiecare n =· 1, 2, ~ .. , un ·element v" e

I
1 (()), astfel
incit . . . . .. / .

a.< li re. -v;11 < {1 + +)a~.

. ·1
Avem
Jim V (:c" - v,.)· = lim V (a:n) = Yo•
~00 fl'+CCI

Acum iară~i se prezintă două posibilităţi. · , '"':::-·.

. . . .Pacă ş~ul 't(-Vn ~ vn} ·este mărginit, y 0 aparţine mulţimii V· (B) datorită .
teoremei precedente. '
. Dacă şirul ( a;" -:- vn} nu este mărginit, put~m presupune
. :
- · um li :cn -. vnll = oo.
fi~ Or:>

Notînd

avem. l_lz~II =1 şi
lim. v (ztl,) = ·o. \'
"~CID
. Şirul fzn} fiind n:i_ărgini( se poate extra~e, in baza teoremei pi;~ce-'
~ . . .
~ dente, un·subşir_ {zn,} convergent către un element v 0 , asţfel incit V ('V0 ) == O.
. . "\ . ' ,
 I ,LI

172 O~Tll OQMPLET 8I RBLA.TIV COMPLET CONTINUE '

:Wie Zn - . V 0 = un•. Atunci_·

„ de unde deducem ',.·,

"fOn -'v,.-,- JI a,n -'Vn IJ • Vo . , li a,n -Vn li • Un

--şi
11_ a,n, - 'Vflf - · li a,n, - "'ni II Vo li = li a,n, - 'lJni li • li Uni li < ·
<. li u., li ( 1 + ;, ) a.,.
însă

· deci există un şir ( n,} astfel ·incit

.. dn
li a:n,-vn, -li rotii - vn, li ·Voii< --t· •
Acest lucru este în contradicţie cu faptul că elementul vn, li a:n, - +
-vn, li v0 ·aparţine mulţimii v- 1 (O) -şi dn, este distanţ~ între elementul ~
a,ni şi mulţimea v- 1 (9).
D~ci ipoteza că şirul (li a:n -vnlll iţu este mărginit ne duce la o con-
tradictie şi astfel teorema este complet demonstrată,. pentru prim.ul ope-
rator, •v = I - T. . .
Pentru •operatornl V* = I - T* demonstraţia este aceeaşi· însă in
spaţiul B*, deoarece operatorul T* este complet continuu în. acest spaţiu.
T e o r e m a -3 .. Dacă operatorul liniar T este complet continuu, atunci
fiecare din"' ecuaţiile
[ (I-· T) (a:) . ·O· şi .(I- T*') (f) = O,
admite cel mult un număr 'finit de -soluţii. liniar independente. ·
D e m o. n s t r a ·ţ i e. Este suficient· să dăm demonstraţia ..numai
.,,,,.._ ~pentru prima ecuaţie. . · . . .
· Fie M o mulţime mărginită din v- 1 (O). Avem M = T (M), deci M
este relativ compactă. ·
Teorema este demonstrată. .
Teorema, este. adevărată şi pentru ecuaţia V" (a:) = o, pentru ~ă
yn = I - TA, unde T .A este complet continuu.
· T e o r e m a 4. Fie T un operator linia,· complet continuu tn Bpaţiul.
Banaoh B şi V =I - T. Spaţiile v- 1 .(0), B/V (B), V*- 1 (O), B* /V (B*)-
au acelaşi număr (finit) de dimensiuni. . . .
D e m o n s t ;r a ţ i e. ,Fie m numărul de dimensiuni al\ spaţiului
v- 1 (O) şi n numărul de dimensiuni al spaţiului v*- 1 (O).. .
. Datorită teoremei 2 şi teoremei 9, capitolul V, paragraful 3, operaţia
V l3ste deschişă. Aplicînd însă teorema 11, capitolul V, paragraful 3, dedu-
Qem că spaţiul BJV (B) are n dimensiuni, iai· spaţiul B*/V* (B*). are m
dimensiuni. · · ·
Notăm .Â1 = V~ 1 (O), .Â.P+l = v- 1 (.A~) (p = 1, 2, .... ).
 . ,I -·.

I • ~

. \

OPERATORI COMPLET OONT.INl7I

.. '

.: Sp~ţiile ·Au. .A~u • :~ •, ·.Ap, ••• sînt' de dimensiup.i finite: şi av~m re~ţiile, · ·
i
. ~

.A1'C .Â.s c· ••• C .Â.s, C .AP+l C • • •

Vom arăta .că există un indice k astfel ,incit .A1c = Ât+i _: . .'. · :
Pre'supunem contrariul, anume că .A.; =I= .Âs,~1 pent~ orice_,indice p.
~tonei există· un' şir de elemente {a:»} C B astfel ca ' .

'\
11 a111 11 - . 1, .vp eA» ·

li W11 -yll > 2....,

2
pentru or,ice Y
.
e.Â.j,-1•-
I
fentru p > q > 1, avem
I I. - , ' , , ' l
\ '
li~ (w11) - T (a1q) li = li Wz, -
'
(a:'l + V (tcq) - V (a:11)) 11-
-Îllsă ele;mentul

·_ aparţine sp~~ului ..4.11 _n pentru că. :oeoare terµien apai'~e 'lui Âi>:..1 , deoi
, 1
li X (w11) - P (%) li >.... -2, ·
' I Aceasta iµseamnă eă şirul {T (i.tii,)} nu poate fi relativ compact, ~e~~.ce
eontrazice faptul că şirul· { tr1J esţe mărginit. şi operatorul _T comp1et con-·
tinuu. · ··
Deducrem de aici· că, exist~ un indice 7r p~ntru c~e 0

. .Â.k+l = .Â.1:•
Pentru indicii superiori avem
A1c+2 = v- 1 (A1i:+1) = ~v-1 CA1i:) = A1c+1
ş.a.m.d. .
. . Fie acum r număru] de dimensi;u.ni al spaţiului .A.1: şi { ~, a2, •.•• ~ am }
. o bază_ algebrică a spaţiului v- 1 (O). Există, atllll;.ci o bază algebrică
' { ai, a2, ••• _, am, am+1, .... , ar} a spaţiului .Â.1:. Deoarece V-(a,) . O (i ·= 1,
, .- 2, .- .. , m.), elemenţelor V (am+1), ••• , V (a,) le corespund ş elemente b17 ~ •• , b• .
· -(~ ~ r ~~m),.care constituie o bază â, spaţiului V (,A.1:). · ·· · '. ·
.
1
fmă V (.A!1:) = .Â.1:-1 C A1c, deci există r-s: elemente Oi, •• ·• 7 Or-• e· .A.1:,
•

-. astfel că elementele bi, ... , b., Oi, ••• , or_,, constituie o -bază algebrică a,_
· spaţiului A1c• :
Dac~ r~ ~4= O(j = 1, 2, ... , r - s) sint
.
numere din corpul K, atunci
"'o
-elem~ntul ~ 1 n11: aparţine spaţiului V (.A.k); deci, intrucit v-1 (ll.1;) · ' .A.1 ,
;-1
· r-11 · · .
elementul I; ~ c1 nu aparţine şpaţi.ului V (B).
. . . ;-1 \ . ' . .
. Aceasta inseaDU1ă că spaţiul B/V (B) are nu.mărul 'de dimensiuni
cel puţin egal· cu r - s m,, a4ică n ~ m. . · ·· >
· -Analog demonstrăm că n < m, deci în definitiv, n = m., şi teorema
-este demons~tă. · · ·
 _.(_."

. J.74 OPER.A.Tţ! COMPLET $1 RELATIV COMPLET _CONTINUE

· -•. _ , Un:caz import~nt'este acefa·hi caa-e numărul ·<le dim~nsimtl al-~paţi~lui

v- 1 (O) este _q, adică_ spaţilil. v- 1 ,(0} este· compus numai din elementul O.
Datorită teoremeiprecedente, m acest caz şi spaţiul B/V(B) este compus
:dintr-up. singui: element, ceea ce înseamnă că B = V (B) şi invers. -
· Cu alte cuvinte, putem -enunţa : ~ , - ·
Te ore ma · 5. Fie Tun opm·ator complet continuu în spaţiitl Banaoh B.
Condiţia. ne.cesară şi suficientă pentru ca operatorul V = I - · T să­
admită un invers continuu definit pe B este ca ecuaţia · V (a;) = O să admită
o singură soluţie, a; = O. . · '

§ 3. Algebra Banach a operatorilol' complet continui

I •
1. Pentru studiul structurii. operatorilor complet contim1i se :folosesc
noţiunile introduse în capitolul VII. - · . · ! ,
Mulţimea operatorilor complet c_ontinui definiţi pe un spaţiu Banaoh-B: _-
se poate con~idera ca submulţime în algebra Banach ·a endomorfismelor, ·
· spaţiului B. Vom vedea că se obţine astfel o subalgebră Banach, însă, fără
element unitate. 'Adjungînd acestei algebre şi operatorul identitate -pro-
:
cedeul este general-:- se obţine o algebră Banach cu element unitate, ale,· ·
elemente sînt de forma al + T,. unde a-parcurge mulţimea numerelor
/ ..

cărei
complexe, I este operatorul Jdentitate şi T parcurge mulţimea operato- .
rilor complet. continui. ,
Această ultimă algebră constituie studiul paragraful.uţ de faţă .. "Men-
ţionăm că spQ,ţiile: Banach considerate_ în acest paragraf sînt complexe.
D ~fi ·niţi a 1. Vom nota cu e (B) mulţimea· operato ril_or de forma 1

al + X definiţi <!,e · spaţiul Banaoh complea; B. . _ · ·

Următoarele propoziţii ne arată că e (B) este o algebră Banach cu
element ,unitate.
Propoziţia 1. Dacă operaţorii V1 ,- V 2 -aparţin mulţimii e (B),. _
atunci şi operatm·ul a V1 + b V 2 aparţine mulţimii e (B).
Demon str a_ţţ e. Fie
V1 =a.ii+ Tu V2 __ a2 I + T 2•.
Atunci

Este· uşor ·de ·văzut că T1 + T2 este un op.erator CQmplet continuu„

· într-adevăr fie M· o mulţime mărginită inclusă în B şi { :vn} mr şir de ele-
mente din M. Deoarece T 1 este -complet continuu, din şiru1: { T 1 (a;n)} se.
poate_ extrage un şir parţial { T 1 ( :v:) } conv:ergeilt. . 1 _ ·. ~

Anlirlog din şirul { T 2 (a;:)} se poate extrage u1;1 subşir { T 2 (:V:)}, con~
_vergent-.- Atunci· şirul { T1 (:v:) + T 2 (:v:)} = {(T1 + T 2) (:v:)} este con-
vergent. Rezultă_ că mulţimea ( T 1 + T 2 ) ( M) este relativ compactă, deci
T1 + T 2 este un operator complet conti:p.uu, de unde -
> ' • ' ' ,

V1 + V2 Ee (B).
Propoz·iţia· 2. Dacă·Vu V 2 Ee(B), at1m'ci şi V1 V 2 Ee(B).
D e m o n s t r a ţ i e. Ou notaţiile de mai sus,
V1V~~ (a1 1 + T1Hµ2I + T2) = °'1(!,21 + f1:2T1 + aiT.2 + T1T2.
 " , ., -d·'.
=:: ,; •··." -. •: i I - -l_:: ,~ -, •,

I
I •,V• "•····--

, l

... ':~. Operaitorttl. T 1·T2 · -~~~pl~~. . ,001ţt4J.uu,. -dec;i, ţ;infud seamă

~ste' e~p.;ft;
. : -d& demonstraţia precedeiţtă, pi;opoziţia 2 este evidentă. .
. . :- F ro ·p-o z- iţi a 3• .Dacă V e.e (B} şi - aacă · ewisţă v- 1, atunQ~ şi: ·
,/ .· x- 1 ee (B}~ . . ' _. -. " · · , . · n - .. . , . ·
Demonstra ţ 1e·. Fie. V , . al+ T şi v- = ...!..
a
.I -t
1 T1• -Atuncir
.
.
/' ·/

' .
'< ..: ··adică.
·.
1 . .
-I+ - a T + aT1 + . TT1 _= I,
· · .,· 'de
.- .... --·.'
ulide deducem
,'. ' .

Deoar~ce operatorul TT1 este evident riomplet continuu, deducem -~ăi- .

şi, P.1 este ·complet continµu? d~ci il;itr~ooevăr v- 1 E@ (B). · · ·.I,:·,
.. Norma în .@ (B) se defineşţe la fel ca în algebra. endoinorlismelor- · ·
f :(BJ şi ave~, :e'1dent; · '
li V1V2II < li Vili • •
• .liI V2II•
Mai' rămîn.e- să demonstrăm . . 1
·-, Pro p· oz i"ţ ia 4. .Algebra. 'Vectorială normata, e (B) 68.te .corn,pletă·•.- ·
· D. e m o n ~ t r a ţ i .e. Deoarece f (B) este completă, trebuie să arătăm ·
..d,Q~ că ·limita µnui şir de eJerilente .din e (.B) aparţine tot algebrei e,(B).
_·1nsiji acest -llicru a fost demonstrat în teorema 2~ · · .· 1

,~ -_ ;_ 2. Îil câpitolul 'vn

am definit valoriJe spectrale ale unui. eleipent fli:;: __ .
· dintr-o alge.bţă.Banach; ca fiind numerele CQ.mplexe  pentru care elementul ·.
. . Al)-:- 3) are mi invers· p.e _:. 1 = .R·( A; ':c). . ar
,, Un opel'ator complet .continuu T aparţine algebrei Banach e (B},. ·
deci pentru. el este valabilă această definitie. · · . . · ·
• .:. . Vom introduce acuin o altă definiţ,ie folosită în teoria operatorilor . >
· ·liniari. · . · ·
1 .-D e fi ni ţ i a 2. Fie T illn, operator liniar definit pe spaţiul 'Vect01·iai
co~ple:c E şi .I .opemtor1il identitate- al aces~ui spaţiu. ,Numdrul comple(l} Â. ·
.ge ţ1,wme,te va(oare proprie a operatm·ului T, · dacă e(J)istă fn E cel puţin un
~l~ment .(1) =I= ~' astfel încîf
A:»-:- T.(ai) .. O . -~ ..) .,

sau,. ce~a ce este. acela_şi. lucr11,, dacă ecuaţia .

,. (AI.- T) ((J)_)' = O 1
, • , (1)
,. \ are <Jel puţin o s~luţie 'dij~ită de elementul O.. . · '
· . · · · ·#oluţii"ţe ecuaţiei (1) diferite·-ae O se numesc elementele proprii opera-
·. .tor11,Zui. P,. ·co.resp1;1,nzătoare valorii proprii l. . . . · ,.
·. ···Pentru. operatorii .complet continui, definiţia valorilor speţt:rale este-· .:
. ~chi:~a,le~tă cu definiţia, valorilor proprii, cum se vede din : •_ ·
· T e or e ma 1. Fie T un. operator complet continuu definiţ pe spaţiul
· Ba~aok -B•. '_<jondiţia r,,ecesară şi ·suficientă. pentru ca număr.ul comple:c ii: .
'·,
I • / •

-, .·.,
 I.

. . .

176 . oi>,m.Am COMPLET 81 ~ I V oOMPLBT CONTINUE

J ' •
,I
:1ă fie valoare .. proprie a opţJratorului T ·in sensul definiţieî ·2. este .ca ;.. slJ; fie
·'IJaloarea· spectrală a opera:torului T, considerat ca element tn algebr.q, B<1,r,,ţ1,cih ~
€ (B). . . , .
~em o n s t r a ţ i ~- · - 0ond.iţia necesară . şi sufioieri.tăi, pentru ca
,:eouaţi~ · '
(-ti-:T).(ro) , Q, A.=/=,O
.să aibă o soluţfe .m =I= O, este oa ec11aţia

( I - • ~l T) (m) = O
· -să aibă acea soluţie. · · . · · · ·. · · ' ,
De asemenea, condiţia necesară ,şi suficientă ca operatorul ( U ·- T)
,·. . ;.s~ .aibă un inv~rs,. este ca op~ratm;ul (I - · ~ · TJ să aibă :111 _invers •.
· Atunci teorema noastră rezultă din teorema 5, paragraful 2.
· Aplicîn~ r~zultatele din c~it9lul VII, deducem că mli,1.ţ;imea ·valorilor ·
proprii· ale unui. operator ,liri.iar este înehisă. Pentru operatorii. complet ·.
-continui putem arăta mai mult, anu.nie că este .o mulţime: izolată. .
Pentru aceasta demonstrăm mai intîi următoarea :
L e m ă. Dao__ă { Ai, ••• ' Ak} , este un sistem firpit de 'Oalmi ·proprii ale
1-"nui operator liniar, atunci, oricare ar fi alegerea elementelor proprii flJ ( A«) .
(i = 1, .•. , k) corespunzătoare valoril()r <proprii "'« (i . · 1, •.• , k), $Îstemui
jormat de aceste elemente- proprii este ·liniar independent. · . : ..
De m o ns t raţie. Vom demonstra le~a prin inducţie·. cpmpletă. · -
Presup)lllem că sistemul { (l) (i.1 ), ••• , (l) (~)} est~ liniar indepe3:1dent şi .fie . ,
m_H'l+i) = iliro ( ~1) + ••~ + a \a: ( At)· · "
Atunci
; . f ' '
~ a,_(·~+1 -:- Âi) m( ;..) = ";+1 m(";+1) -- ~.a,;.. a;, ( Â,) -: ·
, .... 1 · i-1
; ' -

,/
- T((l) (Â4+1))'-.~ a, T(a: (;..)) =
· i=l

/ T(m (~+1 l l,- T{t a,m, ('i)) ·.. T (O)

1
, O, .

-0e~a ce. înseamnă oă :sistemul· { m (A1 ), ••• , . m(";)} nu este liniar indepen-
-dent, deci o contradicţie şi lema- este demonstrată.. · · · _.
T'e ore~ a .2. Valorile propr# ale unui op.erator oornplet ·continuu
nu au nici un punct de acumulare în planuZ compl~m, ·at~ră -âe O: . -' :';
D e m o n s t r a ţ i e. Observăm mai întîi c~ dacă ;. =I= Oeste o valoare
·proprie a operatorului T, atunci şi µ = ~ este o ·valoare proprie şi re~iproo.
Vom arăta deci că inversele valorilor proprii, adică numerele µ.,
J)entru oare ecuaţia
m-µT(a,) =O
:a,re soluţii diferite de o,. nu au nici un punct de aoumtilare fi.nit.

I
 ., ,· -~ ,,,• ,.,,,"")!
,·:•' ·.,__·1

,•I
. •
_,
\

ALGEBRA. BANAOB A OPERATORILOR COMPLET' CONTINUI . t.77

. , Presupunem contrariul, deci existenţa unui' şir 'infi'nit de ·valor{ {µ,.}

oonverg~nt. Fie {a:,.) un şir corespunzător de valori proprii,· astfel ca . ·: :
a:,. -·~p (a:,.) = o..
Însemnăm prin E„ subspaţiul liniar ·generat ·de. elem~ntei~ liniar inde-
pendente a:11 i ••• , a:~ (propozfţia 1). Evident că E~ este un subspaţiu propriu
-~I lui_ E„+1 • De asemenea pentru orice y EE,., ·
" fl
y......:. µnT_(y) = ~ a,a:,-µ,. ~ a, T(a:,) =
, . i-1 ,-1 , -

I'·

deci
y - µn T (y) EEn-1•
Există un şir {y,a} astfel încît

Yn EEn n [ E,._1, IIYnn = 1

şi
' 1 .
li Yn - a:U !> 2' pentţu a: eEn-1. I .

Şirul { µ,. T (y,.)} = {T (µn y,J ) este relativ comp~t.

De altă parte· însă
T (µ,.yn) - T (µm'!Jm) = Yn - Wn - ·µnT (y,.) + T ('µmYm) J,
(~eci

pentru că
. i
li Yn - µ,. p (Yn) + p _( µm Ym} li_EE,._1 • . I

Rezultă că şirul {T (µn11~)} nu

poate fi relativ compact şi am ajuns·· •.
la o contradicţie.. .· · _ ~ •' · · ·
Teorema este· demonstrată. · ·
Aplicînd teor~ma 5 din capitolul vn, paragrarui 1,, pute:trţ „deter~a
,precis· domeniul în care ' există valori spectrale ale operatorului c6mplet
continuu. ,,
Te ore ma 3.. Mulţimea spectrală a unui operator complet cont'inuu T
esţe inol1µJI!, tn cercul I· A I ~ y, · unil,e · ·. · · ·, ·-
'· y = lim·su.p li I'fl1!1/n.
- n♦ ~ .•

3. Notăm, conform notaţiilor de la capitolul VII,

(Al- T)- 1 = .R (A; T).
Dacă p·· este un· operator complet. continuu, funcţia, B ( Â ; · T}, este
-definită pentru orice  complex care nu este va,loare proprie a operato- ·
·ro.lui T şi are ·valorile -în e (B). · · ·\ '
-t .
12 Sp&W vectoriale normate.
 ,_,, .-.-,·1 ,

178 · O ~ COMPLET 81 RELATIV COllPLET-CONTlNOE

.. Funcţia, B ( Â ; T) _este olomorfă în orice ~omeniu ., ca,re nu conţine: ·

valori. proprii ale operato~ui· T şi se poate dezvolta în serie Laurent în
jQrul. .oric~ei valori proprii.
D e f i ni ţi a, 3~ Dacii, ·T eate -un• operator oomplet oontinuu, numim
fwr,,oţie pse'Udo-r~lvantă a operatorului T, funaţia R ( Â; T).
T e o r e m._a, 4. J!'unaţia pseuăo-re~olvantă ~ ( A, T) a. -unui 'operator
()omplet continuu este meromorfă. ·
D_ e m o n s t r a ţ ie.- Fie Âo o valoare proprie. a operatorului T şi.. .,,'

00

.·~ (A- Âo)" 9n

-1111

dezvoltarea în serie Laurent a funcţiei · R ( Â-; T) în jurul punctului A0 „

Sîntem în condiţiile teoremei 8 din capitolul VII, paragraful 2, deci '
. ~ .

R (Jq T) = R,- ( Â ; T) +. R~ ( Â ; T),

unde
. -1
R- (Â; T) = ~ On_(Â-. ~o)"·
-co .

a.re proprietatea. o) din acea teoremă. . .

/ Ţintnd seamă şi de teorema 7 din capitolul vn, paragraful 2, . reţinem
relaţiile . , · · · . ·
. . . . 2 . '·
.U~1= 0-1, (n >l)
• O-n = O-n~I O-l-1' (j = o, i, .· .. - ., n - i)
(J_(n+1) ~ (0_2)" ,' (n
.
> 1).: ,·
·Operatorul 0_1 se \poate 'exprÎJ'.ţla, ·sub forma
1
0_1 =( - - B (Â; ·T> aÂ_
Jr>.-:,lo·
, ou r convenabil aleasă, de.oi este complet continuu, ·întru.oit B ( Â ; T)
~ste· complet continuă, pentru orice  aparţin.înd curbei r.
. _Fie B 0 imaginea spa,ţiului B prin operat'orul O_i,
Bo = 0_1 (B).
Relaţia <f-1 = O_{ ~e dă
0-1 (.B) = ·B0•
0~1 (B0) = 0:1 (B) -
.A.tun9i orice mulţime mărgiriită în B~ este ·relativ compactă, deoi
1

B 0 ·are un număr finit ·de dimens,i.uni. ·

. l)eoarece 0.-n ~ 0~,. 0_1 = 0_1 Q_n, rezu]tă ,.
· O_,. (.a) = Bo.'
Ţinînd seamă şi de egalitatea O- <n+1> = 0':2,-avem
•
· ·0-·,n+l> _:_
I
0':2 = D"-20-1 = Dn0~1,
unde prin JJ notăm restricţia operatorului 0_ 2 la., spaţiul B 0 •
 \··,', ,iJ

' ·,1 ,, '~ţ

l'79

- 4~un~i putem, SCJ.'Î~- .•

R;:- (i; T) =[Io·+ f (A~ A0) »n_] (1 ~ ~~) "e -1,

,a-1

_ţliide 1 0 este· operatorul identitate în spaţiul B 0 • . . .

{
-_ Spaţiul B 0 avînd un număr_:fimt de. dimensiuni, operatorul _D se poate
~ __ pune sub forma 1:1Jl8i mat:ţiice păt~ate ·

.
. ( ai1 o
a 21 a22 O ••• O
o.·...... , L

D= . . . . . ' ..

a0
• • • a;-H-1 0,
• • . •. • • • aff 1 I •

' , .
,_

Pentru ca seria
·
:E (A- Ao)" D". să fie co~vergentă, pentru
n=-1 ·•
I A~ Ao I > o,
·
este· necesar ca
lLi.i = a22 . ' • • • = a;, = o~
Prin urm~e, pentru n > j, _avem,
:ua = o~
. Rezultă, că pentru ii > j, O_n = O, deci funcţia R ( A; , T) est~ mero-· ·
mor:fă. , · ·· ·
Teorema e_ste demonstrată„

I'
> § ~- Operatori c_oinplet. eon~nui pozitivi
'!

1. -. Operatorii · complet continui -pozitivi :d,efiniţi în spaţille ~anaoh .

· ordonate, au pro1lrietăţi ·mai bogate, pe care le vom expune ·în teoremele
de mai jos. - ' _ , .
Se înţelege că spaţiile Banaoh din acest paragraf sint reale. *). _ _ t I",

Te ore ma 1. Fie Bun spaţiu ~anach ordonat, astfel ca tnohiăerea .

acoper.irii liniare a ·mulţimii elementelor pozitive .B+ să ooinci4ă fJ'U · B.
. . Dacă operatorul complet continuu şi pozitiv T definit pe ·B ·are 'l)alori:
proprii diferite de o, atunci optratorul T a1·e o ;valoare proprie~ pozitivii, p
egală ou maa:imul modulul!ui tuturor valorilo1· proprii ale operatorului .T.
Valorii proprii p îi corespunde cel puţin un element propriu_ poziti'D
v E B+ pentru operatoi"ul T şi o funcţională vpropt;,ie pozitivii, f e· B: pentru
operator1.tl T *. · · ·
D e i;n o· n s t r a ţ i e. Fie a ( T} spectrul operatorului T, .care în cazul
_de faţă <loincide ou mulţimea
valorilor proprii ale acestui op~rator şi. -
- am ( T) mulţimea yal.orUor proprii de JAOdul ma,xim. · '
Considerăm următoarele ti;ei · cazuri :
1) Mulţimea am ( T) _conţine un ~um~ pozitiv A0 • ·

*) Vom lntrebuip.ţa.
\ '
tu~ă, pentru un spaţi~.
,, . ,..,._Ba~ach
' .
re.al,..,,, B. extensiunea sa complexl ,ij \ .
şi ·pentru- un operator T definit pe B, oper~torul T definit pe· B Jvezi cap. I, § 3).·

i
I
 180 OPBRATII COMPLET ŞI RELAŢIY COMPLET CONTINUE

ln acest c·az ne·, ră~e să arătăm că există_ uri element v e B + ·şi o

. functionaJă f E B~ , astfel fu.oit .
J • • • . \

.T (v) = "J..0v, (v =p O),

T (f) = "Ao f, (f =/= O). I

Funcţia rezolvantă a operatornlui T. _se _scrie, in vecină.tatea lui ."J..0,.

Rub forma
+ao
R (A; T) = ~ Od"J..- Âo)k, (O_n =F O). (1)
1c--n

· , Deoarece Oii-.." este operator diferit de operatorul ido:µtic nul, există

. li1,1 elementu, E ~+' astfel·~· .·
. ,. , O-n { 'U) .::p O
(în caz contrar, am avea O_,. (B +) = t O}, ceea ce, i.µ baza condiţiei teoremei,
implică O_n (B) = .O).
Din egalitatea •.
~ +ai -
o_"(~)
1
= (). - Âo>"
1
R ("A; T) (u) -
.k
(Â - Âo>" k=~;l ok (A;_ "Ao) .
deducem
(
·-·~ (2)

Aplichid teorema 5 din capitolul VII, .paragraful 2, pentru "J.. > "J.. 0
avem
. ~ 1 . ' '
R ("A; T) (u) .:..._ ~ An+i pn (u).
n=O , ,
Deoarece
-T"(u) = T"(u)EB+, (n · O, 1, ... ),
atunci R ( '-, T) (.u) E B+ ("A> '-o) şi prin urmare, făcînd in. (2), Â ~ Ao + o,
obţinem · · ·
v =- o_,. (u) E B+: ·. (3)
De altă parte
( "A I - 1.') R ( A ; T) =I
{notînd cu R ( "A ; T) restricţii lui R ( "A ; , T) la B),
de unde rezultă
--- T R ("J..; T) (u) = (I - AR (A-; T)) (u).
înmulţind ambele părţi cu (). - ·A0 )" şi trec~d la limită pentru. A_.. Âo,
obvm:em ·· _ _ . . ·
TO_" (u) = "-o O_~ (u)
13au
T (v) = Âo 'V.
 ······.~-
\,

OPERAŢORI COMPLET CONTINUI POZlTIVI 181.

··;Mai· departe .observăm că, deoarece în ·.(3) elementul u E B+ este·\

arbitrar, avem
. - a~n(B+) CB+.
· , ·considerăm
. * .
o funcţională g e'B: astfel ca g (v).> O. şi punem-
f = - 0-n (g). / . \
:Pentru orice x E B + ave~
I (a:)= (x, - O~n (g)) = <-· O~n_(a:), g) ~ o,
deci
/E B: .
. Aplicbid oper~torului T* a:celaşi raţfonamentye care l-am aplicat l~
T,.ajlingem la.egalitatea , , ·
,,,., T*f = ),of•
\

. 2) Mulţihl.ea ·am (-T) conţine o· rădăcină ).0 de ordin p (p număr

natural) a unui număr pozitiv, astfel ca ·
T .( u) = A0u - cu Â~ > O..
1n acest ca~, operatorul Tr, are :valoarea propri~ pozitivă ~ E am ( T').
Însă OJ?eratorul T" eşte şi el pozitiv, deci i se poate aplica punctul 1)
al acestei demonstraţii,· de unde. deducem existenţâ unui element v E B+,
-astfel ca ·. ·
Tv('lJ) =.A~v, (v·=/=O_).
i
·, Elementul
· v' = I Ao 121 - 1' ~ + I Ao_ 1 21
-~ T (v) + I ). 0 1°--s T 2 (v) :I- ... + p»-~ (v)
e~te un -element p~opriu al operatorului T,. oorespun.zînd valorii J?+oprii
). 0 , pentru că . · . · . ., · · ' . ... ·
• I T (v') = I Ao 21
1-
1
T (v) + I Ao IP- T (v) + ... -t- I A I Tr,-t (v) + T' (v) =
2 2
0

T (v) + I Ao lii-s T (v) + ..· .. + pP-i (v)} +_I Apfv =

2
· I Ao I{ I Ao lz>- 2

v + I Ao. ,r,- T (.v) ~ • • • + T"- ('V) } == I Ao I v' ....

1 2 1
-' I Ao I { I Ao ·1 21-
t
. Este evident că v' E B+ şi v' =I= O. · .
în mod analog se construieşte şi un,element propriu _aparţinînd· lui
B:, pentru operatorul T*. o
3) Mulţimea am ( T) nu conţinp nici o rădăcină ~a unui număţ- pozitiv.
Fie A0 E am (.T)-numărul care ·are ·partea reală cea mai ma~e (prin-
tre ·numerele din .mulţimea a~ ( T) ). Dacă no~ăm ·...
· A0··= p (cos- cx0 +i sţn oe~) .
unghiul CXo nu
este multiplu· de 21t.
Considerăm operatorul

.(i:: > p) ..
 182 OPERATII COMPLET 81 RBLATIV COMPLET CONTINUE
I

.Spectrul acestui ·opei:ator este compus din mumerele  + .i:: Â2, unde
 parcurge spectrul operatorului P: ·  Ea (.T). · , · ·
Deoârece pentru. orice  E a ( T) a velţl I  I < p,. atunci1 · daoă e: este
_slµÎcient de mic,

). = .p (cos ex +i sin ex),

a-y:em
IÂ + e: ·
 V + e:2 p2 + 2 e: p cos ex.
2
I= p 1
De aici rezulti că numerele Âo + e: ~ şi io + e: ~ sînt• valorile
proprii de modul ma:x:im ale operatorulu·i Ta (deoarece am presupus
·cos ex·< cos «0 ). . •
Putem alege un şir de· numere pozitive { e:u}, astfel ca· e:8 --+-0 oînd
n-+ oo şi. astfe~ ca numerele Âo + e:n ~ să/ fie multipli de 2n.0Potrivit ca-
zului. 2), numerele Âo + 9n. ~ sînt valorile proprii pozitive maximale ale ope-
rat~rilor respectivi Ten. De aici rezultă .că Âo 'este pozitiv şi este deci
"Valoarea pi;oprie a operatoru.lui T cerută de teoremă.
, Teorema este astfel complet demonstrată.
Te ore~ a 2. Fie B un spaţiu Bar,,aok ordonat satisfăotnd aoeea,i
condiţie ca în teorema 1. • . · ·
PreBupwrtem oit operatorul complet oonţinuu, pozitiv, T, definit peB, ·ma,&
Batisface ,şi condiţia următoare: ·- . . ··
. eanstit un element u e·B + de normd 1, un numi1,r teal o > O şi un număr
natural p astfel oa
1! (.u) > ou!_ (4)
· .Atunci operatorul· T are valori proprii diferite de .zero de modul
maa:im ~ 011"' •
s
-D. e m o n .t r a ţ. ie. Din. (4) rezultă ·
Tn"' (u) > on u_
şi, pentru orice funcţională fe B: ,
f (pnv (u)) ·> ,/" f (u),
C,

de ·unde deducem
li f li • li T""' (u) li ~ ofl f ('lt)
li f li ·• li pnv li ~ On f (U)
li q;n21 li~ onf(u) •.
? . ·11/11
Dacă f
rezultă
eBt este iuat în aşa fel incit f ('I':)
I
+o, din ultima inegalitate
lim sup li A ta 111/n -> otfv,
n ➔ oo

deci operatorul T-are .valori proprii de mpdul ~ c11"'.

·' I.
 •- - •-, - -r ...
~ ' ' l '• _-') ~-
,.·•:, I

_ _ _ _ _ _ _ _ ___;__o..;...~_A_TO_RI_·--'OO..;...MP_LE_~......oo_NTINUI_._..;...~--OZI_·_r1..;...vl_ _ _ _ _ _-------;1,_;-..._~3· 1.

. Oombinind teoremele 1 ·şi 2 obţinem imediat . _ .

T e o r e m a 3. 1n condiţiile teoremei_ 2, .operator'lil, J are_ o . valoare'.-. I,

yrqprie. pozitivă ,p-~ 01/P. Că'reia. Îi CO'l'68pwn:d6_· 'Ufl- elMnent 'ffl'Opn'U ,po~tiv
pent'r'I/, operatorul T şi o funcţională proprie poziU'Dă poot'r'U operatorul T. I

. . 2. Teora'mele precedente ne dau existenţa vaJorilor. ~roprii şi el~nien-

telor · proprii pozitiv~ pentrtţ anumiţi· operatori coxµplet cohtinui.. Dacă,
impunem spaţiului l3anach parţial ordonat· B condiţia ca B+· ~ă, ·aibă · ,
interiorul :p.evid şi operatorului· T o condiţie ~ai restrictivă, obţinem -o
teoremă de existenţă şi unicitate. 1n prealabil vom demonstţ'a următoarea
. L ~ m-ă. ]fie B un spaţi'II, Banaoh <Yfdonat . astfel -incit int B'-r :;/= ff ·
.,-.E ·x 11/n,.operatcw·comptet continuu pozitiv,,care\are o valoare p'roprie•po~itivd p
.şî· un eleme.nt propriu st'riut poz~tiv v : · · '
T (v) ;== pi>, p > o, v Eint B+. ·
' .

Atunci p~ntru orice (J) eint B + ~ Şi'rUl elementelor { p:-P !/?_ ((J)) }• 'converge '
-către -JJln1 ele'll'ţ,ent.
pozitiv, care se gd8~,te Za o aistQ1T1,ţtY, pozitivii, .ae. frontiera
mulţimii B· . .., · · ' ,.. · · · ·
- n· e m ~-ns t r ·a ţ" ie. D?oarece (J) Eint B+, există un n~ăr 8 > O,
astfeloa · , , · ,
1 - (J)=.;>8v: ·
Din această inegalitate deq.ucem
p-2> :I! (a,):.> av,
. pentru orice număr natural p. . .
Alegem numărul ;r > O·as~el ca sfera .închisă cu centrul în 3'lJ şi de '
: rază r s4, fie inh1118i hi B+ : B(8~; r) CB+. Atunci · \ ·. .
-B ( p--2>T'.((J)); r) = p-l>pP ((J)) -
.
3v
'_,
+ B fav;
',.·

'r) CB+
-şi lema este demonst,atit. •
. Ou aj:u.torul aceţţtei leme se demonstrează. , _
! T e o r e m .a 4. JJ'ie B 1.,,,,,,. ţ1paţi,u .' ;Banach parţial ordonat astfel !noU
1

· i'!"t B+ =I= 0 şi X un operator co'ţfl,plet co"nt;nuu.poz.itiv definit pe B. :

1
Presupunem că' operatorul_ T 'Qerifioli f,i urm4toarea oonaiţie: «) Pen-
llru O'rici/ element· (J) EJJ''f .B+ ((J) =/= O) 6(J)ÎStă nwmăr natu'ral. n·--:- n (tV), u~
astfeţ tnctt ~ (a:} E i:nt B+.
Atunci sînt verifioate urm(t~oa'relt;_ pr.op<Jziţii :
a) OperatO'r'Ul T are tn itnt B~ ·un ~l:ement 'J>'rOp'riU V .ae. normd
1

1 ~ir.
numai un'Ul:
.•
/

.
. 'T (v)
.
= p v, p >
'
o, ~ E int B'+,
. ,,
llvll
,.
= 1. . ···
.

. b}OpfJJ°atorul conjugat T* a're tn B~.' o funcţiQnală pnop'rie cp, ile norma

ţ, şi numai una: I ' • , l

. T*. (cp) ·= P CP.,, llcp-11 = lt . .

' \
CP. ( (J)) >. O, pentru orice. (J) eB +, (I) =I= O. -
·, c) Valoar(Ja ·proprie· p, corespunzătoa're,_ este•iimplă şi ae moilu"t maai•
·ma;l .(p E am ( T). ). ·
,,I
184 ·, OPERA.ŢII COMPLET SI. ~LA.TIV COMPLET CONTINUE

1 Invers, dacii operatorul complet' CQntinuit'- pozitiv are p1·opriet4ţile

a:), b) · şi c), atunci. el verifică şi condiţia c-t). , . . ' ·
· Pentru dell!onstraţie trimitem la articolul lui M. G. K re i n şi
~- A. R u t m a n, [187], din care sînt luaţe toate teoremele acestui
paragraf. .• . ..
§ 5. Operaţii .relativ . complet -,ontinue.

1. .'Multe din proprietăţile pperaţiilor complet continue se păstrează

şi la aJte categorii, mai largi, de -operaţii. Una din aceste categorii o con-
stituie vperaţiile relative complet continue, care generalizează operaţiile­
complet continu~, în sensul c~ trans:formă or,ce mulţime :µiărginită într-o
mulţime . relativ· 'compactă, însă faţă de altă normă·. '
Pentru a preciza, vom considera un spaţiu Banach B şi un subspaţiu
al său (nu neapărat închis) L. Presupunem că spaţiul L este, la rîndul
său, organizat-ca spaţiu Banach cu o altă normă decît ·cea din B. Deci
pentru un· element mpin L sînt definite. două n9rme ; vom• nota norma.
din spaţiu] B ca deo bicei li mli , iar cea, de-a. doua normă cu li mIIL•
·.]) e fi-niţi e. o- operaţie T definită pe spaţiit~ Ba-nach. B se numeşte
relati·c com:plet continuă (faţă de subspaţiul L) darJă .~înt _îndeplinite
următoarele condiţii: ·
i}° · T(B)CB, T(L) CLCB;
ii) T este continuă de la B la B~ de l~ L la B ş_i de la L la L;
iii) T transformă orice mulţime mărginită în I, î1~tr-o mulţim,e compactă.
în B. / . .
2. Pentru a simplifica scrierea, întrebuinţăm. următoarele notaţii:
l) V=l-.T
o •.
( T fiind tot timpul o operaţie relativ complet continuă şi I operaţia iden-
titate).;
2J · Mn, mulţimea soluţiilor eouaţiei.
.
. . . . . '. .

(I-: ·p)" (m) =. O,

incluse în ·L ; .·
3) [ M", colll:plementara în L. '· ·
Pentru a stabili diferite rezultate pe care le urmărim, mai sînt necesare
une~e ·condiţil suplimentare, pe care le ~nunţăm de la· început; dar care
nu intervin decît treptat în ··teoremele care vor urm&. Aceste condiţii
sînt: ...
a) .Pentru ori~e ·n, EN, orice mulţime de sol:uţii, aparţinind. lui L, a.10:
·ecuaţiei-· . ·. , r
(I - Tt (ro) = O,
· mărginită în B este. mă,rgi:µit.ă şi în .L;.
b) Pentru orice n; dacfti
. ·:.~ ', •
1

. :lfn rt [ Mn-1 =fo- O,.

 ''/

· OPER.Al'll· BELATIV COMPLET CONTINUE 185

.,atunci e~tă un ·element {I)" E~' astfel· ca ,

b1) . na:fl li L ~ ·k,. k fiind O constantă indep,endentă·' de n?
_ b2 ~ •: T (a:11 ) E yn (L) f"\ [ V~+i (L);
. , ba). li T (:l1n) - T (rom) IIB
• •
> "I)> o, p,entru n =I= m;
- I

c) · Or!ce şir { ro,,}, mărginit ~ B, de ·soluţii ale ecuaţiei.

(I-T)(w) =Y cu ye·L,
şîastfel ca
lim li (I - ~) (xn) IIL = O,
este mărginiţ în L";·
d) PentrtJ,• orice n, clacă .
vn (L) f"\ [ vntl (L) =/= 0,
,/
atunci există- un ·element xn E!i, a.stfel ca -·
·llxnllL'~k;
T (x") E vn (L) "
\
[-yu+i (L);
el~) ll T (mfl) ...:_ T (xm) li B > .I}> o, pentru :n =I= m. '
3. T e·o :r e-'.m 'a, 1. Da.că este îndeplinit~ ·c(!ndiţia a), atunci soluţiile'.
în L ale ecuatief
,. ·
! • (I - Tt (x) = O 1
,. -(1-) '
constit~ie uri spaţiu cu un numl1r finit·· de· dimensiuni.
1

D e m o n s t .r a ţ i e. Fie 'J!n mulţimea spluţiilor menţionate.

. l\Iu]ţimea Mn este un subspaţiu liniar închis al lui ·L, ca. imagine in-•
versă a elementului O printr-o operaţie-liniară şi'pontinuă. ·
Fie acum M C M 11 o mulţin;>.e măJ-gin,ită în B. -
Din condiţia a.) rezultă că .M este mărginită şi în L.
Ecuaţia (1) se mai poate scrie sub forma · .
(I.~ .Ţ.A) (m) = O,
unde· .A. este o operaţie Jiniai:ă., continuă" de la L la L,' deci pransformă 01·ice-
mulţinie mărginită- în L într-o. mulţime mărginită în L. ·. · .
1 Operaţia_ T .A transformă orice mulţime mqirginită in L într-o mul- I -
time relativ compactă in B. Atunci M = TA (M) este o··multime relativ \
compactă în B. '. I • I ' ' • ' ' •· •

Am arătat astfel că.. orice mulţime. M C Mn, ·mărginită· faţă de· norma
din B, este şi_ rel~tiv compact~. în. B. :. De -~ci rezultă că M 11 • ~e un nu.măr
finit de dimensiuni. · . · ·
' ,O'b s·~ r V a ţie. :Mn' avind u~ număr finit de: dimeÎishihl, este· :un.
subspaţiu -liniar închis, atît al lui L cţt şi al lui B, iar cele două norme sînt
1
în acest caz echivalente. ·
' - \ '. ' ." ' '' ',

4.. Este uşor de ·văzut) că M.n CM~'+l şi că dacă M.,, = Mv+1, atunci. ·
.. .1.ll.,,, = Mv+v pentri.~ or~ce p. Vom demonstra acum

. I-
 • I • •

"186 OPERAŢII COMPLET SI RELATIV COMPLET CO~"TINUE .

Te ore ma 2. Dacă; operaţia T satisface condiţia b), 0tt'UMi ea;istll, . .

11/n tntreg V astfel .oa . .
Mv = Mv+l•
D e m o n s ·t. r a ţ i e. S~ presupunem contrariul, adică

.1lfn+1 A [ Mn =I= 0, pentru orice 11,.

. .
Atunci condiţia b) ne asigură existenţa unui şir infinit {a,n}, satisfăctnd
:relaţiile din b1 ), b2 ), b3 ). . .
· Dar condiţia . b1 ) • implică relativ-compactitatea · şirul~i {T (mn)J,
-deci existenţa unui subşir, convergent in B, .ceea ce contrazice condiţia b8).
„ Rezultă că ·şirul {a:,.} trebuie să fie.finit, _deci că există numărul v cerut
. ,de teoremă. · · · . . -
· Observ aţi e. Condiţia a) nu intervine î.ndemo~trarea teoremei 2.
Tot numai- cu ajutorul condiţiei b) avem şi · ··
T- e ~ r e m a .3. · Daci!, este .îndeplinită condiţia ,b) ·. şi ecuaţia .
. . -(I-~ T) (a,) =y
-are o soluţie pentru orice y EL, atunci această soluţie este u-nicii,. , .
D e m o n s_: t r a ţ.i e~ Este suficie1:1t să demonstrăm că ecuaţia

V (a1) = o,
:A.re o singm,ă soluţie, ro = o;
Să presupunem. contrariul, adică existenţa · unui element a,1 =I=_O,
-:astfel incit · · · '. . ,
_V (ro1) = O.
Fie atunci ro2 o soluţie a _ecua,ţiei
. . .V,( a:) = a:1;
1i, în gen~ral, a,~+ 1 o soluţie a ecuaţiei
V (m} = ro~.
Pentru orice n> 1,
yt' (a:n) = vn--1 (a,n-1) . ••• = ,V (a,1) = ,O
vn-1 ( a,n) =· yt'-2 ( a,n-1) . ••• = V (m2) . . $i =/= o,
-ceea ce contrazice teorema. 2.
· Această teoremă. n,e asigură existenţa operaţiei inverse v- 1 , uhivoe
,determinată, .într-un caz particular. . · '._ .
0on~µimtatea operaţiqi ·v-~ (dacă există).este d~tă de o -·

Te ore ma, 4. Dacă - ~înt indeplinite 'condiţiile a) _t-i o),-ea,istli, ·o

:'conBtantiJ., m, independentă de y, astfel ca cel puţin una din soluţ-iile ecuaţiei
V (ro) = 11,
-dacă eaJistă soluţii, satisface inegalitaţea

li rol!L ~ m IIYIIL• ·
'·

o
 ' r
r
·J.
. I
<
,,.
OPERAŢII .RELATIV; COMPLEŢ. -OONTINUE. 187
-.
I. ' ··-
\.

D e m o n s t r a ţ'i e. Pentru. orice ')J astf~l - ca ecuaţia v--( a1} = y

Me o soluţie, e~stă o soţuţie .minimală i, care s~tisface in~gaJ.itatea .
, 11i11Ji ~ 11-m ~ a:IIL• I

Tre b~ie să de~on'.străm· că, nu ~xi.stă ni ci un şir (y,J cu soluţiile_ minimale.

<'orespunzătoare ( a:n}, astfel ca • · '· ·
ll'i;.IIL--+ 00 • (~)
I. IIYIIL I
ii • • I I '
' ·, • ' ' }

Să presupunem C(?ntrariul, adică existenţa· unui şir · ( Yn }· care satis-·

.face· condiţia (2). Putem lua _lly;IIL = 1, de un"e rezultă li ~lfL--+ oo. -
Rînt numaf două posibilit_ăţi. : .
1> : 11 m" 11 .... qo ; .

