Muzica norvegiană și

spaniolă în a doua jumătate

a sec. 19
 Edvard Grieg (1843-1907)
• -compozitor și pianist norvegian;
• -considerat deopotrivă compozitor național (prin
apropierea de folclorul norvegian) și cosmopolit;
• -n. la Bergen, Norvegia;
• -a studiat la Conservatorul din Leipzig cu I. Moscheles, E. F.
Richter și C. Reinecke;
• - la Oslo s-a ocupat de animarea vieții muzicale din
Capitală, printre altele înființând Societatea Muzicală;
• -s-a putut consacra exclusiv creației după ce parlamentul
norvegian i-a asigurat o sumă de bani anuală;
• - s-a stabilit la Bergen, de unde a întreprins numeroase
călătorii de concerte: Leipzig, Copenhaga, Londra, Paris,
Viena, Budapesta, Amsterdam, Varșovia;
• -i-a cunoscut pe Liszt, Ceaikovski, care și-au exprimat
entuziasmul față de creația sa.
Stil componistic
-manifestă predilecție pentru exprimarea lapidară, aforistică;
-cultivă în special miniatura vocală și instrumentală;
-își exprimă constant interesul pentru melosul popular, pentru caracteristici ritmice ale
unor dansuri norvegiene de tipul Halling, Springar, Gangar;
-adoptă structuri melodice pentatonice, modale sau tonale; mizează frecvent pe oscilații
între major și minor;
-creează armonii de certă originalitate, cu caracter tono-modal, ce prefigurează armoniile
impresioniste ale lui Debussy, Ravel:
paralelisme de cvinte în acompaniament;
rezolvări figurate ale sensibilei;
succesiuni de septime și none;
utilizare non-ierarhică a relațiilor plagale și autentice;
utilizarea eterofoniei, a pedalelor (frecvent pe intervalul de cvintă), a ostinato-ului
armonic.
 Creația

• Melodii pentru voce și pian

-cca. 130 de lieduri, compuse în mare parte pentru Nina Grieg, soția sa;
-alege inițial versuri de poeți germani (A. von Chamisso, H. Heine), apropiindu-se
treptat de lirica norvegiană sau daneză (Hans Christian Andersen, Bjørnstjerne
Martiniu Björnson, Henrik Ibsen, John Olaf Paulsen, Aasmund O. Vinje, Holger
Drachmann ș.a.)
-de la influențe ale lui Schubert și Schumann ajunge la exprimări originale;
-câteva cicluri de lieduri: Din munți și din fiorduri (1886); Poezii elegiace (1894);
Șapte cântece pentru copii (1895)

• Pentru pian, diverse miniaturi: Humorești; Piese lirice – zece caiete însumând 66
de miniaturi; Melodii populare norvegiene; Dansuri țărănești norvegiene; Impresii
• Alte lucrări camerale:
-o sonată pentru pian
-3 sonate pentru vioară și pian
-o sonată pentru violoncel și pian
-2 cvartete de coarde
 
• Creația simfonică și concertantă
Uvertura Toamna (1865)
-dedicată lui Niels Gade;
-lucrare cu caracter descriptiv, în care apar elemente intonaționale și ritmice
populare;
• Concertul pentru pian și orchestră în la minor (1868)
-compus la 25 de ani;
-o interesantă sinteză între amprenta romantică a lui Schumann sau Chopin
și intonații melodice, structuri ritmice și combinații timbrale legate de
muzica norvegiană;
p. I: Allegro molto moderato – în formă de sonată; cu o amplă cadență a
pianului

Tema principală a Allegro-ului:

p.II: Adagio – liric, în formă de lied ABA; expresia unei balade nordice;
p. III: Allegro moderato molto e marcato – Quasi presto – Andante maestoso –
formă liberă de rondo-sonată; melodică și ritmică a dansurilor populare (halling):
• Muzica de scenă
-au existat mai multe tentative de a crea o operă norvegiană, dar nu a fost mulțumit de nici unul dintre
libretele primite;
-la solicitarea lui Henrik Ibsen a compus o muzică de scenă la drama Peer Gynt a acestuia;
-în 23 de scene muzicale a pus accentul pe reliefarea trăsăturilor personajelor, pe descrieri din natură și din
viața cotidiană, pe elemente de basm și fantastice;
-ulterior a extras din Peer Gynt două suite simfonice a câte patru piese, considerate cele mai importante
lucrări simfonice ale lui Grieg:
Suita nr. 1 (1888)
Dimineața 
Moartea lui Åse 
Dansul Anitrei 
În palatul regelui munților
Suita nr. 2 (1891)
Răpirea miresei. Plânsul lui Ingrid 
Dansul arab 
Peer Gynt se întoarce acasă (noaptea furtunoasă pe mare) 
Cântecul lui Solveig 
 Muzica spaniolă în a doua jumătate a sec. 19

• Din Renaștere până la sfârșitul sec. 19, muzica spaniolă a intrat într-un con
de umbră;
• Reafirmarea muzicii spaniole s-a datorat unor compozitori precum:

• Felipe Pedrell (1841-1922)

