Portofoliu la istoria muzicii

Muzica sec.XIX

Bacal Alexandrina
2021-2022
Cuprins
1. Muzica in sec XIX

Cultura muzicală din prima jumătate a secolului al XIX-lea este

dominată de curentul romantic, care a adus mari înnoiri ale limbajului
muzical. Frământările revoluţionare din toată Europa, efervescenţa vieţii
spirituale de pe întregul continent nu puteau fi oglindite într-o senină
artă clasică cu un ponderat şi echilibrat limbaj. Transformările
limbajului, ca şi noile aspecte stilistice ale creaţiei muzicale, îşi au, mai
toate, obârşia în lucrările lui Beethoven şi ale contemporanilor săi mai
tineri – Schubert şi Weber.

În raport cu secolele precedente, viaţa muzicală a veacului al XIX-lea se

diversifică fără precedent. Publicul tradiţional de la curţile princiare şi
palatele nobililor nu mai este singurul beneficiar al manifestărilor
muzicale. În importante centre europene au loc concerte, recitaluri şi
spectacole de operă organizate în săli publice. Scade rolul aristocratului
mecena în favoarea impresarilor, mari organizatori de concerte publice.
Unele teatre ale operelor de curte devin instituţii publice. Un aport
important în răspândirea muzicii de operă de la Teatrul curţii din
Dresda l-au avut dirijorii Weber (în perioada 1817-1826) şi Wagner între
anii 1842-1849.

Dezvoltarea vertiginoasă a vieţii muzicale se datorează perfecţionării

instrumentelor, pianul ocupând primul loc datorită pătrunderii sale în
muzica de casă şi în instituţiile de educaţie muzicală. Pentru cererile
crescânde de partituri, apar şi se dezvoltă editurile muzicale, care
comercializează cele mai variate transcripţii pentru pian ale marilor
creaţii simfonice şi de operă, înlesnind astfel cunoaşterea lor de către
cercuri cât mai mari de oameni. În Franţa Jgnaz Pleyel, iar în Anglia,
Muzio Clementi sunt, pe lângă pianişti importanţi, editori şi negustori
de instrumente. Odată cu lărgirea sferei practicii muzicale şi cu
înmulţirea numărului de ascultători, se manifestă şi un romantism
dulceag, cu note salonarde. Dacă în secolele anterioare, diversitatea
stilistică a creaţiilor muzicale la fiecare popor în parte este mai puţin
conturată, în secolul al XIX-lea şcolile naţionale vor îmbogăţi limbajul
muzical şi vor conferi culturii muzicale noi aspecte.

2. Scoala natinala Rusa

  Mihail Glinka
Mihail Ivanovici Glinka n. 1 iunie 1804 –
d. 15 februarie 1857 a fost un compozitor rus.
Compozitor genial rus, numit părintele
muzicii clasice ruse. El a pus baza operei
naționale ruse și a muzicii simfonice.
Glinka credea că muzica secolului al XIX-lea
trebuia să fie una cu caracter predominant
național, și a fost adeptul operei cu influențe
folclorice, folosind melodii cu caracter modal,
orchestrația fiind inspirată din sonoritățile
timbrale populare, iar subiectele alese, din
legendele, miturile și istoria poporului rus. De
asemenea, textul utiliza limba rusă.

A scris mai mult de 70 de melodii. Acestea întruchipează o varietate de sentimente:

iubire, tristețe, impuls spiritual, extaz, dezamăgire etc. În unele dintre ele sunt
imprimate imagini de viață și natură. Creativitatea vocală a lui Glinka include texte ale
a douăzeci de poeți. A reușit să transmită în muzică trăsăturile limbajului poetic al
fiecărui autor. Principalul mijloc de a exprima multe melodii este tonul melodic al
respirației largi.

