1

IMPRESIONISMUL IN
MUZICA CLASICA
ELEV RADULESCU MIHAI, CLASA A X-A C
PROF. BADAU MAGDA NICOLETA
2 ORIGINI

• Originar Franței ultimelor decenii ale secolului al XIX, va influența decisiv curentele muzicale ale secolului
XX. Apărut inițial în pictură, termenul este utilizat în anul 1874 de către pictorul Claude Monet (1840-1926) în
denumirea tabloului său Impression au soleil levant. Alături de Manet, pictori precum Édouard Manet, Edgar Degas,
Pierre-Auguste Renoir, Alfred Sisley, Camille Pissarro (și alții), devin maeștrii ai culorilor solare, ai pastelurilor și ai
luminii reflectate în diferite momente ale zilei, păstrând sugestia ca principal mijloc al expresiei artistice.  
• În creația muzicală, compozitorii doresc eliberarea de normele care dominau muzica încă din perioada
renascentistă, propunând un discurs muzical a cărei fluiditate se apropie de tehnica de lucru a pictorilor
impresioniști. Apa devine un icon al creației prin asocierea sa cu temporalitatea, motivele sonore abundă în culori și
timbralități instrumentale, structurile muzicale construite repetitiv și armonia cromatică din creația lui Claude
Debussy, toate conduc către conturarea unui stil modern, considerat la începutul secolului XX drept muzica
viitorului.
3 REPREZENTANTI DE SEAMA

• CLAUDE DEBUSSY
• Prin muzica sa subtilă Claude Achille Debussy(1862 - 1918) explorează relația misterioasă dintre Natură și Imaginație,
revitalizând muzica franceză și devenind  astfel cel mai reprezentativ compozitor al Impresionismului muzical. Preocupat de
conturarea unui limbaj muzical  propriu, și cu intenția de a reda muzical specificul impresionismului din pictură, își construiește o
scară hexatonală (constituită din șase tonuri egale) care îi va deveni semnătură sonoră, alături de sintagma musicien français care îi
va deveni parte din semnătură.
•Inspirată de muzica orientală, muzica franceză veche, de moștenirea wagneriană și a muzicii ruse în egală măsură, lumea
sonoră a lui Debussy se identifică prin visare, nostalgie, lipsa unor contururi ferme, adăugând adesea titluri lucrărilor sale din zona
vizuală, evocând culori și senzații pentru a întregi tabloul sonor.
•Motivele muzicale rafinate, sonoritățile solare ale instrumentelor de suflat din lemn, ale instrumentelor cu coarde și arcuș și
ale harpei, impun elementul de sugestie prin intensități sonore care gravitează între piano, pianissimo, mezzo piano și mezzo forte.
4 CLAUDE DEBUSSY - CREATII MUZICALE

• Suite bergamasque (1890) - Suită pentru pian în patru părți

• Prélude à l'après-midi d'un faune (1892-1894) - Poem simfonic pentru orchestră (cu introducerea solistică a flautului)
• Pelléas et Mélisande (1893 -1902) - operă poem în 5 acte și 19 tablouri, după un libret de Maurice Maeterlinck
• Nocturnes (1899) - Trei lucrări pentru orchestră simofnică: Nuages, Fêtes, Sirènes.
• Estampes (1903) - ciclu de trei lucrări pentru pian: Pagodes, La soirée dans Grenade, Jardins sous la pluie
• La mer, trois esquisses symphoniques pour orchester (1903 - 1905) - schiță simfonică (pentru orchestră), inspirată de lucrarea de tip print The Great Wave of Kanagawa
a artistului japonez Katsushika Hokusai
• I: De l'aube à midi sur la mer – très lent – animez peu à peu (si mineur)
• II: Jeux de vagues – allegro (dans un rythme très souple) – animé (do dièse mineur)
• III: Dialogue du vent et de la mer – animé et tumultueux – cédez très légèrement (do dièse mineur)
• Images (1905 - 1907)  - Două culegeri a cîte trei lucări pentru pian: 
• I: Reflets dans l'eau, Hommage à Rameau, Mouvement. 
• II: Cloches à travers les feuilles (mélancolie diffuse), Et la lune descend   sur le temple qui fut, Poissons d'or.
• Children̕ s Corner (1906 - 1908) - Suită în șase mișcări pentru pian
• Preludes pour le piano (1910, 1913), 24 de preludii pentru pian solo, constituite în două volume.
• Jeux (1913) - compusă pentru Compania de balet rus a lui Sergey Diaghilev și coregrafului Vaslav Nijinsky cu care colaborase pentru Prélude à l'après-midi d'un faune
 MAURICE RAVEL
5