, 2) există un subşir (wflZI } as'tfel ca .

ll_~niill<k. .-
'7"om arăta că amîndo:uă cazurile ne conduc la co'ntradicţii:
- 1) Să, notăm . ' _. · - .· · . · ·;
f»=-5!_
n -11~11'
· de unde 1·ezultă
li a:nll- = l .. \

I '

Acum se ivesc iar două. posibilităţi :

11 ) . li a:n li u ~- ·h, 'I,,. fiind o constantă :i.nd_epend~ntă de_ n:;
există ·un sul;>şir
'
(a,,,·.Cl },. .astfel
. ·.
·ca
.·11 f!Jn~ li L --+ oo." ; .

; h,
Vom examina pe rind ultimile două cazuri,: ·
<
ş1rul {T (mnH este relativ compact în :B, deci
'1)-· ~acă, · 11 wttffL
._-e~tă un. subşir { a,~.} şi l11l. element mEB satisfăoînd condiţ;iil~ . .
·lim li T (a,n) - mii = O
i ➔ 00 i '
şi

· Insă atunci
·, lim li mn,-!- a:11 _· O
i ➔ <IO .

. \'
-li mn, - roii ~ li mn~II = :i, .'

-0eea ,ce este imposibil.

/

" .-
 ,:

,._

188 OPERATU COMPLET ŞI .R~LATIV COMPLET CONTINUE

' 1 2) ~xistenţa .şirului ( aJn«l, astfel' ca_

lim li (l)n li = 00
q~ co q '

contrazice condiţia o).

2) ' Dacă llw"Zlll·~ le, să notăm
. ' '

\
de unde rezultă

Ila/np 11 L = 1
şi

T (af._) . V (af._) + l ~;IL

Şirul {a{ffi>} fiind mărginit în L, rezultă că şirul {/f{m:21) } este ;relati~
_compact în Ş, deci_ .că există un sub~r {m:J),} .şi un_ element m" E "JJ,,
astfel ca

şi
,V(m") =O._
Se ajunge la aceeaşi contradicţie ca in cazul- i 1 ).
Teorema este astfel complet· demonstrată.
Te ore ma 5. In ipotezele a) şi c) operaţia V t1·ansformă orice sub-
spaţiu liniar normat al lui L în subspaţiu;. liniar no1·mat· al lui L. ·
D e m <;> n s t r a ţ i e. Este o, consecinţă imediată a teoremei pre-
cedente şi a·~ te'Qremelor de la ca-pitoiul II, paragraful 1.
O or o I ar. Dacă sînt îndeplinite . condiţiile a) şi c), imaginea lui L ·
prin operaţia V' esţe un subspaţiu lintar normat al lui L.
5. Este evident că vn+I (L) C vn-(L) ş( că dacă vv+l (L) = -vv (Lh .
atunci yv+i, (L) = Vv (L) pentru orice p. .·
Teorema- următpare ne dă -existenţa ~ui întreg v, avînd ultima. ·
proprietate. . -. , _ , _. . _
Te ore ma 6. Să presupunem îndeplinite. condiţiile a), b), c) fi d).'
.Atunci emistă un întreg v, astfel ca · · . · .
Vv+i (L) = Vv (L) .
.Acest întreg coincide cu cel dat de teorema 2.
D e m o n s t r a ţ i e. Existenţa întregului, -v rezultă din condţţia­
d) _în acelaşi f~l cum a rezultat în teorema 2 din condiţia -b).
· Pentru coincidenţa celor doi v, vom da următoarea demonstraţie_ :
Observăm la început că ecuaţia ·
. V (m) = y cu y E V" (L)
 \ :''
,.
...... i -

OPER.u'Il RELA,(nV COMPLET CONŢmtJE

0

189

( v fiind aici cel dat de teoremă) are cel puţin o s_oluţţe în Vv (L), deoar~oe
,,. : 1 • j ·Vv(L)=V(Vv(L))=,Vv+l(L) .. , ' - ·
Vom arăta·c,ă această soluţie este unică, ceea ce reyine la, a spune ci
ecuaţia · . -. ·
·V (x) · . O ,,

nu are ,decît. soluţia O în V" (L).'

Dacă presupunem contrariul, fie ~ E V" (L), astfel ca

V (X1) = 0 ş~ j 'a;i =/= ~' '

şi, în general, fie xn· E Vv (L), astfel .ca
(n = 2, ... ).
. .
Am avea, pentru orice n > 2, _
V" (xr ..:_ o, v~-l (x) =I= o, I

contrar teoremei 2.
Mai departe,
V"+i(x) = O
· implică - I -

V"(x) = O.
De altă parte, pentru orice. n < v se poate găsi un element a:, astfel ca
), +1 - , . .. .
. f1' ·(X.) = 0. Şi V" (X) =f=, 0.
. ;pentru ac~asta luătn un element
aJ' E V"~n-l '(L) () "[ vV-R (L),
astfel ca
r (a:'·>= Q.
I . ,

Elomentul
'
a,"-= yn+1 (.li1')

· aparţine }ui .V"(L). Există d.eci ~ element a,"'_E Vv (L), astfel ca

yn-+1 (a,'") = m".
,Elemenţul

I
m = a;'....;_ a,"'
satisface ecuaţiile
V"+t (m)=O şi V"_(a,j =/= O,
deoarece
vn (m) = V" (m') - V".(af'),
" o
V" (m') E yv-t (L) h [ V" (L),
'\ I

"V" (x") E °V" (L)~

I . ,
 , '' . n

190 , OPERA'.J.ln 'coMPLET .'ŞI RELATIV co:m>LET doNTINUB

.A:rp. .~rătap. astfel că V satisface şi condiţiile celui -~at de t~orem8i z .

1
şi·astfel teorema 6 este complet demonstrată. · · t ,
Teoremă care urmează este o consecinţă imediat?, na teoremelor ante- '.
rioare., · , - · . .,
· T e o r e m a . 7. ·Presupunem -că · sînt · îndeplinite corul,iţiile a), b),
c) şi d). Pentt·u ca operaţia V să aibă o operaţie inversă v- 1 ·continuă, ilefinită
pe L, esti ·necesar şi suficient ca· ecuaţia · ~ - ,_ - '. ,
. V(ai) = O
să aibă o _singură soluţie -(eleme'[l,tul O).
6. Vom demonst:va. neoesitatea condiţiilor a), b), c).
Te ore m_a s·. Dacă m1U,lţimea soluţiil01· în L. ale" ecuaţiei
! .. V (ai) = O
este un spaţiu, cu -un număr finit de dimensiuni, atunci condiţi~ 1a) este
î1ideplinit4. · .- · '
D e ni o n s t r a ţ i e. : Rezultă din fapt~! că _cele două norme- sint
echivalelite in acest caz. _ · · ·. . ;
-~ · ..Te.ore ma 9. ·Dacă ea:istă numărul v. din teorema- 2, ·atunci con(liţia.
b) .este înileplinită. •1
De m·o ns t raţie. Fie
ai~ E~n r) [ Mff--'-1' pentru n < _V. i •
Elementul
• :Vn = 4 (m~), · ··
. . ' . ' I
unde. A ·estcf transformarea care intervine în demonstraţia teoremei 2, are-
,proprietăţile. b1 ); b2), b3 ). · · · · . · · :
. Într-adevăr, ·b1 ) este evidentă, deoarece mulţimea {~} este fiilită, b2.)
'
este dată de .relatia .
_ai:= T(m,J~· :L1A_ (ai:\.
iar· numărul "I) din b~) este
"I)= min Jinf Hai:-aill}•.
n~v \~EM-n-i ,
Te ore ma 10. Dacă.V(L),este o mulţime înohisă în L şi' este valabilă
concluzia teoremei 4, atunci' condiţia c) este îndeplinită.
. D e m ·o n s .t r a ţ ~ e. Pentr11 ·orice y e V (L) · exi~tă, .datorită · conclu-
ziei teoremei~ 4, un element· ai EL, astfel ca
_ · li mllL ~ m, llYIIL.• • ,. \ _
7. ~ ln vederea teoriei ergodice; ;mai considerăm şi u.rinăto~ea COll..diţiie„
·impusă operaţiei T şi unei mulţimi·· oarecare, A de nu-µiere Qomplexe;
_ f) Pentru orice şir {Ai,. • .,,.·, ·Â1c, •.•• ,} de. -val~ri proprii aparţjnîrid mul-
ţimii A, ale op~raţiei P şi ori~are ar fi. ·alegerea elementelor proprii cores.-
punzătoare {ai (>.1 ), • ·•• , ai ( Ak), ~ ·•• }, există .un şir de elemente {ai1c}, a;stfel c.a.
o ... f1) llm,JL~H,
-12) · ·T (m1c) E M1c "· [ Mk-\
/a) . li T (ai1c) - T (ai;) li> "I)> O,. • pentru k_=/= j.

. ,1 .,,. '
 ',' =// ·'
.I
·,
j

.
.. ' ,.

·'
J91
! I ' f I , • • ~ ' • I •

. ._· Am notat p~in .M1: spaţiul. vectorial , -înolus· în L, generat de elemenpele-

a, lAJ.), ••• ,.. tZ? ()..k). I 1. • • , • ' • ' • • '

La fel ca •:teorema 2 se 4enionstrează . şi ,\

.. T e o r e -~ a 11.. D<J:aă op~aţi_a T ş~ mul{imea.~ de numere _a<>.,,mP~ff8 A

8at'1,8fac condiţia f), atunci. ttl/U~ţimea 'lJaZorilo r proprii ale 1
op~aţiei T, apar.-·
ţintnă · mulţimîi A, este finitlJ,~ , · ·

§ 8. Clase speciale de operaţii·

' . i-~lativ '
compleţ continue

· • t. Acest paragraf este qo:tţsacrat unor condiţii mai puţin generale,. .

dar mai simple, care implică condiţiile im.puse în paragraful precedent
operaţiilor relativ complet CQntinue.. . ; 1
· •

· ·Oonsid(ll'ăm, la fel ca în paragraful precedent, ·un spaţiu Banach B

, ş~ iun su~spaţiu liniar (nu ne~părat închis) ·L şi păstrăm a·celeaşţ con~enţii
ş~ notaţii. · . . ,. . . . 1
.

1
Presup~em, în· plus, că spaţiile L ~i B satisfac şi următoarea con-
diţie : · . . . -' · .--
j)' ,Pentt·u 01·ice şii· { a:n} .ile__elemente. ·ain B,'~astţel ca·
~ HmnllL<_K
Jim
n ➔ co
li $: - a; li = o
a; eL · şi 11 .m II L ~ x.
r' . _ Fie mai_ departe, T -~ .operaţie _care satisface. :condiţjil~ :
i) T (B) C; B; _T (.L) CL ; ,
ii'~ 1 T. este co,ntinuă de la_ L.la; L ;' l
lili) Ţ tr.arisformli, 01·ice mulţime mărginitlJ, tn, L, tntr-o mulţime-•
. relaţi'O compactă tn, B · ,
şi urmă.toarele .condiţii .
t
«) li T" (m)II < HII mii
.H fiind ·o "Oonstantă inileptJnilentă de 11, şi a:;
1.
~)· Ewistă ilouă coiistante pozit~ve, R şi ~ (O < r < 1), astfel , a.
1

·11 T (.a;) llt ~ _r Ila; IIL ~+ R li (1) li• .

· Vom den;ionstra că operaţia. T -satisface şi .condiţiile I •. •

ii), a), b), c).

Ml}i întîi vom demonstra două leme :
. L e.m a . 1~ ?ţntru orice m; = 1,2 .. -~ avem

'
Q fiin~ ~ .con:st~ntă .ind'epen~entă. _âe_ . m.şj J(.
,. I

\
 \
I."

"192 - OPERATII COMPLET SI RELATIV COMPLET CONTINUE

De m o·n str a ţie. Oondi~e «) şi ~) ne d~u

IÎX"' {m) IIL < r li ~ 1
{m) IIL~+ R 11 ,r-i {m)II <
<·r li pm-i·{a:) IIL + RH li mii <_r li pm_;i (m) IIL + Q' li mU,
Q' = max·(R, R H) .
.Atunci
· UT"'(m)i]L-' 1 ~r 11~11 <r[II T"'-'(m)lfL_: 1 ~;_llmll]
-de unde, prin iteraţie, rezultă

li T"' (m)nL- 1 ~ r ,li mii~ ,...[11 (a,) IIL--: ţ ~ r 1(m11J

HT"'(m)IIL
__
< rm llmllL + ~
1- r
Hmll-__!:._
·1 -. r
Q' llmll <.
,

Este suficient să luăm 1

Q Q' .
Q=-
. 1-r

pentru a obţine inegalitatea lemei -.

llpm(m)~IL<.rmllml!L + Qllmll.
• 1'· •

L e m a 2. Fie { mn} un şir ăe elemente, mărginit in B.

Din şirul dublu {T1' (mn) } se poate emtrage un subşir mărginit tn L.
Demonstraţie. Fie q un· număr pozitiv astfel ca li mnll ~
~ q (n = 1,2 ... ). Ţinînd seama de lema precedentă, avem -
li T1' (ron) IIL < r~ llmn IIL + Q". ,
De altă parte, pentru fiecare n se. poate găsi _un indice Pn, .astfel ca
·' rz>RII mnllL < 1, (O <r< 1).
Rezultă că
_ li T'"(mn)IIL < Qq + 1
lema este _demonstrată.
.şi
· Acum vom trece la verificarea
:-_ '
conditiilor .
ii)·, a), .b), c).
·1

ii.) T este continuă de la B Ia B, din condiţia, a). .

Continuitatea de la L la .B este dată pr:ffi. condiţia iii), căoi orice mul-
·ţime compactă este mărginită. · .. · · . · .
a) Pentru orice n, orice mulţime mărginită în B de soluţii ale ecuaţiei
-$ ( I - Tt(m) =:0
.apa.rţinînd lui L, .este mărginită şi fu L~
 ~ .-
.: . .\- '·.
_,,'J·,,'
.,' 4 •

. ' -I '! ·,

OLA~ SPECIALE DE OPERAŢII RELATIV COMPLET CONTINUE 193

- D e m _o n s t r a ţ i e. Fie µ o mulţime .de soluţji din L ~ale ecuaţiei .

V" = {I - Tt (ID) = O .. J
.sau
I
{I - nT + ... + !e) {ID) = O
~ărginită în L.
· ;Fentru orice element a: E M avem
ID =; T.A (a:),' .
I

. '
unde A · nI + . . . + ,pn-i
.şi .A este- o operaţie ·liniară, ,co~tinuă de la B la B (condiţia ot)) şi de la
· L la L (condiţia ii')).
Condiţia (~) .ne dă iii).
li wllz. = li TA (w) l z. < r li.A. (a:) IIL + R li A($) li- j
în s:fiyşit obţinem I
I
I·.'
UwllL = 11 T.A (w)lk< r IIAIIL 11 ~IIL + R_II.A (ID)IIL
li ID IIL (1 - ·r li A IIL) < R 11.A 1111 ID 11 ·
\

li ~IIL.. ~1: ;\~

1
11 )1 wll
şi condiţia a) este verificată. _

.aştfel
b) Pentru orice n, dacă M.
ca : , . .
o[ M 8 _ 1 =I= 8, ,există un element
_. -
X8 EL,
_:
b1 ) · li wn-llL < K, K fiind .o 9onstantă independentă de n.
b2 ) T (wn) E Mn r. [ Mn-1•
b3 ) li T (wn) - P (wm) 11 > 1J > O, n =I= m.
, Demonstra.ţie. DJJ,că Mn r. [ Mn-i = 0, există un element wft,
.astfel ca , ·

•·• .... t-....- •~-,.r .. •

:pentru orice (1) E.Mn-1 •

Fie

avem
yn-'.i ($~) - r,-t (1Dn ~ T (Wn)) = yn-i (I - T) (Wn) = V" ($n) = O,
de·· unde rezultă
~E Mn-1•
Fie, în general,

18. S1>atu. vectorfalA nonrate

 1-

194 OPERATU ~MPLET ŞI RELATIV COMPLET CONTINUE

Avem
x: E Mn-i•

Această relaţie o vom demonstra prin inducţie completă.

Pentru p =
l relaţia este demonstrată.
Să presupunem că avem

Atunci'
x! = Xn - T1' (x,i) = Xn - T(a:n) + T(a:~)-Tz> (a:n) = (I-T) (x11 } +
+ T (1 - pz>,-t) (xn) =(I~ T) (a:n) + T (x!- 1
)

yn-1 (x!;) = yn-1 (I_ T) (a;n) + yn-1 p (a;!-1) = V" (a:n} +·

+ ·Tvn-1 (x:-1) = O,
de unde rezultă:
x: E Mn-t•

Şirul { xn } fiincl mărginit în B se poate extrage din şirul clublu

{ pi> ( Xn)} = {Xn - x!n }
llll subşir mărginit în L (lema 2).
Fie
{ r,>" (ţi;,.}}!= {Xn - x::} = {Y-n}
acest şir. El are proprietăţile cerute de condiţia b).
Într-adevăr, b1 ) este demonstrată şi pentru b2 ) şi b3 ) este strficient
să observăm că
.
T (y,,) = rnJ>R+l (
L Xn
)
= Xn -
J>n+l
Wn

aparţine. mulţimii Mn A. [ Mn-u deoarece a:,. E .1.ltl11 A [ Mn-t şj că-, -p~ntru

m <n,
T('l,)
,111
- T(1.1,'Im ) = x.t1 - _
xim+1
n - xm + a;1"1+1
m

este forma
x-z, 1
_
1 cu
şi deci
' 1
li T(y,J- T(Y,nll = IIXn - Xn-111 > 2 ·
Condiţia b) este demonstrată.
o) Orice şir { a:11 } , mărginit în _B, de soluţii ale ecuaţiei
(I - T) (x) = y cu y EL
~i _astfe] încît şirul { li (I - T) ( x,J IIL } converge către O, este mărginit în '.L.
Demonstraţie. Fie { y11 } şi -{ x11 } două şiruri din L, astfel ca.
(I - T) (x1l) = Yn IIYn\11,--+ 0 şi llxnll ~ C.
 _' 1'

CLASE SPECIALE DE OPERA.Tll RELATIV' COMPLET CONTINUE 195

Avem
X,. = T (Xn) + Y.
de unde rezultă

llxnllL < li T(xn)IIL + IIYnllL•

Dar condiţia (3) ne dă

li T (Xn) IIL < ~ li Xn IIL + R li °'n li \ C

de unde deducem
li a:n IIL ~ r li Xn IIL + c'
li a:nllL (1 - r) < c'

Condiţia c) este demonstrată.

Trecem acum la condiţia,/).
Condiţia f) este satisfăcută în ipotezele·i), iii), j), r1.), ~) dacă A este_
m~Iţ_imea numerelor complexe de modul 1.
~ e m o n s t r a ţ i e. Să presupunem într-adevăr că

.1vl n [ Mk-_ 1
=1= 0
şi îie

cu

pentru orice x E Mk- 1•

. Vom demonstra ,mai întîi propoziţia următoare :
).. ']) T 11 (xn) E Mk
pentru orice număr complex A de modul 1 şi pentru orice p.
Este suficient să ară.tăm că ·
T (xk) E .M-k.

I
Mai mult, vom ar~ta că,,

~ p1' (aik) - Xi: E ~-

( '.A1.: fiind valoa!'ea proprie a lui T).
196 OPERA.ŢII. 00MPLET SI RELATIV COMPLET CONTINUE ..

Relaţia este adevărată pentru p· == ·1, . deoarece

. . 1c ': k ,

A1; T ((1)1c) - X1c = A1c T ( ~ <Xi (1) ( ~) ) :_ ~ <Xi a: ( A,) =

i-1 ial

. A1: t
i-1
ixi T (x ( A,) ) -
·
t
i-1
oc.i x (~) =~
1

. ,-1
oe., (1) ( A,) (~ -
Ăi
1) =
= k-1 ()..
~ IX, _!. -1
_)
e
(1) (~). jfk-l.
'

,-1 ~
Să presupunem acum că reţaţia este adevărată pentru ·p-1 adică
A%"°-:1 p2>-l (x1c)- fJ;k e Mk-1.
Atunci
~ pD ((1),;)- =
A7cT (~-1 T'-1 (X1c) ) - fJ;k =
fJ;k

= Ari T [~-l pP-l (x11:) .- X1:] ¾ T (m1c) - m1c, +

de unde· rezultă

Din şirul dublu

{~ T'(xk)}
se poate extrage (lema 2) un subşir mărginit în L, care se bucură de pro-
prietăţile fi), / 2 ), / 3 ) şi demonstraţia continuă ca pentru condiţia b).
2. Tot din condiţiile de mai sus, rE:'zultă şi următoarea
Pro p ţ:> zi ţie. Oricare ar fi m = 1,2, ... ,_ avem
llTm (x)IIL ~ k li xll.i,
pentru orice x E L, constanta le fiind, independentă de x şi ~-
D e m o n s t r a ţ i e. Din lema 1 d 1ducein 1

lim sup II P"'(x)IIL < +oo

m
pentru orice ro EL. Putem aplica atunci teo:,;ema 3 din capitolul II, para-
graful 4, şi propoziţia rezultă.
REFERINŢE ŞI COMENTARII

1. Studiul operatorilor complet continui datează de la Hi 1 b e r t; care i-a introdus pentru

spaţiul ce-i poartă numele.
Teoria ecuaţiilor liniare cu operatori complet continui i se datoreşte lui F. R ies z [224],
care a elbaborat-o pentru spaţiul fwtcţiilor continue, însă într-o formă valabilă pentru orice
. spaţiu Banach.
e
J. S c ha u d r [238] · ~ generalizat teoria lui Riesz, introducînd paralelismul cu spa-
ţiul conjugat.
· 2. Studiul analitic al algebrei Banach a operatorilor complet continui a fost întreprins de
M. ~ a gumo [213], care a &tabilit că în această algebră inv"rsul R ()..; x) este o funcţie
rneromorfă de :>.. Teoremele corespunzătoare în algcbrelc Banach redate în această carte, se
găsesc în E. Hi 11 e [13]. ·
3. Operatorii complet continui pozitivi în spaţiileBanacl\ au f~st studiaţi de matematicienii
sovietici în frunţe cu M. G. K re i n. Realizările Io~ sînt expuse d" M. G. K r e i 11 şi M. A.
R u t m a n în lucrarea [187]. :
4. Operaţiile relativ complet continue aufostintroduse de G. Marinescu (198]. Clast:le
speciale de operaţii relativ complet continue au fost cercctatt: d~ C. T. I o n ·e s cu Tu 1 cc a şi
G. Marinescu [138] şi [139]. ·
 -.. r, ~ .: ": ·_
~ f
' \; ' • 1 ... •• ,. •

.r

·!
-,,

CAPITOLUL IX

TEORIA E-RGODICĂ
. ln ,analiza funcţională, prhl teoria ergodică se înţelege studiul ite-
rateior ~ ale unui operator T, J5,entru n tinzind către infinit, sau, mai
.general, studiul unei mulţimi speciale _de operatori.
·Obiectul acestui capitol îl constituie studiul teoremelor ergodice
in medie şi, în special, al teoremei ergodice uniforme, în forma lor cea.
mai generală. . · , _ _• , _ .
. . în.tot .acest capitol vom însemna prin Bun spaţiu Banaoh complex
şi prin L un sub~paţiu vectorial al lui B (nu neapărat închis în B).
; Presupunem că în L este definită o -a doua :p.ormă, pe care o· vom
.nota
li mllL, (1) -
şi faţă de care L este un spaţiu Banach complex.
Dacă un şir de elemente este convergent faţă de norma spaţiului B,
vom spune, pentru a evita confuziile, ·că este convergent în B. De asemenea,
dacă este convergent faţă de ··norma (1), vom spune că ,este convergent
. în L. ·

§ 1. Teoreme e~godice în medie

, 1. Vom întrebuinţa· următoarele notaţii. Dacă T 'este un operator
liniar definit pe spaţiul B, notăm, ca de' o~icei, prin V operatorul
V=I-T
şi- prin .V* operatorul
. V* = l - T *
: . _ 2. Teoremele care urmează constituie o pregătire a teoremelor ergo- _
dice, însă sînt interesante şi fn sine. .
· ' · T e o r e m a 1. Fie T un operator liniar continuu, definit pe BpaţiuZ
B. _Dacă firul { : 'T" (a:)} converge c_ătte O tn B, pentru Q'fÎCe a: E B,.
, atunci, şirul -
H- (T + T" +... -+ T")(y)}
converge către O în !3, pent~u orice y E V{B). ·
 198. TEORIA ERGODIOĂ

Demonstrat ie. y E V (B) implică existenţa unui elem_ent- x EJJ,

astfel ca '
Y=X-T(x).
Atunci

·li : (T + T• + · · · + T")(y)
~
11=1I : (T + T" +. · · +T") (a:-T(a:)) li=
= ii+ (T- T"+l)(a;) l< 11 TII li : a;-'- : T"(a:)11"'

--<li TII(~ +IIT1i<x~I),

n 11

de unde rezultă

lim ~ ( T + T2 + . . . + :r'J) (y) = o.

n ➔ co n

Te ore ma 2. Dacă operatorttl T satisface ·condiţia teoi·emei 1 şi -

dacă ·

li : (T + T• + . : . + T") (y) li< Jr li y li,

pentru orice y· E V (B),. constanta K fiind independentă de n, şi y, atunci

şirul

{+ (T + T 2 + ... + T") (y)} .

converge către O pentru orice element y E V (B).

Demonstraţie. Dacă y EV (B), afirmaţia rezultă din teorema
precedentă.
Dacă y nu aparţine mulţimii V (B), însă y ·e V (B), atu.nci există
pentru orice s: > O, un element y' E V (B), astfel ~a
lly-y'II < s:,
şi se poate scrie

li+.- (T + T• + ... + T") (y) li= li+< T + ... + T") (y-y: +y') li<
"'11-; (T + · · · + T") (y - y') li + 1 +.- T + · · · + (y') li"' < T")

"'K.+ li+ (T + ... + T") (y') li·

Ţinînd seama de teorema 1,,

~ [H-- (T + ... + T'') (y') li = o

 'fEOREME ERGODI<,"E IN MEDIE

-şi prin urmare

li~..s~p li+ (T + T• + ... + T") (y) j[.,.;: Ke,

de unde rezultă, deoarece e este arbitmr,

~ li :,
.li.. (T+ p• + · · · + T") (y) li = 0·
Teorema este demonstrată.
Teoremele 1 şi 2 sint evident valabile, dacă se inlocuieşte spaţiul B
.. prin spaţiul L.
Ele ·sînt însă valabile şi dacă aceasţă înlocuire se face. numai parţial,
păstrînd convergenţa faţă (ţe norma din B. Mai precis, avem următoarei~
teoreme corespunzătoare : ·
Te ore ma 3. Fie T 'ltn operator 'linia1· continuu (în B} definit
pe L. Dacă şi~'ltl{ _: T" ( x)}
converge în ·B căt·re O, pent1·u orico {JJ EL,
atunci şi'l'ul

{+( + +.:.+T T~ T") (y) }

con'l)erge către O (în B) pentru or-ice y E V (L).

De ro.o ns t raţie. Dacă y E V(L), există {JJ EL, astfel ca
y_ = x-T(x)
şi -demonstraţia continuă ca pentru teorema 1. ·
T e o r e m a 4. Dacă ope·rator'ltl T satisface condiţiile teoremei 3
şi dacă

.li: (T + T'_+ ... + T")(y)ll <Kll~II,

pentru orice y E V (L) (închiderea fiind consid6'J·ată faţă de iuwma din B),
atunci şir'ltl
{+ (T + T' + ... + T"j (y)}
-0onverge orice element y E V (L).
către O (în B) pentrn
Demonstraţia este aceeaşi
ca pentru teorema 2.
3. Trecem acum la teoremele ergodice în medie.
Te o r,e ma 5 (prima teoremă ergodică în medie). Fie Tun opera-
t01· linia1· continuu definit pe spaţiul B şi elementul· a; E B, satisfăcînd
următoarele condiţii:
. 1 '
1) hm - 11 ·T" (z) li = O,
n ➔ oo n ·
pentru· orice z E B (sau pentru orice z EL) ;
2) Şirul { t.Vn }, unde _
a;n = -n1 (T + ... + T")($)
200 TEORIA ERGODI<JÎ

I
conţine un subşir slab convergent în B către un element a: E B;
3) a,~ 'a; E V (B)
.
(resp~otiv a:- xEV (L));
1

.A.tunai şirul { Xn } converge tare în B către a:.

Daoă notăm .
a: = T1 (a:),
atunci T 1 este un operator liniar definit pentru elementele <» E B, ca1·e·
satisfao conăiţiiîe 1) şi 2) şi a'llem relaţiile
TT1 = T1T = Tl = T1.
D e m o n s t r a ţ i e. Mai întîi vom dovedi egalitatea
T(x) = x. -
Fie {ro~} subşirul şirului 2) care converge slab către w. Avem
. 11 T(w..,)-w..,11 =li: [T(T + T• +. '.. + T"•)-
-( T + T"+ ... + T"•)](a,) li • : li (T"•+' - TÎ (a,) li< : (li T"•+' (a,) H+
+li T (a:)11) < 11 TII li T"~"Tt : 11 T (a,) li,

de unde rezultă că
'
lim li T (a,n,) - a:n, li = O.
i➔ co

însă, prin definiţie,

lim I f( a:n,) - f (te) I = O, pentru orice funcţională f E B* şi, datorită,
i ➔ co
continuităţii operator11:1ui. T, .
lim I f (T (a:n,))- I (T (ro)) I = o.
i ➔ co

Ţinînd seamă de ultimele trei relaţii, din inegalitatea .

lf(T(x)-i)I :::1lf(T(w)_-T(<»n,) +T (a:ni)-a:n, +a:n,-x)I~

~ I / (T (ro) - T (a:n,)) I + I f (T (a:n,) - Xni) I + I f (a,n, - p,) I,

val~bilă pentru orice f E B*, deducem I

f(T(m)-. ro)= o, pentru orice f E B*,

deci

Prin ite1·aţie obţinem

T" (ro> = i, (n = 1, 2, ... ) . (2)·

 ·i '
'}
·..·.• -:1-

TEOREME ERGODICE JN :&IEI>lE 201

~d. '
seamă,
•,
acum de •aceste egalit~ţi, avem•.
-.
1 „1

a,n - $ = -_(T_ + T 2 + •••·+ T'l(a,) - a1 =

n

= _!_ ( T
n
+ T 2 + . . . + !e)( a: - m)
de. unde deducem că, pentru a arăta convergenţa şirului { ro" } către ai în B~ I / r

este suficient să demonstrăm că şirul

{+( + .... +.
I

T T"H_x - w) } .
l~n<oo ·: . .. ·...
converge in B către O. ·
în.să această. ultimă propoziţie
a fost demonstrată în teorema 2. (res-
pectiv în teorema 3), deoarece· prin ipoteză, ro - i E V (B) (respectiv
a:- ie V(L)). · - :
Deci prima paŢte a teoremei este demonstrat~.
I
a
· Pentru doua parte, este evident, inai iritîi, că T 1 · este un op~rator-.
liniar. •
01
.

' Din egalităţile (2) se deduce succesiv

T 7!1 = T1
'I! T1 = T1

.!_ (T
n
+ T + ... + !e) T1 =
2
Tu
-, I

Pentru .a obţine relaţia

se ·pleacă de la inegalitatea

+. ·. +
. .

.~: (T + T" T') T (/1)) ~ ; (T +T 2

+... + T') (li)) li:-·
= !J; (T'+l </l)l - T </l)n li . .;: li r11{11T";.'."> li+ li; li}
Expresia din prima linie tinde către

de _unde rezultă; deoarece ultima expresie tinde către o,

T1 T = T 1•
Teorema este astfel demonstrată complet.·

. \
202 ' TEORIA ~RGODIO~

Te ore ma 6 ~(a doua teoremă ergodică _în medie). lf'ie Tun opera-
:tor liniar continuu definit pe B şi a; un element din B (respectiv din L)
~atisfăotnd următoarele condiţii : .
1) lim .!. li T'' (z) li = O,1
n ➔ <X> n

pentru orice z E B (respectiv pentru orice z EL);

2) 11-;; (T + T• + ... + T" )(z) li< K li z li,

pentru <J'rice z E,B, constanta K fiind independentă de z şi de ·n ;
3) şirul {a:n } , · unde
1 . .
ron ~ - ( T
n /
+ T + ~ . . + T" )( m)
2

-conţine un subşir slab convergent în B, către un element w°E B.

Atunci şirul {a:11 } converge tare tn B către ro. Dacă notăm
m= T 1 (x),
atunci T1 este o operaţie liniară definită pe elementele x E B, care satisfac
condiţiile 1), .2), 3) şi avem relaţiile
. 2
TT1 = T 1 T = T1-= Ti,
li T1 (x) li~ K li x 11-
D e m o. n s t r a ţi e. întîi demonstrăm, -ca şi pentru teorema pre-
cedentă, egalităţile

T" (x) = i, (n = 1,2, ... )',

de unde rezultă
- 1
flJn-X =
. n
-(T + T + ... + pti)(x-x)- .
2

Deci este suficient să demonstrăm că şirul

{~n ( T + T + ... + T") (x - m)}l~n<~

2

-converge în B către O.
Pentru aceasta este suficient, după teorema 2 (respectiv teorema 4),
să avem

x - XEV (B) (respectiv x - m··e V (L)).

Această ultimă relaţie rezultă din următoarea egalitate :

( I - ¼(T + T• + ... + T") )!iii)=

= (I - T) (I+ Iii_ 1
1li
T + lli-2
Iii
p2 + ... +1: ni
'J!i-1) (x).
 ·'I

· TEOREME DE DESCOMPUNERE, ERGODICĂ 203

Prima parte a acestei egalităţi converge slab in B către fJ) - a:, iar
a doua parte aparţine mulţimii V(B) (respectiv V(L)), de unde limita
:» - xaparţine mulţimii V(B) (respectiv V(L)), deoarece V(B) (respectiv
V(L)) este şi slab închis.
Cc;mtinuitatea operatorului Ti, exprimată in ultima inegalitate a
teoremei rezultă imediat din condiţia· 2).

§ 2. Teoreme de descompunere ergodieă

1. Aplicînd a doua teoremă ergodică in medie operatorilor ~ T,

unde 11. este număr complex de modul egal cu unitatea, putem descompune
•Operatorul T într-o sumă. de operatori ou proprietăţi remarcabile.
Te ore ma 1. Fie. T un operator liniar continuu definit pe B şi x
1

,un element din B, satisfă<A,nd m·mătoarele condiţii:

1) Jim _!_ li T'1 (z) li = O,

n ➔ ClO n

· pent1·u orice z E B (respecti·v pent'l'U orice z EL) ;

1

2) li:{~ T+ :, T• + ... + :.- T") (z) 1 <k IJ z li,

constanta k fiind independentă de z şi n :
3) şi-rul {Xn ( i)}, undi

T+ - ... + _!__ T") (x),

1

T2 +
1
x" ().) ..!.n (_!_Â )..2 . )."

-0onţine,pentru orice numă1· complex i de modul 1; un subşir oare converge

slab în B către un element a: (A) E B.
Atunci, pentru orice număr complex ide modull, şirul { {1)11 ( 11.)} convMge
(tare) în ·B, către ro( 11.).
·Daoă notăm
m(11.) = Ti. ($),
atunci T i. este ~: operaţie liniară definită pentr'll elementele fJ) E B care
8atisfac condiţiile 1), 2), 3) şi avem r~laţiile

TA T = TTÂ = 11.TÂ'
'Ti = TÂ,
li T,. ($) li ~ k li X li,
A1 =I= ). 2 implică T">. Ti.'l. = 1 O;
TA($) · '·o pentru orice fJ) eB dacă şi numai ila~ă ecuaţia
).x- T,. (x) =O
· nu are alt__tl soluţie decît x . O.
1
 ·.:;

204. TEORIA. ERGODIOĂ

D e m o n s t r; a, ţ; i e. .A.na,logă demonstraţiei teoremei 6, pa,ragraful

1 pînă la,ultimele •două relaţii.
Pentru penultima, rela,ţie avem

T."J.., T"J..9 (x) = lim ..!.. (__!_. T +~ T + ... +~ T") T"J..2

9 (a:) =
n➔ 00 n Ât ).j'. . · Â1

= nlim
.
➔ co
-1 [ -1 TT"J..,
n ).1
+ 21 ).1
T 2 T~ + ... +---;-P"
·
1
X
T'As
] (x) =
1

= . 1[1
hm - -
n➔ oo n Â1
TT'J..,.
,
+ ·1
~1 .
2
·
1 mnrnn]
2 T T" + ... +----;- :i· :1.·"J..
AÎ
2
2
·
(x) = 2

Însă

Deoarece .am presupu.s '.A1 =I=· 1 2 ,

Pentru. ultima, relaţie, fie  o valoare pentru care ecuaţia,

'.Ax-T>.(x) - O
nu are.altă soluţie decît a:= O. Dacă x =I= O avem atunci
'li.X - T'A (x) =f= O
şi de altă parte, din relaţia,

TT;.'= '.AT;.
deducem
(Al - T) · T,. (x) = O.
Trebme deci să avem
T,.(x) = O. .
Invers, dacă\ T,. (a:) = O pentru orice a: E B, este evţdent că ecuaţia..

'Âx-T'A.(a:) = O ·
nu are decît soluţia, x. = O.
Teorema, este astfel complet demonstrată~
 .,--, ' ' ,•.•-
-
J'
'1' -
,.l I ., • .' _, I~ f''."'1
;Fl1' ..

TEOREME D:E DESCOMPUNERE Jn?,GODIOĂ 205

.
.Te ore ma 2 . (teore:qia, generală,.··de d~sco:mpunere·, ·ergodică,) ..
Dacă pentr.u orice (I) E B (respectiv pentru orice• (I) E L') condiţiile teoremei 1
8Înt· îndeplinite,. atunci pentru fieca're·valoare proprie ii. de modul 1 operaţiei P, .
.operaţia T">. este o proiecţie a lui · B pe subspaţiul V-1 (O) (respectiv a lui
L pe· V-1 (O) 0 L) .
.Egalitatea
1

T,.. (x) x
I'
est!J verificată dacă ji numai dacă
ÂW- T(a:) = O. ,
• I

• Dacă { ii.1 , ii. 2, ••• , A1c } este un sistem finit de valori proprii . de mod'ţtl
1 ale operatorului T, atunci operato1·ul T şi iteratele lui se descompun după
rel,aţia
k

:I!"~~ A'; TÂi

i=l
+ (T')",· ,
I

'
T' = T-~ "A-,,'T,..i · ·
'• \
,-1
Kai mult, sînt îndeplinite şi condiţiile U'tmătoare :
T,..i·T'. = T' T,.." = O (i = 1,2, ... , k);
TT' =.T'T = .T' 2 ;
i.. este o valoare proprie a operatorului T' dacă şi mtmai dacă 'este valoare
proprie a op~ator~lui T fi este difQrit de valorile "A, (i = 1, 2, ... , k).
· D e m o n s t r a ţ i e. Prima parţo a teoremei rezultă imediat din
teorema pl'e, (;dentă: într-aduvăr/V,.. ( TJ.. (x)) = fil -T)TJ.. (x) = O, deci
TA (x) E V('' (O) pentru orice (I) E B (respectiv pentru orice (I) EL) şi
e
dacă x Vi'" (_O) (Â fiind valoarea_proprie a operatornlui T), atunci
1
1, ,';

a: _:
.
.!. T (a:) = ~
)..2
p2(a:) = ..... = _!_ pn (:v),
Ân . ,

le unde rezultă

~-;. (a:) = aJ;

invers, din ultima egalitate rozultă ,
T(a:) = TTJ.. (x) = A TJ.. (x) = A(l}.

Fie acum T' definit t.e egalitatea

'k
T' = T-.b "A,Ti;•
. ; ... 1
206. TEORIA ERGODIOĂ

Vom demonstra relaţiile .între T, T' şi T~. Avem

. k k
T'-i T~ = T~ (T- I; "A; T1;) = T„i T __; T„i I; "A; T1; =
• j=l j=l

k
= A, T1i - A, T;i = Ai T„i - I; A; T1j = O
j=l

(pentru că T„i T„i = O dacă i =I= j).

La fel obţinem

Mai 'departe,
TT'=T(T-i)~T,,)=T•-,t A;TT1;=,
k k
= T2 - 2 T ~ "A; T1; +T ~ A; T1; =
i=l i=l

De asemenea

'.T'T . (T-t. A; T,,)T = T•-(,t. A; T1;) T=

. p2_2 (i- A; T;)T + (t "A; T'-i) T = 1
1-1 1=1 ✓

= T (f A; T„ T + r, Ai Ti; =
2
- 2
1-1
1)
jczl
..:.

= .T 2T (i A;
2
- )+ (± A; T„ = (T- ,t AJ T = T'
7=1
T11
1"'1
1)
2

1-1 •
1;)
2
2

.
•

Să presupunem acum că

pn-1 = ~ At'-1 T1;

;~1
k
+(T't-1.
Atunci
T
11
= TT''-
1
= T (ii' i;-
;-1
1
T„j +.(T')"- 1) ,

k k _
=.'E "Aj~ 1 TT,.; + T (T')"-
1
= ~ "A'/-1 TT1; + TT'(T')n- 2 =
1-1 i=l
k k
= ~ 'i!J Pi;+ T' 2 (T')n-2 =~.xi T1; + (T')n •
;-1 i-l
 I ~

TEOREME DE .DESCOMPUNE~ ERGODIOĂ 207'

Rămîrie de demonstrat ultima propoziţie din teoremă. · . .

Să presupunem că A este o valoare .proprie a operatorului T şi A =I= 1¼-
(i = 1, 2, .•. , 7c). ·
Atunci există un element x 0 E B, _astfel ca
AX0 = T(a;0 }, x0 =I= O•.
Avem
Ta.(m
• 0 ) =-T1.
 "'1
1
T (m0 ) = -Ai T,..(m
i
0 ),

• I
de unde 1•ezultă.

şi

Xo = _!_ T (ma)=..!_
). ).
(t i=l
~ Tai (x0 ) + _T' (m0) )= _!_ Â
T' (a:0 ),

· deci J.. este valoai·e proprie a operatorului Ţ'. Invers, •fie ).. o valoa1·e proprie-
a lui T'. Există atunci un element a;0 E B; astfel ca
AX0 = T' (a:0 ), , a;0 =I= O.
Avem
T (x0 ) = _!_ TT' (a:0 ) =
). •
i__ T'2 (x0 )
Â
= T' (.!.. T' (a:0 )) =
Â
T' (i0 ) = Â a;0

adică
( Al - T) (m0 ) = O,
deci  este o valoare proprie a operatorului T .
. . Teorema este astfel complet demonstrată.
2. Particularizînd oper~toruf T în teoremele precedente, componentele,
lui au proprietăţi şi mai speciale. Astfel avem · !

Te ore ma 3. Fie T 'ltn operator linia,· relati'O complet continuu

satisfăcîr;d condiţia f) (cap. VIII, § 5) pe A,. mulţimea numere{or complea:e-
de· modul 1.. ·
P1·es11,p'ltnem, în plu.~ .că :

J) liJU 2 li T" (~) li

,i ➔ ::io •n, .
= o,
pent1·u oţ·ice z EB ;

2) ·1·1
I n
_!__ (.:_p + _!_,.2 p2 + ... +.-1 T") (z) li
 Â" L
<. 7c li z·IIL,
.

pentru 01·ice 11. de modu.l 1 .,,i z E B, constanta k fiind indep'endentă de z- ·

fin; ·
1
3) . ' lI -;1 ( J "Ţ).1 T + ••• + 1
An-1 T n-1 ) (a;). li -<, k1 li X li,
1

pentru 01·ice a; E L, con$tanta ki fiind independentă de a; şi n.

208 , TEORIA: ERGODICĂ

Atunci iteratele T" admit o descompunere de forma

l:
T1' = ~ x/ T1i + Bn ,
i-1

-~nde operatorul S. satisface aceleaşi relaţii ca operatorul T' din teorema· 2

.şiîn plus nu are nici o valoare proprie de modul 1.
Demonstraţie. Condiţiile 1) şi 2) sînt cele din teorema 1.
"Condiţia-~) din teorema 1 este de asemenea îndeplinită, deoarece şirul

·{ ai"( Â)} este imaginea, prin operaţia_!. T, ~ unui şir mărginit în L, şi prin
. . ).

urmare este relativ compact în B. _

Do altă parte, operatorul T nu are decît un. număr. finit de valori
proprii de modul 1 (teorema 11, cap. VIII, § 5). Daică însemnă:rp. aCbste
valori proprii cu Âi, ).. 2 , ••• , Â1c, atunci rezult~ dbscompunerea dată I d_e
·teoremă. ·
Te ore ma 4. ţn aceleaşi ipoteze ca pentru teonema 3, dacă pentru
orice valoare proprie ·A de modul 1 a operatorului T, op,;.atorul : T satis-
_f ace condiţia a) (c_ap. VIII, § 5); atunci operatorul
k
O=~ "'T,., i-1
-este complet continuu în L.
D e m o n s t r a ţ i e. Condiţia a) implică, după cum am văzut în,
-capitolul VIII, paragraful 5, că variot~tea soluţiilor ecuaţiei
(U-T)(flf) =0
.are un număr finit de dimensiuni (teorema 2, cap. VIII,§ 5), deci că 9rice
mulţime mărginită a ei este relativ coIQ.pactă. ·
Atunci operatorul O, fiind continuu, transformă• orice mulţime măr-
.ginită într-o mulţime mărginită, d ,ci relativ compactă. .
T e o· r o m a 5. · Fie T un operator complet continuu satisfăctnd, urmă­
.toarele condiţii. :
· l} condiţia f) (cap. VIII, § 5) cînd .A este mulţimea numerelor com-
plexe de modul· l ;
2) condiţia a) (cap. VIII, § 5) pentru operatorii~ T~ 11. fiind valorile
A
-_proprii de modul l ale operat<Yiulu·i _T ;,
·3) li T"(a.:) li~ M Ila: li,
. pentru orice m. E B, constanta M fiind independentă de a:. şi ri;

4) li : (I + T + , , , + 'J."' 1
li L -<; H li X IIL,
) (X)

J>entru orice a: E L, constanta Ii. fii1.d i1·,depe11dentă de x şi n.

Atwnci Urmtele Tn admit o dmwomvunere de forrna
k

·T" = \' ~ n
...J
;-1
I.;, T;.. + sn '
 ··, I .' I_

TEOREMA ERGODIOĂ UNIFORMĂ , 2()9, '

' unde operatm·ul

k
O= ~ A? TJ.i
i-1

~ste complet contimtu tn L,' iar· operatorii' ·sn (n = 1,2, ... ) sînt uniforni
·. mărginiţi în ~:
li Sn (x) li < k li ~ li
:Constanta· k fiind independentă dP. x şi n.
D e m o n s t r a ţ i e. ·Pînă la ultima propoziţie, afu;_maţiile teoremei
, reiuită imediat din teoremele precedente. Ultima propoziţie este o con-
,secinţă a condiţiei 3), deoar~ce ·

,IIB"(ro) li< IIT"(a:)ll+IIO(ro) 11<( M+lllT>-, 11)11ro11.

T e o r e m a 6. Fie T un operator relativ complet continuu, satisfăcînd ·
-condiţiile 1), 2) şi 4) din teorema 5 şi condiţiile următoare

lim
1&➔ 00
li ~
n 11- o,
pentru orice z E B ;
.3") li T" (x) li~ < k li x ·IIL, ,
:Pentru orice x E L, constanta k fiind independentă d·e x _şi n.
, Atunci afirmaţiile teoremei 5 Btnt valabile, afară de uUima propoziţie,
-care trebuie înlocuită prin:
normele operaţiilor. S sînt mărginite în L:
118" (x) IIL < k li ~ IIL•
Demonstmţia este analogă cu ·aceea a teoremei precedente.