• Isaac Albeniz (1860-1809)
• Enrique Granados (1867-1916)
 Felipe Pedrell (1841-1922)
• -compozitor, folclorist, muzicolog spaniol;
• -cursuri de istorie și estetică muzicală la
Conservatorul din Madrid;
• -eseul său Pentru muzica noastră (1891) a atras
atenția asupra remarcabilei tradiții polifonice
spaniole și asupra bogăției cântecelor populare
spaniole;
• -profesor de estetică muzicală la Conservatorul din
Madrid, a predat de asemenea armonia și
compoziția lui Albeniz, Granados, Manuel de Falla;
• -creația muzicală:
zarzuele (comedii muzicale spaniole); opere:
Pirineii; Celestina; Contele Arnau;
muzică simfonică (poemul Sărbătoare);
muzică corală (Stabat Mater)
 Isaac Albeniz (1860-1909)
• -pianist, compozitor spaniol;
• -de o precocitate deosebită, susține la vârsta
de 4 ani primul concert public;
• -în cursul mai multor turnee în Spania se
impune ca virtuoz, dar și ca un mare
improvizator;
• -în 1880 îl cunoaște pe Liszt;
• -susține concerte în America de Sud, Cuba și
Spania, unde scrie o serie de zarzuela (1882);
• -se stabilește la Barcelona, apoi la Madrid
(1885);
• -neînțeles în Spania, se stabilește la Paris
(1894), unde face cunoștință cu discipolii lui
C. Franck, de asemenea cu Dukas, Debussy,
Fauré;
• -devine profesor de pian la Schola cantorum.
 Creația:
• 232 opusuri: muzică pentru pian, opere, melodii pentru voce și pian:

• Pentru pian:
-cele mai multe lucrări ale sale;
• Suita spaniolă (1886-1897)
-alcătuită din 8 piese inspirate din peisajul și din natura unor provincii, orașe
spaniole; 8 tablouri sonore inspirate de cântece andaluze: Granada - Serenada,
Cataluna-Corranda, Sevilla-Sevillana, Cadiz-Saeta, Asturias-Legenda, Aragon-
Fantasia, Castilla-Seguidilla, Cuba-Capricha.

• Amintiri din călătorii (1887)

-7 piese în spiritul Anilor de pelerinaj de Liszt
• Suita España (1890): Preludiu, Tango, Malagueña, Serenata, Capricho catalan,
Zortzico
• Iberia (1905-1909)
-cea mai importantă creație a lui Albeniz;
-4 caiete a câte 3 piese:
I: Evocación , El puerto, Fête-dieu à Seville;
II: Rondeña, Almería, Triana
III: El Albaicín, El Polo, Lavapiés
IV: Málaga, Jerez, Eritaña 
• Albeniz atinge un grad remarcabil de măiestrie a scriiturii pianistice;
• Într-o muzică în spirit rapsodic, mizează pe linii melodice în general simple, cărora le opune o armonie
amplă și complexă, deseori modală, îmbinată cu elemente de flamenco, pigmentată cu ornamente
specifice (acciaccaturas);
• Preocuparea pentru sonorități îl conduce la inovații în tehnica pianistică: digitații neobișnuite, poziții
ale mâinilor, atacuri ale claviaturii, care vor fi preluate de compozitorii sec. 20 (de la Messiaen la
Stockhausen);
• Opere
-mai puțin importante decât creația sa pianistică:
• La Londra: Verigheta magică – operă comică de tipul „grand”; Henry Clifford – opera de tipul „grand”;
• La Paris: San Antonio de la Florida; Pepita Jimenez; Merlin
 Enrique Granados (1867-1916)
• -studii la Barcelona cu Juan Bautista Pujol
(pian) și F. Pedrell (compoziție);
• -a avut o strălucită carieră de pianist;
• -a fondat Conservatorul din Barcelona,
unde a și predat;
• -la întoarcere dintr-o călătorie în Statele
Unite, a pierit împreună cu soția sa pe
vaporul torpilat de un submarin german;
• -creația sa reflectă un profund atașament
față de cultura romantică, în special față
de muzica lui Schumann, Chopin, Grieg;
• -fără să urmărească reconstituiri folclorice,
Granados a mizat pe rafinament poetic, pe
o expresie lirică; Pablo Casals îl vedea
drept „un Schubert al nostru”.
 Creația
• Pentru pian:
Dansuri spaniole
Goyescas:
-capodopera sa: 6 tablouri muzicale grupate în două părți (1909; 1910), inspirate de atmosfera
tablourilor lui Francisco de Goya (și nu concret de anumite picturi ale acestuia);
I: 1. Galanterii; 2. Conversație la fereastră; 3. Fandango-ul candelei; 4. Regrete sau Fata și
privighetoarea;
II: 1. Dragostea și moartea; 2. Epilog

• În 1915, a compus și o operă într-un act cu titlul Goyescas, în care a folosit melodii din suita
pentru pian. Premiera a avut loc la Metropolitan Opera din New York, în 1916.
 
• Miniaturi vocale: Tonadillas-uri
-un fel de lieduri hispanice;
-acompaniamentul de pian imită maniera cântului la chitară.