Biografie Vincenzo Bellini

Vincenzo Salvatore Carmelo Francesco Bellini a fost unul dintre cei mai importanți
compozitori de operă italieni. El s-a născut în 1801 în Catanina, Sicilia, într-o familie deja
cufundată în muzică, tatăl și bunicul său fiiind ambii muzicieni de carieră.
În acest context, Bellini a început să compună înainte de a primi orice educație muzicală
formală. Dezvoltându-și repede o reputație de măiestrie fină, în special în modul în care a
conceput o relație complexă între muzica și libret, ce face ca pentru a interpreta una dintre
operele sale, cântăreții să aibă nevoie de voci extrem de agile.
Cu abilitățile creatoare și talentul ce i-au adus admirația altor compozitori, inclusiv Berlioz,
Chopin, și chiar Wagner, Bellini a intrat în Colegiul Regal de Muzica din San Sebastiano,
astăzi Conservatorul din Napoli, în 1819, unde deși a început în clasele primare, a progresat
rapid.
Prima opera lui Bellini, Adelson e Salvini, a fost aleasă să fie jucată de către studenții de la
Conservatorul lui, după premiera din februarie 1825, fiind prezentată în mod repetat, pe tot
parcursul anului. La scurt timp după aceea apar Bianca e Fernando (1826) şi Il Pirata (1827),
care marchează debutul unei colaborări o pe termen lung între Bellini și libretistul Felice
Romani, premiera Il Pirata din 27 octombrie 1827, la La Scala, din Milano,confirmând că
Bellini devenise un compozitor de operă la nivel internațional.
Spre deosebire de unii contemporani ai săi, Bellini a compus mai puține opere, pentru care
a cerut prețuri mai mari. El nu a fost, totuși, imun la presiunile de producție chiar dacă
aceastea i-au adus și insuccese precum opera Zaira (1829), scrisă cu Romani pentru
inaugurarea Teatro Ducale la Parma, și finalizată în grabă.
El a revenit, însă, cu I Capuleti EI Montecchi (bazat pe piesa lui Shakespeare Romeo și
Julieta ), în 1830, următorul an, 1831, dovedindu-se cel mai de succes pentru Bellini cu două
dintre operele sale cele mai cunoscute, La Sonnambula și Norma. Aestea au fost urmate au de
o compoziție mai puțin de succes, Beatrice di Tenda., care a avut premiera la La Fenice din
Veneția, la 16 martie 1833, cu o lună mai târziu decât era programat, eșecul conducând la
căderea lui Bellini.
Bellini a petrecut vara anului 1833 în Londra unde conducea spectacole cu operele sale,
mutându-se apoi la Paris, unde a compus și a produs ultima sa operă, I Puritani, care a avut
premiera pe 24 ianuarie 1835, libretul pentru această operă specială, fiind scris de către
exilatul poet italian contele Carlo Pepoli; Spre deosebire de ultimele două opere scrise
anterior, I Puritani a fost primită cu entuziasm.
La apogeul carierei sale și doar la 33 ani, Bellini a murit de o boala cronica intestinala la 23
septembrie 1835, într-un orășel din apropiere de Paris.