Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins:
1. Conceptul general de stres 2
a) Ce este stresul? 2
b) Componentele stresului ………………………………………………………………………………………………………….4
c) Cauze generatoare de stres..………………………………………………………………6
d ) Forme de stres....................................................................................................................7
2. Stresul organizaţional 9
a) Cauzele stresului organizational …………………………………………………………………………………………..10
b) Factori de stres ………………………………………………………………………………………………………………………13
b1) Factori organizationali de stres………………………………………………………...13
3. Exercitiu practic……..…………………………………………………………………….21
4. Studiu de caz:
a) Prezentare………………………………………………………………………………………….23
b) Interpretare………………………………………………………………………………………...24
c) Concluzii……………………………………………………………………………………………25
Stresul la locul de munca
5. Bibliografie…………………………………………………………………………………………..28
CAP.1
2
Stresul la locul de munca
SITUATIE NEPLACUTA
3
Stresul la locul de munca
4
Stresul la locul de munca
Reactionand la factorii de stres , tipic , indivizii trec prin trei stagii , alarma, rezistenta
si epuizare, stagii care formeaza , in formularea lui Selye, sindromul general de adaptare.
Faza de alarma este faza initiala , de mobilizare a intregului proces, prin care
organismul intampina provocarea pusa de factorul de stres, si se caracterizeaza prin cresterea
puternica a anxietatii sau fricii, sau prin cresterea supararii ori depresiei in situatia unei
pierderi. Fiziologic , resursele de energie ale individului sunt angajate , crescand pulsul
cardiac, tensiunea sanguine, starea de alerta, dar aceste reactii se autoregleaza in mare masura
daca factorul de stres este de scurta durata.
Daca actiunea factorului de stres continua, alarma diminueaza , urmandu-i faza de
rezistenta.Pe durata acestui stagiu capacitatea de rezistenta a organismului creste, iar batalia
pentru supravietuire este in plina desfasurare, mecanismele de aparare fiind activate , deoarece
organismul stocheaza un exces de energie.
Cinci categorii de mecanisme de aparare sunt tipice pentru cei mai multi oameni care
traiesc stari de stres prelungit:
Agresiunea, presupune atacarea directa a factorului de stres, si poate implica
atacarea propriei persoane, a altor persoane chiar si unor obiecte;
Regresia , adoptarea unei reactii care a avut succes in trecut
Reprimarea , respective negarea factorului de stres, uitarea sau redefinirea
acestuia
Retragerea , poate fi fizica – evadarea din situatia stresanta, sau psihologica-
angajarea in reverie fanteziste sau uitarea deliberate.
Fixarea , exprimarea unui comportament stereotip , indiferent de eficacitatea
acestuia.
Daca prin aceste mecanisme de aparare se reduce sensibilitatea persoanei la stress ,
efectele negative – tensiunea sanguine , anxietatea , dereglarile mentale nu mai apar, dar daca
factorul de stres este foarte puternic si persistent, astfel incat copleseste mecanismele de
aparare, starea de epuizare se poate instala, producand consecinte patologice.
Stresul este. aşadar, starea de conjuncţie rezultată din acţiunea agentului stresor şi
capacitatea de adaptare a organismului.
5
Stresul la locul de munca
Corpul şi mintea umană au anumite limite. Cu cât o persoană se află mai frecvent în
starea de alarmă sau de rezistenţă, cu atât riscul instalării epuizării, eu consecinţele ci
negative, este mai mare.
c) Cauze generatoare de stres
Cercetările desfăşurate în ultimii ani indică existenţa unei lungi liste a cauzelor
generatoare de stres. Grupate după natura lor. aceste cauze apar sub forma unor conflicte:
a) Conflicte familiale, care includ:
conflictele copilului cu autoritatea părinţilor. Din acest stres poate
rezulta fie frustrarea, ca urmare a excesului de autoritate exercitat de
părinţi, fie depresia datorată dezinteresului părinţilor faţă de copii;
conflictele copilului cu ceilalţi fraţi, datorate: concurentei afective,
intereselor divergente etc.;
conflicte conjugale, rezultate din: exercitarea autorităţii unuia din soţi
problemele materiale, educaţia şi îngrijirea copiilor. dezacordul privind
preferinţele etc.:
conflicte paraconjugale cu socri, părinţi, rude apropiate;
pierderi sau prejudicii, concretizate in boli ale membrilor familiei, decese,
divorţuri etc.
