Motivatie-Satisfactie-Stres

Motivatie-Satisfactie

Nu este greu de conceput termenul motivatie. In limbajul cotidian, motivatia cuprinde ardoare,
pasiune pentru a obtine scopul scontat. Nici un individ nu poate executa o activitate in cadrul
organiztional fara a avea o anumita responsabilitate in diversele sarcini. Ceea ce realmente conteaza in
mediul organizational este atmosfera placuta, degajata. Detensionarea angajatilor, suportul social,
ergonomia climatului asigura performanta la locul de munca. Divizarea responsabilitatilor, stabilirea
standardelor, eliminarea solutiilor eronate ajuta personalul la rezultatele anticipate. Una dintre
problemele cu care se confrunta managerii este legata de sistemul volitional al angajatilor lor.Suntem
obisnuiti sa consideram ca motivatia este principalul element in conturarea succesului. Cu cat o
informatie este mai bine concretizata in cadrul personalitatii, cu atat mai mult exista posibilitatea de a se
armoniza eficient in realizarea obiectivelor propuse.
Este foarte important ca angajatii sa posede aceleasi obiective pentru a se asigura eficienta in
munca. In orice activitate, un element perturba intreg sistemul. Stresul este caracterizat ca fiind
principalul dezavantaj in atingerea scopurilor. La ora actuala este la ordinea zilei sa fim stresati la locul
de munca, sa simtim ca nu mai facem fata presiunilor, ca nu vom reusi sa terminam in timp util ceea ce
ne-am propus. Stresul reprezinta un simptom al unei probleme organizationale, si nu o slabiciune
individuala. Cele mai multe tratate despre stresul la locul de munca, au in vedere conotatia sa negativa si
scot in fata doar efectele negative pe care le produce. Totusi, fiecare angajat reactioneaza in felul sau in
conditii de stres. Este esential de semnalat urmatorul aspect. Angajatii au responsabilitatea de a
interactiona, de a integra scopurile personale celor generale. Trebuie sa existe o cooperare constanta si
eficienta intre toti membrii organizatiei. Aceasta tema ne-a fascinat datorita faptului ca din ce in ce mai
multi angajati incearca sa se familiarizeze cu cerintele managerului, pentru a nu exista conflicte.
Ar fi ideal ca angajatii sa isi prezinte punctul de vedere in momentul in care nu sunt de acord cu cerintele
managerului, dar totodata este esential a nu se viola orgoliul acestuia.

In cadrul organizational, nicio performanta nu poate fi atinsa atunci cand angajatii detin in forul
intim al personalitatii lor, multa tensiune interioara. Relatia dintre motivatie si stres, trebuie sa se
gaseasca intr-un continuu echilibru, astfel incat rezultatele sa fie pe masura asteptarilor managerilor.
In viata cotidiana, ne-am obisnuit sa fim motivati prin intermediul remunerarii adecvate rezultatelor
noastre. In momentul in care un manager, va sti sa isi raplateasca angajatii pe masura meritelor lor,
organizatia va tinde sa isi castige prestigiul dorit. Intre manageri si angajati trebuie sa existe o relatie
echitabila. Angajatii trebuie sa prezinte loialitate si supunere, pe cand managerii trebuie sa dea dovada
de amabilitate si impartialitate in rezolvarea problemelor. Managerul trebuie sa medieze conflictele si sa
creeze o atmosfera placuta la locul de munca. O atmosfera tensionata va duce la ruinarea organizatiei,
datorita faptului ca angajatii nu vor reusi sa isi indeplineasca sarcinile propuse. De aceea, este esential ca
in cadrul organizational, sarcinile sa se efectueze cu multa sarguinta si tenacitate. Perspicacitatea
angajatilor isi va pune amprenta asupra rezultatelor asteptate. O problema care ii fascineaza si in acelasi
timp da batai de cap psihologilor, dar si managerilor din organizatii este data de intrebarea „de ce sunt
oamenii motivati sa faca ceva?”. A incerca construirea unei liste de motive pentru care oamenii se
angajeaza in diferite actiuni este dificila, dar putem incerca sa enumeram cateva: dorinta intrinseca de a
obtine ceva, comparatia sociala, presiunea sociala, aspiratiile personale, probabilitatea de obtine
succese, obisnuinta, cresterea stimei de sine, etc. (Warr apud Furnham, 1997).
Scopurile organizatiilor pot fi realizate doar prin efortul comun al membrilor ei. Una dintre conditiile
pentru care unele organizatii sunt mai eficiente si productive decat altele, este data de calitatea si
cantitatea eforturilor depuse de angajatii ei, eforturi care sunt legate de motivatie. Pentru a lucra bine,
oamenii trebuie sa fie puternic implicati in munca lor si dornici sa-si atinga anumite scopuri, de la cele
mai simple (cum ar fi dorinta de a face rost de bani sau de a ajunge mai repede acasa), pana la cele mai
complexe si utile organizatiei (a realiza lucruri importante, a gasi metode noi eficiente, a face ceea ce le
face placere). Pentru ca un individ sa fie motivat la locul de munca, el trebuie sa aiba certitudinea ca
efectuand o anumita activitate, aceasta ii va satisface si propriile trebuinte. Motivatia pentru munca a
unui individ este determinata de o serie de factori motivationali: intrinseci (individuali) si extrinseci
(organizationali).