Foarte cunoscute sunt melodiile lui Glinka, cum ar fi:

 În sânge arde focul dorinței." ; „Recunoaștere“.
 „Ciocârlia“; "Cântec însoțitor".
 "Doubt". ; "Recenzie de noapte".
 "Îmi amintesc un moment minunat." ;„Amintindu“.
 "Nu tentează". ;Pentru ea
 "În curând veți fi uitați de mine". ; Sunt aici, Inezilia
 "Nu spune că inima doare." ; "Ah, esti noaptea sau noaptea?"
 "Nu cântă, frumos, cu mine"; "Într-un minut de viață dificil".

 Modest Petrovici Musorgski

 Modest Petrovici Musorgski n. 21 martie 1839
Karevo, regiunea Pskov - d. 28 martie 1881, Sankt
Petersburg, a fost un compozitor rus, care a devenit
cunoscut prin operele sale muzicale pentru pian,
fiind considerat unul dintre marii compozitori ruși
din secolul al XIX-lea.

Modest Musorgski aparținea Grupului Celor

Cinci cunoscuți ca inovatorii muzicii ruse. Creațiile
sale au înscris muzica de operă rusă pe linia operei cu
caracter național. Musorgski s-a folosit în creațiile sale
de piesele lui Nikolai Gogol ("Căsătoria" și "Târgul din
Sorocinsk") și de tragedia lui Pușkin "Boris Godunov",
lucrare după care muzicianul a compus opera cu
același nume.

 În 1868/1869 a compus opera Boris Godunov despre viața țarului rus, dar a fost

respinsă de Opera Mariinsky . Mussorgsky a editat astfel lucrarea, realizând o
versiune finală în 1874. Nikolai Rimsky-Korsakov a reorchestrat opera în 1896 și
a revizuit-o în 1908.
 Opera Khovanshchina fost neterminată și neperformată când a murit Mussorgsky,
dar a fost finalizată de Rimsky-Korsakov și a primit premiera în 1886 la Sankt
Petersburg
 Lucrarea orchestrală cu mișcare simplă a lui Mussorgsky Noapte pe muntele chel s-a
bucurat de o largă recunoaștere populară în anii 1940, când a fost prezentată, în tandem
cu „ Ave Maria ” de Schubert, în filmul de animație Walt Disney din 1940 Fantasia .

Lucrări bine cunoscute de Modest Mussorgsky:

 Noaptea pe Muntele Bald (1867)

 Pepiniera (1868)
 Imagini de la o expoziție (1874)
 Cântece și dansuri de moarte (1875)

 Nikolai Andreevici Rimski-Korsakov

 Nikolai Andreevici Rimski-Korsakov  n. 6
martie 1844 în Tihvin, lângă Sankt Petersburg
d. 8 iunie 1908 la Luga a fost un mare
compozitor rus.

În toamna anului 1859, începe să ia lecții de pian

de la Théodore Camille, unde îl cunoaște pe
pianistul Balakirev și Cui. Încurajat de mentor și
prietenii săi, începe să compună prima lui
simfonie. În perioada anului 1865, viitorul
compozitor este preocupat de muzica populară
și muzica veche rusă. Rimski-Korsakov, în anul
1880, compune muzica de operă pentru piesa de
teatru „Fulgi de zăpadă” scrisă de Alexandru
Nikolaievici Ostrovski.

Rimski-Korsakow a creat 15 opere, diverse piese orchestrale, dintre care majoritatea

sunt considerate muzică de program, dar și opere corale, lucrări de cameră, muzică
pentru pian pentru două și patru mâini, cântece, transcripții și orchestrații.