b) Conflicte profesionale, datorate: activităţii profesionale excesive; lipsei de
relaxare; somnului insuficient; factorilor perturbatori (sonori, termici); raporturile
inadecvate cu superiorii, subalternii, colegii; responsa bilităţi profesionale şi
obşteşti care depăşesc posibilităţile; veleităţi peste potenţial; insuccese; termene
nerespectate;
c) Conflicte sociale: probleme materiale şi/sau privind locuinţa; criza de timp;
poluarea sonoră; măsuri coercitive; accidente (în special de automobil); şomajul;
terorismul (poate produce stres psihic social); unele programe TV (filme horror,
apocaliptice).
d) Conflicte din sfera vieţii intime: complece de inferioritate; dificultăţi de integrare
socio-familială; insatisfacţia legată de unele trebuinţe biologice; melancolie,
tristeţe, datorită subscolicitărilor sau monotoniei din viaţa personală.
6
Stresul la locul de munca
d ) Forme de stres
Stresul reprezintă o reacţie personală şi subiectivă la tensiune, deci depinde de
percepţia fiecărui individ, atât asupra dimensiunii problemei cu care se confruntă, cât şi a
capacităţii personale de a-i face faţă.
Reacţiile indivizilor la unul şi acelaşi agenti stresori sunt extrem de diferite, marcate de
parametrii ecuaţiei personale.
Cu excepţia agentilor stresori cu semnificaţie generală - cei care ameninţă viaţa sau se
apropie de limitele superioare ale tolerabilităţii - nici un agent stresor nu poale fi declarat
universal, cu semnificaţii identice pentru orice individ.
Această eterogenitate a răspunsurilor individuale a dat naştere unui tablou extrem de
diversificat al formelor de stres, dintre care, în cele ce urmează, prezentăm câteva tipuri:
Din punct de vedere al efectelor asupra organismului, stresul poate fi:
pozitiv, numit şi eustres. Este o formă benefică ce acţionează ca factor energizant;
acest tip de stres permite concentrarea şi focalizarea forţelor fizice şi psihice pentru
realizarea unor obiective la cote maxime. în general, rezolvarea situaţiei clasice urmată
de relaxare, disiparea energiei acumulate. Este tipic pentru perioadele imediat
premergătoare examenelor, interviurilor de selecţie, testelor decompetentă
profesională;
negativ, numit şi distres, în care organismul supramobilizat refuză să revină la starea
normală Individul este nervos, gata de reacţie, cu tensiunea arterială modificată (de
regulă, crescută), cu musculatura încordata.
Este mult mai probabil ca distresul să conducă la maladia de adaptare, deşi unele cercetări
indică faptul că ambele forme de stres pot fi dăunătoare, daca sunt menţinute timp îndelungat.
După natura agenţilor stresori, specialiştii au identificat stresul:
psihic, în care se regăseşte acţiunea combinată a mai multor tipuri de agenţi stresori
Cea mai tipică stare de stres psihic este cea de examen, în care se regăseşte acţiunea
combinată a mai multor agenţi stresori. teama de eşec, evaluarea consecinţelor pe plan
şcolar, familial, al microgrupului, starea de start premergătoare examenului, solicitarea
intensă din limpid examenului;
7
Stresul la locul de munca
profesional, la care pot participa, concomitent sau nu, stresori fizici (zgomote,
vibraţii ), chimici (substanţe chimice volatile, iritabile), psihofizici (natura muncii,
relaţiile interumane, nivelul de motivape, obiceiurile etc).
preoperator şi postoperator are la bază caracterele stresului psihic; situaţia de
examen, marcată însă de tensiunile riscului major; în cadrul acestui stres intervine
agentul de multiplicare, "anticiparea stresului" operator şi postoperator,
de subsolicitare, tip de stres adăugat relativ recent la tabloul celor existenie. Este
determinat de modificarea caracterului anumitor activităţi profesionale Astfel,
creşterea ponderii activităţilor de supraveghere şi control, pe măsura dezvoltării
airtomatizării. a dialogului cu panoul de comandă sau calculatorul in detrimentul
cooperării în echipă conduc la diminuarea comunicaţiilor, monotonie excesivă, izolare.
