Culturile muzicale naționale din prima jumătate a sec.

XX

În contextul tot mai diversificat al muzicii secolului XX, preocuparea pentru

continuitatea culturilor muzicale naționale a fost constantă și pregnantă. Având
exemplul înaintașilor, noii exponenți ai artei sunetelor din diferite zone
geografice au reușit să realizeze o sinteză între unele aspecte tradiționale –
preferința pentru genuri precum simfonia, poemul simfonic, sonata, opera etc.,
pentru anumite forme muzicale ori organizări sonore - și noile tendințe ce au
impus un drum nou muzicii începând cu primele decenii ale secolului trecut.
De asemenea, pentru a da un puternic caracter național creațiilor lor,
compozitorii au făcut apel la folclorul diferitelor țări ca sursă de inspirație, ce a
condus la conturarea unor noi caracteristici precum utilizarea măsurilor compuse
eterogene, a asimetriilor, a polimetriilor sau preferinţa pentru netemperanţă prin
utilizarea microtoniilor.

Cultura națională rusă în secolul XX

Plecând de la moștenirea lăsată de predecesori, noua generație de

compozitori a dus muzica rusă către o nouă etapă de dezvoltare, în care a
cunoscut aprecierile întregii lumi și implicit recunoașterea valorii sale.
Cu un învățământ muzical superior tot mai dezvoltat, cultura națională rusă
a strălucit în secolului XX prin creațiile mai multor compozitori de o deosebită
valoare, cei mai importanți fiind:

1.Serghei Rahmaninov (1873-1943)

2.Alexandr Skriabin (1871-1914)
- Cele mai importante creații ale lui Skriabin sunt: cele 2 poeme simfonice
(Poemul extazului și Poemul focului sau Prometeu), 3 simfonii, Concertul
pentru pian și orchestră în fa diez minor, 20 de poeme pt. pian, 10 sonate, 26 de
studii pt. pian, alte lucrări miniaturale pt. pian, etc.
- Lucrarea cea mai cunoscută a lui Skriabin rămâne Poemul extazului;
conceput într-o formă monopartită, acesta se remarcă printr-o multitudine de
teme-idei sau leitmotive – tema reveriei, tema avântului, tema alarmei, tema
voinței, tema auto-afirmării etc. – ce amintesc de operele wagneriene
3.Igor Stravinski (1882-1971)
4. Serghei Prokofiev (1891-1953)

- Creația lui S. Prokofiev poate fi încadrată stilului neoclasic, fiind caracterizată

de trăsături precum diatonismul tono-modal, suprapunerile politonale-
polimodale ori structurile polifonice; de asemenea, din lucrările lui Prokofiev
răzbate mai mereu optimismul, aceasta fiind una dintre condițiile ce trebuiau
îndeplinite de o lucrare muzicală pt. a fi acceptată de noul regim sovietic
- Lista opusurilor lui Prokofiev cuprinde 7 opere (mai importante sunt
Dragostea celor trei portocale, Logodnă la mănăstire și Război și pace), 7 balete
(celebre sunt Romeo și Julieta și Cenușăreasa), 7 simfonii (cea mai importantă
este Simfonia I Clasica, dar la fel de cântată este și a VII-a), 5 Concerte pt. pian
și orchestră, 2 concerte pt. vioară și orchestră, 2 concerte pt. violoncel și
orchestră, basmul simfonic Petrică și Lupul, 14 sonate, muzică de film etc

5. Dmitri Șostakovici (1906-1975)

6. Aram Haciaturian (1904-1978)
- S-a făcut remarcat prin culoarea sonoră exotică pe care a adus-o în lucrările
sale, impregnate de melosul armean
- Cele mai importante lucrări sunt cele 3 Simfonii, Concertul pentru vioară și
orchestră, și baletele Gayaneh (din acest balet face parte cea mai cunoscută
pagină muzicală compusă de Haciaturian, Dansul săbiilor) și Spartacus

Observație: Compozitorii despre nu există vreo referință fac obiectul unor fișe biografice separate

Audiții muzicale

Serghei Prokofiev – Simfonia a V-a , P. II

https://www.youtube.com/watch?v=IT7YgZ8J-PA

Aram Haciaturian – Spartacus – Adagio

https://www.youtube.com/watch?v=LZLMKkEGFRo