Teoria fiziologică a stresului de Hans Selye

A realizat: Boaghe Daniela

 Hanss Selye - „părintele stresului" - îl definişte ca pe o reacţie
generală nespecifică a organismului la acţiunea externă a unor
factori - agenţi stresori - de natură variată (fizică, chimică,
biologică şi psihică).

Hans Selye a fost profesor și cercetător care a declarat că

vorbește despre stres că „ceea ce contează nu este ceea ce ni se
întâmplă, ci modul în care este primit”. De aici își elaborează
teoria, pe care o vom cunoaște mai jos.

Stresul
 Stresul apare atunci când corpul este o activare mai mare decât
este capabil să susțină sau să reducă prin strategiile sale de
coping, fie psihologic și / sau comportamental. În acest sens,
corpul este incapabil să mențină niveluri optime sau adecvate
pentru a performa comportamental și psihologic.
În termeni evolutivi, atunci când o persoană suferă de stres,
adaptarea sa la mediu sau la sursa de stres a „eșuat”, iar
consecințele emoționale și fizice sunt adesea semnificative.

Ce este
stresul?
 Hans Selye a fost profesor și cercetător, considerat „tatăl stresului”,
care l-a definit ca „răspunsul nespecific al organismului la orice
solicitare a acestuia”. Pe de altă parte, în anii 1940 a definit și
Sindromul general de ajustare (SGA), înțelegând stresul ca un răspuns
nespecific și global al organismului.
Selye își stabilește teoria stresului, conform căreia acest răspuns este

Teoria un răspuns biologic, același în toate organismele și stereotip. În plus,

poate fi măsurat și implică o serie de secreții hormonale, responsabile
stresului lui de reacțiile pe care le manifestăm la o situație stresantă. Aceste reacții
sunt somatice, funcționale și organice. Deși trebuie remarcat faptul
Selye: că de cele mai multe ori organismul răspunde în armonie la stimulii de
mediu și fără consecințe negative: este ceea ce este cunoscut sub
caracteristici numele de stres bun.
Alteori, însă, și în urma teoriei stresului a lui Selye, organismul nu
este în măsură să se adapteze la mediu (atunci când apare stresul),
deoarece răspunsurile necesare sunt prea intense sau prelungite, iar
cerințele depășesc rezistența și / sau adaptarea acestuia. Vorbim atunci
de „stres” sau „stres rău” (stres, în general).
 Stresul ar fi un proces fiziologic normal de stimulare, activare și
răspuns al organismului. Dar când este prelungit sau prea intens,
este atunci când este dăunător și apare SGA Selye.
În acest fel, în Teoria stresului a lui Selye, stresul este conceput
ca ceva esențial pentru funcționarea corpului și asta permite
progresul, cu excepția cazului în care este excesiv și devine
Stresul ca disfuncțional sau inadaptativ, așa cum am văzut deja.
proces fiziologic Pentru Selye, majoritatea eforturilor fizice sau mentale pe care
o persoană le face pentru a se adapta la cerințele vieții, infecții
și alți agenți care provoacă stres, provoacă modificări în
organism.
Aceste modificări au avut loc în primele două faze ale
sindromului de adaptare generală (faza de alarmă și faza de
rezistență). A treia fază ar fi epuizarea, și apare doar atunci când
corpul încearcă să se adapteze la prea multe schimbări sau surse
de stres sau când acestea durează în timp.
S-ar putea să vă intereseze: „Cele 7 tipuri de anxietate
(caracteristici, cauze și simptome)”
 În Teoria stresului lui Selye, el afirmă că stresul „negativ” apare
atunci când o persoană este supusă unor doze acumulate de stres
care depășesc pragul optim de adaptare; astfel,
organismul începe să dea semne de epuizare. Dacă apare sau nu
această stare de epuizare și oboseală depinde de profilul
psihologic al persoanei, precum și de frecvența (și tipurile)
acestora de adaptări trăite.

Cum pare?
 Pe de altă parte, există și factori care modifică receptivitatea
persoanei la stimuli sau situații din mediu și care „contaminează”
capacitatea noastră de adaptare. În acest fel, ne împiedică să
recunoaștem care sunt agenții actuali care cauzează un astfel de

Factori care stres.

Astfel de factori ne influențează răspunsul (fizic, psihologic și
influențează biologic); o condiționează și o determină. Același agent sau
situație poate provoca un răspuns diferit la diferiți subiecți. Acești
factori predispun vulnerabilitatea noastră la boli și ne înrăutățesc
calitatea vieții.
La fel, calitatea vieții este, de asemenea, legată de condiții precum
dieta, educația psiho-afectivă, mediul înconjurător, modul de
viață, contextul de lucru și posibilele intoxicații precum alcoolul
sau tutunul.
Pe de altă parte, există și factori care modifică
receptivitatea persoanei la stimuli sau situații
din mediu și care „contaminează” capacitatea
noastră de adaptare. În acest fel, ne împiedică
să recunoaștem care sunt agenții actuali care
cauzează un astfel de stres.
Astfel de factori ne influențează răspunsul
(fizic, psihologic și biologic); o condiționează
și o determină. Același agent sau situație poate
provoca un răspuns diferit la diferiți subiecți.
Acești factori predispun vulnerabilitatea
noastră la boli și ne înrăutățesc calitatea vieții.
La fel, calitatea vieții este, de asemenea, legată
de condiții precum dieta, educația psiho-
afectivă, mediul înconjurător, modul de viață,
contextul de lucru și posibilele intoxicații
precum alcoolul sau tutunul.