în acelaşi context, obligaţia de a efectua anumite sarcini repetitive, aşteptarea
prelungită a unor semnale pot deveni surse de stres;
de suprasolicitare, caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit şi sarcini
de marc diversitate Apare frecvent în rândul managerilor, în special a celor de nivel
superior şi mediu Anchetele efectuate in acest sens au relevai că, de regulă, managerii
îşi iau de lucru acasă, rezolvă diferite probleme în cursul călătoriilor, acordând o
pondere ridicată din timp problemelor profesionale şi reducând progresiv timpul
destinat familiei şi relaxării. Deşi stresul generat de suprasolicitare se manifestă cu
imensităţi diferite (ca de altfel toate tipurile de stres în funcţie de particularităţile
individuale), datele ancheiei indică faptul că depăşirea mediei de 65 de ore pe
săptămână afectează majoritatea conducătorilor .
CAP.2
2. Stresul organizaţional
Interesul faţă de starea individului la locul de muncă şi relaţia cu performanţele sale au
declanşat o serie de cercetări de psihologie socială industrială.
Potrivit investigaţiilor, in SUA cinci din şase persoane au declarat că sunt supuse unor
tensiuni la locul de muncă . Cea mai mare parte a persoanelor chestionate au declarat că aceste
tensiuni sunt suficient de intense pentru a fi resimţite negativ atât de cei în cauză, cât şi de
8
Stresul la locul de munca
organizaţie; 88% dintre subiecţi reclamă presiunile exercitate de sus în jos, în timp ce numai
12% au acuzat presiunile exercitate de subalterni.
A apărut astfel ipoteza - confirmată ulterior de numerose cercetări - că în cadrul
organizaţiilor se poate vorbi de un stres specific - stresul organizaţional.
In contextul anumitor situaţii social-economic se poate vorbi şi de stresul
ocupaţional. Ca variantă a stresului organizaţional, el se manifestă la anumite categorii socio-
profesionale generat de factori de mediu cu conotaţii negative. Spre exemplu, se vorbeşte de
stresul ocupaţional al inginerilor din România, marcat de orientarea puternică a organizaţiilor
sau indivizilor spre activităţi economice în general şi comerciale în special, concomitent cu
neglijarea activităţilor tehnice, de cercetare ştiinţifică.
La baza apariţiei stresului organizaţional se află doi agenţi stresori centrali, de natură
psihologică:
conflictul de rol. Acest stresor desemnează situaţiile în care o persoană, ce ocupă un
anumit post, este supusă, în cadrul organizaţiei, unor imperative, solicitări, presiuni cu
caracter contradictoriu sau chiar inacceptabile. In majoritatea cazurilor individul
confruntat cu conflictul de rol se află la mijloc - între superiori şi subordonaţi -,
situaţiile conflictuale căpătând diverse forme;
ambiguitatea rolului, desemnează lipsa ori insuficienţa informaţiilor clare şi oportune
solicitate de rezolvarea corectă a sarcinilor. Individul confruntat cu ambiguitatea
rolului nu cunoaşte exact obiectivele şi sarcinile cc-i revin, performanţele aşteptate de
organizaţie, criteriile de control, evaluare şi motivare. Ambiguitatea trăită de indivizi
este diferită şi marcată de trăsăturile de personalitate. Intensitatea stresului generat de
ambiguitatea rolului este în strânsă relaţie cu capacitatea de a tolera în general
ambiguitatea, diferită de la un individ la altul.
Cele două categorii majore de agenţi stresori se manifestă în forme variate în cadrul
organizaţiilor şi sunt percepute cu intensităţi diferite de indivizii care o compun. Această
percepţie diferită este generată nu numai de parametrii individuali, ci şi de poziţia ocupată in
cadrul organizaţiei; de regulă, managerii sunt mai expuşi efectelor nocive ale sindromului de
adaptare în comparaţie cu executanţii.