• Compozitor franco-spaniol (1875 - 1937) compune Pavane pour une infante défunte(1899 ), dedicând-o prințesei de
Polignac (Winnaretta Singer, Princesse Edmond de Polignac) a cărei reședință găzduită încă din 1894 un salon muzical în
care compozitori precum Alexis-Emmanuel Chabrier, Vincent d ̓Indy, Gabriel Fauré și Claude Debussy, erau invitați să-și
prezinte lucrările considerate de avant-garde.
• Atras ca și Debussy de sonoritățile muzicii extraeuropene, muzica rusească și opera de tip wagnerian, pianist și
orchestrator desăvârșit, Ravel va duce o viață extrem de discretă (spre deosebire de exuberantul său prieten Claude
Debussy), unica sa mare iubire fiind muzica.
• Începând cu 1900 Ravel va cocheta cu grupul Les Apaches la care aderă majoritatea artiștilor contemporani lui.
Ultimii ani de viață îl surprind șofer- voluntar de ambulanță pe frontul de Vest al Primului Război Mondial și lasă eternității
creații precum Boléro, Concertul pentru pian și orchestră (pentru mâna stângă).
6 MAURICE RAVEL CREAȚIE  - SELECȚIUNI

• Pavane pour une infante défunte (1899), printre primele lucrări pe care Ravel le va compune cu dedicație, readuce în actualitate
un dans francez baroc, Pavane, conturând astfel mitul unei prințese atemporale.
• Jeux d ̕ eau (1901) - Lucrare pentru pian inspirată din  Les jeux d ̕ eau à la Villa d ̕ Este (Franz Liszt - Anii de pelerinaj, Al III-lea
an)
• Ciclul de cântece pentru orchestră Shéhérazade (1903)
• Miroirs (1904 - 1905) -  Lucrare în cinci mișcări (piese) pentru pian,fiecare dedicată unui membru marcant al grupării Les
Apaches.
• Rapsodie espagnole (1907 - 1908) - una dintre cele mai evocatoare lucrări pentru orchestră, urmate de Opera într-un singur act
L’heure espagnole - comédie musicale, alături de libretistul și poetul francez Franc-Nohain (pseudonimul artistic).
• Gaspard de la nuit - Trois poèmes pour piano d'après Aloysius Bertrand (1908). Suită pentru pian în trei mișcări.
• Suita în cinci părți pentru pian la patru mâini (duet) Ma mère l'Oye, compusă în 1910, va deveni în 1911 balet
• Daphnis et Chloé  - simfonie coregrafică - balet într-un act și trei scene (1909 - 1912)
• Le tombeau de Couperin (1917) - scrisă pentru a comemora moartea mamei sale.
7 MAURICE RAVEL –CREATII MUZICALE

• L’enfant et les sortilèges: Fantaisie lyrique en deux parties - operă într-un singur act, pe un libret de Colette,
este o lucrare dedicată copiilor și copilăriei marcate de păpuși care vorbesc și animale prietenoase.
• Sonata pentru vioară și violoncel (1920-1922), dedicată lui Claude Debussy(decedat în 1918).
• Orchestrează în 1922 Tablouri dintr-o expoziție - Suită de zece piese pentru pian de compozitorul rus Modest
Musorgski în 1874.
• Tzigane (1924) - rapsodie pentru vioară și pian
• Boléro (1928) este compus pentru compania de balet nou fondată a Idei Rubinstein la întoarcerea din
America
• Două concerte pentru pian (1929 - 1931). Bunul său prieten, pianistul Paul Wittgenstein își pierde brațul
drept pe front în primul război mondial, Ravel compunând pentru acesta briliantul concert în Fa major pentru
pian și orchestră, pentru mîna stângă.
 ERIK SATIE
8

• Contemporan al lui Debussy și Ravel Satie (1866-1925) este considerat un pionier al avant-
gardei, promovând un limbaj ce ducea spre satiră, adesea excentric și inspirat de Dadaism și
Suprarealism, puternic contrastant curentului Romantic, Satie va exercita o influență covârșitoare
asupra creației  grupului de compozitori cunoscuți drept “ Les Six“  și a compozitorului american
John Cage. În 1890 Satie îl cunoaște pe Debussy, de care îl va lega o prietenie de 25 de ani. În
timpul celui de al II-lea Război Mondial colaborează cu scriitorul Jean Cocteau, coregraful
Leonid Massine și pictorul Pablo Picasso pentru realizarea baletului Parade (1917), o comandă a
Companiei de balet rus a lui S. Diaghilev pe care Satie o dorea o introducere coregrafică a
principiilor Cubismului, perfect îmbinate sonorității de jazz.
9 ERIK SATIE- CREATII MUZICALE

• CREAȚIE -selecțiuni
• Sarabandes (1887)
• Gymnopédies (1889)
• Gnossiennes (1890)
• 3 Véritables préludes flasques (pour un chien) (1912)
• Choses vues à droite et à gauche (1914)
• Cantata Socrate (1919)