Centru de Excelenta in Economie si Finante

Studiu individual

,,Managementul stresului profesional,,

A elaborat:Cojocaru Constanta
A verificat:Stefanet Diana
 CUPRINS

Rezumat…………………………………………………………………………..……1

Definitia stresului profesional……………………………………………………..….2

Factorii de stres…………………………………………………………………...……3

Stadiile stresului……………………………………………………………....………..4

Reactiile stresului…………………………………………………………....…………5

Diagrama stresului……………………………………………………………………..6

Concluzie………………………………………………………………………………..7

Bibliografie……………………………………………………………...………………8

2
REZUMAT

În condiţiile vieţii actuale, una dintre cele mai importante faţete ale stresului
este stresul la locul de muncă. Stresul profesional ocupă locul doi în ierarhia
problemelor de sănătate la locul de muncă, după durerile lombare şi afectează o
treime dintre angajaţii Uniunii Europene. Efectele stresului la locul de muncă
se pot manifesta în plan comportamental, fiziologic şi psihologic.

3
DEFINITIA STRESULUI PROFESIONAL

Societatea modernă ne oferă foarte multe avantaje, lucruri de care nu ne putem

lipsi, însă tot ea ne oferă foarte multe surse de stres, care mai devreme sau mai
târziu îşi vor arăta efectele negative, transformându-ne în "persoane stresate".
Stresul profesional se află pe locul doi în ierarhia problemelor de sănătate
profesională în UE, după durerile lombare. Afectează unu din trei angajaţi, adică
peste 40 de milioane de salariaţi din ţările membre ale UE. De asemenea, este
responsabil pentru apariţia afecţiunilor cardio-vasculare la 16% din totalul
bărbaţilor şi 22% din totalul femeilor care suferă în prezent de aceste afecţiuni.
Stresul este o stare de tensiune intensă a organismului obligat să-şi mobilizeze
mijloacele de apărare pentru a face faţă unei situaţii ameninţătoare (Dicţionarul
de psihologie Larousse). Hans Selye (1976), consideră stresul, ca un răspuns
nespecific al organismului la orice solicitare făcută asupra sa, fiind considerat o
condiţie fiziologică identificabilă declanşată de factori psihologici, având drept
consecinţă afectarea echilibrului psihic şi somatic al individului. Stresul
reprezintă un complex de reacţii emoţionale, cognitive, comportamentale şi
psihologice la diverse aspecte ale conţinutului, organizării muncii şi mediului de
muncă. Stresul pozitiv (eustresul) acţionează ca un factor energizant asupra
organismului uman, având ca efect potenţarea realizării obiectivelor propuse la
cote maxime; cel negativ (distresul) nu poate fi controlat şi poate provoca
dereglări funcţionale ale sistemelor fiziologice. Poate afecta sănătatea
determinând apariţia unor afecţiuni ale organismului cum ar fi: infarctul
miocardic, astmul, migrena, afecţiuni psihice (anxietate, depresie, suicid),
musculo-scheletice, tulburări gastrointestinale.

4
FACTORII DE STRES

 Factorii de stres sunt foarte variabili. Pot fi de ordin psihic (conficte,

nemulţumiri profesionale sau familiale, oboseala, etc.), de ordin socio-
cultural sau de ordin fizic (durerea, stările infecţioase). Potenţialii factori de
stres din viaţa noastră pot afecta aproape pe oricine în orice organizaţie, în
timp ce alţii par să afecteze numai pe cei care joacă anumite roluri.

 Conflictele interpersonale sunt un factor puternic, în special pentru cei cu

tendinţe accentuate de a-l evita. Întreaga gamă de conflicte, de la ciocnirile
de personalităţi până la certurile intergrupuri are mari şanse de a provoca
stres, când conduce la atacuri reale sau doar percepute, asupra integrităţii sau
bunei păreri despre sine. În cazul conflictului serviciu-familie, stresul
izvorăşte din conflictul de roluri între a fi membrul al unei familii şi a fi
membrul unei organizaţii. Nesiguranţa postului este, de asemenea, un
important factor de stres. Un post sigur este un obiectiv important pentru
aproape oricine şi când acesta este ameninţat, poate apărea stresul.