9
Stresul la locul de munca
10
Stresul la locul de munca
11
Stresul la locul de munca
b) Factori de stres
12
Stresul la locul de munca
Într-un amplu studiu cu privire la stres, desfăşurat în anii 1960 (Holmes şi Ralick),
majoritatea evenimentelor de viaţă puse în legătură cu posibila apariţie a stres-ului (de
exemplu: decesul soţului/soţiei, divorţul, moartea unei rude apropiate, accidente sau boli ale
persoanei în cauză, pierderea locului de muncă, pensionarea, schimbarea situaţiei financiare
etc.) au loc în cadrul existenţei casnice şi sociale, şi nu la serviciu. Performanţa profesională
va fi, după toate probabilităţile, influenţată negativ de existenţa casnică şi socială. Un alt
factor de stres la serviciu îl constituie modul în care indivizii percep posibilele rezultate ale
activităţilor lor profesionale, mai ales din punct de vedere al reuşitei sau nereuşitei relative. În
cazul în care rezultatele sunt considerate atât incerte, cât şi importante (spre exemplu,
semnarea unui contract important, elaborarea unui raport crucial, sau pur şi simplu abilitatea
de “a-i face pe plac şefului direct”), există mult mai multe şanse de apariţie a stresului.
Intensitatea cu care este perceput stresul se află sub incidenţa unor factori de stres,
factori care in cea mai mare parte, se afla in mediul organizational, dar si in oamenii insisi cat
si in mediul general- economic, politic, tehnologic, in care activeaza organizatia, si sunt
clasificati astfel:
13
Stresul la locul de munca
14
Stresul la locul de munca
15
Stresul la locul de munca
16
Stresul la locul de munca
17
Stresul la locul de munca
Prevenirea stresului este greu de atins, pentru orice organizaţie sănătoasă şi activă. Există însă
unele măsuri ce pot fi luate pentru a furniza angajaţilor stimulentele necesare, fără a provoca o
acumulare cronică de stres. Iată câteva exemple:
definirea posturilor într-o manieră care să permită un grad maxim de exercitare a
competenţelor şi discernământului propriu de către deţinătorul postului, incorporând
sarcini suficient de variate şi de dificile pentru a-i menţine interesul treaz;
conceperea activităţii astfel încât deţinătorul postului să aibă un anumit grad de
responsabilitate, oferindu-i-se suficientă autoritate şi permiţându-i-se să ia parte la
deciziile care îi influenţează activitatea;
încurajarea cadrelor superioare în a adopta stiluri participative de conducere;
încurajarea spiritului de echipă;
încurajarea comunicării între departamente-sectoare, precum şi pe verticală, de-a
lungul lanţului ierarhic managerial, precum şi asigurarea unui feedback constructiv
către fiecare individ (privind rezultatele muncii, evaluarea de personal etc.);
delegarea autorităţii de decizie în aşa fel încât la fiecare nivel al organizaţiei oamenii
să poată lua parte la deciziile care le inf1uenţează munca şi posibilităţile de
promovare;
dezvoltarea unei culturi organizaţiona1e în care atitudinea faţă de angajaţi este una
pozitivă,
18
Stresul la locul de munca
asigurarea posibilităţii ca angajaţii să-şi poată exprima opiniile în faţa cuiva – şef,
colegi, consilieri calificaţi;
asigurarea de facilităţi sociale şi sportive;
asigurarea de facilităţi materiale, cum ar fi masa la cantină şi grupuri sanitare adecvate.
În multe cazuri, deşi sunt sincer bine intenţionaţi şi înţelegători, colegii de muncă pot
face, fără să-şi dea seama, remarci sau sugestii neavenite pentru persoana af1ată sub stres. Din
moment ce majoritatea managerilor nu posedă nici talent, nici pregătire specială în materie de
consiliere, tot ce se poate cere de la ei în această privinţă ar fi capacitatea de a-şi da seama
dacă un angajat are sau nu nevoie de consiliere.
Fiecare individ deţine potenţialul de a-şi depăşi propriile probleme, consilierea dându-i
posibilitatea de a-şi descoperi rezervele interioare, de a identifica ocaziile exterioare şi de a le
utiliza pe amândouă pentru a depăşi cu succes situaţiile generatoare de stres.
Consilierea reprezintă un proces în care consilierul îl ajută pe clientul său:
să identifice problema;
să admită care ar fi rezolvarea ideală sau de preferat;
să ia în considerare modalităţile prin care s-ar putea realiza rezultatele dorite.
Organizaţiile care asigură servicii de consiliere pentru angajaţii lor o pot face la nivel
intern, prin utilizarea propriilor consilieri calificaţi, sau pot apela la serviciile unei organizaţii
de consultanţă din exterior. Una din metodele care se bazează pe asistenţă externă este
Programul de Asistenţă pentru Angajaţi, în cadrul căruia angajatorul contractează o firmă
specializată în servicii de consiliere, care să furnizeze asistenţă de acest tip pentru personalul
angajat.