§ 3. Teorema ergodică uniformă

. 1. Teorema ergodică uniformă se obţine prin întărirea teoremelor 5

•'.·;Şi 6, din paragraful 2, în condiţii mai restrictive.
. ,.-V:om presupune că T este o operaţie care satisface condiţiile i), ii'),
iii), ex), {3) de la capitolul VIII, paragraful 6- (spaţiile L şi B satisfăo1nd, evi-
•dent, condiţiile cerute~ acel paragraf).
Se poate verifica uşor că T satisface atunci condiţiile impuse în teo-
:remele paragrantlui precedent, deci aceste teoreme sînt valabile în cazul
.nostru. ' ·
· Păstrînd notaţiile. din paragraful precedent, putem enunţa şi urmă-
·toarele propoziţii : .
P r o p o z i ţ i a 1. Operaţia S, definită de teorema 4, paragra/11,1, 2, trans-
\ jormă orice mulţime mărginită în L. tntr-o mulţime r~lativ com,pactă în B.
D e m o !l s, t r a ţi e. -Rezultă din faptul că S este suma unei operaţii
·relativ complet continue cu o 9peraţie complet continuă al cărei contra-
domeniu a,re ·un număr finit de dimensillDi.
I

:u Spatii vectoriale no~te

,.

·1
,. 210 TEORIA ERGODIOĂ

P r o p o z i ţ i a 2. Operaţia S satisfaoe ·inegalitatea

1

li S(m) IIL < r li ai IIL + (R + .A) li m li,

r, B rint constantele din condiţia ~) iar .A. o constantă poziti'Dă.
'UlYl,ile .
D e m o Îl s t r a ţ i e. · Operaţia O din teoremele paragrafului prece-
dent, avînd contradomeniul cu un număr fhit de dimensiuni, rezultă că
există o constantă A > o, astfel ~ca

11 O(m) IIL <Ali a, li, ,

pentru orice m E B.
Atunci
li S(a:) li L < li T (a:) IIL + li o (a,) IIL <
< r li m IIL+ R li a, li+ .A li a, li=
= r li a: IIL + (R + .A) li a, li•
Mai mult,· în condiţiile impuse ma,i sus .operaţiei T, este valabilă,
e
T e o r e m a 1. Pentru orice '!J L şi pentru orioe şir de numere-
complea:e {Âu}, ae m,oil,ul < 1 şi astfel oa
lim ).,.
n➔ ao
= Â cu I '.A I = 1,

şirul elsment elor m~ _satisfăcînă ecuaţiile

(1 - ).,. 8) (ron) = 'Y

88te mărginit în L. .
D e m o n s t r a ţ i e. Vom demonstra mai întîi că şirul { li a,n li} este-
m:trginit. '
Presupunem contrar, anume că şirul { li a,n li} nu este mărginit. Atunci
există un subşir t (Jj"f } , astfel ca. '
1:iID llmn, 11 =
,➔ ao
oo •

Vom nota, pentru simplificare, j in loc de n1, de unde rezultă

lim li ro, li = oo •
f➔ ao

Fie

Avem
y
(I .:_'.A;B) (m;) - -,1-,·-1 '
I Xfj

de unde obţinem
, , y
a:; = A; B (m;) + x; !l 11 '
(])
 ✓

.TEOREMA. ERGODIOĂ UNIFORMĂ 211·

.deci
'
li y IIL
< li 8 (ro;) IIL + <
I I

li m; IIL llx;JI
I

' •' llullL

<r li tc;IIL + (R + A) -li m, li+ llx;U =
11

De aici rezultă inegalitate8'

,
llt1l!r,
R+A+-,-
, li UJ,11
li t», IIL < --1-_-r--
Ţinind seama de egalitatea (1) şi de faptul că
lim li y IIL = o,
n➔~ llx,ill
propoziţia 2 ne asigură existenţa unui subşir {m:} C { a,,.J convergent
e
în B către. un element m' L (datorită condiţiei j)).
Deoarece ,normele operaţiilor sn (
n = 1,2,. ; . ) sint mărginite şi în L
şi în B, rezultă
(I - AS) (a(> = O,
·ceea ce contrazice faptul că operaţia B nu are valori proprii de modul 1
1 (teorema 3, § 2). _ -
· Am demonstrat astfel că există o constantă D, astfel înoît
li m„ li< D (n = 1,2, ... ).
Procecllnd la fel ca mai sus obţ;inem şi

li mn IIL < (R + :~~+llu IIL,

. .
deci şirul {m,.} este mărginit în L şi teorema este· demonstrată.
Ou ajutorul acestei teoreme demonstrăm
Te ore ma 2. Dacii, I A I = 1, operaţia (I-:-- AS)- 1 este definită
pe L şi este continuă. ,
· Demonstraţie. ])acă IA I < 1, operaţia (I - AS}- 1 există
în baza teoremei 1 din capitolul VII, paragrafa.1. 1.
Fie numărul complex A astfel încît IA I = 1. Atunci există un şir
{AnJ de numere complexe de modul < 1 şi astfel c·a 1 .

Jim A,a=A
. ~~

şi un şir de .elemente {m,.} ou proprietatea

(I - ).,.8) (mn} = Y•
... ,.·r

212 T.IWRL\. ERGODIOĂ

. -
în teorema precedentă am arătat că şirul { a:11 } este mărginit în L. Atunci~
deoarece · '
Xn · ÂnS {x,a) +y
şi operaţia S este relativ complet continuă, există un subşir {x:} conver-
. gent în B către un element x EL (datorită condiţiei j)). Elementul acesta
satisface, evident, relaţia q

x = AS(x) + y.
Am arătat astfel că relaţia
{I - A S) ( x) = y 1

are o soluţie pentru orice y E L. Această soluţie. este unică, pentru că S

nu are valori proprii de modul 1.
Teorema este astfel demonstrată.
Următoarea teoremă este o consecinţă..
Te ore ma · 3. Există două constante 1Jf şi h as:tfel încît

11 sn (tV) li L < (1 :~ ht IJ X IIL (n = 1. ,2, · · · )

pentru orice X eL. . .
De n;t o ns t raţie. Inversul (I - AS)- 1 a cărui existenţă am·
dovedit-o în teorema precedentă este o funcţie olomorfă de A ( cu valori
în algebra operatorilor) într-un cerc
IA I< 1 +· 2 h cu h> o
şi seria

es~e absolut convergentă în cercul

I "A I< 1 + h.
Atunci
lim II An 8" IIL = O,
~<X) •

pentru orice "A din acest cerc. .

De aici rezultă existenţa unei constante M, astfel încît
li An 8" IIL ~ M,
ceea ce implică afirmaţia teoremei, dacă luăm "A = 1 + h.
· 2. Adăugînd teorema 3 la ·teoremele paragrafului pr~cedent, în con-
diţiile acestui paragraf, obţinem .
· Te ore ma 4 (teorema ergodică unifo1·mă}. JJ'ie L şi B două 8paţii
satisfăcînd condiţiile impuse în capitolul VIII, paragraful 5 şi condiţia i)
din capitolul VIII, paragraful 6. li'ie, mai departe To operaţie satisfăcînd 1
,

condiţiile i), ii'), iii), (X), ~) din capitol'ltl VIII, .paragraful 6.

 .ALŢE lt~Z'O'LTATE 213

A-tunci . ,
1) Operaţia T nu are decît un n11,măr finit ile 1,alori p'roprii de modul 1,
Ai, i.. 2,. ••••. , 11.7c.
, 2) lteratek ope1·aţiei T· se descompun. sub forma
k'

pn ~ ~. 11.f T1:
i-1.
'+ sn ' (n = l, 2, ..·.),

1,tnde T, (i = 1,2, ... , k) sîn.t

ope1·aţii liniar~ şi continui (în L) definite pe
,, L_. şi a??î'lid dirept contradomenii
spaţii · de dimensiune finită, iar S este o
· operaţie liniară şi continuă definită .pe L şi cu valori în L.
3) Sfot valabile u1·mătoarele relaţii
. T; = Ti, T,T1 = O, (i=f:.j), T,S = STi = O.
4) Există două constante pozitive · M şi h astfel înoît

li S" IIL < (l ~\)'l , (n - l, 2, ... ).

3. Consideraţiile anterioare · (inclusiv teorema ergodică uniformă)

se pot extinde la o clasă mai vastă de operaţii T, pentru care existi un
număr .. natural m >
l, astfel încît pai satisface condiţiile i), ii') iii'),.~)
( T satisfăcînd condiţia !X)). ·. . · • · ·
Demonstraţiile sînt aceleaşţ. ca în cazul· m = 1.

§ 4. . Alte rezultate
I . • .
· · 1. In acest p:;:i,ragraf reprod~ceni, fără demonstraţii, rezultatele obţi-
.-tj.u~e _de cercetătorii sovietici în frunte cu M. G.. K r e i n în legătm;ă cu
operatorii complet continui p·ozîtivi. , · .) · ··
Pentru demonstraţii şi pentru o cercetare mai aprofundată trimitem
la lucrarea, de mai 'multe ori citată., .a• lui M. G. K r ~ i n şi M. A.
R u tm a; n [187].
. Terminologia întrebuinţată de noi este puţin diferită de a autorilor,
intrricît, consecvent cu capitolele· anterioare, ne referim· la structura de
ordonare. '
· . Pr~~upunem ~ă Bintem înt.r-u.n, spaţiu Banach real ordonat, in. care
Jl!ai este definită şi o a doua normă,, faţă de care spaţiul nu este neapăra~
complet. Notăm a doua normă cu µ.(x). · · · ····
Te ore ma,. 1. Fie B u11, · spl!,ţiu Banach ordonat şi B~ ~ B+,
1

· fn-t. B+=f= _O. Oonsidm·ăm .un operator T, oomp~et continuu şi pozitiv, avînd
~n, element prop riu v în, B +. Operat01;1~l T
1
desoompu1ie sub forma· ·. se.
k ,
T = ~- )..;· Ti + S,
· :. .. l-1 ·.
unde:
. l) lim li sn fi 1/n < 1;
n ➔ ;ao~

2) 11.1 = 1, Ai( i = 2, ... , k) sînt numere complexe ·de modul 1, ,diferite

intre ele;
 214 TEORIA BRGODIOĂ

3) T, (i = 1,2, ... , k) sînt proiecţii ale lui B pe subspaţii de dimensiune

finită şi verifică relaţiile

T,T = TT, = A, T,, (i = 1, •.• , k), .

T 1v = v;
4) fiecare din operatorii
Ic
Tu u. = ,-1
~ ">:T,

asă invariantă mulţimea int B-h.

Te ore ma 2. Fie B o latice Banach, B+ = B+ şi T un operator
complet continuu pozitiv. Dacă
µ. ( T(a:)) ~ µ. (a:),
atunci sau
fl~CIO •

sau T se descompune sub forma

T = T 1 .+S,

lim II
no+ CIO.
sn 111/n < 1,
iar T 1 este un permutator ou bază conţinută corect în B +.
Te ore ma 3. Fie B o latice Banach, B+= B+, int B+=I= O şi T
un operator complet continuu pozitiv, avtnd un element propriu v în B +.
Atunci operatorul T se descompune sub forma
T = T1 + S,
lim li sn 111/n < 1.
n,+ao

Valort,"le proprii de modul ·1 ale operatorului T sînt rităăcinile unei

6CUaţii algebrice de forma
(z« - 1) (zl3 - 1) ••• (~ - 1) = O.
Mulţimile elementelor proprii ale operatorilor T şi T * au baze con•
ţinute corect în B+, respectiv în B*+. Dacit aceste ··baze .sînt (v17 ••• , v,), . res- ·
peotiv (g17 •••• , g,), sînt verificate relaţiile ·
g,(v1) = 841, (i, j -~ 1,2, •• ,, r), ·
inf (uu 91) = o, (i =f:. j) •.
Am întrebuinţat următorul termen : o mulţime a:1 , •••• , a:~ este con„
ţinută ·corect în B~, dacă orice combinaţie liniară aia:i ana:n este + .. . +
conţinută în B +,
cind toţi a, (i =
1,2, .•• , n) sint pozitivi şi numai atunci.
 ,-·, '

REFERINŢE ŞI COMENTARII 215

REFERINŢE ŞI COMENTARII

, l. Lţteratura asupra· teoremelor ergodice este foarte bogată [31], (5a], [63] [165], (76],
(77], [131], [138], [139], [188] şi [198]. l
Forma tn care stnt redate aici este aceea din lucrarea [198] de G. M a r i n e s c u, unde stnt
studiate teoremele ergodice tn medie tn spaţii mai .generale, cvasi-normate. Teorema ergodică
uniformă pentru clase speciale de operaţii relativ complet continue, dar nu complet continue,
cu aplfcaţii la teoria probabilităţilor, a fost stabilită de C. T. I o nes cu Tu 1 ce a şi
G. M·a rine s cu [138J, [139]. . .
Un moment hotărttor în teoria ergodică, tn spaţii funcţionale, n constituie lucrările mate-
maticienilor sovietici N. K r t 1 o v şi . N. B o g o 1 i u b o v, care au stabilit-o tntr-un caz
particuJar, cii aplicaţii importante la studiul sistemelor dinamice [188].
2. Teoremele asupra operatorilor complet continui pozitivi stnt demonstrate tn [187] prln
metode proprii, difer.te de cele tntrebuintate de noi. Aceste teoreme se disting prin re-
z_ulbţtele foarte profunde asupra valorilor şi eJementelor proprii ale unor clase importante de
operatori complet continui. ·

• I
 CAPITOLUL X

METODA ECUAŢIILOR. APROPIATE.

Metodele de rezolva1·e prin aproximări succesive ale analizei sînt în.

general cele mai efective metode din teoria ecuaţiilor funcţ.ionale.
Ele sînt însă prezentate în diferitele ramuri ale analizei, prin mijloacec
diferite. ·
Matematicianul· sovietic L. V. Kant or o vi ci a uniiicat toate
aceste. metode într-una sjngură, pe care o numim metoda, ecuaţiilor apro-·
piate. Aceasta constă în căutarea soluţiilor unor ecuaţii mai simple decît
cea dată, însă aşa fel oa aceste soluţii.să aproximeze, în măsura cerută- de
problemă, soluţia exactă.

§ 1. Existenţa soluţiilor apropiate

1. :B1 ie E şi E două spaţii vectoriale normate, E fiind şi complet. Pre-

supunem că spaţiul E conţine un subspaţiu E' izomorf algebric şi topologic;
cu E, izomorfismul fiind realizat de o operaţie cpo:
1
E= cpo(E'), E' = cpo (E)~
Mai presupunem că operaţia q> 0 se poate prelungi pe tot spaţ.iul E,.
astfel . ca
E=cp(E).
Considerăm ecuaţia
y = X-AT (x), (lj.
unde T(x) este un operator liniar şi continuu definit pe E, şi, paralel Cll
ea, ecuaţ.ia ' -
'ii=x-ÂP(x),
unde .T (x) este .un operator liniar şi continuu definit pe E.
Dacă uotă,m
V(x)' = x~T(x) = (I-T)(x),
V (x) = x-T (x) = (I~T) (zj,
 EXISTENŢA SOLUŢIILOR APROPIATE 217

ecuaţiile· (1) şi (2) se ·mai scriu

y=V(a;), (J.')
ii= v (i). (2')
Definiţi a 1. 8p'ltnem că ecuaţia (2) este o ecuaţie apropiată ec'lta-
. ţiei (1) sau căoperatornl T este apropiat operatorului T, dacă este ·Îndepli-
nită 1wmătoarea condiţie ·
a) li <p ( T (x'))- T (cp.'(m') ) li ~ e: 'li a/ Îl,
pentr.u orice x' EE'. .
Soluţia ecuaţiei (1) o vom nitmi soluţie exactă; iar ve cea a ecuaţiei (2),.
•. soluţie ap1·opiată. · ·
Pro p o zi ţ i e. Condiţia a) poate fi scrisă şi sitb forma a')

11 cp ( V ( x' ))-V (cp ( x') ) li :~ e: I ,\ I' li x' li,

Do m o n 8 t raţie. Avem
cp(Y(x')) = cp(x')-Acp(T(x')),
V (cp(x') ) . = cp (x')- AT (cp(x') ),
deci
cp(V(x') )-V(cp (x')) .= A[T(cp(x') )-cp(T(m'))]
şi invers,
cp(1'(x'))-T(cp(m')) =.!.
)..
[V(cp(x')- cp (V(m') )].
. ' .

Definiţi. a 4. Spimem că miilţimea T (E) este aproximată de spaţiul'

E', -dacă pentru orice a; EE există x' EE', · astfel ca. .
b) !! T(m)-x' li< e:1 li x 11-
2. Existenţa unei soluţ,ii apropiaţe în ipoteza existenţei unei soluţii.
exacte unic~, ne este dată de · · ' .
T e o r e m a i. Ou notaţiile de mai sus, presup1mem că sţnt îndeplinite·
condiţiile a) şi b) . .A.t'ltnci, itaeă operatoriil V are invP,rs şi dacă.

q = ( 11 cp 11 11 v 11 1 A I e:1 +. 1 A I e: + 1 A 12e: e:1) 1w-1 11 11 cp0 1 11 < 1, (3)

ecuaţia (2) are o soluţie ;; pent-~·u orice y EE şi '
11
;
11
< <1 +, "1 E1>
1
11 v- 1111<t>11ll.t?o 11.
1
IIY 11 • (4-r
1-q

D e m o n s t r a t i e„ Construim solut-ia sub forma unei serii absolut..

~onvergente, · · · · · ' · l,

,··1
:218 METODA EOUAŢill,OR APROPIATE

·unde elementele tei, a:2, •• ,a:n,·•· se definesc astfel: ,

.notăm
- - .... _1 -
Yo = Y, Yo = q>o · (Yo), (5)

z = V- 1 ( °AT(y 0 ) ) ;

datorită condiţiei b), există un element a:' EE', astfel ca

li T(z + Yo)- - X' ).

li ~ e:1 Hz + Yo li; (6)

elementul m1 va fi
~ = q>(a:' +Yo);
-mai departe, notăm
,.., ........ -- ....... -1 .,...,..
Y1 = 'Jlo- V(x1), Y1 = CJ>o (Y1)

·şi· con.struim elementul mprin acelaşi procedeu întrebuinţat pentru âiu

2
;ş.a.m.d.,

Yn = Y~-1-V~(mn) etc. ·.
1

Şirurile {~,al şi {Yn} satisfac următoarele inegalităţi~

li m,,11 ~ M<r-1 li Yo li,

li Yn li ~ <r li Yo li•
Într-adevăr, din (5) deduce~
z-°AT(z) = V(z) = V V- 1 ( "J..T(y 0 ) ) = ).T(Yo),
-de unde obţinem

z = 1.T(z +y 0 ).
(7)

Atunci inegalitatea (6) se mai scrie

li z-a:' li ~ ei I "J.. I li z + Yo 11- (8)
1nsă
V(z + y 0 ) = z + y -AT(z + y 0) == Yo 0

.sau
z + Yo = V-1 (Yo),
,de unde- rezultă •
li z. + Yo li ~ li V- 1
li · li Yo n. (9)

Introducînd în ·(~), obţinem

li z-a:' li ~ ei I "J.. I li V-1 li li Yo 11- (10)

 {# I , '

ţ~

EXI8TENŢA SOLUŢIILOR, APROPIATE

1
219

))e altă parte

li V ($i)-Yo li< li V (cp (a;' + Yo) ) - cp (V(a;' + 1/o) ) li +
+ li cp(V(tx:' + Yo) )-cp(yo)·II =
= UV(cp(a;' +fo) )-cp(V(m' +Yo)) li+ li cp(AT(yo) )-cp(V(al)) li
de unde, ţinînd .seama de a') şi de definiţia lui z,
li V (roi)-Yo li< e: I"- I li ro'+ Yo li+ li cp{V(z) )~cp(V(a:') ) li~
< e: I A I li a;.' + Yo li + li cp li li V li li z-m' li-
Din (8) şi (9) deducem
li a;' + 1/o li < + Yo li + li z-a;' li ~ (1. + Ei I Â I
li z ) U Yo +z li <
I
< (1 + e:l I A I) li v-l li llCf'o li li Yo li, 1

deci, ţinind seamă şi de (10),

i1 v (m1)-Yo 11
I "' I (1 + e:1 I"' D li v-1 li li cp~ li 11110 li +
1
~ e:

+ li 'P II IIVII ei I"'· I li v-1 11 IIYo li<

< e: I A I (1 + Ei I A I ) li v-1 li li <po1 11 liYo li +
+ li <p li li V li Ei I A I 1,v-1 11 tl <po 1 11 IIYo li =
. = (e I A I + e: Ei I A 12 + ~ I A, I li <p li li V li) li y...'..i li li <po1 li
li Yo li = q li Yo 11-
Am arătat astfel că

. lli1.JI = 11 io - v <m,J 11 < q II Yo 11

şi, de altă parte,
li ~li =.ll•ffal + '!/o) li <li <J>II (1 +.e,_ 1--A··I ),ll. .~ 1
li :li <po1 li llYo li = M li Yoll
unde
M = 11 cp 11 (1 + e:1 I "' I ). 11 v-1 11 ll<J>o 1 11.
Mai departe,
li m2 li< M li Y1II < Mqll Yo ll,
li Y2 li ~ g_ li Y1II < q2 li Uo li ·
li wfl li < M <r-1 11 Yo li ' (11)

li Yn li< <1' IIYo li• . (12)

220 METODA EOUAŢilLOR AP:ROPIATE,

Inegalitatea (11) ne arată, că, seria·

este absolut convergentă:

Considerăm acum expresia ·

v·(X1 + X2 + ... + x,J= V (ro1} + V ($2} + ... + ŢT (a::}=

= Yo-Yi + Y1-Y2 + ... +Yn-1-Y,, Yo-Yn·-
Trecînd la limită pentru n ~ oo, obţ;inem
v(x} = Yo = 'ii,
deoarece .( 12) ne dă,.
lim IIYnll = o.
fl➔ 00

Tot din inegalitatea (11) deducem

~ M , ~ M ~
li a; - - li Yo ·!I = -
11--< 1-q - li Y li
1-q

şiteorema este eomplet demonstrată.

_ 3. Teorema 1 are o formulare mai precisă şi demonstraţia mai simplă.,
dacă se întăreşte condiţia a), înlocuindu-se prin ai) •
li cp (T(m') )-T( cp(x). ) li -< z II x 11,
pen,tru orice ro E.E.
Putem enunta atunci
Te ore ma' 2. _Dacă sînt îndeplinite condiţiile a1 ), b)
şi
q1 = e I A 111 v-~ li !lcp0 1 11 < 1,
atwrici _ecuaţia (2) are o soluţie unică x pentru or~ce yE E-şi
li X li -< li v-1 li li 'Pol li li q> li li y 11.
: . 1-ql
D e m o n s t r a t i e.
I I ·.
Condiţia ai) este echivalentă cu
li cpT- Tcp li < E

sa.u
l[cpV-Vcpll-<:.z IA I-
Din ultima inegalitate deducem
111-v cp v-1 %·1 11 = 11 (cp v - Vcp) v-1 cpo1 li~ z I A I 11 v-1 11 llcpo1 !I = qi,
de unde rezultă existenţa operatorului
(V cp v-1q,ol)-1 = u-1
 I,·

I;.'

EXISTENT:A. SOL"OŢIIl,OR APROPUTE, · 221·

~i
11 u-.1', 11 ~ -1_-ql
1·
,-.

Din egalitatea·
vcp v-1cpo1-u-1 = u u:...1• = z
·deducem existenţa operatorului
y=-1 ~ cp v-1 /cp-1 u-1
' o
-şi I'

l ,..

,
li v-1 li~ li cpV-1 cp;1 li. 11u-111 ~ I
li cp v~1 cp;1 li ~ li cp 1111v-11111 cpo"1JI
1-q1 1-ql

Cum existenţa operatorului v-1 e~t·e echivalentă cu existenţa unei

-soluţii uirlce a ecuaţiei (2) pentru orice EE, teorema este demonstrată. .y J.

· 4.. Existenţa operatorului V-1 poate fi asigurată şi în condiţiile teo-

:remei 1, dacă se mai impune şi condiţia
. . oc) ea:istenţa unei soluţi-i a ecuaţiei (2) pentru 01·ice y{E implica unici-
tatea acestei solutii. • . · 1

în particular; condiţia oc) este verificată dacă operatorul Teste relativ

·-complet continuu. şi satisface condiţia, b) din capitolul VIII, paragraful 5. ·
5. Soluţia apropiată a ecuaţiei (1) se poate· obţine într-o formă mai
futeresantă,, dacă se face următoarea schimbare de variabilă:.

(13)
Atunci
V (z) = z ~ 'AT (z) = x-y - 'AT.(x) + AT (y) = 'AT (y).
Dacă. notăm
"AT(y) = 'Jiu
.z ·este dat de ecuaţia
V(z) = Yi· •
(14)
I ,
Paralel cu această ecuaţie, vom considera şi ecuaţia apropiată ei,
• I v <;> = ÂfP..'1' (y> = cp (11i). (15)
i" '
Sohţţia-apropiată a ecuaţiei (1) se poate pune astfel ·sub forma
m1 =Y + cpol (z) = Y + "Acp;l v-1 cpT (y). (1~)
6. Existenţa soluţiei exacte nu se poate deduce, prin metoda expusă,
:aici, . din existenţa soluţiei apropiate. Tu.să, în anumite condiţii, se poate
-demonstra existenţa operatorului invers la stînga pentru· operatorul V.
: ·Avem astfel
,Te ore ma 3. Dacii, canstit operato1'ul invers 1 şi sînt satisfăcute v-
.. --~ondiţiile a) şi, b) şi dacă
. .

r =· I /\ le1 (1 + li cp VII, llcpo 1 li 11v-1 li) + 2 e I Â I li cpo1 H11v~1 li < 1

;..
'. :'
222 · · METODA EOUATDLOR .APROPIATE

atunci operatorul V are un in'Ders Za .stînga şi

v-1 ~ 11 cpo"
1
v-1 cp 11 + 1 + 11 cp v 11 11 ·cp;
1
11 11 v-1 11 .
11 11
1 - r

Demonstraţie. Fie m* o soluţie a·ecuaţiei (1).

Datorită condiţiei b) există un element al EE', astfel ca

li T (a:*)- a:' li~ Ei li a:* li ·

De aici deducem
11 a:* - A:X:
1
li = li AT (a:*) + V (a:*) -Am' li~ Ei I A I li ro* li + l] V {a:*) li
sau
li a;* - A:X:' li ~ '1) li a; li ' (17)
unde
.IJ = Ei I A I + li V (x*) li_ (18)
11 x• 11

Ecuaţia apropiată corespunzătoare ecuaţiei exacte

V (m) = V (a:*)
es·te
V(m) = cpV(m*)
şi are soluţia
ro = v-
0
1 <p V (a:).
Fie de. asemenea $i soluţia ecuaţiei
v(x> = <p v ().a:'>
Din relaţiile
V (:v;,) = cp V (a:*),
v (x1> = <p v <Aa:'>
deducem

de unde obţinem
-
li mo-ro1 li~ li ~ 1li li <p V li li a:*-ia:' li~ li V~ 1
li llcp V 11'1) li a;* 'li (19)
şi

ll<?o1 (~o)-;o1 (X1) li~ '1)) li Cf>o1 li 11v-1 li li<? V li Ila:* 11. (20)
De altă parte, din relaţia

V (roi)= cpV ().a:')

deducem, ţinind seama de condiţia a'),
IIV(<p(Aa:'))-V(ro1 )II = li V<p().a;')-cpV().a:') li,<; e·j A 111 ).·al li
~ I ·•

EXISTENŢA SOLUTIILOR APROPIATE . 223'·

şi de· aici
li cp{Âro )-ro1'11 <.e: I/A I li ŢT-l 1111"!-,.m'II <EI A I (1 +'1J)II V~1 11 llm*ll (21}
1

sau
li cp;-1 (ro;)_:._Âa;' li < e: I , I (1 '+ "lf) li -q,; 1 li uv-- 1 li li m* li . (22)·
Inegalităţile (17), (20) şi (22) ne dau

I
li m* - 'Po 1 ($o) li <
.< li m\- Âfl: 1
li + li cp; 1 ( ~ ) - ÂX li + li cp;-1 (Xi) - ~01 (mo) li<
1

< "1J)II m*II + e:(1+"1J) I Â 111 cp01 II 11v-1 11 llm* 11 +

, '

+ "1Jll cp01 IIIIV-1 11 llcpVII 11:a:":II •.

Observind că in (17) putem lua '1) ~ 1 (.pentru că elementul a;' = O·
verifică întotdeauna relaţia (17), putem scrie
I

li m* -cp;-1 (roo) li ~ { 2 e: I A I li cp;1 li li v- 1

li +
+ (ei I Â I + li V (x*) )
. li x• li
11
(1 + li cp-l li
o
11v-1 li li cp V li)} Ila:* li
sau
11 a:*- q,;:1 vcpv(a:*>11 < {2e: 1 1 11 cpo 1111 v-
Â
1 1
11+

+ (Ei I Â I + li V (x*)
11 ) (1 + li cp- li 11v- li 'llcp V ID
1 1 } li a;* 11.
l-" 11 x• li
0

De ' aici rezultă

li a;* li< li cp;1 Vcp li IIV (a;*) li + 2e: I Â I li cp;1 li 11v-1 li li m* ll +

+ e:1 I Â I (1 + li cp0 I! li !ÎT- li li ~ V li ) Îl m* n +
1 1

+ (1 + li %- 11 li V-;L 1111 cpV li) li V(~*)II

1

şi deci
• 1-ei · 1 A I c1 + 11 q,; 1 1111 v-1 11 11 'P v 11 >- 2 e: r A 1 11 'Po1 11 11 v- 1
11
li~ (a: ) ~ 11
li 'Po1 V 'P li+ 1 + li cpo1 II uv-l 111\q>V·u li m* li
adică
li V (a:*) li~ C li a:* li
cu (J > o.
IDtim.a inegalitate .,,ne .dovedeşte existenţa operatorului, invers la
stblga, .v-1 şi inegalitatea
 . l

224 '. METODA ECUA'l'IILOR APROPIATE

§ 2. _Aproximarea soluţiei exacte

· 1. în paragraful precerlent am arătat existenţa. unei soluţii apropi_ate
presupunind că există soluţia exactă. - ,
Acum vom căuta să stabilim în ce măsură este aproximată soluţia,
exactă de cea apropiată. Aceasta depinde de felul cum este aproximat
elementul y (din ecuaţia (1), § 1) prin elemente din spaţiul·.E', ceea -ce se
. poate exprima printr-o condiţie de forma c) li y-y' li < e: 2 li y li, cu y' E E'.
Este evident că pentru orice y' EE' există un e: 2 , astfel încît condiţia
'-O) să fie îndeplinită~ Din cele ce urmează vom vedea că este important ca,
-pentru e: 2 suficient d_e mic, să existe y' EE' astfei încît să fie îndeplinită
condiţia c).
2. Gradul de aproximare al soluţiei exacte prin cea apropiată este
dat, în funcţie de soluţia exactă, de . ,
Te ore.ma 1. Presupunem .aă sînt îndeplinite condiţiile a), b) *),
-0) şi că e(Ci,stă ope~atorul 1
v-
• Fie x* soluţia ecuaţiei (1), din parag~tţful
1 şi m0 soluţia corespunzătoare a· ecuaţiei (2), paragraful l. Atunci este ve-
rificată următoarea inegalitate ·
11 m* - q>;-1 (xo) li~

< {2e:,I A 111 cp; li li v- li + I A I + li V li) (1. +

1 1
{e:1 E2

+ li cpVII li cp; 1111 v- 11)} llm*II ·= p llx*II,

1 1

De ·monstra ţie. În primul rînd, din condiţiile b) şi c) deduc·em

·gradul de aproximare al soluţiei exacte (J) * prin elemente din E'. Într-adevăr,
-datorită condiţiei. b) există un element (J) 'E E', astfel ca

li T (X*) - .v' li ~ Ei li X* li
:şi atunci
llx* ~("Ax'+ y')II < lly-y'II + li "AT((J)*) ..:__ "Ax'II <
<(
< e:2 li y li + E:1 I A I li a;* li e;l I A I + e:2 li V li ) li a;* 11.
Dacă notăm
).(I)' + y' = x''
E1 IÂ j + E:2 li TTII = 'I),
putem scrie
llx* -x"II ~ îl) llx*II• (1)
Fie acum mi. soluţia ecuaţiei
V (m) = q> (V(x") ).

Întruoît ; 0 este soluţia ecuaţiei (2), din paragraful 1, avem

V (mo) = cp (V (x*) ). (2)

*) Condiţiile a), b) stnt din paragraful precedent.

 ·, • • I
··,•:'·.
···,
•''.'··' ',, ...
·, '
,-.·
.
~
' . J ·.

•' '/,'

. '
~ROXIMA.llJllA SOLUTIEI EXAOTE ,225

\ Aceasta, împreună cu

'.
v (w1> = cp ( !7 <m">>, . (3) '·,
,ne dă

- -de unde deducem

li $1 - Wo li <: Hy-i 11„ I( cp V li · '1J • li a:* li (~)
'~i
1
. H~;;-1 i1-cp;;-1 rooll<11) 11 cp;;- ll • li Y-1 ll ·.llcpVII • llm*°II• · ··{5)
Din egalitatea (3) deducem, ţininl sea'm.a de condiţia a'),• din :para-
graful·1, . \\ . ., .
:....., . ...._,.\......, ,.--..., ' ' '

li V ( cp (m")) - V (a:1) li = li V ( cp (m")) -cp ( V (a:") ) li .<: e: I A I li a:" li

şi de aici,
li ~(m")-w1II< el A 111 V-1 11 • lla:~'11 <: e: I A I (1 + 11>'11 V"'."91 ll • llm*II,
. .sau
11 cpo"
1
<i1>-a:" 11 < ~ 1 A I c1 + ~> 11. cpt 1111 v- 11 ~ 11 m* 11. 1
(li)
Inegalităţile, (1), (5) şi (6) ne dau'
I li a," - cp;;-1 (io>'11 < li a,*- a;'~II + li cp;;- 1
(~)- :t",11 +
.+ 11 cp;;- 1
(~F-- cp;;-1 (mo) 11·< 1J.II m* li +

+ e:1 A I c1 +1J>llcp;;-1 11 • 11v-1 1111a,*11+1Jllcp;;-1 1111v-1 1111<i>v11- 11a:*11.

_ Observînd că în (1). putem lua '1J = 1 (pentru că elemeiţuI, a," = O-'
verifică întotdeauna relaţia (l} ), putem scrie
li a,*- <p;;-1 (a,o) li< { 2e: I A 111 q,;;-1 11 UY-1 li +
+ 1J (1 + li q>;;- 1
li li V-~ 1111 cp V li ) } li a,* li
\ .a~că ·tocmai in~galitatea din . teorema 1.
\ 3. Gradul de aproximare.a~ soluţiei exacte prin ce~ apropiată.poate
fi obţinut şi în funcţie de .soluţia apropiată. Av~m astfel
.
1
T e o r e m a 2. 1n condiţiile teoremei l, este 'Oa~bilă inegaUtat64

li a,*_· cp;1 {tVo)II ~ 1 ~ P' li <i>;;-1 (Wo) li•.

D e m o n s t r a ţ i e. Teorema 1 ne dă

li (I).* - <p;-1 (mo) li.< plia,* 11.

1.5. SpatU vectoriale normate
 ..... ·;,,

226 METODA ECU.AîllLOR APROPIATE

Avem însă, evident,

/
. li ro* li <li ro* - 1
~; (roo) li+ li cp; 1
(mo) 11,
de unde deducem

sau
(1 ~·p) 11 ro*~ cp; 1
(mp) 11 -< p ii cp; 1
(Xo) 11.

4 .. D.acă soluţia apropiată este definită de relaţia (16) din paragraful 1

aproximatia este şi mai precisă, cum se poate vedea din
T e o r e m a 3. Presupunem că există opergtoruz·
1
1
- şi că soZuţ,ia. v-
apropiată x 1 a ecuaţiei (1), paragraful 1, e,'lte dată de'relaţia (l6), pa1·agraful l„
Atunci e'lte valabilă inegalitatea
li x*-x11l < {li cp;1 ll li v·· 1 11 [ I A I ( li Tll+ei) z+eill cp VII] +ei} I A 111 x* 11= ·
= p'llx*II•
Demo ns t raţie. Soll]-ţia exactă a ecuaţiei (14), paragraful 1, este
z = AT (z) + AT (y) = AT (x*).
Datorită co:p.diţiei b), paragraful 1, există(z' EE', astfel ca
li z - z' li < I A I Ei li X* li •.
_Fie 'zi soluţia ecuaţiei
f V (z1) = q> V (z').

Atunci, întrucit

obţinem

I .
V(z-~) = cpV(z-z'),
de unde deducem
I'
I

I şi

'
De altă parte, în mod analog ca pentru te,orema 1, obţinem

fcpz'·-z'ill <IA I ell v- 1111-z'II <IA jeli v- 11 ( llzll +IA I Ei ll"x*II)<

1 1

< I "A 1 ell V-2 1

II (li TII + e1) llx*II,
 APROXDlA.REA SOLU'l'IEl EXACTE 227,

de unde deducem
. 1lz'~cp;1 Zili~ l·'Â 12 e:11 cp~1 ll li V-1 11 (li PII + e:1) llx*II•
·Combinînd aceste rezultate obţinem inegalitatea teoremei :
11·x*-x1II .· 11z-cp;
1
z1J<
< I Â 1.{Ei -fli q,~ 11 li 1
r- 1
11 [li cpVII ei+ e: I Â I (li PH+ Ei)]} 11,x*II•
5. Aproximaţia, dată de teorema precedenţă permite să se întă,rească ·
rezultatele date de. teorema 3, p~agraful .1 şi teorema ·2.
T e o r e m a 4. Dacă erm,stl!, operato1·ul V-1 • şi este verificată inegalitatea
p' = { E1 + llq,;-1 1111 v-1 11[;1 + li q,VII + e: I Â I (li PI!+ Ei)]} I ·A,,< 1,
atunci:
1) . Bolu{ia ecuaţiei
V(a:)=y
este unicăpentru orice y ; .
1
2) Dacâ este înăeplin#ă condiţia a) (din§ 1), există operat01·ul v- 1 ţi .
li v-111 < 1 + I I!' tJ>o'-p° ,v~ q>TII
A
1 1
;

. 3) Esie 1Jalabilă inegalitatea

· · 11
\

v-' - (I+ 1.q,;;-' V-' q,T> 11 ...;: 1 ~· p,J1 + 1 „ 1 11

-
q,;;-' v-• q>Tn) ·
De.monstra ţie. 1) Dacă a: este o soluţie a ecuaţiei omogene
V(a:) = o,
• atunci în teorema 3, :r.1 1
= O şi avem.
llxll<P'lla:11,
de. unde rezultă a;·-:- O. .
, 2) Dacă_ ·în inegalitatea teoremei 3' punem
y = -V(cc)
şi deci
\
atunci ob~em
11 x-i (11>- Âcp;
1
v- cpP.<11>
1
11 -

= lll(a:)-(l + Âcp;;-1 -v-1 fP} V(a:)11 <P'lla:11,

.pentru orice X eE, deci
111-(I + A q>;1y-I cpT) ~li< p'.
228 METODA ECUAŢIILOR APROPIATJil

ne aici rezultă, că, operatorul .

.0 = (I + Aq>;-1 v-1 q>T) V
are invers, 0-1 , şi

110-1 11 <-
1
-·
1-p'

însă din
'0-1 0 = 0-1 (I+ Aq>;1 v- 1
q>T) V== I

rezultă şi existenţa operato~u.lui invers la stinga; '

v-1 = 0-1 (I+ Aq>;l y-1 q>T), .

d.atorită condiţiei
et), aoesţa este invel'.S şi la dreapta, deci in definitiv,
operatorul V admite invers. Mai mult, ,
1 1

.11 v-1 11 ~ 110-1 11111 + Aq>;-1 f- 1 9TII <

1
/~ p'V-
·+ I >-lllffl- mTII
T

, 3) Dacă in aceeaşi inegalitate, a teoremei 3, :· înlocuim {J}* prin

v- 1 (y), obţinem, pentta. orice y,
li V-1_(11)-(l + Aq>;;-1 y-l q>T) (y)II < p'II v-1 11 IIYII <

<~(1·+
1- p'
I A 111q>-01 V-1 q>TII) IIYII,
deci

Teorema este astfel }complet demonstrată.

§ 3. Convergenţa .soluţiilor apropiate către soluţia e~actă

Pentr'tţ ca prin metoda ecuaţiilor apropiate să se rezolve într-adevăr

\1. I
ecuaţia exactă, trebuie să avem un şir d,e soluţii apropiate care să convear-
gă către soluţia exactă. Acest lucru se petrece in următoarele condiţii.
Presupunem că există un _şir de spaţii E şi de operatori ~T satisfăcînd
condiţiile din, paragraful 1. Oonvergenţa soluţiilor apropiate corespunză-
toare este dată de următoarea. ·
Te ore mă. Presupunem că sînt îndeplinite condiţiile
1) operatorul V are inV6'fB ;
2) fiecare operator :v<n> satisface condiţia et) (din § 1);
 ' j ' .' -~ •

. I

REFER;m'fE ŞI COMENT~ 229

3) con,swnt,ele e, Ei, e: 2 şi transformările cp,, rp;-1 s_atisfac relaţiil.e

!im en li <p(n) 1111 <p-l(n) li = 0,
B➔ CIO O .

lim e:~n) li <p(n) 112 li <p;;-1 (n) 112 = O,

n➔ ao

lim e:~n> li <p<m 112 11 cp;;-1 Cn) /1 2 = O.

.-, t'

n ➔ ao . .

Atunci ecuaţiil,e apropiate ·corespunzătoare sînt rezolvabi1e · (cel puţin

de ~a 'llln anumit 1·ang) şi soluţii1e apropiate converg către cea efeactă :
' ·um li ar*. -
n ➔ ao
<p-1 cm (tVf">) li
O O
= O.

REFERINŢE ŞI COMENTARII

Întreaga teorie a acestui capitol se datoreşte matematicianului sovietic L •. V. K an-

t o r o v i ci. şi este expusă pe larg, împreună cu numeroase aplicaţii importante, în lucrarea sa
- [149). · . .. . . . . , .
'Această lucrare conţine şi alte metode de rezolvare prin aproximări ale ecuaţiilor. fµnc\io-
nale (ecuaţii integrale, ecuaţii diferenţiale, cu derivate parţiale), generaliztnd şi aprofundtnd
•diferite metode ap1icate în problemele de fizică matematică, elasticitate etc.

I f

I.
 \'

· CAPITOLUL XI

SPAŢII VECTORIALE NORMATE PARTICULARE,

în acest capitol vom examina spaţiile vectoriale normate uzuale,
care au o însemnătate deosebită in analiza clasică.
tn capitolul I am amintit că exemplul cel mai simplu de spaţii vectoriale
normate este dat de spaţiile R şi O, adică de corpurile de scalari. Vom ·
enumera aici, insă presupunîndu-le cunoscute, şi spaţiile euclidiene cu n
dimensiuni Rn şi O,.. · ·
Analog cu aceste spaţii se construiesc spaţiile de şimri de numere din
R sau O şi, mai departe, spaţiile de funcţii cu valori în R sau O. .

§:1. Spaţii de şiruri

1. Spaţiul şiruriţor finite cu n colJ).ponente este spaţiul euclidian cu n

dimensiuni. ,
cartezian
_______ ,
D e fi n i ţ i a 1. Numim spaţÎ'U, e'ltolidian oii n dimensiitni prod·usul

Kn=KxKx ... xK
de nori
adică ?n'U,lţimea şirurilo1· finite de fo·mia

x = (x1 , x2, ••• , ul'), (xi EK; i = 1, 2, ... , 'n)

nm·mat prin
\

Presupunem cunoscute proprietăţile acestui spaţiu.

Amintim numai că spaţiul mai poate fi normat, aşa cum am văzut
în capitolul I, paragraful 6, ,prin expresii!~ ,
li x 11'0 > = max { I x1 ·I, I x2 I , ... , , I .x I } , 11

llxll<J>> = (f I al t)
,=-1
1
'P , (p ~ 1)
şi că toate aceste n01·me sint echivalente din punct de vedere topologic.

/
 r
·1

SPAm'pE SIRURI 23,1

în capitolul II~ paragraful 3, am văzut de ~semen~a că "orice· spaţiu ·

.:vectorial normat cu -µn număr finit de diniensiuni este izomorf alge.bric şi
·topologic c~. K". ·
. 2. Mulţimile de şiruri infinite se pot organiza· ca , spaţii· vectoriale
noi·mate dacă mai sînt supuse anumitor condiţii.
Considerăm mai întii spaţiul şirurilor mărginite. "
Definiţi a 2. Vo1!1, nota cu (m} spaţiul şirurilor mărginite de numere
<lin K, adică spaţiul elementelor de_ forma
x = { x 1 , m2 , ••• , xi, . ._. }·, xi EK, I xi I < µ, - (i = 1, 2, ... )
-normât prin
li x li = sup I a;i 1- {l)
iEN ·
I -
Spaţiul (m) este evident vectorial faţă de operaţiile ', .L)

X + y = { a;l + y2, a;l + y~, ... , x" .+ yn, ~ ... }

ax ..:... { ax1 , ax2 , ••• , aflf' , ... } •
I

verifică imedi~t_ că expresia (1) este o normă. Să

1
. D e a~emen~a, se
-verificăm,
,de exemplu, condiţia III2 • .
Pentru orice j E N avem
I ai+ yi I~ I x 1 I + I yi I< sup I xi I·+ sup I yi I,
, iEN ·. iEN

,de unde rezultă

li x + YII = ,,eN
sup I xi+ yi I< sup I xi I·+ sup I yi I
;eN iEN
= li {1)11 + IIYII•
Vom arăta am,1.m că spaţiul (m) este complet, deci. este un spaţiu
'Banach.
Fie
. { Xn }1 ~ n < oo
= { {{I)! }1 ~ h,}i ~ n < oo
un şir ..Cauchy de elemente din {m). Pentru orice E > ~ există n 0{e), astfel
încît n, m :.> n 0 implică
sup I x-t - «ii I < E.
iEN n m

De aici rezultă că pentru orice i E N,

I x!-:- x~ I < e:,
-deci, pentru orice i EN, şirul

{x:i}l~n<ctl
-este un şir Cauchy în K. Spaţiul K fiind complet, şirul acesta are o limită
.te! ,. care verifică următoa1~ea condiţie :
-,(2)

·I •
- J •• ~

232 SPATII VECTORIALE NORMATE PARTICULARE

,, i
0onsiderăm acum ,irul·
a)
O = { m'}
O 1~,< co•
(3) ...
Acest şir aparţine spaţiului (m), pentru că este mărginit:

I lll~ I ~ I m~ - m! 0
+ m! 0
I ,<: I ~ - m! I + I m'no I < 2e
0
+ I w! 0
I,
De altă parte, d.iri (2) rezulţă

sup I m'0• - m' I -+ O, cînd n-+ oo

iEN - n

deci că.

liro !Imn-moli= O.
n ➔ co

Observăm că spaţiul (m) este 'o generalizare a spaţiului Kn normat cu

norma li (J) llco,. -
3. Un alt spaţiu Bana.eh de şiruri este spaţiul 'şirurilor convergente.
Definiţi a 3. Notăm cu (c) spaţiul şirurilor con'Oergente de numere;
K,adică spaţiul elementelor de forma

(1) = ·{ ml, m2, • • • , m', •. . }, ($i EK; i = 1, 2, ... )

cu
/
lim a;• = mO E K,
# ,➔ co

normat tot cu norma (1 ).

Este evident că .spaţiul. (c) este un subspaţiu vectorial al spaţiului
(m). Vom mai arăta că este complet. Fie

. { (l)n }l~n<. co = { { ~ }1~, < co}i~ n< co

un şir Cauchy de elemente din (c),.adică, la fel ca mai sus, un şir satisfăcind
condiţia ·
sup I m~-a;~ I< e,
iEN
dacă n, m
~ no (e) •.