Stres

Adaptarea la mediu este un imperativ general al existentei. De la plante

si animale la om si organizatie, a trai inseamna a cunoaste mediul si a raspunde solicitarilor lui. Daca
pentru plante si animale adaptarea se limiteaza la mediul natural, pentru oameni si organizatii procesul
este complicat de interventia mediului social. Este in afara oricarei indoieli ca, in comparatie cu locuitorii
grotelor, omul modem este mai putin solicitai de mediul natural dar, uneori, coplesit de exigentele
mediului social. Modificarile sociale si economice frecvente, deseori neasteptate si profunde, solicita la
maximum disponibilitatile organismului uman pe linia adaptarii. Ultimele cinci decenii au fost marcate
de preocuparea stiintelor umaniste pentru definirea, caracterizarea si teoretizarea adaptarii individului
la cerintele vietii modeme. Nu este de mirare ca, in aceste conditii, o serie de termeni - nevroza, stres,
sindrom de neadaptarc - au fost transferati din limbajul stiintific in cel cotidian.

De origine engleza, cuvantul 'stress' circumscrie o serie de substantive inrudite ca inteles, dar cu
nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare, tensiune, constrangere. incordare nervoasa.
Cel care lanseaza in limbajul medical, inca din 1936, conceptul de stres este savantul canadian Hans
Selye IV. Potrivit acestei concepp'i, stresul este reactia nespecifica a organismului la orice solicitare.
Descris de H. Selve ca efort facut de organism pentru a raspunde solicitarilor mediului, numii de el
Sindrom General de Adaptare - S.G.A. -ulterior, numit de altii 'sindromul Selye', conceptul s-a dovedit
util prin rapiditatea cu care s-a impus in limbajul cotidian la nivel international. In tara noastra, termenul
este preluat initial in ortografia engleza, apoi intr-o varianta ortografica adaptata, cu un singur s - stres -
cu atat mai mult, cu cat a generat derivate adjectivale (siresani), substantivale (stresor) si verbale (a
stresa). Definitia cu cea mai larga circulatie a stresului este Marea biologica de alerta care mobilizeaza
corpul pentru a raspunde sau o riposta la solicitari sau amenintari. Conform teoriei lui Selye, tensiunile
care il produc fac parte din viata zilnica. In consecinta, nimeni nu poate si nu trebuie sa evite stresul; el
este viata insasi si eliberarea de stres inseamna linistea mortii. In aceste conditii - afirma specialistii -
este cu mult mai bine ca stresul sa fie cunoscut si controlat decat ignorat. Cercetari ulterioare au
demonstrat faptul ca stresul nu poate fi identificat exclusiv cu agresiunea, cu amenintarea provenita din
exteriorul organismului; in mod paradoxal, bucuriile pot fi generatoare de stres. Global, se poate afirma
ca stresul apare in orice situatie in care starea de echilibru sau integritatea fizica si/sau psihica a
organismului este amenintata de factori interni si externi, si fata de care individul nu dispune de solutii
tip pentru a reduce sau elimina amenintarea. Pot fi deduse din aceasta descriere a stresului cele doua
mari componente: agentul stresor sj starea organismului. Agentul stresor este desemnat prin factori