Caracterul confidenţial al discuţiilor cu clienţii este garantat în orice împrejurare –
organizaţiei care a contractat serviciile de consiliere nu i se comunică decât numărul de
apeluri primite, tipul problemelor ridicate şi alte informaţii de natură generală care nu duc în
nici un mod la identificarea persoanelor în cauză.
Angajatorii asigură un asemenea serviciu pentru că:
19
Stresul la locul de munca
atunci când angajaţii sunt nefericiţi, neliniştiţi sau foarte stresaţi, nu vor fi capabili să
dea un randament ridicat la locul de muncă, plus că s-ar putea să-şi ia mai multe
concedii medicale şi chiar să-şi schimbe serviciul;
este în interesul direct al organizaţiei să prevină o astfel de utilizare neeconomică a
resurselor umane de care dispune;
asigurarea unor servicii calificate de consiliere poate reprezenta una din modalităţile de
susţinere a performanţei angajaţilor, de realizare a obiectivelor economice.
CAP.3
Exercitiu practic: Evaluarea nivelului de stres
Prima condiţie ce trebuie îndeplinită în lupta pentru reducerea stresului este
conştientizarea existenţei sale. De aceea, măsurarea regulată a stresului prin evaluarea
obiectivă a situaţiei în următoarele domenii, prezentate mai jos, este extrem de importantă. 1
Dacă răspunsul corect e:
„niciodată” se marchează cifra 1,
„uneori” – 2,
„adesea” – 3,
„întotdeauna” – 4.
1
Sursă: Reducing Stress, Tim Hindle, Dorling Kindersley, 1996
20
Stresul la locul de munca
21
Stresul la locul de munca
Total
Rezultate:
32 – 64: Controlaţi bine stresul. Nu uitaţi că un nivel prea mic este nestimulator.
65 – 95: Aveţi un nivel de stres destul de bun, dar cu toate acestea trebuie să
îmbunătăţiţi anumite aspecte.
96 – 128: Nivelul de stres este prea ridicat. Luaţi măsuri pentru a-l reduce.
CAP.4
Studiu de caz:
a) Prezentare
22
Stresul la locul de munca
"Ne pare rau pentru colega noastra. Era o femeie de nota 10 - foarte amabila - probabil
prea amabila. Amabilitatea fata de superior probabil a omorat-o. Nu putea sa refuze o
rugaminte. La noi probabil trebuie sa fi foarte nesimtit ca sa poti sa ai o viata normala. Pe
langa programul prelungit lucram si intr-un stres enorm care este accentuat in perioada
Decembrie - Mai.
Suntem constienti de alegerea facuta dar parca am renuntat la prea multe sambete
pentru o cariera decenta - de aceea durata de viata medie (ca si ani de lucru) in EY este de sub
3 ani-toata lumea pleaca...Pacat ca nu a plecat si Raluca inainte de a fi prea
tarziu...Odihneasca-se in pace!", scrie "EY employee", pe forumul ProTv.
"Am lucrat la EY. Nu va pot povesti cam ce se intampla acolo... ore suplimentare cat
cuprinde. Se lucra non stop. Eu am rezistat 9 luni. Am ajuns si la 50 de ore peste program, pe
luna. Eram un caz fericit. Am ramas in legatura cu alti colegi care au plecat si ei anul trecut.
Suntem cu totii socati de ce i s-a intamplat unui om pe care l-am cunoscut.
Multi dintre noi au incercat sa spuna ca Raluca nu e bine inca de anul trecut. Colegele
ii spuneau sa aiba grija de ea. Se pare insa ca erau voci mult mai puternice care ii aminteau ca
sunt multe job-uri de terminat si ca nu avem timp pentru odihna", spune un "ex-employee"
intr-un mesaj postat pe forumul ProTv.
Un fost angajat al companiei a declarat, pentru Ziare.com, ca "cei din Ernst&Young
lucreaza de dimineata pana seara tarziu. Dar acest lucru se intampla in multe companii
multinationale prezente la Bucuresti. Este suficient sa treci seara prin fata centrelor de afaceri
pentru a vedea activitate la anumite etaje luminate. De multe ori, acestia muncesc si in
weekend. Majoritatea sunt stresati si obositi".