Există atunci un şir m = {x~} C (m), astfel incit

· I m~ - a;~ I < 2e, dacă n > n 0 (e),
·pentru orice i EN, deci şi ·
sup I~- m! I,<: 2e, dacă n~ n 0 (e).
iEN

Aceasta înseamnă că şirul de elemente { xn - m} este. inclus în (c) şi

lim llmn-mll = O.
n ➔ co
.
Deoarece m = (a;- a;") + xn, rezultă
.

că x E(c) şi completitudinea,
spaţiului (o) este demonstrată.
I

4. Un subspaţiu al spaţiuJ.ui (o) este spaţiul şirurilor convergente,

către O.
 . l . ·', ..· ·r ' ·- .......

:' I ' I .,, ,_.•·,. ''

. I/

SPAŢXI .DE Ş:µ_tURI , ·23S:

. D,e,f iniţia, 4.Notăm ou {o0)" mulţimea firuri,lor de numere· din K,. .

.cor1lvergente către.·O, considerată subspaţiu. {o). . . ca· tn.
~ăsăm cititorului să demonstreze ~ompletitudJ.n,ea spaţţului '(c 0).

1
• . 5. înainte de a, trece la exemple .de spaţii' de şiruri, vom generaliza. .,,,
inegalităţile lţ1.i Hol(ler şi Minkowski fa serii. · .
în capitolul I, paragraful· 6, am demonstr~t inegalitatea_,
a'P .
, ab ,<. -p + -bq·q , (4 }_ ,
I .
I I
1 . 1
unde .a, b sint
'
numere
.
reale ~ O şi - p + -q = 1, p > 1.
Utilizînd. această inegalitate, obţinem: ·
. Propoziţia, 1. Fie { x' }1 ~i< ~· şi { yi} două şiruri de nume1·e-
din K, astfel că
00 ,(/J

~ I mi 12) < oo. · .şi ~- I yi_ lq < oo,

i=l · . i•l
....
P, şi q fiind ca. mai sus, sau p,. = q · ·· I.
Atunci este valabilă inegalitatea

~
(IJ

i-1
I xi yi I < (
~
00

i-1
. (~ I yi la)1/q •
I x' t ll/2>
i-1
00 .
(5)

D e m o n s t. r a ţ i e. · Pentru p = q = l, inegalitatea este evidentă_

Pentru p > l punem în inegalitatea. (4)

Obţinem
.
00
I x' I • I ll" I
)l/2> ( 00 .
.
)lla ~
I x'
00
f + _ _00
I Y' 1ri
_ __
\'

l~ i=l
I x' 12 1
~ I ll' l'1
i=l
· P• ~ I :li 12>
,-1
, q • ~ I Y' \q
i-1

şi, su.mîi;iţl în raport cu i,

lI af 11 y' I<(-;-+ ➔ Htl I 1·t (l I af y• 1·r

adică tocmai inegalitatea (5).
Propoziţia, 2. Fie { x'} şi { y'} două şiruri de numere din K,..
astfel că. ·
00
,
~lxir"<oo şi ~ I y' 12) < oo, (p ~ 1). (6), :. r
i":'1 f ... 1

Atunci este valabilă inegalitatea .

,-1
00

· ( ~ I ,xi+
. '
yi 111
ll/P (
~ ~ I x' IJ)
(-1
00 )1/Z>· .
.
+ l
~ I Y'
. i-1'
00
ii')1/i> ·
,
(7}
I I

j'
 SPATII VECTORU-LE NORM4-TE PARTICULARE

Demon str~- ţi e.. Pentru p_ = 1, inegalitatea este ~videntă.

Pentru p > 1, obser-văm mai intii că din_ (6) rezultă- şi
I ' CX).

-~ I af" + yi IP <oo, (8)

i=l '
-datorită inegalităţii

I a + b t -.< 2v ( I a 11' + 1-b t), (a, b EK). (9)

Pentru demonstrarea inegalităţii (9)~ considerăm două ·cazuri:
1) I a I > I b I ; atunci

1· a + b 11' ~ 2v I a t -.< 2v ( I a IP + I b \1') ;

2) I b I > a; atunci
..... J
I
Ia + b (< 2'P I b Ip-.< 2P ( I a Ip + I b n.
Astfe_l, inegalitatea (9) este demonstrată.
Punind acum
:avem
I mi + yi Iv--< 2v ( .I mi '11' + I yi Iv),
de unde deducem

i, I m< + y' I' < 2• (t, I aJ' I" + t, 1

y' I" ) ,

-deci inegalitatea (8). .

Mai departe, ~in inegalitatea (8) deducen.1

+ yi t-1)q < oo,..

CX)

~ ( I mi _1 +_!___=1),
i=l · .( p q .
deoarece
p

( I ai +. yi IP- )'1 1
= ( l mi + yi f- )v-i =
1
I m~ + yi '!"-
Cu aceste observaţii, putem aplica de două ori inegalitatea lrli Hokler
şirurilo_r

{ I mi + Yi ,p-l li-s;:i<
l
oo
şi · { mi }, respectiv { yi }
.şi obţinem, succesiv,
 •• ,' •• ♦,·
•·<j,-
j"J
·,
' ţ
.,,., ..
' . ., '
~- ... ,
, ~PAŢ.ll DE smURI
1

235
' ,I
-'/
_Îinpărţ;ind pl'in I

·• -0bţinem
inegalitatea (8).
6. Analoagele normelor li (1) llw> (p :;): 1) ~entru şirurile infinite ne
dau spaţiile şirurilor p - sumabile (p 1). >
· Definiţi a 5. Vom nota cu (z2') spaţiul şirU'ri'lor p-sumabile de
:numere din K, aii,iclt spaţiuJ şir1u,rilo1· de forma
. '

X = {(1)1, x 2,; • .•, X°', • •• }

.cu
co .
~ I xi Iv < oo,
,-1
)1/V
li xU = ~ I x' li,
I (
•
1

. Liniaritatea acestui spaţiu se verifică·imediat, ţilµnd seama de.prima

observaţie' 1 făcută in cursul demonstraţiei propoziţiei 2 (operaţiil~ de .adu- ..
nare şi înmulţire cu scalari fiind definite in mod obişnuit, la fel ca pentru
spaţiul (m)). ., ,
Verificăm acum condiţiile normei :
I III1 este evidentă : elementul O al spaţiului este
. o = { o, o, ... , ·o, ... }
✓-.şi ,are norma O ; . inve.rs, expresia

(tl 1""j•r ·
nu poate fi nulă de0î.t dacă· x' ~ O (i = 1, 2, .... ) ;
III 2 este dată de propoziţia 2, iar III3 este de asemenea evidentă:
. '

li amil = (f,-1 1-a~~ li,)~'"' = I a I(~ I (l)'•l"') 'v = I a I · li xii.

,-1
1

.
Vom arăta a,cum că spaţiile W) sint complete.
Fie { (l)n } un şir Cauchy de elemente ale spaţiului (Z2l Pentru orice
~ > O există n 0 ( e:), astfel că· n, m n 0 ( e:) implică > · -
1

I; a,• -
.. a,.,JI _ .( f 1·x~ -
,-1 ·x~ 1v)
1111
< e:. (1 0)

De aici rezultă că pentru •orfoe. i

I ~ - X~ I < e:, dacă n, m ~ no"(e:). (11)
Dacă fixăm indicele i, din' inegalitatea . (11) ded~ceni . că şirul
'{ (I)! l1~n< co ( K
I
are O limită X~ EK. Considerăm şirul Xo .= { ro:, }1~,< co•
\
 j. ~ ~ . '
:•-_y·.

\.

236 SPATII VECTORIALE NORMATE P.ARTIOULARE

Inegalitatea (10) ~e arată că pentru. orice k

k .
~ I m!-m~ Iv< >n ev, dacă n, ·m 0•
i-1

Dacă în această ultimă inegalitate fixăm pe n > n şi trecem la limită, 0

pentru m -+ oo, obţinem , · - ·

~
k
I Xni - moi IJ> < i>
e , · dacă n >n 0 •
i-1

Trecind acum la limită pentru k -+ oo, avem

dacă n >n 0• (12}

Aceasta inseamnă· că elementele a:0 - mn, pentru n >n 0 aparţin spa-

ţiului W). Insă

.de unde a:0 E W).

Cum din inegalitatea (12) rezultă

lim li Xn - a:0 H = O,
fl ➔ CIO
/
completitudinea spaţiului (ZV) este demonstrată. /.

• . I

§ 2. Spaţiul funcţiilor mărginite şi măsurabile

1. Oonsiderăin funcţiile măsurabile şi mărginite definite pe segmentu

[0,1] şi cu valori complexe. · .
Mulţimea acestor· funcţii o impărţim în clase de echivalenţă . dupăi
următoarea relaţie de echivalenţă:·
a: (t) ~ y (t), dacă m (t) =/= y (t) numai pe o mulţime de măswră nulă.
Se verifică imediat că această relaţie ·satisface condiţiile date în
capitolul introductiv pentru relaţiile de e·chivalenţă şi este compatibilă,
cu structura de spaţiu vectorial, adică: '
dacă

atunci
X1 (t) + Y1 (t) ,.._ Y1 (t) .+ '!12 (t);
dacă
a: (t) ~ y "(t),
atunci am (t) ......., ay (t) .
. Numim, ca de obicei, reprezentant al unei clase de echivalenţă, orie&
funcţie care aparţine acestei clase. Relaţiile de mai sus ne permit să definim
operaţiile de adunare şi înmulţire între clasele de echivalenţă cu ajutQrul
operaţiilor intre reprezentanţi. Astfel, dacă m şi y sint două clase de echi-
valenţă şi a: (t), y (t) doi reprezentanţi respectivi, s:uma m·+ y este olas8t-
 ·:::,~· .. ;~,.
-
-
" : •• ,.~ •• J
' -

,:.;. ; , · - , .
.-
-
.. •,1_. ' (
__ ;, ··.,,
·,
, I

237

care are ca reprezentant funcţia, (I) (t) + y (t). Relaţiile de rµai sus ne arată
-că această· definiţie este independentă de reprezentanţii aleşi.
Def i n i ţie. N'ltmim spaţiu (.M) -mulţimea claselor ăe· echivalenţă.
1

.iJ,efinite mai 8'lt8, 011, .structura vectorială .dată şi c~ norma •

li a: li = ad. max I (I) ( t) h
' O~t~l

1.1,nde (I) (t) este un 'reprezentant 0tl clasei x.

Această
expresie se defineşte astfel : Fie A o mulţime oarecare d,e mă-
. .sură nulă. conţinută in segmentul [0,1] şi [A complementara ei în acest
.segment. Fie . ·
' El,a, (A) = sup L(1) ( t) I • I ,

, eCA

Marginea inferioară a .expresiilor. El-a: (.A.), oind .A. parcurge muiţimea

tuturor părţilor de măsură nulă din [0,1], se numeşte adevăratul.maxim
al funcţiei I ·x (t) I pe acest segment.
· Să arătăm că funcţionala li w li astfel definită satisface condiţip.e 1

normei : · · · · .
· tn primul rind se vede imediat că dacă două funcţii sint echivalente,
· ..au acelaşi ad~vărat maxim. . .
\ · Deci dacă m (t) =I= O numai ·pe o :rp.~ţime de măsură nulă, ad. max
· I m (t) I = o. · . ·
•,
• J ....
1
Invers, ·dacă m - o„ atunci m (t) =I=. O numai pe o mulţime de măsură
.nulă.' Să presupunem că ar exist_a o parte Jf' C [0,1] astfel ca. ,
m (lf') > O şi -I m (t) I·> O, pentru orice t EJf'.
' 1n acest caz ~xistă o parte Jf'' C1f' cu m (lf'') > O şi un număr e: > O,
astfel ca I (I) (t) I> e:pentruoricet EJf''. Intr-adevăr,fie(e:n)un şir de numere
pozitive descres~ătoare, astfel ca furi. e:n = O şi mulţimile
1f' () { t II a; (t) I > ,Efl }.

Avem

F . F f"\ { t II (1) (t) I > O} . :F () U {t I I (1) (t) I -> e:n} =

u
fl

I F () { t I ; (1) (t) I > ·e:,J'

fl

de ~de deducem
' ' . co
. · m (F) = m(F f"\.{ t l I m (t)· I> o})~~ m (lf' " { t I I. (I) (t) I > e:n}).1
·' · • : n-l · . ,

, , . · Dacă m (lf' f"\ { t 11 m (t) I> e:n}) =' O, , pentru orice ·n, • atunci
m (t) I >o}) = O, contrar ipotezei.· Deci există o mu.1ţim~
1
·m (1!' f"\ { t 11

1!'' = 1f' A { t I 1 (1) (t) I > Eno }

cu m (lf'') > o, pe care I m(t) I > Etio >. O.
 ,' ~. ~ ..... ' ,l "Jţ
' - ~ '.:.. ~ \
; \

238. - SPAŢII VECTORIALE NOlUIATE PARTICULARE ,

Rezultă că
· µa: (A) = sup I m (t) I > env ,
teCA .
oriQare ar fi AC [O?l] cu m (A)•= o, deoarece
F' n[A =/= 0,
deci
li a:11 = inf .µ,D(A) ~ e,.0 > O,
contrar ipotezei .
.Astfel, condiţia III1 este verificată.
Din relaţia
sup I a: (t) + y (t) I < sup I a: (t). I + sup I y (t) I.
teCA . teCA tE[.4

rezultă

µa:+v (A) ~ µ:o (A) + I¼ (.A) ..

.Deoarece
11 a:11 = inf µ:o (.A),
m{..4.) - O /
.AC [0,11 .,I

oricărui număr pozitiv e1 ~ corespunde o parte .Ac C [0:1 ], astfel ca

m (.Ac) =.0 şi ·
µa: (.Ac) < li a: li + e:
ILr, (.Ae ) < li Y li + e.
De aici rezultă

li a:+ Y li< ~+v (.AE) < µ:o (.A,) + ILr, (....4.t) ~ li mii + li Y li + 2e:~
. NmJ;iărul e: fiind arbitrar,
lla:+yll-~lla:ll·+IIYII, I •

deci condiţia ill2 este verificată.

Condiţia · .ms se verifică imediat·:

!J.az (.A) = sup I aa: (t) I = I a 1·sup 1- a: (t) I ·_ I. al µ:o (.A),

teCA
li am li . ~ µam (.A j = I a I inf µ:i: (A) = I a I li mli .
· Rămîne t3ă arătăm că (M) este un spaţiu complet.
Fie { a:n} un şir Oauchy de elemente din (M), adică un şir- de clase de
funcţii ale c~ror reprezentru1:ţi verifică inegalitatea

ad. max I a:» (t)- :.r.0 (t)I < e,

t E[O,tJ •

dacă p, q ~ n 0 (e).
·Şirul
{ a:» (t) } este uniform convergent pe complementara rinei mulţimi
de măsură nulă. · ·

\'
 r
- . i •'•

·· .•• I
. \

· SPAŢIUL -FUNCŢIILOR CONTINUE 239'

...
·.înţr'.'"adevă,r, pentm orice pereche d·e numere nat:m·ale .p, q ~ p 0 {e:),, -_

avem·
·1 xfl (t) - t»a (t) I < e:
pe complementara linei mulţimi A.2>.a cu m (A21.a) = O. Mulţimea

A=LJ„a
21.a
este d~ măsură nulă, deoarece

.
m(A)~ :E m (A,,,a) = O.
·, f),q , '

Şimi { x,,(t)) este uniform convergent pe complementara mulţimii ...4.,..

către o funcţie mă-surabilă {I} (t) şi

I a:11 (t) - {I} (t) I< 2e:

pentm orice t E[A, cu condiţia .ca p ~ Po ( e:).
· Funcţia a: (t) este mă-rginită, pentru că
l X (t) I ~ I X (t) _;_ XPo (t) I + I X,, 0 (t) I < 2e: + I X,, 0 {t) j.
Fio acum un alt şir de reprezentanţi { m: (t)) ai şfrului dat { xn }. Avem
a:: (t) = m,,, (t),
pentru orice t e[A', cu ·111, (.A.') = O.
· Âtlmci, pentru orice t E[(A v A'),
I x~ (t) - x (t) I < 2e:, · dacă p ~ Po ( e:),

.
de
'
unele
'
rezultă 'Că

li x.
11 - xii < 2~, dacă p ~ p 0 (e:).

§ 3. Spaţiul funcţiilor continue

I. Considerăm funcţiile continue, definite pe segmentul [0,1] şi cu

.valo1·i în J{. Se ştie că o astfel de funcţie este mărginită, şi că există
pentru ea · ·
1 •

sup I x (t) I = max\ I a; (t).

t E10.11 te co.11
· D e firi i ţ i e. N1tmim spaţiu ( O), spaţiul funcţiilor continue definite:
pe segmentul [0,1] şi C'lt valori în K, operaţiile ·de adunare şi înmulţire .cu ·
scala,·i fiind 'date <le : - . '. ,
z = x + y, <lacă şi numai dacd ~ z (tJ = x (t) + y (t) pentru.' orice:
. t E [0,l] .
z = ax, dacă şi,numai dacă z.(t) = ax (t) pent'ru m·ioe t E [0,1],
- I
 •:t t+ ,.:..
'\
'l .

·"

240 ·SP~ VECTORIALE NORMA.TE PARTIOULARE

iar norma de eropres.ia

li xii = IQ.ax Ix (t) 1-
. te co.11
·''• . Liniaritatea acestui spaţiu este cunoscută. Verificăm condiţiile normei.
m 1•
Elementul O·a1 spaţiului (O) este funcţia nulă pe tot segmentul
! I0,1], deci are norma nulă şi invers orice funcţie al cărei modul maxim•
este nul, este nulă peste tot. -
III 2 li x + y li = max
t e co.11
I ro (t) + y (t) I ~ max I x (t) I +
te co,11
+ max
t.eco.i1.
I y (t) -:llxll + IIYll-
IIIa llaxll = max I ax(t) I= I al max I a;(t) I-:- I al llxll. ·
t E[O,ll t € [0,1) · ·

. 2. Convergenţa în spaţiul ( O) coincide cu convergenţa uniformă;

Într-adevăr,' fie ,{ a:"} C (O) un şir convergent către elementul x E (O).
· Atunci
lim max I ro~ (t)- ro (t) I =0,
n➔ CJO t E[0,1] .

deci pentru orice e > O există n 0 ( e), astfel ca

max I Xn (t)- a: (t) I < e, pentru /
te co.11 .(

şi prin urmare
I xn (t)- x (t) I < e,_ n ~ n 0 (e), pentru
.oricare ar fit E [0,1]. Aceasta înseamnă că şirul { xn (t) } este uniform con-
vergent căţre ro (t) pe segmentul [O,l]. ·
Invers, dacă pentru orice ·e >' O e,xistă n 0 ( e:), astf~l ca
I a:n (t) - x (t) I < e, pentru n ~- n 0 ( e),
-Oricare ar fi t E [0,1 ], atunci avem şi
/
max I Xn (t) - ro (t) :I· < e, pe,ntru: n :.> n 0 ( e:),
· teco.iJ
de unde deducem
limllxn-xll=O.
n ➔ CJO
l . r l

3. Completitudinea spaţiului' (O) este ,binecunoscută din analiza. cia-

.sioă, deoarece limita uniformă a unui şir de funcţii continue definite pe un
,segment este tot o funcţie continuă. ·
4. Spaţiul (O) poate fi generalizat, dacă în loc de funcţii 4e~ite .pe
·un ·segment ·se co~sideră funcţiile continue cu valori complexe, sau reale,
.q.efinite pe un spaţiu metric. compact, Q. .. ' ·
Dacă nu se poate ivi o· confuzie, vom nota tot cu. ( O) spaţiul ·acestor
:funcţii, sau, dacă este necesar, O(Q). ·.
Norma în O(Q) este
li ro li = max. I ro (t) 1- ,e Q
 .i. -_ : ·.. - ·-- - - -
~; •
:
I -a •

,---_ -·.

...
- . -·
SPA'l-'lUL FUNCTIILOR ·CONTINUE . -241

5. Examinăm acum· un subspaţiu al· spaţiului (-0-), normat însă ~u

- -0.- normă diferită de aceea -din (O). . -
· D~că, Q este un spaţiu metric şi compact, vom însemna eu (OL) mul-_·
· ţ~mea. funoţi-il01· w(t.) eu valori ·eompleme, definite pe_ Q _şi avînd proprietllţile
•. m (m) = sup I x (t1) .- x(t2)' I < + oo,
11• t1 EQ - · d (t1 , 12 ) . ·
- '1 -:ţ:.t'J
- t1,nde D( ti, t 2) e::te distanţa înt1 e ti şi t 2 •
Yo.m -demonstra mai -intii incluziunea -
' (OL) C' {O).
într-adevăr, pentru t0 E Q fix, avem· .

sup
tEQ
-I. x(t)
- - x(t I ·
-
D (ti,1
-- =
0)
0)
p < +-·oo,
t *to

I a:(t) - x(t0) I ~ p D (t t0).

. De .aici ·rozultă continuitatea funcţiei m(t) în,•oriee punct t EQ. şi ·
relaţia
sup I-m(t) I <
tEQ . .
+' oo.
:ţl[ulţimea _(OL) este __ un .spaţiu. Banach dacă luăm ca normă·empresia -.
·li m(t) li oL = li x(t) 11 o + m(:V) ~
= sup I m(t) I + sup. I x(t1) - x(t2) I
t EQ 4, ta EQ D (t1, ta)
. ti -:ţ:. ts
într-adevăr, această expresie satisface condiţiile i;i.ormei şi spaţiul
, astfel normat este complet:· ·
_, 1) li m(t) I: oL satisface condiţiile normei : 1II1 li m{t) li oL = O'. dacă şi
· numai _dacă m(t) = O ·pentru orice t E:Q. · _
Prima it;ti.plicaţie est_e evidentă, a doua.rezultă din faptul că
, li (1) (t) llcL = 11.tt llo + m.(m)
şi li ţi, li c ·este o ·normă. .
ill2 li ~(t) + a:2(t) llcL < li Xi(t)HaL + li a:2(t) llcL•
Este -su.ţicient să demonstrăm convexitatea pentru -m(m).
Aceasta rezultă în felul următor :
I X1 (t1) + Xa (~1) - X1{t2) _- Xa(la) I <
D (t1 ,t2) _

< sup- I x1(t1) - :ri.Cts) I -:,_ sup, I xa(t1) -_ xa(ta) 1- = m(m1) + m,(m2)
t1. ts EQ D (t1 ,.t2 ) · ti. '2 EQ D (t1 , t2) -
. t1 -:ţ:. '2 - ti -:ţ:. ts · ·
nr; . li aa: (t) li CL = I a I li (mt) li OL•
Este -suficient să demonstră~ _
'1!1,(am) = I a I m(x).
16. Spatll vectoriale no~a.te·
 .; -·· - ·-
·.-.;·., \
. -~

242 SPATII -yEOTORIALE NORMA.TE PARTICULARE

 vem într~adevăr ..
sup,.I a:z:{f1 ) _;_ ax{t2) l
= I a I sup J :z:(i1) - x{~) I
fs.C 1 EQ D (t1, t2) . . t1• l 1 EQ D (t1, t2)
ti:ţts · ti:ţt2·

2) Spaţiul ( OL) este complet.

Este suficient să arătăm că
lim . li mn - mi, li CL
n.i, ➔ a>
= o·· ·,_ ~:

'impli_că existenţa unei funcţii m(t) E (OL), astfel că ·

_lim li m(mn - m) 11·= O.
n ➔ CIO . '

Vom· demonstra în prealabil următoarea .

L·~ m_ă,. Fie m,. (t) un şir de elemer,,te din(OL), corivm-gent (ţn sens obiş- .: •
nuit) către· o funcţie m(t). Avem · · · 1 ·
I • • '

m,(a:)< lim m(mn).

n ➔ a>

Dem ~ n st r a ţi e. Fie -
;ii .....:.. lim m (mn).
n➔ oo
Există un sub~ m.., astfel ca
m=. _llm m ( mn,) .
. 1 ➔ a> .

· _Fie acum e > O. Există mi întreg I (e), astfel ca .....

m(m~,) < ~-+ e, _ i > 1. (~).
Dacă t,_, t2 EQ, t,_ =f= t 2, atunci.
I X (t1) -
D(li, t2)
X (l2) j
.
= liID--'-------'---
_I X,. (t1) - Xn.t (t2) I
_ i ➔ a, D {t ,t
I •

1 2)

Rezultă
! ~.(t.1 ) - x(t 2) I / ~
.~ m + .s,
D (11 , t2)

e fiind ·arbitrar, lenia este demonst.rată-. . . -.

Ne întoarcem acum la problema noastră (completit-q.dinea spaţiul1:1,Î,
(OL)). ., ·. .
,. Să presupunem oă
liiµ li rofl .:__ ros, llcL = O,
'fl,ll ➔~.

Aceasta impli:că ·
liml!a:n-Xs,llo=O
'11,p .

şi
lim m (a:n - m,,) = o.
. n. P
Exist~ deci o funcţie w(t) e(O)astf~l ca
lim li a,n - a: li o =
n
o. \.
 •• -~ ' -~ _-1 ~- .:.1
~ : ~ •4 T -

..;-_- - .... -~-

-; ::·-;
~
-• ·-- ... ,_-
~- .... -
'\-
.r

·.,
-Rămîn.e -să. demoristrăin că (1) E (OL) -şi ,\

- ,.. -. lim li'~n--

- -
mlldL \..- . .
· O.
n➔ a, , ,

Fie c: > O. Există

N'( e:), astfel ca ·
m(mN- mn) < e: pentru N>,N'(e:), .n :> N'(e:).
. l

. ...
ba~ă fixă.ro N, avem
aJN--' _a;n-+ a;N --X, pentru 11, ➔ 00

·'.şi dup~ ierna prece·dentă

·-m(x.~ ~ .v) ~ 1im. inf m(mN-- mn)•
fl ➔ co

Rezultă· atunci
. .

-de u13;de · se. vecle că,

\
x e(OL) .
.Mai mult, N fiind arbitrar ~ N'(e:), avem
lim m,(xfl .:.._, x) = O.
_ n➔ 00 ·

. Completitudinea ·spaţiului _(OL) este astfel d~monstrată. · .

-O b s e r v a ţi e.·. -Din _cursul. demonstraţiei se vede că spaţiile. ( O)·
şi- ( OL) verifică şi condiţia j)_ (e-ap. VITI,. § 6). · · . ·lf.• ! ·. / 1 ~-
6. Vom examina'acuni relaţia dintre spaţiile (0) şf(M.).
· ·Daci x (t) este o funcţie cont4luă definită pe segmentul [0,1], {l,tun~i
·· ad. max I x(t) I = max I x(t) I, ,·
t Eco,11 ~ Eco,11 .
peµtm că daeă m(.A) = o - I

· ' sup I x(t) I = _sup I m(t) 1-

t E[A . t E[0,1) .

De altă parte, o c1asă· mE (M). nu poate conţine două funcţii continue

diferite celpuţin într-un punct, pentru oă,adevăratul maxim, -sau, ceea
ce este â,celaşi lucru, maximul diferenţei ~ două astfel de funcţii n"Q. este·
ilJ:1.1. - - .• , .
Deci ·fiecare -functie continuă determină în mod ·biunivoc ·o clasă -
... a,e (M)'. Mulţimea acestor clase, pe_ care o, vom nota ou (e), este unsuh•
spaţiu _Bana.eh ·a.1_spa,ţfalui (M). ni general spaţiul (e) este confundat cu spa-
- ţiul '(0). - .
'
§ 4. Spaţiile f1~ncţiilor p-sumabile (P ~ 1) ·

1. C9nsiderăm .funcţiile x (t) definite -pe segmentul (O,lf şi cu v~ori

Jn K, astfel înc.ît·
,\

{ I a: (t) Ip dt < oo. (ll .-

.. o ' -
 . ' -
..-
-··•

244 SPA'Jn·VECTORIALE NORMATE PARTICULARE

Împ~ mulţimea acestor funcţii, care formează un spaţiu vect9rial,

in clase de echivalenţă, după,· aceeaşi relaţie de echivalenţă· ca în cazul
spaţiului (M) şi introducem operaţiile algebrice intre c]ase la fel ca acolo.
· D-e fi n i ţ i e. Spaţiul aatfel obţinut,· norniat p1'in-
(1 · · · )1iv
li X li · (Jo I m(~) IP dt · (2)
tl notăm (Lr> ). ·
2. Pentru liniaritatea spaţiilo~ {Lr,) este suficient să demonstrăm -
că s~ma a două :funcţii care satisfac condiţia (1), satisface _condiţia (1).
În acest scop plecăm, la fel ca în _cazul spaţiilor CZV), de la fue_galitatea ·
Ia + b IP<: 2P ( I a IP + I b IP) · (3)
{inegalitatea (9), § 1),
în care punem
a= m(t), b = y(t).
Obţinem
I m{t) + y(t) I"< 2P( I m(t) \P + I y(t) IP)
de und~ deducem-

-~ I m(tj+ _Y(t) I' dt ,.;'. 2" (~ I m(t) I' dt ~ ~: I y (t) I' dt) < <» •

3. - Dintre condiţiile normei„ mai .dificilă este aceea a -triunghiului,

m pe care o demonstrăm generalizind inegalităţile lui H{Hder şi Min-
2;
kowski pentru jJ:Ltegrale. . _
Pornim de la inegalitatea (4), paragraful 1,
aP - bq - 1 1 _.
ab < -p + -,
q
a, b ~ o, -p +-q =- 1, p > 1. - (4),

P r op o ţi a 1. Fie zi a; (t) şi y (t) două funoţii definite pe segmentul

[0,1] ş~ astfel ca ·

- ~ I m(t) I' dt < oo, ~: I y(t) 1• dt < oo .

.Aturwi este valabilă ·inegalitatea

~: I m(t) ii (t) I dt ,.;: ( ~ I m(t) I' dt

D_e monstra ţie. Punem, în ·inegalitatea (4),
t (~: t ._ ( I y (t) 1• ~t 5)

şi obţinem
a _

-
I x (t) I ·

( ~: I x (t) 1• dl

.
r ' - (~: r
.
_ b .:.._ I y (l) I

I y (I) 1• dt

+
-

( ~:I x(t) 1• dt r ('~:

I X (t) I I y (t) I ' .-

i y(t) 1• dl
~

r--- p1
.. I X (t) IP

I X (I) JP dt - d:
y (l)q

I Y(~ 1• dl
 ·1 ~ - •• . -~ -
- .. -
·.- - ~-~,-. -~ - - .,. -
_\ ·
__

.. 245- ..

- De. aici .deducem. '

- (1 · ·
- _,_ ·,--
. _( 1
Jo'_~(~)'"y (t)_ I dt ~ ,; + -;-· r)o~1 m\tl 1" at)1/p_ ( (1Jo
- 1 ) (
I_ y (t! lq dt
)I/q
•
. ? ro poziţia ·2. Fie ()) (t) şi iJ (t) dou~ func#i definite pe segmentu?
[0,1] şi c-z1, valori în K, astfel ca

~: I ID (t) 1• dt ~ 00 şi_~: I y (t) 1• dt .,:: oo, (p :;;,, l). (6)

.Â.twnei .este Vll:lţJ,bilă inegalitatea ....... _

. (·r1 --- )1'" (r1 - - )i'p (r1 )l'q
·:, ))-~(t) + y(t) l"ât ~ )ol m(t) jPdt_ + )ol y(t) l~~t - . . '". -.-~

. '

_ - De m o n-s t r a ţ i e. Pentru p = _l, in~galitatea este evid~ntă.

·Pentru p > 1, am arătat mai sus că din (6) rezultă ,şi
. ~: I ID(t)+ y(t) 1• dt < oe:,
şi de aici deducem

. ): I ID(ti + y (t) I (j>-'l)q ât. < oo.

-Atunci putem aplica inegalitatea -lui Holder-funeţiilor

I ()) (t) + ·y (t) w-1 şi _x (t), -·respectiv y (t),
şi obţinem

+ y (t)'IP dt ~
1
\ J x(t)
- •o
r1 - - . - ,.1 -
<l 1-x (t) + ii (t) jP- 1
I x (t) I <lt +' I a; (t) + y (t) 1v- 1
I y_(t) I dt ,<'.-
&o •o . ·
. ( f1
< )o + Y (t) l1P:- >q dt )1/q (-C1Jo I x(t_)
I x (t)
- - )I/p
I" d~ ·+
1

-r1 I x(t)- + y(t) l'P-I>q df)l'q (c

_+Jo Jo I y(t) Wdt.)l'q.· =
(1
----: ( )o I x(t)' +_y(t) jP dt
)1/q J ( [1
j )/-m(t)_jP dt
. )1/p
+ ( Jo(1 I Y_(t) IP_dt.)1/p }•. --
Impă~d prin
r1 - · )l'q
()o_l x(t) + y (t)_IP dt
obţineminegalitatea (7).
Aceasta este_ ohiar, cererea ITI 2 pentru e_xpresia -(2).
Cererea III1 este evidentă dacă ţinem seama oă relaţfa -
I

{I) (t) =I=,, y (t) .

num~i pe o 'mulţime de măs·ură nulă

; ....
 ~: ·.'

SP.Al'Il VECTORIALE NORMATE PAR~IOULARE

~: I a:(t) 1• ăt -'-- ~ \Y(t) I" ăt,

şi reciproc. ' ·
. Oererea ·u13~ se verifică la fel.
4. Atu:µci cînd· nu se pot produce coaj:uzii, spunem că funcţia_ a, apar-
-·,,. ţine ·spaţiulu.ţ (L"), înţelegînd -prin aceasta că funcţia (1) apartine un~i clase
. · pe care o determină şi care, la rîndul ei, aparţine spaţiu.lui' (ll)~ .'
. Dacă ~un şir de funcţii {(J)nl C (LP) converge în· sensul normei din
e
(LP) către o funcţie a, (U), mai spunem că şirul { a}nl este convergent.
în medie iţe 'ordin ·p către funcţia a,. · -
· '· 5. Completitudinea spaţiilor ·(LP~. Fie {(1),al C (U) un şir Oauchy.
Aceasta înseamnă că pentru orice -e: > O există n 0(e:), astfelîncît n, m~ n 0
( e:) •implică ,,. . - . · · · ·· -
I.
. li a,n - Xm li=· (r1)o I a,n(t).- a:m(ţ) JP dt )l'p_ < e:,
adică
I a:. (t)- a:.. (t) I" dt < .?
1
,
~o . .
Considerăm un şir de _numere {e:k}, unde
, ' / p.
e:-=--
1
k 2k1>+k
şi numerele corespunzătoare n 0{e:k). Dacă n, m >n 0( e:k), ineg~litatea.
I (1)".(t) - m,,. (t) I > _!_
2"
nu ·poate fi satisfăcută decît pentru t aparţinînd unei mulţimi Ak C
' . .. 1
[0,1] de măsură· < --;; .
2 . ,
Putem alege atunci un şir crescător de numere naturale {nk}, astfel ca
nk > no(e:k)
şi inegalitatea

1
să nu fie satisfăcut~ pe mulţimea
1 Ak de măşură < k.
2
Pentru simplifi-
care, vom nota
a:nk (t) = Z1:•

Considerăm acum mulţimea

Bk=[ u ~,,
i=k

complementara fiind luată ţaţă. de )egmentul [O,l] .

. \.
 ~ ; . ·~--· ,;.·.~ ..
'. _:=,,- _;; ·-·-.

:. •. I •
·.·'
• •• C , ..._.
.. ,,
\ •·· .

/_

24.7· ... . ~ ... '

4-vem ,;,,· ..- ·_. ·_; .-

•• I

. , şi
. j Zn+'1 (t) -zn(t) I< _!_, pentru n ~ k şi te· B1,:~
. -. 2"' ; . .

ffitim.a inegalitate ne arată că şirul {zn(t)} ·este un şir Oauohy faţă.

de. convergenţa uniformă. pe mulţimea B1c.
Fie . -

,.
Avem
m(B0 )·= 1;
._.--,
pentru· că
. Bk C.Bk+l·
. ' '
{z11(t)} este un şir Cauchy pentru orice punct.· t E-Bo, într.ucit
,Şirul
orice· altfel de P111!Ct aparţine· uneia dintre mulţimile B1c. Atunci e~tă
o funcţie z(t) de~tă pe B 0 , astfel ~a · .
lim Zn(t) = z(t), peµtru_ orice' t E Bo . .
n= 00

D~ altă ·parte şiritl de funcţii {z11(t)} esteun şir Cauchy faţă de conver-
genţa în medie de ordin p, _fiind. un subşir al şirului {a:n(t) }, deci, pen~
orice e ·există ni( e), astf~l incit. n, m ► ni,(e) implică .

~ I z. (t) -,.z., (t) I' dt < .•

şi cu atît. mai 'mult.

~ I z.(t)-z.,(t) I' dt < ••_

pentru orice k = 1,2, ... (deoarece funcţia de subintegrală este pozitivă)

,· . ·Păstrînd pe n fix şi trecînd la limită pentru m ➔ oo (ceea ce este pe1 •
µrls datorită
.
convergenţei uniforme a şirului zn(t) către
. ~(t). pe B1i:), obţinem: . '

~ Jz. (t) - z (t) I' dt ..,;: e, dacă. n :;;i,. n. (e). ·.

Trecil.ld acum din nou fa limită ·pentru k -+ oo, obţinem

· ~ I z: it) - z(ti I' dt..,;: e, dacă n ~ ni (e)

Bo

-;,...
,'
 -, - .
:-;_ ..-- ..- - --

248. SPA'fll YEC'rQRWcE NORHATE P~TIOULARE

. sau, ceea ce est~ ·acelaşi lucr-q, deollrece m ([ :B0 ) - r. . ,

~ O,-

· ~ I z.(t) - z (t) j• dt < •, dacă n :;;.. n,_ ( • ). (8)

· ·Aceasta înseamnă că pentru n ~ ni ( e), funcţiile

z (t) - Zn (t) aparţin spaţiului (LPj~

De aici' deduce_m că şi funcţia

z = (z-zn) + ~n
aparţine. spaţiului (LP).
De altă parte, din inegalitatea (8) de·d11cem că, ,·
lim llzn - z 11
n➔ co
= ·o.
Insă
li Xn - z li <-11 X" - .r,;k li + li Xnk - X li = li Xn ,__ Xn1c .11 + li Zi;...:_ m11 ~-
de unde. rezultă ·şi
Jim li Xn - X li = O
n ➔ oo
'1-

şf coinpietitudinea spaţiului (L 21 ) este demonstrată.

§ 5. Exemplu de spaţiu · vectorial _normat necomplet

·Fie (01) spaţiul fa.n~ţiilor- cu valori reale, continui şi d_erivabile

. definite pe segmentul [0,2]. ·
· Dacă il organizăm cu aceeaşi structură algebrică şi· normă cap~
( O), ( 01) este un spaţiu vectorial normat, însă nu este compleTu
. într-adevăr, _există şiruri de funcţii continue şi derivabile care con- -
· verg uniform către o funcţie continuă însă nederivabilă.
Fie, de exemplu, şirul ·

t pentru O ~t< n ~n 1
,e. (t) = j --+-·V
n-2
n n
1
2-:-·n 2(t-1) 2 . .
·-n:-1
--~
n .
n+J
~-·./t/
11

n+l
2-t ·-.-<t<2
ll
. •. .

Acest şir converge uniform către funcţia

• x (t) = \J t pentru O<t<l

2-t „ l<t~2
care nu are derivată în ·punctul_ t = I.
 . . i_ ,' .

. - .OBDONAREA- SPAŢJlLOR -PARTIOULAR.E·

§ G. Exemplu de-spaţii Baila~h eare_nu satisfac ~condiţia J *)

. .

. _Toţ ~u ajutorul spaţiului (01)- obţinem un exemplu de două-spaţii

_· -:aanach, L: şi B ţa;re. nu satisfac condiţfai' j) (cap. -VID,.§ 6). ·· . .,,
: într-adevăr, dacă normăm spaţiul (01 ) pr~ ·
li ro(t) li a1 · li (l)(t) li a + li (1)' (t) li o f 1)
-atunci el devine · un -spaţiu Banao)i. _Şiru] {(l)n (t) } construit în paragraful
·precedent-nearată că, dacă luăm pe (01 ) cu norma (1) drept spaţiu L şi - ·\
pe ·( O) drept· spaţiu B, condiţia ·j) nu· este satisfăcută.
§ 7. ,Ordonarea~ \spaţiilor particulru,-e
- \
t .. Spaţ~e particulare co:µşiderate în' acest -capitol-, atunci cînd sînt
f9r,mate din şiruri de numere reale, sau din fu.neţii cu valori reale, se pot
()l'dona hl: mod natural, ţinînd seama de _ordonarea numerelor reale. -
- ·2. Spaţiile ·de şiruri. de, ·D:umere reale se
ordonează astfel_: dacăi
ro = { a;1, fţ)2, ••• , ~n , • • • } ,
y = {y1, y2, ... , yn._, ••• }
sfut _două ·ele~ente ale unui astfel de spâ,ţiu, relaţia -(1) < y
prin·
se defineşte
·xi ~ yi , pentru orice i = 1,2, ...
. Mulţimea elementelor pozitive, E +, va fi atunci mulţimea şirţuilor:
. compuse din numere pozitive sau nule.
Cu această ordonare, spaţiile (lll-) cu p ~ 1, sint Iatice Banach.
Elementul .z = sup (x, y) este şirul
Z = { zi, z2, •• • , -zn, ...).,
urid~
z" _ max (ron, yn), (n =_ 1, 2, ... ).
· Mulţimea elementelor pozitiye,. (ZD )+ nu are elemente· interioare.
_ 3. ·Spaţule '. (ll) · cu p ~ I,_ se ·o~do~ează prin relaţia ·următoare :
dacă (1) şi y sînt. două elemente din (P) + atunci (1) y înseamnă <
~ (t) ~ y (t) aproape peste tot, (1) (t) şi y. _(t)
.··riirtd-doi reprezentanţi oarecare ai claselor de funcţii ro şi y.
· Spaţiile (D) sint de asemenea latice Banach, însă· nici în acest.
caz mulţimea elementelor pozitive nu are puncte interioare.
4. Spaţiul (O) al funcţiilor conţinue se ordonează prin relaţia
x · (t) < y (t), pentru orice t.
Elementul z = sup (ro, y) este funcţia

... z (t) -:- mai (x (t), y (t)).

Mulţimea elementelor pozitive, are în acest caz, interiorul nev·td.
*) Cap. VIII, .f 6.
 ;

'250,
• ~ • r

§·8. ·~paţii. Banach· de distribuţii

1. Anumite metode de calcul întrebuinţate pină nu de mult în fizica .

·matematică fără justificare, au pus problema extinderii noţiunii de deri-
vată la funcţii nederivabile în sensul obişnuit şi la elemen~e de o natură
mai -general~ decit funcţiile. · . · _ ·· · ·
Această problemă a fost rezolvată de L. Schwartz [240] cu aju-
torul spaţiilor vectoriale topologice .'local - convexe. Procedeuţ -lui. L .
.Schwartz constă în· extinderea operaţiei ~e derivare, prin transpu-.
nere, de la un spaţiµ de funcţii indefinit derivabile la dualul lui, adică
. la spaţiul funcţionalelor liniare şi continue, topologizat tn· mod convenabil.
Elementele dualului au fost numite distribuţii sau ~neţii generalizate.
· Noi am arătat· că procedeul lui L. · S c h w a r t z se poate · aplica
.şi tn: cadrul unor spaţii voctoria~e normate. . -
ln acest paragraf dăm exemple de spaţii Banach conjugate cu spaţii
-vectoriale. normate, necomplete, în care derivata este un operator· c9n!"
tinuu. Numim aceste spaţii, sp2iţii Banach de distribuţii, prin analogie c~
denumirea. dată de L. Schwartz. ·
2 •. Considerăm întîi un spaţiu de funcţii definite ~i ·indefinit d(}ri-
-vabile p~ toată axa reală, cu excepţia originii şi oare se an.ulează oind
.t t I _.. oo. - , ~
·_ D-e finiţi a 1. Numim spaţiu A spaţiul fu~oţiilor
ou valori reale,
,{)are pe fiecare semiaxă stnt .combinaţii liniare de fJ11noţii de forma ~- 11 t \, cu
IJ < e: ~ 1. 1n A definim o normă prin. ewp!esia ·

li xii = sup I a;<n> (t) 1- (1)

tE~
O~n<ClO

Se verifică uşor că expresia (1) este o normă. Spaţiul este un: 'spaţiu
. -vectorial normat, în~ă nu este complet-~ . . _ ·
- Pentru o funcţie· ro e A, derivata ro' ·este ,definită pe aceeaşi mulţime
.ca şi ro, anume o ~ I t I < oo şi ro' A. . - e
într-adevăr, fie · ·

a:_(t). .
I Î;
~ i-1
a, e- •• I I I -:.oo <t<-O

~
I 1-1
b; e- •1 , , , O<t<oo

• -oo<t<O
x(t) =
O<t<oo
 --
,
..... .- -- .~ _;.,;,,.·
'1, . ~
"."":
-

- ~ .'-I· • -;,~- -

- - - - - - - " -_ _ _SP_:A:_Ţ_II__B_AN_A....;CH
__._D___ ŢII____,_ _ _ _ __,,__ _2-:",5_ţ . . ~, _
E_D_,1s_T_n_nm_··__
. :·•.

Atunci

---.oo<t<O
m' (t) =
_O< ţ < oo,
de unde -se vede că m' E.A. ..
. Propoziţia 1. Operaţ-ia de ,derivare este un operato/ continuu de·
normă 1 în A. _ .
D e m o n s t r. a t 1·e. Din definitie rezultă , · ·
_I ' , ~ . _,

li ai' 11 ~ li x li
·) .:de unde deducem că operaţia de derivare este continuă şi are norma ~ 1~
D~ altă pa1·te există funcţii în · A pentru care 11 (1) 1 ll = li m li ; o
astfel de .f~cţie este
X (t)-~ e- I t l

De aici 1·ezultă că noî·ma oper~ţiei de _derivare es~~ ~hiar 1.

3'. Trecem acum la spaţiul conjugat.
_ D e fini ţ i•a 2. Numi!(YI, spaţiu Banach· de distribuţii pe ama 'reală,_
.:-.
7

· ~paţiitl A*-_ al funcţionalelor· ·liniare şi continue definite pe At •,

·' Elementele din A* generalizează noţiunea de funcţie, penţru că orice'
· funcţie ·'P mărginită pe toată axa reală defineşte un element· din A* prin -
relaţia ·
- (m, q>) -S _,_ ao
0

-.:, a;(t) q> (t) dt, -· a; EA·

}.

(2)

şi, de altă parte, există elemente în A* care nu sţnt a~ forma (2), de exemplu
funcţionalele 8a .(a =f= O) definite prin '
(3)
Ţn A* se poate -defini operaţia de derivare ·]?rin transpunere. ._
-. Def i .niţi a 3. ll'ie f E A* o distribU:ţie. Distribuţia f' dată de relaţia -
'(a:, I'> = - (m', f>, a/e A. (4)
,, 8e numeşte distribuţiei f.
derivata _ _
· T e or em ă.
Operaţia -de derivare dată- <k. rel,aţiil,. (4) este -un ,operator
liniar, şi continuu în A*. Pentru funcţiile oare au derivate continue şi
definesc _împreună. cu derivatele "lor distribuţii din A*, derivata coincide cu
_deri'Vata obişnuită. _ . .
t
, D e m o n s r a ţ i e. Liniaritatea operaţiei ,de derivare este evidentă.
Oont~uitatea rez~tă din relaţia. · · ·
. __ I (m,f') I= I (a:', f> -I ~li fli· li a:'11.<II /1111 xii
. (Ş) 1

care ne arată în acelaşi timp că norma acestei operaţii este ~ 1. tntr.,::adevă,r, ·

. din (5) reZlllt~ · - . .. · ·• ·
-111'11 = sup I (x,f') I <11111-
. 11,a: 11 - 1,
 .( .

. 252 . - SPAŢ]I VEOXOIUALE NOlWATE PARTIOl.JLA.BE·

. Fie acum <p o funcţie cu derivată· continuă. cp' ; presupunem ·că cp şi

cp' definesc_ distribuţii'din A*. Atunci

r
. ·

(a;, cp') = „ a, (t) tp' (t) dt = li) (t) "'(t) L. .:,-r „ a;' (t) "'(t) dt =

= - ~:., li) '(t) 'P (t) iJ,t = - (a;', cp) '

deci derivata obişnuită verifică relaţia (4).

