~; do,ŢI,3;,ÎJ;l 0.~alitatej11a.

joră ·: ~:nsam'ţ>lu_o1;chestral, i>e_,ba~a:un~i teme pregnante;· de larg suflu melodic,

expusă mai înţâi de· corni sub forma unor' semnale, -
Andanle

t
apoi de. viori şi violoncele, marcate de, AC()~'~urile placa te . ale pfanului_J
pe baza lor realiz:1,ndu-se o formă de Ued tripartit cu epilog, în care încor-
darea cre~te lJrogresiv până la coralul trombonilor, a căror sonoritate r--e
stinge treptat de la p la pp, ppp, pppp şi ppppp, ! după ea~·e, epnogul ...
construit pe melodia secţiunii mediane, cu tendinţa de stingere şi rarefiere
a sonorităţilor, într-o descreştere treptată până la pppp ; a1Joi se af;terne
lini~tea marcată în partitură printr-o pauză cu coroană.
8irnfonia., de o formidabHă forţă de expresie, novatoare în v1anul
arhitectural, privită prin prisma devenh·H istorice, se înscrie drept una
dintre marile capodopere ale genului, ale romantismu lui ele la sfârşitul
secolului al :S:IX-lea.
*
:. ;·: ,:: ·,,,;'ÎJ}, ~ ,atJ!lS~lJ{?l.:t.tt, ,.ţ,1:e:0rţt~ţ\,·Jt1i\&~.::,:e.ili,;~"Cea}){o~~s~if1illl§il:}ij~~ijw: non~e,,:hi,11t,et,;•• .
ocupă un loc important. Trei instrumente : p i a n ~ _ o n c e l u l
l-au atras în inod deosebit, consacrându -le de=al.ungul vieţ,ii s ~ . ~
toare pagini muzicale nemuritoare . Tt,ei....con12erte: lfr. 1, op. 23 (1S7 5) 1
Nr. 2, op. 44 (1880), Nr. 3, op. 75 (1893), Fm]}eda de.concert op. 56 (1884)
şi Anclante şi jj11i1,.le op. 79 (1893), pentru pfan·. ~rofchestr:7't; Serenada me-
lancoUeă,--rip. 26 (1875), Vals-sc_~erzo, op. 34 (1877) şi Concert'U1, op. 3,5
(1878) pentru vioară şi orchestră; Variaţiurii pe o temă Rococo op. 33
(1876) şi Pezzo capriccioso op. 62 (1887) pentru violoncel şi orchestTă•, iată şi în cele din urmă de pianul 6olist, într-o măiestrită alternanţă şi înveş­
zestrea concertistică a lui Ceaikovski, concretizată într-o mare ,arietate mântare orchestrală.
de forme şi modalităţi de realizare muzicală. Partea întâi propriu-zisă, Allegro con spirito, în formă de sonată, se
· Dintre lucrăriJe consacrate pianului, Concert,ul pentru pfon şi orchestrei impune prin pregnanţa celor două teme diferite ca factură: prima dedusă
nr. 1, în si bemol 1ninor, op. 23 (1875) a cunoscut cea mai mare populari- dintr-o melodie populară ucrainiană, în alcătuirea ei pasională şi patetică,,
tate, datorită calităţilor sale remarcabile, sesizabile în !Jlanul el..1 ffesiei,
al adâncirii conţinutului emoţional, al virtuozităţii, al frumuseţii melodice Ali! con sp;rito
şi al diversită,ţii mijloacelor de expresie, atrăgând atenţ,ia marilor IJianişti ,--3---. ......3 _ , ....-3--, ,--2 - ,
ai vremii - ca Â. Rubinstein, Taneev - şi mai ales a lui Hans von Bi-Uow
(căruia îi este dedicat), aceştia, prin interpretările lor admirabile, l-au im-
pus atenţiei lumii muzicale unive1 sale. ·
Concertul, cu toate că păstrează structura tradiţională tripartită
( Allegro non troppo e mol to maestoso, Andantino semplice, Allegro con f uoco),
se distinge prin prospeţime şi originalitate , prin expresia sa pronunţat
romantică, fiind foarte apropiat ca factură şi amploare orchestrală ele sim-
foniile lui Ceaikovski.
·Dela început, lucrarea se impune prfo caraderul solemn şi maest,os
al introducerii, .Andante non troppo e molto ma.estoso, realizată de întregul

258 259