.Alăturiele melodii, Cn. Gounod a creat şi o serie de ni1niatmi ]_)entrru
_ importante contribuţii la dezvoltarea muzicii de cameră şi vocal-
pian, dintre care se remarcă: Le Bal cl'en.fants (Balul copiilor, 1864), vals.
})entru pian, Lei Chanson du Printemps (C~\ntecul primăverH, 1866), Cinci
romanţe fără ou·vinte şi altele.
*
C.:1i şi Gounod, Georges BIZET debutează în compoziţie printr-o,
serie de piese pentru pian, de mici dimensiuni, în care stilul pianistic al
lui Liszt este uşor de sesizat - ca de pildă în Chasse fantast-iq-u.e (Vână-
toarea fantastică, 1865}. Suita pentru pian Chants dn Rhin (Cântecele-
Rinului, 1865) - alcătuită din şase miniaturi L'Aitrore (Zorile), Le Dep(trt
(Plecarea), Les Reves (Visele), La Bohemienne (Ţiganca), Les Conficfonces-
(Destăinuirile) şi Le Reto'llr (Întoarcerea ) - un fel de Lieder ohne Worter
dar fără a atinge nivelul lui Mendelssolm -Bartholdy, alătmi de alte piese
create între 1866-1868, pregăteşte de fapt cea mai de seamă şi ultima.
lucrare a sa dedicată pianului, suita ,Je-u.x d'enfcmts (Jocuri de copii, 1871),.
o adevărată capodoperă a literaturii pianistice. Cele douăsprezece piese-
- L'Escarpolet te (Reverie), La :L1oupic (Impromptu ), La Poitpee (Berceuse),.
Les Che'va·ux de bois (Scherzo ), Le l' olant (Fantezie), Trompette et ta·mbom·
(:Marc.he), Les Balles de saron (Rondino), Les Qitatre Coins (Esquisse),.
Colin-Mciillarcl (Nocturne), Sante-111o-itton (Cd.price), Petit mari, petit
femme (Duo), Le Ba.l ( Galop))-, inspirate din viaţa şi universul celor mici„
evidenţiază maturitatea artistică la care se situa com1)ozitorul în anul
creăl'ii lor, un stil personal, individualiz at, prospeţime, fineţe şi un talent
deosebit în trJinspunere a nuanţată a imaginilor în planul melodic, annonic,
ritmic şi timbral Hi.
l)e versuri de Victor Hugo, Lamartine, Alfred de Musset, Tiieophile Gau-
tier, Jules Barbier, Cd.itulle :Mendes, Philippe Gillc ş.a. se disting prin
melodismul lor expresiv, prin îndrăzneala armonkă şi acompaniam entul
142
l)ianistic deosebit de ins1Jirate •
Din creaţfa vocală a lui Bizet fac parte şi cele şase melodii populare
grupate în ciclul Chants des Pyrenees (Cântece din Pirinei, 1867), vădind
atracţia compozitoru lui pentru cântecul popular şi dorinţa lui de valori-
ficare a melosului naţional francez. La aceasta se adaugă corurile create-
de ]1izet şi luc1·ările vocal-simfo1iice, creaţii măiestrite realizate în manie-
l'a-i caracteristict i,.
· 14 1Pentru concertul .inaugural al Societăţii „Colonne''. din· anul 1873, Bizct ·a ·a1cătui t
o variantă orchcstral:1 a suitci;cuprinzănd ln ea următoarele cinci piese: 1. ,Warche (Trompette·
ct tambour), 2. Berceuse (La Poupec), 3. Impromplu (La Toupie), 4. Duo (Petit mari, petite,.
·
kmmc), 5. Galop (Le Bal).
142 A„dieux de l'holesse arabe (Hămas bun gazdă arabă) şi Apres l'hiver (După iarnă) de:
Victor Hugo, Chanl cl'amour (Cântec de dragoste)· de,'Lamârtinc ş.a; ', :·
1 1
·.
simfonice frainceze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea aduce şi
Jules M.ASSENET care, alătmi de operele sale, a creat melodii pentru
voce şi pian, piese pentru pian, un cvartet de coarde, cantate, oratorii şi
un recviem, lucrări ce s-au bucurat de mare popularitate în timpul vieţii
compozitoru lui, unele din ele parcurgând şi învolburatel e decenii ale seco-
lului al XX-lea, ajungând p{mă în zilele noastre.
*
Mult mai substanţială şi în domeniul muzicii de cameră este con-
tribuţia lui C,1mille SAINT-SAE NS, care - în calitatea sa de preşedinte
al Societăţii Naţionale de muzică şi muzician complet de mare rafina-
ment, sensibilitate şi cultură, atras de muzica instrumentală -:-- a desfă-
şurat o bogată activitate de sprijinire şi încurajare a muzicii simfonice şi de
cameră. De altfel, vasta sa creaţie (peste 170 de lucrări numerotate, la.
care se adaugă alte compoziţii fără număr de opus) este alcătuită înmajo-
ritatea lor din miniaturi instrumenta le, vocal-instru mentale şi lucrări ca-
mer~le, realizate de la debutul naiv al „copilului minune" până la elabo-
rările severe şi minuţioase ale ultimilor ani.
Neomogenă din punct de vedere stilistic, într-o mare varietate de
forme şi genuri, cu permanente oscilări manieristice , dar într-o continuă.
căutare, creaţia lui Saint-Saens se distinge prin melodismul său expresiv,
prin tenta naţională pe care caută să i-o confere, alături de un înalt profe-
sionalism demonstrat în cele mai variate forme şi genuri. 1n felul acesta,
creaţia sa, deşi nu s-a impus în totalitate, a avut meritul de a fi fost un
stimuleµt tonic şi un îndreptar valoros pentru muzicienii francezi din
stăpâ,nea la perfecţie, ci şi altor instrumente (vioara, oboiul, fagotul, clari-
netul ş.a.), fie solo sau în formaţii de două şi chiar mai multe instrumente ,
acompaniate de pian sau orchestră, Saint-Saens le-a încredinţat pagini
de o valoare incontestabilă.
. :Mai mult decât alţii, Saint-Saens a avut şansa de a se afirma tim-
pmiu nu numai ca interpret celebru, dar şi în calitate de compozito~·- Să
ne gâ,ndim numai la faptul că în 1852 (avea şaptesprezece ani) publica o
suită de JJiese pentru armoniu, continuând să profite în anii mmători de
toate ocaziile ce i se ofereau pentru a se manifesta mai ales în domeniul
creaţiei, astfel c{t, în 1871, era cleja autorul unui mare număr de lucrări,
ajungând la opus 29 (Concert·ul Nr. 3 pe·ntrn pian şi orchestră înmi bemol )1 •
43
Pentru pian Saint-Saem~ a compus ele-a lungul întregii sale vieţi,
apropiindu-E e mai ales de formele miniaturale de factur~ romantică, cărora
le conferă noi valenţe expresive. Claritatea formei este relevată. încă de
la primele lucrări publicate: Six Bagatelles op. 3 (Şase bagatele, 1856),
143 Patru simfonii, trei co~certe pentru pian, două pentru vioară, uverturi şi alte lucrări
orchestrale, un cvintet, un trio, rapsodii pentru orgă, numeroase piese pentru pian, pentru flaut„
clarinet, violoncel, vioară, Jnclodii_ pentru, voce şi pian, .coruri religioase, şi profa,ne, o rncssă„
o cantată etc. ·· · ,,, •, · ,, ·. · ·· ·
îos