Opere
 Fata din Poskov (Псковитянка) după drama lui Lev Alecsandrovici Mei (1868–72, premiera 1873)
 Nobila Vera Șeloga (Боярыня Вера Шелога, 1877–78, premiera 1898)
 Noapte de mai (Майская ночь, 1878–79, premiera 1880)
 Fata de zăpadă (Снегурочка, 1880–81, premiera 1882)
 Mlada (Млада, 1889–90, premiera 1892)
 Noaptea de Ajun (Ночь перед Рождеством, 1894–95, premiera 1895)
 Sadko (1895–96, premiera 1898)
 Mozart și Salieri (Моцарт и Сальери, 1897, premiera 1898)
 Țarskaia nevesta (Царская невеста), după drama lui Lev Alecsandrovici Mei (1898, premiera
1899)
 Skazka o țare Saltane (Сказка о царе Салтане, 1899–1900, premiera 1900 – enthält sein wohl
bekanntestes Werk: Der Hummelflug)
 Servilia, (Сервилия), după drama lui Lev Alecsandrovici Mei (1900–01, premiera 1902)
 Koșcei bessmertnîi (Кощей Бессмертный, 1901–02, premiera 1902)
 Pan Voevoda (Пан воевода, 1902–03, premiera 1904)
 Skazanie o nevidimom grade Kiteje i deve Fevronii (Сказание о невидимом граде Китеже и деве
Февронии, 1903–04, premiera 1907)
 Zolotoi petușok (Золотой петушок, 1906–07, premiera 1909)

 Aleksandr Porfirievici Borodin 

Aleksandr Porfirievici Borodin n. 31
octombrie/12 noiembrie 1833 Sankt
Petersburg, Imperiul Rus – d. 15/27
Când se afla sub tutelajul lui Balakirev a început să lucreze la Simfonia nr. 1 în Mi
bemol major, care a avut premiera în 1869 sub bagheta lui Balakirev. În același an
Borodin a început să lucreze la Simfonia nr. 2 în Si minor care nu a înregistrat un succes
deosebit la premiera sa din 1877 sub bagheta lui Eduard Nápravník dar cu câteva re-
orchestrări minore a avut parte de o interpretare de succes în 1879 sub bagheta
lui Rimski-Korsakov. În 1880 a compus celebrul poem simfonic Stepele din Asia Centrală.
Doi ani mai târziu a început să lucreze la a treia simfonie dar care a rămas neterminată
la momentul morții sale. 

Lucrări orchestrale[modificare | modificare sursă]

 Simfonia nr. 1 în Mi bemol major (1862-1867)
 Simfonia nr. 2 în Si minor (1869-1876)
 Stepele din Asia Centrală (poem simfonic) (1880)
 Simfonia nr. 3 în La minor (1886-1887) (doar două părți)
Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]
 Trioul de pian în Re major (1860-1861)
 Cvintetul de pian în Do minor (1862)
 Cvartetul de coarde nr. 1 în La major (1874-1879)
 Cvartetul de coarde nr. 2 în Re major (1881)

 Piotr Llici Ceaikovski (opera si balet )

 Piotr Ilici Ceaikovski n. 25 aprilie/7
mai 1840 Votkinsk, Imperiul Rus – d. 25
octombrie/6 noiembrie 1893, Sankt
Petersburg, Imperiul Rus) a fost un compozitor rus
romantic (din perioada romantismului). A
compus simfonii, concerte, opere, balete și muzică de
cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul
clasic al multor concerte și teatre muzicale.

