Stanescu Gabriel

Anul III gr.III.F.I.M

Vioara

Categorii neocazionale:DOINA, BALADA

CANTECUL PROPRIU-ZIS

1.DOINA

Doina presupune o stare puternica de traire sufleteasca,o profunda

interiorizare,fiind interpretata individual si pentru sine.Din punct de vedere
muzical se caracterizeaza prin formula de larga cantabilitate si mai ales prin
recitativele de factura ritmica.Acest tip de recitatii este semnalat si in alte
categorii:bocete,cantecul miresei,etc.
Doina este un gen neocazional si poate fii comparata cu balada (difera
continultul exprimat,acesta fiind liric la doina si epic la balada) insa o distinctie
neta intre cele doua tipuri de recitativ nu exista.Cercetatorii liricii populari
semnaleaza anumite asemanari intre doina si cantecul de leagan,confuzii
facandu-se intre doina si cantecul propriu-zis,ambele incadrandu-se in aceeasi
categorie.Doina este de regula o desfasurare ampla cu o melodica in stil
improvizatoriu si nu poate fii definita ca un stil melodic prin excelenta liric.Are
un caracter imitativ din punc de vedere tematic,prezentand aspecte ale
vietii,atitudini si trairii legate de natura sau
societate:instrainarea,norocul,dragostea,relatiile cu natura.

Structuriile sonore sunt preponderent pentatonice pentru tipurile arhaice,iar in

doinele de dragoste apar moduri cu inflexiuni cromatice.

Desenele melodice sunt uneori bogat melismatice si poarta o tenta locala

datorata unei emisii specifice:Gorj.Maramures,Nord.

Doina se detaseaza de cantecul propriu-zis,mai ales prin rolul recitativ din

contructia ei:strofa are 3 parti:partea introductiva,cea mediana si cea concluziva.
 Sistematizarea materialului are trei parti:

1.Doinele vocale si instrumentale pastoresti ,vocal-instrumentale cantate

simultan.

2.Dupa criteriul diacronic:

-tipuri arhaice:Oas,Bucovina,Oltenia subcarpatica,Nasaud
-tipuri mai evoluate in zonele mentionate si in Transilvania
-tipuri de dragoste:Muntenia

3.Dupa criteriul sincretic;aici sunt sesizate mai multe particularitati:

-Doina din Transilvania reprezinta genul cel mai vechi;poarta denumirea de

„hora luna,batraneasca” , „hora cu noduri” etc.;la refren are expresii de
genul:”dzai mai duium si duium”.

-Doina din Nasud are trei categorii:variante vocale si intrumentale cu denumiri

frecvente: „Ciobanasul care si-a pierdur oile”;variante vocal-instrumentale unde
titlul predominant este de jale si melodii instrumentale ce apartin fondului vechi
pastoresc:in Oltenia subcarpatica,vechea doina cu ambitus de cvinta ce
evolueaza sonor,cu substrat tetracordic care se poate amplifica si la care forma
melodica consta din alternanta trptelor V cu VI si la care se mai adauga si huitul.

2.Balada

In folclorul european ,termenul de balada are un sens mai restrictiv-cantat

Batranesc-termen adoptat din latina de Vasile Alecsandri in 1852.Termenul provine
din latina „balare” si inseamna „a dansa”.Studierea baladei a dat nastere la o serie de
controverse privind originea , valoarea si realtia dintre text si muzica.
Alexandru Amzulescu defineste categoria de balada astfel: „cantec povestitor de
ascultare”.Sfera notiunii devine completa prin relevarea principalului element de
limbaj muzical:recitativul epic ce caracterizeaza balada proproi-zisa.
Balada clasica se caracterizeaza prin ambianta inflexiunilor si srtucturilor
cromatice, cu toate ca pot fi identificate si anumite constante sonore: combinatia
doric-lidic-mixolidic, unde treapta a III-a este oscilata, la care se adauga mobilitatea
trepteti a II-a si a IV-a,celelalte mai stabile ramanand:treapta a VII-a, si treapta I,care
reprezinta finalul unei piese muzicale.
Pe teritoriul moldovenesc este semnalata de asemenea prezenta baladei ce
evolueaza pe srtucturi sonore ce contin inflexiuni cromatice.
 Balada este categoria in care, pe langa prezenta structuriilor mixte diatonice,
acutice, cromatice, se poate contata frecventa neobisnuita a heptacordiilor, n cantitate
de aprox. 58%, urmate de pentatonii 14%, hexacordii 8%, plicordii 5%.

