UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ
SPECIALIZAREA DE MASTER: COMUNICARE INSTITUȚIONALĂ

” STRESUL
ORGANIZAȚIONAL ȘI
METODE DE SOLUȚIONARE”

Coordonator:Conf.univ.dr. Svetlana DERMENJI

Absolvent: Ecaterina TCACENCO ( Cebotari)
 OBIECTUL CERCETĂRII

Capitolul I „Abordări generale cu referire la stres” ;

 Capitolul II „Stresul organizațional. Delimitări conceptuale”;

 Capitolul III ,,Metode de prevenire şi combatere a stresului la locul de muncă ”.

Scopul cercetării constă în studierea aspectelor teoretice referitoare la stres
în general şi la stresul organizațional, în particular.

Scopul propus a înaintat realizarea următoarelor sarcini:

-Studierea conceptelor generale cu referire la stres;
-Studierea evoluţiei conceptului analizat;
-Identificarea principalelor caracteristici ale stresului organizational;
-Evidenţierea rolului stresului organizaţional;
-Prezentarea principalilor agenți stresori din mediul organizațional și ale
modalităților organizaționale de combatere și prevenire a acestora;
-Analiza consecinţelor stresului la locul de muncă;
-Evidenţierea metodelor de prevenire şi combatere a stresului la locul de muncă;
-Elucidarea corelației stres-integrarea profesională.
Abordarea teoretică a
stresului
Cuvântul stres, fiind de origine engleză, circumscrie o serie
de substantive înrudite ca înțeles, dar ce au totuşi nuanțe
uşor diferite: presiune, apăsare, efort, solicitare, tensiune,
constrângere, încordare nervoasă.
Stresul poate genera un disconfort temporar și de
asemenea poate induce consecințe pe termen lung. În
timp ce prea mult stres poate altera starea de sănătate a
unui individ cât şi bunăstarea acestuia, totuşi, un anumit
volum de stres este necesar pentru supraviețuire. Stresul
se poate concretiza în diminuarea normalității funcțiilor
sau chiar în apariția bolilor, dar poate ajuta persoana
aflată într-o stare de pericol și contribuie în accentuarea
achizițiilor. Adaptarea constituie condiția fundamentală a
supraviețuirii ființelor vii în natură și societate.
 Termenul de stres are în
general două accepțiuni:

a) situație, stimul, ce pune b) însăşi starea de tensiune

organismul într-o stare de
tensiune;
deosebită a organismului prin
care acesta își mobilizează toate
resursele sale de apărare
pentru a face față unei
agresiuni fizice sau psihice.
Surse de stres
Stresul poate fi generat de către o diversitate
de situații sau evenimente, de la modificarea
comportamentului, a obiceiurilor de somn sau
de hrănire până la decesul partenerului de
căsătorie, a părinților sau a copiilor. Volumul de
stres indus de aceşti stresori depinde nu doar
de percepția individului, cât și de factori
precum tipul de stresori și, intensitatea și
durata acestora. La toate acestea se pot adăuga
și situațiile caracterizate prin acțiuni cronice
ale agenților fizici (temperaturi extreme,
umiditate, zgomot) sau alte împrejurări care
slăbesc rezistenta organismului (boală, lipsă de
somn).
Agenții stresori sunt factori nocivi sau stimuli
psihici cu semnificație afectivă puternică.
 Stresul și integrarea organizațională
Stresul organizational este pe larg elucidat în literatura de specialitate şi în
legătura sa cu integrarea organizaţională. Organizaţiile sunt sisteme dinamice
ce cuprind oameni cu diferitele lor sisteme de valori, credinţe, opinii,
modalități de raportare la o situație. La început aceste persoane în orice
organizaţie în care lucrează, trebuie să se adapteze la normele, valorile,
credintele organizaţiei, astfel este necesar ca ei să-şi integreze propriul lor
sistem de valori, norme, credinte cu cel al organizaţiei. Dar nu întotdeauna
procesul de integrare se caracterizează prin eficienţă şi astfel integrarea
organizaţională putând constitui o cauză a apariţiei stresului organizațional.
 Stresul la locul de muncă
- un impact negativ şi cu
efecte majore la nivelul
performanţei individuale şi
organizaționale
- cel mai dăunător răspuns fizic şi
psihic ce ia naştere atunci când
cerinţele slujbei nu se potrivesc cu
resursele, capacităţile sau nevoile
angajatului
Stresul organizațional apare ca
rezultatul unei interacţiuni
dintre: caracteristicile
individuale ale persoanei care
munceşte,(de exemplu:
echilibrul între viaţa
profesională şi viaţa de familie,
suportul social), caracteristicile
situaţiei şi condiţiile de muncă
(orarul de muncă,
responsabilităţile, sarcinile de
muncă).
Cauzele apariției și menținerii stresului
organizațional