 Alături de aceşti factori generali mai pot fi întâlniţi şi alţi factori de stres:
lipsa locului de muncă, un loc de muncă bun poate fi stresant atunci când
angajatul este permanent nesatisfăcut, nu are perspectivă de avansare sau de
schimbare semnificativă, nu are siguranţa prezenţei pe postul potrivit şi, în
acelaşi timp, nu ştie ce altceva ar putea face.

5
6
STADIILE STRESULUI

Pe parcursul vieţii şi al profesiei, suntem

expuşi la evenimente minore sau majore
care pot duce la apariţia stresului. Pentru o
înţelegere mai clară a problematicii este
necesară o clasificare a diferitelor tipuri de
stres cu care putem fi confruntaţi. Stadiile
stresului (după Selye) sunt următoarele:
reacţia de alarmă, stadiul de rezistenţă şi
stadiul de epuizare. Reacţia de alarmă este
primul răspuns al organismului, acest
proces însemnând “mobilizarea generală” a
forţelor de apărare ale organismului. În faza acută a reacţiei de alarmă, rezistenţa
generală a organismului scade sub nivelul mediu. Răspunsul complet nu se reduce
la reacţia de alarmă deoarece, în cazul în care agentul nociv continuă să
acţioneze se produce starea de adaptare sau rezistenţă. Cu alte cuvinte, nici un
organism nu se poate afla în starea de alarmă permanentă, reacţia iniţială fiind
urmată de un stadiu de rezistenţă. Al doilea stadiu, stadiul de rezistenţă, se
deosebeşte de primul prin reacţiile chimice şi fiziologice care se produc. După ce
organismul s-a adaptat, în stadiul de rezistenţă, capacitatea de rezistenţă a
organismului creşte peste cea medie. Dacă persoana este expusă mai mult timp
acţiunii unui agent nociv, adaptarea obţinută dispare. Astfel, se ajunge în al
treilea stadiu ale cărui simptome seamănă cu caracteristicile stadiului de alarmă.
În stadiul de epuizare rezistenţa este mai mică decât cea medie

7
 Reactiile stresului

Dintre factorii de stres externi,

care scapă controlului, putem
aminti: schimbările legislative,
deciziile finanţatorilor, traficul,
transportul în comun. Efectele
stresului la locul de muncă se pot manifesta în plan comportamental, fiziologic şi
psihologic. Reacţiile comportamentale sunt activităţi practicate deschis, pe care individul
stresat le foloseşte în încercarea de a face faţă stresului. Ele includ: atitudini de rezolvare a
problemei, de retragere şi de folosire a substanţelor care provoacă dependenţă. Reacţiile
psihologice implică în primul rând procesele emoţionale şi cerebrale. Reacţia psihologică
cel mai des întâlnită este utilizarea mecanismelor de apărare (eforturi psihologice de a
reduce anxietatea asociată cu stresul). Referitor la reacţiile fiziologice la stres, există dovezi
că stresul la locul de muncă se asociază cu funcţionarea neregulată a inimii, hipertensiune,
puls acelerat, creşterea colesterolului. Stresul a mai fost asociat şi cu declanşarea unor boli
cum ar fi cele respiratorii şi infecţiile bacteriene. Unii angajaţi consideră condiţiile
stresante de muncă ca fiind un rău necesar- compania trebuie să facă faţă presiunilor
angajaţilor şi să asigure sănătatea acestora pentru a rămâne productivă şi profitabilă în
condiţiile economiei actuale. Condiţiile stresante de muncă sunt asociate cu creşterea
absenteismului, întârzierilor şi intenţiile angajaţilor de a-şi părăsi locul de muncă, toate
acestea având un efect negativ pentru companie. O organizaţie sănătoasă e definită ca fiind
o organizaţie cu o rată mică de îmbolnăviri, invalidităţi ale forţei de muncă, iar politicile în
favoarea angajaţilor conduc la beneficii pentru organizaţie. Cercetările au identificat
caracteristici organizaţionale asociate cu sănătatea, nivel minim de stres la locul de muncă
şi un nivel înalt al productivităţii (recunoaşterea angajaţilor pentru performanţa lor,
oportunităţi de dezvoltare a carierei, cultura organizaţională ce valorizează angajatul).
Companiile americane promovează cursuri pentru managementul stresului pentru
angajaţii lor. Programele de management ale stresului învaţă angajaţii despre natura şi
cauzele stresului, de exemplu: organizarea timpului său exerciţii de relaxare.