--4.' Dacă in l~c de axa reală luăm un·segm~nt_finit, de exe~plu [0,1],·
se poate construi un spaţiu de funcţionale liniare_cotinue, in care _şe d~fi-
neşte operaţia de derivare prin relaţia (4), însă această operaţie n~ mai
. corespunde derivatei .obişnuite. ·
Fie P s~aţiul polinoainelor definite pe segmentul . [O,l ], normat .cu
li mii = sup I m<k> (t) l (6}_
O~t~l
O~k~n

unde n este gradul polinomului ro.

Propoziţia 2; Operaţia de derivare- este _un operator continuu de
normă 1 în spaţiul P. - ·
Demonstraţia este aceeaşi ca pentru propoziţia 1.
D e f i n i ţ i a 4. Nitmim spaţiu Banack de distribuţii pe segment,ui
[0,1] spaţiul P * ·al f uncţionalel<>r liniare şi continue definite pe. spaţiul P.
· Operaţia de derivare în P*, definită prin relaţia (4) este un operato_r
continuu, însă nu mai corespunde derivatei_ obişnuite, cum uşor se p9at&
vedea ~aplicînd inţegrarea priŢJ. pă,i;ţi. la fel ca în_ alineatul precedent (aici
funcţionalele definite .de funcţii sînt date de relaţia
1
< x, cp > .= \ m(t) cp (t) dt).
' .o
Deosebirea dintre derivata obişnuită- şi derivata în P * poate fi utili..:
zată pentru. inţegr~ea ecuaţiilor diferenţiale cu· condiţii -1~ limţtă.

RE:ţ<'ERINŢE ŞI .COMENTARII

1. Spaţiile studiate tn paragrafele 1, 2, 4 şi spaţiul(C) stnt bine cunoscute tn literatura

de specialitate. Cităm, de exemplu, S. Ban ac h, (5], Al. G hi k a (10]. L.-A. Li u stern i k- ·
şi V. I. S o b o 1 e v (17]. . .
\ ' · Diferite generaliz~i ale acestor spaţii au fost date, considertndu-:sc spaţii de funcţii definite
pe mulţimi mal generale sau cu valori în spaţii abstracte. · .. · • · • . _ -
Amintim de asemel).ea _generaljzarea dată de W. O rl i c z. (218] spaţiilor (Lf')".
Spaţiile Iul Orlicz se dovedesc de' o aplicabilitate importantă tn analiza neUnlară (M. A.
Krasnoselski [174]). · . ·
2. Spaţiul (C L) a fost introdus de C. I o µ e s cu T u 1 cc a· şi ct. Mari n e s c u [139].
3. Spaţiile· Banach de distribuţii au fost introduse de. G.. Marinescu.
r. ' -, ~ t ;/ c-, .. -,,_
<: ) ••• ; ___-
. . ·;,,,.

. \
• I ,

CAPITOLUL XII

EXEMPţE DE FUNCŢIONALE ŞI OPERAŢII LINIARE

.- ._- ÎN.D1FERI·TE SPAŢII _PARTICULARE· - ..
!n acest capitol° stabilim form~ generală a ·funcţionalelor )inia1·e· şi
ţontinuein spaţiil~ (o), (Zi>), cu p ~ l,_ ( O), (Li>) cu p ~ 1 şi dăm exemple.
-de. operatori compl'et continui în spaţiul (O) şi de ·operaţii relativ complet
continue faţă de . spaţiile (0) şi (OL). : ·
De asemenea aŢătăm printr-un ex~mplu că există operaţii relativ
-00mplet continue care verifică toate condiţiile cerute în capitolul · VIII,
:paragraful 6, dar nu ~ţnt complet continue.

§ 1. ·Forma funcţionalelor liniare- mărginite în spaţiul (c)

.
T e -o r e m ă. Orioe funcţională linia1·ă niărgi'nită definită pe spaţi~l -
- (cf este de forma
. . o
f (ro) = a Iim ro'+ ~ ai ai
i ~ 00· i--1

.' şi

.lJ e m o n s tra ţi e. Fie .

Xi= ; ·t 1. = _i ·- dacă
· i
"i=I="'
". . 1 o
x, = { ro{ };_eN, ro' = { xi }1 ei.·.
_Dacă- -ro este un element {>arecare .din (o), ·x ·= { xt }~ EN .
. '

şi x 0 = lim. ai, atunci

i ➔ G0

. -· 00

x ··-x0 al +- 'E _{ xi - x0 ) x, . ·
i-l
 254 ,, ~ EXEl\lPL~ DE FUNCŢIONALE $I.OPERATU "LINIARE _·,
.:. \
'\

într-adevăr
'k
11.x - xo x' - 'E· (xi..;._ xo) xiii = 'sup· . I xi.;;.._ xo 1•.
-. i=l k<i<CX>

Fie acum / o funcţională liniară şi mărginită_ şi

•f (xi) = au f (x)' = a'.
Atunci .✓

• 00

f (x) =~o/ (x')

-
+ -~ i-1
(xi - x 0) f (x,)-.
00

. xo a'+ ~ (xi - xo) a,.

i=l

:X,

. Voiµ arăt~ că seria·~- ai este absolut convergenti'i~ . Pentru aceasta

i=l -

folosim şirul,

unde.

Xk
i ·
= t·l!tl •, dacă
ai .
i <, k
O 'dacă i> le.
Avem ..
o .
Xk = lim Xki = o,
'➔ 00
ele unde
k
f (x1c) =· ~ I a, I.
i-1
Cum
',
reiultă
'k

~ I ai l
i=l
< li fli ,
4 ...

• • 00

orfoa1·e ar fi k E N prin urmare seria

.
L I ai I
i-1
este într:-adevăr absolut
.
- convergentă. , \

· Dacă punem
00

a = a' - ~ I ai I ,
i-1

obţinem . o

f (m).= x 0 a + i•l
L ~i-i,.
--· -- - --
,.,,;.,
- - .. ,.- ..
.'
, -~ / - "'· ... .... ·
-:,.

· Fie ac11m:
I .

dacă -j > k

şi mo = { aÎo )1e·N• Atunci li m0 li =1 şi

.-m.0
-
= lim. . ~-=
. "
~
a '
deci.
· k . · ·ao la I
.f(mo) =a+
.
t
i-l
E a, -<11/11,
I ai I+ f.,.k+l a ,
.. oricare
.
~. fi k EN, prin urmare

De. altă parte

00 .

li t (m) I< (I a· I· + i~
-l
I ai I ) 11 mli ,
·de-unde
ao

· 1111 <
'
I a I + i=l
~ ai

şi teore~a este complet demonstrată.

•.• , ,·· "., I • •

· § 2. Forma generală. a .f:oncţionalelor liniare mărginite ·

, ·· în spaţiile (l") (p ~ 1)
. . . . , , l .

T e o r ·e ~ ă-. 01·ice f'U,1wţională linia1;ă-mă1rginită, f, definită pe spaţii,r

(1t>) este de form-a . · ._ , _
• - i
I t

eu
.- · -·· · li f li = snp I a, I , . ilaeă p =1
. şi
ao
li fli= < i~
-l
I ai lq )tJq,
unde
-1p. + -1q = 1,.· ·dacă p >· 1.\
.

, :P e m o n st r a ţ i e. Fie
. xi_.= {· 1 _·_dacă i = j
· o.· dacă i =f=_j

,· _.-.,
~- ...... .J ·.I. '

2Ş.6 . EXE_MPL]! DE- lliJNCTION.ALE_ ŞI OPERATII·LJNiARE

,
a:, =·{-:ri beN,
; .·
(i
. = 1, ... , n, .... ).
.-

... . . -
- . '
Dacă m = { a:' }ie N este un punct oarecare al spaţiului (l2' "), avem

deci
n

. n
li:m
➔ 00
Ila:~~ al- m, li= O•
,-1
Fie acum o funcţională liniară şi continuă f şi / (a:i) = a, . '
Atunci
n -

. n➔
lim I· f (m) -
00
~ al- f(m,) I ~li /11 lim II a: -
i=l n ➔ a:
'E mi mdl
·
= O,
de unde

. ~

Să calculăm acum norma li f li :

· · Oazul-p = 1. Fie·:

'i {l<Zil dacă i = k

mk -= tlt
o dacă i =I= k

(k = 1~ ... )·..
Atunci li a:1c li = 1 şi pentru orice k
1ăk 1= t <a:kr ~ 11 t 11 • 11 a: 11 = 11 , 11.
• De altă parte; pentru orice punct a: E ( Z1 ),. __:v = { a;i -} ,
. 00

1-/ (m) I = I.~ mi

_ ,-1 a~ . I ~ ( ~ I m' 1-) su.p 1·ai I ::::: 11 m II sup I ai I,·
,-1 _ · "e N _ , eN

,de unde
li / li ~ sup I a, I •
'e 1f
· Am arătat deci că li fli = sup I a~ I•
iEN

Oazul p. > 1. Fie

i { I ad"-2 a, dacă i ~ k
:X:k = .o . dacă -i > k,
 I.

.';o~~~ .i.~~o~~~~R~-~G~:~ s~~IUJd~)· •. ·-:w,1. .-·_

l,. i:tnde·
· ,: · i +·~'l = 1 .
p' ...
.. \

\ ..
~-i
xk· · ·,' ;vl}ieN·,_ · (k = 1,2; .. ~ ).·
· .Atunci
- · k ' , }c
·li a11,I! ._: ( ~ I ·a„ I .<o"7t>P )1/2> · ( ~ 1 a, ·1 11 ) i/tr
. i-1 ; , .. 1

·şi pen~•u
.- ,,_ ~
bţ>ice
.,-•
fa
- . -,,. ,k

~ I ai I .= /(:r.1:) ~-li fli ( ~-- I, a, 1° ) 1fr,,

11
i•l , - . . _i=l: _·
_.d~oi. ·. •, ,.

I
-
,k", ' • .
.(:EI a, la)i/«·<llffl,
·l=-1 .
'de ·:unde .de'dtJcem
---- .._,
. âo .
( ~.-a,v)~'" ~ 11111 •
' '\-:' ~=1 ; ' :

De:·altă parte, pentru orice-·puncţ m.E (Z 21 ),· flJ _ fmi h.eN, este :vaia-...
bilA ·inegalitat~a lui Holder , 1 • • ,.... . ,
• I - •

, : Id (m)'I
: .
_ ·1 f ·~ .a,~I <.(f Im' I P)"" (f I a,I: q) 'a
i•l _ :-'al \ • , (-1
1

! .

de unde deducem

1,,,;< (l1~1•r .
.Am. demonstrat deci că în acest" .caz -
.('
I·
Uj/ li . (i I~._,. )
' i-1.
1
'" ~
_§ 3. Forma." ge~eraţlă ~ fu~9~~elor -liniare mărgiliit~ _în spaţiu!· ( O)
_ ·. · .ţ •. i'J: e 6 r ~ m ă,. Jfie '(0) _,spaţi~i" ,- f uneţi,ilor. real~_ : contin'lt6 definit~ .. ,

'pe segmentul (0,1].. . · ,· _ . · · .-- · . - .

. - OrioţJ• fu.n(?ţ·ionalii. li_niară: fi mărginită' definită 'pe (O) · este o -vnte--
_grallJ,, Stieltjes · · ·

I (111) = ~> (tJ ~,. (ţJ,

- · · · 11~ Sp~IJ vooţoriaJe nopnate

\ :
\,
 ,•,,
~ I , '•,,·,,( ' ,;,ii\·.·-

,,/ ',_1·1 .• ,

. . '
~-Î>E ~~o~~-:$,I OP~ŢU·~- . ·., >_
. '

'U1Ule a.(t) est~ o ,f'V.lJ'Wţ'Î6 C'lţ· variaţia .m4rg.f,~it4, carie: ·nu, depfll}4:e. de -~ fi .·.·
' ·- li f li = var. a. (t). ·. .~ ,
, e10.11
s
D e m o n t r a ţ i e. Am văzut. că, spaţiul (.O) este echivalent (izo-.
metric) cu subspaţiu.l Banach (.e) al spaţiului (M). ·. · ·_ · . _· .
· Fie/ o funcţională liniară, mărginită ·definită,_ pe (€). :mxistă o _fujtoţ;io-'
• naJă, liniai;ă şi ·:mărginită_ g, definită, pe (M), a~~el ca . '· . ·· . ·
.. ' '

g (~) = f (a:), "pent:r:u orice- a, e(€}

.şi
li g = li f fi 1,1 ~

Fie
·~(· )·--{1
",t' 'U -
,

.
I

dacă;
.
O~u-~f··-..,
·. •·•··
!,

_ . · o dacă t <. u ~·1·-

şi a:, e(M) clasa de funcţii care aţe ca reprezent3tD-t funcţia ~, (-u). Oonsi,,..
derăm funcţia definită, d~ relaţia ·· _. · · . -. . .' . •
g_(a:,) 'a.(t)_..
·Funcţia, « (t) ~e variaţia .măirginită: •1t ... •·,. __ : f

într-adevăr, -fie, . - I. •

( 3) : O = t0 < 'ti. .< .. , ~ tn-1 < tn .1 _ ·!· I -.

. . I . ' . •
o iµviziune finită a segmentul~i _[0,1] şi · "'.i 1''

I« (4) - « (t,-1) l
«(4~ - o:(~i-~) I :
Atunci
. o g ' .

~ l « (t,) _. «-(t,~ 1 ) I = ~·el(« (t~). - .«; (t._1)) = 1

\, - I
, .. 1 · , ... 1

:g[t e,(~-~1>] ~ i-1

11_9, li· llf. e,~a:,, -~~>li·:··
.,..,1 I · • ,
însă \ · · , •. · '

li f, ... 1
~,
._
(m&i -
,,
_
a,,,-1> li ==ad.max~·
~
u eco,11 .
'
1· f·
,_
: ·••, J:• .
1
~,-(_
~~·(u)·-
o I
-~,-1 (u)) I =_ 1-=-
'
_
• • •·· •
_
• ·_ ,,
.
',

pentru că funcţia ~ e1 ( ~ (u) - ~ - i (~)) are un număr finit tţe:ptinote ~e . _

~1 ·-
dişconţh1.1ti.tate şi ia n1'ma,i' valorile + 1 sau -. 1. · ..-; , . ' . ' :_:. :. •· · . ·.
.
.'
-.\:
Rezultă că · · · · 1 • _.,

, '
" } . , '. . ' .
~ I « (t,).- ~ (t,-1> I< .li g_ li = lt I li
i'!"'l · · - , · : _. . '. .
,-;,'

deci ot(t) este o funcţie cu variaţia_ mărginită: .,.

·. .B- • ', ·, ' •

var '« (t) · sup ~- I « (t,) _, «·(t,_;i.)
.
I t e[0,1] • . ,-1 ' • ,I ~· li f li, .
I
·,
/:,~ffff!?;tt:y:::a)~~~i~~~~~~A~:(O) . ,.-~•.·'
: , ·_. , '. ,mâr~e~ ~11:l>~Q~ăi ·~d. r~Ja~~~ )a, 11~ait~ ciiv.ţzi~le ~e.' ale segmen;- .
~1;1.1•'.[Q,;ţ.J0a •.> . ':' •_ '." • ,, . ,_:,'• .. •._ . . \ _..' •, I

· . · -· · . '<i:Jhnmj:1:er~ -tl.'cum )nulţîtnea A a -div.iziunilor· finite -a.

. _... ' Not~m,_. . ·, .·. ·. ·. :. · . . .\ .. , .
•• .- ,., . ••• :, , _ • ; _ • ... -~- • •
1
N ( 8) =. max . I ~i,~.t~~:i_ I, _ ,
-fii!t;i.e ti. :(i = l, 2j .• ~ ,- 11,) .s1f!-t, ·pţUioteI~•.9,ÎviziunU -8 ,şi _numim num~ . 1
•
1
• _·.:N(a, ~~~Jţt~~ea·divizi~ti .a~ · ~ _- ~-~ .· , .. .- "._ · ~ . . , ,- .,\ _ _-~ \
. .· . :, -·. : Pm~. depmţ1~, ·dacă. ,Q!(t)'. es~e._,o _fun:cţî~· -cpn~µ.~,. func_ţionala -, · ·
• • . • ·: .~· ;fc-if ~-:
.. /
Jim :t ~J.
; J. ~--

_,
• : <
.a, J trL (ţ,) _; ·~ ;(îL1U,_ .· '(t,~1- ~ vi
.
ţ,) ... . (l,1
.•, •••

·- ... ''- .4 ·8 .. , .. . . . . .

Stieltjes a:mnoţiei w..{t). ţel~tţy· I~ fµncţia' cu .vairiaţ~ ~ărgi-:_~ .

-...;.

. -·' ··\ •"~;~.~te~~l~--

: ftJ' ·. ,· · - ·· • . ·· • · - · - 0
- . ~ .... -

,. ',· ,_ . . t :.... -,.-__ ,',... . .

rută
,. >' :· '.· ,,.':. ' .
·1·

,. ,;i\ : \, .I, \ .; j 0
~{.t) d,ilt/.(t).,\ ,. ,,
..' ,:... :~:~ .. ţ1µi_{t~/-dfu ·~~presla -{l) .se d.e:fiiieşte astfel : · - ·
> o• 'exiştă• "IJ > o, :< -~\1~:plio,~
•.·..
' ,• : pentru• orice t
: ". '. :- . , · - · \,_, . · ·. ..
'/ ·.
· -·-<l r:_,ţj < I :_aistf.el' • incl.t•
t._:·- - ·· ·
'N.(8)
•,.: ·
...
\~'

1 J,
,"i
;- .' _ I-,':'.· ... _' , ."._ ·. · • . '.• . • . • • ' I • ; ,' , ,' . • • , • • _ . • ;· . _ .,: • -., :·. . ',I

~:-, .1 ·: · - ::::\·S~_'·şffee.:că·.~cErasti
1

~ită e~te ;egală cu::1:imita după u.n"şir de :divi.ziun;f >· ..

■. ,'

-• ·:· ·. d.~';:Wlituă:ili~'-tiilzhid ·către

·O. . . . ... ' ·_ - .. .- •'.; ·.. : ,• .
__ _, .. ' \ _. :·.· CoJl8id~ăin <J.i$i'nnUe, .d~te ·d~ . punctele .-
. . ·~ .· ' : . ,.

:,~_.-1-·;t.:}:-::·r:·.:".L(\·~-:-;r ~/:··. ·ţ, • ·~·, (if·1,"2p~;.,1~)°-·,~

.. _,.. . . . . ·.,:,. n
. :-,fJ:
- ....co';n_st'ruim.,
..... :fmictia
,--,·~ ~ . _,

:·; ,. '-"_: ; .. , . :z. (t>. :ij ,a, (L). -[~1-<~) .;-.ţ~ 1

(~-)]~.

: ·• • 1 , ... 1 n.. " n .

,:·.,,Avem··. ~r• , ; .· . :
:;>_' ......·,. . '··/(z~} ·:i; ;,·(~~·V[-«(·1) ~-ot-{(: 1.):1~
_•: - .. __ · ... >•·. ,-~ n-j•·_ n· . i'h ,
· ,;de- "1înde -.deducem- ·. · .: "
', : ', • >: :, ' ,, ',; ; :
,·:· • • •• : •• • • ·• • ,• ' I
funl(z.)
b ➔ CXI . '
t
, ..
il, (f)
o ,
a'~(t): ' \ .
• ! , •. • • • • • • : ... ·.':• ·••

.;·. ··, ;-. .A.Dl de~onsrirat astfel ci\ ori~e ' funcţională, .ltni~ă Qontinu:, d~finită/ ;
· : .. ·1>e ·. spaţi'Ql ·(G) ·este o integrală· .Stieltjes: ·· ' · · · - ·: ·
· .- ...N."e rimine să arătăm c~ · · ·
•.• I. _\_.· ••. :. · · . • · ·• :· Oi -- . 11-r:1r · v.aâ:. --~·Jt) .. ·
;• .. , .. _ l: .,: ·; ··\: - ' •', ,_ ' •' .:; - I< ·t„ero4J .. ·,''
·-. . , ·: ,~ deniQnstnit jnegalitatea ' ·
I ~ L • • ' .. • •

« .(t) <: li t 11 · . ,..

.\ :_·.· ·, :·•. .; .._ .· var~ '

._, e10,1n · . . _:
-1

-:··_:·· ·. ş~_ tte~~e·. sit 1

ma:i_idefuori~tj~- iuegaliţ~tei contrai-i
• • • I. . .. ' ~ •, . t - • .. • . . ••

. . :,·,,,\· ...
·'·
I_•

. \ .
·:-•f' . ·..:...
j •1 I I~ l..,j. ,

,'/,., f_ . • i:"/ ·-. •. ~ ·., ' _..- ... ·.. : '

- - ·l.1 : : ' 4 ~ ■ _1
 I

' t • ~~
• , ' :. .• I . ' , • •,. '.:,,

-260· ,~ . ~~: ~E FUN(:Î'llp?;A.LE .SI. ~P~ll .LINIAR'ft ,,: .- _..

- . t

·, :,Aveni · ·. · _, . . - · --> - .-•,.

; . . .. : ' . . . . • ' I .. ~ • ,- : ' I . ,' •·. ·. :·' • • • '., '. , ' .

.- .
- .' l i (a,)_î; . · I~l
· .o
m;(i) d_ « (t)'I ~ ttţ~x- I te fo I var « (t): -·, - 1(m.~:U:· 'var ~ (t)
tE(0,11 , tE[0.11 . · • tE(O.~.
• - f ~ ." • • ' ... .
.:..
,... . ' • ,.. -~
. ',
· de un~~ dedµcem • .. ·... ·, ,

li'/ 11-~ var. « (t).,

· -a· . . · , IE (0,1) .
şi
teorema -este complet demo~str.ată. _. , _ .__ 1
•

. ..·. 2. $e .poate vedea. uşo,--'c~, in~ers, orţce integrală Sti~ltjes.de fornia' ··.-_-·_ -:
de mai sus este o fuil.c1ion~lă ·liniară ~onţinuă, d~~ă J)e .spaţâul ,(:O):~·. - · ·

§ ,4... 0'.Forma. generalif a funcţionalel~r. lini~·e .şi mbgini~e-.' :. , .

.,- I
._inispaţiile ·(.D> ).(p :.> 1}" . , ';· · .. :··.:
\ T e:o rem a,. · --Orice /JJl;;ţională l(niai•ll, .şi 1nărg·init4f.($) ·definită _p·,/, ·
, 8paţiui (.D> ) este âe forma. · ·
• - 1' •

·. ·f (a:) .. C m(t) a·(tfăt, ...

1

, )o . .-
.· 1 1 ·
unil,~-fu'IWţia a E'(Y, ), dao~ ·,P ?-1 ş_1 ___ ·-,, -t. ; ...:- _1 - .. I -· ..
.. -,_ ,, ',, ..
salu a E (M), dacă. p = 1. .L -·•.

:I .
I

Norma. funcţionalei f este

. •

n1' 11 = (~: .1.a(t) 1•dt r, ,.a~ I ,

P ~!.
\

... .~ ' : ---.-

'.
·.' !:
li.fli= ad.max:
, eco.11
ta (i) 1; ~a.că: p _= 1. ·· ;'. :· · -·. · ·
-. :
- I • • • • • • •

Demon.str a.ţie. Definim funcţia 1X(t) la fel ca în cazul .,spaţiu-. · ·

·
. lui ·(O). Vom ărăta ,că în: acest caz _funcţia ·ot (t) e~te · absolut, c~ntinuă·,t ' ·.·
<1,eci există o funcţie ·SllDlabilă a(t), astfel_ ca . r I , - •• •• ·.: I ••

~ (tl' dt. .
1

. « (t) _/~ (O) 7 \ / . . !' . ,

.• o
.. : . Fie ~1; ţ!2, •,. ~' ~cluse hi ro,11 şi avînd în cotn~~ ~_i ~-'
\ .
· m;u.lt ext:v~titţ,µe
Notăm-
·t,,Hn7·t,.· ,· se~e~t~
• .-
.r,,

· :., ·' ··-

1
• • - - • • , .; -. • • • • !_ . :· • . / "

f ex (t~ -' ex (4) j · ...... ,I

~ -: , .. ·, •'
ex (t~ 7""'-cx (")
Atunoi
t I «(Q - ~ (t,) .1 · = t '.e, (ro. (t~) -.· :»•(t,)) _ · · • I 1.,,.,
' •,' I

~ f·(~ ~t;<~ -~)) ~-11 t·II .li t e:, (~"-~-~> -i1 ·.

I • • J•

! ' . • I. . .
I • I#

• • ✓ 1

. . ~
i?t(~i/f;/i?::•,_:r,:,::::::::.,:r, t~::··:•·C.,: "".''.', 't. ,.-'.: 1 ·• -.·• ,_·_·/.. /?• (,_;:.' . I. ;'::'{\\.-_·'·..i
• . I / ,' _- -;-'"_I
, ., ·. .·.1_· •.• -. ' .... . ·,. ,'. . :, - ' '. •• ' ._' . -.. : ' • • ' ' ' • ' ' _., .. : ,\

~ ~Fofu ,GENBJ(âLi :A! ·~woN~Olt IJINLiiiE ; ~. r • ~ ' •• l ~ . •. ~ ~ 261 ·'

t ::,-: v>···-.:.--.:. . ... ,, . ., - . - ~ . . . .,__ . . r.,·. .-,·.
_,. '. • • : ... I .,_ • ' I

~
~ ., ■ ■

._I>·. lii_s.f~cţJăi t (;,~ ~~J._-~ .:ai;e .:~~!oare~-' ,:ei-::-· :I: r

• L I ·: l - ._ • - ' .. : ' • _'.. • • ••- • • ,. , ' ' • _· ' # ' '

în' ·l!,. şi' ·O. ~

-, '.,::•.:/:f~"~-.'..â:e.cf.::/_<: : :-.· _- . -_· · :_':.~>_:.._.<._/ : <--__ .· .· - '..-;:_~ :•-_;- · .' · .. ,·' . . . ·-!· /.·
..

\ ~111<~-·'~>·e.ll'· ·(\r 1ie,t~;c~)-i~JuiHvi.) ·(ţ ~(11,>)

I'
11 1
" ~,'. ·
i, 1 . . - .,o -· , . f 1.

:. - ~ t.UJ 6şte' 1~(!3. int81.'~ii.~u1ui p-1, ,· ·, '

'
.- , '' .i-dll ,'Ul'JJlare . . ' ·. : .. .

":: I~ I r
_/ .., · ' ·"· .i; Iot (t;; -
·• \ -<' ; 1
.' . ''. ~ , .~
' ii:t. 1 • .\
ot/t.i I~ li ÎII
, ■ •
(f,m(irJ).
,-1
1
'~,
' .._-

. ·t'.

·:d~ :tµtde. -regultă/că; funcţ;ia -~ (t)' este -~psoiut.·c-ţmtinuă~ ·,. ·

1

· · ·-. .•

·· ·~ · . ;/., <·~xi~tă. "<le.ci.• <f'~ncţi~

, ..
. •a,bµ~VafO,
·.. , : . . ' .·astfel·ca-
' . : .~ .. . .
· '~ ' -.. . . - . ' . - ·,.'

cOJ,, r~(u)d11.
'.- . .,• ,·

:·\,-: . , _ ,./ ·... ~(t) '- 0t

' •
: . i _· •.. ;
' l • . • : • ·.'J
"<n~: âJtiL
t , .. ' ' - .
pai·te: ·E0 · =1> . deci -
•· ~ . ," ·, !, ' -.
__ ;
'.
\,
I
.·
, ·,;
.'·' '/ ·,

. - . . _, . . a( O). 'T f(O) =O

:: •, ,f-~,j~~e-... , :. : .. . , .. . . ''
• I,
' I -... •I•
·•.i.·••1•.•1
~t I..

'
Î("!), ·• .~ a.(u) djt,
•'.•
.- • ,,- I -
' , '; ... ,•; __ ,
,. JI,. ,•

,·.: . . . :. , . ~au focu. :-~ : -··•. : ,:- ~ -.

.,.-;., /:: '. · : ' .: ,., . . .- ·- . - f<ţ;) , f'.. ~ (ui a(ti) d:i1.,
.. • . .
. ,.
'·. . ·:-: \ •.,-'
.,. ' . Jo., .· 1•, .·
.. '·
. . ,.,-, I• • ""

,-·.✓.-- '.peniru::că:~iX'tt)· _: o, 'pe~tru w >. t .. :. ' . \. ' ': - . , ' . ' .,;;
·..,~,.....
.. , ,.·
_· :,,~ .
'
• .~ ~:. I

· ~ -..._. . ponsiderăm acum: f~cţijle in.sca1•ă_y (u) ,d~fiiµte de diviziunile finite-·:3 _ ,.. . \ . . ' ' ,
-,·
_·.: -:-'
-,
' •• '·.,:✓.- '.j •. ,- o:-~o<ti·<~:.. :<:tn=i''· '

"-

,• l '• •• • ~ 1• - . ~ ' •• ' ', ,'. • ' • - ' ' • . . _• 1 I ' ' • • _j

· _'." .,• . jî\1irudle. :fini.t~ \. .

ai
.
llum~re lÂi;
.
:·. ·_. ,--_~}, astfel 'C'a,
, .y (u') :-:- -A;, ._pe;ntru;· . ti.._ 1 -~-1' <i t-i, . .. ' - ~

, .--' .
)
I'
:- . •• . ., '. . ~ ',_ ':' : - ' .' ', / ~ t '. : • :

. ~:,_ de1 unde deducem , I:'. ._·' •: : '' ' \· .. . I

. ~ ..
. • ,' :, . -.. .-.• ·,

I fi /,' - . . .
·.,
. I
11 (1t)· = .!; Â1 .[~ (u) ~ ~i-t ('lt)]. .
i=,1 ' ·. · . ,' . . ·
~1 •. ~ -•. :." .,.
Pentrti 'acestf3· :flmcţii,
I, ! •• l

··.·• 1·'
• 1' jl

_/(i1-; c, '."- ~-ţ>) =,%•~{<~ - ~~~•)

, I •

- ' ·, :\ ·f (~(. ,i (u) a~ = '(. .· . ' ·

,: >_ .· .• ,.· _:,: fP:
,~ "',•• \ , •·· ·-... ' . ,. \
A,(~__: ~,,
•
1
)) a(U)
..
ilu, = ~:Y
,. , ,r
(u) a (u) au'. . ' -•, . -'. i -~
• T •J

. · • .: · :'.:: ~ --D~ci jenti:u-•.··frtnow.fle :în'' .scară; _f$eţi~fiala .a,r~ ':fo1·ril~ -~nu.nţat~::.

i :_ : .> ·
"•

I • • •• - • • .. ,• ••• ! . I I' • : • ~ .... T • ' ••

,,-
,·. t ~
: . ·,
I• • 'f

...... i.,
t'. .. '.•.' • I
., '
•
/' ·: 1',

• J. ,,
•• I
, .. ·r· .. ·' •· ~ ·l; • '.' .~ .
 ·,·1 '
l~~,(:.'~:1~ ..-~::·~1.i{:,• '·,'' t ," ~ '.1;'?...__' I~
.... ,.
"
'.
>
: J' ; < .. ""r

'
~J I

' - _.J - ' •

· Fie, acum·. a:(t) ·P. ···;fnn~ţie. 1~i.ărgipiţi şj măsttrailiilă. -Jni!sţi~- im.- şir: {1iJ(J.tl ::
, de -funcţii î~ .~,CM"~,·· co~vergent. aproll,pe ·peat~ tc.,t căti~, ·: a,. (t)- 9'.S~el ca. . .
, ' . i ~
,i 'j ·~ l ~ ~
> - , _ ,... ·. ·' .·
l . .

r ·1· a: (t)-: y~ (t) IP.ât ·=· o,'.

I •. - • • • • •• ; , , - t • •. \ • , ·, • •• : , r .

li~ : .· .-
,- ,. n ➔ 00 ) 0 . ,
':,,"I
.
_ş,d,ică astf~l ~ ca
~. .. '

~ . ; . ., .
. ,· ,
lim
n_:+ao
li a:-yn
•'
li= O.
.. ,

" In consecinţă, .funcţionala f'l1fiind c(i)'lltmut, ..' · ' . · ·

. .· · H~; ··~ \ 11. ~00._0,
1
• (t) a(ti dt
•
. t
•_,a0
!I) (t) a (t) dl. . . · ,- ' -~ · ,
•. ., . . ,
·
•I
, ·

. Trecerµ acum~lai ·funcţ;iile.~(t) apai~ţiiitrid ·spaţinl~ (~+··ou:p~>::il ~-.. '

Să notăm ·· . · · · · · · ·. 1:~··-' • • • ··' ::,,. • • • • • •

_-. _. { I a (t_) l.1112 ~ (~).. ·. · dacă I a (t) 1«-:-1 < 'n1l'P ,,

dacă >.· ntf~ ._·..-:;. '< . _;_· , '
1

1 · an (t} ; . · ,nt/z, l a (t) I · , . P((t):ltI7"i. 1

·~

'· a (l) . . , . 'i ..• :. . ·, ,. ·

j ,! •

şi.
Avem

_cum
. I f (a,.),'1 .··· I,:~.
•
(t) am dt ~ llf u'rn I a,. (tJ 1• atJr:
.

' • • ,; I •
.,.• , \.
• . ,~ : -~ . , .- '~. ' ·l -
, an (t) a (t)
• ~
= Ia 11 (t) I · I a.{t) I.~ .I a;i (t) I •
I_· I a,. ~t) ,l«...Jt · · · ·.. : . ·
' #

rezult~ câ

deci
~: l •a. (t) i•l•-:,dt ~li f li ( ~:ia.._ (t~ ,~· dt r .: ,- ''" .:, ;
: : { ~:; a_'(t) I~ d; )""< ,I/ir. ' : .' . ,• 'i>,~- ''
, , I,

_De altă, parte ·· .. - : ,

,'..-- • #

I
. I
I
an (t) IJ>.. · I
:
a_(t)
!
\1> <q-t>.,--:.
, ' /
t a (.t)' la · ., :
,., , #-

•dâcă I a-(t) 111 - 1 . < n 1~v, a-dică dac~ ka (t) l21 (q-t> <·n · · · ţ • ~ '. • . ~ ••. ,·
t•.--

_şi
. . · I .an (t), IP =.,,i,_
-· · dBJcă, I ~ (t) ·11> <11- 1> ~ n. I
,"",.

. Funcţia 11an (t) 121 tinde către ·I a'(t) ja dacă I a (t)' I"
. ' ' . .• -;- ' ' . ' . 'z' .
·<. n• şi
I_ a# (t) ,IJ> ~ I 'an+l (t) j:r>. ' .
,,_· ,,:

·.· î. .
.>
d~ci ip.ruI .integralelor

, ~: l a.(tJ I' <Zt

~te· ned~·scr~s~ăţo~ ; fi~d ~i ~ărginit, este .conv:ergeni. " ·. :,_
.•·., . '.
. r . .•:,- .t '.:'
·. i:., .
•,,
J.·.
,·:·'
</ ,,

..... ,,._ ._ \, '

f.- ·: . . ~·
 ••c~ -· -· :.::'J.;.,\ .;:'(,<. • - - " •>;•:.,. ~"',_:~~~,:.: ..,:;,.;,.-.
·~i; ·. -;, · · .' · , · Rezulti-,că l a(t)J~ -~ste ~.bilă şi .·· ··
.. ' •/'

· •. : •_:<., _.. ,·• \. ·_ (~: Ia(:i:1•ăt)~• <11-~u.·

' ~ ·. -: ~

,, _
·l:>ac·ili :·ţlJ.(t),.'~ste• ·o ·ţghcţie'p-·-·şumabilă cu 'p > 1, fie
,. , · · · . >,- . _ , ·_ ·_ :1· m(-tj_ . dacă I m(t) 1 < n11,
., . · · · ."'~(t)= 1,i11,,i':c(t)I · ·c1ao~-lm(t}l~n;/v.
' .. . ' '· ' I ' I ' ,. :c(ţ)' ' - - . ,:•
'. • 'T: O .,,, ' •

; ~: _:./··•'D,iferenpi,:, ID (t). ~ a,h. ($}- ~ste ·. d~ 'asemenea,. p- sumabilă, şi. . ;

x..
I .-.·t -

_.. !D'~(t) ~ (t) · o dacă;:. 1 w·(t) ·<·n1l11. . . •,

' I

. : /··:,, '~Ai~,tr .I~1-est~-- :mulţhrieai{ptti~te1o~ din [0,1],. p'entru care . a:(t)_:> ţ1,1I~, . · -~
, •, :8,tu.:i:l.ci ' - ,·f,. ·.-·' . ,. . . . 0
1 ( · :·• : ', .-~_;;::

.-·. ( e,1 - - -:Y'' .

· ._ .. j~,I ~C~t~ a:n_Ct? Ip ;<!tJ ,_ .:. -Jzfl' ~(t) -
('r . -)1,,,;~
a:n (t>, I' at

'/ ·-?:" : >.' ~(~~-' m.:itiur +.(~,. ;m~(tfr~t-

'•
·.. . :·,·: .. i! ~}

1".

_: Ftţncţia· ·I ~(t) ,IP fiinţl. s~bilă,

. I
....
. :·•. < ..!!'!, ~] _m(t} I' ăt = o
- • ,.., j ·' ' - • -
·i ', .- ..

.:,.'---' -. şi

• ~I
'.
t·,. '_'; ,~ A·• '•. •
_lim n• m(I1r)
n-+oo . ·
= o;·.
-,~~~.i:.:' ?·· '. - , . ·. .,
lim II a: - te,... li =
no+ co' .
o. . .
; ,. , ' ,.' ,.,, t ' I t: ,.,Furioţiona1a,, f( 0) •,fiin4 ~o~tinuă; ?~'Zulţă, că ,
,., , I , -. , (1
, ., · · - ~ · · f (a:) . lim f (a:~). ::;: ', a, (t) a (9 dt. #. I•·,'
l .o
De .9:ltă, -p~t.e, _ • ., .

de.ci . · ,
. .. ' 't(m> I ·1 ~: m(t) ~(t) dt I< li m11( ~ Ia (t) ,. ătr,,
.: ;'_ . llf.ll< (~: j\tÎ(t) 1• ătr. 1
•.' , •
Ollllţ ine~ţatea, contrară, a fost. demonatrată inaUnainte~ -r~ultă ·oo

+
_ .f . :. . · · ·: 11,11
• I .• ~ ' - ' - . 4 -:.l _, , l,, O "'I_ ' •. •
:u:, a;t> 1•dt)"'.
\ ' - , I ~
_. .
• 1, .
·
•• • • •.o I •• Q~ ul-rp 1
+. h = 1. F.ie u şi.u două·.numere·'din _intervalul (0,1) ·şi

. '
~ J
'.'. :._~(··.t-·).•;~1-f···p~~t~_:u.·•·
• •i •• (JJ., ...... . h
1i<\t<u+h·.: , _. · '.;- .
o. < t <; :u •şi U + h- < t < i. ·
l .- ,·

··' · ·! · · ' ; · o . ~en~

·\
I. '. ~
 . / -1
' --; r

- I
' '

264 · . E~l\lP:LE -·»E FUNC.'TlO:NALif ~r ~PBRAŢII L'.CNL\ltR

-/.

Funcţiâ w (t) fiind· o fuµcţie in seâiră, -·· · . ·. I

. . I t(/11) I = I~: ~(t~ a(t)' dt I= ~- r··a(t) dt.

însă

- _I
deci-
ru+/&· a (t) dt·
1,
I
1
~_li f 11 • h, : I -

adică funcţia

· «(t) = r~ a(t) dt ..
)o , ~- .

, -.l

satisface,1 condiţia lui Lipsehitz. Deoarece « (t) aire ap_roap~ peste · tot,
derivată ·, · .- "' · · , , -
«'(t) =. a (t)
rezultă că
'
I a(t) I < 11 f li , -,·.·

aproape peste t_ot. ·,

~ie acum ro (t) EL<1>. Punem'
·.-.. -- {.a,(t). pentru I a,(t}I ~ n
' .
;,/' I

a,•.(t) = ')1,--
I x(t) I;
pentru I a,(t) I > n.
. - x(t)

I
1
lim f 1·a,(t)- ·a-:fl (t) I i1t = o,
n ➔ co ) 0 -

/,
Funoţ-ionala _f (.a:) fijnd cimtinlµi,,

' . f pu),C~.1!.n,:,1 (/11 )-= ~ /li (t) ·a (t) dt.

0

· De altă parte

l:ăt),ad1e1Q.1l
1
·1,r ~(t)a(~)dt'l-~(C11 w(t) .. max I a(t) I,.·, .
)o · )o · _ · ·· .

deoi
, I

I • \
 .-.••j

. . · § ~~-· Ope~~to,~ ·c,m~I~i .co;ntinui 1n sp.aţi~_ ţ 0) ...

·. -· .' -· '.·: · t~. :@ie .(.O)~ sp~~~- funcţiilo~ r~aJ.~,' ~~ontiii.ue, de~~e ·pe ·~egme~tuf. .... · · . ;-..·.'</.·1 i
' [0,1]. : .- . .. -. . . . . , . '' .' ·-.· ._4/:
. . .Oonsidei;ăin operatoruL T 'definit, i,pe· s;paţiul ·(Ol"_de ·. I.. , . ' . :. '· .• a

0 : •~ , __ •

] '
; P(11J) =a ~: K.(8~ t) /'(t)ilt,.
•
, _
I
(1) -r :·' ) :
J • • ~ • t

~ unde:,.(!(~, ţ) eate·o _funcţle 'cu valori reale ·continuăi-in patra.tul O'"' s-~ L,' : ·: · -: ·.... '. ·
•_:· :, ·
o:< t. '<·ii:.•, •.~c'ţj,âi_- ,.
. . ..
· -.
' . . . -. :_·. : ·, .
. ..... ·'
I, ; ,-, .,. ,··. :·· .··_•• ;q(8) '·eg(8
1
~i 11:(t)i/,t, ·. ':. ··;<
• • • > )o •I • , '.

; _ · . est~ _o funcţie. contfuuă definţtă ;pe şegmentul [O,l), pentru că .: . ·.·...

~ ./:
··.·. ·:, :,··/•, .. .-

I~:i~
• • \ • I • ' ~ ~ t \ • ' i

~ K(a.; t) /IJ(t) iltl ~

0 ••• ·'. • , ~ r , - •~~

' - .
·_ .. -. ·. • ', I y (8)- ; (8~r1 (s,.t)
1
·,.y. .• , ~_max'l.~'_(8,':t)--K(s ,-t)J- ·_1r m(t).dt1·,-
. . ~El!,l}. . _ •.
0
Jo ·. ·. ~ -1,·.'
· ..
deci' y E (Of._- - ..... ·:/ ..
· 2. O_p~ratol'lll' {r definit de relaţia (1) este· co11itbmu. :• ----·-
...;· '•·
1-4;:
·.
~. ··. .
1ntr:.adevăr .fie ·
~

· · · . -

··\'· . .' ' . . ;·, .. ,··

- . . . .Jf =, max. l K(s, t). I; -

. ~~•~.f~l- .- , -. ., ·.··,
1.. h~n, ,..,· ·,, '/ ',.' . . ._.,-,. '· ' : ·;: >:·: .- .•· ,,· · ··•.
. a,Dw.tu.1. ,. . , .· . -1.·
1
·.,
':~ · · ,· _::· ·_ -- · ·-11 Y..JI·= ~a~ .I y(sf 1-:~:M max· I a;_(t) I == M li a; li,,_ ' · ·:(2)>·-' ·.·. ·_ ,,

/ ._ -.: .. 0~1~1 - o~c~-1 · , .·_·· ··.•· . . . :._.,.,

\ .·
:-,- -~
- - • ·Ji
• t.· • .,. ~

li TU~· ma,x· j' K(s, t) 1- .

'.,,, .: ,. . o~s.t~-1 · · -. . t

. Vom. ~·ăta, precis, că, •· -

•. ·j•,.
. I .
'1-: • . _1-t
'-,
•
'l,l.

. li T„11, _.max;, [\~ _

1

o~s~1-~0 ·.:
ic (s, ,t).ldt\ _ .
•·.. • , ,. ,1,1
•

·_-.: (~J:.~--- ·. ·.. ·_ ; <· .,·· ·, }.

1,
. • . • . ' ' ··i

-
i '.. '. ,. ·.~ . ·:·

. Într-ardevif · . ·' · . . .-, .

UP;a:) ii;_;_ ~u·1YK (~,·.~) a:;t) 4tl .~
.· ..
1

, .· ., ' · .. ·o~•<i ;o
;ni~
·10~~~·1,
1a:(t)
•
1 ·• max ~· 1 K (~,
_o~a~.1„ 0
t; 1,a,; · ._:
· ' · ·-:·
-~ :. _.. ,· ~ ..

·,,·,
. ·, Decf · . ' · · ✓
\ ... , I _; :

I • ',.

:Ne rib:,11în~ •sit- d~monstr~~~ inega.Jitatea contrară,. ;I;,

J ~. ~ ••

\.- .·

• ,.,_ -·,
 266.
1_ .. • ,
.\ . ,· . ... '· . .. ,.·· .·
. ,1- I ·Î.
'.

~- ~l f K (8, t), I ilt .

...
:-Lj". •
: . I , -
.,0

·fiind continuă în :s, îşi, atinge ma,ximum într-ttn -Plll:let , ·s~ i [O,ll~ ◄Fie
l , , •

. :. ' , · _f'f) ~- ·K(s , t) " . . .· . .

0
Zo\" - 1• ..,·~
· . • I K (so, t) . . . , •
' , • ~ , - I ~• \ • • •,

. ,, Oonsid.eră~ -un şţr p.e fu.ncţii-co~tinu~

{.wff(~H,: ~~1rfepnolt I, a:~(t) I '.~ l. ti : . · ·:
·. · aiit) = o/o(tl .. , : . -_ · . ·'i · , · -
· _.· în afara, unei m~~mi e C [0,1 ], de măsură ma,!. mică deoit _!_, : ·
· . . · , 2Mn
Pentru orice t E e, avem . , . . .. _
I a:,M) - zo(t) I .(: 2~ . - · :· ·-. ~-.-
.A.tuncţ, p~nt~u orice 8 E -[~,1], .. - ~ ,,

Itrr (a, t) a:o(t) dt ~ ~: K (a, t)' a:. (t). tlt J..: ~: I K (a, .t) I· _1 °'•~t> .- a:. (t)_ I ăt <
=r_ .,·K(.a,_t)· ,-.!1a:,.(t)-·Zo(t)'l_dt~·2
, ~ J,, .
max ·1 J(f~tt) 1--
2
1
-~.i., - .
O~•.t~l ·, Mn n .' .
. ' •

· deci ·
• I • • • ••

• -.· ,·

i ..:11 Ti1, li "'· u+·: .' ,. ' .

,:•\"

~: I K(a, t) 11 a. (ii I dt< ~: I K(a, t) li a:_(tj I tZt ~

Pnnînd în această, ~egalitate s ".s0 , obţinem ·
.. ·~:j !{.(so, tliat < 11,t'11 ·li"'• li+ -~ <.11 TII +
TrecJnd la limită J}entrri- n-+ oo, obţ;ineIQ.
>. r
I o!
•
I

1,•,
~

, ·.

: i
'.,.

.. ' ~:~

. . ~: I ţ~.so, t~ I, dt...;; li TII,

deci'

'••·
.~d: I~(~. 1) I dt ~ UTIi_, _
Ac~asta, împretJ.Iţ~
cu (5), _,ne c1,eiq.oft.streaiză egalltatea; (4).
3~ Operatorul T, definit d~ rehl,ţia (1), este.complet conf;inuu•. . I

într-adevăr, fie { ~ }«er o m~ţime mărginită d'3 elemente ~e spa-.

ţiului ( O), . . - ..

Eate evident că şi mulţimea funcţiilor ·\

'!/« = T ( m«)

.-11 ·vr1. li ~- ll T li µ .

