Barocul

- Stilul baroc, ce reprezintă puntea de legătură dintre Renaștere și Clasicism, s-a

dezvoltat, în muzica din apusul şi centrul Europei, între începutul secolului al
XVII-lea şi a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, caracteristici precum
bogăția ornamentală fiind întâlnite inclusiv în mobilierul și vestimentația epocii.

Vestimentație barocă Mobilier baroc

Caracteristici specifice muzicii din epoca Barocului:

- realizarea acordajului temperat – acest tip de acordaj are în prim-plan

tonalitatea și sistemul tonal ce presupune împărțirea octavei în 12 segmente
egale numite semitonuri temperate.
- dezvoltarea limbajului armonic (a relațiilor pe verticală dintre diferitele
suprapuneri de sunete – a acordurilor)
 - perfecționarea instrumentelor deja existente și apariția altora noi (în
perioada Barocului muzical au apărut vioara și întreaga familie de
instrumente de coarde cunoscută astăzi)
- cristalizarea tonalităţii (din modurile medievale rămân doar modurile major
care sugera bucurie,veselie şi minor care transmitea tristețe, melancolie)
- dezvoltarea genurilor vocale deja existente (missa, madrigalul) și apariția
genurilor instrumentale noi: fuga, sonata, concertul, suita etc.; de asemenea, în
baroc apare și opera.
Reprezentanți ai epocii Barocului:
Claudio Monteverdi, Antonio Vivaldi, Arcangello Corelli, Giuseppe Tartini,
Domenico Scarlatti,Alessandro Scarlatti, Jean Baptiste Lully, Jean Philippe
Rameau, François Couperin, Henry Purcell, Georg Philipp Teleman, Dietrich
Buxtehude, Johann Pachelbel, Georg Friedrich Händel, Johann Sebastian Bach
(cel mai strălucit reprezentant al Barocului muzical), ş.a.