Responsabilităţile Prelungirea Preocuparea pentru

ridicate pe care le programului de lucru viitorul organizaţiei
presupun funcțiile de
management

Stilul de management Centralizarea excesivă Existenţa unor

neadecvat a autorității subordonați slab
pregătiți din punct de
vedere profesional
Efectele
stresului la
locul de
muncă
 EFECTE
Efecte Efecte Efecte Efecte Efecte
subiective comportamentale cognitive fiziologice organizaţionale

anxietate, agresivitate, predispozitie spre scăderea abilităţii creşterea absenteism,

apatie, plictiseală, accidente, alcoolism, de a adopta decizii glicemiei, a demisii,
depresiune, oboseală, abuz de cafea, ieşiri raționale, pulsului, a tensiunii productivitate
indispoziţie, scăderea emoţionale, tendinţa concentrare slabă, arteriale, scăzută, izolare,
încrederii si stimei de de a mânca şi/sau scăderea atenţiei, uscăciunea gurii, insatisfacţie în
sine, nervozitatea, fuma excesiv, hipersensibilitate la transpirații reci, muncă, reducerea
sentimentul de comportament critică, blocaje dilatarea pupilelor, responsabilităţii şi a
singurătate; impulsiv, ros nervos; mentale; valuri de căldură şi loialităţii faţă de
de frig; organizaţie
 GESTIONAREA STRESULUI

Omul poate gestiona o sursă de stres în mod pasiv sau activ:

1. Gestionarea pasiva este atunci când încercam să ne obişnuim cu

viata stresanta, să ne adaptam cu orice pret, să fugim de soluţii.
Aceasta modalitate este aleasă de majoritatea oamenilor, deoarece
aparent este calea cea mai uşoara;
2. Gestionarea activa înseamnă să ne ocupam personal de situa ţia
stresantă, pentru a o modifica şi a elimina factorii de stres. Acest lucru
este el însuşi stresant la început. Este cea mai grea metodă de a face
faţă problemelor, dar singura care da rezultate. În această
întreprindere, ne ajută sau ne blochează chiar psihicul nostru.
 Exisă trei tipuri de strategii
antistres la nivel organizaţional:
radicale, care sunt foarte costisitoare şi se
Strategiile primare adoptă foarte rar, pornind de la
reorganizarea profundă în scopul reducerii
la maximum a ambiguităţii şi insatisfacţiei în
muncă, şi mergând până la reamplasarea
organizaţiei în locuri înverzite, în sedii care
dispun de toate dotările necesare reducerii
Strategiile stresului
Strategiile care urmăresc reducerea la minimum a
secundare nivelului de stres din organizaţie prin
accesul tuturor angajaţilor la săli de sport,
diete şi tratamente speciale.

care urmăresc sprijinirea persoanelor cu

manifestări clare de stres prin programe
Strategiile terţiare antifumat şi antialcool, şi prin consilierea
gratuită şi confidențială a persoanelor care
suferă de pe urma stresului.
 Un nivel minim de pregătire pentru programul
de prevenire a stresului trebuie sa includă :

•Conştientizarea problemelor legate •Implicarea angajaţilor în toate fazele

de stresul la locul de muncă (cauze, programului.
costur control).

•Stabilirea capacită ţii tehnice de

conducere a programului (cursuri
•Asigurarea unui management şi specializate pentru membrii
suport de calitate pentru program. organizaţiei sau folosirea
consultanţilor)

Faptul că stresul a devenit un fenomen
dăunător nu mai este o informaţie
şocantă, dar trebuie să ne gândim la
consecinţele sale negative
Schimbările care se petrec în
organizaţie, restructurările,
disponibilizările, schimbările
tehnologice, dacă nu sunt bine
gestionate, pot deveni cu
uşurinţă surse de stres
La nivel de organizaţie, stresul ridicat şi
incorect manageriat conduce inevitabil la
performanţă scăzută, demotivare, demisii,
absenteism, conflicte etc.
CONCLUZII
Important este însă că stresul poate fi
combătut, iar primul pas îl reprezintă
conştientizarea şi acceptarea faptului
că el există, s-a instalat, şi mai ales
că reprezintă o problemă.
Sursele stresului la locul de
muncă pot fi numeroase:
condiţiile grele de muncă,
resursele insuficiente,
responsabilitatea crescută,
supraîncărcarea fişei de post,
termene scurte etc.
Dacă vom putea depăşi
simpla rezolvare a stresului,
trecând la managementul lui
creativ, există posibilitatea
obţinerii unor rezultate
superioare.
 Ca urmare, fiecare individ trebuie să
ştie cine este, ce trebuie să facă, cine
este responsabil şi pentru ce
rezultate.
Mulțumim pentru atenție!