Potrivit unor surse din randul angajatilor companiei, Raluca a fost gasita moarta in propria
locuinta chiar de catre seful sau, Sebastian Mocanu. Se pare ca acesta a mers la ea acasa
sambata dimineata pentru ca tanara nu raspundea la telefon si nici nu s-a prezentat la serviciu.
Seful sau a gasit-o, spun surse apropiate, cu doua dosare de audit in brate.
b) Interpretare:
Medicii sunt de parere ca, din punct de vedere medical, stresul sau munca in exces nu
pot duce la moarte, insa stresul permanent poate produce anumite tulburari care in timp se
agraveaza si pot declansa boli care pot duce la moartea omului respectiv.
23
Stresul la locul de munca
24
Stresul la locul de munca
25
Stresul la locul de munca
Ovidiu Jurcă crede însă că procurorii ar judeca puţin diferit cazul decât inspectorii de
muncă: “Nu e de neglijat faptul că Raluca a murit cu dosarele de serviciu în braţe”. Paul
Dobrescu, inspector şef la Inspecţia Muncii Bucureşti e însă categoric: nici vorbă de penal,
întrucât nu se poate stabili o legătură directă între decesul Ralucăi şi firma la care lucra. S-ar
putea, dacă legislaţia românească ar pomeni ceva despre stresul la locul de muncă.
d) Stresul – în contractul colectiv de muncă, începând din 2007
Abia in anul 2007 , în premieră, a apărut în contractul colectiv de muncă la nivel
naţional o referire la obligaţia angajatorilor de a preveni şi diminua nivelul stresului la locul de
muncă. Articolul respectiv nu face decât să aducă în legislaţia românească prevederile
acordului-cadru privind stresul la locul de muncă, semnat acum doi ani între confederaţiile
patronale şi sindicale din UE. Dacă, până la semnarea acordului, pe plan european erau
recunoscute doar hărţuirea şi violenţa cauzatoare de stres legat de locul de muncă, acum
stresul are o definiţie mult mai largă.
Conform acordului, „stresul este o stare însoţită de disconfort sau disfuncţionalităţi
fizice, psihologice şi sociale ce rezultă din faptul că indivizii se simt incapabili să facă faţă
distanţării faţă de exigenţele sau aşteptările care îi privesc. (...) Stresul nu este o boală, însă o
expunere prelungită la stres poate reduce eficacitatea la locul de muncă şi poate cauza
probleme de sănătate”. Ovidiu Jurcă spune însă că, până când stresul va putea fi invocat de
salariaţi într-o reclamaţie privind condiţiile de muncă, s-ar putea să mai treacă mult timp.
„Acordul este o chestie de pionierat, chiar şi în UE. Stresul este un concept foarte difuz, nu are
o simptomatologie clară. De la nivelul confederaţiilor europene în jos, până la nivel de
societate comercială, trebuie definiţi mai clar termenii”.
e) Romanii, printre cei mai stresati angajati din Europa
Conform statisticilor Fundaţiei Europene pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi
Viaţă, românii sunt cei mai munciţi salariaţi din ţările UE, media orelor petrecute la lucru
depăşind media europeană, şi bat recordul în privinţa absenţelor medicale, cel mai mic număr
de absenţe în rândul ţărilor UE înregistrându-se în România.
Stresul de la locul de munca e deja parte din cotidian. Studiile arata ca romanii se
numara printre cei mai surmenati angajati ai Europei. Primele semne care arata acumularea
oboselii sunt durerile de cap, insomniile, precum si scaderea capacitatii de concentrare.
26
Stresul la locul de munca
Potrivit specialistilor, cele mai solicitante meserii sunt cele care implica multa responsabilitate
si un contact zilnic cu oamenii.
De stres nu sunt scutiti nici cei ce lucreaza cu cifre sau cei care isi petrec intreaga zi de
munca in fata calculatorului.
Sapte din zece romani se simt stresati la locul de munca, arata un studiu al Comisiei
Europene realizat anul trecut.
Mai stresati decat romanii sunt doar angajatii lituanieni.
La polul opus se afla finlandezii si olandezii. Doar 25, respectiv 23% dintre acestia
declara ca sufera de stres la locul de munca.
Bibliografie
27
Stresul la locul de munca
http://www.ziare.com
http://www.gandul.info/news
28