•
;:t}j.~h:: >·.r:~.. .• . ~·ful;~•~·~':~i~/ :<~< :~Wl·
· ·::· · \ ·. - . · Vo;m_ a,ţita Qă .-ace~&tă m-.µ,ţim.e. ~sţe şi. 1 e~. ,continuă·. . •· · ·· · ·-' ·': . .
•.
,. ·. ·, ·..·.·., ·. ·: ,Fie·.,:e-;> o::d~ţ-;- de9ar~ce ~~~. :,rps, t.Leste uajfonn: :eon$t~,'~xb1tă O
.\

'ii'_.•-~· -~->.-:ff ·astfel ilicit· .· ·-· , .·._ .. ·• ·.-. • '. · . • > 1

1
· • , • •• - •• ,
.·" .·.·_ .. '.·_ :·'·' ·' ·. ::·, ,·_' . . . . .-.·._._.' · · .." . ''·· . ,,' __

, .. : . . J f:i:. . . aa L< YJ
, · -· _,4y\}.)~c.ă · : . . · , : . . ·• ·.- · · · · ..
~ I 1 ~ ,. 1 • \ I ~' ' • I ' • • • J I ' , E •
: ."~_.i_,
1

' I· , I K;(81, t) __._ '!f (~2,:·t) I ~ -· ,.· ,I ·-!," ·,'

",\ :_.,_., ,
' . '. . .

·:·"'::•'._-~·)p.@n#u/:()vipe: t.:e[p,;1i
".-• .. '·_,

··;,:.-.. ·•;'_ .. ;:·:'··. ',,,.

. '

'î ' .

deoi ·.:-
'•. 'i,
.
• '

.
·•.··''
,_,· 1
. (L

,
.. : . ._,·;,. ,_-,•
. • . •• '•.
·· .. _··.'
. • , .
,' :.
. :· : ·~ i:ft;.:,C~J., ;1i~l(~~)J ~ ~: !J((Bi;.t);.:.. .lr(11a, j> I:.1 ~ (t) Iil.tj_ '' . . .
.:- . ·: ;.'.'.'t'6:ri~-ttl1ic~- ~il· . . · ,·: · :· ·- ~<··•:i,: ::· ··: :. :. _·... ·.·, .: ·. . ... : .:,
1
1
.: • ' · - : <\-

,i / · .· .( '-:-'.. /. :<Fnte~ 'aplioa··atwici orit~ricl '.de corilpa;ctitudme ~aî lllf. Â1'~1a şi obţiji~nr, · ·,'
: • 'i

· ·, 'C~-m~ţimea {'!/« >«e1est~ i:el~ti:v.;c<>W:pactii, in_.(O). Rezută deci;~ P ~ste_

·• ~Qtp.plet .conţinuu. · . ·: · · · ,: -: · . , · : ·· , , . . ·
•·, o"I .... :::\'·.. ~·-, • • .. ... • '. ", .- ·, • \

,,
1
•, : • ' •• §; ~, ~~eQIPJe ~e ~pe~ÎI~ liniaN\ .ri,J~ti~ e.o~~I~~ :~~~~e. ;.· I ·
1
. •
~ , . . • . · • , . • , I . ' · .• ·. ,•:1 j f '1 .

.·_· .'. _~/. -~~. · •1·~-- F~e ·9 ~ mnlybn:~ fuet1;ioă•:~-9om})~~t~ $i,·(:0J· ş(t,C:ty~a,ţfil~~3ii~ach .~-
, -.. , -, .-JCG:respun0ătmii1:e;-;, . ' ...... · .-·. . ··. · ·_,· ·. _ · ~·. 1 ·,

·. _, : . -· ' .. ' ~a,-.nî~:ţiepw-t;e, :E o _mulţime o~~ţar~, F. 9 ·cuişă aditivă de părţi dbf t

. · : · : şi_. f.Jt,,,ţ{ q inJlţQţi_(' co~ţ>le~~; d:efi.~ţ~:)-~e E iX F, .şi aiv~d-pr.Ql?~~t~ţile; ~ 4.-;.,

,· ,(_ . ,. , ;P.~- ·Pep.trn~t.fix, vârl~ţja totală~ JutP(t,.:A)..~13ţ~. '.c~L mtilt·.eg~i..-cu i:,

· ·- -· =:.-. ·· ·_ •.:fi/feiltrli: f fix~ P(t, ..A) este. conip10t. aditivă.pe F. . · · · ·
·. :. ·--·:-: . '..Pa·.:·pen,tru. odcf3- .A, fi, t 2··av.-em.' 1 . , _. _ ..-. · · ·• • • ..·: ·;· :;,.-,,. ·.,.

· : .·''.-,:.)/(. _" ..•(_~>·•:- ':,.' .·.'.: ·r . P.(~, .A)'.~ ţ(~2,:· ·:A) l ·~ p.i{(t,;(~~2-) ~•-=, ,· .. . ,·. : .
';., .

.. ·< ·. ~ fî,i~d.-~ const~~tă şi D(ti, til distanţa -·intre ~ ;şi ,t~. . . . ·. . ~ .-· . . : ·
<./-· .>. ,-; ·. -~V~~ -~lşa, -~..ffiă.ecill~~-.e~~!1:'-t:-;1,,· ~:. ·!)di:-~-an~:fciwni.a,i,?e4mtveoă-:- yft,-,. :~}-- ... :.......··
~i .!

.·:/ . .· ?i~::..,111.·-~ iţll "'d .sa.,,~ o w urw.c:11.uoarew -Oon iv.u:.: . . : · , , .... /.i,. . . • . .. , -'
· .. ,: • ~" '-. ,··1J -~$Mi ..o· .c·o~t~~t~ o <; r ~ 1, _aaţfeJ :tn,cî~ i • . • · . : . • , , ., ._:, '. ·. · · ·, :
1
·~: . -~

,< rD (ti, D ('fi(-~,.:~~),.''!/ (t2, t~), .... -, . •; •.

., #, • ·,

·... : :·_·_' ~0,,:-i~lire -~· ·fÎ

.r
_· .

< . ' :._· ,

h, eQ,' '.. ' .
• .

' t/e .Q, '~'e. ~~

~l, -Pen~:tfii şi pentru otjce ·~IiruJ.tfme' .boreliană· Q,,-. C Q; ·: \. '.'.: . ~ , .
I.·,''
.~) r .. · · ·
.I •

1·
., ., I ' ' • ' ', :, {, -;_",

•,·:···~;)i..._-;-_-._ .'..·:: ·., ·.. • ·. ··'. ·_._.:--_:· .. . ,·,fţ(y(t,;iEjl1J.EF;·,.

·ou -~J~tor'1f acestor ioţiţirii ·vo~. '~troauoe·· operaţii __.
•,-• ~I

.. j :., :-f -I.

•
'.
·.(1

.. . · •• ..·.·
·,·
!!'.(~
.-
(m , ·, ~-. p (i,.a ~) 11i:(ţp((; .~))'. :-:.~ ·.
. • E. . ~ /_; ... I ..
1, .: • • .. ·. ' .
. ••. ,· '. . .. .ii
' .
~; 4

·- ·_ Fplosincl egalitatea_ --- . . -I

·, , ..
.. . • . '. - . .

<tt>:'7;;.(,,> ...:)/~ (ti_ ;li;i .1~._[q>'.1~,: 1m.:;-"-, ~-c'.f (l•: ;m ~ :-' : . .

'11
•. . , •

<::- . . .' ·.•

,, ' , •·: .' . · .,' ~ ~ .i P. (t., ·ţf ;) _:::Ptti,;~)Î 'm.f ~ (t~; i)]/; '. .. ;t ;:~, •. ,; , ."
' ' , __ .1._' : : . ••• .1:.ţ_···, ·_-.·,\' .•_··::··, :·-:'·•:.-,·.,.·;:_:·•.,,.••\_·:.~;-:.·.··.:•,
., ~- _: .: ,.•:~~t•;
-;~.-- - ·,._ ,.. :
'\
!•

.·~ '
I :

,.
"
,\
-~ .,_

'1..: '·'
 . •. __

;1
_.,.._., J • f • I • < r~ \I "I

' "' 1?~:~ ~ . . . /

' .- . .

. ·. -....
. { \ 26.8, )' . :.,..,· ~- -~PL~f P):~~fil'i~:-81 OP~&,.(޵::~;AR~ . .~·~ . i_.
,- .
' ' . ,.• . •. ,,' • ' ~_ 1_ ·--~~~
' r

_\.. ·· unde . .· ,',. '

. ·. !.: .•. I-- - . .;
.... •·•'
,, •:I, · . · 11 ... Tla:), .1. . I ,. _- I ~ .· ;

obţÎD:~ni.·· . ·,.
..
·1•
·• ·:1,-··... ·... : ' •
I.• - •, ' 1
ţ.

' I ~' . ..
. ·-..,,
-,~m <x>· + 4p.·ni~:
o

.
·-1a(1ii-<
. ' . , ' ' . ' .o .
{I) t.t),.
'de unde . ., :

~ E _(OL)':.-·.,·_ .. .• _
.. :, :~ ' : / . .I . ·'. ·1
./
.11.Y.lla~'~ r 11-a:U'ct
lfa1ic·.~. , .· . . ·,· · , . . . +·(4··p +·1.) ., . .
. '. • . I . . ·.... . . •

·A&tf~_l ._~e stabil~şt~ ·-~~- operaţia •p:: sati~ta6e. c~mdiţiile, q, ii')°, iii),.·
.~>, ~) (ca,p~ VIII,-,;§ •.6)•. · ;:. ,_ · • · ·.. - ·. • :,'°,. :· . ·1 _: :, ·.-. ·.. · · .. : • •
1

. ,. '. ' .~ac~ ,mulţimeă ··.1! ri;re ·· n~mai 1;1n ''ll~~i··:ţfnit ::~_e· ~ ~lem~nt~,. \we,.,a,~ '
,_:...\

•P este • de forma.. . . . .. . . .. · - , .. · ' . · - . . . ·, -· · ..

. ,·. , . . :. . . . ~ ~ . . . . . . ; . :· .... ·,.. . . .
. ,·• . . . . , , , " . "

·.•. ·' T(i(~)) ',.E :i=l·

1>dt)'x_(<l>aţ))~
' ·_. •' . .
:·":
.\ ", l,, ' .
,.,
•.'; ,•,1

· . -2_,,' Exell:l:plu. de operaţie_ relativ comJ>let ·cqntiliuă dar. n~complet .

continuă,·
1
· ·. · · · . . · · ·· ... • -· . / :- • I

.lJ)1-:~a~ p~ic~l~·'f~~te simplu: aio.perati~(T este 1

, ..... _•. ,·T(; cip_- ,)(~•{ . , . . .___ .. _ ,·_ (1_(

'Yţîlll ,d9ni{lUş1;ril,_ ~ mel .Q l~;~tilr â ·op(ll'f!,ţîer (l) .Ji.iÎ ~st~~: epni,~leţ ;
,I

.... •,•·' . · i .. ·_

I
1· conti.Jiuăi ·· · . ·. ;l · ·• · · • ., • ·• · ·. · · • · - . · -· ' · ·' •. '. • • • • ·
· ]Ne.- pentru adeasta .; -~itul· · ·· · · ·· ·· · ·.· · ·. · ~, ·> : · ··
• ~ 1 • . . •· . . • ' ·. •. ·_. l · .

. . . :: . · ~ 1. ,· · t .ditcit. o·-<: f ~ _!_ · · \ _,, · ,. .

_: al (t) ' ,. -, ' . . : I' I ' I .. . -·

J · 1 . 1 . .• · , 0
. • . • • • •

: ,• · · · -:- dacă- ~ ~ t ~-1 · · · ··· · · ·

. I , .J ,. . . . , ·, ~ .
-., • I \ I ,'•••·
I
~ ~·
.& iede. uşor' că I ·· ·\ · . . l
.

• •"' -
," "1

. . ·: ·.. · li a,1 (t) 11-~L ~ ţ, .

adicş; ,{ {1)1 } este lţri şţr µiărginţt în (OL) •
. De altă parte,. . , , : . ., , ·. . - .. <_. ,·.
1

. . 1i 7"" (a,I (t})il~L ,ll- t»1 (·j_)·. 11-· _:>.· 1/2·,n·

. · .. · '' · · ' · 2"' J ·cL· · . .
' . · : .·. Rez~ltă o~ şiriti :{ Ttn(ro1)}. (j ··. 1, ~2,. ~ ~· :.:, ·'ql·: fi:t)_. ·nu- _poat'e.;fi c9mpact- :_'".: :', .
·în-'(OL),. · .- · -. · ' . · .. - . . , . . . · -• . - ,. ..
a
,_
·_REFERiNT~ ŞI COMp:NT~~ll

.
,, ..
·, ' . .- . ·.. . . . :_ . '. _·.
:, ... ' .
. . .
,"'•.. , . . .
'., . '. ·. .
'.

1·. Formele generale de -funcţionale liniare date de_· noi· sţnt clasice. Pentr,u spaţiul ~C)-al. ,
·_ ; ...
. - . . ,· /

·funcţiilor co~t.ln~e ._dellnlte ·pe un segment, ·f9I1I1a generală ~ runcţlon~elor liniare a 1fp~t st~iUtu. ' ·,. ; ·
.. de F. R i e s.z. . .. : . . . .. .. . . . .. . . , '.. . . . ' . . .
ko a
.. A. A.. M ~ r v.· generall_iat rezultaţul lui R t e_ s· z ~a c~ul lu.ncţmor. reale. ,conţinue .
•~
1
definite· pe un compact. • • • • • • ' · • •
·.' ~

\
,
'\ ... _\ : ··I
 :Y
., ..
• '1 ,r
:-. •1:• ·- _! ,, - ·.-

- . . · i: v..: K ~~tor'() yio i . ţ¾. -~- _F icht ţ\,D-11 o lţ .. st'liliilit iorma fwlcţl~Ill\lelor· - ·
.. · lirtlâre contiriue tn $paţilil (~, ~t tµn~ţtnor J)l~llfabile._şLin~rgb,l:1te•(85]. · · · .. ,..,
,1. au
:· ·; , .. 'A., ~~-Afte~ e'.n k·~· (40Jşţ.,I. ··G,to s_ b er-g_· t126]'au·iJâsiţ,. aproape simul~, ţorm~ ·
: ·~ucţfonalelor. l•~i~ conttnue:tn. spaţiul funcţiilor cu variaţia mărginiti~ · ·. 1 .
· -· De:ase~eiţea.B~ I. L e_v i_n .şi' ·s. ·Gl-.-~ ~ ei n ~u g4sitformafuncţţonalelor liniare}:ontibue
;»en~ clase noid~ spaţll Ban;i~ şi au_ 1:1rătat ci aceste rezultate.p~rmit generaliz~a cercetări-.'
lor ~~lL,:ebesgue, :D. K Fadeev, I:~ P~.Nat~nson şi B. I.-~o_r·enblfum·as,upn,• ··t_-:;
i :rej,rezelitării, funţţiilor ··ct:ţ:·ajutorul ·inte,p-hlelor · siilgipare.. . :
_2. O aplicaţie ~portantă a·tor~l(?r·g~ll.e:rale ale-funcţionalelor_linuµ-e.continue o constJ• -
· · '.ttte rezol~ea problelJ\ei ~omen;t_elo,;, 1n ·dl{e-Pite ~ri." ·, . · , . ' . ,. \ ~
: • ~. Ptb~Jema găsirJ!•formei g~meral~se·p:une ,i,pent~1i'c~Ielalte-opcraţil lbţiare. -ln ac,eastii '.:·.
1
:

privin~, ţ~ M~. G· he 1 f an :d /-a ·fă~ttt primul pas e~eiiţial, tn cllzertaţi~ să d~ .can~(ijlt, susţinută
· ,'(li• anµl :fS,34 •.El a gţ\sit f9rina op~raţlll.oţ liniare ~ontinue care aplică spaţiile. (C);· (L1). ..sau ·(l1) , '.
_ , ·. ~.orice sp~ţiu Ban~ch'I._De asemene~, a·rezolyat aceeaşi ~roblemăpen~ eazulope'raţlllorJinl~re, -
·., .:'. ,'. .. Cţlţe ~p•ţ~~u.n spaţi11 Bana~· oarecare-în filncţiil~ cu variaUa -~~rgi~i1:ă, sau hi şpaţtne (,M); _
· ,·. _- ·, : ·: '(ll-),'(c). Rezultate analoge a _stabilit· şi ·pe.ntr)l opeţaţllle complet continue. ·. ,
• ~ • ~ • • • ,·

·_; . . ,·
# .-. ' - • j • • ' ,, • -· • •
,. ...
·'. '
. : .- :
'·'
'\'
-•.·\
! <.
-·•·'
. ,~ ,: .-..:·- .,

•,'

I
. ,,._, ',,
'r . . ' ',,. / I• .\ - \ .
. '•·
. ....
• ..-,
,I•, _,'.

~ . •t , ': I ·\

.-.'·,'. , .. ·- ( : ... "

·," - -~• • ' . I

'•,, •.. .. •

\.
'-. 1: ' ,_. . /' ·. ,

,\ ·.' 'p;~· :.
'' .

.. . -.
Iţ •• ~ + •

,· ~
~. . i..... ,_,; ' ·1.
,,. ',\. •\'

'I'
, I
\.
'.'

~•_-- ..
1.
,\', I .
'\,.

. \ ,/
II ,
.,, ,,._.
\
... ,
\'.:,-, ,,. , I
't"' l, - ~ - .

. . ~- . ·, ' \ ,_·
 .··:.•··• 1 .1.l
; ;~
'i,

\• '•·
.,
I• . ..• - .'
•· . . - -;·,, ,'· .. :

. ,1
~ • t I

, I • . • • •·.,
!'·• ...· · '
. .,
~ ', '

• I
. - ,·: .
'' ·.-,
• ;•·, .· I ',
... .\ .. '.·' ..... ~ - ·_;..-' ''., ..
.: ,' ;'"
. '·, . . ;
'I_ :
·,
; J . -~ ,-.
. ~
•. · ' . , . I '
I -- .
.... J _,·: ·,
- '\

. I
..•· ..
\ ·.. · ·')' \
,.,, . ..
' , ;. '

' .... ' . .

i. '',
. ~ . '.•i ... • ·
, ·;,.· .-·-!' .. ·. 1 1 '.

i •• : • .• •· ,':
...;, I,
: ' ; •I • : , ' ~• ~ f : . . ',. ••

CAPI'l'OLUL .XIII I \ r I

.· · .APLICATII iA TEORIA tcuArnLO, JNTE<lR4i.E ..

_.· T~o~ia, e~uaţiilor inte~ale ·po~te· fi .oonţ~ut~_: întreg~e hi bl'•~~:ch.hl_: .
. analizei fu11cţionale,, Qare de, altfel :îşi_ deitoreazţ ·dezvQlţârea, cel pu~ ·
iniţia,Jă, cer~etărilo.r as:upra ·ecuaţiilor integrale. . . ..
· ~ . Noi ·nt1. vom dezrolta fusă aici.. o. teorie compl~~~ a ecuaţiilor •inte- • l, "'·,·

grale, ci vom di. n11Illai _aplioaţ;iile .imediate ·ale_ c,apitolelor ~nterioa,re.

·-:{J~săm la. o- p~ţte ;i,'plicaţţile spaţjilor; Hilp_e:nt; pentru care .este necesar
mţ· -·st~di\1 speci$,t·. ,_ · . · · ·- _, .
t • • -•_: •.•f ... ·, • - - · ' . . I

, f. 1. Eeuatn d~ tip Fredholm r:

1. -<Jonsid~răm ecuaţia ··
. ,
1
.• _

, : ID (8) = y (s) :J-.~: K (s, t) ID (t)dt, ' · (1) .

unde K (s, t) ~ste ,o ,funcţie continuă ·,cu ,valori in._ ~Qrpul ,.soaj.ai;.J.of' :K ..
definită· pe_ patratuŢ o.-<. s <. 1, o ~-t ,<.1~
Ac~asta es~e o :~~naţie :·d~
forma· .. •
_. · _ • '. · · _·
- - . - x--:- .:f. (ro).= '!/, , . . ; __ ,. ,
T fiind un operator ţomplet·. continuu. definit pe '·spaţiul, O) .. F1.ţn.cj,ia;
0

K (s, t) se nu.meşt~ nucleul operatorului T_. - - . · • ;. _ . · · · · · • . ·

Teorema, ~: din capit<;>lul VII, ,paragraful 1, ne dă imediat u~torµl
rezulta.t : · • · . . · ,. · . ·, _{_ _.
--~eă · · / ., · · ·

~.I K.<8'. ~llăt ~ i!

.. .. ;, '
UTIi !!~._ 1

aitunci pentru orice funcţie· y (8) e{O)_ există-o soluţie. unică ·m (s}f(Q): . .·:. ;·
dată de relaţia . • ·, · - ., · - . ~ . · _. · , . - -: . '_ .· - ·, ·
.. . a: ~-_(I.+ T _p2 + + ... + .pn + · -~ -d _(y)., : (~)-~ /_.
~- · '._,Op~:iiatorul ~; est~ !da~ de - .' . _ ·

~:--·I
-,.

pa (y ~= K (8, t..-'1) Jţ (t.-i, t;_ .) '.'. : K (~; fi y (t) ~•-P i.it. ~·: . •,,
' , .. . \_ . . •• dti_·.dt.

I "'

;' J • ,.._ r •

....
'
1:.,, . .;, ... •'
 • ; ~-- . .,• · -1 I , '
.\,

. · : Se -note~~ă.- ·de'obiceL.-:. , . :,"<,.. .

,i .·.Jrli'.t ." ~.:L,> '.,icL,, i.::~>-:-.;
.

·: ··< -. -•·.-•·' •· '.·x;.,i,.

·
t)·. :_
)0 . · I · •

. · · . : .Ictei,·.i),-.dt,Lb tit~~ 2 ~. ati;·/n-? 2.

, I '
· ·1, <· - 1~--

.
. şi atunci relajdai (2). are foţm~ · · _. _ . . . .~:~ _ >- .

+·y iţ, 1~/t> y (t> d~ f t Jlr<8,_tj ~ (t)dt + .: : : .. ·• · .

1, •

·. • · .__ · . , . m (~> .. y (8) '.

'. <1/•(g>+r lx, (s, ti + x. (
'~.- . j ...

- ...,. , . ·1 . '·•. ~O; ' -' · ,· .

8, i) :+ ... + K. (8, I + ..' -l '11.' (~):ilt.. .
,· · . . _
_:t
_ _ - - I. ,
\ .

- \Funcţia, · , ,. -,
-"-
,

•·
•. . ,

R (s, ·t)
'·,

= 'Ki (s,~t) +Ksds,..t) + ... + I{» (s~ t} + ;,.... ,· ,

I - •. '· • . • ··' •.' • . ·'. -.' • . ,j'

.. . ' ~ :_ş~- .in~~,~e· ~~~leu ţ!z.olvant.'.: I - ' I \,. . :: ' . • ' ••

'. ,.. - '. '.·.·2. ·,oonaitl~~m,.JD.ai,4ep~ţe, ecuaţia, 1·

- ' • ' I : . ;.. /1 4 I. I ' " ' . • o \ • ' • t>

' ' , __ .,· : : ' · a,(sf YCttJ+. xS/<H, t) lli(t) :dt, . ,{3) . , •.
~< j I "

·-· ,• .care~ ~epinde .de paranţetrul complex' A,

I •' • 1 • • I I 1•

funcţia K'(B, t) __ fiind ta··f~l. qa,, -, ·

· 'în·caznleouaţieifl) · 1· - . ., , • • · .- • , • - •• • •• • ---~_->
I ,._.•.:.:\',.'.: • ·, • •;'··:••:·• •: :•: .'i· • -._. . . •,. ,,' . : ',, • • • . • .•, ,r

· ," ..:·. Puritnd -~ :.. -- , f3'cuaţia, (.3) are forma, _

' ··: .' ' : ' . ' li- . . ' . .· ·•

_ .:·· .•. ' .Y (;J I'- a, (8)- ~: -7F_(~/ t)m (t) ~-- · . :;{4},.
$8rU ·. . . 1•. ·, . • •
1
, .· .· ,: . . , _- ((LI~T.)(0).- - ,' · ::··' :1 ', ·· (.5)< ..
.La '·ţel ~a :fu. ·cazul ecuaţiei (~), pute~ enunţa :_w_!in,ător~ rezultat :
dacă · .· · · , -' ,
~. -li'. A .T.11 = I A I sup · ·-'.-r .I .K.(s.,
1
t) I dt <1; ·: · -~ /•' - -

. . .; . - ·' • O~ B.~l ···O

' . . '. ·-. I ' ... , ' ' •

· · · :. ;;â;tlJll,ct eo~aţăa, . (~) 'are,- J?entrn ori~e funoţiţ y (s )- E {O) o soluţie imioăt..
~-(s) 'E (.9) datl_de'relaţj_a ·, _
1
1
1

+ +...j
··• • · • • ·· • • _ • •• ••• • •

. . -~ = (I _+ '1T :12 TLt .... +--1~ ;z'3. (y) (6) . ·

+r
, ·,_,._·-sa,n . ,;., ·.i.·. -
0

., . . ·. : a:_(;) c= '!I (B) [},K1 (s,.tj. + ~• K~ (8, t) + .. '. -~' ,,

''.,

1
. '.
+ 14 (8, t) ·+ .' ...'] 1/,-(t) (.li..
. l
·-(7,)"·.
.
_Â"
O . j • • •
·1'_ '
··'

Fune~<·-~-- ~- · . - · .. _- · .. ; f'•_ - ,:· ·. . ·,. . _ .~ . '

. R(d,t, -~)= 1·K1 (~,ţ).+As,Jt2 (8,t) + ., ..+.i-K.. ,(s,t)+_'.;. ·

1
.; 1 _,, -:

·._ş~. :11umeşte' d~ ·a'sefuenea n11cle~ ~ezolv~t-al ecliaţiei (4)~ :··:-_ . 1 -,

- . _-· . :. .,· . . ,. I•:_-• ,, .

. ;

,\_
I·,
 ,.1 ._•4 --~ ,#' • -~' 1 1•~_1( I L • i' ~ - ,1 ~ I _; I

. ·,
.»LIOA.m LA iEom •.EOU-i\.TIILOR iNTBfi~
,' · · ~eorema 2 din oapitolnl VII, paragra,ful 1, ne,dă însă•şi.~lte posibili-· ·
• ' ~' I
.,, tăţi de rezoJvare· a, ecuaţiei (4). . · • ·
· , Dacit -se otmoaşţ~ o. valoare i..0 ·astf~l incit .operatorul Ao T să fie in-
versabil, . at:nnoi pentru orice ;., dintr-o ve.cif;lătate convenabilă (dată ·de
teorema 2, cap: VIII; § 1) a lui i..0 se poate acr_ie soluţia.ecuaţiei (4}· sub
fqrmi de fun~ţie Qlomo#ă .în A. · · , · .· · · . . . ·
··· : :, 3•. Stu.d.iul general al ·ecuaţi~ţ.'(1) a fost de)ăcut Fr' e a~·h ;ol lh~ ala .
·. · cârni rezultate sînt cazuri particulare ale teoremelor-de la capitolul VIII,· .
~
. ' p~agraful 2._ -~tem enuµţÎ:J, · . . • : · ·
. · Pro·p·o zţ·ţ-ţ.-a,1 •. :E._<fUaţiq,., ... o~ogeină .co'reapwµ,z,dtoa'te ecuaţiei (ll
L :

I,.
are ceJ ~'l'lt un 11,11,măr finit de soluţii l-iniifr inilependent6. 1.mdel._şi itera-tele
ecualiei om.()gene. · . . . . · ·
. · . P r O;P o .z i ţ i a 2. Condiţia :necesară ş~ suficientti pentru c;a ecua- ,. ·.
1

· ţia {l);s~ailmitlt. o s_oluţie unică pentr.u orice.'!! E (O) este ca eouaţia orn,ogenă ·
c<Yi'68punzătoare să. aămitiJ, numai soluţia iilentic nulă. , .
· P r o.P ozi ţ· i a · 3. Există numai· un numiJ,1• finit ile vq,lori proprii
,1·'
·•
de medul 1 ale ecuaţiei omogene. · · ·._ . . .
· Pro p o zi ţi a 4. E:xi8t4 un întreg, v,. astfel cil, iwntru ortce n > ~;
iterata de ordin n. a ecuaţ~ei O'f!'l,<J{Jene. are .'lllulniai sol'U,_ţm -~ntie' nulă: \ .,

§·2. ·Ecuaţii apl;'Opiate

~ ~
1
• · • .,. •_ • , '. I j ' • \ • ! • ,' '

t. donsiderăm. din nou. ecuaţia_ lui Fredhol.nr de a doua. speţă: ·

~·
'.
I
' a, (s) =·Y (s)
.
+ Ar
. •o
K. (s, t) a, (i) ăţ. (1).

în spaţiul ( 0-) ·a1 funcţiilor reale de variabilă reale, periodice de- peri()adă 1~.
. . ~entru. calctilul .cu aproximaţie· al soluţiilor acestei ecuaţii, pli~em ..
folosi metoda dată la oapitollil X. • _ .. ·
. . Spaţiul E este 1 de_oi.spaţiul (0); ca spaţii E şi E'. vom-Ina, :tespeotiv, .
I • I
spaţjul Ba, -al·i>un~telor .. · . ,. . ·
; = (~1, ~2, ••• , ~" ),

rionp.at prin

şf ij_p~ţhµ li1iiilor poligonale periodice avind virfurile, de abscise

2k-1 ·
t"- =-·- - , (k = 1, 2, .. ·., n) ..
" n . .-

Se vede uşor că, spaţiile E şi E' astfel alese· sînt ~omorfe aJgebric.: şi
b.J., nonni.. Transformarea ·cp este dată în acest ~az de relaţia·
; /_' • I
1
• ; • cp (m) = (a: (t!), X (t;), ... ' a; (t:)), a; e{O),

<··
 '', ,•-!

. \
I . • ' ,,.. '.·~ ;.

:.· , .... ,.- , :,:·•: far-·uţversa,,cp,;t _i;~oe S~, Cor~spllllâ~. ~eeă,:ui .~ţeţnelit 1
. ·~
~
.• ·.'
. ! •• • i • • l
.\ -
' . I . • ..·· T' • I I ' : • . < • • • • • • •. '..,j · • ~· •• I • l I I 1o. ·• •, ţ ţ

. . . ri 1:2 ' .. l:A ) .

= (~-,, . . {I) ':i :; .•.•• ' ~ ' '

_ , ·:.-· .:, ::·jbrla/p'oligortăl~-- ;erfocficJ:~vi;.f *~~~--~---p~~t~Ie: -4.in.'.i,Iaii,-·(~, -~k_ ),_·

. _', ., (1{ = 1~ 2, ~ ~ •. , ,'11,,. • · :. •. .. . · • - · ·. - ·

: · Este:evideiil cAr- ~ , .-.,-

·< , ; ,· '.. ,, :. ,•<: •fr'~ll = Jtip; 1(· 1 1t ' - : >i• ... ~:

.- . .. ' , . : . I' .•. .I ·'

I •

i' -oa·· •e(}~a;~ij:. ·~PtQlri.ată-~ecJUiiţiej .(l),' .consitl~itm~ .~Js·t~iµ.~ .de , eo~~ţii ·.

• • i • ' t ! • •• '• •• :, • ~; - -• • ' ◄" .• • • • I ; •

(2)
4 ., ' '

I •

. - _- . ()p~~atoruî'ai este :d~ţ_ ~ci de· r~laţia'. · . -- . <} /" •

. . - ·.' '. _:-'' -:-_ ;· . ',,_ .. '. ·. : _: ., '. .~ .. :, i '. :,· •: _;,: .• - ,--_. ''

. ;< > : ...' . T(m) { I•,jr_'ca, t).,lll (ţ) &,. . ' ' ·: '.-~
. , . . . .... ~ ,.

.::'\ ;~ '. -(j~el'atorril: a,propi~t,_. p,~ e~te matrice'a .:

_,,--'i·•
. . ~- ,:,~-
- _ · .. __ . • . __ ( : ;.{((t;_, t!>}, (i, i,'i, .' ..1 ~; k :.. ţ, 2:_; •• ;n) •. :_ .,,. \-

: .' "V:~:înafflt&oă sfut·,s~~iăoufu «)QniÎiţille d5,, b),- o), ~~Pitoiul .'x:'. ·,: _ .. ' \
._· !µsemnăm prin. (l)fr'f8,) :şi• -~1 (3) mtjdulele de continuitate ale funcţiei
-'
·, ... _

·. _· - ]l (s,. t).în: r&port cu· 8 şţ t, respectiv; -(J)~ ( 3). este, .d~ ·~_xemplu, cel mai, mje
: ·~~~ ~· care· verific~ ~e~it~ted· , . : · . ., .:•_: ·.. _ _; r.:'~ ·._. r. ·

. :~~c'f.K-(a'~·t) ~·~·-{~", t) I <-~-'daqă f.s' ~8" l ~ -~. · - -

..
' -/· '
. .. ; _, . . : . . . ,_ .. . ' . . ·: . . .. . _· - . . . ',

Şi ·apr<>xîmăm. e~r~si~ -. _:. · ;

l,:._ ,,- ", .. •_',._

, . 11 ·ff> {.I'·{~'.)... ~ -.
I!° . . CP. ( ~) ll~ ~-
~ ' .
'

, _. _. · -(~m notat, pentru. simp~care, t!~ l)rih t,)~ · · .. ·

. , . 3:1eoare~i~-~cţia i».'··est~ liniară in t1c ·şi t1c41, J1,vem
. ' . ,.
'' ' • ~ J

.. , I

I ,

-
' .:ur.
. ~ • li •
·s.-w vectoriale honnate ' ♦ ••••••

I,•
', ., I ,•

~- / .'
 ·., 'r

, I

I •
I
...
1 <
;,
•

.,

„ Atunci ;, .
11 f"rr (w') ...;_ r·_q>/m.).11·. :
: max
i
IE .(Jtk'•+1
.. .k=l
K (t,, t) al (t) dt _:. r.sr.+• x,(i., :\\1-+•)·
__ ~-1 •-'r.\' · _ .: .
fC.
1
.(t).iJ,t
, _ , ·• , , . ,
'+·
j': • ' \ •-. •

,
I

+ i-=11 2n . U ''k.+2t1;+•)'
~ -i K.. (t
· . t
,'

, ( ) + X-, (tk,+ ~·))

.
o. I • ,•

, ".'-
(1)
• '

1· -
,••

~·
;

i
I

x:·
./=1-,; ' ,, ,"k . ~ . - 'A: - ~
' \

.<.t.
••i •

.,:> , ,··_t ..)

.
1./
I
: · .· .
,
' .
.,·· .· . •~m~x·\t~,.+1 [··K(tHt)~·i'.(tp 't•+- t.r::+~1]·m~(tf(lt_j·+
. , 1 k
.
la~ ,
2

;· -- +~ax:· It- ~-[

2!t
ii_.(,;; ll; ,~ -,~+1) ~ ir' (t;tt1c)]·: ·a,, '('}I _i~~i ~ -·.-: -: . ·· -
' . t-1 2 . '· ' .
. .

+.~ax] , _
i J.;_.[~(tw
1,: ... 1 2n. .
~k·-f+.
2
__ · K(ti~ t,c~i>]·.
.tk+i~)·--'
_. . .
_;~·.<_·i~) I~-:.-.-
.. _, . . .,

Id((!) +! (di (! )]n~ {

• . . 't.·. ✓ •

.,.. ....
''
< [(di (! + :
•
l • '

...
2 ldt (
' l
:n) li ~· li -:
Deci ,dacă- luăm 'r ~~.\ ,·•· •• ·.-~•-'J,":,·_'•~;•,J ·.'." '.:

E = 2 ~! ( ) ;; ~ h· _;: ' " _

,c~mdiţia a) este verificată. · · . -· . ; _
·. Pentru condiţi~ b ), consideţăi;n funcţiile de forµ>.Jli _ , ,. ..
." . ~ ;s) . p(il,);
,.,

ăt. .
, '

.,,.,
·8) : ( ; ; a:tf :u (;). ,. ·-:'

·, i·· A
I I•

. : .Oa funcţie aprownalltă w'· E. E'. vom lua funcţia

0

: . a:'~(s)_ ' -n'(tHi - sj 'r it. (t,, t) w (t.j ~t.:-ţ.

1
I' I ".'

/ Jo -.
+
.
11, ( B- f1)
'
rir
•o
(t,~ i,t):U (t) ~t, (t, < .f< tH' ,): . .
.• Atunci, p~ntm tt < s ~ t,~ 1; :avem '
I g(a)-1/1' (s) I,. • \~[K (s, t)-n (t,~ 1 ...:.:s).K (t„ t}- . ',•!.

~;( :J I :u \t} I~,

• I

-~ (s-t~~(t'.+" t)]:u (t) ătl ~ ~

de ~unde rezultă
. . .•

•.=t
· li 'I' (:u) -:- a(ff ,.,;;: ~; (.:Jn :u li,
\•

; '~
 _··Eou~n -w:_ci_~,r'.·~q~LE!I!
·, .
cq~!Cmuţtt>Qztr:m
..... .... -. ·- - . ---. : -- . - -; .
-. I'-• ·_.· '._:.-•:~i··'..i:-•.·.·
'. 'i
'
-,~stfeit:·eâ· putem. lua., pe;n~ .condiţi~ _b,)~ : · -· i'· . . . -. -- -..' -_: . ·• .· -·
· ·.- , . i,;<_· : : ~ ..~;f!l_-:·<_. ·..
.Analog găsim,c pentru condiţia ~),. ~ . .
.. •• · '"{: J:11 ţ 11 '. · ' . ·· ., ·' ' · ·,
., ': ·> .· "QD.d~ ·<->.,(3) -~s1ie rii.~qulul _de .·.continuitate, ~l iuucţiei ·y. ·, . .: .
. ., -. . ,., ~- , ~~~ilţ :Ji,pliJ\tL
~e~ t~6r~m~~e, dyi cap~tolul ._Xr :. . · .- . , ' ,-_ .... ., · ,
. .___ . :'~t®il'lil: g_· ·ţ:i.in ·teorema <lin 9~pitolnl -~; -_ pâţ~gra,fnl 1, e~te, 1ţt cazţJ.l .,
·, -/gostmi,' •, - .· . : 1
• · · - · • • ., • •• • ··_-· · • •• · _

.!t .,..,· 1 ·~1. [11. t•n:~:,·~) .+ ~~(~) f 2 1.•'!< · 1· ".4; }~.{~)Jn ;.,. u<-·
· ~~~:- :~, < -i,~,~~s_t~,o;v~~atol:'1;1 :-~v~ -ş_i 1. _ ·..,.. · - · · --· · · · -"·
+ ;ii~:_;('>~-"- .. -, ' ,',\'· ;. -
1

, \ :,., •.· ,, •.' .... :·. \. -•.,:·:'._J,

·•- : • , . ',n.J • - I " • .. -,- , •• ·._,, '•

. • 1_ ._ >,. (_. _ • - li v~ -:II~: 1

-,."t<~~- ·~. · (tv- 11-- . · · . . __. .1

. . Apro,xi:niai:ea soluţiei _exacte ·ppn,_ ceai.:apropiati, e~~- datit, 'ţţ~: .· ~ . . •... ~' ·
', I • ( • ţ •' J • ' • ' ·.. I • I ' . • ,. I ' • I .. . ·, .~ ,. . . '\ ~ t·~ . .,. ~ I •

r·- •i· ', ,. ~:·.

,
'll~*-~_q,;
. I_
1
·;011'<{-:i·I
.• -.
 I roţ(i.)nv- 1
,. 2n
11 :+. · .:.· _ _;
1• •.
.
~ ~ . ..
.

·, · ·+ftl~· /~. (j_) .t _ n •

+·-·_,_:

.
1 11
'' .;· (
IIY li -
+1) .<1; fv'.i1 11.V-• i 1'1 ~• n: ·
' ' ~. · . •
. . De. ai~i• .se' vede ci ·atu-q.~i-o~d n -:-+-~, soliJţia· ai:propiată, ţinde· -µi;,.if.ox~-
,~itre cea .e~acti., _ , . .• . · · , . ·_ · , , · : . · ,. ' · · · .'- : · .-_ •· ;.
I • ~ I

§ ~- .E~uaţµ. cu Oii.~r~ioi-r C!mplet e_~ntinui pozitivi

t • I I • I
•· .
1
- :: 1'~ ·: :Q9~<ler~. ,ac~ -~cuaţia ·:omogen.ăi 1
.:d~- :tiJ.) ~eclli~l~ ·
~ ! 1 ' .
··µ. ~ :.,i<-!tt>. m(ţ) dt? ·
I '

.. r .
t '·
·. ·:, ,_ - ·. · - · i» (s) .. .(J.): ' ~ ,;-;

~ ' • . I .:o- .. ' . . I

lJlld~ K. (s,t) este funcţie ·continuă, nenegatiyă în ·patratul O< a,(~ 1. 1"

.Atunci op~ratorW Ţ' ·d~t de, .relaţţa · . : · . . ~ - _ ·, .. ·. . .. _. .: ·

•• + ••• '/• • .... I . ,1 , . •. .·., .

-... ·." _.' . -X·(.;)""_· K

,. - , .- .

.• o
r . . •• . .

(s,_t)
'/
..: ~

$·(t}°dt ·
.. ~

'
• • ,

(2) .. _

...· ' \de·

-~;t~b!,..~~îtoiul'VIII,
col)l.pl~t ~orituitilişj pozitiv în ~pa~ţiuJ .( Q)' ~i de~i i~tem.. ~l)liba·-t~o~emeÎe.
p~agra,ful 4.- •aBtfel'. -. . . -,. .. · . . Obţ.iil~m
, .- _ , _Pl..:q__~. o ~ i -ţ i 1. :()(!,Că wperatţYJ'ul j!f dat ·ae t•e~ţia .(2) atte :1Val<rri, ,pro-_
a 1
,

/ltri,i; itltftrite.. a~ zero,.·~'U.tJ:Ci eZ ar.eo iJ~~ar_e proprie_pozi#'Dă~ P,_eq4!ll.,&JJ,~~fiJllPf-:: _

t ·..;-.
 ...
1\i
· ,,

·. ~,~.:~.
. ' ' ' .
.moiliul'!'~Ui ·t~turor 1ialorilor proprii. Num4r'ldui: p U . oorearp~unD,e ·;'(); fu1l'cţie
nenegattllJ4 ,,,. E{OJ+ qstfel tnott · -. . . · , · . · -. ·.. ; · . · _-
. .. - p~ (s) '. \':~(s, t),,, (ti dt. .
•o -~- .
·P 1•·0 p ·o _zi ţi a, .2. Daoă eivistă un sistem de P'lfncte- ',,

t 81; 89,: •• •,Bs, J C [0,1], astfel'. ttioît _

- ·ir Cs1; ~~) i (s2, sa>··_.·~at (s11°_ 1~-sp) · > 10_, - /~.-- 1

.a~i.;_eo.rtţqţia 9-)- ,(ţt~)>.' vali>aţe p_tQp~i~ ~o~it/io4' .P/eg~l41u ·~â~i.~Jl ~d~~ ..

lului .tfi!orilor pr.opr'l,'I,. N umăru_lui p ti coresp,µ,nit,e cel, 'P'lfţin o f 'll,noţie 'jjr<>,pf'.'UJ .
'M'11;6gati'bă. · · _· · . · ·.. -· · ...
• , .= . p
P :ţ o dJ„ i.J (a.,--~~ JJaqlţ. nucleul• K( ~.,ţ), este''d~. flp: v.o.~ţiv ·_aăioH,JJ,q,oiJ, ..
e
pentru orice fll,ncţie m(t) (O)+, neiµentie ·niul4, emist4 1J,n N astfel,'~ndtt _. :·

- .
. \
..o
1
ir~! (ş;t) X (t) •dt > o,
.... '.
JO ,i;; t 1), .·
. : ': . . .
· .. ·· i.'
. : .
ş, <
.atunci 60'11,/lţia (1 )' _are OfUncţie proprie pozitivă Urt,Î'VO() ileterm:inat~; CU 6(0C8pţi~ ·
u1~ui factor constant. Aceeaşi afirmaţie este valabilă şi·pentru eouaţia:adjunotă• . ·
, Numărul JJropriu ·pozitiv corespunz4tor este• ·~gal .ou. maanmuZ · modu7Jului
' '
numertildr .}p,r.âprU-··ale ·operatorului ~..
tn
_ < ; : : • · · ·. .• · •; :. -- .. ··, :< ... · ·_.
. ~ . )J b, s e r v a. ţ i a 1. Propoziţill.e 1, .2,:• 3, sţnt va,1.abile ·fj da;că; ·se J.nlo.•
cuieşt~ c.oJ1diWl, de continuit~te a n-~mleU,-ur K(i;.t) prin co.ndiţ.iile ·. ·. _
, ;1.) Pentru, J~rice
.in i;aport cu _t ; · . · · · .· .· · . ·
se
[O,l], func~ia K (s,t) .este măsnr~bilă şi sumabilă .
· ·· -
· 2) Pentru· orice . s E[0,1] ; . .
iitK.($+1i, t)~K(s;i)dt O.. · · < ...· .·
: •• - - ..• ·- , . ...t'.".. • ~ . .• i • l , .· • ·,· , .. • r , :. , . .. . ~~ ._ \, I

. observ a·ţ ia 2. Ace~eaşi _propoziţii_s·e pot-transpuri.e _şipen'(;ţq

:•, ·un nucleu măsurabil în patratul O ş~t ~ 1 şi' ·satisfăcind con~"ţâai-- . <
.
rr:
• o •.o
I, K (8~ ţ) ·I 2 ii,~
.
dt, .. _' ·..
_· dacă se conside1·i\i. o_peratortµ T în spaţiul {L2) (a se v.edea_:M: ~.~~ .Krein
· şi M. A. Rutma·n- (184]). ·, · ·,
- 2. Dacă, nucleul K (s,t)- este stochastie", adică S{ttisface· condiţia_

• ~:K (s, t)dt 1, . (O < s ~ 1), '' · , , "

. se pot ~plica, rezultatele de ]a capitolul. IX,cparagr~ful 4 şi se obţÎine;. ·. · ·.
. _ · Pro :P o zi ţi a '..4. a) .Toate 'IJalorile proprii de moăul l ale eeua~e.i (1)
. 01',. nucleu. ·stoohastio sînt r4ăăoini ale _unităţi,{. · . . · ' . . . .-
' . b) Mulţimeajuncţiilo1·rproprii ale.eouaţiei {l) corespumtnâ valorii prop!ii:
µ == 1, are .o bazăcompU8ă ~in f'w1:,,oţiinenega~'P.8 UJi,(sl, .... , cv,(s) _satisfăot~.
'utmătoar8le_ proprietăţi:· ,. . . ·· ., . -. . . -, · ·: _
· . :L) P.entru oricare· din funpţiil<i_ cv1(8) (j = 1,_•• ~, r), ·ewistă -1~. [0,1:J oeZ
-puţin u,n. punct' tn r;are Juniffiâ m,- este "j1o~itiv4·, _iar ce.'le~aZte: f~ţ~i ale b{l,zei
istfi.t rnil8; · · '. '· • · ·· · · · ·· ··
 ,.=-._

. ~ ·- . I "
' .,,..,

. . 2)" :i'eritr'lf o_rio~ :pun~~ E[Q,i] 'etiî~t;ţ ce~'. p11,ţin,• o funeţîe··a -bazei,' pozititu4
.tw ac8l punot;; _. - ·. .. . · .. _· - _. . . . ~ .· .·,'

' c) · ~tilţirn,ea ~ funcţiilor. P'l'.oprii ale _eouâţie't ,adjwrtcte ·

. t(B)·'· i(K(t;a)f(i)dt, '
. . .o, . .· '. . . .
-
C<Yresp~titi v.alorii. p.r~prii 11. .~ i, a'f(J o baziJ,. comp'ltiJIJ; ilîn, f'U,'af)ţii nenega-
---_:.

