ţatea .esfo'., atenuată;< ~ce~tuâ. nd· exp~esir,· :·concertuţ ~~e:·•·îp.

sc~•ie :prhitr·e
~el~,,);g~(,~~ je~p~, _ţeal~~iir(:'. a~e~;cb~p~z.itBtl}l~j~·:··~·r:t.,:,:_1 ~,~1,t~ /:? i., .:~:;::''t'.
Pentru 1
vioară şi. orchestră , SainJ::.S~ ~ns ._ i:~::/ol!' l îi~t. _trei .'.conceite ,
detei•min at şi animat _de aceeaşi do1~inţă Uei•binte <lk 'i' î11z.~~tra. in11zica
. 0

franceză c·u lucrări naţion'ale ' în toăte genurile n\uzicale . ., > . ,'
' . ;, •:Cd.'.;,.. '. :,n;:,,,;·,,,:u •s ,:r·--.1.t: ;CJ:;, LHHJ;i:.,;,; :·:~
,,. ,:.,:,. L ;;;_··;.;,:,,.r,
r Oo1îoertu lnr: 1. opus 20 în la major: (1866), aparţine perioade i"de
afinuare compozit 01ului când faima satde pianist şi 6:rganist 's·~ :dtsp:1n-
a.
dea tot mai m.ult. Elaborar ea concertu lui,· punerea în partitură ma,i ales
a partidei \jorii au fost reali~ate cu sfa,ţul autori~at . al niareluţ v~olonist
Pablo Sasarate , căruia i-a·· dedicat lucrarea: Concertu l - în structur a sa
monopartită - este un veritabil poem pentru vioară, şi orcl1estră, din care
răzbate filonul melodic de mare expresiy itate, în ciuda unei clra.matnrgii t . u,., în sectiune a dezvoltării prin solicitare a constantă a instrn-
modeste. ce se con m a, în pasaje~ de virtuozit ate, angajate
• t
m
d · 1 Y liber cm
r- un ia. og ·
mentului solist
Superior primului din punct de Yedere al realiztu·i i arhitectu rale,
Concertul nr. 2 opus .58, în do major (1879), are o structură bipartită, orchestra . . . • rin melodis-
~ , ·
Partea a doua, Andant-in o, q1w-8'i allegretto, se 1:11pune P_
(Allegro ·moderato e ma.est 080, o complexă forn1ă, <le 8onată, ~i ~4 ncfo11te
mul său' cantabil în caracter de romanţă, într-o_ desfaşurare libera, follna
espressivo , cu o secţiune finală Allegro spliâza,,~~°- quasi Allegrett o) ~i se
de lied fiind cadrul unor continue transformări.
remarcă, prin măiestria scriiturii , pl'ecuiu· ·şr·priri expresiY itatea coHţinutu­
lni, fiind mult mai bine conturat din punct de Yedere al dramatur giei, a Finalul, Molto modera.to e nuiestoso, este cea mai realizat~ ~,u-te ~
pregnanţei temelor şi a prelucrării motivice , amplific ate cu ample p~~aj(} concertu lui. 1~.,orma de sonată egteclară cuto.at~ abundenţa de idei melo
-: c<l<• vjrtuo:dt itttw ,.·,,:·.'.';,.·,,·,::,,:;,···,,,·.. ,,·:}1<· , -''2>'
1 0 '··":•· 0 • · ••s, ...-
·••••• • • · · · ·•":.
mc~t•··uu&le' â.Nit'rtt·etti:•deoseMt>:<îe· 'Pteg·n~nh•,.· · •· ·· . · . ~

Cel mai cunoscut şi apreciat în r"îndul violoniştilor este îns:l Concer- ' Interesa nt este începutu l marcat de o melopee încredinţată solistu-
tul nr. 3, op. 61, în si minor (1880), <ledicat tot lui Pablo Sara.sa.te, în c·.are lui în stilul cadenţelor, o desfă.ţmrare liberă,
Saint-Sa ens abordează, tipul de concert romantic în ~trnctm a sa tripar-
tită: (Allegro non troppo, A n<lantfoo quasî'. Allegretto , .M olto ·moderato maes-
foso ). Ca şi în celelalte concerte ale sale (pentru pian şi pentru Yioa.r.1),
instrume ntul solist „intră în scent't'' încă de la începutu l expoziţ,iei formei
de sonată,, prezentâ nd tema intf1i într-o desf:1.~urare ritmată şi e:xpr(:'siy,\,
. --------
Allf. rion lropp o ·

în care compozi torul realizează o excelentă, culmi~aţi~ prin concentr area

pe verticală a mai multor idei melo~ice într-un _veritabil ~trett~: ;-
Şi cele două concerte 'pentr~ yiolonce l Şl orchestr a prezmt~t . une e
1
l)aI:ticularităţi distincte . . .

Conce1• lit„1 n1• • 1, op. 33 , în· la

minor (1872), apreciat. .., • sohd1-
pentru · 1·
tatea const ruct;iei . · a1•h·t se
w le , ,
1 e ctUI•(] înscrie
, printre prime 1e 1ucrar1 c1c 1ce
ale lui Saint-Sa ens. ., v

t•tv
Des1· monopar ,1 ,::t,, 1 "nti·- 0 <lesf-'isur
, , •, are poematic a, lucrarea este a 1ca-.
tuită, di~ trei blocuri distincte (A.llegro non troppo, .Allegretto con motto Rl

· 82 83