8
CONDIŢIILE CE INFLUENŢEAZĂ STRESUL LA
LOCUL DE MUNCĂ

Nivelul de stres

Stare buna Stare satisfacatoare Zona de stres Zona de distres

9
 Concluzie
Stresul datorat locului de muncă reprezintă o ameninţare la sănătatea angajaţilor,
iar cercetările în privinţa stresului la locul de muncă s-au extins foarte mult în
ultimii ani. Dar, în ciuda acestei atenţii, confuzia rămâne în legătură cu cauzele,
efectele şi prevenirea stresului la locul de muncă. Cu toate că prevenirea stresului
trebuie să se realizeze la nivel de organizaţie, este important ca fiecare om să
înveţe să gestioneze stresul, pentru a-şi asigura succesul profesional pe termen lung
şi pentru a-şi menţine sănătatea fizică şi psihică. Stresul nu este o boală în sine, dar,
dacă este intensă şi de durată, poate duce la probleme de sănătate mintală şi fizică.
Presiunea de stres poate îmbunătăţi performanţa şi oferi o anumită satisfacţie în
muncă, atingerea scopurilor şi a obiectivelor. Însă, atunci când cerinţele şi
presiunile depăşesc anumite limite, ele duc la stres, iar această situaţie nu este
favorabilă nici pentru angajaţi, nici pentru întreprindere.

Bibliografie

10
1. Frâncu Violeta, Managementul serviciilor de sănătate, Editura Universităţii,
Sibiu, 2010. 2. Cristea Dumitru, Tratat de psihologie socială, Editura Pro
Transilvania, 2000. 3. www.didactic.ro/.../factorilor_favorizanti_ai_stresului_la_l
ocul_de_munca_si_modalitati_de_reducere_a_acestora.doc 4.
stres.protectiamuncii.ro/resurse_informative.html1. Andreescu A., Lita Ş.
Managementul stresului profesional. Bucuresti: Editura M.A.I., 2006, p.23. 2.
Baban A. Stres şi personalitate. Cluj-Napoca: Presa Clujeană, 1999, p.34. 3.
Cristea D. Tratat de psihologie socială. Editura Pro Transilvania, 2000, p.12-14. 4.
Frâncu V. Managementul serviciilor de sănătate. Sibiu: Editura Universităţii, 2010,
p.65. 5. Goleman D., Boyatzi R. Inteligenţa emoţională în leadership. Bucuresti:
Curtea Veche, 2007, p.59-60. 6. Goleman D. Inteligenţa emotională. Bucuresti:
Curtea Veche, 2000, p.56-58. 7. Golu M. Dicţionar de Psihologie socială.
Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1981, p.45-67. 8. Miclea M. Stres şi apărare
psihică. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 1997, p.78-88. 9. Pitariu H.,
Opre A. Noi tendinţe în psihologia personalităţii. Diagnoză, Cercetare şi aplicaţii.
Vol II. Bucureşti: Editura ASCR, 2004, p.54. 10. Pitariu H., Vîrgă D. Stresul
ocupaţional. Manual de tehnici şi metode în psihologia muncii şi organizationale.
Iaşi: Editura Polirom, 2008, p.34-38. 11. Roco M. Creativitate şi inteligenţă
emotională. Bucureşti: Polirom, 2004, p.67-69. 12. Stefaroi P. Teoria fericirii în
asistenţa socială, Iaşi: Lumen, 2009, p. 27-30.

11