141»e f1(a), ••.• ,f,(a), . biorlogonală

- ,,.,
o_'-l!, baza ~.1($) 1... , m~(J). şi . satiâfăctn~
. .
ooni#ţia '_.,'l
\ ' ' . '.
:i ·. ·.·:
,·,, f, (s)/1 (s) ·=o,-·.· (i =I=;-~ o~~--< 1).·
I
·.., REFERimE ŞI CO~NTARII
. :·• •:, I,'", '. • •.·,· '
-, ,'_
• ' • 7 .. • ~ , J ••

ecuaţiilor, integritle~ este fo,µj:~ b~g~t~. Nu vom cita aici decit cartea
· . 1. Literatura asupra
l.UI-F. R J e s z şi.~- ~ ag y [23]. unde, studiutecuaţillo.r integral~ apa,re ca un model pentrll
~pţ_toJcle. pr_oprfu-,z_ise d" analiză funcţi.·onal_ă. fai-amirlţim că prima carte asupra
__ ecuaţiilor fu- .
?t_

.·te~1p;t •'f()J_f ,~~.isl\ 'dtr ~t~mati~annl .ro$ . ~ a le s c_ u~ . .; . , ; . .( ·, . . r:-.

.. .-:a-i ~~~tru:~~lţe :apllcaţii ~le:• inetoc;tei ccuaţlllor apro~iate, yezf L•.V._ Kap tp ro :v.J e.ţ..
,: 3.,. _Ecuaţiil~ .c~ operatori, cotnplet-~01,1tiµUi,pozit.iyi. stnt studiate de. l\f. G•. K r «)lri ,ş~-
. M. A.--~ ti_tm_iţ_n Jţb7]. , · · .· .· . -: . _:-; r · '. -:.- •. • . ,~ ;· ··-
..-, ' ,,_-- '· 1
. ·- .,_i :· · i : .. ' ' .. '
··1' ·. '·:.: ,:) i'.
, I

, I ·· . ·, . ,·.

·:•i.:

~• I ' •

:.1· . .

\,

;,· \,•.;:

;1 ~·
.I· ......
,-,. /' t •• ·•
:.i '.
'/

I . '

·... , •.
.. . '·' :··
,_'",·- I
• 1 •• ••
I\,
. • f' : . . • • .1

.I l ~, ,.• - •••I•

••1

..
j
·:·,
l_\

, .\

. • I
,., .
 l ; ~• 'I

• i,~
.-
._. i,'

·., •,i
\''··
'-;-_;, ,'
,' .I. ' r ~

•·'

• I

. .
CAPITOLUL ~ -

1 • • • : .. ···APLICAŢII DlV-ER.S:E
· spaţill~1: y~ctoriaie normate are aplicaţii mtineroase ~ dif~rite
T~o;ia.
don;tenii, ca : ec.uaţij diferenţial~, ·calculul vai~·iaţill.Qr ,. calou.l;q]; probabili- !·_

: tăţilor, mecanică etc~ ·Noi nu.'putem cl.i.prjnde b1 acesţ V'olu.in ·toate aplţca­
. ţ;iile din diferite domenii arătate mai sus, deoare(le pentru a le·- prezenta se
, ·ceţe · o pregătire specială din· disciplinele respecti~e~:fje mulţumim să mai
dăm,. mai- mult ca exemple, citeva din aplicaţiile ce se poţ expune fără o
pregătire care ne:.ar sco~te din cad1'111 a~estiri volum. · ·

§ t. Problema mo'mente~or .
·. .Problema ·momentelor în·spaţ;iile vectoriale normate se prezintă ·astfel :
fie E ~t('spaţiu ve.ctorial normat, {m,} ~ şir· de elemente dfu' acest spaţiu
şi o,i: un, şir de- numere din corpul K. .. · ·- . :_ · ·
_Se oei:e să se determine ,existenţa unei furicţiionale f E E*, astfel ţa
. . 1($,) ·=.el, ,.· W= 1,%\ .. )~ :(1)
O problemă analogă se poate pune şi -pentru _ ~cţionai.~Iebiliniate.
·.])aţă, spa,ţiul E este o.rd(?nat, se ·.maii p'oate cere ca funcţionala I să,
fie po~tivă, .t&I!J.;. ·· - · .
. Soluţia p;robleinei momentelor o dau teoremele de existenţă, pent1:u
funcţionale, respectiv, lini~e, biliniar~, pozitive.,._ . . . ··, -· · . -
Vom da, ca exemplu, nţimai sohiţia acestei probleme în cazul spaţiu-.
lui (O). , . - - · · · · . :
:r r o p„o z i .ţi e. Fie ,{ mdt) }i ~,<.O) 'Un şir de funcţii, .co~tinu~ ăBfir,,ite
,· pe segmentul {O,l] şi {c,} un şi~ de ,wmere realp. Ooniliţia necesa_răt şi swfi<nentă,
·pentr'U ca slJ, erci8te o furţoţie · cu variaţia. mărginit4 «(t) astfel ca,·
. _t>ar.:. ~ (t) < M şi , . · ··
rl . . I

\ (J)( (t) il,r,. (t) = c, . (i = 1, 2, .i.)

.• o .
', este oa pentru 01·we şir finit il,e· funcţii {«:ic(t)}o~k~n inoZus î1i şirul nostr.'!J,
· ,fi orice .şit· -finit de nu'rţl,erereale { Î\t }q~i~t1. să· fie veriNcatiJ, ,inegalitatea
•- .f'. ~ ~, ~ M. f_ -~ a;, (t)II
i•l ·
li
i-l .
~ M ·-m~x -I f fE(0.1] icol
-~ (C, (t) I·

. ...
 ';, (, ,::·~-0: -- ""t , ··,; - - ,._ ::~Ţţ~~:~~,f3~~~~~~$]! · · : --~-· ·•- --~,;'~~

... \· .•.. 2~: Matriee"şi_ sisteme:.d~~cuaţii

1

.. eu d -i~~te de" neeunoseuţ~- <;:;~;

. - '

. ~~ . ''

(1) ,' .

.. . ~ ·... . , .. ; . ~.. . .:· :- -

' i - '• ~-· ' ~ . ~ .

.

.
, . :m,
.
= lJ aifo-~ . •
i ;,;,1 \.
(l')· _.·
_

''" - .'
--iPi~sµpune:m-~ăşiruJ {~} es~-~ ~~Iemeiţt în sp~ţi;l-(i~), a~că sati~ţ~~~;
· }i~ndiţâa_ . - . . . . . -
. ~, I~ s.-< oo .
, , -.~1 '
şf '._c~ ~a~i~~a; .'(_ţl~)° •sa#sf~~~ c~lidiţiâ ' • ' I ', '• • • :;

'
..
. ..f ~ f.]·a,112·.~ ~ ·., _--~~. 1-·_ • · , .. <':··r:~.:~::,
. 'I° ~-='1 _x, ... 1 . . .. .. . . ' ., . . : . -~ . . .
' ' . I f i",,·: ,•, ' • ,. - ,. • '.... :. .• ' • • • . . '. . : ' _'. I, : ' • '•. • • • ' • ; •► .' ." • , •: • :~:

Se ,poaţe dem.onstra că (?peratorlll-definit· de: relaţiile ... - .. _., .'. · , :;'.

. ....... "•~.: ·, ~. .. ~-. ;- t,
' oi,,.. '
· yi =1~·
k•l
a41,: ·~, T'(ai)_ = y __{ ,yi }
• ••1. ·•
.: , .._ • -.. r.

9o~et :~Qntipuu -în. sp~ţiul (.Z2). _ · ·• . . . __ ; - ·. , _ : .• ·. · _ . · · . _- . - .

e~te
. . _ -~tem a,plica, aitunci sistemului (lJ in ÎJJ.ttegţine_ teoria, 9:peraţc;>fUqr _..
1
. · e(>;tnp1et epntinni; teoria ergodioă,J meţoda ~ouaiţiilor _apropiate etc., ~ : •· .· . ·
..

· . ··. Teoria, . eouaţij.lor aipropi~t~ ne dă, d~ exeIDP.lu : -· . ·: .' . · ,: · ·

,,•._' .. __P·ro :1> ci_z i'_ţ t.~ J .. DQ,(!4 A 'Wii 68t6 valoMB proprie a sistemJd~i -(1)'
--,f_'" _~ilac4 · ._ · · _ · · , • - . ·. . . , . .

.· (f_.= iu
U 11,v-:• 11. P,lft =.I \111 v'U 11v.~1 ·1rLt t.. a~,. r.<\ .. ·
·-~tnnc.i. sistemul reclm •. 'I
. , 11: ' • ' '
I,

.'aJ!:-:-'t' a.re~
' . i-~i .
+ lii ; ' .. "(i. = i, 2;. .... -~/11,)1°'. .
. ,·' -, .': : . '
;,• •.(2)
. '

este rezoivabil. .. .
. ·_ . p r' ojti{z Iţi a 2. 'i:J'acli_. sistemul (2) ·est~ 're~ol'Oabil şi (i1, ; 2; :~.-, ;a)
.. ~st~ so~~â Îll!-i; ·iar (a;\ mt, •• a:t~ ,~-~,} .8o~ţi~--~iat~muiu_î' _(1), at~~ci esfe.'Dtţlp,b,il4 .- • · , j ,,
t.:tT!Bgal"'tatea.. ,
.. - I • .•
··

. •: .•. .-_w

/•. '

. i

I.
 -, i .-

•. ·~ _, ~-

~ p I V B ~ ~ - __ : ·.

,- -· ' ' ;: i'_ •:' ' , .J•'

&i. =·( t" . .f. a1)

f=ti+lk-i ·,··.
12
' ,
,.- . '

. : :· ,
'
t2
.

=
. _·,.' ,-~+i
•-( .

~
01)

- b,2 ·. ..1/2 ~-- -_· '._.--

J' I ,

"
. '
. - P ·r o p o ~ i j i ~ 3. p_aciJ, A nu este .-'!J~loariJ 'P.fQ'R7'iti 'J!B~tr,µ_ ~isţ~t}i?'H1).°
şi 68te · w,JJ,epl'lln/&tă coniltţ~a ~- - _ · ·- · - · - _·
:·.~: p'·.= ei l  I {1=- + .lf f- ·11 ll V':11) < 1, . 1

atunci A: nu .~ste 1Ja~oare- proprie nioi pent:u· _si8temul (2) ,.iteo{opm·ator:y(V--1 . .f

et»iBta: ·şi - , -' · - ·· · · ·-•. . . .
+ I ~l~!~~IIIITII 1 . , . ·-.. ..
·. 'i ~:-•t~-1 I.

1i v- 1··_,
I
(I+ icp;1 v- 1 cp ~) 11
••
~.•1-p
~ l1) +•·1·, i .-111
. ,_
f-1 ·.11 11 T .11)·
'',
· (interpretarea spaţţiwrE-.fi E' fi a transforrn,lirilor <p-jt 'Pii""1 est~/evidentă).
- 2. Dacă presupuneip. că, matricea (a°') este form~tă din eiemente po~
- zitiv~, ·opel:'atorul T e~te pozitiv în spaţiul ordonat-· (Z2). Teoria -.Qpefatorilor
complet,. oonti.il.tii. )P. pozitivi ne -dă · .' · · _ _ _,. .·

· P r o p o z iţi a .4. · Dacă ea:isţ4 un -sistem de .in,dwi, p1 , Pa,••., p.,., ;astfel ·

incit '• . .- ' - . ·, ' f' . • • ' • ' ' ' .• ' ' ;

.. 'h...... p-a 'apa s,a • :. ~ :tlpn-1 P,"

. tipn :aP1 > o~. .
.'. , :(3)
1
·aturwi._ sistemul (l.') ar~ o v~loare proprie;·pozitiv4, · i, de miid-wl mînimal-.
.Acestei· 1,alori -proprii- îi .corespunde. o· şoluţie __ · _ · · : · · . _ ·.
.- . . : 1 2 - - · • . ,: - , ·. · . co '. .· ~~ ._ . :_ _ .

, l
_ , a;_ (a;, _a;•i °") _cu m' ~- O (.i =:= ~, ~, •.•• ) ŞI~ fi!- = 1.
ţ. · 1-1 . :
· _ ln'Vers, daca nu exiBtă nici. un sistem de in.dici p~ntr11, care sa•.jte·,..tn-:
deplinit4_ corţ,diţia (3),, atunci sistemul (il.') nu ·are valori proprii •. ·_ ·· ;. , ,
r,o p o z· i ţ -i 3ii o·.. Preaup11,ne,,n.. c4 matricea (aik). mai sa~isfaoe, _şi .
~ 1

următoarea condiţie-: pentru orice _pereche de indidi (p,q.) · ea:ist4 ·un num4r -
-N {p,q), astfel incit n>lf implic4 a~~ > O( unde ai7 reprezint!î, elemetJ,tuZ deter-
minat de indicii p şi q îii iterata n-a a matricei). .
· .At~~ci sistemul (1') are·· o singură soluţ~e · pozitiva
!. :
a;= tm1, m2,' ••• ) , _(mi > (), i ·=·1, 2, ...) .

(
. . astfetcă.
!• ;.., i • ..• 4 ~. • • • .
·' f a/ = !· -
, .. ID ţ ,,
·\ -~ ,}qr.-awâreti proprii corespunzătoare. este de modul. m~nimal. 1
·.' . "I • .

- . 3. Considerăm acu,m o matrice s,tochasticâ finitiir. (afk), adfoii, o matii~e·., ·

satisfăcînd condiţiile· -- · · : ., ·. . · · J -

1). afk :>, O, , I

(i, k = 1, 2,.~-,: n), .
' aQ • '
2). ~·- °'ik -:- ţ,. '. (i~==-1:, 2, ·~·,· '1/,}~
J:ml .. · · • .
 ~ ~ '

'•', ;·-· ·-, • \:: ... S,-• • --~fţ~Â~~{.:~~~~;~~TO~:' __ · ", ·--·•- ---~-~~-~,~-' '

~~c~- gQnerea,z~ uri. opeTIJ,tor pQzjtiv. 1n apaţljţtl,.;:q~~.

~oe~ti
· rf•dipi~Il.SÎ()~l. _Oond~ţfa. ~}. )JJ.~.,~ă- _,9ă1 , ~a~fornuw,~ .co:r.~s_p~ăto~e
-l1$iţ,-.:~W.1iP~ain1}:· pJ;W.otul p -(l,_I;:~•. ,.l).· -- . ·,.. ·-· •·.. ·· _· · ·, . ·... < ~·c" ·
_ . •;\· -. _.4.plfoînd'. rezulta.teie·-~e' iai.capiţqltil IX, ·pa.ragra,ful :4,. ~bţmem -· :~-,
_ P r-o. :p,o:z i :ţi ·a, 6 •. a) ll{t4lţime0, 'Dalorîlor .proprii de moilul 1-.~ """trlcei
.(0,4&~ c~~(le '!'U ·mi,,Zţipiea -BQl'Uţiiţor: un~i (JOUaţi~ algebrice da forma~' ·., a

,'.. · , (zot-· 1) (zB·__ l) ..• (z~,-lf=o.· ·''. ·.. ·..

. . .. . ' )

1;>) M1tlţimea 'Deot~ri~or in'D(trianţi are-.o baz;J, 'D1 , .... ~-,'IJ,,•care satisface ~rm,4~·
·'i ··. · . .-toa,~ele coniţiţii: :· ·. .- · 'I · .• ·. . • . • - l
· .1,2;... , r), ea;i8ttl, un ·indi_oe P.,, ~tfel
.·. · · -l) · fentru- ~i~~ 'Deqtor aZ bazeî; "'> (i
: ·c ~ · ittoor~a_ta ·1~d .or4~n. P.ii ?Bte poziţţv;J, pentru ~eotoruZ. v, şi _nul4 pentr,w·-
: ,. ·. oe,ilalţ~· 'l1ectori ai baze1,. , . - ·. _ · . ·: · '·
''·. ·' ~) .P(!ntru orice ~n„dicB j,'(j_ =,1,_2, .• ,r) exisţă 'un veotq.r în ba~IJ. astf~Z ,,,· __ -.... :-_.i,'

· · _. · .. . toott coordonata.· de ordin ; a lui să fie 'po_zitivă. : ., . . ~

'. : •- · • c) )lfulţwl,e(JJ 'Dectţ]'filor iw:var.ialh,ţi .ai .matrîcei ţranspuse_ (°'rri) are o _1J4Ză
' .fi,_!•~-,t;, ~gJîsY~nd ur1ri~tO!!ff,e(J, con~iţ~e .: :pentru· orice inilice i (_i ' ·1, 2,..... , r), . •!_ ' I. ,

,.··:.':poordpitată itr<n:dini este rifJnullt oeZ: mult .pentru -un vector a~ baz~i •fÎ, ~n - ·_ :\,
0
;a<J~8t,(J0,~,,:~8t6 1)0ZÎtÎVă. ' '•. . l, •. ··.. . . • <
SIJ 4 ~ ' - .i i • • ., : ' • • . • . • .. 1f • . • :!•' -•· ~ • ~ • •• ••
l • ,
··.' ~• ,
·_.< ."· ·... ; .:
•• • .
§ ~~··,ApUc~ţii l~,me,eanica aletţ_t,o:rie 1 •
• . - ' • • . ~ -, , ,, '
·: :; ,· •
! .-·.;.

-,,
1
,: • • ' vom: :însetnna, c~ ,zj, ~ulţiţµ~a, poziţillo~ unei ~~oii1~-iml,te~i~ ,W-O'bile'. .
tntr-llli flilj.d,: :E. ;presupus .un :spaţiu. -metric, 90:mpaot, şj ·prin .Q mulţ;i,m,e.Ji..
·ar-umurilol' _particul~i-,.. adlcă. m.tilţiµl.e~.·- şirurilor · · · · ·
·t ... ~~"·' ...,. i~1, -~o} • .· . . ·t - , •..
1. i . ..: ~ţffJf18a;Q, ~evine un s~aţi; metrie 'şi corilpâct, d!t,că. de~ dis~ , ..
'1 " •_' I

·».(ti, ta)·== ~ r" D (~~ ... , ţ~n ) , . )

i ! •' . , • , i ·1. fÎszaQ

.<l
•• ' I -~

·tinde D {~~",: ţ2 ~l ~stci o distanţă ·în -~ şi O r < :(. · · · · . ·, ·

>. Fie ~ (t,,.Afprobabijitatea.ca. particula. -să, se găsească,în·mlllţim.ea.A ·
c•

~upăi .ce ~ .parcurs drumul t, ţlup·ă, o unitate do timp. P (t, .A) este presupusă.'•
,sa/f;isfăl~d '. condiţiile P 2 ,P8 · şi cond.:ţia ·
' •
· :, I • • • • ~

P; . · O<' ~·(t,ţ}< P(t: Q) = _1. . .. ~ ·"/ ·.·'

. -.- ~i~ 40 ·1a, , . :. , ·•. I '

·Inai. _departe tp (t, ;). t~an.sformarea 9a.re . duce ~ ,.. ...!- ~

•.·
1
• t - . { •••' ţ_A ••.•,.- ţ_l, ;Q } ;
::13t ',.
t ' t.'. ~ { rn , ;-n+l ,\~., ~~, ; } = ·cp (t; ;), · ·
~ •-·. · .-A:~e~tă, ~ansfo1·mar~ îndepline,şte condiţiile 1) şi 2) din oapit~~ 1
~1 V.TT
1,w,_ '.'-c;w.1.1;-1 6 •. ·. . _ . . ·
..a:..u:1 para6lftth.f,-.1 . . • · I ,.
••
. Deci toate· oQnrţi1fille exempţului .de la capitolul XII, para.graful 6, sînt :· ·
@de]>lmi.te şi ·se poate defini opera.ţi.a P ca. în locul citat.
· 7&tu.n,oi . -- . -· -·· · .
. ... ~--~- .·. ~~t,_A>,,· '!ţ'(~1 ~t,.A)]
~ • '. • i • • 1~· •' \ . ' • - .' .

•t•,"- , I
'J.'

. -
j ~ ( I
 ,., :-.!'
1
, .1 __ l'I

' ,· -~ "/ i - \ .
' ,1·,.•-·
--.•-~-'
;_~82 :•-'. AJ>LIOA'.J:11 'UIVE;RSE.·_ :. :-
··t
reP,r'!zin~ăr pr~babilit~~a -c~; paPtiO~la săi" ·se. găseaeci;_~1 :Dl'Qlţiime~, Ai,- ţp.
n umtăţi de timl)- ,după _ce :a•. parcurs ~nun:uţ t. . -: ., · · -·> . · ·.-' · .--.
··· . ŢiniJ;ld· seJ1marde proprietăţile .operaţiiei T,--se poate ap:Uca:tectrehia ergQ;.i ·
dică. uniformă. · .~ · · . :· , ·· . . - · - - · - • , . _:. -_ · · · ~ - ·
• ··. · · ·Ob~em - - . · ·· · - •. · - .
. _T e o:r e. m ă~ .Dacă l 1,:. - • , 1 ... , ik sînt valot·ile ·pr~p,:ii ae m;od~l +.ale op1J-.. ,
· .:1·aţie~ f, ~atiţncf pe'f),f/r'U f!t-Wf'_.tfifflr~g·~ ·•po!ţtiv. n, . . · · · · · '· -' ''

PD (t,
. .
A)·= t_
, ... 1
1~
Xi
Pi (t, AJ
.
+ sn (t, A),
. , .
',

_.,:

su~;,-1..
A EP -.n m-i
•
f •
f -
pm
,
(t,A)-Pi(t,A)
, · .
·,., .I
:1--~~, h
•' ,' i'~ ··-· • "

sup I„sn (t, .A') I,~ ' .M '

.(1 + lt)n
'.!'

1'

.. 1. Problema momentelor este strtns leS-ată de teoria Integralei şi a ecuaţiilor integrale •.

Ea este ·~tudi~t~ de mulţi autori, din care _cităm} A. N. A·h i e„z e.r, M. G. K.r e i.n et~. .
: 2. Apli~~ţiile J\18to<1,ei ecu~ţiilor apropiate -i'a sistemele infiniţe.. de . ecuaţll se glsesc tn f-

L. V.. Kapto.rovici-[150]. • · · · ___ ,·. ·_ L _',

. · Matricele pozitive şi matricele stochastice stntsludiate de M. q. K re i. n şi M. A. R u tm•a n,

[187]. . · · . :· ·. · · . · . · . ·
' • ' _- 1 \' ~
• • • • • ' • : I • , -

_ . 3:. Aplicaţiile la •J;neqaliica aleatorie ·constituie. 'o interpretare mecanlcă a· problelll,et l(ltiţ~- ·
· rilor--~u legâţuri~_complete,· studlată de, C. T. I o nes cu Tul' ce a şi G.·.· M 1;1'.r ţ·n e s c _u.[1-38]
şi sln.t redate•·dupii [198]. '

. ·, ''

,.
1 ·-.

f •

'I

-~

I ,
 ~-. -

., . I

• I

..
'r . ~·

Că.rp ae an~llză Ju)ietlonală şl ~~lp)ţnei?

. ·. . . • ,. I.· . . , •
IDJ'U «H;te
.
'1 ••
.

,,_ ·. ~1t){,ţtţ~'.·ţJrt; N.'1,.ţ. Gla-znt_a]J. .I~ :M., ·Tioria lin-e~th·operatorov r,·,hilberlţ,~ 0 !,pr(:JS;>'"·.
. 1 ·transtoe.. 1\loscova, 19~0. ·. . '.·, . ·. - . .... i · •

• 2-. .A le x-a n d r-o.Y P. s., ·K.ombinalarnaia topologltia. Moscova; 1947, · ·

- ,ş~ -:-- . Vt,ede!)ie··v obşciiµ ·teorUu mnoje,slii i. funkţit.• .Mos·cova,,.1~48.· . _...
; it{'...ţ-1,e~~:n.dro'V P •. s. :t1, H:o:pl .tf.., Ţc,nofoJJ.ie. Berlin, voJ. I, 1936.
: 5.,· Ba 11 a-Q.h'.. S., Theorie des. op'eralions_ 'liJJ,'eaires. ·varşovia, 1932.. ·· ··
. ' .- 6. Bir k h oJf G., Latfice Theory._ New York, 1948. . _ .. . .
r/. J3.o.o:p ne r -Sf .a•. C h_a n dr ase k li ar an K., -Fourier .Tranaforms-. Prin~ton, 1.949.·
8~ B"o lirb:ll'ki N., ·B[ements· de mathein<iliquţS:.'glnerctles~ 'Pariş, 1·938. .. · . . _ . _ ., .
9. G'he it-a h,d I. M., Lek/ii po lineinoi nlgnebre~ Moscova„ 1.951'. . . ' - . \. :. , · '
1,0. G h ik a :Al., Calcul Junr;tioni# şi vr.iria/lona_l~ Curs U.t~gr~at,. Facultatea· de :matematică
>- ·. şr :-nzictă; .Bu~uteşti, "1950. . ·. ' , ·. : \ . , 1• 1 1 , .. : • . . . · ' . · .. . , .
··;t'1. G h l. k a ~}-1 Curs de teoria fimcfiilor- recrfe. Curs litografiat,' Facnlta:te~ de mateniaijcă ··
·. şi ;uztcA, Bucureşti, 1949. ·,· .· ·. . ,
· t2ţ .H·•Jnfo ş R.,· Finite Dimensional Spaces. Pririccton; 1948. , .. 1 , .•
·· -ţl~~_!,ţl,Hl-e E;, Functionat An~ţysif eţnd Semigroups. ,New· :Vor~l 1948,. . , , -- .. . . . .
ţ,4. K an, to r·o vl c l ·L. V., V"u li h B. z.
i J? l n 's k e r· ·.A•. G.; Funklţonalilti anţilii v ' ·~
~
'
. \ poluuporiadoc~hlh pr1Jstraru;(oah. Moscova, 1950. _
. · ·ţ5. l{ urat o vs _k 1 c., Topologie. Narşovia„ l~3~, vol. I; Vaişovia-Wtokla'w, 1951, yoL 'li.
1
'
1
1"~~ K u ro ş A. G.,. ~«rs. vtsşei alghe~rt~ Moscbv4-Leningrad~ 1_952•
.. 17~- L 1. u stern 1-k L. ··A,_.' i. So b·o ie_v, .Y, L, Ele17J.eritt ·fµrikţioritzlnog.o, anali:q~ Moscova,
,· 1950. - . ..
. i-s~ 1\j al ţ e " A. I., bsnovt lineinoi alghe_brl. Moscova-Len_ingrad, 1948. . ·
t:9. tf o b'; 1l .. Q- r., ~naliză generală.. Ours litografiat, Facultatea de matemaţicl -şi 1f?Jcă,. -
.. • ·-· l3\1CU1'8Ştf; ţ942.. . ·. . . . I , ,
~().:,~·a t;a ~S:,ţj 1'1 Ţ. ~;, (I':ţoria funkt(i vesşcestoennoi .peremennoi. ·~oscova, 1950, . • ; • .~ I

~l•..~·-e u m. a_ri J.,.Furictiolial Operators. Prlnceto~,. 1950, yol. ,J,· II,•. · \

·tJ!~ J~.i!,eis .z ·ţ"".,, 'iLes.\sy,temes d'equations' lineaires· .a. une infinite d? tncqnnues. Paris,, 1913.
· ::Ză! R ies z. F~ et Na g'y B. Sz., Leţo~ d~Anîllyse foh.ctio'nnelle: Budapesta, 1952.
24~ .s ch:a t ten R., A_ Tlteory of Cross.:.spaces.- Prii,ceton,. 1.951. , ., · .- ·
25. ·~·te r piµ s IH w .., Algebre des ensemble~~ V:arşovia-Wroklaw„ 1951.: · · · ·
: • . : I·~. . • ' ' - O ... • ' • \

"'· ,t t 1 ~·\

ţ-..c~ă~l !asupra SJ?itJIUQr ,~e~torfnl~ no~mate ..

::~6.-.A~·hHr N."{~i Kl.ein. M. G:.,Q·nek~to;,h:11~~-ro_sahÎeoriim~me,iţo~~ G"ONTi, Harkov,
. 1938, ; ' , . . . • I . , ' ' ' . ' ·