nocivi sau stimvli psihici cu semrufuMtie afectiva puternica. Starea organismului se refera, de obicei, la
raspunsurile emotionale, “in exces”, care se exprima vizibil in comportarea individului, in limbaj, in
activitatea motorie, precum si in devierea diferitelor constante fiziologice sau psihologice. Multitudinea
factorilor generatori de stres a impas si clasificarea lor, proces necesar cunoasterii si stapanirii efectelor.
Din punct de vedere al efectelor asupra organismului, stresul poate fi:
-pozitiv, numit si eustres. Stresul poate avea si efecte benefice, stimulative, actioneaza ca factor
cnergizant care pot dezvolta creativitatea si performantele angajatului. Acest tip de stres, poarta
denumirea in literatura de specialitate de 'eustres', acest tip de stres permite concentrarea si focalizarea
fortelor fizice si psihice pentru realizarea unor obiective la cote maxime. In general, rezolvarea situatiei
cslc urmata de relaxare, disiparea energiei acumulate. si care se manifesta in cadrul unei competitii, in
incercarea de a duce la bun sfarsit un proiect foarte important, generand o stare de efervescenta
individului. Eustresul te mentine mereu 'in priza', iti intareste sistemul imunitar si te impinge spre
actiune.
-negativ, numii si distres Dupa cum spuneam mai sus, fiecare individ reactioneaza altfel in conditii de
stres, unii avand tulburari psihice, supraincarcari negative, ducand la suprasolicitare fizica si intelectuala.
In literatura de specialitate aceasta forma poarta denumirea de 'distres', si este cauzat de stres intens si
prelungit, cand angajatul simte deja ca nu mai face fata provocarilor, este suprasolicitat si duce la
scaderea performantelor profesionale.

Daca eustresul este cel care te incarca cu energie, iti creste nivelul de adrenalina din corp,
distresul consuma energie in cantitati mari, ducand la pierderea capacitatii de concentrare si chiar la
uzarea organismului., in care organismul supramobilizal refuza sa revina la starea normala Individul este
nervos, gala de reactie, cu tensiunea arteriala modificata (de regula, crescuta), cu musculatura
incordata. Este mult mai probabil ca distresul sa conduca la maladia de adaptare, desi unele cercetari
indica faptul ca ambele forme de stres pot fi daunatoare, daca sunt mentinute timp indelungat.
Asa cum sublinia si descoperitorul sau - H. Selve -, stresul, ca procesde mobilizare si aparare a
organismului in fata unor situatii neasteptate, se concretizeaza in reactii extrem de diferite de la un
individ la altul si de la o situatie Ia alta. Raspunsurile sunt deci individuale si nu neaparat negative, hxista
persoane pentru care stresul este 'sarea si piperul vietii', factor puternic energizant. Aceste persoane
care dispun nativ sau si-au dezvoltat prin antrenament rezistenta la stres pot fi remarcate dupa
urmatoarele trasaturi:
-siguranta de sine in diferite situatii, in cea mai mare parte a timpului;
-schimbarea este considerata ca o provocare la competitie si nu ca o amenintare;
-implicarea profunda in viata profesionala si personala;
-capacitatea de a-si asuma riscuri;
-perseverenta fata de situatiile adverse sau diverse solicitari;
-flexibilitatea in opinii si in actiuni;