Stresul şi învãţarea-conexiuni vitale

Capitolul 4- Reaction paper

Ȋn toate activitãţiile umane ,dar în special cea de învãţare ,corelarea unui regim raţional de
muncã cu odihna este impetuos necesarã.Existã o anumitã capacitate de activitate
intelectualã,iar când aceasta este suprasolicitatã,intervine oboseala,care se manifestã prin
rezultate slabe la învãţãturã .Oboseala se va instala treptat şi marcheazã capacitatea limitatã de
lucru a celulelor nervoase.

Creşterea cantitãţii de adrenalinã din sânge şi urinã constituie un semnal pentru creşterea
tensiunii psihosenzoriale ,psihomotorii sau intelectuale a individului.Aceastã tensiune se aflã în
relaţie cu activitatea sistemelor neuronale din mezencefal ,care au rol decisiv în mecanismele
trezirii şi stãrii de activitate .Acţiunea acestor sisteme neuronale asupra altor structuri nervoase
conduce la eliberarea de substanţe chimice care intervin direct în menţinerea stãrii de activitate
a organismului.Oboseala poate fi explicatã prin acţiunea neurochimicã asupra sistemelor
neuronale respective.

Consider cã este important şi necesar a se studia îndeaproape aceste procese,cât şi

dezechilibrul homeostatic,deoarece acesta este în strânsã legãturã cu factorii obiectivi ai
oboselii.

Referitor la procesul de învãţare,ca educator ,cunoaşterea sistemelor de autoreglare ,cât şi a

acţiunilor de adaptare a procesului didactic la ritmul de autoreglare a subiecţilor este
vital ,deoarece sãnãtatea elevilor trebuie apãratã şi pãstratã. Am observat cum aceştia ,de cele
mai multe ori muncesc prea mult ,iar acest fapt are efacte negative asupra întregului proces de
învãţare.Ȋn plus,faţã de orele de cursuri ,ei lucreazã şi acasã cu pregãtirea temelor.Cercetãrile
aratã cã mulţi dintre elevi primesc regulat cantitãţi mari de teme ,fapt ce poate degenera în
stres şi alte afecţiuni . Experţii din domeniu susţin un standard de 10 minute de teme pentru
acasa la fiecare an scolar în plus. Astfel, copiii din clasa I pot lucra 10 minute acasã, în timp ce
elevii de clasa a XII-a ar trebui sã facã teme timp de maxim douã ore.

Personal,cred cã dacã elevii petrec un timp îndelungat cu pregãtirea temelor ,aceştia nu îşi mai
pot îndeplini toate nevoile de dezvoltare a unor alte abilitãţi importante de viaţã.Dacã au prea
multe teme ,ei tind ulterior sã renunţe la alte activitãţi ,precum hobby-uri sau chiar petrecerea
timpului cu prietenii sau familia.Mulţi specialişti au contestat metodele tradiţionale prin care s-
a considerat cã un volum mare de teme pentru acasã ajutã la buna dezvoltare intelectualã a
elevilor.Din contrã,oferirea unui numãr relativ scãzut de teme ajutã la diminuarea nivelului de
stres şi elevul are suficient timp pentru activitãţile importante în dezvoltarea sa.
Ȋntr-o situaţie idealã,experienţele stresante ar putea fi uşor rezolvate prin comunicarea
eficientã,abilitãţi personale de a face faţã oricãror situaţii sau a persoanelor pline de grijã,şiind
cã stresul cronic determinã o cascadã de efecte negative asupra creierului şi corpului.

Am observat cã acei copii care trec prin stres şi episoade traumatizante au rezultate mult mai
scãute decât adevãratele lor capacitãţi intelectuale .O parte din munca noastrã ca profesori ar
trebui sã constea şi în ajutarea elevilor noştri de a depãşi situaţile strsante,prin reglarea
nivelului de stres şi sã-i minimalizeze efectele negative.Sprijinul colegilor este de asemenea
importantã,mai ales pentru reglarea temerilor de eşec ,amplificând astfel şi optimizând
învãţarea .La orele de dirigenţie se poate aduce în discuţie aceastã spinoasã problemã,şi de
asemena se pot gãsi soluţii,cu ajutorul unui dialog bine structurat ,analiza acelor surse de stres sau chiar
consiliere psihologicã.

Managementul clasei ,în timpul activitãţii didactice ,orienteazã atenţia profesorului spre aspecte care
condiţioneazã succesul educaţional ,analiza clasei,schimbarea atitudinii faţã de analiza şi rezolvarea
problemelor disciplinare de activitate ,utilizarea raţionalã a resurselor ,menţinerea climatului
educaţional sau cultivarea relaţiilor interpersonale între elevi.

Ultimele decenii au fost marcate de preocuparea ştiinţelor umaniste pentrudefinirea, caracterizarea şi

teoretizarea adaptării individului la cerinţele vieţii moderne. Ȋn aceste condiţii, termeni ca: nevroză, stres
sindrom de neadaptare au fost transferaţi din limbajul ştiinţific în cel cotidian. Dacă sănătatea este
considerată un echilibru dinamic, stresul este o parte aacestuia. Este important sã amintecsc aici că
stresul nu este numai rezultatul unor evenimente majore negative, ci de asemenea al unor presiuni şi
tensiuni zilnice.Acestea din urmă, prin frecvenţa lor, au un rol important în mediul profesional şi
afectează mai mult individul, decât evenimentele negative majore, dar mai rare. Dovezile psihologice
sugerează că, în sensul său de incongruenţă,conflictul este natural şi eradicarea lui este imposibilă, chiar
neimperativă. Ȋn schimb, este necesară manipularea lui în mod constructiv, în interesul tuturor celor
implicaţi.

Capitolul studiat ,capitolul 4- Stresul şi ȋnvãţarea-Conexiuni vitale,utilizeazã cadrul conceptual legat de

depãşirea fricii şi anxietãţii în rândul elevilor,fapt ce le poate dãuna rezultatelor şcolare .Se vorbeşte
despre funcţiile amigdalei şi a hipocampusului ,dar şi rolul adrenalinei şi cortizolului în declanşarea
stresului.Accentul se pune pe optimizarea procesului de învãţare prin reglarea nivelului de stres cu
ajutorul abilitãţilor noastre interpersonale .Se prezintã de asemenea şi câteva aplicaţii extrem de utile
pentru ca profesorul sã regleze procesul de învãţare eficientã şi reducerea nivelului de stres cauzat de
activitãţile şcolare.

Ultimul paragraf,subcapitol,legat de folosirea umorului în clasã,mi s-a pãrut cel mai interesant,fiind o
metodã la îndemâna oricãrui dascãl de a-l pune în aplicare,ȋn funcţie de personalitatea şi experienţ sa de
pedagog.
Ca o concluzie, dacă vom putea depăşi simpla rezolvare a stresului, trecând la managementul lui creativ,
există posibilitatea obţinerii unor rezultate superioare. Ca urmare, fiecare individ trebuie să ştie cine
este, ce trebuie să facă, cine este responsabil şi pentru ce rezultate.