21. -Ai' z e n"S

.
'd t N~ D~, Obta
_ versiteta, 1939,- t. 1,5, p. 95'-112. . ' . .
odnom tipe adztlvn'ogo operatora, l\Jat. uceontl~ zapis1d unt-, ,
, '. . ' ..
~~~ ;A k l!lO v ·G.:P~,·O"rasprostranenii_liizeinthoperaJli.·DANS;SSR, 194i, -voJ:5'<; p.643..;.;.6~6~ :·
· · 29.._ - Ncobhodimte uslov_ia r.asprostrQJtunosti lineinth operaţii~ DAN SSSR, ţ948~. ·vol. 59, .
• • p. 417-.:..41s.. . . . . · : ·
Sp. ,,A.l:a,o.g.i u.. L,., Weak T~poloţj.ics.,uţ N~rpted Lf!:tear. Spt.tce+.Annals:of M~ţ9., 1~40;:yol._ 4t;,
 :SIBLlOGRAFIE

s,. 'Ah o g 1 u L~ a. Bir 1th

vol. 41, p. -293. · .-
of f • G.• : Gent!!'ai Brgodic Theor.ems. _t\nnals. of ~th•.,· 1940~-
. _
1
32. A.le x a n d ro v .P. S. et U'r y o h n P -..:S., Un.e. condilion neces~a-ire eţ suffisante pou_r ·
s.

. . . . qu•~e classţ (L)'soil une classe (D) •. C. R. Acad. Scl.t Paris, \.928~ vol. 177. p. 1274.
33. A ţ.e xi e .w ic z A.,: Linear Operalion.o; .. ·.A,.mong Bourided ..1lleasurable Purictions• .Annal:
· • Soc. Polon. Math., 1946, voi. 19, .p. 140. .
34. -;- ·On :Sequences 'of Opercitions. ·Studia, Matl!,, 1950, voi. U, p.. 1.-'
85._A-l~e.xhwicz A. a. Orlic~ .w.,
Analytic Op'erations ln Real'Bancic,,Spaces.Studin
. · -Math., 1953„ t. ţ42„ p. 57-78. · . · ··· _- ·
36. A I t in a'n M. s., O biortogonalnth sistemah. DAN SSSR, 1949. voi.· 67, p. 413. '
-87. A o_ki T., On·the Slabilitg.ofthe "Llnear Tr<msformation in :Banach-Space• .Journ~ -Math.
Soc. Japan, 19Ş0, voi. 2, p. 64-66. • · · . · _ _
38•. A r-e·n. s R. F. a. K e l.l e·y J •. L., Characterlţalion of the Spaţ:e of Continuous Fw,zclion.'I
· . • Over a Compact Hawidorff Spa~e. Trans~· Amer. Math. Soc., 1947, vol. 62, p. 499-508.
39. AT teme n k o A. P., Obşcii vid• lineincg, f1mkJionala v prostr.anstv~ •limk/ii :ogranicenoi
. • _ · ·· = . v.aria(ii•. :Mat. ~bomik;·11)S~, t.::-6. {4&),· 'll.•. 2.15.. · · t" . ·· . ·- . : .·
40. - O .pozitivnth Uneinfh fu.iik/ionalith v ptostrans(ve• p'ocili. periodiceskih funkţii. H~ Bohra~
. _ Zapiş_ki mat. t-va (4), 1940, _voi" 16, p. 111; · · · · _
. 41 •. As~ o Ii G., Sugli SP.azi lţneeţri f!_ le l~ro variet~)ţneari. ~all ~pţat., 1932, '101. ţO.
42. A t-Ji i n-s o n- F. V., Symmetrfc Lt11ear Operalors on a :Bariach Spacei Monatsbefte Math.,
. • ,_ Wieit, 1949, voi. 53:. p. 278. _ . ·, · .. .
43. -::-. Normalnnia razteşimostt- fineinth uravnenii ·v, normirovanUt prqstranstvah: Mat. Sbornik,•
· - - 1 H5h vol . ..28 (70), nr. 1, p. 3 •. ·. · .. . 11 •• :·· • . : ·•

· 44. l3 a n a c _h · s., Sur Ies op!rations dans les ensetnbles abstraits ei: leur application aux equa-.
: tioris intlgrales. Fund. Math .., .1922, vol. 3, p •.133. . : .. -· . -
45. Sµr_Ja_ lccmv~rge1,11:e .pr.eşque, pC1Ftoul des_ t~n,:tionnelles. lifl!aires. Buii. Sci. Mapt., 1926,
. _.voi. .50, p. 2'J. ., · •-
'. 40,. -~ ~·n a·c h· .s., Oberi homdgene Polynome in (.Z)l), · Studi~ Math~, 198~, voi~ ·7, p. 36~ · .
'ţ7. B ·a 11 a:c h s. et · St e,i n ha 1:1 s G., Şur le principe de -la eonţle~tzlion .de· ţingularites.
Funcţ.; M'.atb., ·1927,. yol•. 9, p. 50. _ · · · · ·· _· ·.. ·
48. B a n a c h s. u. M a z u r s;, Zur The()rie ·der linearen Dimension. Studia M!ith.:, 1~38,
· .· ·· ··: ' . voi. 4; _p. JOI). · · · , - . : ..- · · _ , _· · · ! ·_. • , . · ,
4,9. •. 1,3 e r ţn an, D. L., O nekotorth' lineinih opera/iah~ DAN' SSSR,-195O, vol. 73, p~.-~49. 1 _
e u
5'0:.--:--B r r i ·R.,~ ."isţedovanie konusa _polojitelrit]J. elementob . poţuupariadocenom prostrânstve. .
. Mat. Sborni4, 1948, voi. 23, p. 419. ' . . .. .
51: B e tţ r I i n g A., ~ur ·quelques · formes ·po_sitives avec wze (!.pplic~lio!l a'la thiorie ·ergodiqtte.
.. , . Acta M&th., 1946·~· v,ol. 78, 319. _p: , .· .' · :, · ' · -·
52. Bir k ho H <}~, .Jnlegrcition. of Funclions Wilh Values ip. a Ban.ach Space. Trans • .t\mer•
. · . . . _ . M~t~. ,Soc.-~ i935, voi. 38,. :p. 3~7- ·. _ · - · . · ., ;:. . · · · · _ .
53. - . The Mean Erqodic Theorţm. Duke· Math. Journ., 1939, vol. :J, p. 19. : ·
54 •.Boc h ne r S.,. Jnlegralion .von Funktionen, deren lVerle dit Elemente· ei11:es Vektorrti-qmes
. . sind. Fund. Math.,° 1983, vol. 20, p. 262. . .. - ' .
55_. - Finitely Addilioelntegrat-AnnaJ$·.or Math.,.194Q, vo_l. 41, p .. _495. . ·· _ 1 _. •
.5~: . .7 Jn,.t~gra1tion · aÎ1,d Different_iatţon ţn Partially ()_ţdered Spaces., ~rot:, ·~at., ·1?-1-0, "!~l• ~~~- .
. .P• 29. 1 . • ·.

57. Boc h n ,e r · s. a •. f h 11 ip s R. s., Additive Set FunctiollS and ..Vector LaU_ices~ Atµlals
. _ _ of Math., 1941, voi. 42, p. 316 .. · . _ , , .
- 58. :B o g o H.u.b o v N. N. 1 K r ~ i n· s. G.~ Pro. pozitţvnl /Wom neperervnt oper,ato.ri•
. · · . ·.- :·.f.1 ln-ta,. matern.,. AN :U.SSR, 1947; voi. 9„ P•·. l30~ : , .- ! . . ·.. : ..
59." B o h n e n h •ru s t 1-1. F.. a. s ·o b c 7; y k A,, Bxlensionr of Functionals ,m. ~o.mpl,Atc
'Linear .Spaces. Bull; Amor. Math. Şoc., 1938, vol. 44:, p. ·91. · . ... ~. _:·
·60.· - An Axiomalic·Characterizalion of L.11-Spaces. Duke Math.- Journ., 1940, ~oit 6, p~ ~27.
61. Bour g i .n D. G., Approxi~ale rsometries. Bull. Ather~ Math. Soc., 1940, v~. 52, ~• 704.
62. B rod s k i M. S. i Mi Im an D. P., DAN SSSR, 1948, .yol. 59, p. ~37:. ' .
63. C a. r a t h e o d o r y C.,. Be11?-er1cimgeri zpin Riesz.;Fisch~rschen Salz und -zur Erpodenlheorie_,
Abh. Matb. Som:- Hansische11-·· Univ., 19.fl, vo1.:.14, p. 351. . ·
64. Clarkson· Y. A., Uniformlg Conve~·Spad!s. Transr Amer;· Math, Soc., 193"6; vot. ·~9ţ
· '316. -. . . . .- _ . .. . . ·
65. C o b e n L. W~, On the Mean Ergodic ·-Theorem. Annals or Matb., 19.40„ vot. 41, p. Ş05! ·
6~. 'C.ro n l n. J., Branch Points. 9f. Soluiioris of Equations •in Bcinach Space. Ţra.ns. Atner~
·· · ·Math. Soc., 1950,. :vol. 59. · ·· · · · . · · · . . ·
67. D a y M. M., Uniform (.:bnu~xity. · Bull. Aijler. Math: Soc., 1943,. vol. ·49, p. ,Z45.
68. D lt kl n V. A.,· Operatipnoe iscilenie. Uspehl Mat. Nauk, ,1947, voi. 2, nr. 6, p. 72.

. \
-
I
 ,, ~-,/' .. . ~ . ~ ,_
' I ~-

,,_...
'I
. / ' . ·, : j . ' \ •• ~•

,şg~·: ritfk.i-n ·v„ A., ; / l~l'ii d.(fet~'nl,..:aln.pgd· :iscis_linia>D'A:N'. SSSR~ 1947; voi. 56~-, p. ·119. :,
. ·rq·.:.·.~ ·O. polqote siste~t lunJclii.-. J;>AN SS~R·, 1947, ;voi. 56;, p: 899. · ·. · · _ . . . .. . .
.11'1. ,---i Nokotor.te<formult ·dlia · nekomiztqtivnth: operatorriv: .Uspelii 'Mat~· ·Nauk, 1948'1 'Vol. ':3;
·•. .',',': ,p-~234~ ,' >,. : · ·· ·. ··:.·· '·,::::···. •· · •· . . · ·" · . · ,,:· : .. · · 'r: . !:··."
.:12.'.·n',i..xni,_t-e·r. J., 5_ur·ilit t/1~oremţ de· Banach~ Dut:e. iţratli~ 'Jo'm11., t94_81-'Vol~ 15,p.1057~·:
7;1. ·n un-to r d · N., ·lhtegrqJlon in G~er.at Analysis.; 'F~-- ·Al)le,;. Matb. -Soc.,· 1995, voi.
: • 1 37, p. 441 ; yol. 38',, P.• .600. . . .: .. . . - _
74. ·-- lntegratibn and ·Lihe,dr -Operations; Tram. ·Am.er. Matb. Sor.~, 1986, vol. ·40, p. ·474-•.
· _ 75~ - 'Qniformit11, in Linea,: SP.âce~~ Tt~s •.An:i~r,,Maţh. Soc.,_1938, _yol; ~; ·p.• 3p5•. -
. /· ~- ,.· . · 7ţ>.:--:- . ~n Er.qo,tf.ic T/leory;;for.n~P'ar~ettic Grollp_s.·,Ptoc.·-Naţ. Ac~. Scj•., rnaQ; vol,i25~p. l.9Ji. -
>.. _
·: , · :· · . 7'J.~- ~ A Mean Ergod{cTheorem. D~e Mâth>Je>uril.1 1~39.,.·_vol~.. ş; p/·s~s.,·· · .. ,.. . _· · 1 ,
. ' . · : 78·•. -:-,.·sp~trtll; Th.eorg.13'µ11: ~er.--. ~th~,;"ţ Q4~~ ·joi. 4~, p!
·· 79! - Şpt;c,l~tt~ :Xheory· 1~ .qQnf!~rgence_la.:?fo/~/io~.:',Vta,is.,..~eţ-~Mâţh~ ~~;1.94~, yol~)>1,:· .
~~?: :. ·:- .' :._: ' · . ~-' ... :
·' · · ·. p·_185 •. · · .. · ·. _ _ •.·' -. . .. . ....... .- , . ·.. . ·_.\
·· .-:ş<i. ~, :ţ:!(f·ect)lo'mpoşilion.· ·of pa~~cii-·spatres. ·B.o~.: Soc. -~llth!.'M~xi~ana, ·1946, .voi. ~~- _p~· ţ1 ~-. ·
,i +r, , ~{.~Eb·er'le'ln.·W. ~.,:'\Weak Co,mpiiclness1 ,in·B~acii-Splices.~.:Proc.· Na_ţi Ac.'Sct., ':(947', .· ·..
. vot. ;33, 'p. 51.' · · ·: • • • · .• · ·• • •1 · · · ' , ..

· :82. E.i de l h ,~·iJ E:; Zur: Theorle •ci~r ko'!ve:r:~ • Mengen in llnearen .~armi~teh, Bllu,men. ·
, ·, . . . St~,dla ~ţh., -1~~6~ voi. '6, p! 104J .. ·-.. _· --> · · · · . ,. _ , _ · . . · · ·· ·•; ..
· .şs. ·:! _z :j, o·h-! 1. A.. ~ qbsci~ .fo'rmr lineui,th opera/ii v prostr~tstoah .·1io sceqlittm.- bazţso~.- t):A:N
., ., · ·. -- . · $,ŞS;a,. ,19~Ş, vol~ 59,, J).1~37. ·: . : ' '· , , _ 1 '·· :··:, .'<·. · · ,,. · .
.. ::g4~: _F'i-h ten'h Q Iţ o•. 1\1.· i K a'n.t o!,o ~y~ 1r · L.;V.;_''Ne'kotorit teoreint,e, linfţnţ{z fim~ţ{o:..·.,
. . ilJilalu·operaJiah. DAN··s~SI\, 1934; v9l. S, p. S07~ · · . ·., . ·. · · · ·, · · ···· I..,,-.-
;~ţ _ . Sutr.ies- ,operatiorts·Jineaire.,'·dans l'es'"j)_aci-,;d,es·-;onct(ons· lio'rnies •. Studia Mtttlt.'[ 1~3\i,
0

..
. - :-, . . . · voi! ~, p. · 69.-_ . . . ·•· .. . _ : '· . . · ·, · . · · - · · . · , · -:- . · ·, ~ ~

.,..· · · '' ·,-.ss. •Flh1t.e:nho rt. G.- M.~ ~ lind,:ttli,fqnR#onalah1 ţleprert,{nth ·-,,. qbo~şe'enom- ·s~tsle.~~~
:. \ . . . 4. ' -,. : • ... •• ' 'SSSR,: 1'936; ··p. ·217. .: . . . . .. ,, ... .:' ' ''; . : ... ;. :· I .. ··:· ::i, '·'., '. '' - .
·1 :~7. :F· ţ:e.c•Jţ et l\t~, Sur.I~ !!Perattonfa lin:,aires. t,r,ns. Aiqer:·~a.tli. Soc., 19o~;yo1-;5?P.J~s,-;..;.
- ·' '1905 vol.6 p.1'34. '·. · .·. · ·· · · ·:
-· · ·. . -·-
8_8. "-i Sur quelq~es poinis du·calcu1 fonc(ionnel. Ren<L C.ii"c. Mat._ Palermo;· 1~06,-vol.·22,•1.>:1. ·
. Ş9 . ...:.. La notţon ţle differeTJ.lfelle danş ·Panalyse gi,rtrale •. Annalcs.Ec. N.orin. Sup~ 1925, ~oL 42)
: ' P• "2~3. . ' . -_ , , . , . , i_ '. •· ·: <_, :- .• . ,•/ ·\ ' \ ·. I· ,._:._ ,

, ;'· ~b! .- L,cs-pQlyn~mes· ~bstraits.· Journ. ·d~- M~th~,' ·.ţ1929, ·vdl.·8, •P• ·71-. ·... · • · · ·. . · .·_. ·
- 9.1'. îB''ie if d' ~ rit ·iui 1' _·H.~ .Ober teilll!eise geordneţe ,:A.[odulii. 1 'Proc. · ~st«,rdam Ac.; :•1936,
.· .· . vol.39,'·p.,641. ., . . · · : · ,. · _: · .'. '· ~ ·· · · · -
92. ·,G an t, ni •ah_ e. r y. j s·m, u ·1 i ~ Jţ ·v. L., ·o· linefnth prosfi'anstvah,,edlnicinaiasfeta'.,kbtort,11
· slabo ·kornpaktna. DAN SSSR, 1937,_:Vol. 17,' p. ·91-; · - · . ·. ', : · ·· . .:... .,
v
: ,;'. '.'. ,'-. . -~Ş. -:- O siab(}.i Ro1npakl1ţosU · pr<JslraRsţve Ba~alza,. ~aţ. Si;,.op11lt,·(°1Qi!0, voi,: 8 (6.Q), :P.~ ţ89~· · .·:1 .• •. l
r
· . 94~ O-~ n t. pi ·a ţie V., Ober schw~rhe -totalstetige Qpirato,ren~ -~i_tt.- S~orit\k.-1940iVoJ..-S· (50), . L',-

. · p. 301-308. · . · \ · ·, ,· , , .· · · ,- '.:..i
1l5. G avu r i n · M~ K.,. At,straklnte step_entţ ria,J.t. DAN $S·SR;,1940, voi. 29~ p~ 9,. '· _. · •
. · 96. .:... An<ţlijiceskle• metodi ·isledovania nelin'eintfi. 'fcinkJionalrith. preobrazovll(lii. V~- ·z@•.
-- 1 ._: .. : . Ltm.,-un-ta, :seria ·Mat., 1940, vol~. J9,P: 5~: . ·,, . · · ·.· ..·. _ . , .
·, g1• .·G· â t ..e a µ·x ··n.,- Slir Ies fonclionnelles •continues .-el .leR• .fan4l,onnelles aftalytiqaes. BulI.
. . · '-, ·.so_c.. Matb..Frânc'e; 1922,-vol. 50,'pt:: ' , , · . : 1, ,
l.::
~s. ·.- Fontition_s. d'u'ne, infi.p.ite' de variables · inc(ependantes. 1 BuU., Soc. ·Math•. France, 1gf9, ·,i
· . vot ·47_. p. 7Q. · ·. . : · ·.·· ·: • · • ·
i

1)9. · G h ·e I fa Ad I. 1\1 •• Sur une lemme de la theorie dţS cspaces lineaires. ·2ap. mate!fi~ _t-va, .~
-. ·,,,.. . · ·· 1936, voi. 18, p.,35-40." . · •· ,- · . . ·, _-. · '• • .\~.
100o1 ~ K te°'rii abstraklnih fuizk/ii., DAN SSSR, i9a7, voi. 17; p. 237. , (. ·
, . ,1Q_1. _, '.Operatort i-'absiraictiire funkţfi., DAN SSSR, 1997, yot 17,,P· 2<11., .. · .,. _ . .
· 102 •. - :Abstrakte Funktionen. tund lineare Operatoren. Mat. Sbornik~ 193Ş, vol,. 4- (46). P·· 235.
·1os. ~ O pormir~vdnnth kolfah. DAN '.SSSR; 1939, vol.: 28, p. ·4ŞO. · ·. . . . ~•. ·
. '.-· 104. -~ ·Notmitov.a)tttt _kQltc,;. Mat. Sbomţk; 19!11, v,01~··9,'p~ 3. · . · · •. · 1 , · '·
, .... ·;t~. :o Jre ţ f:~•:11;· d .J.. ~:_i~ I): o I .m O'.g·o ro v, 4: ~., ,O<k~ltah· ~eprert~nth.twptfii 11:(l topql~ţ1hţ~.
• -: -- . , ·,·, ·, · .~kil1. ptostrcmstlJah. I>AN ·şsşR, 19~9, vol. 22-, P• 1.ţ. . . , . •·· ·· .
. . 106'-':~:h ţlf_~,n~~ J.1\1.,· R·:~ ik.<YV·. n~ _A~ l S_i;lo y_· G. E., .Ţ(otnulati_v~tle ~.irovante.f«?lJ~•
.. . _ .. · ·Usp~hl _Mat. ~auk, t946.,. voi. 1, nr. 2 ci.2), P· 48.• . ': . -: - . , ~- ·
· :1-ov. G h·1 k â- Al., Asupra· sp:aJiilor Banach·.reflezive.--:Bnl. ştil~ţ Aca_d. -R.P.R., ~~-·Ştilnţe,
· ·,..- . · . . .,~:atemaţice1 fizice. .· .. -, t. I~ nr. ·7. Junie 1949,' p •. 639. · . _ . -'-: • · ,,
1.08. -- Asupra spaJiiloi· banacrh cu·notnfe d~riuab·ne:;Bul . .ştilttţ·,'Acad;·•R.P~R;;.A. Ştilnţe.nt;a..ti:! ·:-,·:
· .m~ti.co, fizi~e~ ..... t: I,· n~•.,7, .funie 194~, p, •6:-t5~. . ·· _ · ·.. · , , . . · .; .{
1~9~· :....· ·Asupra problml~i manum.teler.-· Bui. ştllnţ. Acad_/ll..P.~ .• ,\· Ştiint8· matepiaU~;...fizi~-':~·.
\

::t.-'I, ,nr. ·7,· iunţc·.t~41', ..'P~ 671- · · · , · .,·\

/
 -:110. G .9 ;h.bie r g· ._I. ·T., O lineintli uravneniah ,,' normirovantli prostranşli,ah. DAN SSSR; 1951:~
. vol. 76; p. 4'17. . .- . ' , .
_1_11; .. ~ ·o· lineinth· ura,m-eniah v. !'rostraitstve Hilberta. DAN' SSSFl,- J-951, ·v~l._ 76, -p. ~. .
ţt2. G o v u r ~ li M., On the k-.Lmear Operatlons i~ {!anach SP,accs. DA~ sss~, 1939, ·voi._ 22,
,. , P•. 548-,547.' I , ; . ; • .• · . , _ • • ,
1 1, ,
1
11·3,. On the Diflerenlial _df!-d lnlegr<fl Calculus -in' JJ.anach Spnces.,-DAN SSSR, 1939, vol•. 22, ~., ·' • ; -
. p. 548. . . , · - · · . ·
_Ober die: -Stieltjesscfie 1-ntegration abslracter. Funktionen. Fund, M.l!th.-;. 1Qa6„ v<a., 27,
p!, 254. _ . _ . . . ' ~ . .- _ .· : ,., . _ .• .
116. G r -~ ·V, e s L. ~-, Top ies in Uze . Functipnal .Calculus. Bull. · Amer•. 1\laţh:· Soc., 1935,
• 1VOl. 41, p .. 611. · . ·.-
116 .. - Implicit Flinctions and Di/fete(l.twl .Bcuallons. in Gen_eral Analy~is. Trans. Aµier,._, ~~tlî.
,~ ·' :·.•· :, · Soc., -1927,, voi. 29, p. _514. • . · . = •• :. . = :

jl 7, _,..., Riemann Integration a~d .Taylors ·Theorem in General .Analysis.. Trans. Ariier. l\{ath.,
:, • 1 - Soc., 1927,: voi. 29, p-. ţ63. _ _ . - _ · · ·. ·-
_rnt G r i.n.bli:U.11!- .,M., ~' -N_ekot~rte~teore~ţ o~b~i~e v prostransJve ţipa (B). _DAN SSSR,
.1941, vol. ·31; p. 4.28. · · " · •· L • :. • , -· •• • ••• , . • · - .- • .i -1 _ • . . .,

11,.9. !J·~Qrtogonalnte sistemt v prostianstoţ Bandl,a• .DAN .SSSR~. 1945, voi. ·A7)_ p. ,0~ - ✓
. -120.' ·- · O~. o_qnp~ k~a~e Unei1;t11 pros(ranstv. ,DAN· S~SR, .1945t< vot 49t, p. 467. • _
/'
·
·1·21·.•. -. ,Q~moei~tl4f,s!3l~ţ~~ha,l(lte 8[:Jl~.-P.-,Pt/Jţîtr,an~tve Banach" •. pA~_ SSSR, 1~42, vol. 52.
,p.,387. , .. . . . ·
120. O teorii biortogonalnth sistem. _DAN SSSR, 1~47, vbl. 55, p, 291. . ·. _. .
i~s. Qperatortiti integral 11 .prostr(Ulstve Ban~ch. J),4N SSSR, 19,50, voi. 11,· P• ,5. : .. .
124. O predstqvlenU ·_prostranstva _(tpa_ B v vide prieţmoi ·s,upt"podprostraifsto•. DAN- SSSR,-
. · 1950,, vol. 70, p. 749. . . . '
I.
125. $pektralnaia funkJia 11 prostranstve Bana,.a_. DAN SSSR, 1950~ vol. 70, p! -94i.
· -126. G ro s b erg I. I., Pro liniini funk/lonali na prostorl funktu ob mi1enoi var.ia/ii. Kiev,
, ._ ·,:• U~on._ wp_. ped. in-ta, -1939, voi. 2, p. 17. : , . _. . .
127. H a,h n H., Vber.Folgen linearer Operationen. Monatsbefte_ Math., Phys.,; 1922, vot: 32.
·'' , I. 1,28. - V~er' 1/neai:e· GleJchungssystetpe }!1.-lir.rearen-lliiu~ţn. Joµrn • .f. ·Math.,.:1~27,. voJ. 151.,-
. , - p. 214. _1-- , ' •

129. H·a li 1.o v · z. I., Lineinte · singuJearnfe.--uravnenia v normirovan_om, kol/e_., DAN.- SSSR~.
. 1947; voţ.- 58,.p. 161;i. ._ , , - •
- 130. - Lineinfe -singulearnt~ uravneniq ·v normirovanom ·-kol/e. 17.vestia .Akad. Nauk. ss·sR;
Ser. Mat:,-1'949, vol. 13, p. 163. · : ·
131. Ha 1 m o s p; :R." An Brgodic Theore,µ. Proc. Nat.' Ac~ Scl.; 1946, vol. 32,, p. 156. · .
132. Ra,µ s.d q rff F., Zur ·-Theoriţ def linearen metri~chen 'Rilunte~ Journ. 'reine urid·angew •. -
- . -· . Math., 1932, vol. ·167, p .. 294. -. , • , . ·. . . · _ ..
138. H.e 11_ y E.t Ober lineare Fuhktio~aloperationen. Sitzungsber. Ak. Wiss. Wieit, Math.-nat,
Kl., 1912, Aht. II-a, nr.· 121, p. 265~ .
134. Hi g h b _erg I._ E., ·Poly11-omiab; în Abstract, Spaces. Cal. Inst. of 'ţecb., 'fheşi~, 11)36.
. 135. _ - A., N°i:·e· on 4;bstrqctrf.olynomi~.l§.•.i~ C_~'!}J1~~~ .$P,ţlfCŞ.- .Joµ1•p._/d. e· l\Jaţh., 1~37~.. ::ţr.ol•.l~ .(9)., ..
.l-/'• 307.- ·. . · . . · · - ' .- . .-
. ,
:1'36. Hi i.d,e b r a:1;1-~~t .•T~. ,;E;I.:.a. G·i· _ave s. L. M,, in;iplicil ~imctions ans th,:ir Di.flerentiali l
, in General :Analysis. Trans. Amer. Math. Soţ., 1927,vol. 29, ,p • .127~
.137.- - t)ber vollsletige.lineare Trarisformafi.Qnen. Acta··Math., 1928/vol. 51, p. şi;1. - . .
138. I o ne s cu Tu 1 ce a C. T. et M ar i n e s c u G., Sur certaines · chatnes ă· liaisons com--
. • .plMes. c. R •. Ac. Sci., 1948, voi. 227, p. 667. _ ... · ·- .· · -
139_•. _:, Theorie ergo·dique pour des classes d'operations. 11vn compfetement ~ontinues. AQnnls or
' ·· Math., 1950, voi. 52, p. 14.0. · ·. · . , · ' · -. · . ,.
-140. ·I ud i n- A.; RIJ§enie clvuh-problem .teorii poluuporiadocenth pr.ostranstv•. DAN .SSSR~ 19S9,
voi. '23, nr. 6; p. 418~ · . ..1 . · •
141. - . Nekotorte· gheometriceskie _voprosl teorii lineinth poluuporiadocenth prostrciJ,istv. {Jceon•.
zaplski· LGU, 1940, yol. 5, p. Q4. __ . ,
142. l'z u mi_ S ·hi n - ichi, Notes_ on Banach Spaces. P.r9c. Ac„ To)rj.o, 1943, voi~ 19, p. 99,. ··:
s
143. 'J a_m,e R •.' c., Orthogonality and 'Linear Functionals -in Nprmed ,Lin_ear '. Spaces. ·Ttans·~·, .
, ,Amer. Math. Soc., 1947, voi. 61; p. 265. - · ·'
144. Bases and. Reflexivity of_ Bariach Spaces. ~nals of Math., 1950, voi.· 52, p. 518. _
i4S-. K a.k u.ta n 1 s.; Weak Topology and ~egularity of Spaces. Proc~. lttţp. Ac. Tokio,. 193~,
voi. 16, p. ţ 69. . . · ·
146. - Weak Topology, J!icompact Set and the Principie of Duality. P1-oc. Jmp. Ac •. Tokio.,
·i 1940, .yol. 16,·, p. 63" . . . · .- · · : - ·
H7. K.a -n.t o r.9 :v J c-i · L. V,, 1.'he MeU,od of St;icces_sive,Aprox(n.tatio11s for Funr.tional Bqu~-
. · tions. Acta :\fath., 1939, voi. 71, p .. · 63. . _ • ,
 ' t:Jţ8~/, .K;a n ţ·ş. r o~ i·cţ -1=~· V.,, O ~loţ/e· N,eiqton(:': • <!,li(l, .funk/i~tialnth 11.ravlienii., ·.. -DA:N
1

· . ·. -__ ss.sa., 194:8,. voi. •59.• p. 1237·<

.· : · . · -: , . -.
, ,1}49. , • .F:~1îk/io1ţalnti analiz i·-Prilţ_lţ1.dnaia ·ma_leml!,ţ(ka. ,Uspe.hi ·i,rat._:Nauk1 194.8, voi•.3,' iit-." 6,
.• •, •< P• ;89~- - • . _· . . • -, J , _ .•• ': • •' • h • , , ., I

-i5(h. '-""'. ij'uhk/iona_lnfi :ancili~ i prikţ<idţtăţa• lllalem_alllfa·: Yesţillk Le1kun:.ţa, · 194s,, voi. 6, J>· 3.
·:ţ51. -. :{li:t11tiP majorftnH:m.eto{l Newtonq • .P'AN' SSSR, ,1951,. y~l- ;16, p. 1.'1, ·· .. ; . ·. ·.i
.- :ţ-52., '-:-' O poluupo'riadocertth lineinth fmMranstvaiJ ·i ·ih primeneniah :v •'teQrii lineinth opera/ii. : ·.
-_ ·.. · .· ··: · DAN SS.SR, 11)35, voll- 4,·p. 11 •. ·. · . . . - .- . ,, . · ,: . · -
·1ss. "Jţ;~ nt o;r o v,icl. ţ. v.,_.V utţ.h B.:~.. r Pl,-ns -~ ·e~ .~..G.,· Polµuporiadffţ:ente grupp_t ·,
· . . _ _ lineinîe. n.olt1ij]-µJriQţ/ot;ente prosf.ranştva. Uspehi Maţ. Na~t 1951, val,,. •6, 1>.~._1S1,;
•. ·.\r ·1541;. K'b:<M'n: ·s./Bdses· t,i rJJ.o.ilach.'Spaces_.: Du~e- Math. ,Jo~., W(S, vot.l5:o p.· 97.'tf~- '·'
.ţM: ·t{ â ţ.e :t O:'f· ·~., o normouapy.ch, Pl!k(oro.vu<;ru:,prost~reih: l\ozpravy ccskţ Akad. Tţ. :II,
; . · · - . :tMs, voL .53. p. 447~. .. .•· . . · - :· · · : . . .
.· 1'56~ . .:. ·_L4iţ4f ,Oper.~ol'#: .t O®pfs•,;M:aţ.,~Y!•:-.~ţ@Ji'~• vol! 75, P: f). :-,• .·:, -,_. : · · l •. · ' , .

·'· . · · 1.ij,7•. ,;J.ţ :e .r,n-'tt •r l!\l.~ :nie·DifJere~tlăle,ir,/iler ţmfrem~etl Ana.ţf!~i.~:·; Aîu)als -oii~faţh:~.19~) .:\!ol. -~4, ., . ··, :..' . : ,
· · · , p. 564.. · • . :' . · . -· . .. . .. , . •. ,
, :t~Ş~ · ..... G_eiuiihnlkhe- .Differe1~lialgleich1;mgen der alJgemeinen :Analgsis. ~race Mat.•}'iz:; .193~t · .

' f5~ •. Kl C o, 'v.

· · , _ ·~•·.- .ifol'l .40 .P, 47•.. , . . · · , · · , ! · · • . •: • · - .. . _ . . · · • •
:f.:, '·. Ţhe· -S~pp6tt '~1'.0~i'ţ1i!';o;1~:Cotni~,s?v.:~·a,,:ţ..~~prii;z~,s]ia~'e.{ riu~e ..·' :·.
·

, .·.· · · . ' · ._, · ~~tlţ.- Jpurn., i948, VQl. -ţ5, p •. 767.

•. i~o! J<:.olm--.og.o-ro:v,
. ,.
*~ ; . - ' _ • ·..· . · ,. , :
_N., _7!-i.ber:;die'. Ktompakthe(t der Funktion~nmepgen_ be(,der:-'Koiu,er-
, ·genz· in' J.l1iltel~ G6tt1ngeţ Na~Jţbten, -1931. P.· 60 •. · . ·. - . · · . . _·
; ·-

· · 1~1. :- L!' lra~for.n:,.ation; -d~ L,ap(eţ~e tf.qit'1 les ewâc~·1li,zlaires~ c. .iR~ Ac., Scl., ·1935,. vol.. .~00.,
. -,. ·, . . ·:: .P•J7j7. - .i . . .. , . . . -· .· '· i ' •• . .

.l ,:' ',1:ŞZ,~. ~.;o,z l ci v· ·v-'- l., Ob odnom obobgcen!i ·p(!rtitµia .baziJa. ·DAN SSSR, 1950~ vol. 78, p•. 643.
' "1'68~ · K r t 1 o y N- i B o goli u b o v. N.,... 'N<J!llidkf·dU · statislic'inoi, zminipatwne1riv .i1idnosno ·
. ţr{!odicinih vla~tivos~ei dinamicinth neko1t,eru,ati'!llth şis~ Zaplski.~~~ .~a,t:·
fiziki, 1937, vol. a, p. ,154. · . ·· . , . · . . , .
(·ţâ't. -. Rro ppvtorîuvani ·itera/ii zi ,-:n,zini~ti parainetrami. ·Zaplskl -l(afedr. •µiat •. ~iki; 1937..,
.· _ vot. 3, p. 191. .
1

. ,- '· . , . ' . • • • CI
· 165. -:• J'ro deibki problem,t ergodicinoi teorii ·stohdsticiilth sistem. Zapiski Kafedr. i:µaL fizlld,
·. ,_ . . _ . , 198~, yol. 4, p~ 243,. . : -. - . . . 1 .- . · .. . . . -
. ,,· ·~t:6f>,, K, 1: i! s n o. s e-.Lit k i ?a/ t·, Qb otlJ:,.Q.Îlf JJrint,ipe' n~podvlJnc/i tociki dlia _vpotl}.e ,.n~prerţritth
.-:_' , .. operatpv v: funkJ1011alnth_prostranstvah-. ,DAN S'SSR~ 195Q:, vol. 73, p.13. ·
lJ'li-; S~roţl,ţmostţ..;_.m_el<Ida Galerkina dlia- Tlelin_~inth l!,r~;iţnţ('. DAN ·SS.SR1 -1950, voi'.. ·73!
. p. lt:6L .. . . - ,, - .. . . . -.
. : 168~ - .d.-d]b ocţnom _lppologh_i~eskom metQde v ~adaţ:e o sobs(v.eh~ fu11kliongh nellrif!infh ţipercito._rou. :. i·
·.. :. . . DA'_N· SS'SRt 1950~ voi~ ,74; JK,5.,: · .: · . : · ',.' ... · :: , _ .
,r SpbsbJente flU)klii nelb;teinUt opeiialo_11,ov, ~im.ptb(icesk.,t bllzkih_ (inel~~- DAN SSS_R, _.
1~9._ -
_. , ,.. 1950, v,ot _74, .p. -177. · · · :· . . ·' . . ,· · ·
_119. - Oper~tort.s „17011,oto~.n~i wtnorqntarii.i•.DAN SSSR;\.1951~: :v~ţ. 'l6~ .P.t 48i.. . .. ,
_·1.7i. ~ · ~as'r:eple,iie" bJ1enalorpv:\([lisloui-uşcUz ,i:e-piiasjranst_r,a ,?~·I! ,pro~tţari8tv11 -BP•. DAN ss~, , ·, . ,
·' ţ952, vol~ •8~; p . .335., ' •. · · . · ·:' , · · · ·. . . : . . · · ;; . .-
J 72.,.-~ - Ob'._ o/enke kol~cestvµ' lcriticeskili tocek f'!nkfiimalo~~ Bsp~ ·Măt. Nauk, ~-952, .ţol~ ~;
- : · ·p 157 ·. · , ,_ .. ·' . · · ,, - - -
. ?t'ţ~. ~HJboddam obobşi:epii p~niatţia' b~isa. 'î~AN:. s:şSR,;·19ŞO,- V'ol..· 78t. 6113. _. ._ p:
· · ţ,74~. ·.._ ,Nţ/ţ(JlCJrte. zcula,ci' ~e,Une·inogo a~alizit.·Uspepl Mat. Nauk~ 1954. ţ.'9, ~r. 3~ ;p. 57:-114•. ,
-~11,5. ·~:i;:e~i n 1M. G., Propriel48 "fonăamentaleş ·d_es· ensembl~- ~on,iques normaut .dans tesp(lţe 1 1
. ,. .' ~e Banach~ PAN· SSSR, 1940, vol. 28, .P• 13. · .· . . - ·. · . : . · ·
1'76i ·- ,Sur• la dlcompţ,sitiptf.. miilimale _.d"une fonctionnelle. llneaţre. en· compf!scuite11 -p,~ltţves ... · •
·. . ·· __ .. D,;.,f\N '.ŞSSR, 1940, voi. -28,' p. 18. . ·· · ' ·, · ;:· -
i 77. ~- Pro po.~iliµni adilivn,i funk/ionali D linelnih ·no~mirovanih prostorah~- Sovbşci. -Harkovs~-. '
· - .· _ _ Mat. Obşcest •.~ 1937,. voi. 14,_p. 22·7~ _ _ . _ . _ . . . .
1/lŞ~ - ·o. lineill(h opera(orali~ o'stavleaiiuş,;ih invariantntm ~kotoroe koniceskoe mnojţstvo. DAN.' ' .
-· -:\ ;; . • .. · _ SŞSR, 193~, vol~ 28,
nr. s, .p. 749;.. . . · ·, , , · . '. ·. · ,. · . . )

·-,;7,ij'~ - Oş110v11te ,svolstva liornial~th kţ?nicet.kih inii,ojestv:.tr--pr.os(ranstve Banach<i.. DA_N SSSR,

·. _ . . .. · t9i9,. :voli.28, .nr: i,_ p. ·1a. ., · · · .. ' · .. : .·__ -.
180~ K..r,e:i,n M•. G. _et Kr el n s.- G., Sil.r l'esp,;ice des fonttiomi,:ocitinues defm,.ies'·su,; un bi- > :C:.
_'. . · - ·compact de Haus.dorfl ei scs s~us-espaqe.s semior~nnes. M~ţ._:·S~o~k, 194~; vol~ 13 ~ r.
;
I 4

(55),. p •. 1.. · · , · ·. · · . · · , ·:' · · ·

1:81.· - ()b odnoi v,:z.utrennei harakteristike <m:nofestv vseh nepre1·tvnth flUlklii, 'Opredeleonth,. na
:. • . ha~dorfovolJl. ~(l{pfflRakln()tn'mnojest,i,. DAN SS:~ 1940,:Vol. 27,- ilr;..-6;p. J~7.
ţsi .. K .r e.i.n .M. G. i: ·K.r as no se 1 _s ţi· M.. A .., ,Osnovnled'eor.emt·· o r.asprostrDJienli ermiţpii,ih
- ol!erâtorvu.•_ Uspehi .Mat.fi 194-7,, voi. 2,. nr. :3,·. p. 60. -· · · . 1 • 1;" · •.. ·: .,
1 .•

......
., .. 'I
I '

~ ... ' t I•, •

 ,,,

&
, :~mr,foaiwnE : " . -
& I • . ,• 1 •. .

·183.· K re i n M. ct-i
K r·a il o i s,e·i
s k i '·l\i. A., Uslo.îciao~tl indexa n_eojr,tµ'!:icenogo•~p~ratora. ' .
· . · . · Mat. Sbornik, •1952, :voi.· 30 (72). p. 219; , • · · . . . : ·•:-·.. · ,·
l&k ~re in·•M. G:~'~K ras li ·os ffs k-i M~ A. t· Milm a·il. .D. ~-J d~fekttiUltfsÎ<ili· lineinti1 q
.
operatorov· o_ brrnac!zo,r,om prostranstve i o nekol!JrtJ,. gheometricesliih J!O'pr~alu Sbornlk
· . . ' · trudo-V ~pst. Mat:, AN -USSR• 1948, p~ 97: .. . . . . . . , ; .
~~5. K re i n· ·_M. G. -i · :J:, i u s t.e r·n i .k L. -A~, Fiţi;zkJicirţCllritl :wzaJ~. M~t#n.iatlka v SS:Sl\ za
· · • ., . 30 Iet,- 1917.....,·1'947; .'Mpscova, · 19'18. ·· •· · : · ,-:- ·' ·· -- · · : ·: · : . (, . • · -· ·
186. K r ei-n M. a;, M il man D.~ On Eztrenie Po_int:rof .Rigutar. C~vett Sets.-:StudJ,a Miţ.Ut.,
. . ·;· · · . : , 1940; Vbk· 9, p. ·tSS. -·: __ ·· ·._ · · · . _. · . · · . · · ' ' · · .. ·:,
187. K r el n _~• G. ·i R '1 t in a n M: A.,. 1:.inemte ·operatort, ostcwJiaiuşcie: i~jlatianmtm konus ·
: ·'. • ·: t1 'piostrapsfve_ Bctna~g. Uspehl- Mat: N1mk, ~94'8, vot 3,· .nr; .1,- p •. · s•. ·.: · · _· · .· .
1-'i,.
· .
-a
188: K t-Y,t-o f„f: N~ et o· g,o 1 u:b o•f'f N., La .thiorie: genei:ale âe, ţa,mesiire dans so.n ;appJi- ,
• , cation, â filtzde-des syst~mes .. ~llP,Pliques,de 'la ·mectmiqqe~non tinea.i~e. Annats-·of .
- . , · : _Matbw 1936, voţ." 37 ~ · · . ! . · .1.; • · • --. • . · . •• ,

189~ · L e l.b;e h z o n. -·.z•. 'L.,. Ob otdelenJi ·liiperplskostiu. vtpuklth· .ittil.ojestv · ,v. lin.einth ropot~
. ghiceskih ·proslranstvcih. Uspebi -Mat~, 1952;vol~ 7, p •.-·165~ · · .. · · . ·,-. > ·
190'._ Le w i·t a· n. ·B.; Di~.Verallgem'einel-,mw. cţeţ.:Opercitiori. ti.er:vefschiebung_ i~ :$uilUl;tl1!-enhahg •· .';
., . . :mU fastperiqilischen Funktionen<-Mat •. Sbornlk, 1940; voi. 1 (44,)~ •P· · 44~k.
191. Lins terni k L., Osno'vnte- ponialia 1liiflfionalnogo :ân~iza. Uspehi· Mat. Nauk,'1.936,
· . voi. 1, p~ 77~. · · ·· , '. · , ·.. , • . • · .. • • · · · .
192. L o·r c,h ,•E.-a:.~.
The.'TheohJ 'of.AnalytifFii#ctionsr4t Norm~d Abel(cin Vector Rings. 1'raiis. f'.i-
' .·. _ . . Amer. Matb~ Soc., ~1943~ ·-.voi. 54, 1>~.- 41.4~,. .- :' · ·. . · :: . · · . · . · . _. · .
~:g$•. --:·• Ori a Ca1c,ulus _-0/ Operators ·m .Reflexive. Vector ;~pac~.Ttans~: ~er~ ~ath. Soc., 193~,
voi. 45,. p. 217. · . . . - , .~ · · · .
194. ·.;.... .. On Gettaih Implitatlons Whiclţ· Characlerize Hilber(--Space." Al'inais of .Math., 1948,·yol. ·49,

.
,,I,•.',.•,·;··,·, 'P~_:•523~ ._:; ·,•,~ ,:•.•••: .,·" ••,·•>,,:~·•·•', ._, ..... !_ ••• I · • ,··./.: . .

i95. '-:l ,6·'i ~ :•e:s C'u ~--,: S~r l'txtenkion' des .foftctionnellj; 1,_itfniaJ~~ Bun..'.Măţh. Soe." Roum.
. de& Sci.,.1Q45-t946, vot. 47~ p. 202. . . ;. _· · ··· . .
·i96. :_!_ ·~~ensţunea. ..f u.fiţJio'Iîalt;lor. bilfne~e. tn.- spatiile ..euclidiene·- gfiner,ale. But · ştjinţ•. A~d •
. ·· :·.~ . . -~•:P•:R•,. A. Ştil~ţ_e maţe.matice, :m1~e~. ~-, ţ...1,· iµ-_; .. 7, -Junie ~1949',_:.:-p.,.68,ţ!. _., :·
· 197.. · - · ~iplicaJiile fll!lclioitalelor bilirtia>-e: l(l pro·bletna ţnomef!telor! ~~ut ştilii:ţ.' Acad. R.P.R.,
· . . A. ŞtiinJe _matematţce, ·rtzJce~. ;, t. ,I., . nr. 9, o'cto'm.brie 19•~~ 'i>~ 8_28~. - . · .
.i98. -:- -Operatu. i:elc,rtio complet continue. Studii şi cer.cetări inatemiţti~e, t. II, iir.1..::.2,'ianuane-
. ' Iunie ,1951~ · p. 107~ · . , · . ; _· · • _, . '. . · ·: '·
i99.. Asupra'diferenfialei.şi.derivatei tn spa/iile.nhr1naie. Bui'. ş'tiinţ:'.Acad. R.P:R., ·se~ţiunen '-.
. de ·ştiinţe matematice şi fizic«,, ·t. VI, nr. 2, 1954, p._ 213·....:219. · .
200. · - Asupra Joi-mulei lui Lagtarig~ · tn ·spâ(iile '}Jan(lth. i=tev. ·Uni'!: C. · I.- Parhon ·şi a·Pollt •..
~ctţreşti,. n~. 4-:5,,-1954, P~~ 71.L72. · ,.,:. ~
1
t~. • • = ·~·.. . ·"- · _:__

20t. M ·a·z u r. S., Vber ·ko~vexe Mengen in .linţiaren ~ormîerten .Ra,,µnen. ·sţ-qgia ~uth.~ '1933,
·. yol: 4, p. 70. . ,
202; - Vber schwaclte Korwefgenz (n den. i,.aumen (LP). Studia Math.~· 193Ş•; 'VOI~ 4, ,p. ţ28.
·· 203. M a z u t S. a. Or.li' c z W., ·Grundlegende EiiJenscha/len der polgnomis'clten Opeiationen. •
·. · ..- S,tudia. l\fath.,. 1~:35, yol. 5, p. -50 şt· 179. ; :-',.. . . :.. . · ·
2()4. ~ c. s han o E. Y.,- Linear Ff!.nct(onals on Certain. Banacn~ Spacc •. Pi,:o~-: ·Amer. M:~ţl1,. .
· . . .. <-. . .
1
Soc., 1950, vol." t,·p. 402-408• . · . , . ·~ . , · ._ • • _ :,. :

·205. Mi c h a1 A. 'D. a.· C. I i f f o r d A. -H.,"_ Fonclion~. analytiques. iinpliciles d~ d_es espaces:.

. . , ·vectoriels abstralts. c. R. Ac. Sd., 1.953, vol. 197, p, 735. . · · •
. 206. Mi, ha 1 A. D. c a,.
'Mar Un R •. ·&.; Sollie Ezpans(ons i,j. Vector.Space_. Journ~
.· d~ Math., 1934, voi..13 .(9), p.. 69"-:-91. ·. ·.·. · , _' · . : ...· _ · · . ,· ' • :
· 207~ Moi-se· M. a. T r 1d1 s ri e · W., Functionais ofBazinded Frcchet, Variatic,n.•' Canad. Journ •.
. .. .. of Math., 1949, voJ. I, p. 153._ < . .. · ·., . , . .' . .- ·. ·, · .
208. - Function(!ls F Bilinear Over the P,:oduct A x B of two p:-Normed. :Vector Spaces. Annalş
1
.

. . . ·.·.of Maţh.,. 1949, vol. 50, ·p~ 777. · ... •, · . · · . .''.·.. , ,

. 209. M y e r s. S. B~f,Normed Linettr Spac~s _of Continuou!, ~~nţtîons~ Bu}l. Amer.· Math•. S~c.,,
. · 1950, voi. 56, :P• 233. . . · .'
210. - .)1anar;h Spaces o/ Continuous Fu~ctions. Anmils of Math.;, 19.48, :voi.· 49, p.. 1S2·. ··
211 •. ·N a ·c-h b l'n L., A:.~ Charticlefization·:of the :Norined. Vector, Oi:,dţrl?d,,Spţices of I Conţin,q.ous
· ·: .Flinclions ·over .a ·Compact.Sp.ac~. Amer. ·.Jon,rn. of ·M;tth., 1949, v:ol. 71, p. 701,
212. - A Theorem of the· !-lahn Baitach Type for· Linear Transformalions. Trans. Amer. Math •
.. · · Soc., 1950, vol.. 68, p. -28~ .. . :, . · . , .
.2t3. Na g unio M-., Eiriige· anaJy,lische~.unt~sachungen. i~. lineare1ţ _metrischen Rizyten. ·Jap.
_-: .. · • · JQµ'rn ... of Math:., 1:9=i6,1• voi. 13~ p •. 61. . · . ·· ·, ·
214. Ne m t'ţ·k i ·v;,_ ~tod•ri.epefiP.ifnth tocek.11:~nalizc. Uspehl--Mat. Nau~; 1936, '{Ol. 1t·P• 141.
-, i-

2\5. · - Ne m t ţ ţi V., Nekotorte voprost strukturt spektra_ nelineint~ ·vpolne n~prertvnth

. operalorov. DAN SSSR, 1951, vol. 80, p. 161.
- 216.' Ni k o 1 s k i s. M.,_ Lineinte uravnenia··v lineinth normirovanth prostranstvah. Izv~sti_~
Akad. Nauk, seria mat.,. 1943, vol. 7, nr. 3, p. 147. _ ·. ·
217_. O bre anu F., Teorema lui Zorn. Bui. ştiinţ. Acad: R.P.R":, A. Secţiune(de ~tiiuţemate:::
matice, fizice ... , t. I, nr. 7, 1949, p. 687. , - .- ..
218. Or 1lc·z -W;; --Ober eine gewisse Klasse von"Riiumen von. Tgpus B. Bun. intern. de l'Aca~.
Pol. Ser. A., Cracovia, 1932. · _ · _ . _
219". Pe t ti s B. J., 0n Integration in Vector Spaces~ Trans. Amer. Math. Soc., 1938, voi. 44,
. p. 277. -· _ · · .. · ·
220 •. - A Proof Thal Every Unformly •Convex Space is Refle:cive. Duk_e Math. Journ., 1939, -
_ voi. 5, p. 249. · . .· · .. _ · .
221. P:h i 1 ip s R, 0n Linear Transformatipns. Trans. Amer. Math. -Soc.; ţ940, vol. 48, p. 516! ·
· 222. P ţn s k e r A ... G., O normirovanth k-prostranstvah~ DAN SSSR, 1941, vol. 33, p. 12 •
.228. P o·s t E. L., Generalized Diflerentiation. Trans. ·Amer, Math. Soc., 1930; voi. 32, p. 723.
~24. R.f:e s z F.* Ober lineare Funktionalgleichll!lgen~ Acta Math!, 1918, vol. 41, p. 71.
225. - Sur Ies operations fonclionnelles lineaires. -c. R. Ac. Set., 1909, voJ. 149, p. 974; 1910,
~...., · · voi •. 15_0, p. 674. · · . . . .
_· 226. - Untersuchungen' 'il.ber ·Systeme integrierbaren Funldionen. Math. Annalen, 1910, voi. 69,
p. 449. . . . -
227. Sur la. decqmposition des operations fonctionnelles lineaires. Atti. Congr. Int. dei Mat .
.(Bologna) (VI), 1928, voi. 3, p-. 143. _
·228. La theorie generale des operations lineaires. Annals of Math., 1940, vol. 41, p. 174.
· 229. Sur I~ ensembles compacts des fonctions sommables. Acta Szeged, 1932-1934, vol. 6,
p. 130. , • .
230. - Sur les maxima des formes bilineaires el sur Ies foncticinnellcs lineaires. Acta Math.',
1927, voi. 49, p. 465. · .
· ~31. Rad o n J., Ober lineare Funktionaltransformationen und Funktionalgleichungen. Sitzungs-
. ._ ber. Akad. Wiss; Wien, math..:nat. Kl., 1919, voi. 128, Aht. II-a, p. 1083.
232. Rio s s.,- Note of Analytic 0perations in Banach Space. Jlev. Math. Hisp.-Anier., 1950,
_ , voi. 6 (4), p. 48. _ .
233, Ro t he E., 0n .non-Negative Functional Transformalions. Amer. Journ. of Math., 1944,
· voi. ·56. ·
234. - Completely ContinuolţS Scalars and Variational Methods. Annals of Matb., 1~48, vol. 49,
' . - p; 265. .
235. R u s ton A. F., A Short Proof of a Theorem on Reflexive. SP.aces. Proc. Cambr. Phllos.
. - Soc., 1949, vol. 45, p. 674. - : · . .
236. R u t m a n · M., 0b _odnom spţ/ialnom klase vpolne . neprertvµth operatorov. PAN SSSR,
1938, voi. 18, p. 625. . · _ ·
237. - Sur Ies operateurs totalement continus lineaires laissant invt;iriant ·un cerlain c~ne! Mat. -
_ Sb.Qrnik, 1950, voJ•. 8 (50), nr. 1, p. 77. ' .

238. S c ha ud~ r J., Ober lineare vollstetige Funktionaloperationen. Studia Math., 1930,
vol. 2, p. 183. .
_289. Ober die Umkehrung · linearer stetiger Funktionaloperationen. Studia Matb., 19~0,
voi. 2, p. 1. ·
240. - Der Fixpzmktsatz in Funktionalrâumen~ Studia Math., 1930, voi. 2, p. 171.
241. Sir vin t I. F., Vtpuklte mnojestva i lineinte funktionalt. r, abslraktnom proslranstve. ·
... _ . - Izvestia Akad. Nauk, seria mat., 1942, VQl. 6, p. 143, şi 189 .
. 242. S m u 11 an V., O rdzlicinth topologhiah v prostranstve Banaha. DAN SSSR; 1939, yol. ~3,
· nr. 6. ,
- 243. Ober lineare topologische Răume. Mat. Sbornlk; 1940, voi. 7, p. 425.
-·· 244. So b c z Y.~ . A., 0n the. Extension of Linear Trar,.sformations. Trans. Amer. Math. Soc.,
. 1944, voi. 55, p. 153. -
245. St e e n s. W. P., An lntroduction to the Theory Q/ Linear 0perators : (1) Real 0peralors.
-_ - · _ · . · Proc. Lond. Math., 1936, voi. 41, p~ 361°. . . • _

· 246. S ·u c ho m J i no v G. A., Analytische Funktionale. Bun. Univ. Moscou ser. Int. Sect. A,
1

1937, voi. I, fasc. 2. · . · .

· 247, So 1 eh o v G, S., Prilojenie metoda /epnth drobei k reşeniiu kvadratnooperatorth t funk/io-
.. · _ nalnth uravnenii, DAN SSSR, 1952, voi. 82, p. 201. · _ .-
24fl; T a y 1 o r A. ,E., Analytic Functions in General _Analysis. Ann. R. ,Scuola Norm. Sup. ·
Pisa, 1937, vol. 6 (2), p. 277.
-249. Additioris to the Theory of Polynoiriials in Normed. Linear ,Spaces. · Tohoku M~th. Journ.,
1938, voi. 44, p. 302. _
250. Biharmonic Funclions in Abstract Spaces. Amer. -Journ. ~ath., 1938, voi. 60, p. 416,

_19. Spaţll vectoriale normate

 .+_ -

200 BfflLIOGRAFIE

251. Ta y I o r A- E., Banach S,paces of Analytic Functions ln the Unit Circle. I. Studia Math.,
· 1950, voi. 11, p .. 145. .
252. Linear· Operations· Which ·nepend Analylically Upon a Parami!ter. Annals of Matll.;-
.1"938, voi. 89, p. 574.
253. On the Properties o/ Aitalgtic Functions in Abstract Spaces. Math. Annalen, 1938, vol.115, ·
p. 466.
254~ Analysis in Compl~x Banach Spaces. · Buţl. Amer•. Mat~. Soc., 1943, voi. 49, p. 652.
255. Ţ i t l a n a d z e E .. s., K varia/ionii teorii odnogo klasa nelineinth operatorov v prostranstve
LP (q > 1). DAN SSSR, 1950, voi. 71, p. 441. .
256. V ai n b erg ·M. M~, O neprertvnosti nekotorth operatorou spe/ialnogo vida. DAN SSSR,
1950, ·voi. 73, p~ 253. · .
257. - O sobstuenth elementah klasa nelineinth operatorou. DAN SSSR, 1950, voi. 75, p. 609. ·
258 • .:... O slaboi neprertr:nosti funkţionalo11 i ih gradientov. DAN SSSR, 1951, voi. 78, nr•. 5.
259. - O nepoduijnth napravleniah nekotorth vpolne neprertvnth operatorov. DAN SSSR,.1952,
voi. 83, nr. 6, p. 785.
260. ~ O·nekotorth uaria/ionfh prin/ipah v teorii operatorntlt uraunenii, Uspehi Mat~ Nauk, 1052,
vot. 7; nr. 2 (48), p; 197. · . · ·
261. Nekotorte 11oprost .diferentialnogo analiza v lineinth proslransluah. Uspehi · Mat.
Nauk, t.952, t. 7, nr. 4, p. 55-102. · · _
262, Vi ş nev s k i L. A., Ober Taylorische ·Enlwicklung und iiber relatives Extremum der
FU:nklionen unendlich uielen unabhlingigen Variablen. Simferopol, Zap. Mat. J{ab.
J<rtmsk. un-ta, 1921, voi. 3, p. 161_.
263. V i.1 li b B. z., O metrizafii" shodimoslei v lineinfh prostranstpah. DAN SSSR,. 1939, V'ol. 23,
. . p. 438. ._ ·
264. - ci lineinth prostranstuah s zadano.i shodimosliu Vei. zap. Len. in-ta, seria mat., 1941,
v~l. 12, p, 3-29. .
 -:--_ .- .

-_ .- ....

.,_ +; -

-~

t: TABLA DE MATERII

-,
Capf~I Jairoductlv
-1'

-§ 1. Noţiuni de teoria mulţimilor şi struct~llor 7

§ 2. Mulţimi ordonate. Teorema lui -Zorn 9
§ 3. Structuri algebrice şi topologice 9
Referinţe şi comentarii 10

._~- .Oapltolul I
_ Spajll vec~rlale normate §I spafll Banaeb

~ • .r.
f 1. Spaţii-vectoriale 12
§2. Spaţii vectoriale normate 16
'§3•. Spaţii Banach .• •·. 25
§4. Spaţii vecţoriale normate ordonate . 26
§5. Latfce vectoriale complete . ... 31
§ 6. Produs cartezian •Şi produs tcnsoria_l 33
\
Referinţe şl comentarll . ·, .. ...... .• 44

. Capitol.ul "II
OperafD Unllll'e şi maHIUDlare

•§- 1. Operaţii liniare . . . . . . . . . . .. . 45

§ 2. Inversiunea operaţlilor liniare . ·. . . . . · 55
§ 3. Criterii de izomorfism algeprlc şi topolpgiţ 56
§ 4. Şiruri de operaţii ·liniare . . . . -~- · . - ·• . : ·. · . · . 59
§ -5. Funcţionale· 11n1are. pozitive . . . . .. · . . . . . 63
§ 6~ · OperâţU Uiµare cu valori_1ntr-o I.atice vectorială 64 -
§ 7. Operaţilm'11tll1nlare continue· ,... 65
R~ferlnţe şi comentarii . . ... 69

0APltoh·l Dl
Prelangfrea operaffllor ·Jlnlare şi mulUUntare

§ 1.. Extensiune minimală . . . . . . .. . : . . . . . 70

-§ 2. Prelungirea: opera_iillor care au contradomeniile în spaţii cu pţopdetatea ln-
. ·. tersecţiel binare. . . . . -, . . , . ,. . . . . • . . . . , . ;. . , . 75
r
 292
Pasr. .
§ 3, Prelungirea operaţiilor liniare pozitive cu valori tntr-o latlce vectorială.,·
completă . . . . . . • . . . . . . . . 82
§ 4. Prelungirea funcţionalelor liniare· complexe 83
§ 5. Existenţa funcţionalelor liniare continue 85
§ 6. Prelungirea -funcţionalelor blllniare . 1
94
Referinţe şi comentarii . . . · . . . 97

Oaptt,olul IV
Spaţial cooJaga&
§ ·1. ,Spaţiile operaţiilor lini~e. Spaţiul conjugat . 98
§ 2:Produs scalar. Ortogonalitate •• · . . . . ·. 101
§ 8. Topologia slabă tn spaţiul conjugat. . . . . 103
§ 4. Topologia slabă tn ·spaţlile vectoriale norIJ1ate . 104
§ 5. Ordonarea spaţiulUi conjugat. '106
-Referinţe şi comentarii 109

Oa.pltolu.1 V
Operajla ad)ane&i
§ 1. Definiţia operaţiei adjuncte 110
§ 2. Ecuaţii normal rezolvabile _111
§ 3. Condiţii de izomorfism . . 115
§ 4. Operatorul conjqgat° unui -operator pozitiv 120
Referinţe şi comentarii . . . . . . • . . . 1~1
'
I OapftoluJ ·vi
(alculal dlierentlal şi Integral Io spapt Banacb
§ 1. Funcţii de variabilă real~ cu valori tntr-un spaţiu vectorial normat. · 122'.
§ 2. Integrala Riemann-Stieltjes. • . .. . . . . . . . . . . . . !- • • • 126
. § 8. · Funcţii de o variabilă -complexă cu valori tntr-:un spaţiu vectoriaţ no~mat ·
complex. • . • • • · . 185
§...4. Diferenţiala Gâteaux . . . . . . . ·. . . . . . . . . ~ . . . 140
§ 5. Diferenţiala Frechet . . . . . . . . · . . . . . . . . . · . . . . . · 148
§ 6~ Dlferenţlabilita,tea tn sp.aţille Banach complexe. Funcţii analitice 152
Referinţe şi comentarii . . . . . . . . . 158

O e. p l t o 1 u I VII
Algebre Bonach
. I
. § 1. AlgebJ'.e normate şi algebre Banach . . . . . . . . . . . . . 154
'§ 2. Ecuaţia rezolvantă • . · . . • . ; • . . . . . . . . . . . 158
§ 8. Algebra Banach a operatorilor definiţi pc un spaţiu. Banach . -166
Referinţe şi comentarJi . . . . . . . . . ,167 .

tl8oPl-tolul vm
Operatu complet continue gl retatlv comple& cootli1ue
§ 1. Operaţii complet ·continue . . . . . .' .· . • . . 168
§ 2. Operatori complet· continui . . . . . . . . . . 170
§ 8. Algebra Banach a operatorilor coiµplet continui .·.. 174-
§ 4. Operatori complet continUi pozitivi ·· . . . • ·. . _179:
§ 5. Operaţii relativ complet continue ·. . -. . .. . ... 184
§ 6. Clase speciale de operaţii relativ complet continue. 191
Referinţe şi comentarii . .. . . . . •- ,, .. ' . . ~ . 196
 '_,.,_ "-. ♦ I .-. - -- ....~ .,.--- ., I-.='
- '..._ r

. I 293

a.J)ltolul IX

, -·
Teoda ergodlcl ~
§ 1. ergodice tn medie
Teoreţne 197
§ 2. Teoreme de .descompun.ere erg~dică 203
§ 3. · Teorema ergodlcii :Uniformă 209
§ 4. Alte rezultate . . . .. 213
Referinţe şi comcutariţ . . 215

-, Oapltolul X
. ' - Meloda eenafWor ap'°plat„
·§ _1, Existenţa soluţiilor ap_ropiate . . . . . . .. 216
§ .2, Aproximarea soluţiei exacte . . . . . . . . 224
§ 3., Convergenţa soluţiilor apropiate către soluţia exactă . 228
l=teferiuţe şi comentarii . . . ', . . . . . . . . . . 229
·oapltolul XI
. SpatU vectoriale ,normate partlealare
§ 1, Spaţii de şiruri 230
§ 2. Spaţiul funcţiilor mărginite şt măsurabile . 236
§. 3~
Spaţiul funcţiilor continue · 239
§ 4. Spaţiile funcţiilor p-sumabile (p ~ 1) 243 '
§ 5. Exemplu· de spaţiu vectorial norm~t necoll!plet 248
·§: 6. Exemplu de spaţii Banach care nu satisfac_ condiţia / 249
§. 7. Ordonarea spaţlil~r particulare 249
,. 8. Spaţii Banach de distribuţii .. 250
Referinţe şi comentarii
-~
•-·. .. 252
Oapftolul ~II
Exemple do foucJlooale şi operatfl IIDlare în dlferite spaţii particulare
'§ · 1. Forma· fw1cţionalelor liniare mlrginite în spaţiul (c) . ; . . . 2~3
§ 2. Forma generală a funcţionalelor liniare mlrginite tn spaţiile (/?) (p -~ 1) 255
. § 3'. Fo~ma generală a funcţionalelor Iinlare- mlrginite în spaţiul (C) • . . • 257
§· 4. Forma generală a funcţionalelor ll11ţ_are şi mbginite în spaţiile (LP) (p ~ 1). ·260
§ 5. Operatori complet continui în spaţiul (C) . . . ; . . ·. 265
§ 6. Exemple de operaţii liniare relativ complet continue 267
R~ferinţe şi comentarii . . . . . . . . . . . . . 268
Oapitolul XIU
AplleaJU la teoda eeuajlţlor _Integrale
t.
§ 1. Ecuaţii de tip Fredholm . . . . . . . ; . . 270
§ 2. Ecuaţii apropiate . . . . . . . . · • . . . . . 272
§ S. Ecuaţii cu operatori complet continui pozitivi 275
Referinţe· şi comentarii . . . _. . . . . . 277
C, a p lt o I u l XTV
AplfeafU dlver~
§ 1. Problema momentelor ............... . 278
. § 2. Matrice şi sisteme de ecuaţii cu o infinitate de necunoscute 27-9
§ 3. Aplicaţii la mecanica aleatorie . . . . . . . . . . . , 281
Referinţ~ şi comentarii . . . . . • . . . . _ ·. 282
J Bibliografie 283
.t .

--

_\

T.· 1026
Dat la ·cules BO,O'l,1066, Bun do UJ)ar 1'1,06,1966, ~im! J6oo, HCrlld
aemiiielin4 66 o,m•. Fomiot 10/10 x 100, Co1' edUorial8 11~a. CoH _do J
ffs,ar 18,6, .A. 0J46.J. Indlcele de clarilkar11 »miru bfbHotecillJ mari
6111.9,f99. Indicele rJş clari/kartJ z,entru bibliolecil6 mfci ~ zu.

, l'Jl>arul executat la ·tntl'el>rlnderea Po}JgraffcA nr. ·s, sub com. nr. 112,
B,dul 6 Martie nr, 29 - Bucureşti R, P. R.