3.Cantecul propriu-zis

Cantecul propriu-zis este genul cel mai bogat, variat, cu cea mai larga arie de
raspandire.Are tematica libera si apartine categoriilor neocazionale.Se deosebeste
tematic si structural de balada si structural de doina.Poate fi interpretat de oricine in
cele mai diverse ocazii.Pe langa forme clasice, cantec de joc.Cantecul propriu-zis
cunoaste o diferentiere zonala in perioada medievala in care stilul vechi de dezvolta
pentru ca odata cu evolutia istorica, economica si sociala, sa apara intre graiuri
influenta creatiei culte construindu-se stilul modern.Apar si elemente unitare:
-tipar tetrapodic cu structuri sonore de tipul pentatoniilor si modurilor diatonice;
-sistemul ritmic parlando-rubato.

Cantecul propriu-zis de stil vechi.

In dialectul transilvanean, sunt remarcate mai multe graiuri:

 Graiul subardelenesc (Hunedoara):sisteme sonore, hexacordii, hepatcordii de
tip 2;melodiile au ca substrat petatonicul;se remarca bipolaritatea de cvarta
perfecta RE-SOL,secunda mare RE-MI,terta mica MI-SOL.Cadentele
inferioare:subtonul RE si SOL mai rar;cadente finale pe treapta
I.Ornamentatia este bogata si sistemul ritmic parlando-rubato cu durata de
patrime,optime,doime in concordanta cu strofa care are 3-4 randuri
melodice.Refrenul apare in zona de est a tarii cu amplificare,pe cand in vest
inlocuiesc randul initial.
 Graiul banatean:aici sunt abservate structuri sonore pentatonice cu substrat
anhemitonic.Bipolaritatea de secunda mare,incheierea, frecventa strfelor pe
sunetul al II-les de la baza modului, cadentele interioare care se fac pe
sunetele I,IV,V,II definesc acest tip de cantec.Ornamentatia este mumt mai
bogata in comparatie cu celelalte graiuri.La ritm, in cantecele de joc,apar si
structuri ritmice de dans acsac.Sructura melodica cuprinde 3-4 randuri
melodice, iar refrenul 5-8 randuri melodice.
 Graiul bihorean-hora:structura sonora este cu substrat pentatonic in care sunt
frecvente pluctuatii ale tertei.Cadenta finala de tip bihorean sau
eolica;inceputul melodiei in salt de sexta mare,sistemul ritmicparlndo-rubato
si strofa alcatuita din 3 randuri melodice, toate acestea caracterizeaza acest
tip de cantec.
In Salaj,zona Mesesului, si a Bacaului,este intalnit un stil vocal propriu-zis ce se
manifesta printr-o apogiatura repetata.

Tipuri melodice transilvanene

Seintalnesc in Cluj,Satu-Mare,Maramures, melodia este silabica si

ornamentata,forma fixa 3-4 randuri melodice si interjectii la inceputul strofei,iar in
final intalnim refren sau vers inlocuit.
Cadentele finale sunt eolice sau subtonice.

Nasaud: aici cantecul propriu-zis se apropie de doina locala.Melodia cu caracter

silabic, mai mult sau mai putin ornamentata este specifica acestei zone.Cantecele au
o influenta instrumentala, numarul de randuri melodice poate fi mai mare de 4, cu
timpi binari,ternari sau patrat.

Cantecul propriu-zis modern: cuprinde atributele de prim ordin ale innovatiei care
este permanenta.In folclorul romanesc, aflat in continua evolutie, aceste stiluri
coexista in buna masura inca, dar in mod diferentiat, pe zone si categorii.Variatia se
produce diferentiat, de la o categorie la alta. Interpretarea diferitelor graiuri zonale s-
a realizat dintotdeauna prin legatirile permanente dintre locuitorii tinuturilor locuite
de romani.