Balete[modificare | modificare sursă]
 Lacul lebedelor, Op. 20 (1875-76)
 Frumoasa din pădurea adormită, Op. 66 (1888-89)
 Spărgătorul de nuci, Op. 71 (1891-92)
Simfonii[modificare | modificare sursă]
 Simfonia nr. 1  în sol minor (Visuri de iarnă), op. 13 (1866)
 Simfonia nr. 2  în do minor (Mica Simfonie Rusă), op. 17 (1872)
 Simfonia nr. 3  în Re major (Poloneză), op. 29 (1875)
 Simfonia nr. 4  în fa minor, op. 36 (1877)
 Simfonia Manfred, op. 58 (1885)
Uverturi[modificare | modificare sursă]
 L'Orage, op. 76 (1864)
 Uvertura în fa major (1865, rev. 1866)
 Uvertura solemnă după imnul național danez, op. 15 (1866, rev. 1892)
 Fatum, Op. 77 (1868)
 Uvertura-fantezie "Romeo si Julieta" (1869, rev. 1870, 1880)
 La Tempête, op. 18 (1873)
Concerte[modificare | modificare sursă]
 Concert pentru pian nr. 1  în si bemol minor, op. 23 (1874-75, rev. 1879 et 1889)
 Serenadă melancolică, op. 26 (1875)
 Variațiuni pe o temă rococo, op. 33 (1876)
 Vals-Scherzo, op. 34 (1877)
 Concertul pentru vioară  în Re major, op. 35 (1878)
3. Scoala nationala Ceha
nnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn
mmmmmmmmmmmmm Bedrich Smetana
Bedřich Smetana ; 2 martie 1824 – 12 mai 1884) a
fost un compozitor ceh care a fost pionier în
dezvoltarea unui stil muzical care a devenit strâns
identificat cu aspirațiile poporului său către o
„renaștere” culturală și politică. El a fost considerat în
țara natală ca fiind părintele muzicii cehe. Pe plan
internațional, el este cel mai cunoscut pentru opera
sa „Mireasa barată” și pentru ciclul simfonic Má
vlast („Patria mea”), care prezintă istoria, legendele și
peisajul Boemiei natale a compozitorului . Conține
celebrul poem simfonic „ Vltava”, cunoscut popular și
sub numele său german „Die Moldau” (în engleză,
„The Moldau”).

Materialele de bază din care Smetana și-a modelat arta, potrivit lui Newmarch, au fost
naționalismul, realismul și romantismul. O trăsătură specială a muzicii sale de mai
târziu este caracterul ei descriptiv - toate compozițiile sale majore în afara operelor sale

sunt scrise în programe și multe sunt în mod specific autobiografice. 

Opere
 Branibori v Cechach
 Prodana Nevasta
 Dalibor
 Libuse
 Dve Vdovy
 Hubicka
 Tajemstvi
 Certova Stena
 Voila
  Antonin Dvorak

Antonín Dvořák n. 8
septembrie 1841, Nelahozeves, Imperiul
Austriac – d. 1 mai 1904, Praga, Austro-Ungaria a
fost un compozitor de muzică cultă, originar din
regiunea Boemia din Cehia.

Antonin Dvorak s-a născut la data de 8

septembrie 1841 în satul Nehalozeves, așezat pe
malul Vltavei în apropiere de Praga. Ca fiu al
unui măcelar-cafegiu, a deprins primele
îndeletniciri ale meseriei de la tatăl său, iar
primele noțiuni muzicale le va învăța de la
organistul orașului Zlonice. Tatăl viitorului
compozitor avea un han țărănesc, iar mama lui
era în serviciul unei familii princiare, pe nume
Lobkowitz, din apropierea satului natal.

Dvořák a scris într-o varietate de forme: cele nouă simfonii ale sale se conformează în

general modelelor clasice, dar a compus și noile poezii simfonice . Multe dintre lucrările
sale arată influența ritmurilor și formelor melodice ale muzicii populare cehe . Printre
acestea se numără cele două seturi de Dansuri slavone , Variațiunile simfonice și
majoritatea cântecelor sale. Ecourile unei astfel de influențe se regăsesc și în principalele
sale lucrări corale . Dvořák a scris opere (dintre care cea mai cunoscută
este Rusalka ), serenade pentru orchestră de coarde și ansamblu de suflat, muzică de
cameră (inclusiv un număr de cvartete de coarde .și cvintete ), și muzică de pian.

