I.

Genurile şi formele în muzica instrumentalã a barocului sunt:

1.Sonata
La sfârşitul secolului XVI era denumitã sonata orice piesa sonata la instrument,spre deosebire
de cea cântatã cu vocea.

Sonata a tre era compusã pentru trei instrumente (douã cu coarde sau de suflat,al treilea fiind
orga sau clavecinul cu rol de basso continuo)

Sonata di chiesa era acea sonata bisericeascã .Reprezentantii ei de seamã fiind

Monteverdi,Vitali Corelli,Bach,Händel,Couperin

Sonata da camera s-a identificat cu suita(partitas)

Sonata solo sau cu acompaniament de clavecin/orgã a fost o altã formula predilectã practicatã
de Corelli sau Tartini (în sonata Trilul diavolului)

Suita era o succesiune de dansuri stilizate ,contrastante ca temo,dar în unitate tonalã

-allemanda – cu un tempo moderato,metro binar 4/4

-couranta-rapid,vioi

-sarabanda- lent,ternar,accentuat pe timpul 2,ornamente

-giga-foarte rapid,6/8, ritm punctat

-aria-preluatã din genul vocal ( Bach- Suita a treia pentru orchestrã)

2.Concerto grosso-tipul concertului instrumental cu numãr variabil de pãrţi

contrastante ,bazat pe alternanţa concertino- ripieno

Dintre creatorii de concerti grossi amintim A.Corelli, Veracini,Geminiani , Locatelli,

Tartini,Giuseppe Torelli ,Vivaldi,Händel

3.Uvertura-iniţial plasatã la începutul operei,devine piesã independent .Amintim uvertura

francezã şi pe cea italianã,reprezentate de Lully şi respectiv A.Scarlatii (opera Dal male il bene)

Genurile şi formele instrumentale sunt :

1.polifonice:ricercar,fuga, invenţunea

2.variaţionale: ciaccona,passacaglia

3.libere,improvizatorice:preludiul,toccata, fantezia

II.Etapele barocului sunt:

1.Barocul timpuriu(1580-1600)
Este perioada când înfloreşte muzica instrumentalã.Expresia poeticã este subliniatã prin
dinamicã,iar armonia devine un mijloc expresiv,prin note note melodice diatonice şi cromatice.

2.Barocul dezvoltat(1600-1710)
-baletul de curte şi opera-balet: Lully, Couperin, Rameau

- înflorirea literaturii instrumentale: Couperin, Rameau - opera engleză (pe baza moştenirii
virginaliştilor englezi: Dowland, Bull)

- muzica instrumentală germană: Buxtehude, Pachelbel, Zachow, Kuhnau

- muzica instrumentală italiană: Vivaldi, Vitali, Legrenzi, A. şi D. Scarlatti

- formele muzicale ciclice (sonata de camera, da chiesa, suita, concertul instrumental, concerto
grosso) – sugestii pentru ciclul sonato – simfonic al clasicismului vienez.

3. Marea sinteză (1710-1750)

- J. S. Bach

- G. Fr. Händel

- opera italiană: opera seria(A. Scarlatti) şi opera buffa (G. B. Pergolesi)