Simfonia nr. 1 în do minor , op. 3, a fost scrisă în 1865, când Dvořák avea 24 de ani ,Ca
și Simfonia nr. 2 în si ♭ major ,Simfonia nr. 3 în mi ♭ major , op. 10 (c. 1873), Simfonia nr.
4 în re minor , op. 13, Simfonia nr. 5 în fa major , op. 76, [n 5] și Simfonia nr. 6 în re
major , op. 60 Simfonia nr. 7 în re minor din 1885, op. 70
Simfonia nr. 8 în sol major , op. 88

Concertul pentru pian și orchestră în sol minor, op. 33 a fost primul dintre cele trei
concerte Concertul pentru vioară și orchestră în la minor, op. 53 a fost scris în 1878
pentru marele Joseph Joachim , pe care Dvořák îl cunoscuse și îl admirase. 
Concertul pentru violoncel și orchestră în si minor, op. 104 a fost ultimul concert care a
fost compus. A scris-o în 1894–1895 pentru prietenul său Hanuš Wihan . 
 4. Scoala nationala Norvegiana
 Edvard Hagerup Grieg 
Edvard Hagerup Grieg 15 iunie 1843 – 4
septembrie 1907) a fost
un compozitor și pianist norvegian . Este
considerat unul dintre principalii
compozitori din epoca romantică , iar
muzica sa face parte din repertoriul clasic
standard din întreaga lume. Utilizarea și
dezvoltarea muzicii populare norvegiene în
propriile sale compoziții au adus muzica
norvegiană la conștiința internațională,
precum și a ajutat la dezvoltarea
unei identități naționale , așa cum a
făcut Jean Sibelius în Finlanda și Bedřich
Smetana în Boemia . 

Lucrarile sale :
 Sonata pentru pian în mi minor , op. 7
 Sonata nr. 1 pentru vioară în fa major , op. 8
 Uvertură de concert în toamnă , op. 11
 Sonata pentru vioară nr. 2 în sol major , op. 13
 Concertul pentru pian în la minor , op. 16
 Muzică întâmplătoare pentru piesa lui Bjørnstjerne Bjørnson Sigurd Jorsalfar , op. 22
 Muzică întâmplătoare pentru piesa lui Henrik Ibsen Peer Gynt , op. 23
 Balada sub formă de variații asupra unui cântec popular norvegian în sol minor, op. 24
 Cvartet de coarde în sol minor , op. 27
 Două melodii elegiace pentru coarde sau pian, op. 34
 Patru dansuri norvegiene pentru pian la patru mâini, op. 35 (mai bine cunoscut în orchestrațiile
lui Hans Sitt și alții)
 Sonata pentru violoncel în la minor , op. 36
 Holberg Suite pentru pian, ulterior arr. pentru orchestră de coarde, op. 40
 Sonata pentru vioară nr. 3 în do minor , op. 45
 Peer Gynt Suite nr. 1, op. 46
 Suită lirică pentru orchestră, op. 54 (orchestrație a patru  piese lirice )
 Peer Gynt Suite nr. 2, op. 55
 Patru dansuri simfonice pentru pian, ulterior arr. pentru orchestră, op. 64
 Ciclul cântecului Haugtussa după Arne Garborg , op. 67
 Șaizeci și șase de piese lirice pentru pian în zece cărți, Opp. 12, 38, 43, 47, 54, 57, 62, 65, 68 și
71, inclusiv: Arietta , La primăvară , Pasărea , Fluture , Notturno , Ziua nunții la
Troldhaugen , La picioarele tale , Dor de acasă , martie de Piticii , Poème érotique și Gone .
 B
5. Scoala nationala Franceza b
h Georges Bizet
Georges Bizet (25 octombrie 1838 – 3 iunie 1875),
născut Alexandre César Léopold Bizet , a fost un
compozitor francez al epocii romantice . Cel mai
cunoscut pentru operele sale într-o carieră
întreruptă de moartea sa timpurie, Bizet a obținut
puține succese înainte de ultima sa
lucrare, Carmen , care a devenit una dintre cele
mai populare și mai des interpretate lucrări din
întregul repertoriu de operă.

Printre cele mai cunoscute opere se numără „Les pêcheurs de perles” („Pescuitorii de perle”, 1863), „La

jolie fille de Perth” („Frumoasa fată din Perth”, 1867) și „Djamileh” (1872).
Opera Carmen (1875), bazată pe o nuvelă de Prosper Mérimée, a rămas până în prezent cea mai
importantă creație a sa, deși la premiera din Paris nu s-a bucurat de prea mult succes. Totuși, în
același an, după moartea lui Bizet, opera înregistrează un succes triumfal pe scena Operei de Stat
din Viena. Pentru contemporani, trăsăturile veristice ale operei au stârnit la început indignare,
întrucât intriga operei are loc într-un mediu de țigănci cu moravuri ușoare, muncitoare la o fabrică
de țigarete, dezertori, contrabandiști. Doar toreadorul corespunde idealului unui erou de operă. Prin
folosirea unor motive muzicale caracteristice, ca Habanera și Seguidilla, Bizet deschide drumul
adoptării muzicii tradiționale spaniole, care a făcut școală până în secolul al XX-lea, în special prin
compozitorii francezi Emmanuel Chabrier sau Maurice Ravel, sau compozitorul rus Ceaikovski.
Lista pincipalelor opera:

 La Prêtresse („Preoteasa”, 1854), operetă
 Le Docteur miracle („Doctorul minune”, 1857), operă comică
 Don Procopio (1859), operă comică
 Les pêcheurs de perles („Pescuitorii de perle” 1863), operă
 La jolie fille de Perth („Frumoasa fată din Perth”, 1867), operă
 L'Arlésienne (1872), muzică de scenă pe textul unei nuvele de Alphonse Daudet
 Carmen (1875), operă
 Djamileh (postum 1878), operă într-un act
 „Simfonie” în Do major (1855)
 „Variațiuni cromatice” (1865)
 „Amintiri din Roma” (1869)
 „Jocuri de copii”, suită pentru pian (1871)
 „Patria”, uvertură simfonică (1874)
  Charles Gound
Gounod s-a născut la 17 iunie 1818 în Cartierul
Latin din Paris, al doilea fiu al lui François Louis
Gounod (1758–1823) și al soției sale
Victoire, născută Lemachois (1780–1858). 
François a fost pictor și profesor de artă; Victoire
era o pianistă talentată, care dăduse lecții în
primii ei ani.  Fiul cel mare, Louis Urbain (1807–
1850), a devenit un arhitect de succes.  La scurt
timp după nașterea lui Charles, François a fost
numit artist oficial al Ducului de Berry , membru
al familiei regale, iar casa familiei Gounod din
primii ani ai lui Charles a fost la Palatul
Versailles , unde li s-a alocat un apartament. 

Gounod este cel mai bine cunoscut pentru operele sale, în special pentru Faust . Celebrată în
timpul vieții sale, muzica religioasă a lui Gounod a devenit la modă în secolul al XX-lea și puțin
din ea se aude în mod regulat. Cântecele sale, o influență importantă asupra compozitorilor
francezi de mai târziu, sunt mai puțin neglijate, deși doar câteva sunt binecunoscute. [1] Michael
Kennedy scrie că muzica lui Gounod are „farmec melodic și fericire considerabil, cu o
orchestrație admirabilă”

Opere
 Sapho (1851)
 Călugărița însângerată (La nonne sanglante, 1854)
 Medic fără voia lui (Le médecin malgré lui, 1858)
 Faust (Margarethe) (1859)
 Filemon și Baucis (Philémon et Baucis, 1860)
 La Colombe (La colombe, 1860)
 Regina din Saba (La reine de Saba, 1862)
 Mireille (1864)
 Romeo și Julieta (Roméo et Juliette, 1867)
 Cinq Mars (1877)
 Polyeucte (1878)
 Le tribut de Zamora (1881)